Sunteți pe pagina 1din 122

UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” GALAȚI

FACULTATEA DE ŞTIINŢE JURIDICE, SOCIALE ŞI POLITICE ANUL IV, DREPT

NADIA-CERASELA ANIŢEI

DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

SUPORT DE CURS

- Învăţământ frecvenţă redusă -

An universitar

2014-2015

UNIVERSITATEA „DUNAREA DE JOS” GALATI

FACULTATEA DE STIINTE JURIDICE, SOCIALE SI POLITICE ANUL IV, DREPT

PROF. UNIV. DR. NADIA-CERASELA ANITEI

DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT ROMÂN

- Învăţământ frecvenţă redusă -

An universitar

2014-2015

Nadia Cerasela Anitei CV

a). Informaţii despre studiile efectuate şi diplomele obţinute

2008 - Doctor în Drept, Institutul de Cercetări Juridice „Andrei Rădulescu” al Academiei Române cu teza Relaţile patrimoniale dintre soţi în dreptul internaţionl privat;

2004 - Diplomă Studii Academice Postuniversitare, Şcoala Academică FIBAS, Specializarea Economie şi gestiune financiar bancară, Iaşi, Universitatea Al. I. Cuza, Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor;

2003 - Certificat de Absolvire a Departamentului pentru Pregatirea Personalului Didactic, Curs Postuniversitar de Profesionalizare Didactică, Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Universitatea "Al. I. Cuza", Iaşi;

1997 - Diploma de Licenţă, Facultatea de Ştiinte Juridice şi Administrative „Simion Bărnuţiu”, Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu;

2011 – Certificat Manager proiect, Curs de perfecţionare, Asociaţia Lumen Iaşi;

2011 – Certificat Formator, Curs de perfecţionare, Asociaţia Lumen Iaşi.

b) Informaţii despre experienţa profesională şi locurile de muncă

29 septembrie 2014 – prezent: profesor universitar, Facultatea de Ştiinţe Juridice Sociale şi Politice, Universitatea "Dunărea de Jos", Galaţi;

1 octombrie 2012 – 28 septembrie 2014: conferenţiar universitar, Facultatea de Ştiinte Juridice Sociale şi Politice, Universitatea "Dunărea de Jos", Galaţi; Activităţi didactice: predare cursuri Master: Dreptul European al Afacerilor (DEA) şi Administraţie Publică şi Integrare Europeană (APIE); cursuri program licenţă: Drept şi Administraţie Publică. Activităţi didactico–adminstrative: tutore master APIE; membru comisii de dizertaţie. Activităţi ştiinţifice: director al Centrului de Cercetări Juridice şi Administrative: organizarea Conferinţei ştiinţifice „Exploration, Education and Progress in the third Milennium”; organizarea Sesiunii ştiinţifice studenţeşti „Donaris”; organizarea de mese rotunde şi de work–shop-uri; coordonator volum conferinţe; recenzor în comitetul ştiinţific; moderator şi keynote speaker conferinţe susţinere de prelegeri ELSA.

1999-2004: asistent universitar, Facultatea de Drept, Universitatea „Petre Andrei”, Iaşi

lector

2004-2010:

universitar,

Facultatea

de

Drept,

Universitatea

„Petre

Andrei”,Iaşi

2010.-2012: conferenţiar universitar, Facultatea de Drept, Universitatea „Petre Andrei”, Iaşi. Activităţi didactice: predare cursuri Master: Drept European, Dreptul Afacerilor, Drept Adminstrativ; cursuri program licenţă: Drept, Universitatea „Petre Andrei”, Iaşi Activităţi didactico–adminstrative: membru în Senat, membru în Consiliul Facultăţii; director sau membru în Comisii la nivel de facultate şi universitate; preşedinte sau membru comisii de promovare în grad didactic; preşedinte sau membru comisii de licenţă şi comisii de dizertaţie; Activităţi ştiinţifice: Secretar Ştiinţific şi Director al Centrului de Cercetări Juridice:

organizare conferinţe ştiinţifice şi sesiuni ştiinţifice studenţeşti; organizarea de mese rotunde şi work–shop-uri; coordonator volum conferinţe; recenzor în comitetul ştiinţific; redactor şef revista Jurnalul de Studii juridice, cotată BDI si B+, moderator şi keynote speaker conferinţe.

2014 - prezent: preşedinte şi fondator, Asociaţia Internaţională de Drept şi Ştiinţe Conexe, Iaşi;

2005 - prezent: Director ştiinţific Domeniul Drept, redactor şef, Asociaţia Lumen, Iaşi; Activităţi desfăşurate: recenzor Editura Lumen, coordonator conferinţe, coordonator al comitetului ştiinţific pentru volumele conferinţelor, membru în comitete ştiinţifice, moderator şi keynote speaker conferinţe; recenzor reviste BDI; membru în cadrul proiectelor desfăsurate de Asociaţia Lumen.

2008 - prezent: avocat Baroul Iaşi; Activităţi desfăşurate: formator cursuri INPPA, membru în comisia de contestaţii Drept civil (2009);

2011 - prezent: evaluator ARACIS;

2

Drept internaţional privat– Suport de curs – anul IV

2012 - prezent: membru comisie promovare în grad: Universitatea Valahia Târgovişte, Universitatea Suceava;

2012 - prezent: membră PERGAM;

2009 - prezent: membră în International Society of Family Law, Brigham Young University Law School, Utah, USA;

2006 - prezent: membră în European Forum of Young Legal Historians, c/o Max- Planck-Institut für Europäische, Rechtsgeschichte, Postfach Johann Wolfgang Goethe, Frankfurt am Main, Germania;

2013 - prezent: recenzor al colegiului de redacţie, „Revista Moldovenească de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale”; moderator Conferinţa ştiinţifică a Tinerilor Cercetători, Academia de Ştiinţe, Chişinău, Republica Moldova (2009);

2013 - prezent: membru al colegiului de redacţie, International Journal of Art and Humanity http://ijahs.com/editorial-board.php

c) Lista celor mai importante publicaţii ştiinţifice din perioada 2004-2014 În perioada 2004-2014 s-au publicat 15 cărţi (14 cărţi unic autor şi 1 carte coautorat), care includ sau au legătură tema propusă, la edituri naţionale (C.H: Beck, Hamangiu, Lumen) şi internaţionale (Lambert) recunoscute CNCSIS. În perioada 2004-2014 s-au publicat 127 de articole în reviste indexate ISI, Proceeding ISI; reviste internaţionale (Journal of private international law, Oxford; African Journal of Political Science and International Relations; Revista Moldovenească de Drept internaţional şi Relaţii internationale/Moldavian Journal of International Law and International Relations/Молдавский журнал международного права и международных отношений), indexate BDI sau în reviste de prestigiu (Curierul Judiciar, Pandectele Romîne, Revista Studii de Drept Românesc, Academia Română, Law Study, Jurnalul de Studii Juridice, Acta Universitatis, Analele Universităţii „Constantin Brâncuşi”, Seria Ştiinte Juridice, Revista Românească pentru Educaţie Multidimensională, Postmodern Openings). În perioada 2004-2014 au existat participări la 62 conferinţe internaţionale şi naţionale organizate în ţară sau în străinătate cu articole ştiinţifice care au fost publicate în volumele conferinţelor indexate ISI, proceeding ISI, BDI, sau în diferite reviste de specialitate indexate BDI. Dintre conferinţele organizate în străinătate menţionăm: The 2nd International familly law and practice Conference 2013 parentage equality and gender, 3-5 iulie, 2013, London Metropolitan University, Anglia, Consideration on the regulation of family housing in the new Romanian Civil Code and its impact on issues of parentage, equality and gender; Matrimonial regime legal under the provisions of the new Romanian Civil Code. Reconsidering Democracy: (New) Theories, Policies and Social Practices Celje, Slovenia, 23-24 March 2012, International School for Social and Business Studies, Celje, Slovenia The influence of the communist ideology over Rumanian matrimonial regime, XIVth European Forum of Young Legal Historians „Turning Points and Breaklines”, Pécs, Hungarians 7-11 May 2008. Jahrbuch Junge Rechtsgeschichte Yearbook of Young Legal History, Turning Points and Breaklines, vol. 4, Editura Martin Meisdenbauer, Munchen, pp. 167-180, 2009.http://www.aylh.org/images/uploads/program_2008.pdf; The Recognition by the Romanian Authorities of the Matrimonial Agreement Concluded between Foreign Citizen Spouses Residing in Romania, (coautorat) Department of Islamic Law Ahmad Ibrahim Kulliyyah of Laws (AIKOL), International Islamic University Malaysia & Department of Dhariah Judiciary Malaysia. International Family Law Conference 2007.”Family Law in the 21 st Century: Challenges and the Way Forward” 16-17 January 2007. Crown Princess Hotel, Kuala Lumpur. La Khauf. pp.211-218.

Drept internaţional privat– Suport de curs – anul IV

3

4

Drept internaţional privat– Suport de curs – anul IV

CUPRINS

CUPRINS

DE CE DREPTUL INTRNAŢIONAL PRIVAT ROMÂN?

CE

ROMÂN?

DORIM

PRIN

CURSUL

DE

DREPT

INTERNAŢIONAL

UNITATEA 1 ASPECTE GENERALE DE DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

5

9

PRIVAT

10

15

15

CAPITOLUL 1. NOŢIUNI GENERALE DE DREPT INTERNAŢIONAL

PRIVAT

17

1.1.Denumirea de drept internaţional privat

17

1.2.Definiţia dreptului internaţional privat

17

1.3.

Elementul de extraneitate

18

CAPITOLUL 2. OBIECTUL DREPTULUI INTERNAŢIONAL PRIVAT

21

2.1. Noţiunea de obiect al dreptului internaţional privat

21

2.2. Raporturile care pot fi obiect al dreptului internaţional privat

21

2. 3. Raporturile care nu pot fi obiect al dreptului internaţional privat

22

2.4. Problema conflictului de legi în anumite situaţii speciale, de graniţă, între

dreptul privat si dreptul public

22

2.5.

Probleme ridicate de raportul de drept internaţional privat

24

CAPITOLUL 3. CONŢINUTUL DREPTULUI INTERNAŢIONAL PRIVAT

27

3.1. Precizări prealabile

27

3.2. Normele conflictuale

27

3.2.1. Definiţia normei conflictuale

27

3.2.2. Izvoarele normei conflictuale

28

3.2.3. Strucutra normei conflictuale

30

3.2.4. Conţinutul normei conflictuale

30

3.2.5. Legatura normei conflictuale

30

3.3.

Normele materiale (substanţiale)

35

3.3.1. Precizări prealabile

35

3.3.2. Normele (legile) de aplicaţie imediată (necesară)

36

3.4. Alte norme aplicabile raporturilor juridice cu element de extraneitate

36

3.5. Legea aplicabilă

37

3.6. Sfera raporturilor juridice cu privire la care pot exista norme conflictuale

38

CAPITOLUL 4. METODE DE REGLEMENTARE ÎN DREPTUL

INTERNAŢIONAL PRIVAT 4.1.Precizări prealabile

4.2. Metoda normelor conflictuale

4.3. Metoda normelor materiale (substanţiale)

42

39

39

39

Drept internaţional privat– Suport de curs – anul IV

5

CAPITOLUL 5. DOMENIUL DREPTULUI INTERNAŢIONAL PRIVAT

45

5.1.

Preliminarii

45

5.2. Conflictul de legi

45

5.3. Conflictul de jurisdicţii

47

5.4. Condiţia juridică a străinului

49

5.5. Cetăţenia

49

5.6. Normele conflictuale de aplicare imediată

50

CAPITOLUL 6. APLICAREA LEGII STRĂINE ŞI LUAREA ÎN

CONSIDERARE A LEGII STRĂINE

53

6.1. Precizări prealabile

53

6.2. Aplicarea legii străine ca lex causae

53

6.2.1. Noţiunea de aplicare a legii străine ca lex causae

53

6.2.2. Necesitatea aplicării legii străine

55

6.2.3. Condiţiile în care se admite aplicarea legii străine

55

6.3.

Aplicarea legii străine altfel decât lex causae

56

6.3.1. Preliminarii

56

6.3.2. Formele aplicării legii străine altfel decât lex causae

56

CAPITOLUL 7. CONFLICTELE DE LEGI ÎN SITUAŢII SPECIALE

61

7.1.

Precizări prealabile

61

7.2. Conflictul dintre legile statului în care coexistă mai multe sisteme

legislative

61

7.2.1. Precizări prealabile

61

7.2.2. Sediul juridic al normei conflictuale la sistemele plurilegislative conform

dispoziţiilor din Codul civil român

62

7.2.3. Prevederile Regulamentelor Roma I şi Roma II

62

7.2.4. Prevederile Regulamentului Roma III şi Protocolului de la Haga din 23

noiembrie 2007

63

7.3.

Conflictele de legi interprovinciale sau interregionale

65

7.3.1. Precizări prealabile

65

7.3.2. Aspecte comparative între conflictele de legi propriu-zise şi conflictele

de legi interregionale sau inerprovinciale ori între legile statelor federate (sau

federale)

7.3.3. Teroiile propuse de dreptul comparat în scopul determinării legii aplicabile, dintre legile statului în care coexistă mai multe sisteme legislative

65

 

67

7.4. Conflictul de legi în cazul succesiunii de state

68

7.5. Conflictul de legi în cazul statului nerecunoscut

69

7.6. Conflictul interpesonal

69

TITLUL II PROBLEME GENERALE PRIVIND PRINCIPALELE FELURI DE CONFLICTE CARE POT APĂREA ÎN LEGĂTURĂ CU RAPORTURILE

JURIDICE DE DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

71

CAPITOLUL 1. CALIFICAREA ŞI FELURILE CALIFICĂRII

73

1.1.Precizări prealabile

73

1.2. Noţiunea de calificare

74

1.3. Conflictul

de calificări

75

1.3.1.Definiţia noţiunii de „conflict de calificări”

75

1.3.2.

Exemple de „conflict de calificări”

76

1.4.

Felurile calificării

78

1.5.

Legea după care se face calificarea

79

6

Drept internaţional privat– Suport de curs – anul IV

CAPITOLUL 2. CONFLICTUL ÎN SPAŢIU AL NORMELOR

CONFLICTUALE ŞI RETRIMITEREA

83

2.1. Conflictul in spaţiu al normelor conflictuale

83

2.2. Retrimiterea

84

2.2.1. Definiţia şi condiţiile retrimiterii

84

2.2.2. Formele

retrimiterii

85

2.3.

Retrimiterea în dreptul român

85

2.3.1. Regula privind admiterea retrimiterii de gradul I

86

2.3.2. Excepţia de la regulă

87

2.3.3. Retrimiterea de gradul II, de principiu, nu este admisă

88

2.3.4. Retrimiterea de gradul II situaţie specială în materia statutului organic

al persoanei juridice

88

2.3.5.

Retrimiterea în practica judiciară română

89

2.4. Retrimiterea în cazul trimiterii la legea unui stat în care coexistă mai

multe sisteme legislative

89

2.5.

Modificarea normei conflictuale străine care retrimite

89

CAPITOLUL 3 ORDINEA PUBLICĂ. FRAUDA LA LEGE ÎN DREPTUL

INTERNAŢIONAL PRIVAT. ÎNLĂTURAREA EXCEPŢIONALĂ A LEGII

APLICABILE

90

3.1. Ordinea publică

91

3.2. Frauda la lege în dreptul internaţional privat

92

3.2.1.Noţiunea de fraudare a legii în dreptul internaţional privat

92

3.2.2.

Modalităţile de fraudare a legii

92

3.2.3.

Condiţiile fraudei la lege în dreptul internaţional privat

93

3.2.4.

Etapele fraudei la lege în dreptul internaţional privat

94

3.2.5.

Domeniile în care poate apărea frauda la lege în dreptul internaţional

privat

95

3.2.6.

Sancţionarea fraudei la lege în dreptul înternaţional privat

100

3.2.7.

Dovada fraudei la lege în dreptul internaţional privat

101

3.3.

Înlăturarea excepţională a legii aplicabile

101

CAPITOLUL 4. CONFLICTUL DE LEGI ÎN TIMP ŞI SPAŢIU.

104

4.1. Conflictul de legi în timp şi spaţiu

105

105

4.1.1. Noţiunea de conflict de legi în timp şi spaţiu

RESPECTAREA DREPTURILOR CÂŞTIGATE ÎN ŢARĂ STRĂINĂ

4.1.2. Comparaţii între conflictul de legi în timp şi spaţiu, şi respectiv,

conflictul de legi în spaţiu

105

4.1.3.Formele conflictului de legi în timp şi spaţiu

106

4.1.4.Domeniile în care poate apare conflictul de legi în timp şi spaţiu

107

4.2. Temeiul juridic al recunoaşterii, în ţara forului a drepturilor dobândite în

străinătate

107

4.2.1.

Precizări prealabile

107

4.2.2.Reglementările legale române privind recunoaşterea în ţara noastră, a

drepturilor dobândite în străinătate

4.2.3. Condiţiile recunoaşterii (respectării) în România a unui drept dobândit

(câştigat) în străinătate

108

109

TESTE GRILA DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT……………………

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

113

119

Drept internaţional privat– Suport de curs – anul IV

7

8

Drept internaţional privat– Suport de curs – anul IV

DE CE DREPTUL INTERNAŢIONAL PRIVAT ROMÂN?

Denumirea de „drept internaţional privat” a fost folosită pentru prima oară de J. Story in lucrarea Commentaries on the Conflict of Law (1834), ulterior preluată de M. Foelix in Traité de Droit International Privé (1843) şi apoi de J. Schaffner in lucrarea Entwicklung desinternationales privatrecht

(1851).

În dreptul românesc, literatura juridică veche * a considerat art. 2 din Codul civil român ca fiind singurul izvor de drept internaţional privat. Cele trei alineate ale acestui articol se refereau la: bunuri, persoane şi forma actelor juridice, consacrând trei soluţii fundamentale: lex rei sitae, lex patriae şi locus rigit formam actus. Ca urmare a schimbărilor sociale şi economice intervenite în România după 1990 a fost adoptată Legea 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat abrogată în anul 2011. În anul 2011 în România, a fost realizată reforma legislativă a instituţiilor fundamentale ale dreptului civil prin adoptarea noului Cod civil care a intrat în vigoare la 1 octombrie 2011. La baza noului Cod civil stă concepţia monistă de reglementare a raporturilor de drept privat într-un singur cod, aspect de natura a contura o viziune integratoare care va influenţa viaţa economică şi socială românească. În Codul civl aspectele de drept internaţional privat sunt tratate în Cartea a VII intiulată Dispoziţii de drept internaţional privat. Dreptul internaţional privat este definit ca ansamblul normelor juridice interne care reglementează relaţiile cu element de extraneitate, indicând autoritatea competentă şi legea aplicabilă. Elementul de extraneitate este „împrejurarea de fapt, în legătură cu un raport juridic datorită căreia, acest raport are legătură cu mai multe sisteme de drept (ori legi aparţinând unor ţări diferite)”. Studiul dreptului internaţional privat roman este important din cel puţin următoarele puncte de vedere:

1. În primul rând din punct de vedere ştiinţific raporturile de drept internaţional privat se află în prezenţa reglementărilor aparţinând unor ţări diferite, adică conflicte de legi şi conflicte de jurisdicţii. Soluţia problemelor ridicate de aceste raporturi juridice se dă potrivit unui anumit sistem de drept, existând uneori interesul teoretic şi practic de a cunoaşte şi reglementările juridice specifice altor ţări ca urmare, a punctelor de legătură pe aceste raporturi juridice de drept internaţional privat le au cu alte sisteme de drept. În acest context, este necesar să cunoaştem toate dificultăţile indicate de teoria generală a dreptului internaţional privat, adică de: calificare, retrimitere, conflicte mobile, norme de aplicare imediată etc.;

* A se vedea pentru amănunte G.,Plastara. Manual de drept internaţional public cuprinzând şi o expunere a conflictelor de legi (Drept internaţional privat), Editura All Beck, Bucureşti, 2004,p p. 268-269; M., V., Jakotă. Note de curs de drept internaţional privat pentru masteranzi şi doctoranzi, Universitatea „AL. I. Cuza”, Facultatea de Drept, Iaşi, 2003- 2005, pp. 104-106.

Drept internaţional privat– Suport de curs – anul IV

9

2.

În al doilea rând din punct de vedere practic, studiul dreptului

internaţional privat prezintă însemnătate, deoarece vicisitudinile tranziţiei i-au determinat pe mulţi români să se stabilească în străinătate şi să încheie diferite raporuri juridice (spre exemplu să se căsătorească cu

cetăţeni străini; să încheie diferite acte juridice; să stabilească relaţii de muncă, etc.). Astfel, problema legii aplicabile unor astfel de raporturi este deosebit de actuală;

3. În al treilea rând ca urmare a schimbărilor politice, economice

şi sociale intervenite la nivel european după anul 1990, Comisia Europeană caută soluţii moderne de uniformizare pentru soluţionare conflictelor de legi şi de jurisdicţii în diferite materii ale dreptului privat;

4. În al patrulea rând dreptul internaţional privat va supraveţui

tendinţelor de uniformizare la nivel european întrucât fiecare ţară îşi are propriul său sistem drept cu reguli juridice specifce, iar la nivel internaţional există diferite sisteme de drept internaţional (SUA, Asia, Rusia, etc.). Din punctul meu de vedere, predarea cursului de drept internaţional privat este o mare onoare şi totoodată o mare bucurie deoarece din anul 2004 - când am fost admisă la doctorat cu tema Relaţiile patrimoniale dintre soţi în dreptul internaţional privat român - şi pănă în prezent studiile mele în domeniul dreptului internaţional privat s-au amplificat, au devenit din ce în ce mai riguroase şi contributive prin lucrările elaborate în decursul celor 11 ani de studiu pe acest domeniu. Formarea mea academică a început sub îndrumarea emeritului profesor univ. dr. Mihai Vasile Jakotă în calitate de conducător de

doctorat şi a continuat prin studiul operei ştiinţifice a iluştrilor profesori:

Tudor R. Popescu; Ion P. Filipescu; G. Plastara; Dragoş Al. Sitaru; O. Ungureanu; C Jugastru; N. Diaconu; B., M., C., Predescu; S., Deleanu; D.

Lupaşcu; E., Ungureau, etc

ar fi fost posibilă fără studiul vastei şi prestigioasei literaturi de specialitate

străine: Audit, Bernard; Louis d Avout; Dominique Bureau; Bonomi, Andreea ; Giani Paolo Romano; Briggs, Adrian; Alfonso-Luis Calvo Caravaca; Javier Carrascosa Gonzales; Salamé, Georgette; Valladão, Haroldo; Guillermo, Palao, Moreno; etc.

De asemenea, formarea mea academică nu

CE DORIM PRIN CURSUL DE DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT ROMÂN?

Cursul Drept internaţional privat român se studiază în anul IV, semestrul I şi aparţine dreptului privat. Ţinând cont de faptul ca dreptul internaţional privat se studiază ca materie de semestru, ne-am propus să prezentăm în cele 12 cursuri, partea generală a dreptului internaţional privat urmând ca partea specială şi procesul civil internaţional să constituie obiect de studiu din punctul meu de vedere în cadrul diferitelor mastere, şcoli doctorale, dar şi în diferite proiecte de cercetare. În elaborarea cursului pentru o mai uşoară înţelegere de către studenţi a acestei discipline complexe se fac referi la speţe din practica judiciara; se pun întrebari şi se dau răspunsuri; se dau exemple articole din Codul civil;

10

Drept internaţional privat– Suport de curs – anul IV

Codul de procedura civilă; diferite legi interne dar se au în vedere şi reglementările europene în domeniu. Suportul de curs de drept internaţional privat român reprezintă extras din cursul/caietul de seminar de drept internaţional privat român predat spre publicare/sau care va fi predat spre publicare la edituri recunoscute CNCSIS.

Obiectivele cursului

1. Obiectivul general al disciplinei

Însuşirea conceptelor fundamentale pentru teoria si practica dreptului internaţional privat, localizarea juridică a raporturilor cu elemente de extraneitate şi soluţionarea conflictelor de legi precum şi studiul, interpretarea, corelarea, aplicarea şi compararea instituţiilor juridice din dreptul internaţional privat naţional, dreptul european şi dreptul altor state.

2. Obiectivele specifice al disciplinei

La finalul cursului, studenţii vor fi capabili:

Să definească noţiunile, principiile, teoriile dreptului internaţional privat;

Să utilizeze conceptele şi teoriile din domeniul juridic, pentru explicarea şi interpretarea textelor de lege (normelor juridice) naţionale, europene şi internaţionale in domeniul dreptului internaţional privat;

Să identifice corect reglementările în vigoare româneşti, europene şi internaţionale din domeniul dreptului internaţional privat cu valorificarea acestora în comunicarea profesională specifică acestui domeniu;

Să identifice instituţiile specifice dreptului internaţional privat din sistemul de drept românesc şi european şi a principalelor instrumente juridice internaţionale din acest domeniu;

Să explice şi să interpreteze modul în care fenomenul juridic specific dreptului internaţional privat din spaţiul românesc, european şi internaţional se intersectează cu situaţiile de fapt întâlnite în alte domenii (modul în care o situaţie de fapt dobândeşte semnificaţii în plan juridic);

Să soluţioneze problemele de drept internaţional privat pe care le ridică situaţiile de fapt, prin utilizarea raţionamentelor juridice specifice;

Să elaborreze un studiu şi/sau proiect profesional specific studierii dreptului internaţional privat pornind de la încadrarea juridică a unei situaţii de fapt din acest domeniu;

Să realizeze un proiect sau un studiu specific domeniului dreptului internaţional privat privind rezolvarea problemelor juridice pe care le ridică o situaţie de fapt concretă din acest domeniu.

Cursul

vizează

competenţe specifice:

Competenţe specifice

dobândirea

de

către

studenţi

a

următoarelor

1. Competenţe profesionale

C2. APLICAREA TEHNICILOR ŞI INSTRUMENTELOR SPECIFICE DOMENIULUI JURIDIC

Drept internaţional privat– Suport de curs – anul IV

11

C2.1 Definirea şi clasificarea teoriilor, paradigmelor şi principiilor utilizate în studiul dreptului internaţional privat. C2.2 Utilizarea conceptelor şi teoriilor din domeniul juridic, pentru explicarea şi interpretarea textelor de lege (normelor juridice) naţionale, europene şi internaţionale in domeniul dreptului internaţional privat. C2.3 Aplicarea teoriilor, a principiilor şi a conceptelor dreptului internaţional privat într-un context determinat pentru rezolvarea confilctelor din diferite spete juridice. C2.4 Analiza datelor preliminare, interpretarea acestora, realizarea de clasificări şi a unor delimitări conceptuale in domeiul dreptului internaţional privat.

C2.5 Elaborarea unor proiecte profesionale cu utilizarea teoriilor, principiilor şi metodelor specifice in vederea rezolvarii spetelor juridice specifice dreptului internaţional privat. Standarde minimale de performanta pentru evaluarea competentei Utilizarea adecvată a teoriilor, principiilor şi conceptelor juridice însuşite într-un proiect profesional in vederea solutionarii diferitelor conflicte aparute in diverse situatii care implica vastul domeniu al dreptului. internaţional privat.

C3: Aplicarea legislaţiei româneşti, a legislaţiei europene şi a celorlalte instrumente juridice internaţionale C3.1. Identificarea normelor juridice din sistemul de drept românesc şi european şi a principalelor instrumente juridice internaţionale din domeniul dreptului internaţional privat. C3.2. Explicarea şi interpretarea normelor juridice naţionale, a celor europene şi a prevederilor internaţionale prin utilizarea cunoştinţelor însuşite în domeniul dreptului internaţional privat. C3.3. Identificare prevederilor legale din legislaţia românească, europeană sau internaţională privind dreptul internaţional privat şi aplicarea lor într-un context determinat. C3.4. Realizarea studiului juridic şi distingerea între prevederile relevante faţă de cele irelevante care au incidenţă în rezolvarea unor situaţii specifice domeniului dreptului internaţional privat. C3.5. Elaborarea de proiecte profesionale cu utilizarea legislaţiei româneşti şi a celei europene şi internaţionale în vigoare din domeniul dreptului internaţional privat. Standarde minimale de performanta pentru evaluarea competentei Utilizarea adecvata a legislatiei romanesti, europeene si internationale intr-un proiect profesional. C4: Interpretarea, corelarea şi compararea instituţiilor juridice din dreptul naţional, dreptul european şi dreptul altor state C4.1. Definirea conceptelor şi analiza acestora, precum şi a metodelor şi teoriilor utilizate în interpretarea şi compararea instituţiilor privind dreptului internaţional privat a nivel naţional, european şi al altor state. C4.2. Interpretarea raportului dintre instituţiile dreptului internaţional privat la nivel naţional, european şi al altor state prin utilizarea metodelor comparative şi interpretative. C4.3 Realizarea de corelaţii şi comparaţii între instituţiile dreptului internaţional privat în sistemul de drept naţional, european şi al altor state, într-un context determinat, cu utilizarea metodelor şi tehnicilor specific.

12

Drept internaţional privat– Suport de curs – anul IV

C4.4 Interpretarea şi evaluarea metodelor specifice ce pot fi utilizate pentru determinarea raportului dintre instituţiile dreptului internaţional privat la nivel naţional, european şi al altor state. C4.5. Elaborarea de proiecte profesionale cu utilizarea metodelor de comparare a legislaţiei specifice dreptului internaţional privat. Standarde minimale de performanta pentru evaluarea competentei. Realizarea unui proiect sau a unui studiu privind raportul dintre instituţiile care colaborează la nivel naţional, european şi al altor state din domeniul dreptului internaţional privat.

2. Competenţe transversale

CT1. Realizarea sarcinilor profesionale în mod eficient şi responsabil, cu respectarea regulilor deontologice specifice domeniului Standarde minimale de performanta pentru evaluarea competentei. Elaborarea unei lucrări de specialitate, a lucrarii de licenta cu respectarea obiectivelor, a termenelor şi a regulilor deontologice. CT2: Aplicarea tehnicilor de muncă eficientă în echipă (cu elemente de interdisciplinaritate), cu respectarea palierelor ierarhice Standarde minimale de performanta pentru evaluarea competentei Realizarea unui proiect, a unei activităţi în echipă, cu identificarea rolurilor profesionale specifice domeniului drept internaţional privat.

Conţinutul cursului Drept internaţional privat român

Cursul Drept internaţional privat roman este structurat în unităţi de învăţare împărţite la randul lor în capitole iar acestea împărţite în secţiuni, subsecţiuni şi paragrafe. Unităţile ţi capitolele aferente acestora sunt:

ASPECTE GENERALE DE DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

I.

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

NOŢIUNI GENERALE DE DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

OBIECTUL DREPTULUI INTERNAŢIONAL PRIVAT

CONŢINUTUL DREPTULUI INTERNAŢIONAL PRIVAT

METODE DE REGLEMENTARE ÎN DREPTUL INTERNAŢIONAL PRIVAT

DOMENIUL DREPTULUI INTERNAŢIONAL PRIVAT

APLICAREA LEGII STRĂINE ŞI LUAREA ÎN CONSIDERARE A LEGII STRĂINE

CONFLICTELE DE LEGI ÎN SITUAŢII SPECIALE

II.

1.

2.

3.

PROBLEME GENERALE PRIVIND PRINCIPALELE FELURI DE CONFLICTE CARE POT APĂREA ÎN LEGĂTURĂ CU RAPORTURILE JURIDICE DE DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

CALIFICAREA ŞI FELURILE CALIFICĂRII

CONFLICTUL ÎN SPAŢIU AL NORMELOR CONFLICTUALE ŞI RETRIMITEREA

ORDINEA PUBLICĂ. FRAUDA LA LEGE ÎN DREPTUL INTERNAŢIONAL PRIVAT. ÎNLĂTURAREA EXCEPŢIONALĂ A LEGII APLICABILE

13

Drept internaţional privat– Suport de curs – anul IV

4. CONFLICTUL

DE

LEGI

ÎN

TIMP

ŞI SPAŢIU. RESPECTAREA

DREPTURILOR CÂŞTIGATE ÎN ŢARĂ STRĂINĂ

Resurse si mijloace de lucru:

conţinând

informaţii teoretice de bază, exemple şi speţe, întrebări şi teme de control. In cadrul întâlnirilor cu studenţii vor fi explicate şi exemplificate noţunile teoretice cu incidenţă în materie, în scopul inţelegerii facile şi însuşirii noţiunilor fundamentale.

Cursul

va

fi

distribuit

studentilor

in

format

electronic,

Metoda de evaluare:

Examenul semestrial se va susţine sub formă de teste grilă (un numar de 10 întrebări tip grilă). Fiecare grilă va avea unul sau mai multe răspunsuri corecte. Fiecare grila va fi punctată cu 1,00 puncte.

14

Drept internaţional privat– Suport de curs – anul IV

UNITATEA 1.

ASPECTE GENERALE DE DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

Drept internaţional privat– Suport de curs – anul IV

15

16

Drept internaţional privat– Suport de curs – anul IV

CAPITOLUL 1. NOŢIUNI GENERALE DE DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT

 

Obiective specifice:

 

Să definească dreptul internaţional privat;

 

Să definească elementul de extraneitate;

 

Să înţeleagă şi să prezinte trasăturile caarcteristice elementelor

 

de extraneitate;

 

Să prezinte situaţii in care există elemtul de extraneitate

.

1.1.Denumirea de drept internaţional privat

Denumirea de „drept internaţional privat” a fost folosită pentru prima oară de J. Story in lucrarea Commentaries on the Conflict of Law (1834), ulterior preluată de M. Foelix in Traité de Droit International Privé (1843) şi apoi de J. Schaffner in lucrarea Entwicklung desinternationales privatrecht

(1851).

În decursul timpului disciplinei de drept internaţional privat i s-au propus şi alte denumiri: „Drept privat internaţional”; „Drept internaţional”; „Comity”; „Recunoaşterea extrateritorială a drepturilor”; „Drept interlegislativ”; „Drept internaţional civil”, „Conflictul legilor”, etc Conform doctrinei folosirea denumirii de „drept internaţional privat” a stărnit diferite controverse deoarece expresia de „drept internaţional” desemnează: în primul rând, în mod tradiţional dreptul internaţional public, iar in al doilea rând, că izvoarele dreptului internaţional privat sunt preponderent interne, nu internaţionale (acestea din urma fiind bi- sau multilaterale) si în al treilea rând litigiile litigiile privind raporturile cu element de extraneitate sunt de competenţa instanţelor fiecărui stat. Totuşi intre cele două discipline drept internaţional public si drept internaţional privat exista anumite legăutri. Termenul de „internaţional” in denumirea disciplinei drept internaţional privat se referă la faptul că obiectul acestei discipline tratează raporturile juridice cu element de extraneitate (sau element străin ori internaţional) iar termenul de „privat”se referă la raporturile de drept civil, de drept comercial, dreptul familiei, precum şi la alte raporturi de drept privat in sens larg, pentru a le deosebi de raporturile care formează obiectul dreptului internaţional public.

1.2.Definiţia dreptului internaţional privat

Dreptul internaţional privat este definit ca ansamblul normelor juridice interne care reglementează relaţiile cu element de extraneitate, indicând autoritatea competentă şi legea aplicabilă. Din dispoziţiile alin. 1 ale art. 2557 din Codul civil rezultă că dreptul internaţional privat cuprinde totalitatea normelor juridice care determină legea

17

Drept internaţional privat– Suport de curs – anul IV

aplicabilă unui raport de drept internaţional privat (unui raport cu element de extraneitate). După cum am observat din definiţia dreptului internaţional privat raporturile de drept internaţional privat se caracterizează prin prezenţa elementului de extraneitate care are o fizionomie complexă şi o semnificaţie aparte în contextul dreptului internaţional privat.

1.3. Elementul de extraneitate

1.3.1. Definiţie şi trasăturile caracteristice elementelor de extraneitate

Elementul de extraneitate este „împrejurarea de fapt, în legătură cu un raport juridic datorită căreia, acest raport are legătură cu mai multe sisteme de drept (ori legi aparţinând unor ţări diferite)”. Elementul de extraneitate prezintă următoarele trăsături caracteristice:

a. În raportul de drept internaţional privat elementul de extraneitate nu consitituie o componentă distinctă ci oricare dintre cele trei elemente (subiect, obiect şi conţinut) poate imbrăca forma extraneitaţi intrucât elementul de extraneitate determină uneori, aplicarea normelor materiale interne ori unificate iar alteori, dă naştere conflictului de legi. b. Elementul de extraneitate este calificat ca fiind element străin prin prisma unui anumit sistem de drept. Precizăm că în dreptul internaţional privat nu este general şi universal că să poată oferi o reglementare unitară raporturilor juridice cu element de extraneitate ci există, doar sisteme de drept naţionale care pun in valoare împrejurări de fapt determinate, cărora le conferă calitatea de elemente de extraneitate. Mai mult, complexitatea raporturilor de drept internaţional privat atrage, uneori, preferinţa legiuitorului naţional pentru stabilirea unui punct de legătură principal şi ale unor puncte de legătură cu vocaţie subsidiară pentru aceeaşi materie (Codul Civil procedeayă astfel de exemplu în cazul statului personal, actului juridic unilateral, contractului, etc.) c. Elementul de extraneitate nu este, în toate cazurile, element internaţional, în sensul dreptului comerţului internaţional. Raporturile juridice de drept privat cu element străin pot constitui obiect de studiu şi pentru alte ramuri ale dreptului privat. Dreptul comerţului internaţional reglementează raporturi comerciale cu element de extraneitate, element care este întotdeauna internaţional, raportat la particularităţile operaţiei comerciale (de pildă, elementul de extraneitate apare ca element internaţional, în sensul propriu al termenului, în cuprinsul Legii uniforme asupravânzării internaţionale a obiectelor mobile corporale, adoptată prin Convenţia de la Haga din 1 iulie 1964) . d. Elementul de extraneitate constituie premisa aplicării unor norme juridice diferite. Ca regulă, elementul de extraneitate determină fie conflictele

pentru

Convenţia de la Haga asupra legii aplicabile vânzărilor internaţionale de bunuri mobile corporale (în vigoare din 1964).

Drept internaţional privat– Suport de curs – anul IV

18

A

se

vedea

http://dreptulcomertuluiinternational.wordpress.com/2012/01/11/

de legi (caz în care îşi găsesc aplicabilitatea normele conflictuale), fie atrage aplicarea normelor materiale interne sau a normelor materiale unificate. e. Prezenţa elementului de extraneitate distinge raporturile de drept internaţional privat de toate celelalte raporturi de drept privat. În doctrină se apreciază că elementul de extraneitate este criteriul principal, care conferă fizionomie proprie raporturilor din dreptul internaţional privat. Se poate afirma, deci, că elementul de extraneitate constituie diferenţa specifică a

raporturilor de drept internaţional

aceeaşi idee, s-a menţionat că „analiza raportului juridic cu element de extraneitate constituie punctul de plecare al oricărui studiu de drept internaţional privat, întrucât existenţa acestui tip aparte de raporturi juridice

duce la apariţia tuturor problemelor specifice dreptului internaţional privat.”

.

1.3.2. Prezentare exemplificativă a elementelor de extraneitate

privat.

.În termeni diferiţi, dar sugerându-se

Ţinând cont de elementele raportului juridic elementele de extraneitate pot consta în următoarele:

a) raportat la subiectele raportului juridic:

– pentru persoanele fizice: cetăţenia, domiciliul, reşedinţa şi, în anumite

sisteme de drept, religia (de exemplu, un cetăţean român şi un cetăţean străin încheie în ţara noastră un contract de vânzare-cumpărare a unui bun mobil);

– pentru persoanele juridice: naţionalitatea, sediul, fondul de comerţ (o societate comercială, persoană juridică română, încheie un contract cu o firmă franceză cu sediul în Paris). b) raportat la obiectul raportului juridic (mai exact, bunul la care se

referă conduita părţilor, numit şi obiect derivat al raportului juridic):

– locul situării bunului mobil sau imobil (bunul care face obiectul contractului de vânzare-cumpărare se află în ţară străină); c) raportat la conţinutul raportului juridic:

– locul încheierii actului juridic în sensul de negotium juris: o firmă română semnează în străinătate un contract cu o firmă străină în vederea prestării de către aceasta a unor servicii pe teritoriul ţării noastre;

– locul întocmirii înscrisului constatator (locus regit actum) – în sensul de

instrumentum probationes – care poate fi un alt stat decât cel în care s-a realizat acordul de voinţă;

locul unde urmează să-şi producă efectele un contract (locus executionis sau locus solutionis);

locul producerii faptului ilicit cauzator de prejudicii (lex loci delicti commissi) de exemplu, un cetăţean român este victima unui accident de circulaţie produs pe teritoriul Elveţiei;

locul apariţiei prejudiciului – lex loci laesionis – atunci când acesta este altul decât locul producerii delictului;

locul soluţionării litigiului (doi soţi, cetăţeni englezi, solicită desfacerea căsătoriei înfaţa unei instanţe de judecată din România);

autoritatea care a pronunţat hotărârea judecătorească sau hotărârea arbitrală este o autoritate străină auctor regit actum.

Întrebări şi teme de control

Drept internaţional privat– Suport de curs – anul IV

19

1.

Ce înţelegem prin drept internaţional privat?

2. Cu definim elementul de extraneitate?

3. Care sunt trăsăturile elementelor de extraneitate?

4. Prezentaţi exemplificativ elemente de extraneitate.

Bibliografie selectivă

Diaconu, Nicoleta. Drept internaţional privat, curs universitar, Ediţia a VI-a, Editura Universitara, Bucuresti, 2013, pp. 13-34. Deleanu, Sergiu. Drept internaţional privat. Partea generală, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2013, pp.7-10 . Filipescu, P., Ion. Filipescu, I., Andrei. Drept internaţional privat, Ediţie revizuită şi adăugită, Editura Universul juridic, Bucureşti, 2005, pp. 19-27. Lupaşcu, Dan. Ungureanu, Diana. Drept internaţional privat, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2012, pp. 11-32. Predescu. Bianca, Maria, Carmen. Drept internaţional privat. Partea generală, Editura Wloters Kluwer, Bucureşti, 2010, pp. 11-77. Ungureanu, Ovidiu. Jugastru, Călina. Circa, Adrian. Manual de drept internaţional privat, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2008, pp.3-11. Sitaru, Dragoş, Alexandru. Drept international privat. Partea generala. Partea speciala.Normele conflictuale in diferite ramuri si institutii ale dreptului privat, Editura CH Beck, 2013, pp. 1-7.

20

Drept internaţional privat– Suport de curs – anul IV

CAPITOLUL 2. OBIECTUL DREPTULUI INTERNAŢIONAL PRIVAT

 

Obiective specifice:

 

Definirea noţiunii de obiect al dreptului internaţional privat;

 

Să

înţeleagă

care

raporturi

juridice

pot

fi

obiect

al

dreptului

 

internaţional privat şi per a contrario raporturile care nu sunt obiect al

dreptului inernaţional privat;

 

Să înţeleagă şi să analizeze situaţiile speciale de graniţă când se pune

 

problema conflictului de legi între dreptul privat şi dreptul public;

 

Să înţeleagă şi să analizeze problemele pe care le poate ridica un raport

 

de drept internaţional privat.

 

2.1. Noţiunea de obiect al dreptului internaţional privat

Obiectul dreptului internaţional privat este constituit din relaţiile de

drept privat (adică din cele reglementate de dreptul civil, dreptul familiei etc.) şi din alte raporturi conexe cu ele, care au un element străin.

În înţelesul prezentei cărţi,

raporturile de drept internaţional privat sunt raporturi civile, comerciale, precum şi alte raporturi de drept privat cu element de extraneitate. (alin 2) Dispoziţiile prezentei cărţi sunt aplicabile în măsura în care convenţiile internaţionale la care România este parte, dreptul Uniunii Europene sau dispoziţiile din legile speciale nu stabilesc o altă reglementare.” (alin.3) De asemenea, unele raporturi juridice de drept public care deşi nu intră în sfera dreptului internaţional privat, vom observa că există anumite situaţii în care se ţine seama de legea străină, fără să fie vorba de aplicarea acesteia în calitate de lex causae.

Art. 2557 din Codul civil dispune:

2.2. Raporturile care pot fi obiect al dreptului internaţional privat

Din dispoziţiile alin. 2 coroborat cu alin. 3 ale art. 2557 din Codul civil observăm că, raporturile de drept internaţional privat sunt raporturi de drept civil, drept comercial, raporturi de drept privat stabilite prin convenţiile internaţionale la care România este parte, raporturi de drept privat reglementate de dreptul Uniunii Europene si raporturi de drept privat stabilite prin dispoziţiile din legile speciale precum şi alte raporturi de drept privat cu element de extraneitate. Totusi raporturilor de drept privat stabilite prin:

convenţiile internaţionale la care România este parte; dreptul Uniunii Europene si prin dispoziţiile din legile speciale

Drept internaţional privat– Suport de curs – anul IV

21

2. 3. Raporturile care nu pot fi obiect al dreptului internaţional privat

Prin interpretarea dispoziţiilor art. 2557 alin. 3 din Codul civil, per a contrario, nu pot fi raporturi juridice de drept internaţional privat, raporturile juridice din: convenţiile internaţionale la care România este parte, dreptul Uniunii Europene sau din dispoziţiile legilor speciale dacă pentru aceste raporturi juridice - rezultate din: convenţiile internaţionale la care România este parte, dreptul Uniunii Europene, dispoziţiile legilor speciale - sunt stabilite alte reglementări în domeniu. În legislaţia românească este pentru prima oara când se precizează clar ce raporturi nu pot constitui obiect al dreptului internaţional privat. Raporturile juridice de drept public nu pot da naştere la conflicte de legi, în sensul că, în aceste raporturi, nu există, în principiu posibilitatea aplicării de către judecătorul român a legii străine. Explicaţia rezidă în faptul că la aceste raporturi părţile se află, una faţă de cealaltă, pe poziţie de subordonare juridică, intervenind elementul de autoritate al statului român care acţionează de jure imperii. Din categoria raporturilor juridice de drept public fac parte în principal:

raporturile juridice de drept internaţional public; raporturile juridice de drept european; raporturile juridice de drept financiar; raporturile juridice de drept penal; raporturile juridice de procedură penală, etc. Totuşi raporturile juridice de drept public pot conţine elemente de extraneitate. Astfel, spre exemplu: în dreptul internaţional public unul dintre subiectele raportului juridic poate fi un stat străin; în dreptul penal faptuitorul sau victima pot fi cetăţeni străini sua apatrizi cu domiciliul în străinătate. În aceste situaţii judecătorul aplică numai legea română; în cadrul raportului juridic de drept penal elementul de extraneitate conduce la aplicarea legii penale române, potrivit principiilor: teritorialităţii, universalităţii, personalităţii sau realităţii. Totuşi dacă nu sunt întrunite condiţiile cerute de aceste principii, atunci instanţa română nu este competentă să judece pe făptuitor.

2.4. Problema conflictului de legi în anumite situaţii speciale, de graniţă, între dreptul privat si dreptul public

Există anumite situaţii care se află la graniţă dintre dreptul privat şi dreptul public şi pot generă într-o anumită măsură conflicte de legi. În unele raporturi juridice de drept public care deşi nu intră în sfera dreptului internaţional privat, vom observa că există anumite situaţii în care se ţine seama de legea străină, fără să fie vorba de aplicarea acesteia în calitate de lex causae. Stuaţiile la care ne referim sunt următoarele:

a. chestiunile prealabile în litigiile de drept public;

b. latura civilă în procesul penal;

c. sancţiunile civile.

a. Chestiunile prealabile în litigiile de drept public Chestiunile prealabile în litigiile de drept public „constituie aspecte de altă natură decât de drept public (deci aspecte de drept privat), care apar în legătură cu un raport de drept public şi de care depinde, într-o anumită măsură, soluţionarea litigiilor privind aceste din urmă raporturi.”

22

Drept internaţional privat– Suport de curs – anul IV

Chestiunile prealabile pot aparea spre exemplu într-un proces penal când se ia în considerare legea străină în vederea rezolvării prealabile a incidentelor de natură civilă. Aplicarea legii penale române poate fi condiţionată de luarea în considerare a legilor de drept civil străine în sens

larg. Astfel, spre exemplu, în cazul săvârşirii infracţiunii de bigamie, pentru a putea fi întrunite elementele consitutive ale acestei infracţiuni, latura obiectivă – în accepţiunea legii penale române – reclamă existenţa a două căsătorii încheiate de una şi aceeaşi persoană care are, prin ipoteză, fie exclusiv cetăţenie străină, fie acea căsătorie a fost încheiată în străinătate, etc. În acest caz, instanţa penală română, competentă pentru infracţiunea de bigamie, poate aplica legea civilă străină. În concluzie, chestiunile prealabile de drept public, în procesele civile nu sunt de natură a genera conflicte de legi, legea străină se aplică, necondiţionat aspectelor de drept public.

b. Latura civilă în procesul penal

În prezenţa elementului de extraneitate, soluţionarea laturii civile a procesului penal presupune rezolvarea conflictului de legi. Recunoaşterea şi executarea hotărârilor pronunţate în procesele penale este una din formele cooperării judiciare internaţionale în materie penală. Potrivit art. 137 din Legea nr. 302/2004 republicată in 2011 „Executarea unei hotarari penale straine are loc potrivit legii romane. (alin. 1) Hotărîrile penale străine recunoscute şi executate în România produc aceleaşi efecte că şi hotărârile pronunţate de instanţele române.”(alin.2)

Potrivit art. 14 alin. (3) din Codul de procedură penală „Repararea pagubei se face conform dispoziţiilor legii civile”. Conform art. 522 din Codul de procedură penală „Executarea dispoziţiilor civile dintr-o hotărâre judecătorească penală străină se face potrivit regulilor prevăzute pentru executarea hotărârilor civile străine.” Observăm că instanţa română investită cu un proces penal va recurge la norma de conflict română, care atribuie competenţa fie legii române, fie legii străine. Sancţiunile civile Într-o opinie, se consideră că sancţiunile civile (spre exemplu:

nulitatea, decăderea din drepturi, prescripţia extinctivă, consecinţele care decurg din ascunderea de către moştenitori a unuor bunuri dintr-o succesiune) sunt de natură a genera conflicte de legi. Într-o altă opnine, se consideră că sancţiunile civile pe anumite temeiuri (cum ar fi ordinea publică de drept internaţional privat) aceste sancţiuni pot fi înlăturate.

Potrivit art. 130 din Legea nr. 302/2004 republicată în 2011 „

se înţelege o hotărâre pronunţată de instanţa competentă a altui stat”. Drept internaţional privat– Suport de curs – anul IV 23

hotărâre penală străină

prin

2.5. Probleme ridicate de raportul de drept internaţional privat

În legătura cu raportul de drept internaţional privat se pot ridica următoarele probleme:

1.

probleme ce ţin de conflictul de jurisdicţii si anume:

a.

determinarea instanţei competente care să soluţioneze litigiul deci, este vorba de competenţa jurisdicţională în dreptul internaţional privat;

b.

determinarea legii procedurale aplicabile;

c.

determinarea efectelor hotărârilor judecătoreşti străine ori a sentinţelor arbitrale străine;

2.

probleme ce ţin de conflictul de legi şi anume: determinarea legii aplicabile raportului juridic respectiv.

Conflictul de legi poate poate ridica următoarele probleme respecând şi ordinea următoare legate de:

1. calificare - operaţia pe care o face autoritatea chemată să rezolve o problemă conflictuală, atunci când caută să descopere categoria conflictuală în care se încadrează situaţia dată, pentru a şti ce regulă trebuie să-i aplice;

2. retrimitere - situaţia în care normele forului trimit la dreptul străin, ale cărui reguli conflictuale trimit înapoi la legea instanţei sau mai departe la legea unui alt stat;

3. Ordinea publică în dreptul internaţional privat reprezintă o excepţie, un mijloc la îndemâna judecătorului pentru a îndepărta legea străină, normal competentă, sau pentru a refuza efectele aplicării ei, atunci când este contrară unui principiu fundamental al dreptului autorităţii sau instanţei chemată să soluţioneze o cauză cu element străin.

4. fraudarea legii în dreptul internaţional privat – folosirea de către părţile unui raport juridic a unui alt sistem de drept decît cel normal competent în situaţia juridică respectivă, în mod fraudulos (ilicit) prin utilizarea unui alt mijloc legal de drept internaţional privat cu scopul de a înlătura astfel aplicarea dispoziţilor legale care aparţin sistemul de drept competent;

5. aplicarea legii proprii sau străine. În dreptul român raporturile juridice sunt reglementate de dreptul român, iar problema care se pune este aceea a justei aplicări a acestui drept. Raportul juridic cu element străin ridică problema aplicării legii străine. Întrebarea care o punem este următoarea: Când aplicăm legea română şi când aplicăm legea străină? Răspunsul îl vom da în capitolele ce urmeaază.

Întrebări şi teme de control

1. Cum definiţi obiectul dreptului internaţional privat?

2. Care raporturi juridice pot fi obiect al dreptului internaţional privat?

3. Care raporturi juridice nu pot fi obiect al dreptului internaţional privat?

4. Prezentaţi şi analizaţi situaţiile speciale de graniţă când se pune problema conflictului de legi între dreptul privat şi dreptul public.

Drept internaţional privat– Suport de curs – anul IV

24

5.

Prezentaţi şi analizaţi problemele pe care le poate ridica un raport de drept internaţional privat.

Bibliografie selectivă

Diaconu, Nicoleta. Drept internaţional privat, curs universitar, Ediţia a VI-a, Editura Universitara, Bucuresti, 2013, pp. 37-42. Deleanu, Sergiu. Drept internaţional privat. Partea generală, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2013, pp. 10-25. Lupaşcu, Dan. Ungureanu, Diana. Drept internaţional privat, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2012, pp. 12-15. Predescu. Bianca, Maria, Carmen. Drept internaţional privat. Partea generală, Editura Wloters Kluwer, Bucureşti, 2010, pp. 58-66. Ungureanu, Ovidiu. Jugastru, Călina. Circa, Adrian. Manual de drept internaţional privat, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2008, pp.12-16. Sitaru, Dragoş, Alexandru. Drept international privat. Partea generala. Partea speciala.Normele conflictuale in diferite ramuri si institutii ale dreptului privat, Editura CH Beck, 2013, pp. 1-7.

Drept internaţional privat– Suport de curs – anul IV

25

26

Drept internaţional privat– Suport de curs – anul IV

CAPITOLUL 3. CONŢINUTUL DREPTULUI INTERNAŢIONAL PRIVAT

 

Obiective specifice:

 

Să definească conţinutul dreptului internaţional privat;

 

Să definească norma conflictuală:

 

Să prezinte izvoarele normelor conflictuale;

 

Să prezinte şi să explice structura normei conflictuale;

 

Să înţeleagă conţinutul normei conflictuale;

 

Să explice si să înţeleagă legătura normei conflictuale;

 

Să analizeze punctele de legătură;

 

Să dea exemple de puncte de legătură;

 

Să definească şi să explice normele materiale;

 

Să înţeleagă că sunt şi alte norme care se aplică raporturilor juridice

 

cu element de extraneitate;

 

Să înţeleagă care este legea aplicabila raportului juridic cu element de

extraneitate

.

3.1. Precizări prealabile

Prin conţinutul dreptului internaţional privat înţelegem totalitatea normelor juridice care alcatuiesc această ramură de drept. Normele de drept internaţional privat au drept scop sa indice, la un

raport juridic cu element de extranietate, care dintre legile în prezenţă pot să se aplice, fie în momentul naşterii raportului juridic, fie în momentul soluţionării litigiului de către instanţă, fie în orice alt moment al existenţei raporutlui juriidc internaţional. Normele de drept internaţional privat se clasifică în:

1. norme conflictuale;

2. norme materiale (substanţiale).

3.2. Normele conflictuale

3.2.1. Definiţia normei conflictuale

Norma conflictuală este definită ca fiind norma juridica specifică dreptului internaţional privat, care desemnează legea internă apicabilă raportului juridic cu element de extraneitate. În ansamblul lor normele conflictuale sunt prevăzute în sistemul de drept intern al fiecărui stat formând sistemul conflictualist al acestuia, componentă a sistemului juridic naţional. Instanţa de judecată sau un alt organ jurisdicţional, în momentul soluţionării unui raport cu element de extraneitate va folosi întotdeauna pentru determinarea legii aplicabile normele confilictuale din propriul sistem de drept. De la această premisă,

Drept internaţional privat– Suport de curs – anul IV

27

porneşte legiuitorul român în Codul civil, art. 2557 alin. (1) care dispune:

„Prezenta carte cuprinde norme pentru determinarea legii aplicabile unui raport de drept internaţional privat”. Norma conflictuală soluţionează conflictele de legi în sensul că stabileşte care dintre sistemele de drept în prezenţă trebuie să se aplice cu privire la raportul juridic respectiv. Din momentul desemnării legii competente (legii interne) rolul normei conflictuale încetează şi intră în acţiune norma de drept intern (de exemplu: de dreptul civil, de dreptul familiei) a ţării care va cârmui raportul juridic cu element străin. Sistemul de drept (legea competentă care va cârmui raportul juridic cu element străin) astfel determinat(ă) poartă denumirea de „legea cauzei” (lex causae). Un astfel de exemplu este îl constituie art. 2587 alin. 1 din Codul civil potrivit căruia „Forma încheierii căsătoriei este supusă legii statului pe teritoriul căruia se celebrează.” Normele conflictuale determină câmpul de aplicare a dreptului intern şi al celui străin ţinând seama de coexistenţa unor sisteme juridice de egală valaore, expresie a unor suveranităţi de stat egale. Ele sunt proprii fiecărui sistem de drept, regăsindu-se în acte normative interne şi în convenţii internaţioanle.

3.2.2. Izvoarele normei conflictuale

Normele conflictuale sunt cuprinse în:

a).dreptul intern; b). convenţii sau tratate internaţionale la care România este parte.

a). Dreptul intern Normele conflictuale se regăsesc în dreptul intern al fiecărei ţări. În acest sens precizăm că, în sistemul de drept românesc, daca până la intratea în vigoare a noului Cod civil principală sursă internă de normă conflictuală o consituia Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat în prezent principală sursă internă de normă conflictuală o consituie Codul civil, mai exact, Cartea a VII-a intitulată Dispoziţii de drept internaţional privat.” În afara Codului civil sunt şi alte acte normative ce constituie izvoare de drept internaţional privat, spre exemplu: Ordonanţ