Sunteți pe pagina 1din 8

ASPECTE ETICE IN TRANSPLANTUL DE ORGANE

Definitie:

Transplantul de organe poate fi definit ca o activitate medicala care se efectueaza in scop


terapeutic prin inlocuirea tesutului sau a unui organ in intregime sau partial, compromis
morfopatologic si functional din corpul unui subiect uman, cu alte structuri dovedite ca
sanatoase.
In alte cuvinte, transplantul de organe se realizeaza intre doua persoane: donatorul si
primitorul.
Donatorul de organe,este persoana in viata sau aflata in moarte cerebrala , compatibil cu un
potential primitor. Donarea se organe sau tesuturi se realizeaza intotdeauna doar in scop
terapeutic.
Primitorul de organe, este persoana care beneficiaza de realizarea unui transplant.
In momentul in care vorbim despre principiile etice de baza, urmatoarele sunt foarte relevante
in etica cercetarii clinice pe subiecti umani : autonomia,beneficienta, non-maleficienta si
justitia.
Vom prezenta in continuare, pe scurt in ce constau aceste principii [1]:
a. Principiul autonomiei ( respectul pentru persoane)
Se considera a fi o persoana autonoma, persoana care este capabila sa hotarasca in
legatura cu obiectivele personale, si sa actioneze corespunzator. Autonomia unei
persoane presupune capacitatea acesteia de a alege singura, in mod voluntar, fara a fi
influentata din parti exterioare.
Notiunea de consimtamant informat a fost introdusa in anul 1957 si reprezinta
respectarea autonomiei persoanei/pacientului.
Prin consimtamantul informat se produce recunoasterea persoanei si a drepturilor
acesteia [2].
b. Principiul binefacerii (beneficienta)
Acesta se refera la obligatia medicului de a face tot ceea ce ii sta in putinta spre binele
pacientului sau , respectiv de a maximiza posibilele beneficii si a minimiza efectele
negative si riscurile.
c.Principiul nefacerii raului (non-maleficientei)
Este constituit din mai multe actiuni care impiedica producerea daunelor
d.Principiul dreptatii (justitiei)
Cuprinde un grup de norme care au ca scop impartirea actiunilor,beneficiilor ,riscurilor si
costurilor participantilor in studii in mod egal.

Scurt istoric al transplantului de organe


1. Pe plan mondial
Primele date despre transplantul de organe de la cadavru la om dateaza din secolul IV, cand
cei doi mucenici din Roma, Cosma si Damian supranumiti doctorii fara de arginti, au
prelevat piciorul unui cadavru cu scopul de a-l inlocui cu piciorul gangrenat al unui
muribund[3].
In secolul XX, s-a realizat primul transplant de rinichi in anul 1954 de catre Joseph Munay la
Boston, fiind vorba de un rinichi donat de catre fratele geaman al primitorului. Acest rinichi a
functionat timp de 8 ani.
8 ani mai tarziu, in 1962 s-a efectuat primul transplant de rinichi, acesta provenind de data
aceasta de la un cadavru. Transplantul a durat 2 ani.
Primul transplant hepatic s-a realizat in anul 1967 de catre Thomas Starzl in Statele Unite ale
Americii.
Tot in anul 1967 o alta mare reusita in istoria transplantului mondial de organe a avut loc la
Cape Town, in Africa de Sud , prin efectuarea cu success a transplantului de cord de catre
Christian Barnard.
In Statele Unite ale Americii in anul 1972 este aprobat si introdus Codul Donatorului de
organe, fapt care a permis fiecarei persoane aflate la varsta majoratului, sa-si dea
consimtamantul voluntar pentru donarea de organe [13].
Anul 1982 aduce o noua premiera mondiala in ceea ce priveste transplantul de organe, prin
efectuarea primului transplant de inima si plaman. Acest transplant a functionat timp de 5 ani.
Anul 1983, aduce introducerea pe piata a primului imunosupresor Ciclosporina, dupa ce
aceasta a fost aprobata de catre Food and Drug Administration in Statele Unite ale Americii.
Anul 1986, aduce o noua premiera in materie de transplant mondial de organe, deoarece s-a
efectuat transplantul cordului provenit de la un cimpanzeu unui copil, care a mai trait 20 de
zile in urma acestui transplant. Cazul acesta este cunoscut ca Baby-Fae.
In anul 1992, se realizeaza primul transplant de intestine subtire iar 2 ani mai tarziu, in 1994
are loc si un transplant multiplu de stomac,intestine,pancreas, ficat si rinichi. Acest transplant
s-a realizat in Marea Britanie.
Anul 1998 aduce o noua premiera mondiala in transplantul de organe. In Franta, la Lyon, are
loc primul transplant de mana, iar 2 ani mai tarziu, tot la Lyon se realizeaza primul transplant
al ambelor brate.
In anul 2000, se realizeaza prima cultura de celule stem embrionare.
In anul 2005, in Franta se efectuaeaza primul transplant de fata.

De-a lungul timpul au fost realizate si transplante de plamani si pancreas, dar acestea au avut
rate de success mai scazute.

Scurt istoric al transplantului de organe in Romania


Anul 1962 deschide in Romania drumul catre realizarea de transplante de organe [12]. In
acest an s-a efectuat primul transplant de organe. Acesta a avut loc in oftalmologie, prin
realizarea cu success a primului transplant de cornee.
In urologie, anul 1980 a adus realizarea cu succes a primului transplant renal de catre
prof.Eugen Proca. Tot in urologie, in anul 1981 la Timisoara a avut primul transplant de
rinichi provenit de la un cadavru. Interventia a fost realizata cu success de catre prof.Petru
Dragan.
Dupa anul 1995, in Romania s-au inceput demersurile pentru infiintarea retelei nationale de
transplant. Aceasta a necesitata mai multe etape, dintre care amintim:
1. Stabilirea protocolului de diagnostic si declarare a mortii cerebrale ( Prof.dr.Dan
Tubure)
2. Stabilirea conditiilor de prelevare a organelor de la donatorul decedat din punct de
vedere medico-legal ( Prof.dr.Vladimir Belis)
3. Introducerea de campanii mass-media cu scopul de a explica moartea cerebrala si de
promovare a donarii de organe
O alta mare realizare in transplantul de organe a avut loc in anul 1999, realizandu-se
transplantul de cord de catre prof.Florin Bredisteanu.
In anul 2000, prof.Irinel Popescu realizeaza primul transplant hepatic din Romania.
Aspecte legislative legate de transplantul de organe in Romania
Anul 1998 aduce introducerea Legii nr.2/1998[4] care se adreseaza transplantului de organe.
Cinci ani mai tarziu, in 2003 apare si Legea nr.104/2003 care aduce referiri la prelevarea
organelor si tesuturilor pentru transplant provenite de la cadavru.
In anul 1998 este infiintata si organizatia profesionala legata de transplantul de organe si
tesuturi, sub denumirea de ROMTRANSPLANT.
In anul 2005, se infiinteza Agentia Nationala de Transplant, care are rolul de a formula
programele nationale legate de transplantul de organe si tesuturi.
Prin Conventia europeana pt protectia drepturilor omului si a demnitatii fiintei umane fata de
aplicatiile din biologie si medicina adoptata la Oviedo in anul 1997, se mentioneaza faptul ca
prelevarea de organe si tesuturi de la o persoana in viata se face doar in scopul therapeutic al
primitorului si doar in cazul in care nu exista alte tesuturi sau organe adecavte disponibile de
la o persoana decedata. Conventia de la Oviedo a fost adoptata si in Romania in anul 2001,
prin Legea nr.17/2001[12].

Probleme etice legate de transplantul de organe si tesuturi


Pentru realizarea transplantului de organe, este necesara existenta donatorilor de organe.
Acestia pot fi : donatori vii si donatori decedati
1.Donatorii vii
Donatorul viu este subiectul uman in viata compatibil din punct de vedere genetic cu un
potential primitor, asa cum se mentioneaza in Legea nr.2/1998, Capitol 1, articol 1.
In cazul unui donator viu, aflat la varsta majoratului acesta trebuie sa-si exprime
consimtamantul in scris in mod liber, fara presiuni externe, inainte de prelevarea organelor.
Inainte de semnarea consimtamantului, potentialului donator trebuie sa I se prezinte riscurile
si consecintele ce pot aparea.
In cadrul spitalelor, este necesara existenta unei comisii formata din medici care au rolul de a
evalua motivatia donarii si pentru a se asigura de respectarea drepturior pacientului.
In unele situatii nu este necesar avizul acestei comisii. In cazul prelevarii de sange, sperma,
cap femoral sau piele. Trebuie respectat regulamentul acestei comisii in momentul in care are
loc recoltarea acestor produse biologice.
In cazul in care donatorul/primitorul sau rudele lor de gradul intai, doresc pastrarea
anonimatului aceasta trebuie respectata.
Prin Legea nr.2/1998 (abrogata in prezent) este invocate faptul ca donarea de organe din
timpul vietii necesita obtinerea consimtamantului in scris pentru prelevarea si transplantul de
tesuturi si organe, iar acest act trebuie sa fie facut altruistic din dorinta de a salva o alta viata.

1. Donatorii decedati:
In cazul prelevarii de organe de la persoanele decedate, aceasta se efectuaeaza dupa
confirmarea decesului de catre medici si cu consimtamantul informat din partea rudelor de
gradul intai, conform Legii nr.2/1998.
Tot in cadrul donatorilor de organe decedati , sunt incluse si persoanele care si-au dat
consimtamantul informat in scris in timpul vietii cu privirea la donarea tesuturilor sau a
organelor dupa moarte.

Primitorul de tesuturi sau organe:

In vederea unui transplant de organe, potentialul primitor este persoana care va beneficia de
acel transplant. Transplantul se realizeaza in functie de criteriile medicale. Dintre acestea
putem aminti:
-urgenta transplantarii;
-posibilitatea de reusita;
- previziunea ca organul poate fi transplantat;
- prioritatea cererii;
Inainte de realizarea transplantului , potentialul primitor trebuie sa-si dea consimtamantul
informat in scris dupa ce i se vor aduce la cunostinta riscurile si beneficiile care pot aparea in
urma transplantului respectiv.
Pot aparea unele situatii delicate cu privire la realizarea transplantului. Una dintre acestea
poate aparea in cazul in care primitorul nu isi poate da consimtamantul informat si scris,
situatie in care acestea trebuie primate de la rudele de gradul intai dupa ce acestea au fost
informate cu privire la riscurile care pot aparea.
O alta situatie care poate aparea este in cazul in care primitorul nu isi poate da
consimtamantul scris si informat si nici ridele de gradul intai sau tuturele legal nu pot fi
contactati .
In aceasta situatie, se trece la efectuare transplantului atat timp cat aceasta procedura va duce
la salvarea vietii pacientului.

Consimtamantul informat in cazul transplantului de organe


Consimtamantul informat este un document legal , care trebuie semnat de catre donatorul de
organe inca din timpul vietii si prin care i se aduc la cunostinta acestuia iscurile si
consecintele care pot aparea in plan fizic , psihic si chiar in plan personal si professional in
urma operatiei de prelevare de organe[5].
La baza consimtamantului informat stau trei elemente importante: informatia, intelegerea si
voluntariatul.
1. Informatia
Nevoia informarii subiectului uman participant intr-un studiu difera de cea a unui
pacient caruia urmeaza sa i se aplice un tratament medicamentos necesar, sau care va
fi supus unei interventii in scopul salvarii vietii sale.

2. Intelegerea

Informatia oferita de catre medic pacientului sau trebuie sa fie adaptata nivelului de
inteligenta a acestuia, maturitate si limbaj. In cazurile in care comunicarea cu
pacinetul este mai dificila trebuie avuta mare grija la modul in care ii este transmisa
informatia.
3. Voluntariatul
In cazul donarii organelor spre a fi folosite in scop medical de a salva alte vieti, acest
consimtamant trebuie facut voluntar.
In cazul in care prelevarea de organe se face de la un donator decedat, aceasta se efectueaza
dupa confirmarea mortii cerebrale.
Moartea cerebrala se declara in cazul in care se instaleaza pierderea ireversibila a functiilor
cerebrale. La nivel international, s-au introdus criteria de stabilire a mortii cerebrale. Exista un
consens universal in comunitatea medicala si cu sustinerea populatiei in numeroase tari ,
asupra criteriilor de stabilire a mortii cerebrale[8,9].
Conform legii nr 95/2006 [6] , diagnosticul de moarte cerebrala se stabileste pe baza
urmatoarelor criterii:
a. Donator decedat fara activitate cerebrala
b. Donator decedat cu activitate cardiaca
Modalitati de crestere a numarului de potentiali donatori de organe
Datorita faptului ca nevoia de organe care sunt necesare in scop terapeutic , pentru a salva
vietiile unor oameni, din punct de vedere etic s-au ridicat unele intrebari. Transplantul de
organe ridica si unele provocari. Printre acestea se numara si aspect precum: stabilirea mortii,
obtinerea organului pentru a fis transplantat si cui ii revine acel organ [7].
De unde pot fi procurate organe pentru transplant? Cum pot fi convinsi oamenii, potentialii
donatori sa acepte sa doneze un organ?
Numeroase tari interzic prin lege traficul sau comertul ilegal cu organe.Pe de alta parte,
datorita acestor restrictii legislative, traficul ilegal de organe a crescut, creandu-se o adevarata
piata neagra in tarile mai sarace[10].
De exemplu in India, comertul cu organe este considerat ilegal dar legislatia acesteitari s-a
dovedit ineficienta in fata traficantilor de organe [10,11].

Surse alternative de organe in vederea transplantului

-organe de la animale (xenotransplant);


- organe artificale;
- celule stem;
-fetusi avortati;

In incheiere, putem concluziona ca atat donarea cat si transplantul de organe sunt foarte
importante din punct de vedere medical, iar din perspectiva etica ridica unele intrebari.
Pentru o crestere a numarului de donatori de organe,este necesara o implicare mai mare din
partea societatii si a institutiilor /organizatiilor competente prin introducerea unor programe
educative de informare si sensibilizare a populatiei cu privire la donarea de organe.

Bibliografie:
1. Beauchamp P, Childress J. Principles of Biomedical Ethics. Oxford University Press,
1979
2. Daniel Vidal Corine Pelluchon Lautonomie briesse. Bioethique et philosophie .
Archives de sciences sociale des religions.148, octombrie-decembrie 2009
3. Asandei R.M. Bioetica transplantului de organe. Revista Romana de Bioetica,
vol.3,nr.2 aprilie-iunie 2005
4. Legea nr.2/1998 privind recoltarea si transplantul de organe si tesuturi (www.cdep.ro)
5. Ioan BG, Astarastoae V. Principiul autonomiei reflectat in legislatia romaneasca
privind transplantul de tesuturi si organe.Revista Romana de Bioetica , vol.5, nr.1,
ianuarie-martie 2007
6. Legea nr.95/2006 privind Reforma in domeniul sanatatii (www.cdep.ro)
7. Veatch RM. Transplantation Ethics. Washington DC: Georgetown University Press
2000
8. US Presidents Commission for the Study of Ethical Problems in Medicine and
Biomedical and Behavioral Research. Defining Death. Washington DC: Government
Printing Office 1981
9. Dossetor J.B and Daar A.S. Ethics in transplantation : allotransplantation and
xenotransplantation . In Kidney Transplantation: Principles and Practice, 5th ed
P.J.Morris , Philadelphia PA: Saunders, pp 732-44 (2001)
10. Daar AS. Money and organ procurement: narratives from the real world. In Ethical,
Legal and Social Issues in Organ Transplantation, ed T.Gutmann , AS Daar, RA Seels,
and W.Land. Lengerich: Pabst Science, pag 298-317 (2001a)
11. www.romtransplant.ro
12. Legea nr.17/2001
13. www.roportal.ro/articole