FILOSOFIA DREPTULUI

TEST 1: Obiectul, problematica si metoda filosofiei dreptului

1.1. Definii obiectul de studiu al filozofiei dreptului,

aspectele, problemele fundamentale i funciile ei.
Filosofia dreptului, dup cum rezult i din numele su, este disciplina
preocupat de studierea dreptului. Dreptul, ns, este studiat i de
tiinele juridice speciale, fiecare dintre acestea examinnd dreptul
din punctul de vedere al nelegerii lor specifice i a procedeelor de
studiere a obiectului dat, de pe poziiile deosebite ale obiectului lor de
studiu.
Prin cuvntul obiect se are n vedere ceea ce nc urmeaz a fi studiat
i neles, iar prin conceptul de obiect de studiu al tiinei deja o
nelegere oarecare teoretic(tiinific) a obiectului, forma sa
cognitiv-semantic de exprimare (legea sau principiul), o anumit
concepie a nelegerii i reprezentrii
lui. Ca tiin teoretic
general, filosofia dreptului studiaz dreptul n esena sa universal ,
spre deosebire de tiinele juridice speciale care studiaz dreptul n
natura i caracterele lui particulare. Nici o tiin juridic special nu
poate explica ce este dreptul n general , ce are el universal, preciznd
doar ce este dreptul la un anumit popor ,ntr-un anumit moment dat .
Problematica filosofiei dreptului:
1.Care sunt condiii le de justificare a dreptului-calea
axiologiei juridice
2.Care sunt condiiile de valabilitate a categoriilor
juridice-calea epistemologiei juridice.
3.Care sunt condiiile de adeverire a omului prin dreptul
pozitiv-calea ontologiei juridice.
n ceea ce privete funciile filosofiei dreptului, ele sunt cele
caracteristice
tuturor
tiinelor,
i
anume:
informativ,
cognitiv,educativ etc. In afar de acestea, filosofia dreptului are ca
principale urmtoarele funcii: funcia conceptual i funcia
metodologic
Funcia conceptual a filosofiei dreptului const in aceea c ea
narmeaz
oamenii
cu
cunotine
generale
despre
drept,
despre principiile realitii juridice. Reprezentnd atitudinea omului
fa de existena juridic, viziunile lui asupra scopului i sensului vieii,
asupra legturii dintre interesele i necesitile lui i sistemul de drept
general social, filosofia dreptului st la baza orientrii sociale, a
activitii oamenilor, a atitudinii lor fa de fenomenele juridice ale
vieii sociale. Astfel, datorit faptului c filosofia dreptului are un obiect
de studiu raportat la ntreaga realitate juridic, ea ofer o concepie de

ansamblu asupra lumii juridice in care i gsete realizarea dialogul

permanent dintre om i lume.
Funcia metodologic a filosofiei dreptului const in aceea c datorit
obiectului ei de studiu, ea contribuie la elaborarea unor noi procedee i
metode de lmurire, studiere i transformare a realitii juridice.
Metodele generale de activitate, scopurile i idealurile elaborate
i promovate de filosofia dreptului in msur egal se refer i la
activitatea tiinific. De aceea, filosofia dreptului se manifest ca
metodologie general pentru tiinele juridice speciale, pe care le ajut
s-i organizeze i sistematizeze propriile sisteme de cunotine. In
concluzie, trebuie s menionm c nectnd la faptul c filosofia
dreptului este o disciplin teoretic i abstract, ea are i o importanta
funcie practic propune i pregtete recunoaterea pozitiv a
idealului juridic.
1.2. Elucidai arsenalul metodologic al filozofiei dreptului.
Ca ramur a filosofiei, Filosofia dreptului se supune exigenelor
metodologice ale acesteia. Avnd, ns, un obiect distinct de cercetare,
dreptul, cruia i sunt proprii anumite disponibiliti de cercetare,
Filosofi a dreptului este mai sensibil la un anumit univers
metodologic i mai opac la altele. Filosofia dreptului se servete de
ambele perechi de metode caracteristice si filosofiei si anume: inducia
deducia; analiza-sinteza. In cercetarea logica a dreptului domina
deducia, adic se face o analiza raional, fiindc trebuie sa se
cerceteze condiiile care determina posibilitatea dreptului si a
cunoaterii sale. Prin analiza logica trebuie sa se gseasc un criteriu
nnscut in spiritual nostru astfel ca experiena sa nsemne ajutor dar
nu baza cercetrii. Pe cnd in cercetarea fenomenologica a dreptului
domina inducia. Iar in cercetarea idealului dreptului de asemenea
deducia. In a doua cercetare unde este vorba de observarea evoluiei
istorice adic de fenomenologia dreptului prevaleaz inducia. Aici se
aduna faptele se examineaz instituiile juridice pozitive ale diferitor
popoare: se ndeplinete o cercetare empirica. Metoda inductive se
submparte in metoda genetic care studiaz originile sic ea
comparativa care confrunta diverse sisteme juridice. Prima pentru a
dobndi o cunoatere integrala a evoluiei dreptului; a doua pentru ca
dreptul unui anumit popor prezint totdeauna caractere unilaterale. n
perspectiv istoric, evoluia Filosofi ei dreptului nu ar fi fost
posibil fr inovaiile metodologice ale lui Socrate, Platon, Toma
dAquino, Kant, Hegel .a. Toma dAquino, mpreun cu ntreaga
filosofie medieval descoper esena divin a dreptului, prin metoda
transcendental de factur religioas, n timp ce Kant folosete aceeai
metod, dar de factur laic,cobornd transcendena din cer, n spiritul
uman i conturnd, astfel, ideea de drept subiectiv, n opoziie cu cel
3

obiectiv. Logicismul filosofic, precum i curentele ce i-au urmat,

ndeosebi Analiza logic a limbajului au fcut posibil dezvluirea
valenelor conceptuale ale noiunii dreptului, n timp ce Filosofia vieii,
Existenialismul i Filosofia post-modern a omului, exacerbnd tema
unicitii fiinei umane i a totalitii ca trstur a existenei, au
deschis calea unei adevrate filosofii a Drepturilor omului, cea mai
vehiculat tem contemporan de Filosofie politic i juridic.
Hermeneutica, dei o metod trzie a filosofiei, operant iniial mai
ales n istorie i antropologie, aduce cu sine importante avantaje
pentru Filosofia dreptului, ndeosebi
n cercetarea esenei i
cauzalitii unor fenomene istorice de drept.
1.3. Apreciai rolul i nsemntatea filozofiei dreptului,
coraportul ei cu alte tiine juridice.
Studiind dreptul in esena sa universal, filosofia dreptului ncepe de
unde se sfrete tiina dreptului, creia de altfel, ii d temeiurile i
noiunile
fundamentale.
Filosofia dreptului este strns legat de alte tiine. Giorgio del Vecchio
enumer
opt
tiine
nrudite
cu
Filosofia
dreptului:
Jurisprudena,Filosofia
teoretic,
Psihologia,
Filosofia
practic,
Sociologia, Demografia i Statistica, Economia politic i tiina
politic. Cea mai interesant i, totodat, cea mai durabil relaie este
cea dintre Filosofia dreptului i Jurispruden (Dreptul pozitiv) . Dac
Filosofia dreptului studiaz dreptul n esena sa universal,
Jurisprudena studiaz aspectele particulare ale dreptului: domeniile
aplicrii dreptului, diferitele sisteme de drept, practica juridic etc.
Fiecare dintre cele dou domenii de cercetare este baz de plecare
pentru cercetarea propriului domeniu. La polul opus se situeaz relaia
cu Filosofia teoretic. Aceasta ofer Filosofiei dreptului universul
conceptual
propriu
filosofiei,
precum
i
o
metodologie specific de cercetare. Putem aprecia, deci, c Filosofia
dreptului este o aplicaie a filosofiei, n genere, n timp ce Jurisprudena
este o aplicaie a Filosofiei dreptului. Importante relaii exist ntre
Filosofia dreptului i celelalte tiine enumerate. Astfel, Psihologia,
ndeosebi prin componenta ei social ofer explicaii ale
comportamentelor de grup utile nelegerii conceptelor derivate ale
dreptului, Filosofia practic, prin cealalt component a sa, etica, ofer
explicaii pertinente asupra relaiilor dintre normativitatea juridic i
cea moral, sociologia este tiina care ofer cadrul experimental al
elaborrilor teoretice din domeniul Filosofiei dreptului, Demografia i
Statistica ofer informaii despre micarea grupurilor umane, utile n
cercetarea originii normelor i comportamentelor juridice, iar Economia
politic i tiina politic ofer Filosofiei politice explicaii
asupra cadrului economic i politic, instituional n care se deruleaz
fenomenul dreptului. Filosofia dreptului este o disciplin filosofic,
specie a filosofiei practice. Ea nu se confund cu tiina dreptului. Dac
4

Filosofia dreptului este teoria dreptului natural, obiectiv, aa cum se

instituie el pe baza nelegerii esenei fiinei umane i a colectivitilor
sociale, tiina dreptului este teoria dreptului pozitiv, subiectiv, aa
cum este el conceput de ctre sistemul instituional al unei organizri
statale determinate i pe baza unei doctrine juridice asumate.

TEST 2: coala sofitilor

1.1. Prezentai principalele idei politico - juridice ale sofitilor.

Sofitii erau cei ce susineau ca in plan uman totul este relativ. Ei
considerau ca legile ca si obiceiurile sunt supuse schimbrii si deci sunt
relative. Sofitii concepeau individul uman ca msura a tuturor
lucrurilor. Odat cu sofitii se evideniaz conflictul dintre cetate si
individ. Este pentru prima oara cnd individul iese in prim plan. Daca
legile sunt relative nseamn ca ele sunt create de oameni, omul fiind
si in aceasta situaie msura lor. Combtnd absolutismul si investind
ncredere in individ, individualismul sofitilor presupune democraia,
aa cum democraia presupune libertate individuala. Sofitii au distins
ntre dreptul pozitiv (stabilit de cetate)si dreptul natural (ca drept
nescris, conform naturii umane) si au susinut ca dreptul pozitiv trebuie
sa se ntemeieze pe cel natural.
1.2. Determinai semnificaia expresiei relativismul
gnoseologic al sofitilor.
Sofitii sunt ntemeietorii discursurilor politico-juridice. n domeniul
gnoseologii(cunoaterii, cercetrii), sofitii adoptau o poziie
individualist, fapt pentru care se vorbete relativismul gnoseologic al
sofitilor, potrivit cruia orice om deine o nelegere proprie a
lucrurilor i cunoaterea acestora. Aceast nelegere are un caracter
dinamic, n permanent schimbare. Unul i acelai om poate lua,
pentru perioade diferite de timp, poziii diferite(chiar contrare) cu
privire la aceeai problem. Aceast atitudine gnoseologic presupune
inexistena unei adevrate tiine, obiective i universale, pot exista
numai preri(poziie cunoscut sub denumirea scepticismul sofitilor
n domeniul cunoaterii). Chiar dac sofitii au introdus raionalismul
n gnoseologie, pentru ei cunoaterea nu era dect ceva profitabil. Ei
i petreceau timpul cltorind prin orae i oferind serviciile lor pe un
pre stabilit. Serviciile ce le ofereau erau folosirea capacitilor lor de a
convinge, de a pune la ndoial orice lucru, chiar i un adevr de
partea cruia erau ei. Ei organizau dezbateri i asigurau victoria celora
care plteau mai bine, chiar dac era evident c minciuna ctig.
Sofitii afirmau ca fiecare om are un mod propriu de a vedea si a
cunoate lucrurile, de unde urma ca nu poate exista o adevrat tiina
obiectiv i universal valabil, ci numai opinii individuale. Cunoaterea
este simpla opinie ce aparine fiecrui individ, aceasta neputnd sa se
ridice la universalitate.

1.3. Evaluai importana colii sofitilor pentru doctrinele

politice i de drept.
Odat cu sofitii se produce o adevrat revoluie intelectual pentru
c n aceasta perioada se pun cu adevrat bazele nlocuirii cauzelor
divine cu cele naturale. Una din caracteristicile eseniale ale curentului
sofist consta in faptul ca relativizarea, scoate in prim plan individul
uman, acesta fiind msura tuturor lucrurilor. A susine primatul
individualitii corespunde unei activiti subversive care putea atrage
din partea cetii grave sanciuni. De aceea se considera ca sofitii au
fost iniiatorii iluminismului grec. Sofismul a fost o perioad de tranziie
de la filosofia presocraticilor spre o filosofie matura care a atins culmile
odat cu Socrate, Platon si Aristotel. Sofitii au fost cei ce au combtut
absolutismul si au investit ncredere in individ, iar individualismul
sofitilor presupune democraie aa cum democraia presupune
libertate individuala. Principalul merit al sofitilor este acela de a fi
intuit valoarea i importana omului n Univers, motiv pentru care au
ndreptat filosofia asupra condiiei umane.
Sofitii sunt cei ce produc
o ruptura intre etica si politica, pentru ei legea nu avea nici o influenta
asupra naturii individului si nu este capabila sa fac din acesta un
cetean bun si corect. Legea nu are alt rol dect sa fac posibila viaa
in societate a indivizilor. Calitatea lor etica nu are nici o importanta.

TEST 3: Socrate
1.1. Prezentai ideile politico juridice a lui Socrate n raport
cu ideile sofitilor.
Socrate nu accepta predarea contra unei remuneraii, si de asemenea
el nu era de acord cu relativizarea tuturor conceptelor pe care le punea
in practica sofitii. Socrate promova ideile conform crora era necesara
o supunere absoluta fata de regulile cetii, pe cnd sofitii scoteau in
prim plan individul uman. Socrate i ajuta pe oameni sa ajung la
adevr, pe cnd sofitii practicau nelciunea. Dar totui att sofitii
cit i Socrate prin metode diferite si adeseori contradictorii au
revoluionat gndirea greaca prin concentrarea ateniei pe
individualitatea uman.
1.2. Explicai semnificaia maximei lui Socrate Eu tiu c nu
tiu nimic
Individualismul socratic se ntemeiaz pe adevr, care pornete de la
acel: cunoate-te pe tine nsui nimic prea mult. Aceasta cunoatere
este individuala si semnifica ntoarcerea privirii din exterior spre
interioritate spre ceea ce nseamn cu adevrat fiina uman.
Cunoaterea de sine este renunarea la egoism pentru a te descoperi
intr-un plan superior. Aceasta este semnificaia afirmaiei frecvente a
lui Socrate cum ca singurul lucru pe care l tiu este ca nu tiu nimic.
Aceast maxima semnifica punerea in discuie a noastr si a valorilor
ce ne guverneaz propria viaa. A te ndoi de tine nsui este calea spre
adevr. Adevrata problema nu este deci de a ti un lucru sau altul ci
de a fi intr-o maniera sau alta. Din maxima lui Socrate deriva
scepticismul sau in ceea ce privete actul cunoaterii. Socrate aduce in
discuie o problema importanta, anume aceea a posibilitilor noastre
de cunoatere si spun pentru prima data rspicat ca noi nu putem sa
cunoatem totul, ca posibilitile noastre de cunoatere sunt limitate si
ca nu trebuie prin urmare sa ne ntindem cu cunoaterea dincolo de
ceea ce nu putem cunoate. Universul este mult prea cuprinztor
dect ceea ce poate cuprinde ochiul uman si nu totul poate fi explicat.
Prin aceasta maxima Socrate ajunse la simpla concluzie - ca numai zeii
poseda nelepciune iar in fata acestora oamenii nu sunt altceva dect
nite mrunte creaturi fr darul nelepciunii. Dar din aceleai motive
suntem capabili de iubire si putem aspira la nelepciune.
1.3. Analizai raportul lege cetean pornind de la ideile
politico juridice a lui Socrate.
Lui Socrate ii aparine fraza:o lege nedreapta este tot o lege.Socrate
ca si urmaii si promovau ideile conform crora era necesara o
supunere absoluta fata de regulile cetii. Justiia, ca criteriu de
8

manifestare a legalitii, este identic. Ceea ce este just, este i legal,

acest raport existent fiind caracteristic att legilor scrise, ct i celor
nescrise, de natur divin.
Printr-o astfel de manifestare de respect, Socrate i afirm credina sa
ntr-o justiie superioar, pentru valabilitatea creia nu este nevoie de
o sanciune pozitiv. Pentru a nu nclca aceast justiie ceteanul
trebuie s se supun chiar i legilor rele, ca s nu-l ncurajeze pe
ceteanul ru s le violeze pe cele bune. Att dreptul cit si statul sunt
bazate pe o convenie, iar nerespectarea unei legi ar duce la
drmarea att a dreptului cit si a statului.

TEST 4: Platon
1.1. Prezentai principalele concepii politico juridice ale lui
Platon pe baza dialogurilor Despre stat (Republica) i
Despre legi
In concepia lui Platon educarea indivizilor umani are un mare rol in
bunul mers al societii si in organizarea de stat. Numai prin educaie
poate fi instaurata dreptatea in stat. Numai in felul acesta omul va
alege acea forma de organizare a statului care ii va asigura in cel mai
mare grad libertatea. In concepia lui Platon un filosof trebuie sa
conduc statul, deoarece doar el poate aduce individul la lumina
adevrului. Bazndu-se pe oameni cu caractere puternice statul va fi
puternic si va asigura fericirea tuturor, pentru ca statul mprumuta de
la oameni caracterul acestora. Pentru ca un stat sa fie drept si deosebit
trebuie ca cetenii si sa fie educai in spiritul dreptii, singurul care
poate inalta cetatea la ideea de Bine.
Platon distinge urmtoarele
Oligarhia, Democraia, Tirania.
staul unde toi sunt egali, si
trebuie sa se supun autoritii

forme de guvernmnt: Timocraia,

Platon spune ca cel mai bun stat este
toate bunurile sunt comune. Individul
statului, legii.

1.2. Analizai raportul dintre organismul individual i

organismul social la Platon.
Pentru a fi mai sigur n posibilitatea edificrii unei ceti ideale, Platon
a schiat cu grij o paralel ntre stat i individ. Orice individ posed
trei faculti: raiunea care domin, curajul care acioneaz i
sentimentul care se supune. Tot aa i n stat se disting trei clase: a
nelepilor (destinat s domine); a lupttorilor (care trebuie s apere
organismul social); a meteugarilor i agricultorilor (care trebuie s-i
ntrein). Una dintre ideile centrale ale dialogului Republica, prin care
Platon explic fenomenele politice, este analogia de esen ntre
sufletul individual i sufletul cetii, altfel spus ntre constituia
interioar a sufletului individual i constituia statului, ce apare ca un
fel de mare suflet colectiv. Dreptatea interioar produce, aadar,
dreptate exterioar; justiia, dreptatea trebuie s fie inerent
interioritii omului.
Societatea este nchipuit de Platon a fi analoga cu un organism, in
spea cu organismul uman. Platon crede ca trataturile psihologice ale
individului se regsesc in anumite grupuri sociale, ca in fata vieii
grupurile sociale reacioneaz in mod asemntor cu individul, ca cel
ce
cunoate
psihologia
individuala poseda
implicit cunotinele necesare organizrii politice a societii.

10

1.3. Exprimai-v atitudinea fa de conceptul statului ideal

formulat de Platon. Argumentai.
Platon descrie in opera sa Republica forma ideala de stat. Platon spune
ca rostul de a fi a Statului Ideal este acela de a nfptui Principiile
Binelui si Dreptii. Acest stat se bazeaz pe cele trei caste numite mai
sus: conductorii (filozofii), militarii i gardienii, agricultorii i
meseriaii. Fiecare trebuie s-i ndeplineasc stric funciile sale n
dependen de capacitile proprii. Conduc cu ara oamenii detepi,
filozofii, militarii asigur ordinea public, iar ceilali produc bunurile
materiale. Mai aproape de statul ideal este republica aristocratic.
Statul ideal se va baza pe o astfel de educaie care sa sesizeze prin
gndire dreptatea, frumosul si binele. O cetate este buna in msur in
care individual uman primete o educaie corespunztoare. In
statul ideal nu este nevoie de legi deoarece legea este nscris in
sufletul fiecruia.

11

TEST 5: Aristotel

1.1. Prezentai concepiile lui Aristotel referitor la apariia,

esena i forma statului.
Baza organizrii statale este Constituia care izvorte din natura
sociala a omului. Se susine ca statul a aprut din cauza insuficientei
de sine a individului uman. La Aristotel statul este anterior individului,
aceasta idee sprijinindu-se pe faptul ca ntregul este anterior prii.
Statul fiind asimilat unui organism complet este anterior individului
uman care nu este dect o parte a acestui organism. Astfel la nceput
dup Aristotel a fost cstoria si sclavia din care ia fiin casa locul in
care locuiete familia. Din comunitatea mai multor case apare satul iar
comunitatea formata din mai multe comune este statul complet.
Constituia este cea ce determina in stat organizarea sistematica a
tuturor puterilor dar mai ales a puterii suverane iar suveranul cetii in
toate locurile este guvernmntul.
Dup Aristotel exista 3 forme de stat:regalitatea, aristocraia si
republica.
1.2. Clasificai justiia dup Aristotel i caracterizai
categoriile acesteia.
Raportul dintre politic i etic Aristotel ni-l dezvluie n abordarea sa
cu privire la problema justiiei. Justiia, n concepia lui, i are sursa n
virtute i este orientat n folosul altuia, al societii ntregi. Justiia i
virtutea snt identice ca esen, ns, dup manifestrile lor, ele, n
parte, se deosebesc: justiia se manifest n raport cu alii, iar virtutea
este o calitate deosebit a sufletului.
Principiul justiiei este egalitatea aplicat n diferite feluri. Astfel,
Aristotel distinge dou specii de justiie: distributiv i corectiv.
Justiia distributiv (calitativ) exprim relaiile dintre colectivele de
indivizi n baza ideii de proporionalitate. Ea este distins de Aristotel
ca proporie geometric, aplicat la repartizarea onorurilor, bunurilor i
are destinaia de a urmri ca fiecare s primeasc dup merit.
Justiia corectiv (cantitativ), spre deosebire de cea distributiv,
ordoneaz raporturile de schimburi reciproce. Principiul egalitii, n
acest caz, se aplic ntr-o formul deosebit de cea menionat,
referindu-se doar la msurarea, n mod impersonal, a daunei i
ctigului. Aceast justiie este mijlocul dintre daun i ctig, n baza
creia fiecare din cele dou pri aflate ntr-un raport s se gseasc
una fa de alta ntr-o condiie de paritate, n aa fel ca nici una s nu fi
dat sau s nu fi primit nici mai mult, nici mai puin. Justiia corectiv se
aplic la orice fel de schimburi sau raporturi, att de natur civil, ct i
penal. Aristotel ajunge la concluzia c justiia n politic poate fi
12

numai ntre persoane libere i egale care aparin unei comuniti, iar
prerogativele i dreptul trebuie s fie n mod necesar identice. nsi
natura lucrurilor respinge puterea unei singure persoane asupra tuturor
cetenilor, deoarece aceasta ar da natere bunului plac. Cea mai
eficace surs a libertii este suveranitatea legii.
1.3. Apreciai corelaia formei de guvernmnt i regimului
politic pornind de la concepia aristotelic despre forma
statului.
Constituia este cea ce determina in stat organizare sistematica a
tuturor puterilor, dar mai ales a puterii suverane iar suveranul cetii in
toate locurile este guvernmntul. Guvernul este nsi Constituia.
Constituiile care au in vedere interesul obtesc sunt pure , cele care
au in vedere numai folosul celor ce guverneaz sunt defectuoase si
sunt forme corupte ale constituiilor bune. Primele guverneaz peste
oamenii liberi celelalte sunt despotice tratndu-i pe guvernani ca pe
nite sclavi. Exista dup Aristotel 3 specii de constituii pure crora le
corespund tot attea forme de guvernmnt: regalitatea, aristocraia si
republica. Exista si alte 3 specii deviaii a celor dinti: Tirania pentru
regalitate, oligarhia pentru aristocraie si demagogia pentru republica.
Regalitatea este forma de guvernmnt care se bazeaz pe
superioritatea absoluta a individului care domnete, superioritate data
de virtute.
Aristocraia este forma de guvernmnt in care aristocraii sunt alei
dup merit cel puin tot att cit si dup avuie.
Oligarhia este forma de guvernmnt in care suveranitatea aparine
celor bogai.
Tirania apare acolo unde puterea este concentrata in mina unei singure
persoane care nu deine nici virtute nici avere si care conduce in mod
despotic.

13

TEST 6: coala stoic

1.1. Descriei ideile politico juridice a stoicilor.

coala stoic a fost fondat de Zenon (336-264 .e.n.). Ea concepe
omul ca un ideal al fiinei, eliberat de orice influen extern15. Astfel,
omul, eliberndu-se de orice pasiune, devine o fiin liber, iar aceast
libertate nu poate fi interzis de nici o autoritate. Idealul omului liber
trebuie s fie scopul fiecrui om, deoarece aceasta este calea spre o
judecat dreapt. Omul, prin propria sa natur, particip la edictarea
unei legi de valoare universal, fiindc natura uman este o parte a
naturii, a creaturii, a lumii n ansamblu. Aceast lege o reprezint legea
naturii ce domin lumea ca reflecie n contiina fiecrui individ. A
urma cerinele legii naturii, nseamn a tri cinstit, a fi generos, a nu
duna altuia, a exista n conformitate cu raiunea. Relaiile naturale ale
oamenilor, bazate pe aceast lege natural, pun temelia conceptului
echitii.
Etica dezvoltat de stoici deriv din principiile proprii ale fizicei:
universul este guvernat de legi absolute care nu admit excepii, iar
esenialul naturii umane este raiunea. Aceste principii se sumeaz n
celebra maxim: Triete n acord cu natura!. Din aceast formul
deriv noiunea de virtute, cu cele patru aspecte cardinale:
nelepciunea, curajul, dreptatea i temperana, corespondnd
nvturilor lui Socrate. n timp ce n etica aristotelian se recunotea
locul pasiunilor n natura uman, urmnd ca acestea s fie reprimate
prin raiune, stoicii cer anihilarea pasiunilor, mergnd pn la ascetism
(askesis), pentru c virtutea reprezint unica fericire. A fi virtuos,
nseamn a fi indiferent la durere i suferin (apatheia) i, n acelai
timp, doritor de cunoatere. De aici importana acordat tiinei, fizicei,
logicei, pentru c ele reprezint bazele moralitii, rdcinile oricrei
virtui. Omul nelept este sinonim cu om bun. Nefericirea i rutile
lumii sunt rezultatele ignoranei. De aici recomandarea practicii
filosofiei, examinrii permanente a propriilor judeci i a
comportamentului, pentru a putea constata dac ele difer de raiunea
universal a naturii
1.2. Stabilii cauzele rspndirii ideilor colii stoice n Roma
Antic i evideniai particularitile ideilor stoicilor
romani.
Zenon a introdus ideea de "cetean al lumii" - o idee cu totul nou i
generoas n acele timpuri. A avut de luptat cu prejudecile, ntruct
aceast idee necesita depirea barierelor "cetii" - unitate de baz a
culturii, i chiar politicii eline. Imperiul roman acceptase mai demult
aceast idee, ns nu datorit urmrii unor scopuri nobile, ci
expansiunii militare.
14

Cuvntul "Imperiu" vine de la latinescul "imperio"= a triumfa. n forma

sa nobil, acest cuvnt desemna triumful spiritului asupra materiei,
sau viaa aservit Divinitii. La nivel politic, ar fi trebuit s nsemne
armonizarea contrariilor.
Statutul de cetean al lumii nsemna, pentru stoici, o stare de spirit,
caracterizat prin dominarea propriului eu. Acest statut l putea obine
orice om civilizat, indiferent de formele culturale sau politice crora le
aparinea. . Stoicii i impuneau o nalt inut moral, i aveau drept
modus vivendi aciunea just.n Imperiul Roman, stoicismul a gsit un
teren favorabil. Romanii au acceptat cu uurin ideea de cetean al
lumii. Diferena dintre cetate i provincie disprea treptat. Romanii au
fost nu att colonizatori (cei care impuneau o cultur), ct cuceritori,
civilizatori (au construit ceti, au oferit o baz material teritoriilor
cucerite).Stoicismul roman a impus ideea de om liber.
1.3. Apreciai influena colii stoice asupra filosofiei cretine.
Filosofia stoic a influenat i pe unii din prinii bisericii cretine
ca Toma de Aquino i Sfntul Augustin. n timpul Renaterii trzii, s-a
dezvoltat un adevrat Neo-stoicism, al crui reprezentant renumit a
fost Justus Lipsius. Influena acestui neo-stoicism se resimte n scrierile
lui Michel de Montaigne, nainte de orientarea lui spre scepticism, i n
gndirea lui Ren Descartes. i filosofia moral a lui Immanuel
Kant este impregnat de stoici.

15

TEST 7: coala epicurian

1.1. Relatai principiile fundamentale ale colii epicuriene.

Epicureismul, coal filosofic numit astfel dup numele filosofului
Epicur (, 341 - 270 .Chr), fondat de acesta la Atena n jurul
anului 306 .Chr., este axat pe cutarea fericirii i a nelepciunii, avnd
ca ultim scop atingerea ataraxiei, o stare de linite absolut a
spiritului. Pentru a evita suferina, trebuie evitate sursele acelor
plceri, care nu sunt nici naturale, nici necesare. Epicureii nu
preconizeaz cutarea cu orice pre a plcerii, cum este de multe ori
neles n mod eronat, ei vd n filosofie instrumentele eseniale pentru
obinerea fericirii (Tetrapharmakos):
Liberarea oamenilor de teama de diviniti, demonstrnd
c zeii, n splendoarea lor, nu se preocup de ceea ce se
ntmpl cu oamenii.
Liberarea oamenilor de teama de moarte, demonstrnd c
aceasta nu reprezint nimic pentru oameni, din moment ce
"cnd noi existm, nu exist moarte, iar cnd e moarte, nu
mai existm noi".
Demonstrarea posibilitii de a obine plcerea.
Demonstratrea limitrii rului, adic a caracterului de
scurt durat a durerii.
Epicur i bazeaz gndirea sa pe trei principii: logica sau canonica,
fizica (atomismul) i etica (semi-ateismul).
Principiu dup care senzaia este singurul criteriu al
adevrului ("sensism") i al binelui (care se identific cu
plcerea).
Atomismul, principiu preluat de la Democrit, prin care se
explic formarea i transformarea lucrurilor prin unirea i
separarea atomilor. Naterea senzaiilor deriv din
aciunea atomilor provenii de la lucruri asupra atomilor
spiritului.
Principiu conform cruia zeii exist ntr-un spaiu ntre
universuri (intermundia), dar nu se preocup de mersul
lucrurilor terestre, de lumea material, cu att mai puin de
viaa oamenilor. n consecin, singura fericire este
plcerea, corespunztoare nevoilor naturale necesare, care
rezult din absena durerii (aponia) i nelinitii (ataraxia).
Limitarea calitativ i cantitativ a plcerilor este
instrumentul virtuilor morale, caracteristic condiiei
umane.
16

1.2. Determinai cauzele apariiei statului dup Epicur.

Epicur neaga caracterul natural al apariiei statului. El este rezultatul
activitii umane. Respingnd ideea caracterului social al omului,
epicurienii afirma ca starea prestatala a oamenilor reprezint un rzboi
permanent al fiecrui om cu ceilali oameni. Apariia statului se
datoreaz ncheierii unui contract , prin care s-apus capt strii de
bivalenta.
1.3. Analizai evoluia ideilor lui Epicur n perioada modern.
Disprut odat cu rspndirea cretinismului, epicureismului s-a ntors
n perioada Renaterii, devenind una dintre sursele de materialismului
francez.

17

TEST 8: Cicero
1.1. Expunei principalele idei referitoare la stat i drept ale
lui Cicero.
Gndirea social-politica si juridica a lui Cicero este ntemeiata pe
conceptul de bine suprem. El a pus la baza politicului si juridicului
morala. Astfel un stat nu poate dura daca cei care l conduc nu au in
vedere binele comun. O cetate trebuie organizata avnd ca fundament
dreptul public si principiile morale. Filosoful ca nelept al cetii trebuie
sa se implice in politica si sa conduc realiznd acordul intre clasele
superioare inferioare si medii. Statul nu poate fi guvernat in afara
justiiei desvrite. Cicero susine ca unirea oamenilor nu se
datoreaz slbiciunii ci tendinei naturale a lor spre unire. Cea mai
buna forma de guvernmnt dup prerea lui Cicero este monarhia, cu
condiia ca regele sa fie virtuos.
1.2. Determinai categoriile dreptului n concepia lui Cicero.
Dreptul, n concepia lui Cicero, nu este un produs al voinei, ci este dat
de natur . El cuprinde trei precepte fundamentale: s trieti onest, s
nu prejudiciezi pe altcineva, s dai fiecruia ce este al su. Cicero
divizeaz dreptul n drept natural i n drept pozitiv. Dreptul
natural,opineaz filosoful, este o lege superioar, dup care se
apreciaz justeea legii pozitive. n
De republica, el susine c acest drept nu poate fi modificat, abrogat i
nu te poi abate de la el, deoarece este o lege natural nnscut,
implantat n individ. Dreptul natural precede orice lege scris,
existena statului. Legea naturii este raiunea suprem dup care
oamenii deosebesc dreptul de nedrept, cinstea de ruine. Dreptul
pozitiv este ntemeiat pe necesitile comune ale oamenilor, fiind
supus modificrilor n funcie de mprejurri. Existena diferitelor
popoare presupune i existena unui drept pozitiv divers.
1.3. Estimai legtura conceptual a ideilor politico juridice
ale lui Cicero i Aristotel.
Operele sale De republica i De legibus se apropie de tematica
platonian, dar snt aristotelice i stoice dup coninut.

18

TEST 9: Doctrinele politico-juridice i cretinismul

1.1. Expunei ideile politico juridice a sf. Toma d'Aquino.

TdA subordoneaz ideea de drept natural raiunii divine astfel ca
fenomenul juridic nu poate fi dect raional. Dreptul este ntemeiat pe
raiune. El a fost cel ce si-a exprimat ideea ca guvernmntul si legea
trebuie sa aib un scop moral. A fost un exponent de frunte al tradiiei
legii naturale. Teoria sa a dreptului a pus in legturi, prin intermediul
raiunii, legea etern a lui Dumnezeu, legea naturala, legea pozitiva a
oamenilor
si
legea
divina.
Pentru
Augustin,
justificarea
guvernmntului rezida in scopul acestuia - acela de a asigura binele
comun. A fost in favoarea monarhiei limitate printr-o constituie mixte.
Guvernarea celor muli era o forma valida de guvernmnt, nsa avea
avantajele si dezavantajele ei. Tirania, pe de alta parte, presupunea
inculcarea binelui comun.
1.2. Comparai raportul stat biseric i scopul statului la sf.
Augustin i sf. Toma d'Aquino.
Toma are puine lucruri semnificative de spus despre Biseric si Stat ca
structuri de putere. Toma afirma ca Puterea seculara si cea spirituala
sunt distincte si ii au amndou originea in Dumnezeu, in aa fel nct
puterea spirituala trebuie sa fie respectata naintea celei seculare in
problemele legate de mntuire, iar cea seculara, naintea celei
spirituale, in problemele privitoare la bunstarea civila.
Aceasta diviziune este aplicabila ,doar daca nu se ntmpla cumva ca
puterea seculara sa fiee unita cu cea spirituala, aa cum se ntmpla,
de pilda, in cazul Papei, care se afla in fruntea ambelor puteri. SF. Toma
subliniaz rolul ndrumrilor oferite de preoi, atunci cnd acetia ii
cluzesc pe oameni ctre scopul lor suprem, contemplarea lui
Dumnezeu. Rolul regilor este unul inferior, anume acela de a guverna
treburile seculare. n virtutea ierarhiei scopurilor vieii umane, nici un
guvernmnt secular nu poate fi complet autonom. Puterea in regatul
lui Hristos le este rezervata preoilor. De fapt, aa cum spune Toma
apoi, dup legea lui Hristos, regii ar trebui s se supune preoilor".
SF. Augustin distinge doua categorii de state: Cetatea pmnteasca si
cetatea lui Dumnezeu. Biserica este prezentata ca o forma de
manifestare a cetii lui Dumnezeu pe pmnt. Statul are scopul de a
ajuta biserica in vederea instaurrii cetatii lui Dumnezeu. Dup prerea
lui Sf. Augustin orice intervenie a puterii statului in domeniul relaiilor
spirituale si bisericeti sau a bisericii in domeniul puterii de stat este
periculoasa. n ceea ce privete raportul Bisericii cu Statul, Sf.
Augustin arat n De civitate Dei existena cetii pmnteti i a
cetii cereti, care se opun una alteia prin scopurile i sarcinile pe care
le au: Statul conduce administrarea bunurilor temporale, Biserica se
19

ocup de interesele spirituale. n acest caz ele nu se opun, pentru c

sunt amndou voite de Providen; cretinul datoreaz ascultare
puterii temporale, dar, n acelai timp, trebuie s asculte Biserica n
problemele mntuirii sufletului su. Att statul, ct i Biserica sunt
supuse Justiiei. Pe de alt parte, ele i datoreaz reciproc ajutor, iar
statul trebuie s acorde protecie Bisericii. Raporturile dintre Biseric i
Stat se bazeaz pe urmtoarele principii: Biserica are dreptul de
protecie de la Stat, n timp ce ereziile i toate cultele false nu pot
reclama aceste favoruri. Ele pot chiar s fie obiectul unor msuri de
rigoare.
1.3. Apreciai influena filosofiei greceti asupra perioadei
scolastice a filosofiei cretine.
Scolastic este o noiune derivat din latin, schola nsemnnd
coal, care desemneaz acea tendin din filosofie i teologie care,
ncepnd din perioada tardiv a Evului Mediu, a ncercat s explice i
s fac nelese fenomenele supranaturale ale revelaiei cretine cu
ajutorul raiunii umane i, mai ales, al filosofiei lui Aristotel. Acest
curent care, de la mijlocul secolului al XI-lea pn n secolul al XV-lea, a
fost un element dominant n instituiile de nvmnt religios i n
universitile Europei, avea ca scop principal alctuirea unui
sistem logic, n care s se reuneasc filosofia greac i roman cu
nvtura cretin. Scolasticii acordau un deosebit respect aa ziselor
autoriti filosofice i teologice, n special filosofilor antichitii grecoromane i prinilor bisericii, i se fereau s adauge ceva nou la vechile
nvturi.

20

TEST 10: Nicolo Machiavelli

1.1. Prezentai doctrina politico juridic a lui Nicolo

Machiavelli
Centrul doctrinei lui Machiavelli este concepia umanista. Prin aceasta
concepie autorul se ndeprteaz de concepia religioasa despre lume.
Asemenea umanitilor Machiavelli concepe omul in calitate de centru
al concepiei despre lume, creator al istoriei. Statul se ntemeiaz
potrivit doctrinei lui Machiavelli pe relaiile dintre guvernani si
guvernai. Aceasta relaie constituind totodat si fundament al
stabilitii guvernelor. Scopul statului este sigurana cetenilor si
garantarea stabilitii proprietarii private. Forma de organizare a
guvernrii statului prin care se atinge cel mai nalt grad al stabilitii
statului si a guvernrii pentru autor este republica. Machiavelli afirma
necesitatea conceperii si nelegerii realitii politice in calitate de
categorie distincta a activitii umane. nelegerea si principiile
activitii politice sunt distincte de cele ale religiei si moralitii laice:
relaiilor politice le sunt specifice legalitile politice.
1.2. Stabilii semnificaia maximei Scopul scuz mijloacele
pe baza ideilor lui Nicolo Machiavelli
In opera sa principele M. spunea ca in vremurile grele cnd e vorba de
salvarea statului, omul de aciune nu trebuie sa se mpiedice de nici un
considerent de justiie sau injustiie, de omenie sau confuzie, de ruine
sau glorie: esenialul care prevaleaz asupra orice afirma Machiavelli
este de asigura salvarea si libertatea. n acest context a fost formulat
sloganul scopul scuza mijloacele care a primit numele de
machiavelism. In fond Machiavelli a teoretizat cu sinceritate si curaj
ceea ce tia de cnd lumea , anume ca ceea e conteaz in politica sunt
interesele si fora nu consideraii de justiie si morala. In vederea
realizrii scopului politic urmrit Machiavelli propune in calitate de
mijloace de atingere a scopurilor politice: iretenia, viclenia, trdarea,
violenta, cruzimea etc. Asemenea mijloace fr ndoiala erau utilizate
la scara larga in acele timpuri. nsa faptul ca au fost propuse in mod
deschis a influenat negativ asupra renumelui autorului. Aceasta
formula:scopul scuza mijloacele nu este utilizata in opera lui
Machiavelli chiar daca se deduce din aceasta si reflecta coninutul
politic al operei acestui autor.
1.3. Evaluai machiavelismul ca principiu istoric i ca
realitate.
Machiavelism este un termen referitor la teoria politic expus
de Niccol Machiavelli, n cartea cu titlul Principele, aprut n 1515, n
21

care, cu sinceritate, dar mai ales cu cinism, a susinut c n politic se

pot folosi absolut orice mijloace ce pot duce la atingerea scopului
propus: vicleug, minciun, lips de scrupule, sforrie, manevre
diabolice, trdare, corupere etc. [1], de unde i principiul "scopul scuz
mijloacele".Termenul machiavelism, este utilizat pentru a descrie
principiile puterii politice, iar persoanele care folosesc aceste principii
n viaa politic sau personal sunt numii frecvent machiavelici.

22

TEST 11: Jean Bodin

1.1. Descriei ideea suveranitii statului n concepia lui Jean

Bodin.
Statul este prezentat de gnditorul francez in calitate de totalitate a
familiilor asupra crora se rsfrnge o conducere suverana. Statul se
deosebete de alte forme de asociere sociala prin caracterul sau juridic
si suveran al statului. In fiecare stat trebuie sa existe potrivit doctrinei
lui Bodin o putere suprema ,unica si indivizibila. Deoarece nu exista
stat fr putere suverana, ea se instituie in calitate de element
distinctiv al existentei statale. Reprezentnd puterea permanenta si
indivizibila a statului, suveranitatea este reprezentata de autor in
calitate de realizare de ctre stat a celor mai importante activiti:
1.Adoptarea legilor;
2.Declararea si ncheierea rzboaielor;
3.Numirea funcionarilor;
4.Realizare justiiei inclusiv graierea;
5.Stabilirea si colectarea impozitelor.
1.2. Stabilii i caracterizai trsturile fundamentale ale
suveranitii dup Jean Bodin.
Principalele trsturi ale suveranitii potrivit doctrinei acestui gnditor
francez sunt:
1.Caracterul permanent-puterea de stat se instituie pentru o perioada
de timp care nu se determina in mod anticipat. Potrivit doctrinei lui
Bodin, deintorul puterii de stat, investit in funcie pentru o perioada
determinata de timp nu este suveran
2.Caracterul absolut-suveranul nu poate fi supus legilor create de el.
Suveranul este deasupra legilor, comportamentul lui nu poate fi supus
reglementarilor juridice. Voina suveranului este mai presus de lege si
voina celorlali subieci de drept.
3.Caracterul indivizibil si unitar-autorul francez afirma necesitatea
deinerii depline a puterii de stat de ctre o persoana sau organ de
conducere, respingnd forma mixta de guvernare.
4.Caracterul necondiionat si continuu:autorul afirma dreptul
deintorului puterii de stat de a soluiona problemele social-politice
fr a fi obligat sa-si coordoneze propriile decizii cu alte persoane sau
instituii.

23

1.3. Evaluai trsturile formelor de guvernmnt n concepia

politico-juridic a lui Jean Bodin.
Formele de organizare a statului sunt determinate in baza criteriului
apartenenei puterii de stat. Bodin afirma existenta a 3 forme ale
suveranitii:
1.Democratia: puterea ntregii sau a majoritarii cetenilor
2.Aristocratia: puterea celor alei
3.Monarhia: puterea unei singure persoane.
Bodin afirma astfel existenta a 3 forme de guvernare care sunt identice
cu formele de organizare a statului: democraia, aristocraia, monarhia.
Dar el opteaz pentru monarhie, ca form de guvernare n stat n care
deintorul puterii este o singur persoan, care este capabil i
suficient s menin suveranitatea unic i indivizibil. Dar se opune
categoric monarhiei tiranice i monarhiei senioriate. El propune
monarhia legitim, n cadrul crei supuii ascult de monarh iar acesta
ascult de legile naturii. Puterea executiv, ca atribut esenial al
guvernrii, nu are nici una din trsturile puterii suverane dar nici
atribuii care s tirbeasc natura suveran. Dar fiecare form de
guvernmnt poate fi: un guvernmnt popular, aristocratic sau mixt
(forme de guvernmnt).

24

TEST 12: Hugo Grotius

1.1. Definii i determinai fundamentul, principiile i
metodele de cunoatere a dreptului natural dup Hugo
Grotius.
Puternic influenat de noua orientare de gndire produsa de Renatere,
convins fiind ca dezbinrile teologice nu pot duce la principii unitare
care sa ntemeieze activitatea politico-juridica, Grotius considera ca
singurele care pot asigura aceasta unitate sunt principiile dreptului
natural. Grotius considera dreptul natural izvorte din nevoia de a trai
in societate, din grija pe care o are omul de a pstra societatea. Gr.
afirma ca aparine dreptului natural tot ceea ce este in conformitatea
cu natura raionala si sociala a omului. De asemenea dreptul natural
nu aparine voinei fie ea umana sau divina. Susinnd ca dreptul
natural este imuabil, Grotius va spune ca aceasta nu numai ca nu
depinde de voina omului ci nici chiar voina lui Dumnezeu nu-l poate
schimba. Deci dreptul natural este o dispoziie a raiuni care ii trage
valoarea din natura sa din puterea sa nnscuta dintr-un imperativ
nscut din contiina sociala a omului.
1.2. Determinai contribuia lui H.Grotius n dreptul
internaional public.
Premergtor tratatului de pace de la Westfalia, juristul olandez Hugo
Grotius
(1583-1645),
considerat
printele
tiinei
dreptului
internaional, prin operele sale i ndeosebi Mare Liberum (Marea
Liber) i De jure belli ac pacis (Despre dreptul rzboiului i pcii),
realizeaz prima expunere de ansamblu a
dreptului internaional. El ddea astfel, un fundament juridic puternic
independenei i suveranitii statelor, care creau reguli de conduit
ntre ele. A dat, de asemenea, dovad de toleran, respingnd
discriminrile n relaiile dintre statele cretine i cele infidele i
admind ncheierea de tratate cu
acestea. Dezvoltnd ideea rzboiului just, a formulat reguli de purtare
a acestuia, inspirate din considerente umanitare. Nu ntmpltor
literatura consacrat evoluiei dreptului internaional public precizeaz
c adevratul fondator al dreptului internaional rmne ns
olandezul Hugo Grotius, creatorul unei teorii intermediare ntre
concepia tradiional, bazat pe religie, i concepia pozitivist,
potrivit creia dreptul nu se ntemeiaz pe voina divinitii, ci pe
contiina i raiunea umanitii. Pacea Westfalian rmne ca un
moment de referin n viaa internaional, deoarece a consfinit
ntr-un tratat convenit dup negocieri dificile i complicate ncetarea
Rzboiului de 30 de ani. Tratatele Westfalice inaugureaz n istoria
Europei nceputul congreselor europene i reaezarea raporturilor ntre
25

statele continentului. H. Grotius formula principiul libertii de comer,

navigaie i pescuit n
largul mrii n sensul c marea dincolo de o anumit limit de la
rm nu poate fi nsuit de state sau persoane particulare, prin
ocupaie sau alte mijloace, iar folosirea mrii de un stat s nu
mpiedice libertatea altor state.
1.3. Argumentai aplicabilitatea principiului pacta sunt
servanda n dreptul intern i n dreptul internaional.
Principiul forei obligatorii, exprimat i prin adagiul pacta sunt
servanda, este acea regul de drept potrivit creia actul juridic civil
legal ncheiat se impune prilor (n cazul contractelor) sau prii (n
cazul actelor juridice unilaterale) ntocmai ca legea. n alte cuvinte,
executarea actului juridic civil este obligatorie pentru pri, iar nu
facultativ. n aplicarea principiului pacta sunt servanda, s-a decis c o
parte contractant nu poate s modifice, n mod unilateral, preul
convenit n momentul ncheierii contractului

26

TEST 13: Thomas Hobbes

1.1. Prezentai teoria contractului social n viziunea lui

Thomas Hobbes.
Oamenii mereu se afla intre ei intr-o stare de rzboi, aceasta stare este
determinata pe de o parte de frica oamenilor de moarte iar pe de alta
parte de cauzarea gloriei. Dar aceasta este si starea care trezete in
fiecare contiina necesitaii instituirii unei puteri politice care inndu-i
pe toi la respect va putea sa stabileasc principiile unei pci si unei
concordii civile. Hobbes susine ideea ca statul este ntemeiat printr-un
ac voluntar prin care fiecare om se angajeaz fata de fiecare altul de a
investi un ter cu dreptul de al guverna. Astfel toi oamenii prin acest
contract social abandoneaz dreptul de a se guverna pe ei nii,
suveranului. In concepia lui Hobbes exista doua contracte:cel prin care
indivizii se asociaz intre ei si cel prin care ei cedeaz toate drepturile
suveranului.
1.2. Determinai raportul dintre drept i lege dup Thomas
Hobbes.
Hobbes furnizeaz urmtoarea formula: autoritatea, nu adevrul este
cea care face legea. Legea este expresia voinei celui care dispune de
dreptul de a comanda, ea nu este validata nici de particulari nici de
juriti ci unicul legislator este suveranul, singura sursa a legislaiei
politice
1.3. Exprimai o atitudine fa de ideea lui Thomas Hobbes
despre egoismul nnscut al omului.
Hobbes afirma ca omul nu este sociabil de la natura , omul este in mod
natural egoist, cuta numai binele sau propriu este insensibil fata de
cel al altora. Daca omul ar fi privit ca guvernat numai de natura sa ar
trebui sa se recunoasc drept inevitabil un rzboi permanent intre
fiecare individ si semenii si, pentru a fiecare cuta sa aib un folos in
dauna celorlali.

27

TEST 14:

John Locke

1.1. Descriei teoria contractului social n viziunea lui John

Locke.
Lock afirma ca omul este o fiina sociala,daca omul nu ar fi astfel
societatea civila nu ar fi fost posibil sa fie constituita. Trecerea de la
starea de natura la societatea civila a fost posibila pentru ca starea de
natura are unele caracteristici care o apropie de societatea civila si
face posibila aceasta trecere. Lock susine ca trecerea de la starea
naturala la societatea civila a avut loc in urma unui consens general
prin care oamenii au dorit un maximum de securitate si libertate.
Trecerea de la Statul natural la statul civil sa fcut in baza unui
contract bazat pe consimmntul comun. Obiectul contractului este
garania drepturilor naturale nu suprimarea lor in favoarea suveranului.
Singurul drept pe care asociaii l pun la dispoziia societii civile este
acela de a pedepsi si a face dreptate.Ca in orice contract daca una
dintre pri nu respecta obligaia, contractul poate fi anulat.
1.2. Analizai principiile obligatorii pentru stabilirea regimului
de libertate evideniate de John Locke.
Libertatea indivizilor reprezint o regul imuabil de via, obligatorie
pentru toi membrii societii. Garania libertii o constituie egalitatea
tuturor, obligativitatea legii. Legile elaborate de stat trebuie s
corespund legii naturale, ca expresie general pentru toi, att pentru
legislator, ct i pentru indivizi. Membrii societii trebuie s se conduc
de acele legi de care se conduce societatea, deoarece toi snt egali
dup legea naturii.
1.3. Apreciai contribuia lui John Locke la formularea teoriei
separrii puterilor.
Dup convingerea lui LOCK n statul englez contemporan lui, ar
exista urmtoarele puteri:
a. Putere legislativ
obligatorii);

(puterea

suprem,

care

edicteaz

legi

b. Puterea executiv (ca putere a monarhului);

c. Puterea federativ (atribuit statului, o putere a regelui).
El consider, c funcionarea n bune condiii a Constituiei pretinde
separarea puterii legislative de puterea executiv, ceea ce nseamn
c Parlamentul fiind puterea suprem i marea nobilime, are controlul
asupra statului.

28

Lock considera ca nici o putere in stat nu poate fi o putere absolut

arbitrara. Pentru aceasta puterile in stat trebuie sa fie separate pentru
c exercitarea puterilor in stat de ctre acelai organ al puterii poate
duce la tentaia de a abuza de aceasta, in felul acesta drepturile
naturale ale omului putnd fi inclcate.

29

TEST 15: Charles Montesquieu

1.1. Prezentai doctrina politico-juridic a lui Charles

Montesquieu.
Charles-Louis de Secondat Montesquieu elucideaz problema dreptului
i statului n opera sa cea mai reprezentativ Despre spiritul legilor.
Preocuprile lui au avut drept obiect de cercetare problema privind
libertatea politic ca fundament al dreptului i statului. Monesquieu
susine c pentru a asigura aceast libertate este nevoie de existena
unor legi juste i de o organizare corespunztoare a statului.
Cercetnd natura uman, el constat c la diferite popoare exist
diferite legi i moravuri i c acestea rezult nu numai din fantezia
arbitrar a oamenilor, ci i din o cauz comun . Legile in concepia lui
Montesquieu nu trebuie s fie separate de mprejurrile n care au fost
fcute. Orice lege trebuie s corespund factorilor geografici, climei,
particularitilor poporului, numrului populaiei unui stat, tradiiilor
formate, etc. Toi aceti factori determinai creeaz spiritul legilor, ca
expresie a raionalitii, legalitii, justiiei, care preced existena
acestora.
1.2. Determinai completrile i precizrile aduse de Charles
Montesquieu teoriei contractului social.
In concepia lui M. preocuparea pentru conservarea fiinei sale in face
pe om fricos. Datorita fricii fiecare se simte inferior fata de toi ceilali
fapt pentru care oamenii se simt egali intre ei. Teama ii face pe oameni
sa se fereasc unii de alii dar de vreme ce ar vedea ca teama lor e
reciproca, ei vor simi necesitatea de a se apropia unii de alii. Dup M.
nc din starea de natura oamenii simeau nevoia de a trai mpreuna in
pace. Statul civil apare ca urmare a manifestrilor de voita a tuturor
voinelor individuale. La M. Starea de rzboi ncepe odat cu
constituirea societii. De ndat ce se afla in societatea oamenii pierd
simurile slbiciunilor, egalitatea care exista intre ei nceteaz si ncepe
starea de rzboi. In societate oamenii devin contieni de fora lor
ncercnd sa obin cit mai multe avantaje. Fiecare societate
contienta de fora sa va ncerca sa obin avantaje in relaie cu alte
societi, ceea ce duce la starea de rzboi intre popoare. Starea de
rzboi duce la apariia legilor pozitive in cadrul societii. Aceasta
societate nu sar putea menine fr un guvernmnt, de aceea
gruparea tuturor forelor individuale formeaz ceea ce se cheam
statul politic.

30

1.3. Apreciai contribuia lui Charles Montesquieu la

dezvoltarea teoriei separaiei puterilor.
Meritul lui Charles-Louis de Secondat, baron de Montesquieu este c
a sistematizat toate ideile referitoare la teoria separrii puterilor
existente pn la el i le-a dat o nou interpretare n sensul existenei
unor puteri distincte, atribuite unor organe separate i independente
unele de altele. Spre deosebire de predecesorii si, Montesquieu a
realizat c aplicarea eficient n practic a teoriei respective i
garantarea drepturilor i libertilor fundamentale ale cetenilor este
incompatibil cu imixtiunea puterilor, de aceea este necesar existena
a trei puteri distincte i anume: legislativ, executiv i
judectoreasc. Aceast tez este expus n opera Spiritul Legilor,
potrivit creia puterea executiv revine regelui, puterea legislativ
adunrilor populare (Camera Comunelor), iar puterea judectoreasc
este ncredinat unui corp de judectori profesioniti i independeni.
Acestea trebuie s fie clar separate, s nu interfereze una n
,,treburile celeilalte, fiecare avnd funcii bine definite: elaborarea
legilor, aplicarea lor i judecarea corect a conflictelor care apar n
societate, n funcie de prevederile legii existente la un moment dat. n
acest context, fr ndoial, certificatul de natere a teoriei separrii
puterilor n sensul atribuit n prezent este opera Spiritul Legilor n
care Montesquieu face celebra descriere a celor trei puteri ale statului,
descriere care contureaz o teorie rmas pentru totdeauna n
contiina celor care cred n valorile democraiei i libertii: ,,n fiecare
stat exist trei feluri de puteri: puterea legislativ, puterea executiv
privitoare la chestiunile care in de dreptul ginilor i puterea executiv
privitoare la cele ce in de dreptul civil.

31

TEST 16: Jean J. Rousseau

1.1. Prezentai teoria contractului social n viziunea lui Jean J.

Rousseau.
In concepia lui Rousseau acordul voinelor libere este cauza apariiei
societii. Libertatea este principiul care o face sa existe si totodat sa
subziste. Contractul social nu este obligatoriu pentru popor dect daca
el este liber consimit. Pacea sociala nu poate fi obinuta dect printr-o
convenie, oamenii au ajuns intr-un stadiu in care nu mai puteau
rmnea in starea de natura. Aceasta necesitatea ia mpins pe indivizii
izolai spre unirea forelor pentru a nvinge orice rezistenta. Daca
contractul nu este respectat fiecare din asociai l poate denuna si va
reintra in drepturile sale naturale anterioare. Fiecare asociat se unete
in felul acesta cu toi si nu se unete cu nimeni in particular el nu se
supune dect lui nsui si rmne liber ca nainte. In concepia lui
Rousseau societatea nu este o adunare de indivizi ci o structura de
relatii , de relatii juridic stabilite si aparate, protejate de corpul social in
ntregul sau.
1.2. Comparai cauzele de apariie a statului dup Jean J.
Rousseau i Thomas Hobbes.
La Hobbes Oamenii mereu se afla intre ei intr-o stare de rzboi,
aceasta stare este determinata pe de o parte de frica oamenilor de
moarte iar pe de alta parte de cutarea gloriei. Dar aceasta este si
starea care trezete in fiecare constiinta necesitaii instituirii unei
puteri politice care inndu-i pe toi la respect va putea sa stabileasca
principiile unei pci si unei concordii civile. Hobbes susine ideea ca
statul este ntemeiat printr-un ac voluntar prin care fiecare om se
angajeaz fata de fiecare altul de a investi un ter cu dreptul de al
guverna. Astfel toti oamenii prin acest contract social abandoneaz
dreptul de a se guverna pe ei nii, suveranului. In concepia lui
Hobbes exista doua contracte:cel prin care indivizii se asociaz intre ei
si cel prin care ei cedeaz toate drepturile suveranului. La Rousseau
nsa oamenii in starea lor naturala sunt fericii , liberi, independeni si
inoceni. Conform opiniei lui R. Asocierea nu este in fiina omului,
asocierea oamenilor fiind un act de deliberare, o decizie prin care
oamenii contrar tendinelor lor naturale se asociaz pentru a face fata
mpreuna ameninrilor.
1.3. Apreciai influena doctrinei lui Jean J. Rousseau asupra
programului revoluiei franceze.
Rousseau a influenat hotrtor, alturi de Voltaire i Diderot, spiritul
revoluionar, principiile de drept i contiina social a epocii; ideile lui
32

se regsesc masiv n schimbrile promovate de Revoluia francez din

1789.Rasunetul ideilor lui Rousseau este dovedit de faptul ca
"Declaraia drepturilor omului si ale ceteanului", devenita program al
Revoluiei de la 1789, din Frana a fost elaborata pe baza "Contractului
social", regsit, n mare parte apoi, n prima Constituie republicana a
Franei, precum si n alte constituii europene. Impactul puternic al
ideilor contractualiste rousseau-iste a fost asupra iacobinilor care au
vzut n mini tratatul de drept politic, Contractul social, instrumentul
de distrugere a statului monarhic-feudal, de construire a unei noi ordini
politice. Jean Jack Rousseau n lucrri criticnd regimul din Frana a
scos n evidenta noi cai de soluionare. In special Rousseau susinnd
ca statul aparine poporului i nu conducerii a fost eficient n nsuirea
nelesului de stat-naiune. A iniiat prbuirea suveranitii divine a
regelui i n loc a scos n evidenta vederea suveranitate a poporului.
Rousseau susinnd ca toi oamenii s-au nscut egali i liberi a
subliniat stringenta continurii i n viaa sociala a egalitii i libertii.
Cu noiunea de consens social a atras atenie la reprezentarea voinei
generale, a pus bazele legilor i constituiei actuale. Rzboaiele la care
a participat n sec. 18 Frana a adus statul n pragul falimentarii cu
excepia regelui i aristocraiei poporul tria n srcie i mizerie, toate
acestea au constituit motive ce au instigat revolta.

33

TEST 17: Immanuel Kant

1.1. Prezentai ideile lui Immanuel Kant referitor la stat i

drept.
Filosofia sa politic pleac de la filosofia sa moral, care are n centru
noiunea de lege universal a raiunii, umanitatea ca scop n sine.
Scopul Statului, dup Kant, este numai protecia dreptului; statul
trebuie s asigure cetenilor posibilitatea de a se bucura de drepturile
lor, dar nu trebuie s se amestece n activitile individuale, nici s
ngrijeasc de activitile individuale. El si-a ndeplinit funcia sa, cnd
a asigurat libertatea tuturor; n acest sens trebuie s fie Statul de
drept. n mai multe texte politice, el i arat preferina clar pentru
ordinea ntruchipat de drept: e mai bun un stat puternic care i ofer
suveranului puterea de a garanta dreptul, dect un stat slab ce duce la
haos. Kant reia ideile lui Montesquieu si recunoate existena a trei
puteri n stat (legislativ, executiv si judectoreasc), ns consider
c aceast triad trebuie vzut ca o ficiune: ea amintete faptul c
orice concentrare excesiv a puterii devine un leagn al despotismului.
n schimb, nu trebuie s pun n discuie unitatea dreptului. Cele trei
puteri nu sunt, de altfel, separate, ci complementare.
1.2. Analizai raportul dintre drept i moral n concepia lui
Immanuel Kant.
Kant face distincie intre ceea ce aparine dreptului si ceea ce aparine
voinei, adic moralitii. Dreptul in opinia lui Kant nu poarta dect
asupra actelor exterioare ale oamenilor, deci acestea fiind inferioare
actelor morale care poarta asupra interioritii umane. Libertatea nu
ntemeiaz si nu se ntemeiaz dect pe actele morale. Chiar daca
dreptul este ntemeiat pe raiune el nu poate sa-si extind sfera asupra
actelor pur interioare, acestea rmnnd in afara reglementarilor
dreptului. Dreptul in concepia lui Kant deriva din moralitate, o
moralitate ce funcioneaz ca o constrngere, ca un imperativ. Pentru
a aciona in conformitate cu conceptul unei legislaii raionale
interioare, omul trebuie sa fie supus constrngerilor juridice si morale.
In morala fiecare om se raporteaz la sine nsui conform regulii
autonomiei voinei,in drept fiecare om se raporteaz la fiecare om si la
ceilali conform unui principiu de constrngere. Dreptul se fondeaz pe
contiina pe care o are fiecare de a fi obligat sa se conformeze legii.

34

1.3. Adaptai ideile lui Im. Kant din lucrarea Despre pacea
perpetu la ideea contemporan despre integrare
european.
A gndi pacea nu este o iluzie politic, le amintete Kant
eventualilor si detractori: este un ideal spre care umanitatea trebuie
s tind. Despre pacea perpetu, tratat tiprit de Kant n 1795,
prezint principiile filosofice ale dreptului internaional. Kant susine c
vocaia umanitii este de a forma un Stat unic; timpul cnd popoarele
se vor uni n acest mod este nc departe, dar nu putem tgdui c
tendina este n acest sens, nici nu ne putem ndoi c scopul va fi atins.
Fr ndoial c opera lui Immanuel Kant marcheaz etapa cea mai
important n istoria doctrinei pacifismului. Lucrarea Zum ewige
Frieden reprezint concluziile practice ale conceptelor sale sociologice
asupra rzboiului si a pcii. Se pronun pentru crearea unui Congres al
Statelor, mprtind ideea c pacea se va statornici definitiv pe
msur ce libertatea popoarelor va fi ctigat si rzboiul nlturat
pentru totdeauna. Planul lui Kant de organizare a lumii preconiza o
Uniune de state, aceasta fiind, dup el,singurul mijloc de a mpiedeca
rzboiul si de a nltura violena. Kant credea c rzboaiele pot fi
nlocuite cu arbitrajul. De altfel, toate principiile stabilite de ctre el n
Spre pacea etern sunt astzi aproape universal recunoscute. Aceasta
ne arat c doctrine de acest fel nu sunt numai exerciii dialectice, ci
chiar factori istorici, care nsoesc si reglementeaz progresul real.

35

TEST 18: Utilitarismul englez (Jeremy Bentham, John Mill,

Herbert Spencer)

1.1. Expunei ideile lui Jeremy Bentham ca fondator al

utilitarismului englez.
Bentham considera ca utilul este cel care poate aduce fericirea unui
numr cit mai mare de oameni, constituindu-se astfel o adevrata
democraie fondata pe interconexiunea indivizilor ce i urmresc
fiecare interesul. Bentham nu ntemeiaz utilul pe raiune ci pe plcere
ca simplu sentiment. B. nlocuiete contractul social cu utilul, el
considera ca contractul este un simplu sofism, menit sa consolideze
poziia guvernrii. Statul si dreptul sunt un sistem de echilibru intre
interesele fiecruia si interesele comunitii. Exista totui la baza
societii reguli dar nu fondate pe raiune ci pe utilitate. B. promoveaz
egoismul ca regula a convieuirii sociale. Iar scopul individului este de
a acumula maximum de avantaje personale. Interesele individuale sunt
singurele reale statul avnd ca misiune coordonarea care asigura
fericirea tuturor.
1.2. Determinai efectele adaptrii oamenilor la viaa social
pe baza teoriei lui Herbert Spencer.
Pe baza concepiilor evoluioniste, Spencer a construit un sistem ntreg
de
filosofie.
Potrivit lui Spencer, viaa este un gigantic proces ritmic, o micare
continu de formaie i de descompunere. Sensul acestei micri este
ceea ce constituie evoluia, iar ea consist n mod mai precis dintr-o
trecere de la omogen la eterogen, de la nedifereniat la difereniat, de
la incoerent la coerent. Societatea uman este asimilat unui organism
biologic. Prin efectul seleciei naturale, speciile se transform,
adaptndu-se ncetul cu ncetul condiiilor mediului, cele care nu se
adapteaz, pier.
O privire interesant asupra relaiei om societate o realizeaz Herbert
Spencer. Contemporan i admirator al lui Ch. Darwin, Spencer
proiecteaz o viziune organicist, considernd societatea ca un cmp
al luptei pentru existen. n domeniul dreptului, Spencer formuleaz
un ansamblu de Principii de Etic absolut, intre care principiul
fundamental este: Fiecare poate s fac ceea ce voiete, numai s nu
lezeze libertatea egal a celorlali; complementarul acestui principiu
se refer la consecine, i el sun astfel: fiecare trebuie s suporte
consecinele propriei sale naturi i ale propriei sale conduite.
n baza acestor principii, Spencer formuleaz o list a drepturilor
naturale ale omului, derivate din ele: dreptul de a se mica liber,
dreptul de proprietate, dreptul liberului schimb, dreptul libertii de
credin, libertatea cultului, a cuvntului, a presei libere, etc. Esena
36

concepiei lui Spencer este organizarea vieii sociale, astfel nct

individului s i se permit maximum posibil de drepturi i liberti,
statul fiind doar un protector al acestora.
1.3. Apreciai contribuia lui John Mill la dezvoltarea doctrinei
utilitariste.
Mill va schimba in totalitate utilitarismul, adaptndu-l societii. El va
aduce o noua clasificare a plcerilor in cele fizice si cele spirituale.
Astfel plcerile spirituale sunt superioare celor fizice, chiar daca mai
greu de atins. Pentru Mill utilitatea este fundamentul moralei. Conform
acestui principiu aciunile sunt corecte proporional cu tendina lor de a
promova fericirea si sunt incorecte in msura in care tind sa produc
inversul fericirii. Prin fericire Mill nelege prezenta plcerii si absenta
durerii(nu plcere fizica ci spirituala).Mill ii constituie propria viziune
despre utilitarism avnd in vedere distincia bine personal - bine
public. El considera ca sacrificiul unui individ poate fi considerata cea
mai inalta virtute.
John Stuart Mill ncearc sa concilieze noiunile de justiie cu cea de
interes, recurgnd la noiunea de interes general, superior interesului
individual. Pentru Mill utilitatea este fundamentul moralei. Conform
acestui principiu aciunile sunt corecte proporional cu tendina lor de a
promova fericirea i sunt incorecte n msura n care tind s produc
inversul fericirii. Prin noiunea de fericire Mill nelege prezena plcerii
i absena durerii, dar termenul de plcere trebuie neles ntr-o
accepiune general care nu nseamn doar plcere fizic ci i
plcerea frumosului, a decorativului, a delectrii. Mill nu
abandoneaz teoria lui Bentham i accept utilitatea ca fiind un
principiu al valorilor morale motiv pentru care o aciune poate fi
judecat n funcie de fericirea pe care o aduce unui anumit numr de
indivizi. Spre deosebire de Jeremy Bentham, Mill accentueaz diferena
dintre plceri i imagineaz o ierarhie a plcerilor care ar sta la baza
conceptului de fericire. Mill nu este un hedonist (hedonismul privit ca o
doctrin a porcilor), el vorbete de dou categorii de plceri: trupeti
i spirituale. Ultimele sunt dezirabile, cci spune acesta, sunt
superioare calitativ plcerilor trupeti, deci implicit conduc la o fericire
mai mare. Mill i construiete propria viziune despre utilitarism avnd
n vedere distincia bine personal - bine public. Acesta este un alt
punct n care utilitarismul lui Mill se deosebete de cel al lui Bentham,
motiv pentru care utilitarismul lui Mill este numit i Utilitarism altruist.
Dei Mill este contient c un obiectiv ca acela de a ajusta binele
personal n funcie de binele public este un demers dificil care nu poate
fi atins cu uurin, el consider c sacrificiul unui individ poate fi
considerat cea mai nalt virtute

37

TEST 19: George Hegel

1.1. Relatai principalele idei politico juridice a lui Georg

Hegel.
Un exponent al istoricismului, i anume al curentului istoricismului
filosofic sau idealismului obiectiv, se consider filosoful german Georg
Wilhem Hegel n abordarea problemei dreptului Hegel pornete de la
ideea de baz a sistemului su filosofic - ce este raional este real i ce
este real este raional. Aceast idee, dup Hegel, st la baza att a
spiritului universal, ct i a naturii.
Statul n/i pentru sine este eticul n ntregime, realizarea libertii
reale care este, n acelai timp, scopul absolut al raiunii. Ideea etic a
statului presupune ca universalul s fie legat cu libertatea deplin a
particularilor i cu propirea indivizilor astfel, ca interesul familiei i al
societii civile s se reuneasc, impunndu-se statului, dar, totodat,
n recunoaterea c universalitatea scopului nu poate progresa fr
tiina i voina proprie a particularitii, care trebuie s-i pstreze
drepturile ei. Deci numai atunci cnd n ambele momente generalul i
particularul i pstreaz puterea, numai atunci un stat poate fi
considerat ca stat pe deplin articulat i cu adevrat organizat.
1.2. Analizai evoluia spiritului obiectiv dup Georg Hegel.
Trebuie s reinem c Hegel a fost, n primul rnd, un filosof idealist, a
crui gndire nu a ncremenit la nivelul unui cult al statului, adic la
nivelul spiritului obiectiv; el a fost profund i definitiv ataat de ideea
absolut. Una din nuanele subtile ale spiritului universal se refer la
spiritul-naiune. Fiecare popor are propria sa istorie ghidat de un spirit
naional specific, care atinge cea mai nalt form de exprimare n
cadrul statului-naiune. Fiecare popor are constituia pe care o merit.
Naiunile au o evoluie proprie i se dezvolt gradual, trecnd prin
etapele de cretere, maturitate i declin. Dac spiritul subiectiv
aparine entitilor individuale, iar
spiritul obiectiv este specific contextelor sociale, spiritul absolut iese n
eviden ca stadiu nalt de dezvoltare metafizic. Locul suprem n
cadrul acestei evoluii e rezervat de Hegel artitilor i filosofilor,
singurele entiti capabile s se simt confortabil n cercul restrns al
gndirii pure.
1.3. Evaluai distincia dintre stat i societatea civil pornind
de la ideile politico - juridice ale lui Georg Hegel.
Hegel i apoi Karl Marx definea societatea civil ca: ...o stare atins
de popoarele avansate, dar marcate ns de egoism i avariie, lips de
coeziune moral, deci se referea n special la ordinea economic i
38

social cu principii proprii, independent de cerinele etice, juridice sau

politice.
Ideea de societate civil reprezint treapta de mijloc pe drumul
organizrii sociale de la familie la stat.
Destinul conceptului de societate civil n opera lui Hegel trebuie
judecat de pe un palier teoretic n care statul apare ca ntruchipare
absolut a ideilor universale de libertate, dreptate i moralitate.
Totodat, statul exprim ideea de ntreg, de unitate civil deplin i
reprezint un factor unic de stabilitate social i politic. la baza
constituirii societii civile se afl trei moment eseniale: deplina
coeren ntre trebuinele individuale i sistemul trebuinelor sociale;
asigurarea libertii individuale; alturi de ocrotirea proprietii,
impunerea unei puteri administrative care s aib grij de interese
particulare i comune ale societii. Referindu-se la ideea de stat Hegel
i-a imaginat o structur piramidal de organizare politic i
administrativ. n prefaa Prelegerilor de filosofie a istoriei a oferit un
top cratologic n cadrul cruia locul suprem revine monarhului.
Urmtorul nivel este ocupat de funcionarii de stat i guvernani, iar
ultimul loc revine corporaiilor i strilor. Relaia individului cu statul
este mediat de societatea civil, n sensul c realizarea idealurilor
individuale este n strns legtur cu satisfacerea intereselor comune
ale cetenilor.

39

TEST 20:

Hans Kelsen

1.1. Descriei normativismul i premizele teoriei pure a

dreptului la Hans Kelsen.
In principala sa lucrare, Doctrina pura a dreptului, considerata de
exegei ca fiind expresia desvrita a normativismului juridic, autorul
respinge categoric teoria dreptului natural, teoria sociologica privind
justitia si teoria scolii istorice asupra dreptului. Convingerea lui Kelsen
era ca teoria dreptului trebuie sa fie pura, adic sa resping orice
influenta de natura politica, morala, sociologica ori istorica, sa fie o
teorie eliberata de orice ideologie politica si de toate elementele
tiinelor naturii, contienta de legitatea proprie a obiectului ei si in
acest fel contienta de specificul ei
Kelsen a sintetizat urmtoarele premise ale teoriei pure a dreptului:
- scopul teoriei dreptului
multiplicitatea la unitate;

este

readuc

haosul

- teoria pur a dreptului este tiin. Ea nu vizeaz dorina sau

voina n drept, ceea ce trebuie s fie n drept ci ceea ce este;
- tiina dreptului este o tiin normativ, nu o tiin a
naturii;
- teoria dreptului ca tiin normativ nu are ndatorirea de a
cunoate eficacitatea normelor juridice.
Conceptul pe care se fundamenteaz normativismul lui Kelsen este cel
de validitate, in sensul ca validitatea oricrei norme juridice este
asigurata sistemic, in funcie de conformitate cu norma juridica
superioara. Astfel, crede autorul, teoria dreptului rmne pura, adic
este ferita de orice amestec din afara sferei tiinei strict juridice.
Aceasta nseamn ca validitatea normei juridice nu depinde nici de
eficacitatea sa, nici de actul de voina care i-a dat natere, ci este
legata doar de ansamblul edificiului juridic existent intr-un anume
spaiu si intr-un anume timp.
1.2. Demonstrai identitatea statului i dreptului n doctrina
lui Hans Kelsen.
Dreptul, n concepia lui Kelsen, este o ierarhie de norme, dar nu o
succesiune de cauze i efecte cum este cazul legilor naturale studiate
de tiinele naturii (ex. dac este nclzit un metal, acesta se dilat,
dilatarea fiind cauzat de nclzire; un ho trebuie pedepsit, furtul nu
este cauza pedepsei, pedeapsa nu este efectul furtului). Statul se
identific cu dreptul pentru c el nu este altceva dect un sistem
juridic, un sistem de conduit uman i o ordine de constrngere
social. Statul nu poate fi i aciona dect n virtutea normelor juridice
40

care l calific ca atare. Or, ncercarea de a legitima un stat ca stat de

drept este n realitate perfect inadecvat, pentru simplu motiv c
orice stat trebuie s fie cu necesitate stat de drept. Astfel in
accepiunea lui Kelsen Statul ale crui elemente eseniale sunt poporul
,teritoriul si puterea se definete ca o ordine juridica relativ
centralizata, limitata in domeniul sau de validitate spaial si temporal
supus direct dreptului internaional si eficace in ansamblu si in general.
Pentru ca statul si dreptul sunt unul si acelai fenomen a vorbi despre
un stat de drept devine un pleonasm. Statul nu este altceva decit
personificarea ordinii de constrngere.
1.3. Apreciai trsturile normei juridice pornind de la ideile
lui Hans Kelsen.
trsturi:

Dup Kelsen, norma juridic se caracterizeaz prin cinci

- imperativul ipotetic, spre deosebire de imperativul categoric

(norma moral) care-i fr condiii, fr de ce, fr pentru c,
prevederile normei juridice snt subordonate unei condiii,
dac nu plteti datoria, confiscarea bunurilor; svrirea unei
infraciuni - pedeapsa etc.;
- constrngerea;
- validitatea, norma juridic provine dint-o norm superioar,
preexistent, deoarece ea este conceput ca o component a
sistemului;
- nlnuirea dreptul constituie un sistem ordonat, coerent.
Aceast ordonare se realizeaz pe niveluri, care constituie
piramida nivelurilor juridice. Or, ordinea juridic este o
piramid, o ierarhie format dintr-un anumit numr de niveluri
de norme juridice, ntre care exist o condiionare ce
determin fundamentul validitii sale, existnd i norma
fundamental - Grundnorm. Aceasta nu face parte din teoria
pur a dreptului, natura acesteia formnd obiectul tiinei
politice, eticii sau religiei.
- eficacitatea norma juridic este valabil numai dac este
efectiv.
Din concepia lui Kelsen asupra dreptului rezult aa-numitul
monism kelsian: identitatea statului cu dreptul; a dreptului obiectiv cu
cel subiectiv; a dreptului public cu cel privat; a dreptului naional cu cel
internaional

41

TEST 21: Herbert Hart

1.1. Relatai ideile neopozitiviste a lui Herbert Hart.

Herbert Lionel Adolphe Hart susine ca fiecare norma, fiecare
cuvnt, fraza ar avea un sens, o accepie centrala unica nesusceptibila
de dispute, determinata de uzajul lingvistic comun si care poate fi
descoperit prin analiza contextului si referina la limbajul comun.
Funciile eseniale ale dreptului, ca mijloc de control social, trebuie
cutate nu in litigiile private ci in modul in care este folosit pentru a
controla, conduce si organiza viaa in afara instanelor. Normele se
caracterizeaz prin generalitate si permanenta. Normele de baz se
clasific n trei categorii: analitice ntlnite la Hans Kelsen, normative
ntlnite la Kant i empirice ntlnite la Hart. La Hart dreptul ca
sistem de reguli capt realitatea sa nu de la stat ci de la o oarecare
norma fundamentala, regula finala, superioar.
1.2. Stabilii condiiile minime ale existenei unui sistem de
drept dup Herbert Hart.
Herbert Hart pornete de la idea fundamental c scopul minim a vieii
sociale a omului e supravieuirea. Aceasta creeaz necesitatea
existenei dreptului i morale. Din punct de
vedere structural, dreptul este format din dou categorii de
norme: norme juridice primare i secundare. Cele primare au 3
dezavantaje:incertitudinea, caracterul static, ineficacitatea presiunii
sociale care asigur norma data. Orice sistem juridic este format din
unitatea normelor primare i secundare. El indic 2 condiii minime de
existent a unui sistem juridic: 1) respectarea de ctre majoritatea
populaiei a normelor juridice valabile; 2)admiterea de ctre autoriti
a normelor de cunoatere, de schimbare i de deciziile n calitate de
modele publice i comune de conduit.
1.3. Apreciai raionalitatea normelor juridice i morale dup
Herbert Hart.
Hart susine ca fiecare norma, fiecare cuvnt, fraza ar avea un sens, o
accepie centrala unica nesusceptibila de dispute, determinata de
uzajul lingvistic comunsi care poate fi descoperit prin analiza
contextului si referinta la limbajul comun. Functiile esentiale ale
dreptului, ca mijloc de control social, trebuie cautate nu in litigiile
private ci in modul in care este folosit pentru a controla, conduce si
organiza viata in afara instantelor. Normele se caracterizeaza prin
generalitate si permanenta.
The Concept of Law (1961) este o analiz a relaiei dintre drept,
constrngere i moral. Este de asemenea o ncercare de a gsi
42

rspunsul la ntrebarea dac toate legile ar trebui conceptualizate n

sens de ordine constrngtoare sau de comenzi morale. Hart susine
c nu exist o legatur logic necesar ntre lege i constrngere, nici
ntre lege i moral. El afirm ca a clasifica toate legile ca ordine
constrngtoare sau comenzi morale ar nsemna o simplificare a
relaiei dintre drept, constrngere i morala. n opinia lui Hart, o
conceptualizare a legilor n acest fel, de ordine coercitive sau comenzi
morale ar impune ideea fals a uniformitii diferitelor tipuri de legi i a
funciilor sociale diverse pe care dreptul le are. O astfel de
conceptualizare a dreptului ar avea ca efect o interpretare gresit a
scopului i funciilor acestuia, dar i o ntelegere deformat a
coninutului, originii i criteriilor de clasificare a legilor. Legile sunt
reguli care interzic indivizilor s acioneze ntr-un anume mod; le-ar
putea impune diverse obligaii. Legile impun pedepse asupra indivizilor
care au fcut vreun ru altor indivizi. De asemenea, n aceast lucrare,
Hart, specific modul n care trebuie fcute contractele, dar i felul n
care documentele oficiale trebuie create. Pot specifica de asemenea
modul de convocare al legislaturilor sau modul de funcionare al
Curilor de Judecat. Specific modul n care noile legi sunt activate,
dar i modul n care legile vechi pot fi modificate. Pot exercita o putere
coercitiv asupra indivizilor prin impunerea unor penaliti asupra
acelora care nu ii ndeplinesc datoriile i obligaiile. Cu toate acestea,
nu toate legile pot fi considerate nite ordine constrngtoare
deoarece unele legi pot s confere unor indivizi puteri sau privilegii,
fr s le impun acestora datorii sau obligaii.

43

TEST 22: Concepii neokantiene

1.1. Prezentai principiile fundamentale a neokantismului

Curentul neokantian se structureaza pe multiple inconsecvente ale
sistemului filosofic kantian, el pretinzind prin numerosii sai
reprezentanti ca este mostenitorul kantianismului si sustinind ca prin
reinterpretarea acestuia va ajunge la esenta sape care sa o puna in
valoare in continuare. Neokantianismul juridic se constituie ca o reactie
la ideile pozitivismului ingust si ale empirismului englez care reducea
orice cercetare la nivelul cunostintelor pozitive bazate pe experienta.
Teoria lui Kant era singura care putea servi la fundamentarea unei
conceptii idealiste cu privire la etic si la drept ca o contrapondere la
empirismul pozitivist.
1.2. Analizai principiul justiiei ca fundament al filosofiei
dreptului n concepia lui Giorgio del Vecchio
In opera sa, Giorgio del Vecchio incearca sa fundamenteze o filosofie a
dreptului pornind de la un principiu a priori in conformitate cu modelul
kantian, principiu care se constituie ca limita ultima si pe care se
sprijina intreg edificiul juridic.Acest principiu fundamental este
principiul justitiei. Prin acest principiu se poate accede la semnificatia
raporturilor juridice, care fara acest element nu ar putea exista. Fata
de raporturile juridice pozitive acest principiu este un model regulator
si transcendent. Del Vecchio gindeste justitia a priori pentru a putea
intreprinde o cercetare pur logica a dreptului in care preponderenta ii
revine metodei deductive. A prioriul lui Del Vecchio vizeaza centrul de
universalitate-sufletul uman care se constituie in forma logica pe care
se sprijina orice raport juridic concret.
Giorgio del Vecchio are o opera vasta in care face o analiza ampla a
dreptului si a statului. Conceptia sa de baza este cea a unui a priori
aflat in constiinta de sine a fiintei umane care transcede intr-o ordine
ideatica raporturile ce se instituie la nivelul dreptului pozitiv. Din acest
punct de vedere Del Vecchio impartaseste intrun mod original
conceptiile adeptilor dreptului natural.Filosofia se pune in centrul
sistemului juridic individual uman pentru ca ideea de justitie este adinc
imprimata in constiinta subiectiva.
1.3. Argumentai aportul lui Rudolf Stammler la formarea i
dezvoltarea filosofiei neokantiene.
Stammler a fost un important neokantian care a scris opere in care a
incercat sa depaseasca conceptia kantiana asa cum a fost ea expusa in
Critica ratiunii pure.Ca toti neokantienii Stammler incearca solutii noi
cu privire la filosofia kantiana. El pune in centrul preocuparilor sale
44

conceptul de perceptie si cel de vointa.Ceea ce este mai important la

Stammler consta in faptul ca in opinia sa dreptul este cel care studiaza
un domeniu in care scopurile se unesc cu mijloacele.Stammler asigura
unitatea dreptului si pune bazele autonomiei stiintei dreptului in raport
cu morala, istoria si celelalte stiinte umane.In conceptia lui Stammler
justitia este un ideal social ale carui manifestari variaza istoric dupa
timp, locuri si moda.Forma dreptului asigura permanenta dreptului dar
se combina cu realitatea normelor care asigura emergenta sa istorica
dupa formula dreptul just este un drept natural cu continut variabil.

45

TEST 23: Concepii neohegeliene

1.1. Prezentai principalele derivate a doctrinei hegeliene.

1.2. Comparai doctrina hegelian i concepiile neohegeliene.
Dup cel de-al doilea rzboi mondial neohegelianismul (n primul rnd
cel german i cel italian ), orientat spre ndreptirea regimurilor fascist
i nazist, a fost nevoit s prseasc scena politico-juridic. n
perioada postbelic direciile principale ale nvturii hegeliene au
devenit teoriile care au ncercat s curee motenirea creatoare a lui
Hegel de falsificrile neohegeliene, s depeasc extremitile n
atitudinea fa de filosofia hegelian a dreptului, s efectueze o
apreciere obiectiv a locului i rolului ei n dezvoltarea gndirii
filosofico-juridice.
1.3. Evaluai diversitatea doctrinelor neohegeliene.
Eforturile neohegelianului Italian G.Gentile au fost ndreptate
spre justificarea ideologiei i practicii fascismului. Ideile hegeliene
despre stat ca integritate moral el le-a folosit la interpretarea
regimului fascist n calitate de manifestare superioar a moralitii i
libertii. Dintre neohegelienii olandezi, care n anii 30 ai secolului XX
s-a preocupat de problemele filosofiei dreptului, a fost B.M.Telders
Cu referire la Hegel el a atacat tezele dreptului internaional, care
limitau puterea autoritar a statului
Neohegelienii francezi, n mod deosebit la nceput, erau interesai de
filosofie, dar nu de nvtura politico-juridic a lui Hegel,i lor n
general nu le era caracteristic atitudinea fa de Hegel ca
gnditor totalitar. Astfel, A.Koyre respingea aprecierea dat lui Hegel
ca gnditor reacionar i s-a solidarizat cu interpretarea nvturii
filosofului german ca teorie moderat, care tinde s consolideze
libertatea individului i ntregului social.

46

TEST 24: Doctrina liberalist

1.1. Prezentai fundamentele liberalismului.

Curentul liberalist asa cum reiese chiar din denumirea sa este legat de
conceptul de libertate. SE cunoaste ca dea lungul istoriei liberalismul a
fost criticat pentru ca ideile liberale nu se gasesc in viata sociala reala
si ca aservirea a continuat sa ramina una din rocile societatii
contemporane. Cu toate acestea liberalismul a ramas o miscare care a
condus la afirmarea individualitatii umane, constituita ca o
contrapondere la etatism. In zilele noastre liberalismul a stat la baza
miscarilor care a condus la eliminarea totalitarismelor. Liberalismul
este un curent rational si echilibrat a carui conceptie se
fundamenteaza pe afirmarea individului dar nu prin desfiintarea
oricarei autoritati ci prin crearea unui climat social in care puterea sa
fie limitata prin drept. Reducerea sferei de influenta a statului in
problemele ce tin de domeniul privat este unul din telurile democratiei
liberale.
1.2. Analizai egalitatea condiiilor ca principiu de baz a
democraiei evideniat Alexis de Tocqueville.
Alexis de Tocqueville n lucrarea Despre democraie n America este
de fapt o meditaie asupra nobilimii, pentru c Tocqueville
ncurajeaz egalitatea n drepturi, iar nobilimea este acea clas
social,care, prin dorina de a domina, nu permite dezvoltarea acestei
noi concepii.
i atrage atenia urmrile pe care le produce aceast egalitate a
condiiilor. Acest fapt implic o anumit orientare a spiritului public, o
formulare ct mai accesibil a legilor, atrage dup sine percepte noi
ale guvernanilor, iar celor guvernai le formeaz o atitudine fa de
superiorii lor, aa cum Tocqueville nu a mai cunoscut-o. Egalitatea
aceasta are o mare influen deopotriv asupra celor care guverneaz
i a celor ce sunt guvernai. Tocqueville afirm c atuncicnd
inegalitatea este legea obinuit a unei societi, cele mai profunde
inegaliti nu sar n ochi, cnd totul este aproximativ la acelai nivel,
cele mai mici inegaliti rnesc. De aceea dorina de egalitate devine
mai greu de potolit pe msur ce egalitatea este mai mare. . In
aceste conditii, el vede egalitatea ca un intreg compus din:
- egalitatea in fata legii;
- egalitatea politica;
- egalitatea de conditii..
47

Egalitatea condiiilor nseamn, mai nti, instaurarea unei egaliti de

drept ntre indivizi n locul unei jurisprudene distincte pentru fiecare
stare sau ordin, cum se ntmpla n Vechiul Regim; n al doilea rnd,
egalitatea condiiilor nseamn mobilitate social potenial ca urmare
a abandonrii principiului ereditii; n sfrit, egalitatea condiiilor
nseamn o puternic i continu aspiraie spre egalitate ce ia locul
viziunii ierarhice tradiionale asupra societii. ns egalitatea
condiiilor nu semnific i dispariia diferenelor i inegalitilor
economice i sociale dintre indivizi; de fapt,spune Tocqueville,
principiul democratic impune o egalitate imaginar n ciuda inegalitii
reale dintre acetia.
1.3. Evaluai conceptul libertii individuale pornind de la
ideile lui F.Hayek.
Libertatea zice Hayek este inseparabila de responsabilitate. Libertatea
nu inseamna doar ca individul are atit oportunitate cit si povara
optiunii ea mai inseamna si ca el trebuie sa suporte consecintele
actiunilor sale ca va fi laudat sau blamat. In zilele noastre Hayek este
de parerea ca sentimentul responsabilitatii a disparut, acest lucru fiind
explicat prin frica de responsabilitate si implicit prin frica de libertate.
Friedrich Hayek. El definete libertatea ca acea stare n care coerciia
la care unii oameni ii supun pe semenii lor este redus, att ct este
posibil acest lucru n societate sau posibilitatea de a aciona conform
propriilor decizii i planuri, precum i independena fa de voina
arbitrar a altuia.Starea n care un om nu este supus coerciiei, prin
voina arbitrar a altuia sau a altora este adesea denumit libertate
individual sau personal.
Hayek afirma ca ordinea sociala se poate stabili numai avind ca reper
individul uman ca scop si nu ca mijloc.

48

TEST 25: Doctrina sociologic

1.1. Prezentai concepia sociologico juridic a lui Max

Weber.
Cea mai cunoscut lucrare a sa este eseul Etica protestant i
spiritul capitalismului, lucrare care a fost piatra de temelie n studiile
sale de sociologie a religiilor. n aceast lucrare, Weber a argumentat
faptul c religia este una dintre cauzele cele mai importante, care
explic diferenele de dezvoltare dintre culturile Occidentale i cele
Orientale, i a subliniat importana protestantismului ascetic care a
condus la naterea capitalismului, a birocraiei i a statului raionallegal din Vest. ntr-o alt lucrare important, Politica, ca i vocaie,
Weber definete statul ca o entitate ce posed monopolul asupra
folosirii legitime a forei. Sociologia weberian este numit i
sociologie comprehensiv, deoarece nu vizeaz sensul obiectiv al
aciunii, ci sensul gndirii. Totodat, el a adus o contribuie valoroas
n dezvoltarea metodologiei tiinelor umaniste i, n special, a
tiinelor politice. Max Weber face o distinctie categorica intre viata
sociala reala si modul nostru de a cunoaste aceste realitati. Oricit de
perfectionata si orice metoda ar folosi o stiinta sociala ea nu poate
surprinde intreaga bogatie a vietii reale.
1.2. Determinai coninutul noiunii mas de contiine
individuale n cadrul teoriei dreptului obiectiv a lui Lon
Duguit.
Duguit susine c supremaia unei voine asupra alteia e o noiune
metafizic implicnd o ierarhie a persoanelor i a valorilor ce trebuie
exclus dintr -o disciplin pozitiv. Voina general se poate impune,
dar cu condiia ca ea s fie legitim, adic conform cu dreptul obiectiv
i cu morala politic.Statul e doar un aparat de gestionare a serviciilor
publice nsrcinat cu realizarea solidaritii sociale. Antivoluntarismul l
va mpinge pe Duguit s conteste i noiunea de drept subiectiv ce
atribuie voinei individuale o putere aproape mistic metafizic.
Dar dac dreptul nu este ceea ce doresc guvernanii, atunci ce
este? Duguit cere guvernanilor s respectedreptul obiectiv, adic
cere s existe independent de voina lor. Stabilitatea acestui drept s-ar
face prin constatarea sa sociologic i ar fi constituit din ceea cemasa
spiritelor
dorete s impun printr-o reacie social organizat.
Omul este n acelai timp individual i social i aceste dou
caracteristici inseparabile ale contiinei i voinei lui se fortificate
reciproc. Asociat, omul se simte mai om n grupurile corporative
individualitatea crete. Astfel, Duguit trage concluzia c solidaritatea
49

oamenilor este un fapt prim i c acest fapt real al solidaritii este

fundamentul dreptului. Dreptul devine un fapt social derivat din
solidaritate, care este sursa real a regulilor de drept i a
instituiilor juridice.
1.3. Evaluai raportul dintre stat i individ la Emile Durkheim
Dreptul reprezinta forma esentiala de structura a societatii stabilea
Emile Durkheim In conceptia sa, societatea si dreptul sunt inevitabil
legate intre ele, acestea din urma fiind de fapt forma speciala de
structurare a societatii, viata sociala neputand exista fara ca viata
juridica sa nu existe simultan.Dreptul reprezinta forma solidaritatii
sociale, in ea fiind reflectate multiplele fatete ale solidaritatii sociale.
Durkheim este cel care a fondat scoala sociologica franceza,
sociologismul reprezentand acel curent care considera fenomenele
sociale ca fapte sau lucruri sociale concretizate in moduri colective de
ganduri. Potrivit autorului,dreptul este un mod de conduita creat de
colectivitate.
Durkheim urmarind relatia ntre "eul" individual si "interactiunea
sociala". n viziunea sa indivizii, ba chiar grupurile se pot prabusi n
dezordine, n anarhie. Societatea nsa"nu este o fiinta ilogica sau alogica, incoerenta si fantasta cum a fost considerata adesea. Din
contra, constiinta colectiva este forma cea mai nalta a vietii psihice,
pentru ca ea este constiinta constiintei. Fiind plasata n afar 616e43g
59; si deasupra contingentelor individuale si locale, ea nu vede
lucrurile dect sub aspectele lor care le cristalizeaza n idei
comunicabile... Societatea vede mai departe si mai bine ca indivizii"
Societatea deci este exterioara, are putere morala, vede mai departe
ca indivizii, este coercitiva, etc. Acestea sunt trasaturile generale ale
faptului social.

50

TEST 26: Teoria psihologic a dreptului

1.1. Descriei ideile lui Nicolae Petrajiky ca fondator a teoriei

psihologice a dreptului.
Teoria psihologic a fost ntemeiat la nceputul sec. Al XX-lea, fiind
dezvoltat n lucrrile savantului L.L. Petrasycki. El i concentreaz
atenia asupra studierii fenomenului dreptului, avnd la baz viaa
luntric a omului, n cercetrile lui Retrasycki, tiina empiric
cerceteaz existena uman sub aspectele fizic i psihic. Dreptul, ca
fenomen al existenei, aparine laturii psihice i poate fi explicat numai
prin prisma proceselor psihice emoionale i intelectuale. El este un
fenomen emotiv.
Spre deosebire de emoiile morale, emoia juridic face parte din sfera
emoiilor imperativ-atributive. In timp ce emoiile morale se
caracterizeaz prin adeziune liber, emoiile juridice nu snt libere,
deoarece o alt persoan poate s insiste i s impun realizarea
acestei emoii . Dreptul se divizeaz n drept autonom i drept pozitiv.
Dreptul autonom constituie emoiile generate de ndemnul contiinei.
Dreptul pozitiv este edificat pe o autoritate strin, ce-i gsete
expresie n actul normativ, stabilind, astfel, prescripii juridice
obligatorii pentru toi subiecii de drept. Normele juridice, fiind o
emanaie a statului, reprezint o reflecie a emoiilor.
1.2. Stabilii rolul emoiilor n drept conform teoriei
psihologice a dreptului.
1.3. Formulai o atitudine fa de ideea despre drept ca factor
psihologic al vieii sociale promovat de teoria
prsihologic a dreptului.

51

TEST 27: Mircea Djuvara

1.1. Descriei principalele idei filosofico - juridice a lui Mircea

Djuvara.
O contribuie remarcabil a lui Mircea Djuvara s-a produs n planul
analizei raportului dintre drept, stat i naiune. Respingnd ideea
dreptului pur i pozitivismul juridic care au instaurat divinizarea
absolut a autoritii legii scrise fr s o controleze prin apelul la
ideea de justiie, dovedindu-se a fi astfel o concepie greit i chiar
primejdioas, Mircea Djuvara a fost convins c dreptul se ntemeiaz
pretutindeni pe realitile istorice ale comunitii umane concrete.
Astfel, poporul romn i ntemeiaz dreptul pozitiv pe viaa naional.
Naiunea este o realitate istoric ridicat la rangul de ndatorire etic
suprem, iar statul a devenit numai expresia ei juridic. Djuvara
sustine ca Filosofia dreptului se leaga de teoria cunoasterii si este
nevoita sa-si intinda cercetarile in domeniul epistemologiei. M.Djuvara
pune in centru atentiei individual uman,acesta fiind cel ce creaza
valorile, morale sau juridice avind inscrisa in el in mod apriori principiul
justitiei.
1.2. Analizai raportul dintre dreptul pozitiv i dreptul raional
la Mircea Djuvara
Dreptul, precizeaz M. Djuvara arat actele permise, interzise sau
impuse n societate pe baza ideii de justiie. El face o distincie
important ntre dreptul raional i dreptul pozitiv. Astfel, toate
judecile prin care se constat justiia aciunilor n societate, de
dreptul pozitiv, sunt numite aprecieri de drept raional. Dreptul raional
este i sursa idealurilor de justiie pe care fiecare societate i le
furete raportnd ideea de justiie la condiiile ei specifice. Justiia,
apreciaz juristul romn, este o valoare raional i se impune prin
propria sa autoritate. . Spre deosebire de conceptul dreptului
natural,dreptul rational conceput de Mircea Djuvara este variabil in loc
si timp, in functie de schimbarile obiective .Dreptul pozitiv, respectiv
normele juridice impuse prin cutume i legi, este dreptul care se aplic
ntr-o societate la un moment dat i care trebuie s dezvolte, s aplice
i s organizeze principiile i normele dreptului raional. Djuvara
considera ca dreptul pozitiv nici nu se poate concepe fara un drept
gindit si anume dreptul rational, si ca acesta din urma intemeiaza
dreptul pozitiv ii da viata si il patrunde in toate manifestarile reale.
Djuvara va sustine ca aplicarea dreptului pozitiv nu este posibila fara
sa nu intervina judecati intemeiate pe principia juridice superioare
dreptuli pozitiv.

52

1.3. Apreciai rolul voinei legislatorului la aplicarea legii,

pornind de la ideile lui Mircea Djuvara.

Pentru realizarea justiiei este nevoie de o conducere politic,pentru

realizarea unei ordini in aciunile naiunii este nevoie de conducerea
unei elite politice, de o legatur solid ntre condui i conductori. Iat
de ce Mircea Djuvara considera c politicul nu poate fi desfcut de
juridic, ci el este forma cea mai nalt a juridicului,ntruct se
subordoneaza ideii de justiie. Asa fiind, activitatea rationala a
legislatorului nu mai pare suficienta pentru realizarea acestei ordini de
drept rational. Pentru aceasta Mircea Djuvara merge cu conceperea
judiciarului pana la interzicerea avocatilor de a face greva: pentru ca
avocatul ,, este si trebuie sa ramana aparatorul ordinii legale, el
reprezinta in definitiv subtilitatea rafinata a ratiunii si a convingerii,
adica Dreptul insusi, in lupta victorioasa cu forta patimasa si brutala.

53

TEST 28: Eugeniu Sperania

1.1. Expunei principalele idei despre stat i drept ale lui

Eugeniu Sperania.
Principalele sale opera:Principii fundamentale de filosofie juridic
(1936), Via, spirit, drept i stat (1938), Introducere in filosofia
dreptului (1946). Din activitatea sa filosofico-juridica putem delimita citeva
probleme cheie care au fost abordate de ginditor:-contributia sa la conturarea
statului dreptului ca stiinta-aprecierile cu privire la opera de legiferare si
autoritatea legii-combaterea teoriilor rasiste privind dreptul-raportul dintre
drept subiectiv si drept obiectiv-preocuparea de a descoperi legile obiective
ale evolutiei dreptului. Statul este prin originea sa o dezvoltare,o amplificare a
nevoii de justitie. Statul tinde sa devina un scop insine.S copul principal si
fundamental al statului dupa E.S. este de a asigura si apara aplicarea
consecventa a unui anumit ansamblu de principii referitoare la viata sociala,
adica realizarea unei justitii conceputa intr-unanumit mod.
1.2. Generalizai i analizai legile obiective ale evoluiei
dreptului dup Eugeniu Sperania.
Abordand problema legilor evoluiei dreptului, Eugeniu Sperania
stabilete urmtoarele dou legi generale, i anume:
1) Dreptul, ca unul dintre aspectele sociale ale vieii, evolueaz in mod
analog cu orice proces vital;
2) Dreptul, ca fapt spiritual, evolueaz prin afirmarea progresiv a
spiritualitii omeneti.
Dreptul obiectiv:dreptul este un sistem deductiv de norme sociale destinate
ca,printr-un minimum de justitie realizabila sa asigure un maximum de
socialitate intr-un grup social determinat. Dreptul subiectiv:interes garantat
printr-o norma sociala. Are 3 elemente:
1. interesul;
2. obiectul interesului;
3. garantarea interesului printr-o norma.
Ginditorul recunoaste ca exista dovezi suficiente care sa demonstreze faptul
ca poate exista norme ce apara interesele individuale independente de
atitudinea societatii.aceste norme tot fac parte din drept deoarece provin din
ratiunea umana. De asemenea E.S. specifica ca aceste norme,acest drept nu
fa vi recunoscut niciodata de dreptul obiectiv deoarece este o creatie a
societatii pentru societate si are drept scop un maximum de sociabilitate
posibila.

54

1.3. Estimai sanciunea ca element definitoriu pentru drept

(prin prisma ideilor lui Eugeniu Sperania).
Sperana afirma ca sanciunea sau ne-sanciunea nu caracterizeaz
numai normele de drept, ea se exercita sub toate aspectele vieii
sociale. Societatea nsi este o realitate care ne constrnge si ne
obliga sa ne subordonam modului ei de a fi. Sperania afirma ca
constrngerea este o modalitate de imitaie prin ea procesul de
uniformizare deci de imitaiune se generalizeaz si se nlesnete.
Constrngerea dup Djuvara este o consecina a nevoii de identitate.
La nivel social normele sunt impuse de mase care instinctive
elaboreaz normele coercitive. Normele pe care aceste sanciuni sunt
destinate sa le garanteze, nu sunt ele nsele creaia legislatorului ci
sunt formule agreate si adaptate fanatic de catre spiritul colectiv.

55

TEST 29: coala dreptului natural

1.1. Prezentai evoluia istoric a colii dreptului natural.

Germenii acestei teorii au aprut n antichitate, iar ca teorie cu
pondere i o influen major ea s-a manifestat n gndirea filozofic i
politico-juridic din evul mediu,ntemeietorul colii dreptului natural
este considerat filozoful grec Socrate .Ideile sale despre
adevr,echitate, justiie vor fi preluate mai trziu de discipolii si,
precum i de ali cugettori de seam. n perioada evului mediu teoria
dreptului natural a fost dezvoltat de ctre Toma dAquino unul dintre
cei mai de vaz reprezentani ai Scolasticii. Un alt reprezentant al colii
dreptului natural, perioada modera, este Jean-Jacques Rousseau,
autorul lucrrilor Contractul social i Discursul asupra origina i
fundamentelor inegalitii dintre oameni
1.2. Comparai conceptul clasic a dreptului natural i
conceptul dreptului natural renscut

1.3. Evaluai importana istoric a colii dreptului natural.

56

TEST 30:

Istoricismul n drept

1.1. Prezentai principiile fundamentale a curentelor

istoricismului.
Ideea principala era opozitia absoluta fata de lege, nu se recunosteau
legile, legile reprezinta o stopare a evolutiei dreptului , unicul izvor al
dreptului este obiceiul. De asemenea era considerat ca izvor al
dreptului constiinta juridica populara. Se negau codificarile si legile. O
alta teza a acestui curent era ca dreptul se naste in mod spontan ca si
limba, se cristalizeaza in mod inconstient, se dezvolta in strinsa
legatura cu spiritul poporului.O alta teza este ca legiuitorul este un
organ al constiintei umane, el nu dispune de putere creatoare de drept.
Si o ultima teza a acestui curent este ca legile nu au o valabilitate si o
aplicabilitate universala.
1.2. Determinai i argumentai legtura dintre istoricismul
juridic (coala istoric a dreptului) i istoricismul filosofic

1.3. Analizai raportul drept-obicei n contextul ideilor

istoricismului juridic (colii istorice a dreptului).
Nu legea, ci cutuma reprezint principalul izvor al dreptului i baza
acestuia. n raport cu cutuma, legea nu are dect o importan
secundar,legea nu formeaz reguli contiente, ea nu poate face
altceva dect s capteze ceea ce s-a dezvoltat de la tine n viaa
social de-a lungul istoriei unui popor si s-i asigure formularea. Teoria
acestei coli afirm c exist o corelaie esenial intre orice
manifestare juridic igeniul naional al poporului respectiv. Pentru
aceast coal dreptul nu se nate ca un produs reflectat al
legislatorului; dreptul este un produs organic al societaii i legea, cand
formeaz reguli constiente, nu face decat s prind ceea ce a crescut
de la sine n viaa social i istoric, spre a-l pune n formule. n aceste
condiii dreptul de astzi este produsul lent i foarte complex al unei
lungi desfsurri istorice. coala istoric a dreptului a asociat astfel
dreptul cu istoria. Dreptul sustinea Savigny nu e facut, ci se face
singur. Dreptul este un un fenomen natural, comparat de catre
Savigny cu limba pe care o vorbim,care nu este o creaie individual i
nici nu se nate din vointa cuiva. Ea este rezultatul culturii,credinelor,
educaiei etc a unui popor de-a lungul timpului.Ca i limba unui popor
tot aa i dreptul reflect instituiile n procedeele, n scopurile i n
amnuntele sale cele mai mici, ntreg trecutulistoric alunui popor.

57

TEST 31: Pozitivismul n drept

1.1. Prezentai principalele idei a lui Auguste Comte ca
fondator al curentului pozitivist.
Termenul de pozitivism a fost folosit pentru prima oara de Henri,
contele de Saint-Simon pentru a indica metoda stiintifica si legtura ei
la filosofie. Adoptat n cele din urm de Auguste Comte, acesta devine
un puternic curent filozofic ce a influentat diferite domenii ale stiintei,
ncepnd cu secolul al XVIII-lea. Comte a urmrit infiinarea unei
filosofii pozitiviste, corespunztoare ultimului stadiu la care omenirea
trebuia s tind, dup ce a trecut prin starea teologic i acea
metafizic, ce reprezentau trepte necesare ale omenirii, in mersul ei de
la copilrie spre maturitate pe care o reprezint cea de a treia treapta,
a spiritului pozitiv. doctrina pozitivist promovat de Comte se
limiteaz la instaurarea unui stat totalitar n care puterea este
acaparat de un grup de savani, care n numele tiinei transform
politica n dogm. Se resping deci, ideile revoluionare promovate pn
la el, numite drepturile omului, drepturi naturale i morale,
inalienabile. Individul fiind doar un titular de drepturi pe care i le
confer societatea. Prin urmare tot punctul de greutate al concepiei lui
Comte cade asupra faptelor omeneti, asupra relaiilor dintre oameni,
relaii care-i constituie pe oameni ntr-un tot, ntr-o societate n care
oamenii sunt legai printr-o interdependen, o solidaritate foarte
activ ntre ei. n aceste condiii nu poate fi vorba de drepturi, exist
numai puterea societii de a ne constrnge s facem anumite lucruri.
Legea intervine cu constrngerea efectiv social.
1.2. Analizai raportul stat-drept pe baza concepiilor
pozitivismului etatic.
O doctrin desprins din coala pozitivist, care ncepe s se afirme n
Germania secolului al XIX-lea i ine pn la inceputul secolului XX,
este pozitivismul etatic n care se pune accentul pe puterea de stat.
Argumentele ce au stat la baza constituirii acestui nou curent, pot fi
sintetizate ca fiind, singurele drepturi subiective sunt cele garantate de
Stat, iar aceste drepturi trebuie s fie izvorte din sursele juridice
etatice; dreptul este faptul etatic pozitiv, adic dreptul este validat prin
stat; dreptul se nate din voine exterioare individului i reglementeaz
condiia exterioar a acestuia; statul este legat doar de reguli create
de el nsui; se promoveaz astfel autolimitarea statului. Deosebit de
interesant este teoria autolimitri statului ca singurul corectiv posibil
al ntregii puteri de Stat. Autolimitarea puterii este necesar pentru c
dac absolutizm puterea de stat, i atunci el va putea din punct de
vedere juridic s fac totul, el nu poate s suprime ntreaga ordine
juridic s fondeze anarhia, pentru c astfel el se distruge pe el nsui.
Statul este limitat de ordinea juridic a crei expresie suprem este
ordinea constituional pentru c Constituia determin formele sau
condiiile de exercitare a puterii publice, ea excluznd orice putere care
se exercit n afara acestor condiii de form (...).Din punctul de
58

vedere al dreptului, voina oamenilor care au creat statul a fost

determinat de fore, provenind din propriile lor instincte de
sociabilitate, i de aceea nu trebuie confundate aceste impulsuri
naturale care sunt causa remota a Statului, cu actul de creaie efectiv
a statului care este causa proxima.
1.3. Determinai funciile dreptului pornind de la ideile
curentului pozitivist.
Dreptul este un fenomen istoric, sub forma instituiilor, pe care
sociologia l studiaz. El reprezint ceva pur material i observabil prin
simurile noastre. Dreptul, consider Duguit, nu trebuie s sancioneze
obligaii, garanii sau s aib caracter punitiv. Toate aceste caractere
au fost dobndite o dat Cu intervenia statului n viaa societii i, mai
ales, din momentul m care guvernanii au nceput a-i impune propria
voin guvernailor.

59

TEST 32: Fundamentele ontologiei juridice

1.1. Definii conceptul de realitate juridic i evideniai
formele ei.
Realitatea juridica alaturi de altele cum sunt:realitatea morala,
realitatea politica, realitatea artistica sunt inalienabile realitatii sociale
in conditiile istorice determinate. Ea vizeaza in principal raporturile
juridice dintre oameni ce alcatuies adevaratul fundament ontologic al
dreptului. Elementul definitoriu constituitiv , fundamental al realitatii
juridice il reprezinta faptul juridic. Deci formele realitatii juridice sunt
faptele juridice, constiinta juridica, fenomenul dreptului, ordinea de
drept.
1.2. Determinai particularitile spaio-temporalitii n
domeniul dreptului
Ca orice fenomen social legile juridice se raporteaza si el la cele doua
elemente de relatie care impun in mod firesc si inevitabil anumite
limite puterii lor de actiune si le circumscriu cimpul de aplicare: spatiul
si timpul. Actiunea legii in timp si in spatiu.
1.3. Evaluai formele de existen a dreptului.
Sensul principiului unic al egalitii formale se manifest (i
exist) n urmtoarele forme de existen a dreptului:1) n norma
de drept (juridic) n form de reguli de conduit a subiecilor de
drept;
2) n raportul juridic n form de relaii reciproce ale subiecilor de
drept, formal egali, liberi i independeni;
3) n contiina juridic n form de contientizare a sensului i
cerinelor principiului de drept(n deosebirea i coraportul su cu
legea) de ctre membrii asociaiei juridice date;
4) n capacitatea juridic n form de recunoatere a indivizilor (a
asociailor, uniunilor lor) caformal egali, liberi i independeni unul de
altul, ca subieci ai relaiilor de tip
juridic;
5) n proceduri juridice n form de ordine egal i corect de
dobndire i realizare a
Drepturilor i obligaiilor de ctre toi subiecii, de rezolvare a
conflictelor despre drept etc. Deaceea, dreptul i manifest existena
n toate aceste forme juridice, dar nu numai n una singur (norm de
drept), sau n trei forme (norma juridic, raportul juridic, contiina
juridic).ns fiecare dintre aceste forme de existen a dreptului
ndeplinete o anumit funcie a sa i ocup un loc al su anumit n
contextul general al existenei dreptului. i n general, dreptul exist
60

peste tot, i n toate acele cazuri i fenomene, unde se respect i se

aplic principiul egalitii formale

61

TEST 33: Determinismul ca principiu metodologic n explicarea

dreptului
1.1. Explicai esena determinismului i prezentai categoriile
acestuia.
Determinismul este o parte componenta a ontologiei in cadrul careia
ocupa un loc major. Esenta lui consta in recunoasterea existentei unor
relatii de dependenta si conditionare in virtutea carora producerea si
existenta tuturor fenomenelor se realizeaza pe un temei propriu.
Categoriile determinismului sunt:cauza, necesitatea, intimplarea,
posibilitatea, realitatea, probabilitatea, legea.
1.2. Analizai rolul i funciile raportului de cauzaliate n drept.
Legatura dintre cauza si efect poarta numele de raport cauzal sau
raport de cauzalitate. In drept relatia cauzala este reprezentata de
raportul dintre fapta ilicita si prejudiciul cauzat. Legea cauzalitatii se
formeaza astfel:o anumita cauza produce cu necesitate intotdeauna si
pretutindeni acelasi efect daca sunt prezente aceleasi conditii. Cariatia
conditiilor determina variatia efectelor aceleasi cauze. Pentru
problemele fundamentale ale dreptului raportul de cauzalitate ocupa
un loc de frunte prezentind nu numai un interes teoretic indiscutabil
dar si o uriasa insemnatate pentru activitatea organelor de stat.
Necesitatea studierii temeinice a raportului de cauzalitate se impune si
fata de interesul crescind care se manifesta in activitatea organelor de
justitie, de procuratura, de politie, de nevoia unei orientari teoretice
corecte pe care o resimte practica judiciara.
1.3. Evaluai legea ca determinare juridic.
Legea este categoria filosofica ce desemneaza acel raport obiectiv
necesar, general relativ stabil si repetabil intre diferite obiecte,intre
obiecte si proprietati ale lor, precum si intre diferite etape succesive
ale evolutiei unui sistem. Legea este un raport obiectiv in sensul ca el
se stabileste intre sisteme independent de vointa arbitrara a omului.
Legea are un caracter general legea caracterizeaza un gen de obiecte
neexistind legi ale unor sisteme individuale. Legea are un caracter
relativ stabil deoarece dureaza atit timp cit dureaza conditiile
favorabile si repetabile. Daca se schimba conditiile se modifica si
actiunea legii. Legea fizica exprima ceea ce este ceea ce se intimpla si
corespunde intregii realitati pe cind legea juridica nu-si trage adevarul
din fenomene, nu exprima ceea ce este ci ceea ce trebuie sa fie. Legea
obiectiva exista si actioneaza independent de vointa oamenilor ea
neputind fi creata sau distrusa dupa dorinta, legile obiective sunt
indierente in raport cu interesele oamenilor. Descoperite de om legile
obiective se formuleaza ca legi ale stiintei.

62

TEST 34:

Elemente de epistemologie juridic

1.1. Explicai noiunile de gnoseologie, epistemologie, adevr,

adevr juridic
Gnoseologia (gnosis = cunoatere; logos = teorie) juridic este teoria
general a cunoaterii dreptului, care cerceteaz cum are loc
cunoaterea dreptului i care este adevrul despre drept
Prin epistemologie se intelege teoria cunoasterii stiintifice, iar
epistemologia juridica se ocupa cu cercetarea modului cum juristii
dobindesc verifica si aplica cunostintle in domeniul dreptului.
Adevar-Concordan ntre cunotinele noastre i realitatea obiectiv;
oglindire fidel a realitii obiective n gndire; ceea ce corespunde
realitii, ceea ce exist sau s-a ntmplat n realitate.
Adevar juridic-

1.2. Identificai modurile de abordare i aspectele adevrului

juridic.
1.3. Estimai specificul cunoaterii n drept.
Cunoasterea juridical constituie o realitate care in toata complexitatea
ei este paralele cu realitatea sociala si suprapusa ei , dar ea nu se
poate niciodata produce separat ci se aplica intotdeauna acestor
realitati.Specific pentru orice domeniu al cunoasterii jridice este ca
constructiile sunt abordate de pe pozitiile a cel putin doua
persoaneplasate intr-u raport juridic determinat . Fenomenul supus
cunoasterii juridice este legatura intre aceste doua sau mai multe
persoane care isi coreleaza interesele si convietuiesc in grupuri
organizate, respectind un anume echilibru a relatiilor soiale, subiectul
si obiectul cunoasterii juridice se unesc intro singura realitate acea a
omului ca personalitate culturala care actioneaza si savirseste anumite
fapte.

63

TEST 35: Fundamentele axiologiei juridice

1.1. Definii conceptul de valoare i evideniai tipurile de

valori.
Valorile sunt expresia efortului omului de a restabili un acord ntre el
i lume,acord care nu este dat, ci trebuie creat de el i impus
existenei. Ele sunt cel mai profund resort al progresului umanitii,
cruia i sunt subordonate, deliberat sau spontan, cunoaterea i
aciunea.
Orice
act
uman
este
condiionat valoric, iar progresele veritabile realizate de umanitate au f
ost ntotdeauna nnoiri n ordine valoric. Tipuri de valori:vitale,
economice, politice, juridice, morale, estetice, teoretice, religioase
Valoarea este acea relaie ntre subiect i obiect n care, prin polaritate
i ierarhie, s e ex p r i m p re u i re a a c o rd a t ( d e o p e r s o a n
s a u c o l e c t i v i t a t e u m a n ) u n o r obiecte, nsuiri sau fapte
(naturale, sociale sau psihologice) n virtutea capacitii acestora de a
satisface anumite necesiti, dorine, aspiraii sau idealuri
umane istoricete condiionate.
1.2. Analiazai dreptul ca form de manifestare a libertii.
1.3. Evaluai dreptatea ca valoare juridic suprem.

64