STILURILE PARENTALE

Stilul parental se refer la climatul emoional global al relaiei printe copil, un context
afectiv care d tonul reaciilor printelui. Grosier, climatul parental poate fi descris prin variaia
armonie - conflict, analizata intr-o paradigma fenomenologica. Aa cum avem nevoie de
informaii din mai multe categorii (de ex. temperatur, umiditate, vnt) pentru a putea decide
dac vremea este bun, aa avem nevoie de informaii din mai multe categorii pentru a putea
nelege climatul emoional global al relaiei printe copil.
n identificarea stilului parental, cercettorii au pornit de la o serie de trsturi ale copiilor:
independen, ncredere n sine, curiozitate, sociabilitatea, orientare spre scop si rezultate. Astfel,
s-au format mai multe grupe de copii in functie nivelul de dezvoltare atins la criteriile amintite
mai sus. Parintii, la randul lor, au fost chestionati pentru a observa daca exista o corelatie
semnificativa intre aceste grupe de copii si tipul de atitudine adoptat de parinti in procesul de
educare.
Au fost identificate dou categorii de parinti:
a. cei care din punct de vedere atitudinal manifestau, fata de copii, receptivitate, cldur i
sprijin
b. cei care din punct de vedere atitudinal manifestau, fata de copii, exigen i control.
Conceptul atitudine parentala a fost masurat folosindu-se analiza calitativa si cantitativa a
comportamentelor specifice adoptate de parinte in relatia cu propriul copil. Ideea de baza fiind
aceea ca mai multe comportamante din acelasi spectru, sau din spectre apropiate se grupeaza
pentru a determina un anumit stil parental.
Comportamentele parentale sunt acele actiuni specifice intreprinse de catre parinte cu un
scop anume. Exemple de comportamente parentale: verificarea temei, contactarea copilului la
telefon etc. Comportamentele au o oarecare independenta fa de stilul parental, deoarece ele pot
fi duse la capt n diverse moduri (de ex. un printe poate verifica tema copilului ntr-un mod care
este intruziv i ostil din punct de vedere afectiv, n timp ce altul o poate face ntr-un mod relaxat
i jovial). Diferena ntre stilul parental i comportamentele parentale este important deoarece
exist numeroase dovezi in sprijinul ideii c acelasi comportament poate avea rezultate diferite
atunci cnd este aplicat in spiritul unui anumit stil parental, dect atunci cnd este aplicat in
spiritul altui stil (vezi exemplul de mai sus). Cu alte cuvinte, este important ce fac prinii, dar
mai important este contextul emoional n care acioneaz.
Cercetarile au evidentiat existenta urmatoarelor stiluri parentale:
1. Stilul autoritar
Comportamente ce descriu acest stil:

parintele bombardeaza copilul cu cerinte si asteptari inalte

manifesta o receptivitatea scazuta fata de nevoile copilului;

ia decizii in locul copilului;

sanctioneaza rapid si disproportionat greselile;

manifesta furiei fata de copil (verbal sau fizic);

evita sa-si incurajeze copilul;

nu obisnuieste sa exprime afectiune fata de copil;

manifesta comportamente din aria controlului (verificare; reasigurare)

Drept consecinta copilul va fi lipsit de iniiativ i nu va fi apt sa ia decizii, obinuit fiind ca

hotrrile s le ia printele n locul su. Atitudinea dominatoare a parintelui l face pe copil s
asculte mereu, insa, este posibil ca n absena adulilor comportamentul s se schimbe radical,
adica sa apara probleme comportamentale. Copilul ce a experimentat acest stil parental va fi o
persoana riguroasa, perfecionista, dominata de teama ca ar putea grei.
2. Stilul neimplicat
Comportamente ce descriu acest stil:

parintele manifesta o receptivitatea scazuta fata de nevoile copilului

nu are cerinte sau asteptari in legatura cu copilul

nu obisnuieste sa exprime afectiune fata de copil

discuta rar cu copilul

asigura numai nevoile bazale ale copilului

evita sa se ocupe de problemele copilului (teme, sanatate etc.)

nu este interesat de programul zilnic al copilului

nu desfasoara activitati impreuna cu copilul

nu intervine atunci cand copilul se comporta in mod neadecvat (nu stabileste limite)

nu asculta activ atunci cand copilul ii imparateseste sentimente sau opinii

Copilul ce a experimentat acest stil parental nu va avea incredere in fortele proprii, se va
subaprecia, va dobandi cu greu capacitatea autocontrolului si va intampina dificultati in a atinge
competentele academice specifice varstei. Deseori va manifesta comportamente contradictorii sau
extreme (in raport cu evenimentele din jurul sau) si va intampina dificultati de adapatare in
situatiile sociale. Este posibil ca in perioada adolescentei sa adopte comportamente din sfera
delicventei juvenile si a absenteismului scolar.
3. Stilul permisiv
Comportamente ce descriu acest stil:
parintele nu formuleaza reguli sau limite pentru copil
manifesta o receptivitatea exagerata fata de nevoile copilului, este hiperprotectiv
ofera recompense nediscriminativ (fara sa le lege de un comportament pozitiv al copilului)
protejeaza copilul de consecintele logice sau naturale ce pot decurge dintr-un comportament
al acestuia
are cerine minime fa de copil
Datorita acestui stil parental, copilul nu va accepta regulile sau normele, va avea o rezisten
sczuta la frustrare (nu va persista in activitati complexe si dificile) si va avea o slaba capacitate
de a se autoregla emotional. El nu i va cunoate limitele i va fi furios, chiar agresiv dac nu i se
va face pe plac. In schimb increderea in sine si abilitatile sociale vor fi bine dezvoltate.
4. Stilul perfecionist
Comportamente ce descriu acest stil:
parintele critica frecvent copilul
indeplineste sarcini in locul copilului deoarece doreste ca totul sa fie realiazat repede si bine
isi compara adesea copilul cu altii
bombardeaza copilul cu cerinte si asteptari inalte
impune reguli stricte de comportament

manifesta o receptivitate moderata fata de nevoile copilului

Dat fiind acest context parental, copilul va ncerca se fac lucrurile ct mai bine pentru a evita
critica, dar i pentru a atrage atenia prinilor i a se simi important. Nu va avea ncredere n
sine i va fi n permanen nelinitit c nu se ridic la nlimea ateptrilor persoanelor din jurul
sau.
5. Stilul democratic
Comportamente ce descriu acest stil:

parintele stabileste limite clare

explica copilului de ce regulile sunt importante

discuta cu copilul si asculta punctele de vedere ale acestuia chiar daca nu este de acord cu ele

mentine buna dispozitie in cadrul caminului

desfasoara activitati interesante cu copilul

manifesta receptivitatea fata de nevoile copilului

are cerinte si asteptari realiste de la copil

Drept consecinta copilul va fi independent, i va exprima prerile i nemulumirile, i va
respecta pe cei din jurul su i va accepta criticile, nvnd din greeli. Va sti cum sa faca fata
frustrarii si se va descurca excelent in plan social.
n concluzie,copiii cei mai bine adaptai sunt cei ai cror prini sunt capabili s stabileasc un
echilibru intre ateptrile nalte i respectul pentru autonomia copilului, dublat de cldur i
suport emotional. Att prinii autoritari, ct i cei care manifest un stil democratic au ateptri
nalte de la copii i folosesc controlul, dar cei autoritari se atept s nu le fie puse la ndoial
opiniile, in acest caz libertatea de opinie a copilului fiind mult redus. Aceti copii se supun
autoritii, dar spontaneitatea lor dispare. In contrast, prinii care permit copiilor suficient
libertate de exprimare i ajuta s devina persoane autonome si independente. Prinii permisivi
formuleaz puine cerine fa de copii, iar acetia vor avea dificulti s i controleze
impulsurile, s se maturizeze i s i asume responsabilitatea propriilor comportamente.
Exemplu:
Ana, 4 ani,i smulge mingea Irinei la locul de joac .

Printele autoritar: napoiaz-i mingea Irinei imediat

Printele democratic: Mingea este a Irinei, tiu c vrei s te joci cu ea, dar de ce nu ncerci s
vorbeti cu Irina i s gsii o cale s v jucai pe rnd?

Printele permisiv consider c Ana este ndreptit s i exprime liber nevoile, aadar nu
sugereaz o soluie i nu folosete aceast oportunitate pentru a o nva s rezolve o problem.