Pregatirea PT Liberare A Detinutilor

Pregătirea pentru liberare
a deţinuţilor
Ghid practic
Chişinău · 2009
§ 1. Delimitări conceptuale privind activitatea de pregătire pentru liberare a deţinuţilor 3
Capitolul I.
Noţiuni generale privind activitatea de
pregătire pentru liberare a deţinuţilor
§ 1. Delimitări conceptuale privind activitatea de pregătire

pentru liberare a deţinuţilor
Pregătirea deţinuţilor în vederea liberării trebuie să înceapă de îndată ce
este posibil după primirea într-o instituţie penală. De aceea, tratamentul de-
ţinuţilor trebuie să evidenţieze nu excluderea lor din cadrul comunităţii, ci
Publicaţia apare cu sprijinul financiar al Fundaţiei „Soros-Moldova” şi al Agen- faptul că ei continuă să fie o parte din ea. Agenţii ale comunităţii şi lucrători
ţiei Suedeze pentru Dezvoltare şi Cooperare Internaţională (Sida). Opiniile expuse sociali trebuie să-şi ofere ajutorul pentru a asista personalul din instituţiile
în prezenta publicaţie nu reflectă neapărat punctul de vedere al finanţatorilor. penitenciare reeducarea socială a deţinuţilor, în menţinerea şi îmbunătăţirea
relaţiilor cu familiile lor, cu alte persoane şi cu agenţiile sociale. Trebuie lu-
ate măsuri pentru păstrarea drepturilor legate de interesele civile, drepturile
securităţii sociale şi alte beneficii sociale ale deţinuţilor în conformitate cu
legea şi sentinţa.
(Regulile europene pentru penitenciare – adoptate de Comitetul Miniştrilor al
Coordonator: Dorina Ardeleanu CE la 12 februarie 1987 – în cea de a 404-a şedinţă a miniştrilor deputaţi)
Autori: Vladimir Cojocaru (capitolul I, §§ 1, 3, 4) Având la bază aceste considerente, percepem procesul pregătirii deţinuţilor
Victor Zaharia (capitolul I, § 2) pentru liberare, ca parte a procesului de reabilitare, cu scopul sprijinirii acestora
Igor Cepraga (capitolul II) în vederea unei cât mai bune reintegrări sociale. Astfel, durata pregătirii pentru
Iuliana Adam (capitolul III) liberare din detenţie este determinabilă doar pentru fiecare persoană deţinută
Adrian Vulpescu (capitolul IV) în parte, care începe din momentul intrării în penitenciar.
Caracteristic totuşi pentru sistemele penitenciare în care executarea pedep-
sei cu închisoarea se realizează neplanificat, şi anume fără adaptarea eforturilor
specialiştilor din penitenciar la necesităţile reale ale persoanelor deţinute, du-
rata procesului de pregătire pentru liberare din detenţie este percepută ca fiind
perioada ultimilor 3-6 luni de pedeapsă.
Indiferent de perioada declarată de un sistem penitenciar sau altul, este im-
portant ca ideea centrală a procesului pregătirii pentru liberare să urmărească
în permanenţă recuperarea socială a persoanelor deţinute.
În general, pregătirea pentru liberare a deţinuţilor trebuie să ţină cont de
două imperative:
necesitatea ca întregul sistem penitenciar să fie preocupat de această pro-
blemă (un climat de preeliberare îndreptat spre exterior şi spre viitor);
4 Capitolul I. Noţiuni generale privind activitatea de pregătire pentru liberare a deţinuţilor § 2 Exigenţe internaţionale în domeniul pregătirii pentru liberare din locurile de detenţie 5
necesitatea unor programe speciale derulate de specialişti în asistenţă –– Asumarea propriei identităţi;
socială. –– Familia mea;
–– Controlul emoţiilor şi gestionarea conflictelor;
Aceste componente sunt complementare şi indispensabile. Dacă pregătirea
–– Comunicarea;
în vederea liberării constă doar într-un program educativ, care nu beneficiază
–– Ce pot face în timpul liber?
de sprijin, prin alocarea de timp şi spaţiu adecvat pentru deţinuţi, un astfel de
program riscă să fie simbolic şi ineficient. Deprinderi pentru activitatea individuală şi muncă:
–– Deprinderi de gestionare a timpului;
Lucrul cu condamnatul va fi eficient doar atunci când se va cunoaşte de ce
–– Deprinderi de învăţare;
are nevoie deţinutul, pentru a putea influenţa comportamentul şi personalitatea
–– Deprinderi de muncă;
acestuia. În acest sens este necesar ca pentru condamnaţii veniţi în instituţia
–– Cum îmi pot crea propria mea afacere?
penitenciară să fie întocmit un plan individual de lucru /de intervenţie, întoc-
mirea căruia să fie efectuată în dependenţă de: Şi oricare alte activităţi menite să contribuie la apropierea deţinutului la
evaluarea comisiei – va fi îndeplinită din punct de vedere: psihologic, realitatea vieţii sociale de afară. Deoarece societatea aşteaptă ca în penitenciar
social, educaţional, vocaţional, profesional, a abilităţilor sociale şi cri- să abordăm deţinuţii în aşa mod încât aceştia să-şi înbunătăţească abilităţile de
minologic; a se adapta la cerinţele societăţii atunci când sunt puşi în libertate.
raportul de evaluare psiho-social presentenţial, dacă a fost întocmit; Într-un sens mai larg, există o premisă în sistemul judiciar că închisorile
nevoile sociale, şcolare, profesionale ş.a. pot reduce rata criminalităţii, îndeosebi recidivismul. Cât priveşte rata crimi-
Intervenţia se realizează în baza planului minimal de intervenţie, elaborat în nalităţii, există îndoieli serioase în rândul criminologilor din întreaga lume
baza rezultatelor evaluării iniţiale. Iar punerea în libertate, oricât de îndepărtată despre efectul pozitiv al închisorilor. Prea multe ţări au trecut prin experienţa
în timp ar fi, trebuie să fie ţinta acestui plan şi toate lucrurile din perioada de că creşterea nivelului pedepselor nu a influenţat deloc rata criminalităţii.
detenţie trebuie să fie orientate spre acea zi. De asemenea, se aşteaptă ca penitenciarul să ofere informaţii şi cunoştinţe
Intensitatea intervenţiei este direct proporţională cu nivelul riscului care pentru celelalte organe ale sistemului judiciar. Legislatorii, judecătoriile şi alţi
ar putea duce la protecţia comunităţii şi prevenirea unor viitoare infracţiuni, actori au necesitatea de a cunoaşte ce se realizează în închisori şi ce oportunităţi
să utilizeze în mod constructiv timpul petrecut în penitenciar, să dezvolte şi să se oferă deţinuţilor.
consolideze abilităţile sociale, cognitive sau de autocontrol, să menţină legătura Iar asistenţii sociali din închisori trebuie să cunoască foarte bine societatea,
infractorului cu familia şi comunitatea şi să ofere un punct de plecare pentru cel puţin acele părţi ale societăţii care au legătură cu planificarea eliberării. Cele
supravegherea postliberatorie. mai importante sunt aspectele precum piaţa muncii, educaţia, servicii sociale,
Totuşi, în ultima perioadă a detenţiei (3-6 luni) necesită a fi intensificate sectorul locativ şi altele. Nu e suficient să ai cunoştinţe bune, trebuie organizate
activităţile de pregătire pentru liberare prin intermediul programelor speciali- şi relaţii personale bune cu persoane care activează în aceste domenii.
zate ce real să poată mări gradul de reintegrare socială a deţinutului, orientate
la conturarea unor deprinderi necesare pentru viaţa de la libertate: § 2 Exigenţe internaţionale în domeniul pregătirii pentru liberare
Deprinderi pentru viaţa cotidiană: din locurile de detenţie
–– Deprinderi de igienă per sonală; Înainte de punerea în libertate a deţinuţilor condamnaţi, aceştia trebuie să
–– Gestionarea banilor; fie ajutaţi sub formă de proceduri şi programe speciale, care asigură trecerea
Deprinderi pentru locuire şi folosirea resurselor comunităţii: de la viaţa din instituţia penitenciară la viaţa din societate. Diversitatea pro-
–– A avea propria locuinţă; gramelor de pregătire pentru liberare reprezintă un indicator al gradului de
–– Cum să apelăm la ajutorul instituţiilor şi serviciilor publice? funcţionalitate a sistemului penitenciar. Aceste programe permit deţinuţilor
Deprinderi pentru viaţa în societate: de a revizui şi reanaliza abilităţile şi competenţele pe care le au, a le spori
încrederea în sine. Organele penitenciare trebuie să lucreze în strânsă coo- Regimul penitenciar va cuprinde un tratament al condamnaţilor având drept
perare cu serviciile şi instituţiile care efectuează supravegherea, asistenţa şi scop esenţial îndreptarea lor şi reclasarea lor socială...”.
consilierea deţinuţilor liberaţi, pentru a permite tuturor deţinuţilor să revină Convenţia cu privire la drepturile copilului3 în Art. 3 prevede: „În toate
la viaţa în societate, în special, în ceea ce priveşte viaţa de familie şi serviciul. deciziile care îi privesc pe copii, fie că sunt luate de instituţii publice sau pri-
Reprezentanţilor acestor servicii şi instituţii comunitare trebuie să li se ofere vate de ocrotite socială, de către tribunale, autorităţile administrative sau de
orice acces necesar la instituţia penitenciară şi la deţinuţi, pentru a-i putea organe legislative, interesele copilului trebuie să fie luate în considerare cu
susţine pe deţinuţi în pregătirea pentru liberare şi a planifica programe de prioritate...”. Art. 9 menţionează că „Statele părţi vor respecta dreptul copi-
lucru cu deţinuţii. lului, separat de cei doi părinţi ai săi sau de unul din ei, de a întreţine relaţii
Valorile şi principiile ce stau la baza pregătirii pentru liberare din locurile personale şi contacte directe cu cei doi părinţi ai săi, afară de cazul că acest
de detenţie se regăsesc şi în actele internaţionale. Ele urmează a fi implementate lucru este contrar interesului superior al copilului... Când separarea rezultă
la nivel naţional, ca fiind precondiţii pentru dezvoltarea unor bune practici din măsuri luate de către un stat parte, precum detenţia, închisoarea, exilul,
cotidiene. expulzarea sau moartea (întelegând u-se moartea indiferent de cauză, surve-
Astfel, Declaraţia universală a drepturilor omului1 în art. 1 prevede: „Toa- nită în timpul detenţiei) celor doi parinti sau a unuia din ei, sau a copilului,
te fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele sunt statul parte dă, la cererea părinţilor, a copilului sau, dacă este cazul, a unui alt
înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de altele membru al familiei informaţiile esenţiale asupra locului unde se găsesc mem-
în spiritul fraternităţii”. Art. 5 stipulează că „Nimeni nu va fi supus la tortură, brul sau membrii familiei, afară de cazul că divulgarea acestor informaţii ar
nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante”. Art. 29 specifică aduce prejudicii bunăstării copilului”. Art. 37 stipulează: „...orice copil privat
faptul că „În exercitarea drepturilor şi libertăţilor sale, fiecare om nu este supus de libertate va fi tratat cu omenie şi cu respectul datorat demnităţii persoanei
decât îngrădirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul de a asigura cuvenita umane şi de o manieră care să ţină seama de nevoile persoanelor de vârsta
recunoaştere şi respectare a drepturilor şi libertăţilor altora şi ca să fie satis- sa. În special, orice copil privat de libertate va fi separat de adulţi, cu excepţia
făcute justele cerinţe ale moralei, ordinii publice şi bunăstării generale într-o cazurilor în care se apreciază ca fiind în interesul major al copilului să nu se
societate democratică”. procedeze astfel, şi va avea dreptul de a menţine contactul cu familia sa prin
Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice2 în art. 8 corespondenţă şi vizite, în afara unor cazuri excepţionale...”. Prevederi directe
prevede: „...Nimeni nu va putea fi constrâns să execute o muncă forţată sau referitor la probaţiune, în general, se conţin în Art. 40: „...Va fi prevăzută o
obligatorie; ...c) nu se consideră „muncă forţată sau obligatorie“...orice muncă întreagă gamă de dispoziţii, cum sunt cele referitoare la îngrijire, orientare şi
sau serviciu, ... cerute în mod normal unui individ deţinut în virtutea unei decizii supraveghere, îndrumare, verificare, plasament familial, programe de educa-
legale a justiţiei...”. Art. 10 reiterează că „Orice persoană privată de libertate va ţie generală şi profesională şi alternative la îngrijirea instituţională, pentru a
fi tratată cu umanitate şi cu respectul demnităţii inerente persoanei umane... asigura copiilor un tratament corespunzător bunăstării lor şi proporţional cu
situaţia lor şi cu infracţiunea comisă”.
Ansamblul de reguli minime pentru tratamentul deţinutului şi recoman-
1
Declaraţia universală a drepturilor omului, adoptată la New York, la 10 decembrie dările referitoare la acesta4, în regula 58 şi 59 stabileşte că „Scopul şi justificarea
1948. Adoptată şi proclamată de Adunarea Generală a ONU prin Rezoluţia 217 A (III) din
10.12.1948. Republica Moldova a aderat la declaraţie prin Hotărârea Parlamentului nr. 217-XII 3
Convenţia cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Naţi-
din 28.07.1990. Publicată în ediţia oficială „Tratate internaţionale”, 1998, volumul I, pag. 11. unilor Unite la 20 noiembrie 1989 la New York. A intrat în vigoare la 20 septembrie 1990.
2
Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, adoptat la 16 decembrie Republica Moldova a aderat la convenţie prin Hotărârea Parlamentului nr. 408-XII din
1966 la New York. Adoptat şi deschis spre semnare de Adunarea Generală a ONU la 16 12.12.1990. În vigoare pentru Republica Moldova din 25 februarie 1993. Publicată în ediţia
septembrie 1966 prin Rezoluţia 2200 (XXI). Intrat în vigoare la 23 martie 1967. Ratificat prin oficială „Tratate internaţionale”, 1998, volumul I, pag. 51.
Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 217-XII din 28.07.1990. În vigoare pentru 4
Rezoluţie adoptată la 30 august 1955. Primul Congres al Naţiunilor Unite pentru
Republica Moldova din 26 aprilie 1993. Publicat în ediţia oficială „Tratate internaţionale”, prevenirea crimei şi tratamentul delincvenţilor, şi-a ţinut lucrările la Geneva, Elveţia, între
1998, volumul I, pag. 30. 22 august – 3 septembrie 1955 (n.n.).
pedepselor şi a măsurilor privative de libertate sunt, de fapt, de a proteja so- menaja respectul faţă de ei înşişi şi a le dezvolta simţul lor de răspundere. În
cietatea împotriva crimei. Un astfel de scop nu va fi atins decât dacă perioada acest scop, trebuie să se recurgă mai ales la preocupările religioase în ţările în
de privare de libertate este în folosul de a obţine, în măsura posibilului, ca care aceasta este posibil, la instruirea, la orientarea şi la calificarea profesio-
delincventul, o dată pus în libertate, să nu fie numai dornic, dar şi capabil de nală, la mijloacele asistenţei sociale individuale, sfatul referitor la serviciu, la
a trăi respectând legea şi îngrijindu-se de nevoile sale”, „În acest scop, regimul dezvoltarea fizică şi la educaţia caracterului moral, în conformitate cu nevoile
penitenciar trebuie să facă apel la toate mijloacele curative, educative, morale, individuale ale fiecărui deţinut. Trebuie să se ţină seama de trecutul social şi
spirituale şi altele şi la toate formele de asistenţă de care poate dispune, căutând criminal al condamnatului, de capacităţile sale şi aptitudinile fizice şi mintale,
să le aplice în conformitate cu nevoile tratamentului individual al delincvenţi- de înclinaţiile sale personale, de durata condamnării şi perspectivele de re-
lor”. Regula 60 stipulează aspecte ale principiului normalizării şi ale reintegrării integrare”. Aceste informaţii se conţin în evaluările personalităţii deţinutului
sociale graduale: „Regimul locurilor de deţinere trebuie să caute să reducă dife- efectuate pe parcursul detenţiei, dar şi în referatul presentenţial de probaţiune,
renţele care pot exista între viaţa din închisoare şi viaţa liberă, în măsura în care dacă un asemenea referat a fost întocmit.
aceste diferenţe tind să slăbească simţul de responsabilitate al deţinutului sau Un aspect important al capacităţii de reintegrare postdetenţie este munca
respectul demnităţii persoanei sale. Înainte de sfârşitul executării unei pedepse deţinuţilor. Munca de penitenciar nu trebuie să aibă un caracter degradant.
sau măsuri, este de dorit să se ia măsurile necesare pentru a asigura deţinutului Trebuie să li se dea deţinuţilor o muncă productivă îndestulătoare pentru a-i
o revenire progresivă la viaţa în societate. Acest scop va putea fi atins, după caz, ocupa pe durata normală a unei zile de lucru. Această muncă trebuie să fie, pe
de către un regim pregătitor al eliberării organizat chiar în locul de deţinere, sau cât e posibil, de natură a menţine sau a mări capacitatea lor de a-şi câştiga în
în alt aşezământ apropiat, sau printr-o punere în libertate de probă sau control, mod cinstit existenţa după punerea în libertate. Organizarea şi metodele muncii
în care nu trebuie să fie încredinţat poliţiei, dar care va cuprinde o asistenţă penale trebuie să se apropie pe cât e posibil de acelea care se aplică unei munci
socială eficace”. Regula 61 face referinţă la principiul implicării comunităţii în asemănătoare în exteriorul aşezământului, în vederea pregătirii deţinuţilor
activitatea de pregătire pentru liberare şi reintegrare socială post-detenţie: „Tra- pentru condiţiile normale ale muncii libere (regula 71-72).
tamentul nu trebuie să pună accentul pe excluderea deţinuţilor din societate, ci O atenţie deosebită trebuie să se dea menţinerii şi îmbunătăţirii relaţiilor
dimpotrivă, pe faptul că ei continuă să facă parte din ea. În acest scop, trebuie dintre deţinut şi familia sa, dacă acestea sunt de dorit în interesul celor două
de recurs în măsura posibilului, la cooperarea organismelor comunităţii, pentru părţi. Trebuie să se ţină seama, chiar de la începutul condamnării, de viito-
a ajuta personalul locului de deţinere în sarcina sa de reclasare a deţinuţilor. rul deţinutului după punerea sa în libertate. Acesta trebuie să fie încurajat să
Asistenţii sociali, în colaborare cu locurile de deţinere, să aibă misiunea de a menţină sau să stabilească relaţii cu persoane sau organe din exterior care să
menţine sau a ameliora relaţiile deţinutului cu familia sa şi cu autorităţile sociale poată favoriza interesele familiei sale ca şi propria sa readaptare socială (regula
care îi pot fi folositoare. Trebuie să se facă demersuri în vederea salvgardării, în 79-80).
măsura compatibilă cu legea şi pedeapsa de executat, a drepturilor referitoare Serviciile şi organele, oficiale sau nu, care ajută deţinuţii puşi în libertate
la interesele civile, beneficiul drepturilor siguranţei sociale şi a altor avantaje să-şi regăsească locul lor în societate, trebuie, după posibilităţi, să asigure de-
sociale ale deţinuţilor”. ţinuţilor puşi în libertate actele şi piesele de identitate necesare, să le asigure
În procesul de pregătire pentru liberare, trebuie înlăturate toate deficienţele o locuinţă, loc de muncă, haine potrivite şi adecvate climei şi anotimpului, ca
sau maladiile fizice sau mintale, care ar putea fi un obstacol la reintegrarea unui şi mijloacele necesare pentru a ajunge la destinaţie şi pentru a rezista în tim-
deţinut (regula 62). Regulile 66 şi 67 conturează aspectele de bază (nevoile) ce pul perioadei care urmează imediat după punerea în libertate. Reprezentanţii
trebuie considerate în procesul pregătirii pentru liberare: „Tratamentul indi- aprobaţi ai acestor organe trebuie să aibă acces în aşezământ şi să poată lua
vizilor condamnaţi la o pedeapsă sau măsură privativă de libertate trebuie să legătura cu deţinuţii. Este de dorit ca activitatea acestor organe să fie pe cât e
aibă ca scop, atât cât permite durata condamnării, de a crea în ei voinţa şi ap- posibil centralizată sau coordonată, pentru ca să se poată asigura cea mai bună
titudinile care să le dea posibilitatea ca după liberarea lor să trăiască respectând folosire a eforturilor lor (Regula 81).
legea şi satisfăcându-şi nevoile lor. Acest tratament trebuie să fie de natură a le
În vederea îndeplinirii corespunzătoare a acestor atribuţii, trebuie să folositoare şi rentabile după punerea lor în libertate; Chiar dacă recurgerea
existe o specializare a funcţiilor. În rezoluţia din 01.09.19555 privind recru- la munci agricole este avantajoasă, este, fără îndoială, de dorit a se prevedea
tarea, pregătirea şi statutul personalului de penitenciar, această concepţie ateliere care să permită deţinuţilor de a primi o calificare profesională şi pen-
nouă se traduce prin „tendinţa de a adăuga personalului un număr mereu tru industrie; Pentru ca readaptarea socială să acţioneze într-un climat de
mai mare de specialişti, ca: medici, psihiatri, psihologi, asistenţi sociali, în- încredere, trebuie ca personalul să cunoască şi să ştie să înţeleagă caracterul şi
văţători, instructori tehnici. Această evoluţie este sănătoasă şi se recomandă nevoile speciale ale fiecărui deţinut şi să fie apt să exercite o influenţă favorabilă
a fi primită favorabil de către guverne, chiar dacă atrage după sine creşteri asupra moralului.
de cheltuieli...Este necesar a se asigura, în ceea ce priveşte tratamentul deţi- Ansamblul regulilor minime ale Naţiunilor Unite cu privire la admi-
nuţilor, o muncă colectivă a tuturor specialiştilor interesaţi. De altfel, pare nistrarea justiţiei pentru minori7 (Regulile de la Beijing) prevăd: „Plasarea
necesar ca, fie prin alcătuirea unui comitet de coordonare, fie prin orice alt unui minor într-o instituţie este întotdeauna o măsură de ultimă instanţă,
mijloc, să se ia măsuri ca toate serviciile specializate să fie organizate după iar durata ei trebuie să fie cât mai scurtă cu putinţă” (Regula 19), „Pregătirea
o metodă uniformă. Procedându-se astfel, va fi, de altfel, chiar mai bine să şi tratamentul minorilor aflaţi în instituţii au ca obiectiv asigurarea asistenţei
se dea membrilor personalului o înţelegere clară a diverselor aspecte ale pentru aceştia, a protecţiei, educării şi competenţelor profesionale, în scopul de
problemelor analizate”. a-i ajuta pe minori să joace un rol constructiv şi productiv în societate. Ti-
În Rezoluţia din 29.08.19556 privind aşezămintele penitenciare şi corecţi- nerii cazaţi în instituţii vor primi ajutorul, protecţia şi intreaga asistenţă – pe
onale deschise se menţionează că: „Aşezământul deschis se caracterizează prin plan social, educativ, profesional, psihologic, medical şi fizic – care le poate fi
absenţa măsurilor de prevenire materiale şi fizice împotriva evadării (astfel ca necesară în funcţie de vârstă, sex, personalitate şi în interesul dezvoltării lor
ziduri, lacăte, bare, supraveghetori înarmaţi sau alţi supraveghetori însărcinaţi armonioase... Se va favoriza cooperarea între ministere şi servicii în vederea
cu securitatea aşezământului), ca şi printr-un regim bazat pe o disciplină liber asigurării unei pregătiri şcolare sau, dacă este cazul, a unei pregătiri profesionale
consimţită şi pe sentimentul răspunderii deţinuţilor faţă de colectivul în care adecvată minorilor plasaţi în instituţii în aşa fel, încât să nu fie dezavantajaţi
trăiesc. Acest regim încurajează deţinutul să uzeze de libertăţile oferite, fără a în studii atunci când părăsesc instituţia” (Regula 26). De asemenea, se va face
abuza de acestea. Aşezământul deschis trebuie, în principiu, să fie o instituţie recurs la eliberarea condiţionată cât mai repede cu putinţă (Regula 28), fiind
autonomă; el poate, totuşi, în caz de nevoie, să fie anexat la un aşezământ de depuse eforturi ca „să se creeze regimuri de semidetenţie, în special în locuri
alt tip, formând o secţie a acestuia” Recomandarea IV stabileşte: „Criteriile de cum ar fi centrele de primire intermediară, căminele socio-educative, externate
aplicat pentru selecţionarea deţinuţilor care urmează a fi admişi în aşezămintele de pregătire profesională şi alte locuri corespunzătoare, proprii reintegrării
deschise trebuie să fie nu apartenenţa lor la o categorie penală sau penitenciară, sociale a minorilor” (regula 29).
nici durata pedepsei, ci aptitudinea delincventului de a se adapta la regimul Ansamblul de principii pentru protejarea tuturor persoanelor supuse
deschis şi faptul că acest tratament are mai multe posibilităţi de a favoriza rea- unei forme oarecare de detenţie sau încarcerare8, principiul 19, prevede
daptarea sa socială decât tratamentul potrivit altor forme de detenţie. Selecţio- „Orice persoană deţinută sau închisă are dreptul de a primi vizite, mai ales
narea trebuie pe cât e posibil să se facă pe baza unui examen medico-psihologic pe cele ale membrilor familiei, şi de a coresponda, mai ales cu ei, şi ea trebuie
şi a unei anchete sociale”. să dispună de posibilităţile adecvate de a comunica cu lumea exterioară
Succesul unor asemenea aşezăminte, stabileşte Recomandarea VI, depinde sub rezerva condiţiilor şi a restricţiilor rezonabile, care se pot specifica
mai ales de: „În vederea facilităţii reclasării sociale a deţinuţilor, aceştia trebuie prin lege sau prin reglementările făcute în conformitate cu legea”. În acest
să fie folosiţi la munci care să-i pregătească pentru exercitarea unei meserii sens, este relevantă amplasarea deţinutului cât mai aproape de locul de trai
Primul Congres al Naţiunilor Unite pentru prevenirea crimei şi tratamentul delin-
5 7
Organizaţia Naţiunilor Unite – Rezoluţia 40/33 din 29 nov. 1985. Recomandat în vede-
cvenţilor, Geneva, Elveţia, între 22 august – 3 septembrie 1955. rea adoptării, de către cel de al VII-lea Congres al Naţiunilor Unite pentru prevenirea crimei
6
Primul Congres al Naţiunilor Unite pentru prevenirea crimei şi tratamentul delin- şi tratamentul delicvenţilor, care a avut loc la Milano în perioada 26 aug. – 06 sept. 1985.
cvenţilor, Geneva, Elveţia, între 22 august – 3 septembrie 1955. 8
Adunarea Generală a ONU, 9 decembrie 1988, a 76-a sesiune plenară.
a rudelor (principiul 20): „Dacă o persoană deţinută sau închisă o cere, ea spectabile din exterior, să părăsească instituţiile de detenţiune pentru a-şi vizita
va fi plasată, dacă e posibil, într-un loc de detenţie sau încarcerare destul căminul şi familia şi să primească permisiune specială de a părăsi instituţia de
de aproape de locul ei de reşedinţă”. Orice persoană deţinută sau închisă detenţiune în scopuri educaţionale, vocaţionale sau pentru alte motive impor-
are dreptul de a obţine, în limitele resurselor disponibile, dacă ele provin tante. Dacă un minor execută o pedeapsă, timpul petrecut în afara instituţiei
din surse publice, o cantitate rezonabilă de material educativ, cultural şi de detenţiune trebuie considerat ca parte perioadei de executare a sentinţei.
informaţional, sub rezerva condiţiilor în mod rezonabil necesare pentru Fiecare minor trebuie să aibă dreptul de a primi vizite constante şi frecvente,
a se asigura securitatea şi menţinerea ordinii în locul de detenţie sau de în principiu o dată pe săptămână şi nu mai rar de o dată pe lună, în condiţii
închidere (principiul 28). care respectă nevoia minorului de intimitate, contact şi comunicare nelimitată
Normele Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru protecţia minorilor privaţi cu familia şi cu avocatul apărării. Fiecare minor trebuie să aibă dreptul de a
de libertate9, în regula nr. 8, menţionează că: „...îngrijirea minorilor deţinuţi comunica în scris sau telefonic cel puţin de două ori pe săptămână cu o per-
şi pregătirea lor pentru întoarcerea în societate constituie un serviciu social soană pe care o alege, cu excepţia cazului când acest lucru este limitat legal,
deosebit de important şi, în acest scop, trebuie luate măsuri care să promoveze şi trebuie să fie ajutat să-şi exercite efectiv acest drept. Fiecare minor trebuie
contactele deschise între minori şi comunitatea locală”. „Privarea de libertate să aibă dreptul de a primi corespondenţă. Minorii trebuie să aibă posibiliattea
trebuie aplicată în condiţii şi împrejurări care asigură respectarea drepturilor de a fi informaţi în legătură cu ultimele ştiri, citind ziare, reviste şi alte publi-
minorilor. Minorilor deţinuţi în instituţii trebuie să li se asigure participarea caţii, prin acces la programele de radio şi televiziune şi filme şi prin vizite ale
la activităţi şi programe care să le promoveze şi susţină sănătatea şi respectul reprezentanţilor oricărui club sau organizaţii legale de care sunt interesaţi
de sine, să le stimuleze simţul răspunderii şi să încurajeze acele atitudini şi minorii (regulile 59-62).
aptitudini care îi vor ajuta în dezvoltarea potenţialului lor ca membri ai so- Toţi minorii trebuie să beneficieze de sprijinul unor servicii specializate,
cietăţii „(regula 12). O atenţie specială trebuie acordată educaţiei, pregătirii care să îi ajute să se întoarcă în societate, la viaţa de familie, la şcoală sau
profesionale şi muncii minorilor pe parcursul perioadei de bază a detenţiei. serviciu, după liberare. În acest scop trebuie prevăzute cursuri şi proceduri
Fiecare minor aflat la vârsta şcolarizării obligatorii are dreptul la educaţia speciale, inclusiv eliberarea condiţionată. Autorităţile competente trebuie
corespunzătoare nevoilor şi abilităţilor sale şi destinată să-l pregătească pentru să ofere sau să asigure servicii de asistenţă, care să îi ajute pe minori să se
întoarcerea în societate. Această educaţie trebuie asigurată în afara instituţiei de reintegreze în societate şi să reducă prejudecăţile cu care se confruntă aceştia.
detenţiune, în şcoli publice atunci când acest lucru este posibil şi, în orice caz, Aceste servicii trebuie să asigure, în măsura posibilului, că minorul benefici-
de către profesori calificaţi prin programe integrate în sistemul educaţional al ază de condiţii decente de locuit, de un loc de muncă, de haine şi suficiente
ţării respective, astfel încât, după liberare, minorii să îşi poată continua studiile mijloace pentru a se întreţine după liberare, pentru a facilita succesul reinte-
fără dificultăţi (regula 38). Fiecare instituţie de detenţiune trebuie să asigure grării. Reprezentanţii agenţiilor care asigură astfel de servicii trebuie consultaţi
accesul la o bibliotecă corespunzător dotată cu cărţi şi reviste atât pentru în- şi trebuie să aibă acces la minori în timpul detenţiunii, în scopul de a-i ajuta la
văţat, cât şi pentru recreare, şi adecvate pentru minori, care trebuie încurajaţi întoarcerea în comunitate. Instituţiile de detenţiune trebuie să folosească toate
şi ajutaţi să le folosească (regula 41). Toţi minorii trebuie să aibă dreptul de resursele de îndreptare, educative, morale, spirituale sau orice alte resurse
a beneficia de pregătire profesională pentru meserii care îi pot pregăti pentru şi forme de asistenţă corespunzătoare şi disponibile în cadrul comunităţii,
angajare în viitor (regula 42). în conformitate cu nevoile şi problemele individuale ale minorilor deţinuţi.
Trebuie asigurate toate mijloacele pentru a garanta că minorii comunică Toţi membrii personalului trebuie să se străduiască să reducă orice diferenţă
adecvat cu lumea din exterior, ceea ce constituie o parte integrantă a dreptului între viaţa din interiorul şi cea din afara instituţiei de detenţiune, care tind
la tratament corect şi umanitar şi este esenţial pentru pregătirea minorilor să dispară datorită respectului acordat demnităţii de fiinţe umane a minorilor
pentru întoarcerea în societate. Trebuie să li se permită minorilor să comunice (Regulile 79-81, 87).
cu familiile, prietenii şi alte persoane sau reprezentanţi ai unor organizaţii re-
9
Rezoluţia 45/113 din 14 decembrie 1990.
Recomandarea (89) 12 cu privire la educaţie în penitenciare10 reiterează mite probleme de trecere de la încarcerarea de durată la o viaţă supusă legilor
că „...educaţia în penitenciar este un mijloc important de facilitare a întoarcerii în societate, liberarea lor trebuie să fie pregătită cu mult timp înainte şi să se
deţinutului în societate. Toţi deţinuţii trebuie să aibă acces la educaţie: aceasta ţină cont de următoarele:
trebuie să includă educaţia de bază, formarea profesională, activităţile de –– necesitatea de planuri pre- şi post-liberare, care soluţionează anumite
creaţie şi culturale, educaţia fizică şi sportul, educaţia socială şi posibilitatea riscuri şi necesităţi;
de a frecventa o bibliotecă. Educaţia în penitenciar ar trebui să fie similară –– aprecierea posibilităţii de obţinere a eliberării şi continuării după liberare
cu cea desfăşurată în exterior, pentru categorii corespunzătoare de vârstă, iar a oricăror programe, intervenţii sau tratament, urmate de deţinuţi în
posibilităţile de educare trebuie să fie cât mai multe. Educaţia în penitenciar perioada detenţiei;
trebuie să aibă în vedere dezvoltarea în ansamblu a persoanei, ţinându-se cont –– necesitatea de a obţine o colaborare mai strânsă între administraţia pe-
de mediul său social, economic şi cultural... Ar trebui să fie întreprinse toate nitenciară şi autorităţile de supraveghere post-liberare, serviciile sociale
eforturile pentru a încuraja deţinutul să participe, în mod activ, la toate formele şi medicale”.
de educaţie... În educaţia socială ar trebui să fie incluse elemente practice, care Recomandarea (2006) 2 cu privire la regulile penitenciare europene13
să permită deţinutului să-şi gestioneze viaţa cotidiană din penitenciar, cu scopul accentuează faptul că „Fiecare perioadă de detenţie trebuie să fie gestionată
facilitării întoarcerii sale în societate... Comunitatea exterioară ar trebui să se astfel încât să faciliteze reintegrarea persoanelor private de libertate în societatea
implice, cât mai mult posibil, în procesul educaţional al deţinuţilor, în cazul în liberă. Cooperarea cu serviciile sociale externe şi participarea societăţii civile la
care acesta se desfăşoară în interiorul penitenciarului. viaţa din penitenciar trebuie încurajate pe e cât posibil” (Principiul 6 şi 7). Sunt
Recomandarea (2003) 22 cu privire la liberarea condiţionată11 stabileşte stabilite principiile de asigurare a contactului deţinuţiulor cu mediul extern:
că „Pregătirea pentru liberarea condiţionată trebuie organizată în strânsă co- „Deţinuţilor li se va permite să comunice, cât de des posibil, prin corespondenţă,
laborare cu personalul respectiv, care activează în penitenciar şi acei implicaţi telefon sau alte mijloace de comunicare cu familiile lor, terţe persoane şi re-
în supravegherea post-liberare, şi să fie decisă înainte de sfârşitul perioadei prezentanţii organismelor exterioare, precum şi să primească vizite de la aceste
minime sau fixate... Serviciile penitenciare trebuie să asigure ca deţinuţii să persoane...Modalităţile de realizare a vizitelor trebuie să permită deţinuţilor să
poată participa în programele de preeliberare respective, şi să fie încurajaţi de menţină şi să dezvolte relaţiile cu familiile cât mai normal posibil. Autorităţile
a participa la cursuri educative şi de instruire, de pregătire a lor pentru viaţa penitenciarului vor ajuta deţinuţii să menţină o legătură adecvată cu exteriorul,
în comunitate. Pregătirea pentru liberarea condiţionată de asemenea trebuie oferindu-le asistenţă socială în acest sens. Deţinuţii trebuie să aibă posibilitatea
să includă posibilitatea de menţinere, stabilire şi restabilire a legăturilor de- de a se informa în mod regulat cu privire la problemele de interes public, prin
ţinuţilor cu familiile lor şi cu rudele apropiate şi a contactelor cu serviciile, realizarea unor abonamente la ziare, publicaţii periodice sau de alt tip sau prin
organizaţiile şi asociaţiile voluntare care pot contribui la adaptarea deţinuţilor urmărirea emisiunilor de radio şi televiziune, cu excepţia cazurilor în care o
condiţionaţi la viaţa în comunitate. În acest scop, trebuie prevăzute diferite autoritate judiciară a pronunţat o interdicţie, într-un caz individual, pentru o
forme de părăsire a închisorii”. durată determinată de timp”.
Recomandarea (2003) 23 cu privire la managementul de către administra- Munca în penitenciar trebuie să fie considerată ca un element pozitiv al
ţia penitenciară a condamnaţilor pe viaţă şi celor pe termen lung12 stabileşte regimului penitenciar şi nu trebuie niciodată să fie impusă ca o pedeapsă. Or-
în pct. 33 că „Pentru ca deţinuţii pe viaţă şi pe termen lung să depăşească anu- ganizarea şi metodele de lucru din penitenciare trebuie să semene cât mai mult
posibil cu cele din comunitate, cu scopul de a pregăti deţinuţii pentru condiţiile
10
Adoptată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la 13 octombrie 1989, în unei vieţi profesionale normale (Regula 26). Regula 33 specifică anumite exi-
cadrul celei de a 429-a reuniuni a Miniştrilor Adjuncţi. genţe referitor la procesul nemijlocit de liberare a deţinuţilor: „Toţi deţinuţii
Adoptată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la 24 septembrie
11
vor beneficia de pregătirile care să le faciliteze reintegrarea în societate, după
2003, la cea de-a 853-a întrunire a Prim-Miniştrilor.
12
Adoptată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la 09 octombrie 2003, la 13
Adoptată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la 11 ianuarie 2006, la cea
cea de-a 855-a întrunire a Prim-Miniştrilor. de-a 952-a întrunire a Vice-miniştrilor.
16 Capitolul I. Noţiuni generale privind activitatea de pregătire pentru liberare a deţinuţilor § 3. Cadrul legal naţional de desfăşurare a activităţilor de pregătire pentru liberare a deţinuţilor 17
liberare... Vor fi luate decizii pentru ca deţinuţii liberaţi să aibă documente şi Ordinul DIP nr. 64 din 27 martie 2008 cu privire la adoptarea Regu-
acte de identitate şi să primească ajutor la găsirea unei locuinţe adecvate şi a lamentului comisiei penitenciarului.
unui loc de muncă. Deţinuţilor liberaţi li se vor da imediat mijloace de subzis- Astfel, Codul de executare al Republicii Moldova, în capitolul 28, prevede
tenţă, îmbrăcăminte potrivită anotimpului şi suficiente mijloace pentru a ajunge expres faptul acordării ajutorului persoanelor eliberate din locurile de de-
la destinaţie”. ţinere, care se referă la obligaţiile administraţiei locului de deţinere privind
pregătirea de liberare, care sunt:
Majoritatea din aceste principii şi valori se reflectă şi în actele normativ-juri-
dice naţionale, precum şi în bunele practici de pregătire pentru liberare, elabo- cu cel puţin 6 luni înainte de expirarea termenului de executare al pe-
depsei cu închisoarea, condamnaţii care îşi execută pedeapsa în regim
rate de către Institutul de Reforme Penale şi Centrele de Justiţie Comunitară.
comun şi care nu au sancţiuni disciplinare nestinse sunt transferaţi în
§ 3. Cadrul legal naţional de desfăşurare a activităţilor de pregătire regim de resocializare;
pentru liberare a deţinuţilor cu cel puţin 3 luni înainte de expirarea termenului de executare a pe-
depsei cu închisoarea, administraţia locului de deţinere informează
Domeniul reglementării juridice a procesului pregătirii pentru liberarea autorităţile administraţiei publice locale şi agenţia teritorială pentru
persoanelor din detenţie poate fi caracterizat ca fiind unul încă în dezvol- ocuparea forţei de muncă despre apropiata liberare a condamnatului,
tare, deoarece sistemul penitenciar al Republicii Moldova îşi are originile despre studiile, capacitatea de muncă şi specialitatea lui;
în sistemul penitenciar al URSS, când unele activităţi de pregătire pentru explică prevederile legislaţiei în vigoare cu privire la utilizarea forţei
liberare a persoanelor deţinute erau exercitate de inspectorii pentru angajarea de muncă, modul de plasare în câmpul muncii;
în câmpul muncii şi asistenţă socială. Iar ca urmare a desfiinţării URSS în expediază organului de asistenţă socială, în termen de 5 zile, cererea
anul 1992, aceste funcţii au fost reduse, respectiv această activitate a rămas condamnatului invalid de gradul I sau II, precum şi ale condamnaţilor
în umbră. Doar începând cu anul 1999, s-a iniţiat adoptarea unui şir de acte bărbaţi, care au împlinit 65 de ani, şi femeilor condamnate, care au
normative în domeniul adaptării sociale a persoanelor care se eliberează împlinit 60 de ani, de plasare în aziluri pentru invalizi sau bătrâni;
din detenţie. asigură cu bilet pentru deplasare la domiciliu şi cu îmbrăcămintea
Astfel, cadrul normativ ce reglementează activitatea de pregătire pentru necesară în cazul în care condamnatul nu dispune de bani.
liberare, la acest moment, este format din reglementările juridice cuprinse comunică, în prealabil, rudelor sau altor persoane indicate de con-
în următoarele acte normative: damnaţi despre faptul eliberării acestora în cazul în care au nevoie
Codul de executare al Republicii Moldova; de însoţire (femeile gravide şi minorii). În cazul lipsei însoţitorului,
Legea cu privire la sistemul penitenciar; administraţia asigură însoţirea lor până la domiciliu.
Legea cu privire la adaptarea socială a persoanelor liberate din locurile Alte reglementări ale Codului de executare al Republicii Moldova cu
de detenţie; privire la organizarea procesului de liberare se referă la deplasările de scurtă
Hotărârea Guvernului nr. 583 din 26.05.2006 cu privire la aprobarea durată în afara penitenciarului, de care pot dispune condamnaţii aflaţi la
Statutului executării pedepsei de către condamnaţi; utima fază de executare a pedepsei cu închisoarea.
Ordinul DIP nr. 124 din 18 iunie 2007 cu privire la adoptarea regula- Prevederi referitoare la cadrul organizatoric de realizare a activităţilor de
mentului serviciului socio-educativ şi probaţiune din penitenciare; pregătire pentru liberare întâlnim în cadrul Statutului executării pedepsei
Instrucţiunea cu privire la pregătirea şi prezentarea în instanţa de de către condamnaţi, în secţiunea 36 – Serviciul de probaţiune penitenciară,
judecată a documentaţiei privind liberarea condiţionată de pedeapsă scopul instituirii acestuia fiind restabilirea, menţinerea şi dezvoltarea rela-
înainte de termen sau înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu ţiilor condamnaţilor cu familia sau rudele acestora, identificarea factorilor
o pedeapsă mai blândă; relevanţi care ar conduce la: reabilitarea deţinutului, prevenirea comiterii în
viitor a unor infracţiuni, pregătirea deţinutului pentru liberare (la termen
18 Capitolul I. Noţiuni generale privind activitatea de pregătire pentru liberare a deţinuţilor § 3. Cadrul legal naţional de desfăşurare a activităţilor de pregătire pentru liberare a deţinuţilor 19
sau liberare condiţionată înainte de termen), dezvoltarea şi consolidarea din locul de muncă sau cameră, înscrierea la un curs de calificare,
abilităţilor sociale, cognitive sau de autocontrol ale deţinutului, utilizarea scoaterea la muncă fără pază, etc.;
în mod constructiv a timpului petrecut în penitenciar, informarea factorilor –– desfăşoară programe de educaţie civică, etică şi morală, de educaţie
care decid liberarea condiţionată înainte de termen despre comportamentul igienico-sanitară, precum şi programe de terapie psiho-socială;
deţinuţilor, posibilităţile de resocializare şi reabilitare a acestora. –– supraveghează respectarea ordinii de executare a activităţilor cuprinse
Organizarea propriu-zisă a activităţilor de probaţiune penitenciară este în programul individual de lucru cu condamnatul;
reglementată de Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţii –– realizează o dată la 6 luni evaluarea rezultatelor lucrului cu deţinutul.
Serviciului socio-educativ şi probaţiune din penitenciare. În cadrul acestuia
III. Faza pregătirii pentru liberare a deţinutului:
este instituită funcţia de consilier de probaţiune penitenciară, care este ocu-
Identifică problemele psiho-sociale ale persoanei aflate în proces de
pată de specialişti în domeniul asistenţei sociale.
pregătire pentru liberare, stabilind:
Atribuţiile funcţionale ale consilierului de probaţiune penitenciară se
–– unde aceste persoane sunt dispuse să locuiască după liberare;
referă la domeniul asistenţei, consilierii şi supravegherii condamnaţilor,
–– care sunt relaţiile cu familia şi rudele apropiate;
iar activităţile desfăşurate de către acesta sunt realizate în dependenţă de
–– necesităţile de susţinere psihologică;
particularităţile şi necesităţile fiecărui cerc de beneficiari.
–– necesităţile de angajare în câmpul muncii;
Activitatea consilierului de probaţiune este generic sistematizată în trei
–– necesităţile de acordare a asistenţei medicale;
faze:
organizează cursuri de pregătire pentru liberare împreună cu şefii de
I. Faza de carantină: sector;
–– desfăşoară activităţi de evaluare a situaţiei sociale a deţinutului; întreţine evidenţa persoanelor încadrate în programul de pregătire
–– colectează concluziile tuturor colaboratorilor, care desfăşoară activităţi pentru liberare, efectuează controlul frecventării;
cu deţinuţii în perioada de carantină, pe domeniul fiecăruia. asigură deţinuţii cu acte de identitate;
–– coordonează planificarea individuală a executării pedepsei, în baza informează Serviciul de probaţiune din comunitate, organele adminis-
cunoaşterii deţinutului, a şanselor de îmbunătăţire a comportamen- traţiei publice locale şi Agenţia Teritorială Pentru Ocuparea Forţei de
tului, dezvoltarea cunoştinţelor culturale, şcolare şi profesionale, pe Muncă din raionul în care după liberarea din detenţie condamnatul va
care le are în timpul detenţiei, şi a condiţiilor pe care trebuie să le pleca pentru a locui permanent, despre eventuala liberare a condam-
îndeplinească pentru a beneficia de avantajele pe care le prevede legea natului, studiile, capacitatea de muncă şi specialitatea lui;
pentru scurtarea timpului de privare de libertate şi mai ales pentru expediază interpelări şi solicită răspunsuri de la diferite instituţii pu-
reuşita sa după liberare; blice din comunitate;
–– asistă persoanele aflate la începutul detenţiei în vederea soluţionării la cererea persoanei ce se liberează din detenţie, care este invalid de
problemelor sociale curente. gradul I şi II sau de vârstă înaintată (bărbaţi peste 65 ani, femei peste
60 ani), expediază, în termen de 5 zile, interpelări în adresa Direcţiei de
II. Faza executării nemijlocite a pedepsei privative de libertate:
asistenţă şi protecţie socială a raionului amplasării instituţiei cu privire
–– desfăşoară activităţi orientate la dezvoltarea şi consolidarea abilităţilor
la amplasarea acestor persoane în azilurile pentru invalizi şi bătrâni;
sociale, cognitive sau de autocontrol;
–– asistă menţinerea legăturii deţinutului cu familia şi rudele apropiate; întocmeşte rapoarte de evaluare pentru persoanele care au participat la
programele de asistenţă, acestea cuprinzând informaţii despre gradul
–– realizează întâlniri cu deţinuţii;
de modificare a comportamentului, posibilităţile reale de reintegrare în
–– înaintează propuneri şefului penitenciarului pentru a se dispune mă-
societate şi bineînţeles despre riscul pe care aceştia îl prezintă pentru
suri privind deţinutul în raport cu situaţia creată: transfer, schimbarea
societate.
20 Capitolul I. Noţiuni generale privind activitatea de pregătire pentru liberare a deţinuţilor § 4. Specificul şi condiţiile de pregătire pentru liberare a deţinuţilor în alte sisteme penitenciare 21
Întru prezentarea persoanei pentru liberare condiţionată, în conformitate § 4. Specificul şi condiţiile de pregătire pentru liberare a deţinuţilor
cu Instrucţiunea cu privire la pregătirea şi prezentarea în instanţa de jude- în alte sisteme penitenciare
cată a documentaţiei privind liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de
În anul 1999, Consiliul Europei a publicat documentarul intitulat „Admi-
termen sau înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai
nistraţii penitenciare în Europa”, realizat de Directoratul Afacerilor Legale sub
blândă, şeful de sector întocmeşte o caracteristică în care expune informaţiea
coordonarea domnului Wolfgang Rau, şef al Secţiunii de Penologie şi Crimi-
detaliată despre condamnat, precum şi recomandări referitor la stabilirea
nologie.
condamnatului a unor obligaţiuni conform prevederilor al. (6) art. 90 Cod
Documentul conţine informaţii de bază din 27 din cele 41 de state membre
Penal, pentru executare în termenul de pedeapsă rămas neexecutat.
ale Consiliului Europei şi un stat care nu este membru14.
Caracteristica poate fi discutată la şedinţa Consiliului de educatori şi se
Informaţiile pentru fiecare ţară au fost puse la dispoziţie de administraţiile
aprobă la şedinţa comisiei penitenciarului.
penitenciare, cărora li s-a cerut să pregătească rapoarte scurte respectând ori-
Examinarea cererii privind propunerea pentru liberarea condiţionată de
entările stabilite de Consiliul Europei.
pedeapsă sau înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai
Acesta încearcă să cuprindă ceea ce este comun administraţiilor penitenciare
blândă se soluţionează de către comisia penitenciarului.
europene, dar şi diferenţele inerente, generate de aşezarea geografică, mărimea
La şedinţa privind examinarea cererii privind propunerea pentru libera-
statului, tradiţiei, gradul de civilizaţie, interese naţionale şi, nu în ultimul rând,
rea condiţionată de pedeapsă sau înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă
resursele financiare.
cu o pedeapsă mai blândă, secţia specială asigură prezenţa:
Cu referire la aşezămintele destinate executări pedepselor şi măsurilor pe-
dosarului personal al condamnatului; nale, ele diferă de la un stat la altul ca tip, mărime şi număr de instituţii:
caracteristica condamnatului pentru întreaga perioadă de executare –– în funcţie de gradul de siguranţă, majoritatea administraţiilor peniten-
a pedepsei;
ciare europene dispun de instituţii de maximă siguranţă, închise, semi-
caietul de lucru individual educativ cu condamnatul; deschise şi deschise, chiar dacă denumirile folosite sunt diferite: colonii
decizia instanţei de judecată privind încheierea tratamentului, în ca- cu regim general sau normal, regim întărit şi regim strict în Belarus şi
zul în care condamnatului i s-au aplicat măsuri de tratament medical
Lituania, penitenciare de categoria I, II, III, IV în Suedia sau de categoria
forţat;
A, B, C în Regatul Unit al Marii Britanii. Excepţie face Slovenia, unde nu
certificatul medical privind starea sănătăţii. există nici penitenciare de maximă siguranţă, nici spitale penitenciare;
Totodată, după caz, poate fi prezentat calculul zilelor conform compen-
–– în funcţie de categoria persoanelor care sunt deţinute în instituţiile pe-
sării privilegiate a zilelor de muncă.
nale, toate administraţiile penitenciare au aşezăminte pentru arestaţi
Şedinţa comisiei penitenciare se desfăşoară cu participarea condamna-
preventiv şi persoane condamnate definitiv, instituţii pentru tineri şi
tului, cazul căruia se examinează.
adulţi, pentru bărbaţi şi femei. În Elveţia, există închisori distincte pentru
În cazul emiterii de către comisia penitenciarului a hotărârii privind
delincvenţi primari şi pentru recidivişti, în Macedonia – instituţii pentru
propunerea pentru liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen
străini şi apatrizi, iar în Regatul Unit al Marii Britanii – instituţii pentru
sau înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blândă,
infractori imigranţi;
în termen de 5 zile de la data adoptării hotărârii, se depune propunerea
–– în raport de competenţa teritorială, sunt instituţii penale de stat şi locale
respectivă în instanţa de judecată în a cărei rază teritorială este dislocat
(Danemarca), naţionale şi districtuale (Norvegia), instituţii centrale şi
penitenciarul.
În cazul în care comisia refuză să prezinte pentru liberarea condiţionată
de pedeapsă înainte de termen sau înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă Ţările care au furnizat informaţiile sunt: Andorra, Austria, Bulgaria, Cehia, Dane-
14
marca, Elveţia, Finlanda, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg,
cu o pedeapsă mai blândă, condamnatului i se comunică motivul refuzului, Olanda, Norvegia, Portugalia, România, Fosta Republică a Macedoniei, Regatul Unit al
sub semnătură. Marii Britanii, Slovacia, Slovenia, Spania, Turcia, Ungaria; stat nemembru: Belarus.
regionale (Portugalia), penitenciare districtuale şi de district judecătoresc În Belarus, deţinuţii participă, prin rotaţie, la activităţi gratuite în folosul
(Italia); comunităţii, iar în Danemarca şi Finlanda, în termenul generic de muncă se
–– după durata pedepsei de executat, există instituţii penale pentru pedepse includ atât activităţile de întreţinere ale instituţiilor penale, cât şi procesul
scurte şi pedepse lungi (Elveţia, Italia, Olanda, Portugalia). educaţional.
În Lituania, unele categorii de deţinuţi pot lucra în afara penitenciarului,
Capacitatea instituţiilor penitenciare diferă de la ţară la ţară, în funcţie şi de
dacă ei îşi găsesc loc de muncă.
tipul aşezământului. Deşi nu toate administraţiile penitenciare care au răspuns
Munca nu este obligatorie în Regatul Unit al Marii Britanii, Suedia şi Slove-
la chestionarul Consiliului Europei au indicat capacitatea instituţiilor penale, se
nia, iar deţinuţii slovaci care muncesc cu normă întreagă şi au rezultate bune
poate observa că cele mai mici – de 20 locuri – se află în Finlanda şi Slovacia, iar
sunt plătiţi, asiguraţi în cazul accidentelor de muncă şi beneficiază de asigurări
cele mai mari în Turcia – 2 500 locuri, România – 2 300 locuri, Bulgaria – 2 100
de pensie.
locuri, Lituania – 1923 locuri, Cehia – 1 447 locuri şi Letonia – 1 200 locuri. În
Educaţia şcolară şi profesională este o altă componentă de bază a procesului
Austria, cel mai mare penitenciar are 990 locuri, în Danemarca – 270 locuri
corecţional, disponibilă în toate instituţiile penale din ţările care au răspuns
penitenciarele deschise şi 180 cele închise, în Irlanda – 588 locuri, în Norvegia
chestionarului, şi este organizată, de regulă, în cadrul sistemului general edu-
– 363 locuri, în Portugalia – 848 locuri şi în Slovacia – 909 locuri.
caţional din statul respectiv, pe diferite nivele.
În instituţiile penitenciare scopul programelor organizate este de a dezvolta
Câteva particularităţi privind învăţământul în administraţiile penitenciare
abilităţi sociale ale deţinuţilor, de a-i pregăti să trăiască şi să se adapteze în
europene:
cadrul comunităţii după punerea în libertate, prevenindu-se astfel săvârşirea
altor fapte infracţionale. Belarus – toţi deţinuţii care au sub 30 de ani trebuie să urmeze cursurile
şcolii generale, cele liceale fiind voluntare;
Esenţiale pentru realizarea scopului corecţiei sunt considerate, în toate
administraţiile penitenciare europene care au răspuns chestionarului, fără ex- Bulgaria – cursurile de calificare sunt subvenţionate din fonduri exte-
rioare instituţiei penale, respectiv Fondul de şomaj şi fondurile Ministerului
cepţie, munca folositoare din punct de vedere social, educaţia generală şi pre-
Muncii şi Protecţiei Sociale;
gătirea profesională, diferite activităţi culturale, sportive şi recreative. Acestea
se organizează în instituţiile penale într-o manieră particulară, în funcţie de Danemarca – circa 40% din cei aflaţi în închisori, în special în cele des-
chise, pot beneficia de educaţie în afara penitenciarului;
specificul categoriilor de deţinuţi şi de posibilităţile fiecărui stat în parte.
Pentru deţinuţii din Austria, Belarus, Cehia, Danemarca, Elveţia, Finlanda, Lituania – toţi deţinuţii care nu au studii liceale sunt obligaţi să urmeze
acest gen de cursuri în perioada detenţiei;
Luxemburg, Macedonia, Norvegia, România, Slovacia şi Ungaria, munca este
obligatorie, cel puţin teoretic, deoarece aproape toate administraţiile peni- Luxemburg – învăţământul nu este generalizat, fiind la latitudinea deţi-
nuţilor nivelul cursului pe care doresc să îl urmeze;
tenciare menţionează lipsa posibilităţilor de muncă pentru toţi deţinuţii din
instituţiile penale, iar cei care lucrează, cu excepţia celor din Andorra, sunt Macedonia – educarea deţinuţilor face parte din sistemul general de
educaţie, este obligatorie şi se realizează în penitenciar sau în şcolile din oraşul
plătiţi pentru activitatea desfăşurată.
în care se află acesta;
În Austria, remuneraţia pentru munca depusă în penitenciar este echivalen-
tă cu salariul brut al unui muncitor necalificat în domeniul prelucrării metalelor, Spania – formarea profesională urmăreşte inserţia socială a deţinuţilor şi
este finanţată de Institutul Naţional al Muncii, comunităţile autonome, fonduri
din care se reţin până la 75% pentru cheltuieli de detenţie. Deţinuţii cei mai
sociale europene, Organismul autonom de muncă şi prestaţii penitenciare;
harnici pot primi o remuneraţie suplimentară. Începând din anul 1993, Actul
penitenciar austriac a fost completat cu un amendament prin care s-a introdus Norvegia – Serviciul penitenciar s-a abţinut de la realizarea unui sistem
educaţional propriu, adoptând sistemul şcolar general; atât responsabilitatea
asigurarea de şomaj pentru deţinuţi. Ca urmare, deţinuţii pot beneficia de pe-
acestei probleme, cât şi cea a finanţării educaţiei este în sarcina autorităţilor
rioade de calificare astfel încât să-şi poată îndeplini obligaţia de a munci şi de
şcolare locale, penitenciarul fiind responsabil doar de dotarea claselor;
a plăti contribuţiile pentru asigurarea de şomaj.
Ungaria – există un liceu special pentru deţinuţii care aparţin minorităţii În Turcia, activităţile psiho-sociale cuprind sociometrie, asistenţă socială
romilor. individuală, terapie individuală, grup social de lucru şi grup de terapie.
În Cehia, asistenţa socială şi psihologică este accesibilă la cerere, în Elveţia
Învăţământul la distanţă poate fi urmat de toţi deţinuţii care doresc acest
serviciile psihiatrice şi psihologice funcţionează în instituţiile penale pentru
lucru în Andorra, Austria şi Spania şi de deţinuţii condamnaţi pe termen lung
pedepse lungi, iar în Letonia, Lituania şi Luxemburg asistenţa socială şi cea
în Regatul Unit al Marii Britanii.
psihologică poate fi asigurată numai în câteva instituţii. Pentru îmbunătăţirea
Asistenţa psihologică şi socială ocupă un loc din ce în ce mai important în
situaţiei, Lituania şi-a propus, pentru anul următor, dublarea numărului asis-
procesul de corecţie al deţinuţilor, fapt reliefat de majoritatea administraţiilor
tenţilor sociali.
penitenciare care au completat chestionarul Consiliului Europei. Astfel:
În Portugalia, datorită faptului că majoritatea populaţiei penitenciare
în Andorra, asistenţa socială şi psihologică este garantată în toate peni-
este dependentă de droguri, se acordă o importanţă deosebită asistenţei
tenciarele;
medicale pentru tratarea acestei probleme, fiind înfiinţate două comunităţi
în Austria, în fiecare instituţie penală există grupuri de consiliere, rolul
terapeutice, precum şi unităţi libere de drog, în care se desfăşoară programe
asistenţilor sociali este de a-i ajuta pe deţinuţi să păstreze legătura cu familia,
specifice.
să garanteze dreptul la asigurările sociale şi să pregătească deţinuţilor care vor
În Regatul Unit al Marii Britanii se derulează programe pentru prevenirea
fi puşi în libertate un loc de cazare şi de muncă;
comportamentului infracţional, care dau deţinuţilor posibilitatea să ia atitudine
în Bulgaria, în toate închisorile îşi desfăşoară activitatea cel puţin doi
şi să devină conştienţi de infracţiunile pe care le-au comis. Programele legate
psihologi şi un psihiatru;
de abilităţile cognitive urmăresc înţelegerea motivelor care au dus la comiterea
în Belarus, sunt psihologi în toate penitenciarele;
infracţiunilor. De asemenea, sunt programe specifice destinate consumatorilor
în Italia, asistenţa psihologică şi socială este asigurată pe tot parcursul
de droguri şi celor care au comis infracţiuni sexuale.
detenţiei;
Acest gen de programe se întâlneşte şi în Norvegia, unde deţinuţii sunt
în Slovacia, la începutul executării pedepsei, fiecare deţinut este obligat
obligaţi să le continue chiar şi în afara penitenciarului, după punerea lor în
să se supună unei examinări psihologice şi consultaţii generale, pe baza con-
libertate.
cluziilor desprinse fiind stabilite programele ce vor fi urmate de fiecare deţinut
În Olanda funcţionează un organism consultativ special, care asigură legă-
în parte;
tura cu organizaţiile neguvernamentale se ocupă de reintegrarea deţinuţilor.
în Slovenia, metoda de bază în procesul de reabilitare a deţinuţilor este
Activităţile sociale şi culturale îmbracă o paletă extrem de diversă, care se
metoda socio-terapeutică (inclusiv comunitatea terapeutică), utilizată în toate
regăseşte în toate instituţiile penale:
instituţiile penale, alături de o abordare dinamică a pazei şi siguranţei.
–– activităţi sportive (fotbal, baschet, volei, tenis şi tenis de masă, şah, fitness,
Aceste metode de lucru au început să fie introduse în anii ’70 ai secolului biliard etc.);
trecut şi au condus la organizarea socio-terapeutică a penitenciarelor din Slo- –– concursuri culturale şi sportive;
venia. Prima formă este constituirea de grupuri mici, care se întâlnesc o dată –– activităţi muzicale (audieri de muzică, coruri, formaţii);
pe săptămână, discuţiile fiind conduse de personalul penitenciarului, în special –– concursuri şi jocuri care solicită inteligenţa;
de pedagogi. Cea de-a doua formă este comunitatea terapeutică care aduce, –– activităţi teatrale (vizionare şi interpretare);
laolaltă, personal şi deţinuţi şi este, de regulă, condusă de director. Întrunirile –– întâlniri, seminare şi conferinţe;
de acest gen permit comunicarea directă, deschisă, individuală între personal –– TV şi cinema;
şi deţinuţi, este o activitate de grup care face ca problemele de fiecare zi să se –– folclor (cântece şi dansuri).
rezolve mai uşor şi permite realizarea unor regimuri instituţionale ce satisfac Educaţia religioasă (citit, rugăciuni, întâlniri cu preoţi etc.) este prezentă
nevoile deţinuţilor în cea mai mare măsură. şi ea în toate administraţiile penitenciare, fiind asigurată fie de preoţi angajaţi
permanent sau cu jumătate de normă, fie de voluntari.
Reglementările privind numărul de scrisori, pachete, programul de vizită şi În Italia este permisă o convorbite telefonică la 15 zile, dacă în săptămâna
absenţele temporare din instituţiile penale sunt diferite, în funcţie de categoria anterioară deţinutul nu a fost vizitat, şi la revenirea în penitenciar după învoire.
de securitate a penitenciarelor şi particularităţile fiecărei ţări în parte. În gene- Durata maximă este de 6 minute, iar convorbirile cu o persoane din afara fa-
ral, corespondenţa deţinuţilor este nelimitată şi nerestricţionată în majoritatea miliei sunt permise numai în mod excepţional, în cazuri urgente. Convorbirile
ţărilor care a răspuns chestionarului Consiliului Europei, cu menţiunea că, din telefonice purtate de persoane care au comis infracţiuni grave sunt întotdeauna
motive de securitate, aceasta poate fi controlată sau verificată, cu aprobarea au- cenzurate.
torităţilor competente. Excepţie face corespondenţa adresată unor instituţii de Vizitele şi primirea pachetelor constituie drepturi ale deţinuţilor ce nu pot fi
stat şi organizaţii neguvernamentale, precum şi reprezentanţilor sau consilierilor limitate decât din motive de ordine şi siguranţă. Ele sunt reglementate în mod
legali. Deţinuţii pot să trimită sau să primească corespondenţă fără limită, pe diferit, în funcţie de ţară şi tipul penitenciarului. Astfel :
cheltuiala proprie, cu excepţia Irlandei şi Regatului Unit al Marii Britanii, unde Andorra – vizită autorizată de director la vorbitor, o dată pe săptămână,
este permisă expedierea a două, respectiv a unei scrisori pe săptămână. Pentru şi 2 vizite pe săptămână fără permisiune specială şi fără limitarea numărului
expedierea mai multor scrisori către familie este necesară aprobarea guvernato- de persoane;
rului penitenciarului. Corespondenţa ce poate fi primită nu este limitată. Austria – o vizită de 30 de minute în fiecare săptămână şi una de o oră
În Slovenia, corespondenţa cu familia este nerestricţionată, însă pentru la fiecare 6 săptămâni. La 3 luni, se poate primi un pachet cu hrană şi tutun,
corespondenţa cu alte persoane este necesară aprobarea guvernatorului peni- cu greutate de 3 kg;
tenciarului. Belarus – vizitele pot fi scurte (4 ore) sau lungi (3 zile, în hoteluri aflate
Cu privire la controlul scrisorilor, au fost făcute următoarele menţiuni: în interiorul zonei de deţinere, acordate numai rudelor apropiate);
Andorra – corespondenţa se controlează atât la intrarea, cât şi la ieşirea Bulgaria – regula este de a se acorda o vizită pe lună, dar se practică o
din penitenciar; vizită pe săptămână; cu această ocazie, este permisă şi primirea de pachete, care
Finlanda – corespondenţa sosită în penitenciar este deschisă, dar nu pot conţine şi alimente;
este citită; Cehia – în anumite condiţii, există posibilitatea de a primi vizita unui
Italia – corespondenţa este inspectată la plecarea sau sosirea în peniten- membru al familiei, care, la rândul lui, este şi el arestat sau condamnat;
ciar, pentru detectarea de bani, valori, alte obiecte; Danemarca – vizitele conjugale sunt permise în toate penitenciarele;
Olanda – corespondenţa poate fi examinată sau verificată, dar deţinutul Finlanda – deţinuţilor le este permis să primească vizite în timpul orelor
trebuie informat despre acest lucru; programate pentru vizită, sâmbătă sau duminică, ori în zilele de sărbători legale;
Portugalia – corespondenţa poate fi verificată de personal, în prezenţa când sunt motive speciale, pot avea loc vizite şi în afara acestor ore; durata va-
deţinutului, iar directorul penitenciarului poate hotărî dacă se impune citirea riază, în funcţie de penitenciar, între 30-90 de minute, iar numărul vizitatorilor
unei scrisori. este limitat la 3. În penitenciarele închise, vizitele sunt supravegheate. Nu este
permisă primirea de pachete.
Convorbirile telefonice sunt permise în penitenciarele din Irlanda şi Slo-
venia, iar în Austria – numai atunci când sunt motive speciale, costul lor fiind Grecia – vizitele sunt supravegheate prin dispozitive optice de control;
suportat de deţinut. În ultima ţară menţionată, convorbirile telefonice pot fi Irlanda – regula este de o vizită pe săptămână, dar acestea se acordă mai
frecvent;
supravegheate, cu excepţia celor purtate cu avocatul.
În Belarus se permit convorbiri telefonice în cazuri urgente, cu o durată de ma- Italia – se acordă 4 vizite pe lună, cu durata de 30-60 de minute, cu
cel mult 3 persoane, sub control vizual; deţinuţii aflaţi în infirmerie pot fi
ximum 15 minute. Ele sunt plătite şi controlate de administraţia penitenciarului.
vizitaţi în acest loc. Pachetele, în greutate de 5 kg, sunt permise la fiecare
În Danemarca, numai deţinuţii din penitenciarele deschise pot purta con-
vizită, iar cărţile se primesc separat, fără ca greutatea lor să se ia în calcul.
vorbiri telefonice.
La fiecare schimbare de anotimp este permisă primirea unui pachet cu haine
de sezon.
Letonia – vizitele pot fi scurte, de 2 ore, acordate de 14 ori pe an, şi lungi, Andorra – permisiile de ieşire din penitenciar sunt rare, se acordă numai
de 36 de ore, de 8 ori pe an. Numărul pachetelor ce se pot primi este de 8. din motive familiale grave şi numai la condamnaţi la pedepse mai mici de 6
Lituania – se pot primi 2 vizite scurte, de 4 ore, de două ori pe an, şi luni;
vizite lungi, de 3 zile, numai pentru familie, de două ori pe an. Cu aprobarea Austria – este prevăzută o absenţă autorizată de maximum 8 zile, atât din
conducerii instituţiei, numărul vizitelor poate fi suplimentat cu 4. De asemenea, motive familiale, cât şi economice; se mai pot acorda 5 zile de învoire, o dată sau
vizitele se pot schimba cu convorbiri telefonice; de două ori, deţinuţilor a căror punere în libertate este iminentă, având drept
Luxemburg – în aşezămintele închise, se acordă 2 vizite a câte 30 de scop asigurarea locuinţei şi locului de muncă; plecarea pe termen scurt (care
minute de două ori pe an, iar în cele semideschise – de 70 deminute. Deţinuţii nu depăşeşte 48 de ore) se acordă pentru rezolvarea unor probleme importante
care execută pedeapsa în semilibertate pot părăsi instituţia penală în fiecare personale, juridice sau economice.
duminică, între orele 11.00-18.00. Este permisă primirea de pachete cu lenjerie Bulgaria – persoanele care îşi execută sentinţa în penitenciarele tranzi-
şi cărţi, nu însă şi cu alimente; torii de tip deschis şi semideschis pot beneficia de plecări acasă până la 2 zile
Norvegia şi Olanda – vizita are o durată de cel puţin o oră pe săptămâ- şi 2 nopţi în fiecare lună; în plus, faţă de ceea ce este prevăzut pentru ceilalţi
nă şi, de regulă, are loc sub supraveghere (perete de sticlă sau prezenţa unui deţinuţi, 5 zile şi 5 nopţi de două ori pe an;
supraveghetor); Cehia – guvernatorul poate hotărî, pe propria răspundere, o aşa-numită
Portugalia – sunt permise 2 vizite pe săptămână; întrerupere a sentinţei pe o perioadă de până la 15 zile, în cazuri serioase legate
Regatul Unit al Marii Britanii – se acordă o vizită la 2 săptămâni, cu o de familie sau în caz de îngrijire medicală. De remarcat că aceasta nu este o
durată de 30 de minute; permisie;
România – de regulă, se acordă o vizită şi un pachet pe lună, dar deţi- Elveţia – pot fi acordate concedii de circumstanţă (participarea la botez, la
nuţilor care muncesc şi au o comportare bună aceste drepturi li se pot supli- înmormântări etc., pregătirea pentru ieşirea din închisoare, importante motive
menta; profesionale, de sănătate şi altele), concedii relaţionale (pentru menţinerea,
Slovacia – în funcţie de grupa de siguranţă în care sunt repartizaţi, de- restabilirea sau crearea unor relaţii ce vor fi reluate după liberare), frecvenţa şi
ţinuţii pot primi o vizită la 2 săptămâni (grupa I), una pe lună (grupa II) sau durata acestora fiind stabilite prin regulamente interne;
una la 6 săptămâni (grupa III). Numărul vizitatorilor nu poate fi mai mare de Finlanda – deţinuţii pot beneficia de plecări scurte, în funcţie de durata
5 o dată; sentinţei şi după ce au executat o jumătate din aceasta, dar nu mai puţin de
Slovenia – deţinuţii au dreptul să primească vizite săptămânale nesupra- două luni. Plecarea se aprobă numai dacă deţinutul nu este predispus să încalce
vegheate de la membrii apropiaţi de familie, iar durata nu poate fi mai mică de condiţiile impuse. Plecările scurte pot fi date pentru maximum 6 zile într-o
o oră; se acordă şi vizite intime libere, precum şi ieşiri libere cu vizitatorii în perioadă de 4 luni, iar deţinuţii pot fi escortaţi. Dacă un deţinut are un motiv
vecinătatea penitenciarului; important, de exemplu, îmbolnăvirea gravă sau funeraliile unei rude apropi-
Turcia – familia şi rudele unui deţinut au dreptul să-l viziteze o dată ate, atunci se poate acorda o plecare scurtă imediat după începerea executării
pe săptămână, fără să existe vreo limită în privinţa numărului vizitatorilor şi pedepsei;
a duratei vizitei. Prietenilor li se permite să-i viziteze pe deţinuţi numai dacă Grecia – permisiile de ieşire obişnuite se acordă pentru pregătirea deţi-
acest lucru este cunoscut de către procuror. nuţilor în vederea reintegrării în societate, după ce deţinutul a executat 1/5 din
Ungaria – se acordă o vizită pe lună, cu o durată de 30 minute şi posibi- durata pedepsei şi cel puţin 3 luni de detenţie sau 8 ani de închisoare, în cazul
litatea de a primi un pachet la acelaşi interval, în greutate de 5 kg. condamnării pe viaţă. Permisiile obişnuite sunt acordate la fiecare două luni,
putând avea o durată cuprinsă între 1-8 zile. Ele nu pot depăşi un total de 50
Învoirile sau absenţele autorizate din instituţiile penale sunt extrem de diver-
de zile pe an. În plus, se pot acorda permisii speciale şi educative;
se atât ca frecvenţă, cât şi ca durată, motiv pentru care vom face o prezentare
punctuală a situaţiilor existente: Italia – deţinuţii pot beneficia, cu aprobarea autorităţii competente, de o
vizită la o rudă apropiată sau la parteneri, în cazul unui pericol iminent datorat
îmbolnăvirii grave sau rănirii. Autoritatea poate să prevadă ca în timpul unei le; judecătorul pentru aplicarea pedepselor poate acorda condamnaţilor permisii
astfel de plecări deţinuţii să fie escortaţi şi păziţi. Durata maximă de plecare de ieşire cu o durată de până la 8 zile, la fiecare 6 luni, după ce aceştia au executat
acasă este de cinci zile plus timpul de care deţinutul are nevoie pentru a ajunge ¼ din pedeapsă şi după ce a fost primit avizul consiliului tehnic al aşezământului;
la destinaţie. Când plecarea acasă depăşeşte 12 ore, se poate ordona ca deţinutul directorul aşezământului poate acorda condamnaţilor plasaţi în regim deschis
să-şi petreacă noaptea într-un aşezământ penitenciar. Deţinuţii care au un com- permisii de ieşire cu o durată de până la 48 de ore la fiecare 3 luni;
portament corespunzător şi nu sunt consideraţi ca fiind periculoşi din punct de Slovacia – plecarea din penitenciar pentru cinci zile consecutive poate
vedere social, pot beneficia, cu aprobarea autorităţii judiciare competente şi la fi acordată unui deţinut clasificat în cel de-al doilea grup corecţional, după ce
sugestia guvernatorului, de o recompensă care constă într-o plecare de mai mult a executat jumătate din pedeapsa impusă;
de 15 zile pentru fiecare şi care să nu depăşească în total 45 de zile pe an, pentru Slovenia – sistemul bine dezvoltat al privilegiilor include vizite libere
rezolvarea unor probleme de ordin afectiv, cultural sau legate de muncă; acasă (până la 48h), folosirea completă sau parţială a vacanţei anuale în cadrul
Letonia – posibilitatea plecărilor din penitenciar există numai pentru comunităţii, vacanţă anuală în plus, până la 7 zile. Deţinuţii care lucrează mai
deţinuţii care îşi execută sentinţa în penitenciarele deschise şi pentru deţinuţii mult de 6 luni pe timpul executării pedepsei au dreptul la o vacanţă anuală, care
tineri, în cazuri urgente; durează minimum 18 zile şi maximum 30 zile. În 1996 au fost acordate 8630
Luxemburg – concediul penal se acordă în mod individual, după exa- vizite libere, acasă. Procentajul de încălcare a condiţiilor a fost de numai 1,5%,
minarea dosarului de către Procurorul General sau delegatul său, în cazul ceea ce este considerat neglijabil şi arată că politica de acordare de privilegii,
condamnaţilor care au executat cel puţin 1/3 din pedeapsă, respectiv ½, dacă care în Slovenia are o tradiţie lungă, este adecvată;
sunt recidivişti; Turcia – deţinuţii din penitenciarele închise, care au executat 1/5 din
Norvegia – deţinuţilor le este permis să plece din închisoare dacă nu exis- sentinţă şi au o comportare bună, pot pleca din închisoare pentru o perioadă
tă motive să se creadă că aceştia vor abuza de încredere, că vor comite noi fapte de 1-10 zile în aşa-numita permisie inevitabilă, în situaţiile în care părinţii,
infracţionale sau că nu vor respecta condiţiile impuse. De regulă, deţinutului fraţii, surorile, soţiile, fiii, fiicele au diverse probleme legate de deces, boală,
i se va acorda posibilitatea să părăsească instituţia după ce a executat cel puţin incendiu sau un dezastru; deţinuţii din penitenciarele deschise care au executat
1/3 din sentinţă sau 4 luni fără întrerupere. Deţinuţii care execută sentinţe mai ¼ din sentinţă şi au o comportare bună pot pleca din închisoare pentru 3 zile
lungi de 18 ani pot fi învoiţi după ce execută 4 ani. Guvernatorul poate acorda (în permisie excepţională), timpul călătoriei fiind exclus;
învoiri cuprinse între 18 –30 zile, stabilind şi condiţii pentru plecare (test de Ungaria – absenţa pe termen scurt poate fi o recompensă. În închisorile
urină înainte de plecare şi la venire, prezentarea zilnică la poliţie, abţinerea de de maximă securitate este de până la 5 zile, în cele de securitate medie – până
la consumul alcoolului etc.); 10 zile şi în cele de securitate minimă şi grupurile tranzitorii – până la 15 zile.
Olanda – pentru motive urgente de natură personală, deţinuţii pot părăsi În închisoarea pentru infractorii tineri absenţa pe termen scurt este de până la
temporar instituţia, primind o învoire cu o durată maximă de 48 de ore. Pentru 15 zile, aceste zile fiind considerate ca parte a detenţiei.
pregătirea întoarcerii în societate se acordă o „plecare de rutină” deţinuţilor Absenţa autorizată poate fi acordată unui deţinut care a executat cel puţin
din penitenciarele deschise sau semideschise, o dată la 4 săptămâni, pentru 52 jumătate din detenţie, dacă se află într-o închisoare de maximă securitate,
de ore, sau la fiecare sfârşit de săptămână, dacă îndeplinesc anumite condiţii. 6 luni – dacă este într-o închisoare de securitate medie, sau 3 luni – dacă se
Deţinuţii dintr-un penitenciar închis au posibilitatea să plece temporar din află într-o închisoare de minimă securitate sau dacă a fost plasat într-un grup
închisoare nu mai mult de 6 ori şi o perioadă de cel mult 60 de ore o dată, după tranzitoriu. Durata absenţei autorizate nu poate fi mai mare de 24 de ore şi, în
ce au executat cel puţin 1/3 din sentinţă şi mai au cel puţin un an de executat. general, este dată pentru a menţine legăturile cu familia şi pentru a găsi un loc
Timpul petrecut în închisoare nu trebuie să fie sub trei luni, iar deţinutul trebuie de muncă şi găzduire după liberare.
să îndeplinească anumite condiţii; De asemenea, absenţa autorizată poate fi dată şi la grupuri de deţinuţi; este
Portugalia – directorii pot acorda permisii de ieşire cu o durată de până la dreptul guvernatorului închisorii să hotărască dacă acest tip de absenţă auto-
12 ore, cu supraveghere, pentru motive familiale, sociale, profesionale sau medica- rizată trebuie sau nu să fie aprobată. Pentru deţinuţii care execută detenţia în
închisori de securitate medie sau minimă, absenţa autorizată se poate acorda Regatul Unit al Marii Britanii – regulile de liberare a deţinuţilor, stabilite
pentru 24 de ore şi, în cazuri excepţionale, 48 de ore, de 4 ori pe lună, atunci în Actul de Justiţie Penală din 1991, stabilesc trei scheme ce pot fi aplicate.
când ei nu sunt repartizaţi la muncă. Absenţa autorizată trebuie să fie asigurată
Principiul de bază este acela conform căruia sentinţele custodiale trebuie
cel puţin o dată pe lună.
să fie executate o parte în penitenciar şi o alta în comunitate. Cele trei scheme
Majoritatea administraţiilor penitenciare care au răspuns chestionarului
sunt: liberarea necondiţionată automată – sub 12 luni, liberarea necondiţionată
Consiliului Europei a menţionat posibilitatea liberării condiţionate a deţinuţilor,
automată – de la 12 luni până la 4 ani, şi liberarea condiţionată discreţionară – 4
diferenţele constând în perioada de detenţie care trebuie executată şi procedura
ani şi peste. Deţinuţii care primesc sentinţe mai mici de 12 luni sunt eliberaţi
acordării liberării condiţionate.
din custodie după ce au executat jumătate din pedeapsă şi nu sunt supuşi nici
În general, infractorii primari pot beneficia de liberarea condiţionată după
unei supravegheri din partea Serviciului de probaţiune. Deţinuţii care execută
executarea a ½ din durata pedepsei, iar recidiviştii – a 2/3 (Austria, Cehia,
între 12 luni şi 4 ani sunt eliberaţi pe bază de autorizaţie în momentul în care
Danemarca, Finlanda, Letonia, Luxemburg, Norvegia, Portugalia, Slovacia),
au executat jumătate din sentinţă şi apoi sunt supravegheaţi de către Serviciul
ţinându-se cont şi de comportarea avută în timpul detenţiei.
de probaţiune până în momentul în care au executat ¾ din sentinţă, când
Deţinuţii condamnaţi pe viaţă pot fi liberaţi condiţionat după ce au execu-
autorizaţia expiră. Deţinuţii care execută pedepse de 4 ani sau mai mult nu
tat cel puţin 15 ani (în Austria şi Macedonia), 20 de ani (Grecia) şi 25 de ani
pot fi eliberaţi până nu execută 2/3 din pedeapsă. La liberare, deţinuţii sunt
(Slovenia). În Finlanda, un condamnat la detenţiunea pe viaţă poate fi pus în
supuşi unei autorizaţii de liberare, care conţine acelaşi tip de condiţii ca cele
libertate doar dacă este graţiat de Preşedintele republicii.
descrise mai sus, incluzând condiţia de a se prezenta periodic la un lucrător
Câteva particularităţi ale liberării condiţionate în diferite ţări:
de probaţiune. Guvernatorii de penitenciar sunt responsabili de stabilirea du-
Andorra – condamnaţii pot cere liberarea condiţionată după ce au execu- ratei interdicţiei şi adresei la care deţinutul va executa această interdicţie, prin
tat 2/3 din pedeapsă şi după ce, în prealabil, Direcţia Centrului Penitenciar le-a
consultare cu Serviciul de probaţiune. Deţinuţii care execută sentinţe mai mari
acordat o reducere prealabilă de 5 zile pe lună pentru bună purtare. Pentru ca
de un an vor fi, în plus, supuşi unor aranjamente normale de supraveghere.
liberarea condiţionată să fie acceptată, condamnatul trebuie să aibă un serviciu
Deţinuţii care încalcă această interdicţie vor fi imediat supuşi unui ordin de
în exterior şi raporturi favorabile cu centrul penitenciar;
rechemare în penitenciar;
Bulgaria – liberarea condiţionată este dată de tribunal în baza unei com-
Slovenia – deţinuţii au posibilitatea să fie liberaţi condiţionat după ce
portări bune, atunci când ½ din sentinţă şi, în cazul unor infracţiuni intenţio-
au executat jumătate din sentinţă. Decizia privind liberarea condiţionată este
nate grave, ¼ din pedeapsă a fost executată;
luată de Comitetul de liberare condiţionată al Ministerului de Justiţie, la ce-
Cehia – liberarea condiţionată este recomandată de guvernator şi hotărâtă rerea deţinutului sau membrilor de familie sau la propunerea guvernatorului.
de tribunal;
În cazuri excepţionale, un deţinut poate fi pus în libertate după ce a executat
Grecia – liberările condiţionate pe cauţiune se acordă numai atunci când o treime din sentinţă. Guvernatorul de închisoare are dreptul să elibereze un
deţinutul a executat 2/5 din pedeapsă;
deţinut, cu până la o lună înainte de sfârşitul sentinţei dacă acesta a executat
Italia – pentru a beneficia de liberare condiţionată, comportarea în tim- trei sferturi din sentinţă;
pul detenţiei trebuie să demonstreze fără echivoc faptul că pedeapsa şi-a atins
Turcia – deţinuţii care au executat 40% din sentinţă şi au o comportare
scopul, iar deţinutul are obligaţia să se conformeze obligaţiilor civile relevante
bună sunt liberaţi condiţionat de judecător. Pentru deţinuţii acuzaţi de terorism,
pentru infracţiune. Nu este necesară o cauţiune.
conform Legii privind lupta împotriva terorismului, procentul de executare a
Lituania – tribunalul poate să impună deţinuţilor liberaţi unele condiţii, sentinţei este de 75%;
cum ar fi interzicerea de a părăsi casa în anumite momente, cu excepţia situaţiei
Ungaria – un deţinut poate fi liberat condiţionat dacă a executat cel puţin
în care merg la muncă, interzicerea de a vizita anumite locuri, interzicerea de
4/5 din sentinţă (într-o închisoare de maximă securitate), cel puţin ¾ din sen-
a părăsi oraşul de reşedinţă pentru mai mult de 7 zile, înregistrarea în locurile
tinţă (într-o închisoare de securitate medie) şi cel puţin 2/3 din sentinţă (într-o
execuţional-penale de 1-4 ori pe lună;
închisoare de securitate minimă). Pentru perioada liberării condiţionate sau cii), pe colaborare cu puterea locală (primării) şi alte organisme publice şi private
pentru cel puţin un an, deţinutul poate fi pus sub supraveghere. cu scopul de a permite plasarea deţinuţilor în regim deschis pentru muncă;
Câteva particularităţi privind legăturile cu alte organizaţii şi servicii: în Regatul Unit al Marii Britanii există o strânsă legătură între adminis-
traţia penitenciară şi Poliţie, care asigură trei ofiţeri superiori pentru Cartierul
în Bulgaria, principiul implicării unei categorii largi de organizaţii de stat
general al Serviciului Închisorilor;
şi publice în ceea ce priveşte executarea sentinţei penitenciare este subliniat în
Legea executării pedepselor. În aproape toate oraşele mari au fost înfiinţate în România au fost încheiate protocoale de colaborare cu organizaţii
neguvernamentale, în vederea dezvoltării parteneriatelor sociale şi implicării
comisii de observare în a căror componenţă intră atât ofiţeri care fac parte din
comunităţii în activităţile desfăşurate în penitenciare;
personal, cât şi funcţionari publici civili. Scopul acestor comisii este să asiste
munca deţinuţilor, să propună deţinuţii pentru liberare condiţionată înainte de în Slovacia, cooperarea cu organizaţiile din exterior este prevăzută în
Legea nr.59/1965 privind detenţia. În conformitate cu această prevedere, au-
termen sau graţiere şi să-i sprijine pentru reintegrarea socială;
torităţile locale ale administraţiei de stat, persoanele juridice şi asociaţiile de
în Cehia, legătura cu alte organizaţii şi servicii nu este prevăzută de lege;
cetăţeni cooperează cu instituţiile penitenciare pentru a îndeplini sarcinile
realizarea ei depinde de guvernatori, care, de regulă, în perioada de preeliberare
legate de scopul detenţiei.
contactează serviciile de asistenţă socială şi organizaţiile neguvernamentale care
se ocupă de reintegrarea deţinuţilor; De regulă, în instituţiile penale se stabileşte un organism pentru consiliere.
în Finlanda există proiecte comune între administraţia penitenciară şi El constă din educatori, psihologi şi alţi profesionişti care îl consiliază pe gu-
diverse ministere şi comitete comune de consiliere; vernatorul instituţiei în legătură cu felul în care să rezolve sarcinile legate de
în Germania, organizaţii de caritate, biserici, numeroase persoane sunt resocializare şi reeducare.
implicate, pe bază de contract plătit, în activităţi de resocializare, asistând Ser- Nota Ministerului de Justiţie nr.124/1994 menţionează că, exceptând sar-
viciul de probaţiune în realizarea acestui obiectiv; cinile care decurg din prevederile legale obligatorii, organizaţiile şi autorităţile
în Grecia, administraţia penitenciară colaborează cu un organism numit locale ale unei administraţii de stat pot implementa activităţi care să ajute la
Consiliul Central Ştiinţific pentru Închisori; resocializare, cu aprobarea guvernatorului instituţiei.
în Lituania, una dintre cele mai importante organizaţii voluntare care Printr-o înţelegere prealabilă încheiată cu guvernatorul instituţiei, o asociaţie
cooperează cu administraţia penitenciară este Compania Lituaniană pentru de cetăţeni poate să-şi autorizeze reprezentanţii ca să-i viziteze pe deţinuţi.
Ajutorul Deţinuţilor, care oferă ajutor deţinuţilor, desfăşurând acţiuni de ca- –– Administraţia penitenciară din Slovenia menţionează relaţiile foarte
ritate. Compania face propuneri Seimului şi altor instituţii guvernamentale şi bune cu diferite facultăţi şi studenţii care efectuează munca practică în
manageriale pentru protejarea drepturilor deţinuţilor şi oferă consultaţii pentru penitenciare;
rudele deţinuţilor; –– în Turcia este menţionată colaborarea administraţiei penitenciare cu
în Olanda, partenerii cei mai importanţi ai administraţiei penitenciare institutele de servicii sociale şi protecţia copilului (sprijin pentru deţi-
sunt autorităţile judiciare, organizaţiile de asistenţă după liberare, centrele de nuţii cu copii sub 7 ani), instituţii de cercetare familială (ajutor pentru
sprijin pentru obţinerea de slujbe, autorităţile locale, patronii, organizaţiile problemele de familie şi mediu), Fundaţia pentru solidaritate şi ajutor
pentru îngrijirea sănătăţii mintale şi psihice. Între instituţiile penale, instituţiile social (ajutor financiar pentru sprijin după liberare).
locale pentru ajutor mental şi instituţiile în care delincvenţii primesc îngrijire
Legătura cu serviciile de probaţiune:
şi tratament din partea statului pe baza unui ordin al justiţiei penale au fost
în ţările nordice – Danemarca, Norvegia, Suedia – administraţiile peniten-
încheiate înţelegeri pentru sprijin şi schimb reciproc de informaţii;
ciare şi serviciile de probaţiune sunt unite în cadrul aceluiaşi departament;
în Portugalia se pune accentul pe acţiuni de cooperare interdepartamentală
în Finlanda, Asociaţia de probaţiune şi de asistenţă postpenală este co-
(protocol între Ministerul Justiţiei şi Ministerul Sănătăţii, al Educaţiei şi al Mun-
ordonată de Departamentul Administraţiei Penitenciare, iar în Italia, Centrele
36 Capitolul I. Noţiuni generale privind activitatea de pregătire pentru liberare a deţinuţilor § 1. Organizarea activităţilor de pregătire către liberare 37
de servicii sociale sunt controlate de Departamentul Administraţiei Peniten- Capitolul II.

ciare;
Asistenţă socială acordată în vederea
în Austria, un rol important îl are Asociaţia Serviciului de Probaţiu-
ne, care dispune de birouri centrale în capitala federală Viena şi în cele mai pregătirii către liberare
importante capitale de provincie. Aceste birouri sunt subvenţionate de Mi-
nisterul Federal de Justiţie, prin guvernele provinciale şi prin comunităţi, ca § 1. Organizarea activităţilor de pregătire către liberare
şi de Ministerul Federal pentru Probleme Sociale. Interesul publicului care,
Punerea în executare a pedepsei privative de libertate presupune o serie de
deşi beneficiază de pe urma acestei activităţi, este, din păcate, foarte limitat.
intervenţii structurate de-a lungul unei perioade de timp, care produc schimbări
Serviciul de Probaţiune din Austria cuprinde 60 de instituţii, cu aproxima-
emoţionale, comportamentale şi, nu în ultimul rând, sociale.
tiv 1.100 de angajaţi (personal civil, administrativ, ofiţeri de probaţiune cu
Eficienţa intervenţiei este exprimată în funcţie de rezultatele obţinute în
normă întreagă, ofiţeri de probaţiune cu jumătate de normă şi voluntari).
vederea resocializării şi autorealizării, pe care le înregistrează persoanele aflate
Serviciul de Probaţiune cuprinde, de asemenea, şi Serviciul de îngrijire de
în detenţie şi apoi după liberare.
după liberare. Autoritatea de stat responsabilă de Serviciul de Probaţiune este
Organizarea activităţilor de pregătire către liberare necesită a fi iniţiate
Ministerul Federal al Justiţiei. Serviciul de Probaţiune are în administrare, în
începând cu prima zi de detenţie şi ulterior dezvoltate pe măsura apropierii
Viena, Innsbruck, Linz şi Salzburg, 6 cămine cu 120 de paturi individuale şi 10
termenului de liberare. Determinând principalele etape de executare a terme-
apartamente pentru cei care doresc să împartă un apartament. Pe lângă aceste
nului privativ de libertate, putem stabili următoarele:
locuri de cazare, Serviciul de Probaţiune mai dispune de un număr suplimen-
–– etapa iniţială;
tar de locuri, pe baza contractelor încheiate cu alte instituţii particulare care
–– etapa de bază;
activează în domeniul social;
–– etapa de pregătire pentru liberare.
în Irlanda, Serviciul de Probaţiune şi de asistenţă socială oferă consiliere
deţinuţilor aflaţi în penitenciar, ajutându-i să accepte sentinţele pe care le au 1. Etapa iniţială
şi-i pregăteşte pentru liberare şi reintegrare în societate;
La etapa iniţială, deţinuţii urmează să se acomodeze la condiţiile de trai
în Luxemburg, probaţiunea este asigurată prin Serviciul Central de Asis- din penitenciar, să se supună cerinţelor regimului de detenţie şi să se adapteze
tenţă Socială, care se află sub tutela Procurorului General, dar este independent
la mediul deţinuţilor, deoarece izolarea de societate, de regulă, este suportată
de administraţia penitenciară;
destul de dificil.
în Portugalia, Institutul de reinserţie socială este un departament în ca- Este foarte important ca, din primele zile de aflare în detenţie, administraţia
drul Ministerului Justiţiei şi colaborează îndeaproape cu administraţia peniten-
penitenciară să determine cele mai eficiente activităţi de influenţă educativă
ciară pentru sprijinirea familiilor deţinuţilor şi crearea mecanismelor pentru
asupra acestor persoane, să-i ajute pe deţinuţi să se adapteze la noile condiţii.
pregătirea liberării şi asistenţa deţinuţilor în perioada liberării condiţionate;
În conformitate cu al. 6 art.219 al Codului de Executare RM, imediat după
în România este menţionat centrul experimental de probaţiune de la sosire, deţinutul este plasat în încăpere de tip carantină pe o perioadă de până
Arad, derulat în cooperare cu o organizaţie din Marea Britanie;
la 15 zile, în decursul căruia el este examinat medical în vederea determinării
în Regatul Unit al Marii Britanii există legături strânse cu Serviciul de stării sănătăţii şi, după caz, inclusiv acordarea asistenţei medicale. Totodată, în
probaţiune, iar lucrătorii de probaţiune sunt disponibili să ajute în mai multe
timpul aflării deţinutului în carantină, acesta este informat despre drepturile şi
penitenciare şi să-i susţină pe deţinuţi. Ca parte a schemei de îngrijire pe tim-
obligaţiile sale pe parcursul perioadei de detenţie. Activitatea respectivă este re-
pul detenţiei şi de asistare a deţinuţilor la revenirea în societate, lucrătorii de
glementată şi de prevederile p.p. a), e) al 1 art.166 al Codului de Executare RM,
Probaţiune asigură deţinuţilor ajutor în a-şi găsi un loc de muncă, o casă şi, de
unde se menţionează că condamnatului i se garantează dreptul de a fi informat
asemenea, în a face faţă vieţii, fără să comită alte infracţiuni.
de instanţa sau organul care asigură executarea pedepsei, în limba pe care o
38 Capitolul II. Asistenţă socială acordată în vederea pregătirii către liberare § 1. Organizarea activităţilor de pregătire către liberare 39
înţelege, despre drepturile şi obligaţiile sale, modul şi condiţiile de executare a pază, unde accesul este interzis, atrage după sine, în dependenţă de circum-
pedepsei, precum şi despre modificarea modului şi condiţiilor de executare a stanţe, responsabilitate disciplinară, civilă sau penală. Totodată, condamnaţii
pedepsei, de asemenea despre dreptul la ocrotirea sănătăţii. sunt instruiţi despre măsurile antiincendiare, tehnica de securitate, reieşind din
Sarcina de bază a regimului de carantină este studierea intensă a personali- specificul instituţiei penitenciare. Despre informarea menţionată, condamnaţii
tăţii condamnaţilor noi sosiţi în penitenciar, aprecierea gradului de degradare semnează în registrul de evidenţă a instruirilor.
socială şi, reieşind din acestea, orientarea activităţii individual-educative pentru În activitatea cu condamnaţii din carantină sunt implicaţi colaboratorii cu
fiecare, începând cu primele zile de executare a termenului de pedeapsă. experienţă. Prin ordinul şefului instituţiei, după carantină sunt stabiliţi repre-
Totodată, pe parcursul aflării condamnatului în condiţiile regimului de zentanţii următoarelor servicii:
carantină, se întreprind măsuri educative, sociale, psihologice, medicale, de –– serviciul securitate;
securitate şi regim, profilactice, orientate spre atitudine corectă faţă de măsurile –– serviciul regim, pază şi supraveghere;
de corijare. –– serviciul educativ;
Referindu-ne la metodele de lucru cu condamnaţii aflaţi în carantină, este –– serviciul psihologic;
de menţionat, că în conformitate cu legislaţia în vigoare, încăperile de carantină –– serviciul medical;
prezintă un sector izolat constituit din celule, care este interzis de a fi vizitate –– serviciul de producere;
de condamnaţi din penitenciar. La parvenirea condamnaţilor în penitenciar, –– serviciul logistic;
aceştia, în mod obligatoriu, sunt supuşi anumitor măsuri de profilaxie stabilite –– contabilitatea;
de normele sanitaro-epidemiologice. Măsurile sanitaro-epidemiologice (freza- –– reprezentanţii şcolii de instruire profesională.
tul, dezinfectarea, baia) se efectuează de către personalul serviciului securitate
Planul orelor informative efectuate cu condamnaţii aflaţi în carantină
şi regim şi responsabilii de aceste activităţi sunt: ajutorul de serviciu al şefului
penitenciarului, şeful de bloc şi medicul de serviciu. Nr. Nr.
Tema orei informative Serviciul responsabil
În urma procedurilor de primire, condamnaţii sunt plasaţi în încăperile de ord. ore
carantină pe un termen de 15 zile, în decursul căruia aceştia sunt supuşi exa- 1. Caracteristica generală a penitenciarului şi conducerea peniten- 1
minării medicale. Astfel, se verifică starea generală a sănătăţii şi a capacităţilor Programul zilei stabilit. ciarului
de muncă, iar în caz de necesitate se stabileşte tratament medical individual. 2. Tehnica de securitate în zonele locative şi de Serviciul de produ- 2
Repartizarea condamnaţilor în celulele sectorului de carantină se efectuează, producere. cere
în ziua sosirii condamnaţilor, de către ajutorul de serviciu al şefului peniten- 3. Statutul juridic al condamnatului. Drepturile Serviciul educativ 2
ciarului, prin coordonarea cu şeful adjunct al penitenciarului şi colaboratorii şi obligaţiunile condamnaţilor. Regulile de
serviciului de securitate, minorii – suplimentar se coordonează cu colaboratorii comportare ale condamnaţilor.
serviciului educativ, bolnavii – cu serviciul medical. 4. Organizarea asistenţei medicale şi acordarea Serviciul medical 1
Pe parcursul aflării condamnaţilor în carantină, aceştia sunt informaţi des- ajutorului medical.
pre prevederile Codului Penal, Codul de procedură penală, în special în ceea 5. Noţiune despre regimul de detenţie în peni- Serviciul regim, pază 2
ce ţine de executarea pedepsei, Codul de Executare , Statutul de executare a tenciar şi măsurile de asigurare a regimului şi supraveghere
sancţiunilor de drept penal, etc. Condamnaţii sunt informaţi contra semnătură stabilit.
despre drepturile, obligaţiunile şi restricţiile ce ţin de mijloacele tehnice de pază, 6. Măsurile de menţionare şi sancţionare dis- Serviciul regim, pază 2
condiţiile de aplicare faţă de ei a mijloacelor speciale, armei de foc, care ar pune ciplinară, aplicate condamnaţilor. Respon- şi supraveghere
în pericol viaţa lor. De asemenea, condamnaţii sunt informaţi despre faptul că, sabilitatea condamnaţilor pentru infracţiu-
în caz de încălcare a ordinii de executare a pedepsei, regimului de detenţie, a nile sau alte abateri disciplinare, comise în
măsurilor prevăzute de programul zilei, nerespectarea liniilor şi zonelor de penitenciar.
Nr. Nr. Nr. Nr.

Tema orei informative Serviciul responsabil Tema orei informative Serviciul responsabil
ord. ore ord. ore
7. Procedura de acordare condamnaţilor a Serviciul regim, pază 2 18. Petrecerea trainingului împotriva stresului. Serviciul psihologic 2
întrevederilor cu rudele sau alte persoane. şi supraveghere 19. Deplasarea condamnaţilor fără pază sau Serviciul regim, pază 1
Corespondenţa şi convorbirile telefonice ale escortă. Deplasarea de scurtă durată în afara şi supraveghere
condamnaţilor. penitenciarului.
8. Modul de procurare de către condamnaţi Serviciul regim, pază 2 20. Asigurarea dreptului spiritual şi apartenenţă Serviciul educativ, 2
a produselor alimentare şi a obiectelor de şi supraveghere religioasă. Rolul educaţiei spirituale a perso- reprezentanţii confe-
primă necesitate. Primirea şi expedierea nalităţii. siilor religioase
coletelor, pachetelor şi banderolelor. 21. Profilaxia bolilor venerice. Serviciul medical 1
9. Asigurarea materială şi a condiţiilor de trai. Serviciul logistic 2 22. Acordarea primului ajutor medical în cazuri Serviciul medical 2
10. Munca persoanelor private de libertate, Serviciul de produce- 2 excepţionale.
remunerarea muncii. Concediile. Modul de re, contabilitatea 23. Asigurarea dreptului condamnaţilor la Serviciul educativ 1
calcul privelegiat a zilelor de muncă. informaţie.
11. Procesul de învăţământ al condamnaţilor. Reprezentanţii şco- 1 24. Organizarea activităţilor de sport în peniten- Serviciul educativ 1
lilor de instruire din ciar.
penitenciar, serviciul TOTAL 40
educativ
12. Instruirea profesională a condamnaţilor. Reprezentanţii şcoli- 2 Rezultatul activităţii cu condamnaţii aflaţi în carantină se notează în Regis-
lor profesionale din trul de evidenţă a măsurilor desfăşurate cu condamnaţii din carantină, iar infor-
penitenciar, serviciul maţia ce caracterizează personalitatea condamnatului se notează în Programul
educativ individual cu privire la planificarea executării pedepsei penale a deţinutului.
13. Organizarea asistenţei sociale pentru de- Serviciul educativ 2 Menţionările respective sunt efectuate personal de colaboratorii implicaţi în
ţinuţi, şi după caz colaborarea cu diferite aceste activităţi.
organizaţii de guvernamentale şi negu- Totodată, administraţia instituţiei penitenciare, în termen de 15 zile de la
vernamentale pentru reabilitarea socială a sosirea condamnatului în penitenciar, informează instanţa de judecată despre
condamnaţilor. parvenirea condamnatului pentru executarea pedepsei penale, de asemenea,
14. Organizarea activităţii educative a condam- Serviciul educativ 2 informează rudele apropiate (soţia sau soţul, părinţii) despre locul aflării aces-
naţilor. Organizarea timpului liber. tuia, cu indicarea adresei poştale a instituţiei penitenciare şi menţionarea pre-
15. Acordarea asistenţei psihologice condamna- Serviciul psihologic 2 vederilor legislaţiei referitor la întâlnirele de scurtă şi de lungă durată; totodată,
ţilor. informează despre obiectele de primă necesitate şi produsele alimentare care se
16. Umanitatea legislaţiei execuţional-penale. Serviciul educativ, 2 permit a fi transmise sau a fi procurate de la magazinul penitenciarului.
Temeiul şi modul de liberare condiţionată serviciul special După primirea condamnatului, acestuia i se permite gratis, în scris sau
de pedeapsă înainte de termen. Amnistia şi telefonic, să informeze familia sau avocatul despre locul aflării şi schimbările
graţierea ce au intervenit în viaţa lui.
17. Profilaxia alcoolismului, narcomaniei şi Serviciul medical 1 Odată cu finalizarea termenului de aflare a condamnatului în carantină, şeful
toximaniei. penitenciarului decide repartizarea condamnatului în sector.
Totodată, în caz de solicitare din partea condamnatului, decide încadra- –– participarea la activităţi de creaţie artistică, cluburi pe interese;
rea acestuia în câmpul muncii sau în procesul de instruire profesională. La –– participarea la activităţile organizaţiilor obşteşti;
repartizare se ţine cont de particularităţile individuale ale fiecărei persoane, –– repararea daunei cauzate de infracţiunea comisă, etc.
genul, vârsta, gradul de pericol social pe care îl prezintă, antecedente penale şi Conform programului individual cu privire la planificarea executării pe-
apartenenţa religioasă, etc. depsei penale de către deţinut, anual, se face o evaluare a rezultatelor obţinute
de către deţinut şi, în dependenţă de acestea, se fac următoarele aprecieri ale
2. Etapa de bază comportamentului:
Odată cu sosirea condamnatului în sector, acesta este invitat de către şeful de –– bine;
sector sau, după caz, de alţi colaboratori ai administraţiei penitenciare la nişte –– satisfăcător;
discuţii individuale, scopul căror este stabilirea încrederii faţă de personalul pe- –– nesatisfăcător.
nitenciar prin acordarea suportului informaţional şi moral-psihologic şi acomo- Aprecierile respective acordă administraţiei penitenciare posibilitateade
dării la noile condiţii de detenţie. Totodată, în cadrul discuţiilor menţionate se a se exprima asupra posibilităţii deţinutului de a fi liberat condiţionat de pe-
studiază personalitatea condamnatului şi, în dependenţă de afirmaţiile obţinute, deapsă înainte de termen sau a fi înlocuită partea de pedeapsă neexecutată cu
aceste date sunt contrapuse cu informaţia din dosarul personal al deţinutului, o pedeapsă mai blânda, sau a fi amnistiat sau graţiat.
pentru a se crea o opinie obiectivă despre acest condamnat şi intenţiile lui pe
viitor. Informaţia ce caracterizează deţinutul este fixată într-un registru numit 3. Etapa de pregătire pentru liberare
„Program individual cu privire la planificarea executării pedepsei penale de Cu referire la pregătirea deţinutului către liberare, în penitenciare este
către deţinut”, care cuprinde următoarele secţiuni: organizată implementarea unor programe specializate, unul dintre care este
–– date social-demografice; „Programul cu privire la pregătirea pentru liberarea deţinuţilor din detenţie –
–– date despre antecedente penale; „PROSOCIAL” (în continuare Programul PROSOCIAL), în care sunt implicaţi
–– date despre aptitudinile şi indicii fizici; toţi deţinuţii al căror termen de detenţie expiră peste şase luni de zile. Scopul
–– acţiuni de resocializare, planificate pentru fiecare an de aflare în detenţie, Programului PROSOCIAL este prezentarea unui mod corect de viaţă al perso-
inclusiv convorbiri individuale; nalităţii în societate, instruirea persoanelor pentru a soluţiona problemele care
–– măsuri de stimulare sau de sancţionare; apar odată cu liberarea din detenţie şi ulterior pentru a se reintegra cu succes în
–– testarea psihologică, observaţii şi recomandări; societate. Scopul final al pregătiri pentru liberare este prevenirea recidivei.
–– asistenţă socială acordată deţinutului, inclusiv măsuri întreprinse în ve- Sarcinile de bază ale Programului PROSOCIAL sunt:
derea pregătirii pentru liberare. 1. Desfăşurarea unor ore informative de reorientare comportamentală, care
Este important ca, reieşind din necesităţile deţinutului şi posibilităţile admi- să corespundă nevoilor deţinuţilor pentru consolidarea abilităţilor sociale şi a
nistraţiei penitenciare, pentru fiecare deţinut să se stabilească realizarea unor autocontrolului, etc.
măsuri cu caracter socio-educativ, care să contribuie la acumularea de abilităţi 2. Păstrarea şi consolidarea legăturilor dintre persoana care se liberează din
utile pentru a se putea reintegra cu succes în societate. detenţie şi familia sau rudele apropiate ale acesteia.
Drept exemplu al unor asemenea acţiuni, puse în sarcina deţinutului de 3. Orientarea profesională şi sprijinirea persoanei care se liberează din de-
comun acord cu acesta, pot fi: tenţie în vederea găsirii unui loc de muncă.
–– participarea la programele socio-educative desfăşurate în penitenciar; 4. Acordarea asistenţei sociale în probleme locative pentru persoana care
–– încadrarea în procesul de instruire generală sau profesională; se liberează din detenţie.
–– încadrarea la muncă remunerată sau neremunerată; 5. Susţinerea psihologică a persoanelor care se liberează din detenţie.
–– restabilirea şi menţinerea legăturilor cu familia sau rudele apropiate; 6. Informarea persoanelor care se liberează despre procedura beneficierii
–– frecventarea bibliotecii penitenciarului; de asistenţă medicală în societate.
7. Informarea despre organizaţiile guvernamentale, nonguvernamentale penitenciarului, la care se anexează lista grupei de deţinuţi, planul tematic al
şi, după caz, interpelarea lor în scopul soluţionării eventualelor probleme ce orelor informative cu persoanele responsabile pentru desfăşurarea orelor in-
rezultă din liberarea din detenţie. formative. Responsabil de perfectarea tematicii şi a planului petrecerii orelor
Pentru desfăşurarea eficientă a activităţilor prevăzute de Programul PRO- informative este şeful Serviciului activitate educativă, psihologică şi asistenţă
SOCIAL, este necesar de a implica, direct, următorii specialişti ai instituţiei socială. Organizarea lecţiilor şi verificarea prezenţei la orele informative este
penitenciare: pusă în sarcina asistentului social, care, împreună cu şefii de sector, desfăşoară
–– asistenţii sociali; lucrul explicativ cu deţinuţii privind includerea lor în Programul PROSOCIAL.
–– psihologii; Totodată, în scopul evidenţei persoanelor ce frecventează orele informative din
–– şefii de sector; cadrul Programului PROSOCIAL, asistentul social duce un registru de evidenţă
–– lucrătorii medicali; a prezenţei deţinuţilor şi a orelor informative desfăşurate.
–– colaboratorii secţiei speciale; Programul PROSOCIAL cuprinde atât discuţii individuale cu deţinuţii, cât
–– juristul instituţiei. şi ore informative desfăşurate cu grupul de deţinuţi.
De asemenea, la desfăşurarea activităţilor prevăzute de Program, suplimen- Scopul discuţiilor individuale cu deţinuţii este cunoaşterea profundă a per-
tar, în baza unui acord de colaborare, pot fi implicaţi şi specialişti din societate, soanei şi a problemelor ce apar la aceasta odată cu liberarea din detenţie. Sarcina
cum ar fi: discuţiilor individuale este stabilirea şi soluţionarea următoarelor probleme:
–– reprezentanţii Serviciului de Probaţiune al Departamentului de Executare; –– determinarea locului de trai pentru persoana care se eliberează din de-
–– reprezentanţii Agenţiilor Teritoriale pentru Ocuparea Forţei de Muncă; tenţie;
–– reprezentanţii Administraţiei Publice Locale; –– stabilirea legăturilor sociale cu familia sau rudele apropiate ale acesteia;
–– reprezentanţii altor organizaţii guvernamentale sau neguvernamentale. –– orientarea profesională şi susţinerea persoanei care se eliberează în ve-
Organizarea implementării Programului PROSOCIAL este realizată în con- derea
formitate cu prevederile Legii Republicii Moldova, nr. 297-XIV din 24.02.1999, –– identificării locurilor de muncă în societate;
cu privire la adaptarea socială a persoanelor ce se eliberează din detenţie, şi –– consilierea psihologică, etc.
prevederile art. 302 al Codului de Executare, aprobat prin Legea Republicii Orele informative desfăşurate cu grupul de deţinuţi se planifică pentru o
Moldova nr. 443-XV din 24.12.2004, unde este stabilit că, începând cu şase luni perioadă de şase luni de zile, menţionându-se ziua, ora şi persoana responsabilă
înainte de executarea termenului pedepsei penale privative de libertate, pentru pentru realizarea orelor organizate săptămânal.
aceşti deţinuţi, în cadrul penitenciarului, se organizează cursuri de pregătire Tematica orelor informative din cadrul Programului PROSOCIAL urmă-
pentru liberare. toarea este:
Încadrarea deţinuţilor în Programul de pregătire pentru liberare se efectu-
1. Perspective şi probleme ale pregătirii deţinuţilor către liberarea din detenţie
ează în baza unei liste a persoanelor al căror termen de pedeapsă expiră peste 6
– 1 lecţie, executor: asistentul social.
luni de zile, prezentată în prealabil de şeful Secţiei speciale a penitenciarului.
În cadrul orei informative menţionate se desfăşoară o discuţie de informare
Din numărul total al deţinuţilor prezentaţi în lista respectivă, care urmează
a deţinuţilor despre rolul şi importanţa Programului PROSOCIAL, temele
să se libereze în luna corespunzătoare (trimestrul corespunzător – pentru peni-
puse în discuţie şi aspectele asistenţei sociale acordate pe parcursul pregătirii
tenciare cu număr mic de deţinuţi), se formează grupă de deţinuţi din cel mult
pentru liberare.
20-25 de persoane. La constituirea grupelor, e recomandabil şi raţional să se
Familia – temelie a unui viitor reuşit – 2 lecţii, executor: asistentul social şi/
ţină cont de schimbul de lucru al deţinuţilor, frecventarea lecţiilor de instruire
sau psihologul.
profesională, caracterul crimelor comise, etc.
Cursul orelor informative prevăzute de Programul PROSOCIAL se stabi- 2. Pregătirea pentru viaţa de familie: drepturi, obligaţiuni şi responsabili-
leşte pentru fiecare grupă de deţinuţi şi se aprobă printr-un ordin al şefului tăţi.
Sarcina acestei orei informative este de a informa deţinuţii despre aspectul 5. Rolul şi importanţa indemnizaţiei unice acordată odată cu liberarea din
moral şi legislativ al familiei, drepturile, obligaţiunile şi responsabilităţile mem- detenţie – 1 lecţie, executor: asistentul social.
brilor familiei conform prevederilor Codului Familiei RM. La această lecţie, deţinuţii sunt informaţi despre modalitatea beneficierii de
indemnizaţia unică, mărimea acesteia, rolul şi importanţa ei. Suplementar, în
3. Stabilirea relaţiilor de către persoana care se liberează din detenţie cu rudele
cadrul acestei ore se organizează un joc de rol, scopul căruia este planificarea
apropiate.
gestionării indemnizaţiei unice, primite odată cu liberarea din detenţie.
În cadrul acestei ore informative se promovează acţiuni practice de stabilire
(restabilire) a legăturilor dintre deţinut şi familia sau rudele apropiate ale aces- 6. Probleme ce ţin de competenţa Direcţiei de asistenţă şi protecţie socială
tuia. În acest sens, psihologul (asistentul social) vor acorda deţinuţilor recoman- (fondul pentru familiile vulnerabile, pensia de vârstă sau invaliditate, etc.) -1
dări de comportament faţă de membrii familiei, astfel încât relaţiile să poarte lecţie, executor: asistentul social.
un caracter respectuos şi constructiv. Se practică scrierea unei (unor) scrisori În cadrul acestei ore, deţinuţii sunt informaţi despre competenţa Direcţiei
de către fiecare deţinut. După caz, conform prevederilor legislaţiei de executare de asistenţă şi protecţie socială din cadrul Administraţiei Publice Locale. Tot-
a pedepsei penale, se organizează întrevederi sau convorbiri telefonice. odată, deţinuţii sunt informaţi şi despre alte organizaţii guvernamentale sau
Angajarea în câmpul muncii. Planuri şi perspective – 3 lecţii, executor: asis- neguvernamentale care pot interveni în soluţionarea problemelor persoanei
tentul social. eliberate din detenţie.
– Determinarea şi orientarea capacităţiilor profesionale.
7. Asistenţa medicală acordată persoanelor eliberate din detenţie – 1 lecţie,
În cadrul acestei ore informative se organizează testarea deţinuţilor pentru
executor: serviciul medical.
determinarea abilităţilor profesionale ale acestora (pentru care profesii sunt
În cadrul acestei ore informative, deţinuţii sunt informaţi despre modalită-
dispuşi şi ce ar dori să practice), totodată, se va efectua o informare despre
ţile de perfectare a Poliţei de asigurare medicală şi despre instituţiile medicale
locurile vacante pe piaţa forţei de muncă.
din societate, specializate în tratamentul diferitelor boli (tuberculoză; HIV-
4. Redactarea corespondenţei personale (cereri , adresări, etc.);. În cadrul aces- infecţie; etc.).
tei ore informative se practică instruirea deţinuţilor referitor la comportamentul
8. Promovarea tinerilor pentru a face studii. Efectuarea reciclării profesionale
lor în timpul negocierii unui loc de muncă, de asemenea, perfectarea corectă a
în societate – 1 lecţie, executor: serviciul educativ.
unei cereri de angajare în câmpul muncii sau a altei adresări.
La această oră, deţinuţii sunt informaţi despre importanţa instruirii profesi-
–– Iniţierea unei afaceri.
onale, instituţiile de învăţământ din societate ce oferă posibilitatea însuşirii anu-
În cadrul acestei ore informative se organizează şi se modelează un joc de
mitor profesii, de asemenea, li se va explica procedura de reciclare profesională
rol, în care deţinuţilor li se propune situaţia de a iniţia o afacere, ce ar fi de
oferită prin suportul agenţiilor teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă.
perspectivă şi social-utilă atât pentru sine şi membrii familiei sale, cât şi pentru
societate. Scopul acestui joc de rol este de a încuraja aceste persoane la o viaţă 9. Curs de lecţii psiho-sociale orientate la consolidarea abilităţilor sociale,
social-utilă şi de perspectivă. de autocontrol şi de reorientare comportamentală – 10 lecţii, executor: psiho-
logul.
Soluţionarea problemelor de perfectare a actelor de identitate, a vizei de re-
–– trecutul, prezentul şi viitorul persoanei ce se eliberează din detenţie;
şedinţă. – 1 lecţie, executor: asistentul social.
–– cultura comunicării – mijloc de integrare în societate (comunicarea: ver-
În vederea soluţionării problemelor de perfectare a actelor de identitate, a
bală, scrisă, telefonică, ş.a.);
vizei de reşedinţă, deţinuţii sunt informaţi despre procedura de perfectare a
–– curriculum vitae (CV);
actelor menţionate, de asemenea, se studiază situaţia privind actele de identitate
–– soluţionarea situaţiilor de conflict personal sau de muncă.
la fiecare deţinut şi, după caz, se înaintează recomandări sau se intervine în
–– Evitarea comportamentului criminogen şi stabilirea unor norme de conve-
soluţionarea problemelor de asigurare cu acte de identitate valabile.
ţuire în societate – 1 lecţie, executor: juristul sau serviciul special.
48 Capitolul II. Asistenţă socială acordată în vederea pregătirii către liberare § 2. Evaluarea deţinutului 49
În cadrul acestei ore informative deţinuţii sunt informaţi despre necesita- § 2. Evaluarea deţinutului
tea evitării comportamentului criminogen şi respectarea ordinii de drept din Vorbind despre evaluarea deţinutului în domeniul socio-uman, ne referim
societate, se explică termenii de stingere a antecedentelor penale şi alte aspecte la un proces dinamic de colectare, analiză şi interpretare a datelor. În literatura
cu caracter juridic ce prezintă interes pentru deţinuţi. de specialitate, întâlnim trei tipuri de evaluare, în funcţie de momentul în care
Tematica Programului PROSOCIAL poate fi completată şi cu alte subiecte, aceasta are loc: evaluarea iniţială, evaluarea continuă şi evaluarea finală.
reieşind din specificul instituţiei penitenciare. Evaluara iniţială începe imediat ce deţinutul a intrat în evidenţa adminis-
Totodată, în scopul eficientizării procesului de reintegrare socială a per- traţiei penitenciare şi urmăreşte evaluarea mai multor dimensiuni ale persoa-
soanei eliberate din detenţie, odată cu pregătirea deţinutului pentru liberare, nelor care au comis infracţiuni, aspecte care vor fi analizate mai jos (analiza
asistentul social din penitenciar va asigura realizarea următoarelor activităţi: infracţiunii, locuinţa, educaţie, pregătire, loc de muncă, venituri şi management
1. În prealabil, cu o lună de zile până la momentul liberării deţinutului financiar, consum de alcool/drog etc.)
din detenţie, v-a întreprinde acţiuni pentru asigurarea deţinutului cu acte de Evaluarea continuă se referă la reevaluarea situaţiei deţinutului pe parcur-
identitate valabile (se prelungeşte valabilitatea actului de identitate provizoriu sul derulării intervenţiei. Aceasta poate avea loc la intervale de timp stabilite
– Forma nr. 9). anterior sau atunci când apar modificări importante în situaţia deţinutului.
2. În conformitate cu prevederile art. 302 al Codului de Executare RM, se Scopul acestor evaluări este de a stabili dacă s-au înregistrat progrese în situaţia
informează Administraţia Publică Locală şi Agenţia Pentru Ocuparea Forţei de deţinutului şi dacă intervenţia a atins obiectivele stabilite până în acel moment.
Muncă din localitatea unde persoana care se eliberează pleacă pentru a locui Ca urmare a evaluării continue, obiectivele intervenţiei specializate pot fi modi-
permanent, despre eventuala liberare a deţinutului din detenţie şi problemele ficate, astfel încât acestea să fie în concordanţă cu schimbările apărute ulterior în
care necesită a fi soluţionate prin suportul acestor instituţii, în scopul reinte- viaţa deţinutului. Cu alte cuvinte, această evaluare permite ajustarea obiectivelor
grării sociale a persoanelor menţionate. şi a activităţilor la nevoile sau situaţia actuală ale deţinutului.
3. Conform prevederilor p.4 art. 302 al Codului de Executare, la solicitarea Finalizarea procesului de acordare a serviciilor este marcată de evaluarea
scrisă a deţinutului, expediază organului de asistenţă şi protecţie socială cere- finală, care arată stadiul în care se află deţinutul, privind la problema pentru care
rea deţinutului invalid de gradul I sau II, precum şi a celui ce a atins vârsta de acesta s-a aflat în evidenţa administraţiei penitenciare. Tot aici pot fi menţionate
pensionare, privind plasarea acestuia în aziluri pentru invalizi sau bătrâni. acţiunile care ar trebui întreprinse pe viitor pentru ameliorarea situaţiei deţinu-
Toată activitatea individuală de pregătire pentru liberarea din detenţie ur- tului ori condiţiile în care evoluţia acestuia poate fi pozitivă sau negativă.
mează a fi notată în Programul individual cu privire la planificarea executării Pentru ca evaluarea să fie eficientă, ea trebuie atent planificată, stabilindu-se
pedepsei penale a deţinutului. atât scopul general al acesteia, cât şi obiectivele operaţionale şi paşii (activităţile)
Liberarea nemijlocită din detenţie a persoanei ce a executat termenul de prin care scopul propus poate fi atins.
pedeapsă penală include: În practică, atunci când ne gândim la procesul de evaluare, trebuie să avem
–– Liberarea şi înmânarea certificatului de liberare din detenţie, a actelor în vedere câteva aspecte-cheie:
de identitate, a altor documente şi obiecte personale, de asemenea, a 1. Adunarea de informaţii despre deţinut;
mijloacelor financiare de la contul de peculiu şi a indemnizaţiei unice 2. Explorarea faptelor, a sentimentelor, a gândurilor şi a comportamentelor
acordată pentru reintegrare socială; deţinutului;
–– Efectuarea de către şeful penitenciarului a unei convorbiri cu persoana 3. Clarificarea şi identificarea nevoilor şi/sau problemelor deţinutului (insis-
care se liberează, în cadrul căreia acesteia i se explică necesitatea respec- tându-se asupra nevoilor criminogene), a motivaţiei pentru schimbare;
tării legislaţiei în vigoare; 4. Înţelegerea în context (social, familial) a situaţiei deţinutului;
–– Asigurarea însoţirii deţinutului (în special pentru deţinuţii invalizi şi care
necesită însoţire, femeile gravide, minorii) până la domiciliu, conform
prevederilor art.303 al Codului de Executare RM.
5. Dezvoltarea unei imagini de ansamblu asupra situaţiei deţinutului pentru În ceea ce priveşte modelele teoretice care ne pot ajuta în obţinerea datelor
planificarea acţiunilor necesare rezolvării problemelor identificate sau despre infractori, cele mai utile s-au dovedit a fi două, ele aparţinând orientării
satisfacerii nevoilor deţinutului şi reducerii riscului identificat. cognitiv – comportamentale: modelul ABC – de analiză funcţională a compor-
tamentului, şi modelul ABC, care evidenţiază relaţia gândire- emoţie-comporta-
Prima etapă pe care trebuie s-o urmărim în acest proces o reprezintă
ment, insistând asupra inter-relaţionării acestora şi a influenţelor lor reciproce.
planificarea evaluării deţinutuluii, extrem de importantă. Astfel:
Modelul ABC ca analiză funcţională a comportamentului porneşte de la
Trebuie stabilit clar scopul evaluării de care să ţinem seama pe tot par-
ideea că fiecare dintre comportamentele noastre îndeplineşte o funcţie, deci,
cursul evaluării, raportându-ne permanent la acesta;
şi săvârşirea de infracţiuni se înscrie în acest cadru. Devine, deci, necesar să
Este necesar să ţinem seama şi de impactul posibil al evaluării asupra
identificăm ce funcţie are fiecare comportament problematic, cauzele (proble-
persoanei (şi să respectăm acel principiu care spune că vom aduna mini-
mele sau nevoile criminogene) acestuia, astfel ca să putem construi un plan de
mum necesar de date, nu maximum posibil); scopul evaluării este acela
intervenţie adecvat pentru înlăturarea lor şi reducerea probabilităţii de apariţie
de a cunoaşte şi înţelege deţinutul dintr-o anume perspectivă şi nu de a
ulterioară a acestor conduite.
afla detalii despre întreaga viaţă a acestuia;
În timpul interviului, urmărim identificarea celor trei componente ale mo-
Este importantă să implicăm deţinutul cât mai activ în procesul evaluării
delului: A semnifică antecedentele comportamentului (ce anume s-a întâmplat
– avantajele unei relaţii de parteneriat fiind încrederea mai mare a aces-
imediat înaintea declanşării comportamentului, care au fost modificările din
tuia în persoana consilierului şi implicit o relaţie de lucru pozitivă, mai
mediul extern/intern care l-au determinat); B este comportamentul ţintă (infrac-
multe oportunităţi pentru o colaborare şi cooperare eficientă, o atmosferă
ţional) curent şi circumstanţele în care acesta s-a produs, iar C reprezintă con-
care-i permite deţinutului să fie mai relaxat;
secinţele acestui comportament, care au fost acestea (imediate şi/sau pe termen
O evaluare echilibrată trebuie să acopere atât punctele slabe ale deţinu-
lung; pozitive sau negative), care a fost impactul comportamentului infracţional
tului, cât şi resursele acestuia. Aspectele pozitive reprezintă punctul de
asupra propriei persoane şi a mediului imediat. Observând reacţiile deţinutului
plecare pentru intervenţia ulterioară, ştiut fiind că intervenţia specia-
şi notând toate informaţiile legate de infracţiunea curentă, putem răspunde la
listului este determinată în timp, iar scopul final al acestei intervenţii
întrebarea: de ce această persoană a comis această infracţiune, exact în acel
este acela de a-l ajuta pe deţinut să înveţe să-şi rezolve de unul singur
context particular, în acel moment, cu acele persoane, asupra acelei victime?
problemele sau să-şi satisfacă nevoile altfel decât adoptând un compor-
Acest model poate fi aplicat şi pentru a obţine date referitoare la trecutul
tament infracţional.
infracţional, mai mult, şi pentru a observa dacă există similarităţi în ceea ce
După această etapă a planificării evaluării, vom avea o imagine asupra te- priveşte contextul/modalitatea săvârşirii infracţiunilor, cu alte cuvinte, în acest
melor de atins pe parcursul întrevederilor şi putem să ne pregătim (în acest fel putem identifica existenţa unui patern comportamental. Raportat la tre-
moment) pentru colectarea datelor. Din această perspectivă, vom identifica cutul infracţional, antecedentele (A) pot fi identificate pornind de la factorii
cadrul teoretic care ne va ajuta în demersul nostru ulterior. Există astfel două statici, urmărindu-se atât informaţiile privitoare la infracţiunile/condamnările
modele de analiză care sunt utilizate preponderent în munca cu infractorii, anterioare, cât şi la istoria comportamentală a celui evaluat. Se compară apoi
modele pe care le vom prezenta pe scurt în continuare. comportamentul infracţional prezent (B) cu cele anterioare (în ceea ce priveşte
contextul în care aceste comportamente au avut loc, dacă există similarităţi sau
Modele de analiză diferenţe) şi consecinţele (C) acestuia cu cele ale comportamentelor infrac-
După cum se ştie, principalele metode de culegere a datelor sunt lucrul di- ţionale anterioare. Se analizează ulterior informaţiile obţinute, în funcţie de
rect cu deţinutul (interviul ca principală metodă, însoţit de scale de evaluare şi rezultatele cercetărilor/studiilor de specialitate cu privire la comportamentul
chestionare), lucrul cu alte persoane semnificative (familie, prieteni, angajator infracţional.
etc.), observaţia, consultarea documentelor (analiza diverselor documente, a De asemenea, în interviurile de evaluare putem utiliza modelul ABC propus
evaluărilor anterioare, legătura cu alte instituţii care au contact cu deţinutul). de A Ellis pentru a evidenţia relaţia dintre gândire şi emoţie, modul în care
trăirile emoţionale şi conţinuturile cognitive asociate acestora influenţează 2. Locuinţa

comportamentele, în cazul de faţă cel infracţional. În această secţiune suntem interesaţi de situaţia locativă actuală a persoa-
Astfel, se consideră că tulburările apar datorită credinţelor/convingerilor nei evaluate: unde locuieşte – în ce zonă, dacă se află în apropierea barurilor,
iraţionale pe care le au oamenii despre ceea ce li se întâmplă. Astfel, la început, parcurilor etc., locuri care pot fi factori de risc pentru anumite infracţiuni. Este
un eveniment activator A (situaţie de viaţă trăită, constatarea unei neputinţe important de aflat cu cine locuieşte (familia de origine, propria familie, prieteni,
sau a unei nevoi – de ex. eşecul la un examen sau lipsa banilor) amorsează o singur), dacă are o locuinţă proprie sau închiriată.
convingere iraţională B (de ex. „trebuie să am întotdeauna succes” sau „trebuie Este evident că lipsa unei locuinţe decente şi permanente are legătură cu
să am bani întotdeauna”), care determină consecinţe emoţionale neplăcute C recidiva. Cei care nu au un domiciliu stabil sau locuiesc în special cu alţi in-
(de ex. anxietate, depresie, nemulţumire). fractori, au o probabilitate mai mare de a comite infracţiuni. Traiul într-o zonă
Ellis afirmă că aceste consecinţe emoţionale neplăcute (idei, convingeri, cre- cu criminalitate ridicată este un factor de mediu care poate afecta rata riscului
dinţe iraţionale) pot fi înlăturate conştient prin intermediul unor instrumente de recidivă. O schimbare bruscă în statutul de a deţine o locuinţă poate duce
logice, raţionale. Acest lucru poate avea loc în faza de intervenţie şi reprezin- foarte rapid la o schimbare semnificativă în probabilitatea de a recidiva.
tă, conform rezultatelor studiilor din ultimii ani, o componentă esenţială a 3. Educaţie, pregătire şi loc de muncă
programelor de intervenţie eficientă. Se constată astfel importanţa identifică-
Întrebările la care trebuie să găsim un răspuns atunci când analizăm aspec-
rii distorsiunilor cognitive, a credinţelor şi ideilor iraţionale, care pot susţine
tele legate de educaţie, pregătire şi loc de muncă sunt: Care este statutul acestei
comportamentul infracţional, pentru a ajuta clienţii să dobândească abilităţi de
persoane în momentul evaluării?Are ea probleme în ceea ce priveşte scrisul,
a-şi controla/modifica gândurile, stările emoţionale şi comportamentele, astfel
cititul, socotitul, abilităţile necesare completării formularelor. Are dificultăţi
încât să se reducă riscul săvârşirii din nou a unor infracţiuni. Aceasta reprezintă
de învăţare? Care este atitudinea sa faţă de educaţie/pregătire? Care este, de
asumpţia de bază a orientării cognitiv-comportamentale, care arată că, efec
asemenea, istoricul său de muncă şi are ea abilităţi de muncă? Totodată, se
tuând modificări la nivelul conţinuturilor informaţionale (gânduri/credinţe)
identifică atitudinea ei faţă de muncă.
şi a modului de procesare a acestora, se pot produce schimbările dorite asupra
Întrebările referitoare la educaţie şi instruire nu încearcă numai să identifice
emoţiilor sau comportamentelor dezadaptative.
nevoile educaţionale ale infractorilor, ci şi atitudinea acestora faţă de educaţie
Dimensiuni generale ale evaluării şi instruirea vocaţională. Dificultăţile evidenţiate în această secţiune ar trebui
Utilizând aceste două modele, pentru o evaluare generală, completă a infrac- să conducă la o evaluare ulterioară specializată.
torilor aflaţi în sistemul justiţiei penale şi ca fundament al intervenţiei ulterioare, Cercetările consideră unanim că şomajul este strâns legat de comiterea de
este necesară atingerea următoarelor dimensiuni: infracţiuni şi de ratele crescute de recidivă (Finn 1998, May, 1999). Şomajul
este în mod clar o situaţie criminogenă (MacKensie, 1997). În cazul infrac-
1. Analiza paternului infracţional
torilor, probabilitatea este mult mai ridicată de a fi neangajaţi sau de a avea
Vom avea în vedere obţinerea de date despre contextul săvârşirii infracţiu- puţine perioade în care au lucrat şi de scurtă durată. Întrebările fac referire la
nilor: ce, unde, când şi cum. Ne interesează dacă există un patern al infracţiunii angajare intenţionează să măsoare atât istoria angajărilor, cât şi atitudinea faţă
– pentru aceasta este necesară analiza tuturor infracţiunilor săvârşite anterior de muncă. Aceasta sugerează că legătura dintre şomaj şi recidivă nu are la bază
de către persoana evaluată, în termeni de planificare, motivaţie, comportament numai motive financiare, ci poate implica şi lipsa unui statut şi a unei integrări
(se poate utiliza modelul ABC al analizei funcţionale a comportamentului). sociale, pe care un loc de muncă o acordă. Modificările în privinţa locului de
Se abordează atitudinea faţă de infracţiune, pentru a identifica dacă au existat muncă sunt strâns legate de riscul de recidivă.
modificări în timp ale acesteia.
Alte aspecte ale infracţiunii, cum sunt numărul şi tipul victimelor, de câte ori 4. Venituri şi management financiar
s-a produs infracţiunea, utilizarea armelor, localizarea şi motivaţia, sunt vitale Care este sursa principală de venit şi care este situaţia financiară a infracto-
în identificarea riscului de vătămare gravă, a riscului de autovătămare. rului (ex. datorii)? Cum îşi gestionează această persoană veniturile? Câştigurile
ilegale sunt surse de venit? Sau el se bazează pe suportul financiar al altora deţinuţi, dacă se implică în bătăi/dispute etc.). Dacă se află în comunitate, este
(familie, prieteni, alţii)? necesar să aflăm dacă îşi petrece timpul cu alţi infractori, dacă este influenţat
Cercetările au demonstrat o strânsă corelaţie între venit şi recidivă pentru cei uşor şi ce fel de lucruri fac aceştia împreună. Care este stilul său de viaţă? Este
care au venituri mai scăzute. Secţiunea ce face referire la venituri nu se ocupă acesta unul manipulativ, exploatând, şantajând, comiţând fraude sau trişând?
numai de venit în sine, ci şi de modul în care acesta este administrat. Admi- Şi care este comportamentul său din punct de vedere al asumării riscului? Îşi
nistrarea veniturilor are legătură cu un stil general de acţiune, care se leagă de asumă riscuri mari pentru a se distra? Ignoră astfel riscul pentru el şi pentru
recidivă. Totuşi, această secţiune are cu siguranţă legături mai slabe decât alte ceilalţi?
secţiuni cu riscul de vătămare, riscul faţă de alte persoane şi alte riscuri. Teoria asociaţiilor diferenţiale a criminalităţii (Sutherland şi Cressey, 1970)
5. Relaţii interpersonale afirmă că infractorii care petrec mult timp cu alţi infractori sunt încurajaţi să
Aici ne interesează să observăm care este relaţia prezentă a infractorului cu comită infracţiuni. Cercetările au demonstrat că infractorii care petrec mai
familia de bază. Există dificultăţi, probleme? Care este relaţia sa actuală cu par- mult timp cu alţi infractori şi mai puţin timp cu cei care nu comit infracţiuni
tenerul? (Aici este important de luat în considerare partenerii actuali şi cei din au o probabilitate mai mare de a comite infracţiuni ulterioare (Raynor, 1999).
trecut, pentru a identifica părţile pozitive şi negative ale relaţiei). De identificat Această secţiune urmăreşte unde îşi petrec infractorii timpul liber, cu cine, ce
dacă membrii familiei sau partenerul actual au antecedente penale, dacă există fac, cum se leagă aceşti factori de comiterea de noi infracţiuni. De asemenea,
semne ale violenţei domestice sau abuz al partenerului. De asemenea relaţia include întrebări care pot duce la evaluarea riscului de vătămare gravă şi eva-
cu copiii şi modul în care îşi asumă rolul parental, experienţa copilăriei (dacă luări suplimentare ale personalităţii.
au existat discontinuităţi în îngrijirea sa, dacă a fost separat de părinţi, a avut 7. Consum de drog
părinţi adoptivi sau a fost instituţionalizat). Întrebările care corespund acestei secţiuni, cu privire la consumul de drog,
Cercetările care se fac de câţiva ani au evidenţiat că, cel puţin cu referire sunt: dacă acesta a existat anterior, ce fel de drog a folosit, cât de frecvent, prin
la infractorii de sex masculin, o relaţie durabilă cu un partener este un factor ce metodă, care este drogul principal utilizat în prezent (în ultimele 6 luni),
protectiv cu privire la recidivă. În trecut, acest lucru era deseori măsurat fă- nivelul consumului acestui drog, dacă a utilizat droguri injectabile. Care este
cându-se referire la statutul marital (Nuttall, 1960), dar modificarea normelor relaţia dintre comportamentul violent şi drog, cum îşi obţine drogurile, cât de
sociale au redus valoarea statutului marital ca şi factor de predicţie. Şi este dificil este, cât de mult timp îi ia asta şi care este motivaţia sa – dacă a încercat
important să facem referire la aceasta, examinând stabilitatea şi satisfacţia din să se oprească din consumul de drog şi ce s-a întâmplat atunci?
cadrul relaţiei. Există o legătură certă între abuzul de droguri şi recidivă.
De asemenea, există dovezi, în special cu referire la tinerii infractori, că 8. Consum de alcool
familiile suportive pot avea o acţiune protectivă împotriva comiterii de noi
Descrierea nivelului şi a frecvenţei consumului de alcool în prezent, cât de
infracţiuni. Cercetările desfăşurate de Farrington (1987) şi Rutter (1974) de-
des şi în ce cantitate consumă alcool persoana evaluată. De asemenea, dacă au
monstrează că experienţele familiale din mica copilărie sunt un factor predictiv
existat perioade de consum masiv de alcool în ultimele 6 luni şi despre frecvenţa
pentru nivelul şi gradul infracţiunilor comise ca şi adult şi că existenţa unor
şi cantitatea de alcool consumată în trecut. De observat dacă există o legătură
membri de familie apropiaţi, care au comis infracţiuni, cresc probabilitatea de
între comportamentul violent şi consumul de alcool şi care este motivaţia sa
a comite infracţiuni ulterioare. Există dovezi (Monahan, 1999) că un trecut ce
pentru a renunţa la abuzul de alcool.
conţine un abuz în copilărie este legat de riscul de vătămare gravă.
Abuzul de alcool a fost mult timp asociat cu infracţiunea, în special cu in-
6. Stil de viaţă şi asocieri fracţiunile violente. Până în prezent, cele mai multe cercetări au demonstrat o
În această arie suntem interesaţi în primul rând de integrarea persoanei corelaţie între consumul de alcool regulat şi în cantităţi mari şi recidivă. Studiile
în comunitate, dacă activităţile de rutină sau grupul de cunoscuţi încurajează recente (Cooke, 1989; May 1999) au sugerat că între alcool şi infracţiune s-ar
săvârşirea de infracţiuni (iar dacă este în închisoare, cum se înţelege cu ceilalţi putea să nu fie o legătură aşa de strânsă cum era cazul în trecut. Aceasta poate fi
o schimbare culturală. Se poate ca consumul de alcool să fie mai puternic corelat şi reducerea deficienţelor prin programe comportamentale ce previn infrac-
cu recidiva în grupuri mai în vârstă, şi / sau în comiterea anumitor tipuri de ţiunea poate duce la scăderea ratei de recidivă (Robinson, 1995). Dificultăţile
infracţiuni, decât cu infracţiuni în general şi cu infractori tineri. din acest domeniu deseori constituie cauza care stă la baza problemelor din
9. Stare emoţională multe arii din viaţa infractorului, cum ar fi inabilitatea de a obţine un loc de
Aici suntem interesaţi dacă există dificultăţi de adaptare (depresii, anxie- muncă, inabilitatea de a avea o relaţie sau de a găsi o locuinţă. Această secţiune
tăţi, fobii), de orice medicaţie prescrisă în acest sens de medic; dacă există în examinează modul în care infractorul face faţă problemelor de viaţă de zi cu
prezent probleme psihologice, dacă persoana este izolată din punct de vedere zi şi relaţia cu alte persoane. Nu toţi infractorii însă sunt persoane cu abilităţi
social, are un istoric de automutilare, încercări de sinucidere sau gânduri scăzute de rezolvare a problemelor şi interpersonale, dar mulţi au această
suicidale; dacă în prezent se află sub tratament psihiatric sau are probleme problemă.
de această natură (disfuncţii sexuale, schizofrenie, manie-depresie). Este Există o corelaţie crescută între comportamentul impulsiv şi agresiv şi anu-
important de investigat şi dacă au existat probleme comportamentale în comite tipuri de infracţiuni grave (Novaco, 1997). Multe răspunsuri afirmative la
pilărie, dacă a suferit traumatisme craniene, care este istoricul tratamentelor întrebările anterioare în această secţiune pot indica un risc de vătămare.
psihiatrice. 11. Atitudini
Există o gamă întreagă de factori emoţionali şi psihologici care sunt moderat Când investigăm fiecare dintre ariile menţionate este bine să luăm în consi-
corelaţi cu recidiva. De exemplu, lipsa abilităţilor de a face faţă stresului, depre- derare modul în care persoana evaluată vorbeşte despre infracţiune şi compor-
sia, problemele de sănătate mentală (Gendreau, Little şi Coggin, 1996; Zamble tamentul celorlalţi, pentru a observa dacă acesta are atitudini proinfracţionale.
şi Quinsey, 1999). Nu este însă o regulă ca majoritatea persoanelor care suferă Dacă arată atitudini sau comportamente discriminatorii – în mod particular
de anxietate, depresie sau probleme de sănătate mentală să devină infractori, atunci când vorbeşte despre victime. Care este atitudinea sa faţă de personal
dar aceste probleme pot deveni factori ce au legătură cu infracţiunea pentru (dacă a mai primit anterior o pedeapsă sub supraveghere şi cum a perceput
anumite persoane sau pentru anumite grupuri de infractori. Problemele severe această perioadă, dacă a avut vreo problemă). Care este atitudinea sa faţă de
din această secţiune indică necesitatea consultării unui specialist psihiatru sau comunitate/societate, ce anume consideră că l-a condus spre săvârşirea infrac-
a unei evaluări psihologice. ţiunii, ce crede că ar trebui de făcut pentru a rupe acest tipar, precum şi dacă
10. Gândire şi comportament doreşte să se oprească din comiterea de infracţiuni.
Care este nivelul abilităţilor interpersonale ale deţinutului (inclusiv capa- Această secţiune evaluează atitudinile proinfracţionale, atitudinile faţă de
citatea de menţinere a contactului vizual, semnalele nonverbale ale limbajului pedeapsă şi atitudinea infractorului faţă de propria infracţiune. Este dificilă
etc.)? În prezent, el are probleme din acest punct de vedere şi ce fel de problemă estimarea obiectivă a atitudinilor şi necesită judecarea cu grijă din partea eva-
a avut ultima dată? Dacă are ambiţii/un scop precis în viaţă, unde va dori să luatorului. Totuşi, există o mulţime de rezultate în cercetări, care demonstrează
ajungă peste câţiva ani, dacă şi-a făcut planuri în acest sens? Care este stilul că atitudinile procriminale, chiar şi atunci când sunt măsurate prin chestionare,
de luare a deciziilor – rapid şi apoi să acţioneze în funcţie de acestea sau are sunt predictive pentru recidivă, încălcarea liberării condiţionate şi comporta-
tendinţa de a se gândi mult la acele lucruri? Dacă a făcut unele lucruri pe care mente deviante (Walters, 1992; Sigmond, 1998). Andrews (1996) consideră că
apoi le-a regretat – care sunt acelea? Cât de des îşi pierde cumpătul? Ce face atitudinile constituie unul dintre cei mai importanţi factori care trebuie luaţi
atunci când se înfurie? în calcul pentru a reduce rata de recidivă.
Cercetările au demonstrat că mulţi infractori fac faţă cu greu cerinţelor Anumite atitudini, cum sunt ostilitatea şi lipsa dorinţei de a achiziţiona
vieţii, pentru că afişează deficienţe cognitive variate (Ross şi Fabiano, 1985): limitele necesare ale libertăţii personale, sunt asociate cu un risc crescut de
un slab control al impulsivităţii, capacităţi reduse de rezolvare a problemelor, vătămare gravă.
incapacitatea de a accepta punctul de vedere al altora şi gândire inflexibilă. Toate aceste arii de evaluare prezentate se constituie într-un ghid general
Deficienţele în acest domeniu sunt predictive pentru probabilitatea de recidivă al evaluării deţinutului.
58 Capitolul II. Asistenţă socială acordată în vederea pregătirii către liberare § 3. Consilierea deţinuţilor pentru pregătirea către liberare 59
§ 3. Consilierea deţinuţilor pentru pregătirea către liberare Etapa V. Exploatarea strategiilor de rezolvare
Consilierea reprezintă o acţiune desfăşurată individual sau cu mai multe După ce o problemă este analizată în profunzime, următorul pas este deter-
persoane, orientată spre dezvoltarea personală, prin asistarea în situaţiile de minarea soluţiilor alternative. Este eficient de a stabili avantajele, dezavantajele
criză şi acordarea ajutorului psihoterapeutic în rezolvarea problemelor. şi consecinţele. Deţinutul trebuie ajutat să conştientizeze că există mai multe
Scopul central al demersului de consiliere îl reprezintă oportunitatea cli- căi de rezolvare a problemei sau problemelor.
entului de a explora, descoperi şi clarifica modalităţile de utilizare eficientă a Etapa VI. Selectarea strategiei
resurselor. Deţinutul trebuie singur să aleagă acţiunea care să producă schimbarea
În vederea pregătirii către liberare este necesar ca colaboratorul peniten- constructivă a problemelor. Rolul colaboratorului penitenciarului este să aju-
ciarului să stabilească o relaţie de încredere în mediul deţinuţilor şi să acorde te deţinutul ca să înţeleagă clar posibilele consecinţe ale fiecărei alternative.
o importanţă majoră problemelor abordate de deţinuţi. În acest sens ar fi util În general, colaboratorul penitenciarului nu dă sfaturi şi nu alege alternativa
de planificat consilierea deţinuţilor atât individual, cât şi în grup, conform pentru deţinut.
anumitor etape, cum ar fi: Etapa VII. Implementarea strategiei
Etapa I. Conştientizarea problemei Consilierea va avea succes numai în cazul dacă deţinutul va acţiona şi realiza
La această etapă se apreciază toate problemele care apar la deţinuţi odată cu hotărât strategia de soluţionare a problemei. Deţinutul trebuie să îşi asume răs-
liberarea din detenţie, (ex: Unde voi merge să locuiesc după liberare sau unde pundere pentru acele sarcini pentru care are capacitatea să le ducă la îndeplinire,
să caut un loc de muncă după liberare?). în timp ce consilierul le va realiza pe cele care depăşesc puterile deţinutului.
Este important ca aceste persoane să fie motivate să recunoască că au ase- Etapa VIII. Evaluarea
menea probleme, iar dacă este cazul, trebuie să fie prezentate nişte dovezi care Efectuarea unei evaluări este importantă pentru a încuraja deţinutul, dat
să documenteze existenţa lor. fiind faptul că experienţa obţinută în activitatea de soluţionare a problemelor,
Etapa II. Relaţie de încredere şi în special rezultatele pozitive obţinute în acest sens, duce la dezvoltarea per-
În consiliere este foarte important ca deţinutul sa manifeste încredere faţă sonală a deţinutului şi, respectiv, la reintegrarea lui socială.
de colaborator (asistent social, psiholog sau educator). Încrederea respectivă Dificultăţi şi perspective de reintegrare socială după liberarea din
poate fi stabilită cu condiţia că colaboratorul penitenciarului posedă cunoştinţă detenţie
de cauză şi este dispus la soluţionarea problemelor deţinutului. Munca colabo-
Liberarea deţinutului din penitenciar atestă o schimbare radicala a statutului
ratorului penitenciarului, inclusiv cea care îl vizează pe deţinut, presupune o
şi modului lui de viata. Deseori, acesta manifesta crize psihice de existenţă, stres
relaţie de cooperare, de parteneriat, care trebuie stabilită.
şi reacţii de inadaptare. De foarte multe ori, în primele luni de după liberare
Etapa III. Motivarea deţinutului
sunt savârşite noi infracţiuni. Una din principalele cauze fiind faptul ca fostul
Pentru a obţine rezultate în soluţionarea problemelor deţinuţilor, aceştia
deţinut nu poate să răspundă adecvat cerinţelor care apar în faţa lui odata cu
trebuie să dorească să depună eforturi în vederea schimbării situaţiei şi une-
liberarea din locurile de executare a pedepsei privative de libertate. Totodată,
ori este necesar de a motiva deţinuţii pentru anumite activităţi. O metodă de
societatea şi instituţiile sale nu sunt gata sa-l întimpine în modul cuvenit pe cel
motivare este folosirea valorilor social-utile pe care le posedă deţinutul. Este
care şi-a recăpătat din nou libertatea.
eficient când pentru motivare se folosesc exemple de succes cunoscute de de-
În acest sens, în scopul eficientizării reintegrării persoanelor eliberate din
ţinut sau de grupul de deţinuţi, de asemenea, sunt prezentate avantaje clare pe
detenţie, administraţia penitenciară exercită un şir de activităţi legate nemijlocit
care acesta le poate obţine.
de liberare, cum ar fi:
Etapa IV. Conceptualizarea problemei
– implicarea deţinutului în activităţi de instruire şi pregătire către liberare;
Consilierea este eficientă atunci când deţinutul examinează profund proble-
– informarea instituţiilor abilitate despre persoana care se eliberează şi
ma sa şi, respectiv, sunt stabilite principalele dificultăţi în rezolvarea acesteia.
problemele care necesită a fi soluţionate după liberare;
60 Capitolul II. Asistenţă socială acordată în vederea pregătirii către liberare § 3. Consilierea deţinuţilor pentru pregătirea către liberare 61
– acordarea actelor, obiectelor şi banilor păstraţi la conturile de peculiu ale – neadmiterea repetată a unor noi infracţiuni;
deţinutului; – reintegrarea în familie şi menţinerea legăturilor cu familia sau rudele
– acordarea unui certificat de liberare din detenţie, semnat de şeful instituţiei apropiate;
penitenciare, în care se indică termenul de detenţie şi data eliberării; – instruirea profesională şi angajarea în câmpul muncii cu menţinerea lo-
– asigurarea cu bilet pentru deplasarea la domiciliu pe teritoriu Republicii cului de muncă pe parcursul unei perioade îndelungate;
Moldova. Cheltuielile pentru procurarea biletului sau îmbrăcămintei sunt su- – asigurarea bunăstării materiale conform normelor stabilite în societate;
portate de deţinut, iar în cazul în care acesta nu dispune de bani, el este asigurat – nivel de independenţă la etapa luării de decizii şi rezolvării de proble-
cu bilet şi îmbrăcăminte din contul statului; me;
– acordarea unei indemnizaţii unice, în mărime de 75% din salariu mediu – conştientizarea restabilirii drepturilor şi libertăţilor stabilite de legislaţia
lunar pe economie pentru anul precedent, care pentru anul 2009 constituie în vigoare;
1867,12 lei; – menţinerea contactelor sociale.
– plasarea în aziluri de noapte ale administraţiei publice locale pentru cei
Orientarea vocaţională
care nu au un loc de trai după liberare.
Totodată, este important de menţionat că persoana eliberată din detenţie Studiile si cercetările demonstrează că absenţa calificării profesionale şi
este responsabilă de luarea de decizii în soluţionarea unor sau altor probleme angajării în muncă reprezintă nevoi criminogene semnificative; acoperirea
care apar odată cu reintegrarea în societate. Astfel, reieşind din experienţa acestor nevoi favorizează şansa de reintegrare socială a infractorilor. Stabilitatea
acestor persoane, putem propune câteva sfaturi orientate la susţinerea acestor locului de muncă – capacitatea persoanelor care au săvârşit infracţiuni de a-şi
persoane, în special: găsi şi menţine locul de muncă în relaţie cu procesul de înaintare în vârstă va
– de obicei, ceia mai receptivă şi dispusă spre acordarea de ajutor pentru reduce semnificativ tendinţa acestora de a recidiva (Braithwait, 1989; Sampson
exdeţinut este familia acestuia; & Lab, 1993). Activitatea de asistare a persoanelor care au săvârşit infracţiuni, în
– la întâlnirile cu familia, rudele şi prietenii, este necesar un comportament vederea reintegrării lor socio-profesionale, presupune derularea unor programe
liniştit şi înţelegător; dacă este cazul, aceste relaţii trebuie restabilite; de consiliere şi orientare vocaţională cu persoanele care, datorită executării
– este binevenit ca, începând cu primele zile de aflare în societate, aceştia pedepsei sau din diferite alte cauze, şi-au pierdut locul de muncă, precum si
să îşi caute un loc de muncă sau de instruire; cu cei care nu au fost niciodată angajaţi. Această dimensiune a asistării este
– este binevenită şi evitarea consumului de alcool; deosebit de importantă pentru atingerea scopului reintegrării sociale.
– de asemenea, este importantă evitarea relaţiilor cu persoanele care influ- Consilierea şi orientarea vocaţională reprezintă un proces complex de
enţează negativ sau menţin un comportament infracţional; asistare a clientului în vederea căutării, găsirii şi, nu în ultima instanţă, a păs-
– considerăm necesară şi activitatea de informare despre instituţiile statale trării locului de muncă. Se are in vedere şi urmarea unor cursuri de calificare/
şi procedurile de soluţionare a diverselor probleme; recalificare pentru a spori şansele de acces pe piaţa muncii.
– este importantă şi insistenţa în soluţionarea pas cu pas a sarcinilor de Consilierea vocaţională vizează sprijinirea clientului în alegerea formelor
perspectivă, etc. educaţionale, de instruire profesională şi ocupaţională care sunt adecvate abi-
După liberarea din detenţie, aceste persoane pot solicita asistenţă adresân- lităţilor, intereselor şi valorilor sale.
du-se consilierului de probaţiune din localitatea respectivă sau asistentului soci- Obiectivul general al acestui tip de consiliere este de a forma şi dezvolta
al din primărie, care la fel le pot ajuta să-şi rezolve anumite probleme. La fel pot abilităţile necesare în vederea identificării, achiziţionării, evaluării şi utilizării
interveni în soluţionarea anumitor probleme din societate şi diverse organizaţii informaţiilor despre sine şi piaţa muncii, abilităţi care vor facilita luarea unei
neguvernamentale din localitate, cum ar fi centrele de justiţie comunitară. decizii cât mai realiste cu privire la statutul social şi profesional/ocupaţional.
Drept indicatori de succes în reintegrarea socială a persoanelor eliberate Sesiunile de consiliere individuală sau de grup vizează educarea participanţilor
din detenţie pot servi: în vederea explorării a cinci domenii de competenţă: cunoştinţe despre propria
62 Capitolul II. Asistenţă socială acordată în vederea pregătirii către liberare § 4. Reţeaua instituţiilor sociale competente în soluţionarea diverselor probleme ce apar odată cu liberarea 63
persoană, informaţii ocupaţionale, evaluarea alternativelor, luarea deciziei şi Înţelegerea necesităţii şi importanţei unei atitudini pozitive faţă de mun-
implicarea activă în căutarea locului de muncă. că;
În alegerea domeniului profesional, o importanţă desosebită o are similari- Discutarea avantajelor şi dezavantajelor diverselor meserii;
tatea dintre patternul de interese al persoanei, pe de o parte, şi caracteristicile Învăţarea de abilităţi de explorare a posibilităţilor de muncă;
mediului de lucru, pe de altă parte. Prezentarea etapelor procesului de luare a deciziei în alegerea meseriei;
Interesele reprezintă preferinţele cristalizate ale unei persoane pentru anu- Relaţia dintre interese şi competenţe personale în alegerea meseriei;
mite domenii de cunoştinţe sau de activitate. Preferinţele pentru anumite do- Dezvoltarea abilităţilor de căutare activă a unui loc de muncă, etc.
menii de cunoaştere şi activitate favorizează alegerea ocupaţiilor în care aceste
Instrumentele şi tehnicile utilizate sunt: interviul – interviul calitativ, inter-
interese pot fi valorificate. Intervenţia profesionistului în această privinţă are ca
viul centrat pe problemă, interviul motivaţional (ca instrument când se evaluează
obiectiv conştientizarea de către deţinut a aspiraţiilor şi locul de muncă ales.
motivaţia si ca metoda în procesul de trecere de la un nivel motivaţional la altul),
Interesele trebuie sa fie identificate şi ierarhizate în ordinea priorităţii.
observaţia, chestionare de abilităţi şi aptitudini, valori, interese, teste psihome-
Etapele consilierii vocaţionale:
trice, oferirea de informaţii, modelarea (modelul prosocial), jocul de rol.
1. stabilirea relaţiei profesionale şi motivarea deţinutului să colaboreze cu
Testarea psihologică individuală cu bateria de teste BTPAC vine în comple-
profesionistul în vederea atingerii obiectivelor propuse;
tarea acestei activităţi de grup, prin evaluarea profilului aptitudinal individual
2. identificarea nevoilor de consiliere ale persoanei asistate prin evaluarea
al beneficiarilor şi compararea acestuia cu profilele aptitudinale ale meseriilor,
nivelului educaţional şi profesional (cunoştinţe, deprinderi, abilităţi, experienţa
în vederea orientării profesionale a acestora, prin identificarea meseriilor adec-
de muncă acumulată, puncte tari şi puncte slabe);
vate profilului.
3. identificarea caracteristicilor personale relevante pentru obiectivul urmă-
rit (trăsături de personalitate, aspiraţii şi valori personale, traseul educaţional § 4. Reţeaua instituţiilor sociale competente în soluţionarea diverselor
şi profesional, atitudini şi interese); probleme ce apar odată cu liberarea
4. fixarea obiectivelor (de comun acord cu deţinutul); precizarea paşilor care
trebuie parcurşi până la atingerea obiectivelor, precizarea sarcinilor ce revin fi- Exercitarea activităţilor de pregătire către liberare a deţinutului şi reinte-
ecărei părţi (profesionist – persoană asistată/deţinut), a rezultatelor aşteptate; grarea lui socială presupune identificarea şi implicarea în acest sens a unor
5. asistarea deţinutului în luarea deciziilor cu privire la pregătirea profe- organizaţii din domeniile:
sională, meserie, loc de muncă, ceea ce presupune generarea de alternative, – juridic (consultaţie juridică, oficii de probaţiune, etc);
evaluarea costurilor şi beneficiilor fiecărei alternative în parte; alegerea celei – sănătăţii (diagnostic, tratament medical);
mai avantajoase alternative; – diverselor sectoare ale vieţii publice, în funcţie de nevoile identificate ale
6. punerea in aplicare a deciziei luate; exdeţinutului (nevoia unei locuinţe, plasării la un centru, acordarea unui loc
7. monitorizarea progresului deţinutului; de muncă etc.), cum ar fi:
8. evaluarea finală a intervenţiei. – direcţii de asistenţă şi protecţie socială, primarii;
– secţii de evidenţă şi documentare a populaţiei;
Sesiunile au drept scop:
– agenţii de ocupare a forţei de muncă;
Identificarea şi conştientizarea caracteristicilor personale relevante pen- – inspectorate şcolare;
tru practicarea unei meserii (interese, valori, caracteristici de personali- – direcţii pentru protecţia drepturilor copilului (autoritatea tutelară);
tate, aptitudini şi deprinderi); – direcţii pentru tineret şi sport;
Analiza adecvării dintre profilul aptitudinal personal cu profilul aptitu- – organizaţii nonguvernamentale;
dinal al meseriei; – organizaţii religioase, de caritate etc.
64 Capitolul II. Asistenţă socială acordată în vederea pregătirii către liberare § 4. Reţeaua instituţiilor sociale competente în soluţionarea diverselor probleme ce apar odată cu liberarea 65
Sarcina de bază în vederea reintegrării sociale a persoanelor eliberate din stabilirea responsabilităţilor diferiţilor profesionişti la un anumit nivel
detenţie îi revine oficiilor de probaţiune ale Departamentului de Executare, al intervenţiei permite integrarea diverselor demersuri într-o intervenţie
care are funcţia de intermediar către celelalte instituţii, în dependenţă de ne- unitară, structurată într-o manieră holistică;
voile specifice. Lucrul în reţea, colaborarea interinstituţională este importantă, interesul de recuperare trebuie să fie al întregii comunităţi.
pentru că: Unul din instrumente de lucru larg răspândit în activitatea de asistenţă şi
o singură instituţie nu poate dispune de expertiză în toate domeniile; consiliere a persoanelor condamnate este mapa socială a comunităţii, ce con-
se evită punerea în practică a unor intervenţii şi formularea unor contribuie şi la eficientizarea activităţilor specifice ale consilierilor de probaţiune
cluzii din perspectivă uni-disciplinară; derulate pentru şi împreună cu persoanele asistate. Mai jos sunt indicate unele
schimbul de informaţii între specialiştii care au analizat aceeaşi problemă sugestii privind construirea acestei mape, având certitudinea că fiecare serviciu,
conduce la valorificarea tuturor informaţiilor şi alegerea unei modalităţi în funcţie de practică şi specificul muncii din teren, îşi poate construi un plan
eficiente de intervenţie; specific de acţiune.
sarcinile/responsabilităţile specifice conduc la eficientizarea interven- Paşi de urmat/planul de acţiune:
ţiei; 1. Stabilirea persoanei responsabile. Este indicat ca o persoană anume să
fie responsabilă de îndeplinire a acestei sarcini, dar este esenţial ca toţi membrii
echipei să se mobilizeze în acest sens.
ATOFM 2. Identificarea pe plan local a instituţiilor partenere.
DIP OSC
3. Acumularea unui minimum de informaţii privind serviciile specifice pe
Biroul Poliţia care le pot oferi instituţiile.
notarial 4. Contactul efectiv cu un reprezentant al fiecărei instituţii.
Biroul 5. Stabilirea modalităţilor concrete de colaborare.
FRSP de avocaţi 6. Stabilirea persoanelor de contact.
7. Semnarea unor parteneriate de colaborare. Stabilirea contactelor informa-
te prin semnarea unor parteneriate este o modalitate utilă de colaborare, care
SEDP ONG vine în primul rând în sprijinul clienţilor serviciului. Subliniem în acest context
importanţa contactelor personalizate, informate cu profesioniştii capabili şi
Client dispuşi să colaboreze.
Agenţii Instituţia
economici 8. Sintetizarea informaţiilor în mapa socială (dosar, mapă, broşură), care ar
medicală
trebui să cuprindă în mod necesar:
–– instituţia,
Centrul –– adresa instituţiei,
APL
militar
–– număr de telefon/fax/e-mail,
Direcţia –– program de lucru/program de lucru cu clienţii,
DASPF învăţă
mânt
–– persoana de contact
Culte Organi- Centrul de –– minim de informaţii despre serviciile oferite
religioase zaţii de plasament
caritate
Reţeaua de instituţii sociale

66 Capitolul II. Asistenţă socială acordată în vederea pregătirii către liberare § 5. Procedura de perfectare a documentelor pentru primirea indemnizaţiilor/pensiilor 67
§ 5. Procedura de perfectare a documentelor pentru primirea Conform Legii privind sistemul public de asigurări sociale persoane asigu-
indemnizaţiilor/pensiilor rate sunt considerate persoanele care activează în baza contractului individual
de muncă, în funcţii elective sau numite la nivelul autorităţii executive, legis-
În contextul realizării dreptului constituţional la protecţia socială, consfinţit
lative sau judecătoreşti; persoanele care primesc indemnizaţii de şomaj, de
în art. 47 al Constituţiei, se înscrie dreptul tuturor cetăţenilor (indiferent de sex)
incapacitate temporară de muncă, de invaliditate, precum şi persoanele care
la asigurarea socială în cazul pierderii capacităţii de muncă, inclusiv invalidităţii,
au un venit anual nu mai puţin de trei salarii medii lunare pe economie. Aceste
precum şi dreptul la asigurarea cu pensii.
prevederi ale legislaţiei noi demonstrează tendinţa spre o metodă de abordare
Reformele sociale ce se promovează în Republica Moldova sunt ori-
egalizatoare la stabilirea drepturilor cetăţenilor la asigurarea socială, inclusiv
entate spre asigurarea dezvoltării continue a prevederilor constituţionale
la asigurarea cu pensii.
prin aplicarea lor în normele legale naţionale. O dovadă în acest sens este
În legislaţia Republicii Moldova, din contul asigurărilor sociale este prevă-
Strategia de reformă a sistemului de asigurare cu pensii adoptată prin Hotă-
zută plata pensiilor pentru limită de vârstă, invaliditate şi de urmaş.
rârea Parlamentului nr.141-XIV din 23 septembrie 1998, Legea cu privire
la pensiile de asigurări sociale de stat nr.156-XIV din 14 octombrie 1998, Pensiile pentru limită de vârstă. Condiţiile obligatorii pentru stabilirea pensi-
precum şi Legea cu privire la sistemul public de asigurări sociale nr.489-XIV ei pentru limită de vârstă în mărime deplină sunt atingerea vârstei de pensionare
din 8 iulie 1999. stabilite de legislaţie şi realizarea stagiului de cotizare necesar.
Cursul de bază al reformelor promovate a determinat trecerea de la asistenţa
Vârsta de pensionare. Odată cu adoptarea în anul 1998 a Legii privind pen-
socială asigurată de stat la asigurarea socială. La baza creării şi funcţionării sis-
siile de asigurări sociale de stat, în Republica Moldova din anul 1999 a început
temului de asigurare socială şi a celui de pensii (ca parte integrantă a acestuia)
creşterea vârstei de ieşire la pensie atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei (art.41
au fost plasate următoarele principii:
al legii). Corespunzător a fost majorat şi stagiul de cotizare necesar. Dacă an-
principiul unicităţii, conform căruia statul organizează şi garantează ac- terior bărbaţii ieşeau la pensie la vârsta de 60 de ani, iar femeile – la 55 de ani,
tivitatea sistemului public de asigurări în corespundere cu normele de
începând cu 1 ianuarie 1999, vârsta de pensionare a început să se majoreze cu
drept unice;
6 luni anual şi către anul 2008 urma să constituie 65 de ani pentru bărbaţi şi 60
principiul egalităţii, care asigură tuturor participanţilor la sistemul public de ani – pentru femei. Însă în urma adoptării Legii nr.1485-XV din 22.11.02 cu
– contribuabili şi beneficiari de pensii şi alte indemnizaţii de asigurări
privire la introducerea modificărilor în art.41 al Legii nr.156-XIV din 14.10.98
sociale – egalitate în realizarea drepturilor şi executarea obligaţiilor, pre-
cu privire la pensiile de asigurări sociale de stat, vârsta de pensionare a fost
văzute de legislaţie;
îngheţată la nivelul anului 2002 şi în prezent aceasta constituie 62 de ani pentru
principiul solidarităţii sociale a generaţiilor; bărbaţi şi 57 de ani – pentru femei.
principiul obligativităţii;
principiul contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurare so- Stagiul de cotizare. Legislaţia Republicii Moldova stabileşte noţiunile de
cială se formează în baza contribuţiilor transferate de către persoa- bază şi modul de calculare şi confirmare a stagiului de cotizare necesar pentru
nele fizice şi juridice – participanţi ai sistemului public de asigurări stabilirea pensiei15. Conform regulii comune, stagiul de cotizare include toate
sociale. perioadele de activitate în câmpul muncii, pe parcursul cărora au fost transfe-
Concepţia nouă de pensionare presupune acordarea drepturilor la pensie rate contribuţii de asigurări sociale în fondul de pensii (p.1 al Regulamentului),
tuturor persoanelor asigurate, cu locul permanent de trai în Republica Moldova, precum şi alte activităţi, la realizarea cărora persoana a fost supusă asigurărilor
precum şi persoanelor care la momentul stabilirii pensiei nu erau asigurate, sociale (p.3 al Regulamentului). În stagiul de cotizare se includ şi perioadele
însă întrunesc condiţiile stabilite în Legea privind pensiile de asigurări sociale de absenţă forţată de la serviciu, indiferent de durată, cu condiţia că au fost
de stat. Lucrătorii din sectorul agrar, de asemenea, beneficiază de dreptul la 15
Regulamentul cu privire la modul de calculare şi confirmare a stagiului de cotizare pentru
pensie. stabilirea pensiei, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.417 din 3 mai 2000 (în
continuare – Regulament)
efectuate plăţile venitului asigurat şi transferarea cotelor de asigurare socială Pensiile de invaliditate. Pensiile de invaliditate se stabilesc persoanelor
(p.5 al Regulamentului). asigurate (indiferent de sex) în cazul pierderii totale sau parţiale a capaci-
În stagiul de cotizare, de asemenea, se includ şi perioadele beneficierii de in- tăţii de muncă în urma: unei boli obişnuite, unui accident de muncă, unei
demnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă, pentru îngrijirea copilului boli profesionale. Pentru a beneficia de pensie de invaliditate în urma unei
bolnav sau a unui membru de familie bolnav, de maternitate, de şomaj. boli obişnuite, la momentul constatării invalidităţii persoana asigurată (atât
În afară de perioadele menţionate, în stagiul de cotizare se includ următoa- bărbatul, cât şi femeia) trebuie să aibă un stagiu de cotizare în mărime de la
rele tipuri ale activităţii de muncă realizate până la 1 ianuarie 1999: un an până la 5 ani, în dependenţă de vârstă: până la 23 de ani – 1 an; de la
munca în calitate de membru de colhoz, indiferent de caracterul şi durata 23 până la 26 de ani – 2 ani; de la 26 până la 31 de ani – 3 ani, şi mai mult de
acesteia; 31 de ani – 5 ani.
activitatea de creaţie a membrilor uniunilor de creaţii, Pensia de invaliditate în urma unui accident de muncă sau a unei boli pro-
confirmată de către secretariatele comitetelor de conducere ale acestor fesionale se stabileşte indiferent de durata stagiului de cotizare.
uniuni de creaţie; Pensiile de invaliditate se plătesc integral tuturor pensionarilor, inclusiv
activitatea în calitate de slujitor şi lucrător al cultelor, începând cu 1 celor care realizează venituri pasibile de asigurări sociale de stat.
aprilie 1992.
Pensiile de urmaş. Dreptul la pensie de urmaş se acordă dacă persoana
Cu condiţia transferării contribuţiilor de asigurare socială în stagiul de co-
decedată era pensionar sau îndeplinea condiţiile pentru obţinerea unei pensii.
tizare se includ, de asemenea, şi perioadele de muncă în gospodăriile ţărăneşti
Pensiile de urmaş pot fi stabilite copiilor până la vârsta de 18 ani sau, dacă îşi
(de fermier) în calitate de membru, indiferent de caracterul şi durata activităţii,
continuă studiile în instituţii de învăţământ de zi secundar, secundar profesional
perioadele activităţii în bază de contract, precum şi activitatea de muncă indi-
şi superior, până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 23 de ani; soţului
viduală (p.10 al Regulamentului).
supravieţuitor dacă, la momentul decesului susţinătorului sau pe parcursul a 5
De rând cu cele menţionate mai sus, în stagiul de cotizare, de asemenea, se ani după deces, a împlinit vârsta de pensionare prevăzută sau a fost încadrat în
includ perioade necontributive, pe parcursul cărora persoana nu a fost supusă gradul I sau II de invaliditate, a avut cel puţin 15 ani de căsătorie cu persoana
asigurărilor sociale şi pentru care nu au fost transferate contribuţii de asigurări decedată şi nu s-a recăsătorit; soţului sau tutorelui, care îngrijeşte copii sub
sociale (p.3 al Regulamentului). Conform legislaţiei, la aceste perioade se re- vârsta de 3 ani ai susţinătorului decedat. Pensiile copiilor se plătesc integral
feră perioadele de îngrijire a copilului cu vârsta de până la 3 ani, a invalidului în toate cazurile. Pensiile soţilor şi tutorilor – doar în cazul dacă aceştia nu
de gradul I, a copilului – invalid în vârstă de până la 16 ani, a persoanei care realizează venituri pasibile de asigurări sociale de stat.
a depăşit vârsta de 75 de ani, cât şi perioadele serviciului militar obligatoriu,
serviciului militar sau celui asimilat cu acesta. Modul de plată a pensiilor şi alocaţiilor
Plata pensiilor şi alocaţiilor se efectuează lunar, în numerar, pentru luna în
Durata stagiului de cotizare necesar. În corespundere cu p.13 al Regulamen- curs, la domiciliul persoanei.
tului, începând cu 1 ianuarie 1999, stagiul de cotizare necesar pentru stabilirea Pensia sau alocaţia se plăteşte personal beneficiarului, mandatarului acestu-
pensiei pentru limită de vârstă constituia pentru bărbaţi 26 de ani şi pentru ia, tutorelui sau curatorului, la prezentarea actelor ce confirmă identitatea lor.
femei – 22 de ani. În fiecare an următor stagiul asigurat se majora pentru băr- Pensia sau alocaţia se plăteşte mandatarului numai la prezentarea actului ce
baţi cu un an şi pentru femei – cu doi ani, iar începând cu 1 ianuarie 2004 atât confirmă identitatea sa şi a procurii, autentificate conform legislaţiei în vigoare,
pentru bărbaţi, cât şi pentru femei – cu un an, până la atingerea de 35 de ani al cărei termen de valabilitate nu poate fi mai mare de 6 luni consecutive.
(vezi partea (1) a art.41 al Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat). La expirarea termenului de valabilitate a procurii, beneficiarul de pensie sau
Însă majorarea stagiului de cotizare necesar a fost suspendat, analog suspendării alocaţie are dreptul să perfecteze o nouă procură, legalizată în modul stabilit
creşterii vârstei de pensionare. Din anul 2003, a fost stabilit stagiul asigurat de legislaţia în vigoare.
necesar identic atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei – 30 de ani.
Dacă beneficiarul de pensie sau alocaţie se află temporar peste hotarele Re- riscurilor sociale asigurate: îmbolnăvirea, maternitatea, decesul. În acest caz,
publicii Moldova, procura pentru primirea pensiei sau alocaţiei poate fi auten- persoana, respectivă are dreptul de a beneficia de indemnizaţia pentru incapa-
tificată de ambasada (consulatul) Republicii Moldova din ţara de reşedinţă. citate temporară de muncă16.
Modul de plată a pensiilor persoanelor condamnate şi deţinute Alături de eforturile individuale orientate către asigurarea propriei bu-
în instituţiile penitenciare năstări, statul se implică semnificativ în ameliorarea condiţiilor de viaţă ale
În temeiul Hotărârii Guvernului nr. 1289 din 26.12.2007 „Privind aprobarea cetăţenilor săi, astfel încât standardele de civilizaţie şi calitate a vieţii să fie
modificărilor şi completărilor ce se operează în unele hotărâri ale Guvernului”, respectate.
persoanele condamnate şi deţinute în instituţiile penitenciare beneficiază de Pentru a beneficia de indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă,
dreptul la pensii. persoanele sunt obligate să acumuleze:
Pentru stabilirea pensiilor persoanelor condamnate şi deţinute în insti- un stagiu total de cotizare de cel puţin 3 ani;
tuţiile penitenciare, care anterior nu au beneficiat de pensie, administraţia un stagiu de cotizare de cel puţin 3 luni, realizat în ultimele 12 luni an-
penitenciarului va acumula actele necesare prezentate de condamnat, cererea terioare producerii riscului asigurat;
de solicitare a pensiei, va autentifica semnătura acestuia pe cererea respectivă un stagiu de cotizare specificat mai sus sau de cel puţin 12 luni, realizat
şi va expedia setul de acte organului teritorial de asigurări sociale, în a cărui în ultimele 24 luni anterioare producerii riscului asigurat (asiguraţii care
rază se află instituţia penitenciară. desfăşoară activitate în bază de contract individual de muncă pe durată
Plata pensiei pentru limită de vârstă şi invaliditate persoanelor condamnate determinată şi cei care muncesc la lucrări sezoniere).
şi deţinute în instituţii penitenciare se suspendă la locul de trai şi se transferă Perioada pentru care se acordă indemnizaţia pentru incapacitate temporară
pe contul curent pentru mijloacele intrate temporar în posesia instituţiei peni- de muncă este de cel mult 180 de zile calendaristice şi intră in vigoare din prima
tenciare, în care se deţine pensionarul. zi de concediu medical. Începând cu a 120-a zi, indemnizaţia se plăteşte în cazul
În cazul în care condamnatul este transferat în altă instituţie penitenciară, prelungirii concediului medical avizat de Consiliul Republican de Expertiză
sumele acumulate pe contul de peculiu al condamnatului în prima instituţie Medicală a Vitalităţii.
penitenciară se transferă pe contul de peculiu din instituţia penitenciară în care Având ca temei posibilitatea recuperării persoanei şi, în acelaşi timp, evi-
acesta este transferat. tarea încadrării acesteia într-un grad de invaliditate, medicul curant recurge
La eliberarea pensionarului din instituţia penitenciară administraţia institu- la prelungirea concediului medical peste 180 de zile, cu încă 30 de zile. De
ţiei achită beneficiarului de pensie suma integrală de pe cont şi timp de 10 zile indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă beneficiază persoanele
transmite organului de asigurări sociale informaţia privind suma achitată. angajate la lucrări sezoniere, şomerii, precum şi cei care prestează servicii în
Plata pensiei în instituţia penitenciară încetează după liberare şi se reia de baza contractului individual de muncă pe durată determinată pentru o perioadă
către organul de asigurări sociale la locul de trai din ziua încetării, în baza ce- de 30 de zile.
rerii, certificatului de liberare, eliberat de instituţia penitenciară, şi certificatului Baza de calcul a indemnizaţiei de asigurări sociale o constituie venitul mediu
despre achitarea pensiei de către instituţie. lunar realizat în ultimele 6 luni calendaristice premergătoare lunii producerii
riscului asigurat.
Prestaţiile de asigurări sociale Durata stagiului de cotizare are o influenţă şi la determinarea cuantumului
indemnizaţiei. Astfel, cu cât stagiul de cotizare al persoanei este mai mare, cu
Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă
atât şi cuantumul indemnizaţiei va fi mai mare. Persoanele cu un stagiu de
Dreptul constituţional al cetăţenilor la măsuri de protecţie socială se bazează
pe ideea potrivit căreia traiul decent se realizează prin autoprotecţie. Prin achi- Legea nr. 289-XV din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate tem-
16
tarea contribuţiilor de asigurări sociale în bugetul asigurărilor sociale de stat porară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale prevede unele condiţii de obţinere
persoanele se asigură de eventualitatea pierderii veniturilor în urma survenirii a dreptului la indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, care se acordă în
dependenţă de acumularea stagiului total de cotizare.
cotizare de până la 5 ani beneficiază de 60% din baza de calcul stabilită, cele privind modul de stabilire şi plată a ajutorului de deces, aprobat prin Hotărârea
cu un stagiu de cotizare de la 5 până la 8 ani – 70%, cel mai mare cuantum al nr. 1442 din 19 decembrie 2006.
indemnizaţiei vor primi persoanele cu un stagiu de cotizare de peste 8 ani – Ajutorul de deces prezintă o prestaţie unică, exprimată în sumă fixă, ce se
100% din baza de calcul. Stagiul de cotizare nu influenţează în nici într-un acordă în scopul susţinerii financiare a familiei decedatului sau a persoanei care
fel determinarea cuantumului indemnizaţiei de maternitate, al indemnizaţiei a suportat cheltuielile ocazionate de deces şi, respectiv, se plăteşte persoanei care
pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de tuberculoză, SIDA sau este, după caz, soţul supravieţuitor, copilul, părintele, tutorele, curatorul sau,
cancer de orice tip. În cazurile enunţate, persoanele au dreptul de a beneficia de în lipsa acesteia, persoanei care va dovedi că a suportat cheltuielile ocazionate
indemnizaţie, cuantumul căreia este de 100 % din baza de calcul stabilită. de deces.
Ajutorul de deces În conformitate cu modificările la Legea privind alocaţiile sociale de stat
Securitatea socială vizează reducerea instabilităţii economice, a riscurilor pentru unele categorii de cetăţeni (Legea nr. 396-XV din 2.12.2004), începând
şi vulnerabilităţilor, îndeosebi a celor care depăşesc anumite limite fireşti unei cu 1 ianuarie 2005, a fost stabilită acordarea ajutorului de deces pentru persoa-
economii de piaţă, precum şi oferirea unui tratament adecvat – servicii şi aju- nele neasigurate în mărime de 600 lei.
toare materiale celor aflaţi în nevoie. În contextul respectiv, ajutorul de deces Indemnizaţiile adresate familiilor cu copii
în conformitate cu Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară Indemnizaţiile pentru copii constituie principalul suport economic pentru
de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, nr. 289-XV din 22 iulie 2004, se familiile cu copii, sub formă de prestaţii unice sau periodice în bani. Acestea
plăteşte următoarelor categorii de beneficiari: sunt acordate familiei în funcţie de numărul copiilor, după caz, de vârsta acesto-
–– asiguraţilor; ra şi venitul familiei. În esenţă, indemnizaţiile pentru copii pot fi caracterizate ca
–– pensionarilor; politici socio-demografice ale ţării cu caracter incitativ-pronatalist, argumentat
–– şomerilor; de necesitatea stimulării anumitor forme de comportament demografic al fa-
–– persoanelor care au realizat un stagiu de cotizare de cel puţin 3 ani; miliilor. Ele reprezintă, de fapt, un element al solidarităţii sociale.
–– membrilor de familie aflaţi la întreţinerea persoanei asigurate.
În prezent, există următoarele tipuri de indemnizaţii adresate familiilor cu
În cazul în care are loc decesul persoanei neasigurate, ajutorul de deces se
copii:
acordă cu condiţia că nici unul dintre membrii familiei acesteia nu are dreptul
a) indemnizaţia unică la naşterea copilului, care de la 1 ianuarie 2008 con-
la ajutor de deces din sistemul public de asigurări sociale pentru persoana de-
stituie – 1200 lei la naşterea primului copil şi 1500 lei pentru naşterea fiecărui
cedată. Aceasta devine un beneficiu noncontributiv şi este susţinut de bugetul
copil următor;
de stat şi nu de bugetul de asigurări sociale.
b) indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei
Sprijinirea populaţiei din afara pieţei muncii, care necesită o atenţie imedi-
de 3 ani, în cazul persoanelor asigurate – în mărime de 20% din fondul de
ată, reprezintă un alt obiectiv principal al sistemului actual de protecţie socială,
retribuire a muncii, dar nu mai puţin de 100 lei, şi indemnizaţia lunară pentru
care este exprimat în acordarea dreptului la ajutorul de deces asiguratului, pen-
îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 1,5 ani, în cazul persoanelor
sionarului sau şomerului în caz de deces al unui membru al familiei sale aflat
neasigurate – în mărime de 150 lei;
la întreţinerea acestuia (soţul, părinţii, copiii în anumite condiţii) şi în cazul în
c) indemnizaţia lunară pentru întreţinerea copilului cu vârste între 1,5/3 şi
care persoana decedată nu avea drept la asigurări sociale.
16 ani se stabileşte familiilor cu venituri mici şi constituie 50 lei (atât pentru
Cuantumul ajutorului de deces se stabileşte anual prin Legea bugetului
persoanele asigurate, cât şi în cazul persoanelor neasigurate), dacă venitul to-
asigurărilor sociale de stat. În anul 2004, mărimea ajutorului de deces pentru
tal mediu lunar pentru fiecare membru al familiei în semestrul precedent nu
asiguraţi a fost majorată şi în prezent constituie 700 lei.
depăşeşte suma de 54 lei.
Modul de acordare şi plată a ajutorului de deces, stabilit de organele teri-
Indemnizaţiile adresate familiilor cu copii se stabilesc de către Casa Naţi-
toriale ale Casei Naţionale de Asigurări Sociale, este stabilit în Regulamentul
onală de Asigurări Sociale/Casele teritoriale de asigurări sociale în baza Legii
bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul în curs. Sumele necesare În cazul adopţiei copilului sau instituirii tutelei, indemnizaţia lunară pentru
pentru achitarea acestor plăţi, în cazul persoanelor neasigurate, sunt alocate creşterea/îngrijirea copilului se stabileşte din ziua adoptării hotărârii privind
din mijloacele bugetului de stat. încuviinţarea adopţiei, respectiv privind instituirea tutelei. Baza de calcul a
indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului constituie venitul mediu lu-
Indemnizaţiile adresate familiilor cu copii se stabilesc conform următoarelor
nar asigurat, realizat în ultimele 6 luni calendaristice premergătoare naşterii
condiţii:
copilului.
I. Indemnizaţia unică la naşterea copilului:
În cazul lichidării sau reorganizării unităţii economice sau în cazul reducerii
a) se stabileşte pentru fiecare copil născut viu, inclusiv în cazul gemeni-
statelor de funcţii în perioada aflării beneficiarului în concediu pentru îngrijirea
lor;
copilului, indemnizaţia pentru creşterea copilului nu se suspendă, cu condiţia
b) se stabileşte mamei, iar în cazul decesului ei – reprezentantului legal
că beneficiarul nu s-a reangajat în câmpul muncii.
al copilului;
c) când copilul a fost înregistrat la oficiul stării civile; III. Indemnizaţia lunară pentru întreţinerea copilului, inclusiv pentru co-
d) când a fost solicitată cel târziu în termen de 12 luni de la naşterea pilul aflat sub tutelă sau curatelă (în cazul elevilor şcolilor, gimnaziilor, liceelor
copilului. – până la absolvirea instituţiei respective), se stabileşte familiilor cu venituri
II. Indemnizaţia lunară pentru creşterea/îngrijirea copilului: mici (atât în cazul persoanelor asigurate, cât şi în cazul persoanelor neasigu-
a) se stabileşte de la data naşterii copilului, cu excepţia cazurilor de ad- rate), dacă venitul total mediu lunar pentru fiecare membru al familiei în anul
opţie sau de instituire a tutelei; precedent nu depăşeşte suma de 54 lei.
b) se stabileşte cu condiţia că a fost solicitată în termen de 12 luni de la Dreptul la indemnizaţia lunară pentru întreţinerea copilului se acordă pen-
naşterea copilului. În cazul în care indemnizaţia respectivă a fost so- tru un an calendaristic, dacă adresarea a avut loc în primul semestru, în caz
licitată mai târziu de termenul indicat, aceasta se stabileşte retroactiv, contrar, indemnizaţia se stabileşte din luna adresării până la începutul anului
dar nu mai mult decât pentru 12 luni premergătoare datei adresării; calendaristic următor.
c) în cazul în care ambii părinţi nu sunt încadraţi în muncă, indemnizaţia Cererea pentru stabilirea indemnizaţiilor adresate familiilor cu copii se
pentru îngrijirea copilului se stabileşte părintelui care de fapt îngrijeşte depune la Casa teritorială de asigurări sociale de către unul dintre părinţi (tu-
copilul; tore, curator) personal, prin intermediul reprezentantului primăriei sau prin
d) se stabileşte persoanelor asigurate cu condiţia că se află în concediu procură.
pentru îngrijirea copilului şi confirmă stagiul necesar de cotizaţie.
La cererea pentru stabilirea indemnizaţiei unice la naşterea copilului şi in-
Indemnizaţia lunară pentru creşterea/îngrijirea copilului stabilită mamei
demnizaţiei lunare pentru creşterea/îngrijirea copilului se anexează următoarele
se suspendă în cazul în care mama se angajează în câmpul muncii sau îşi reia
acte:
munca înainte de încheierea concediului pentru îngrijirea copilului şi se stabi-
a) actul de identitate al mamei sau al tatălui (tutorelui, curatorului);
leşte tatălui neîncadrat în câmpul muncii, care se ocupă nemijlocit de îngrijirea
b) certificatul de naştere a copilului, după caz, certificatul de naştere a co-
copilului până când copilul va împlini vârsta de 1,5 ani. Această prevedere nu se
pilului premergător;
extinde asupra mamelor care lucrează în condiţiile timpului de muncă parţial
c) adeverinţa de naştere a copilului (doar în cazul indemnizaţiei unice la
sau la domiciliu.
naşterea copilului);
În cazul în care concediul pentru îngrijirea copilului se acordă la cerere,
d) extrasul din ordinul de acordare a concediului pentru îngrijirea copilului,
opţional, unuia dintre părinţi (tutori), bunelului, bunicii, unei alte rude care se
doar în cazul persoanelor încadrate în câmpul muncii;
ocupă nemijlocit de îngrijirea copilului, indemnizaţia lunară pentru creşterea/
e) certificatul despre venitul asigurat pe 6 luni premergătoare lunii pro-
îngrijirea copilului se stabileşte acestuia, dacă îndeplineşte condiţiile de realizare
ducerii riscului asigurat, eliberat de fiecare dintre unităţile economice în care
a stagiului de cotizare.
solicitantul îşi desfăşoară activitatea;
f) după caz, documentul prin care se confirmă că mama (tatăl, tutorele, faptul că părintele se află în urmărire sau îşi ispăşeşte pedeapsa în instituţiile
curatorul) nu este încadrată în câmpul muncii (carnetul de muncă, certificatul penitenciare, adeverinţa despre deces etc., adeverinţa eliberată de oficiul stării
de la instituţia de învăţământ, certificatul de la agenţia teritorială pentru ocu- civile, prin care se confirmă în ce temei în certificatul de naştere a copilului au
parea forţei de muncă); fost înscrise datele despre tatăl copilului (în cazul mamelor solitare).
g) în cazul când solicitantul nu poate confirma documentar angajarea în
câmpul muncii, acesta anexează o declaraţie scrisă în care confirmă sub res- Modul de stabilire şi plată a indemnizaţiilor adresate familiilor
ponsabilitate personală faptul că nu este angajat în câmpul muncii. cu copii pentru mamele deţinute în instituţii penitenciare
Pentru stabilirea indemnizaţiilor adresate familiilor cu copii pentru ma-
La cererea pentru stabilirea indemnizaţiei lunare pentru întreţinerea copilului
mele deţinute în instituţii penitenciare, care cresc şi îngrijesc copii în aceste
se anexează următoarele acte:
instituţii, administraţia penitenciarului va acumula actele necesare prezentate
a) actul de identitate al mamei sau al tatălui (tutorelui, curatorului);
de condamnată, cererea de solicitare a indemnizaţiei, va autentifica semnătura
b) certificatul de naştere a copilului;
acesteia pe cererea respectivă şi va expedia setul de acte casei teritoriale în a
c) adeverinţa despre componenţa familiei, eliberată de organul administra-
cărui rază se află instituţia penitenciară.
ţiei publice locale sau de serviciul de exploatare a fondului de locuinţe, sau de
În cazul în care condamnata este transferată în altă instituţie penitenciară,
alte instituţii la bilanţul cărora se află fondul de locuinţe;
sumele acumulate pe contul de peculiu al deţinutei în prima instituţie peni-
d) documentul prin care se confirmă că părinţii sunt sau nu sunt încadraţi
tenciară se transferă pe contul de peculiu din instituţia penitenciară în care
în câmpul muncii (carnetul de muncă, certificatul de la instituţia de învăţământ,
aceasta este transferată, informând Casa Naţională de Asigurări Sociale despre
certificatul de la agenţia teritorială pentru ocuparea forţei de muncă);
transferurile efectuate.
e) în cazul când solicitantul nu poate confirma documentar angajarea în
Instituţia penitenciară, în termen de 10 zile de la data transferării deţinutei,
câmpul muncii, acesta anexează o declaraţie scrisă în care confirmă sub res-
prezintă casei teritoriale care a stabilit indemnizaţia certificatul în care se indică
ponsabilitate personală faptul că nu este angajat în câmpul muncii;
data transferării şi instituţia unde a fost transferată.
f) documentul despre venitul familiei (certificatul despre salariu, venitul
În baza certificatului prezentat, casa teritorială suspendă plata indemnizaţiei
provenit de la terenul agricol, pensiile alimentare de întreţinere, venitul in-
şi transmite dosarul personal la casa teritorială în a cărei rază se află instituţia
dicat în contractul de arendă al terenului agricol etc.) pe anul calendaristic
penitenciară în care condamnata a fost transferată. Casa teritorială anexează
precedent.
la dosar certificatul prezentat de instituţia penitenciară şi certificatul casei te-
Venitul familiei se confirmă: ritoriale cu privire la data suspendării indemnizaţiei.
a) în cazul persoanei fizice care desfăşoară activitate individuală de între- Plata indemnizaţiei în instituţia penitenciară încetează după liberare şi se
prinzător sub formă de organizare juridică de întreprindere individuală sau reia de către casa teritorială la locul de trai din ziua încetării, în baza cererii,
de gospodărie ţărănească, desfăşoară activitate individuală de muncă în baza certificatului de liberare, eliberat de instituţia penitenciară, şi certificatului
patentei de întreprinzător – prin documentul despre venit eliberat de primărie despre achitarea indemnizaţiei de către instituţie.
sau, după caz, de inspectoratul fiscal;
b) în cazul persoanei care nu desfăşoară activitate individuală de întreprin- Prestaţiile sociale
zător – prin documentul despre venit eliberat de primărie sau venitul indicat Alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni
în contractul de arendă (în cazul în care este deţinător de terenuri agricole cu Cadrul juridic care reglementează modul de stabilire şi plată a alocaţiilor
orice titlu de proprietate: titlul de proprietate privată, posesiune sau beneficiere sociale de stat îl constituie Legea nr. 499-XIV din 14 iulie 1999 privind alocaţiile
funciară), adeverinţa de la instituţia de învăţământ sau de la instituţia sferei sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni, cu modificările ulterioare.
sociale, certificatul de divorţ, extrasul din decizia organului administraţiei pu- Potrivit legii, alocaţia socială reprezintă o sumă de bani achitată lunar sau o
blice locale cu privire la instituirea tutelei (curatelei), adeverinţa care confirmă
singură dată din bugetul de stat persoanelor care nu îndeplinesc condiţiile mânt secundar şi superior, cu excepţia învăţământului fără frecvenţă, – până la
pentru obţinerea dreptului la pensie conform Legii privind pensiile de asigurări absolvirea instituţiei de învăţământ respective, însă nu mai mult decât până la
sociale de stat. împlinirea vârstei de 23 de ani) în cazul în care aceştia nu se află la întreţinerea
Beneficiari ai alocaţiilor sociale sunt următoarele categorii de cetăţeni: deplină a statului.
invalizii de gradul I, II, III (cu boală obişnuită, care nu au acumulat stagiul În cazul pierderii ambilor părinţi, cuantumul alocaţiei se dublează.
de cotizare pentru stabilirea pensiei de invaliditate); Alocaţia pentru îngrijire
copiii invalizi sub vârsta de 18 ani cu severitatea I,II,III; Alocaţia pentru îngrijire se stabileşte în conformitate cu prevederile Legii
invalizii din copilărie de gradul I, II, III (persoane cu disabilităţi din co- nr. 499-XIV din 14 iulie 1999 privind alocaţiile sociale de stat pentru unele
pilărie, care nu au acumulat stagiul de cotizare pentru stabilirea pensiei categorii de cetăţeni. În scopul îmbunătăţirii modului de acordare a alocaţiei
de invaliditate, inclusiv copiii cu vârsta de la 18 ani); pentru îngrijire, au fost operate modificări (Legea nr.45-XIV din 3.03.2006)
copiii care şi-au pierdut întreţinătorul (se stabileşte persoanelor în vârstă la legea în cauză, având ca efect stabilirea potrivită şi corectă a beneficiarilor
de până la 18 ani, în cazul elevilor şi studenţilor instituţiilor de învăţământ acestor alocaţii, care sunt următorii:
secundar şi superior, cu excepţia învăţământului fără fercvenţă, – până a) persoanele care îngrijesc la domiciliu un copil invalid în vârstă de până
la absolvirea instituţiei respective, însă doar până la împlinirea vârstei la 18 ani, cu severitatea I;
de 23 ani); b) invalizii din copilărie de gradul I, cu condiţia că aceste persoane nu se
persoanelor vârstnice (se stabileşte persoanelor care au atins vârsta stan- află la întreţinerea deplină a statului;
dard de pensionare, dar nu întrunesc condiţiile pentru obţinerea pensiei c) invalizii de gradul I nevăzători – pentru însoţire şi îngrijire la domiciliu;
pentru limită de vărstă). d) invalizii de gradul I, ţintuiţi la pat, care au avut de suferit de pe urma
În vederea intensificării protecţiei sociale a acestor pături sociale, care re- catastrofei de la Cernobâl.
prezintă categoriile cele mai vulnerabile de populaţie, şi în vederea majorării Actualmente, cuantumul alocaţiei pentru îngrijire constituie 250 lei.
suportului material, care rămâne a fi, actualmente, încă destul de nesemnificativ, Alocaţiile se stabilesc şi se plătesc de către organele teritoriale de asigurări
începând cu anul 2005, anual, la 1 aprilie, alocaţiile sociale de stat, cu excepţia sociale.
alocaţiei pentru îngrijire şi a ajutorului de deces, se indexează, reieşind din Plata alocaţiei în perioada privaţiunii de libertate se suspendă.
media creşterii anuale a indicelui preţurilor de consum pentru anul precedent,
fapt stipulat în art. 6, alin. (13) al Legii nr.499-XIV. Compensaţii nominative
Alocaţia pentru invalizii de gradele I, II, III, inclusiv invalizii din copilărie, Compensaţiile nominative sunt acordate pentru susţinerea populaţiei ne-
precum şi pentru copiii invalizi cu severitatea I, II, III, se stabileşte în cazurile voiaşe în vederea achitării plăţilor la serviciile comunale (încălzire, alimentarea
când persoanele indicate nu beneficiază de dreptul la pensie de asigurări sociale cu apă rece şi caldă, gaze naturale utilizate pentru aragaze şi pentru încălzire,
de stat şi nu se află la întreţinerea deplină a statului. serviciile de canalizare, energie electrică, gazul lichefiat în butelii pentru pre-
Gradul de invaliditate şi momentul survenirii invalidităţii se constată de gătirea bucatelor, procurarea cărbunelui şi lemnelor de foc). Compensaţiile
către consiliul de expertiză medicală a vitalităţii. nominative se acordă pe principiul categorial. Astfel, beneficiari de compensaţii
Starea de invaliditate şi momentul survenirii invalidităţii la copiii în vârstă nominative sunt următoarele categorii de persoane:
de până la 18 ani se determină de către Consiliul Medical Consultativ. 1) invalizii de gradul I şi II, indiferent de cauza invalidităţii;
Alocaţia pentru copii în cazul pierderii întreţinătorului se acordă dacă per- 2) următoarele categorii de invalizi de gradul III cu grad de invaliditate
soana decedată nu îndeplinea condiţiile pentru obţinerea dreptului la pensie stabilit fără termen:
de asigurări sociale de stat. a) invalizii de muncă;
Alocaţia pentru copii în cazul pierderii întreţinătorului se stabileşte persoa- b) persoanele cărora li s-a constatat invaliditatea în urma unor mutilări,
nelor în vârstă de până la 18 ani (elevilor şi studenţilor instituţiilor de învăţă- traume sau răni cauzate în exerciţiul serviciului militar;
c) victimele represiunilor politice din perioada anilor 1917-1990; a locuinţelor şi asociaţiile de locatari ai apartamentelor privatizate, de
d) foştii deţinuţi în lagărele de concentrare şi ghetouri; întreprinderile la balanţa cărora se află fondurile locative şi căminele,
3) copiii invalizi în vârstă de până la 18 ani; de întreprinderile de gazificare, autosalubritate, direcţiile teritoriale de
4) invalizii din copilărie; producţie ale gospodăriei apeduct-canalizare şi alte întreprinderi presta-
5) participanţii la cel de-al doilea război mondial şi soţiile (soţii) lor, după caz; toare de servicii cu indicarea modului de încălzire a locuinţei (casei) şi
6) persoanele asimilate participanţilor la război; a tuturor serviciilor de care se foloseşte beneficiarul;
7) familiile (părinţii sau soţiile nerecăsătorite sau copiii până la atingerea legitimaţia şi certificatul eliberate de către organele corespunzătoare, ce
vârstei de 18 ani, iar în cazul în care aceştia îşi continuă studiile în instituţii de confirmă evidenţa beneficiarului şi dreptul lui la acordarea compensa-
învăţământ la cursurile de zi – până la absolvirea instituţiei respective, însă cel ţiei;
mult până la atingerea vârstei de 23 de ani) celor căzuţi la datorie, precum şi extrasul din contul personal sau cartea de imobil, eliberat în mod ne-
ale celor decedaţi în urma participării la lichidarea consecinţelor avariei de la condiţionat de către organizaţiile locative sau primării la locul de trai,
C.A.E.Cernobâl; de cooperativele de construcţie a locuinţelor şi asociaţiile de locatari ai
8) pensionarii singuratici ; apartamentelor privatizate, de întreprinderile la balanţa cărora se află
9) familiile cu 4 şi mai mulţi copii, până la atingerea vârstei de 18 ani, iar în fondurile locative şi căminele. Pentru categoria de pensionari singuratici,
cazul în care aceştia îşi continuă studiile în instituţii de învăţământ la cursurile Casa Teritorială de Asigurări Sociale este în drept să confirme aceste
de zi – până la absolvirea instituţiei respective, însă cel mult până la atingerea temeiuri printr-un act întocmit în baza depoziţiilor martorilor. La actul
vârstei de 23 de ani; menţionat se anexează declaraţia solicitantului compensaţiei despre fap-
10) persoanele participante la acţiunile de luptă din Afghanistan, precum tul că nu are copii şi obligaţiunea de a restitui sumele plătite nelegitim,
şi la acţiunile de luptă de pe teritoriile altor state, din rândul militarilor şi în cazul declaraţiei false.
angajaţilor civili ai Armatei Sovietice, Flotei Maritime Militare, ai organelor
Cererea pentru stabilirea compensaţiilor nominative, cu anexarea docu-
securităţii de stat, colaboratorii organelor afacerilor interne ale fostei U.R.S.S.;
mentelor indicate, se depune personal de către beneficiar la Casa Teritorială
lucrătorii din aceste categorii, care au fost trimişi de organele puterii de stat ale
de Asigurări Sociale sau prin intermediul primăriei.
fostei U.R.S.S. în alte state şi care au participat la acţiuni de luptă pe teritoriul
Actele depuse la primărie pentru stabilirea compensaţiilor nominative sunt
acestora;
verificate, înregistrate şi transmise de către reprezentantul acesteia în termen
11) militarii aflaţi în serviciu activ, rezerviştii chemaţi la concentrare, vo-
de 5 zile la Casa Teritorială de Asigurări Sociale în condiţiile prezentului Re-
luntarii şi colaboratorii organelor afacerilor interne şi ai sistemului penitenciar,
gulament.
incluşi în efectivul unităţilor militare şi al structurilor speciale aflate pe poziţiile
Actele pentru stabilirea dreptului la compensaţii nominative se eliberează
de luptă, precum şi militarii, colaboratorii organelor afacerilor interne şi ai sis-
fără plată.
temului penitenciar şi persoanele civile delegate în aceste unităţi în vederea în-
deplinirii unor misiuni speciale în scopul asigurării eficienţei acţiunilor de luptă Ajutoare materiale
pentru apărarea integrităţii teritoriale şi independenţei Republicii Moldova. În conformitate cu Legea nr. 827-XIV din 18 februarie 2000, în republică
Cuantumul compensaţiilor nominative este determinat în funcţie de costul activează Fondul republican şi 35 fonduri locale de susţinere socială a populaţi-
nominativ al serviciilor prestate pentru o persoană. ei, care sunt abilitate să acorde ajutor financiar persoanelor social defavorizate,
preponderent, din rândul invalizilor, pensionarilor, familiilor cu mulţi copii,
Compensaţiile nominative se stabilesc în baza următoarelor documente: altor cetăţeni, afectaţi grav de sărăcie, fără o susţinere socială.
buletinul de identitate sau certificatul de naştere; Ajutorul material se acordă persoanelor socialmente vulnerabile din rândul
certificatul eliberat de întreprinderea municipală ce se ocupă de gesti- cetăţenilor Republicii Moldova pentru procurarea produselor alimentare (inclu-
onarea fondului locativ sau primărie, de cooperativele de construcţie siv produselor alimentare speciale), mărfurilor industriale de primă necesitate,
a medicamentelor, articolelor protetico-ortopedice şi pentru achitarea parţială mediu pe economia naţională pentru anul precedent eliberării din locul de
a serviciilor medicale, precum şi alimentarea în cantinele de ajutor social. detenţie. Indemnizaţia respectivă se achită din mijloacele bugetului de stat,
Fondurile locale acordă cetăţenilor care au nevoie de susţinere ajutorul alocate instituţiilor penitenciare prin intermediul Departamentului instituţiilor
material la locul acestora de trai. penitenciare al Ministerului Justiţiei.
Pentru a obţine ajutorul material, titularul acestui drept se adresează către Potrivit punctului 4 al Regulamentului menţionat, prin liberare din locurile
direcţia executivă a fondului de susţinere socială a populaţiei de la locul său de de deţinere se subînţelege:
trai, prezentând următoarele acte şi documente justificative: a) executarea efectivă şi integrală a termenului pedepsei privative de liber-
a) cererea în scris de a i se acorda ajutor material, cu descrierea detaliată a tate;
circumstanţelor stării materiale în care se află; b) liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen;
b) ancheta socială, eliberată gratis de primărie şi/sau organul local de asis- c) înlocuirea părţii neexecutate a pedepsei cu o pedeapsă mai blândă ne-
tenţă socială, care confirmă starea socială, condiţiile de trai şi venitul global privativă de libertate;
al familiei, în baza cărora se determină nevoia de ajutor a persoanei (familiei) d) liberarea de la executarea pedepsei privative de libertate a persoanelor
solicitante, precum şi veridicitatea circumstanţelor expuse în cerere. În cazul grav bolnave;
invocării motivului de boală, se va alătura certificatul, eliberat gratis de in- e) liberarea în baza actului de amnistie sau graţiere;
stituţiile medicale, care confirmă starea sănătăţii solicitantului şi nevoia de a f) liberarea de pedeapsă în legătură cu constatarea că fapta pentru care este
achita serviciile medicale, de a procura medicamentele sau articolele protetico- condamnată, în urma modificării legii penale, nu constituie infracţiune.
ortopedice; Obiectivul de bază al plaţii indemnizaţiei unice acordată persoanelor care
c) buletinul de identitate (paşaportul), legitimaţia de pensionar, adeverin- se eliberează din locurile de detenţie este optimizarea procesului de reintegrare
ţele de naştere ale copiilor, alte documente ce identifică persoana (familia) socială a persoanelor ce se eliberează din locurile de detenţie. În special, acest
solicitantă. suport financiar este destinat exdeţinuţilor pentru a se deplasa în transportul
În caz de necesitate, titularul ajutorului material este obligat să prezinte public, pentru procurarea obiectelor de prima necesitate, alimente, etc.
la cererea organului executiv al fondului local explicaţii, acte sau documente Este binevenit când deţinuţii care urmează să se elibereze din penitenciar
suplimentare. şi, respectiv, să primească această indemnizaţie sunt instruiţi în domeniul ges-
Ajutorul material se acordă, de regulă, o singură dată pe parcursul anului în tionării banilor primiţi conform necesităţilor personale.
curs, reieşind din disponibilul mijloacelor fondului local. Se admite acordarea
repetată în acelaşi an a ajutorului material doar persoanelor a căror stare ma-
terială a fost agravată ulterior de noi circumstanţe imprevizibile.
Indemnizaţia unică acordată persoanelor eliberate din detenţie
În scopul eficientizării procesului de reintegrare socială a persoanelor ce
se eliberează din detenţie, conform al.2 art.151 al Legii nr. 297-XIV din 24 fe-
bruarie 1999 cu privire la adaptarea socială a persoanelor eliberate din locurile
de detenţie, modificată şi completată prin Legea nr.129-XVI, din 23.06.2005, şi
Regulamentului cu privire la plata indemnizaţiei unice acordată persoanelor
ce se eliberează din detenţie, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii
Moldova, nr. 1353 din 20.12.2005, în penitenciare, în ziua eliberării din deten-
ţie, pentru persoanele care au executat termenul de pedeapsă penală privativă
de libertate se acordă o indemnizaţie unică în mărime de 75% din salariul
84 Capitolul III. Asistenţa psihologică acordată deţinuţilor în perioada de pregătire pentru liberare § 1. Rolul psihologului în procesul de pregătire pentru liberare a condamnaţilor 85
Capitolul III. Asistenţa psihologică ne putem aştepta la urmări negative. Astfel de condamnaţi, de obicei, devin
agresivi, bănuitori, răzbunători, căutând justificări infracţionale şi poziţio-
acordată deţinuţilor în perioada
nându-se ca victime ale nedreptăţii, crezând că sunt în drept de a-şi manifesta
de pregătire pentru liberare agresivitatea faţă de ceilalţi condamnaţi, colaboratori ai penitenciarului sau faţă
de propriile rude. Procesul de pregătire pentru liberare cu această categorie
§ 1. Rolul psihologului în procesul de pregătire pentru liberare de condamnaţi este dificil, deoarece activităţile psihocorecţionale ce nu s-au
a condamnaţilor organizat pe parcursul executării pedepsei, fizic, nu pot fi realizate în ultimele
şase luni.
Psihologul din penitenciar îndeplineşte, în principal, următoarele atribuţii, O direcţie importantă în acordarea asistenţei psihologice în cadrul pregă-
în limitele competenţei sale: tirii pentru liberare este formarea planurilor de viaţă sau a unor perspective
realizează evaluarea psihologică a condamnaţilor; sociale ce prezintă interes pentru condamnat. Unul din studiile efectuate
desfăşoară activităţi de consiliere psihologică; cu condamnaţii recidivişti a dovedit, că înainte de ultima liberare din de-
participă la clasificarea şi selecţionarea deţinuţilor; tenţie, aceştia şi-au stabilit ca planuri personale: găsirea unui loc interesant
asigură intervenţia în situaţii de criză (tentative de suicid, automutilări, de muncă, continuarea studiilor (colegiu, facultate), rezolvarea problemelor
conflicte cu personalul sau conflicte cu alţi deţinuţi); familiale. Însă din numărul condamnaţilor ce au participat la studiul nomi-
coordonează şi desfăşoară programe de intervenţie specifică adresate nalizat au reuşit să-şi realizeze planurile de viaţă doar jumătate. Condamna-
persoanelor private de libertate vulnerabile şi din categoria celor cu nevoi ţii au adus justificări, referindu-se la diverse greutăţi legate de angajarea în
speciale; câmpul muncii, influenţa negativă a prietenilor, neîncrederii celor din jur, la
asigură procesul de pregătire pentru liberare a condamnaţilor, etc. fel menţionând şi factorii subiectivi, cum ar fi: instabilitatea emoţional-vo-
Toate activităţile psihosociale pot fi petrecute la diverse etape ale adaptătării litivă, carenţele educaţionale şi alte trăsături caracteriale, asupra dezvoltării
condamnatului la condiţiile de detenţie, şi anume: cărora nu s-a atras atenţie în procesul de resocializare înfăptuit de serviciile
1. adaptarea condamnatului la condiţiile de detenţie (mobilizarea, orienta- educative. Fiecare al doilea condamnat a schimbat câteva posturi de lucru,
rea condamnaţilor, activizarea deprinderilor, aptitudinilor ce corespund deoarece nu erau pregătiţi să răspundă cerinţelor noului colectiv de muncă.
noilor condiţii de viaţă şi muncă); Mulţi au indicat mediul negativ care, în mare parte, a influenţat săvârşirea
2. asistenţa psihologică în cazurile schimbării condamnatului de la un regim unei infracţiuni repetate.
la altul, dintr-un penitenciar în altul, schimbarea anumitor condiţii de Este bine cunoscut faptul că la sfârşitul perioadei de detenţie se agravează
detenţie; anumite stări ale condamnaţilor legate de schimbările ce urmează să apară
3. asistenţa psihologică în cadrul procesului de pregătire pentru liberare a în viaţa lor. Această perioadă pune în prim-plan starea de nelinişte legată de
condamnaţilor. momentul eliberării din detenţie. Marea majoritate a condamnaţilor sunt în-
Dacă vorbim despre pregătirea pentru liberare, aceasta necesită a fi începută grijoraţi de faptul cum vor fi primiţi de către membrii familiei, de victimă sau
din prima zi a detenţiei şi efectuată pe tot parcursul executării pedepsei, ea fiind rudele acesteia, dacă vor putea sau nu să-şi găsească un loc de muncă, vor avea
parte componentă a procesului de resocializare. un loc de trai.
Etapa de pregătire pentru liberare a deţinutului urmăreşte nu doar o evaluare Toate aceste probleme devin sursa unor trăiri emoţionale negative, care
a procesului corecţional petrecut în penitenciar, ci mai degrabă consolidarea vor influenţa comportamentul condamnatului, relaţiile cu ceilalţi şi, desigur,
(întărirea) legăturilor sociale în vederea adaptării şi acomodării lui la normele relaţiile cu personalul penitenciarului. Cu toate acestea, este o perioadă în care
şi viaţa socială din afară. condamnatul va fi dispus să relaţioneze cu psihologul sau asistentul social,
Trebuie să menţionăm faptul că, în cazurile în care procesul de adaptare a conştientizînd că ar putea primi ajutorul specialiştilor.
condamnatului la condiţiile de detenţie are loc fără intervenţia psihosocială,
Trebuie să ştim: Chiar şi condamnaţii orientaţi pozitiv, ce respectă pentru câteva zile. Şi apoi? Să meargă la serviciul amplasării forţelor de muncă
regimul de detenţie, sunt încadraţi în câmpul muncii şi participă la diverse să ceară ajutor, că s-a calificat în penitenciar. Să meargă la primărie şi să ceară
programe socio-educative au nevoie de asistenţă psihosocială în perioada de o locuinţă, că aşa i-a spus asistentul social. Dar au schimbat peste noapte atât
pregătire pentru liberare. de multe în ţara asta! E iarnă deja şi haine prea groase nu are. În schimb, ştie
exact ce are de făcut. E atât de simplu! Se va întoarce la penitenciar să le spună
Când în cadrul penitenciarului activează 1 psiholog la 400 de condamnaţi,
tuturor că au dat greş cu el, că toată educaţia lor de 2 lei nu l-a ajutat cu nimic!
sarcinile de lucru ale specialistului sunt destul de multe, posibilitatea acordării
De-acum e recidivist!
consultaţiilor psihologice tuturor e fizic imposibilă, este problematic ca acest
De multe ori astfel de cazuri sunt primite dureros de către personalul pe-
specialist să realizeze fără ajutorul colegilor programul de pregătire pentru
nitenciar. Cei ce par a fi deţinuţi model, care au participat la programele so-
liberare.
cio-educative, au respectat regimul de detenţie, nu au reuşit să se descurce în
Deci, psihologul trebuie să-şi planifice programul de lucru pentru a reuşi
societate...
atât munca cu condamnaţii noi-sosiţi, desfăşurarea programelor psiho-sociale,
Astfel, ajungem la concluzia că activităţile ce urmează a fi efectuate în cadrul
cât şi cele de pregătire pentru liberare.
procesului de pregătire pentru liberare trebuie să vină ca întărire, recapitulare
Procesul de pregătire pentru liberare necesită implicarea tuturor specialişti-
a cunoştinţelor pe care condamnatul le acumulează pe parcursul întregii pe-
lor (educatorului, asistentului social, psihologului şi, după caz, a medicului sau
rioade de detenţie în cadrul programelor socio-educative şi psihosociale, care
specialiştilor din afară). Este binevenită implicarea serviciului de probaţiune
necesită a fi direcţionate spre însuşirea unor deprinderi şi abilităţi ce urmează
şi a centrelor de justiţie comunitară. Odată ce există o echipă de lucru, pot fi
a fi aplicate de partea cealaltă a gratiilor.
trasate obiectivele şi împărţite sarcinile.
Această etapă în penitenciar începe din ultimele 6 luni de detenţie şi
Din păcate, foarte des, cei care se preocupă de situaţia condamnatului după
continuă până în prima zi a eliberării, iar în unele cazuri urmează şi după
liberare sunt doar colaboratorii sistemului penitenciar, oamenii pe care ei îi
liberare, în centrele de reintegrare pentru persoanele ce au fost în conflict
cunosc, care peste puţin timp nu vor mai fi cei ce supraveghează, ci aceiaşi
cu legea.
cetăţeni de rând şi cu care e posibil să nu se mai întâlnească.
De unul singur, specialistul psiholog nu poate să realizeze complet progra-
Trebuie, totuşi, să cunoaştem adevărul, care de multe ori e dur şi greu de spus
mul de pregătire pentru eliberare, aceasta e prerogativa întregii echipe. Desigur,
răspicat. Deţinutul este perfect adaptat la viaţa instituţionalizată. Penitenciarul
psihologul poate avea cazuri în care condamnatul este unul din clienţii săi fideli,
este lumea lui, el îi ştie toate regulile şi slăbiciunile. Desigur, spune că vrea să
care a trecut prin anumite programe psiho-sociale sau a beneficiat de ore de
se libereze. Dacă ar nega, ar însemna că nu este pregătit pentru viaţa de afară.
consiliere psihologică, pe parcursul cărora acesta a învăţat anumite abilităţi
Dar oare lumea de afară este pregătită să-l primească?
sociale sau şi-a întărit anumite comportamente prosociale. Însă fiecare din cei ce
Atunci când în echipa de lucru sunt persoane din afară, condamnatul con-
urmează a fi eliberaţi au nevoie de un bloc de activităţi ce vor urmări instruirea
ştientizează că este aşteptat, că poate cere ajutor şi trebuie să depună efort
în vederea soluţionării problemelor ce apar odată cu eliberarea din detenţie şi
pentru a-şi realiza cu succes planurile de viaţă care le-a desenat în imaginaţia
care ulterior îi va ajuta să se reintegreze cu succes în societate.
sa de atâtea ori.
Intervenţia psihologului are menirea de atenuare şi de sprijin, încurajând
Multe din programele socio-educative familiarizează condamnatul cu in-
modelele de viaţă pozitive şi dezactivarea celor negative.
formaţie necesară pentru o bună cunoaştere a drepturilor sale în detenţie, îl
De fapt, la etapa nominalizată, activităţile psihologului vor fi determinate
învaţă meserii ce sunt actuale în penitenciar, dar probabilitatea aplicării lor
de necesităţile condamnaţilor ce apar la sfârşitul perioadei de detenţie. Odată
când se va elibera e minimă. Iar în unele cazuri ziua liberării poate fi chiar
ce fiecare din condamnaţi are un plan de executare a pedepsei în care sunt ur-
cea mai tristă. Familie nu are, iar rudele mai îndepărtate nu-l recunosc şi nu-l
mărite toate activităţile şi programele socio-educative sau psihosociale, la care
vor în preajma lor. Prieteni? Toţi sunt în penitenciar. Nu are unde să doarmă,
trebuie să participe acesta, realizarea asistenţei psihologice va fi şi ea introdusă
nu are ce să mănânce. Puţinii bani pe care i-a primit la liberare îi vor ajunge
în planul menţionat.
O condiţie indispensabilă în pregătirea pentru eliberare a condamnaţilor concentrânduse pe activităţile pozitive, alţii caută disracţii, deseori interzise îi
este ridicarea nivelului de autoapreciere şi restabilirea statutului social al aces- sfidează pe cei mai slabi.
tora. Apatia dă naştere pasivităţii, paralizează voinţa şi intelectul. Astfel, deţinuţii
Primul pas în realizarea intervenţiei psihologice este evaluarea stării con- devin indiferenţi faţă de propriul destin, nu doresc să muncească, să participe
damnatului, a nevoilor acestuia, a abilităţilor şi aptitudinilor sale. Evaluarea la viaţa colectivă a închisorii.
condamnatului va permite stabilirea metodelor de lucru, programelor psiho- Frusrarea încorporează toate aceste stări. Ea se prezintă fie prin activism
sociale ce necesită a fi efectuate reieşind din fiecare caz în parte. deosebit (agresivitate, autorănire), fie prin pasivitate şi dezacord. Stările psihice
Până a descrie metodele de evaluare ce pot fi aplicate de către psiholog, grave pot duce persoanele cu o slabă putere de voinţă la pierderea individua-
credem că ar fi bine ca specialiştii să cunoască câteva aspecte evidenţiate în di- lităţii sale. Aceasta se observă chiar şi în aspectul fizic: privirea ştearsă, vagă;
verse studii de specialitate cu referire la dinamica personalităţii condamnatului, felul de se mişca, limbajul sărac. Nu întâmplător mulţi dintre deţinuţi, care au
anumite trăsături caracteriale şi comportamentale ce vor fi descrise mai jos. petrecut mai mult timp în închisoare, deseori seamănă unul cu celălalt.
Cercetările în privinţa dinamicii personalităţii omului privat de libertate au Impactul privării de libertate asupra componentelor personalităţii este în
concluzionat că dezvoltarea ei în aceste condiţii speciale, subordonate anumitor multe cazuri dramatic, generând conduite diferite faţă de cele din mediul liber.
reguli, se constituie dintr-un anumit rând de etape, acestea fiind etapele criti- O importanţă aparte pentru menţinerea echilibrului sufletesc al persoanei
ce în dinamica personalităţii deţinutului, susţinute de o schimbare a stărilor o deţin astfel de elemente ca vestimentaţia, familia, casa, prietenii, obiectele
psihice ale individului. familiare ş.a.; separarea bruscă de aceste elemente contribuie la dezintegrarea
Astfel, specialiştii împart aceste etape în: psihologică a persoanei, face vizibil dramatismul condamnării.
1. arestul; Ca element al personalităţii, afectivitatea „duce greul” frustrărilor impuse
2. intrarea în vigoare a pedepsei; de privarea de libertate.
3. încarcerarea; Majorităţii deţinuţilor le este firesc:
4. primele 6-8 luni de detenţie; sentimentele amorale;
5. 3-8 luni înainte de eliberare; excitaţiile emoţionale ridicate;
6. eliberarea. neputinţa, iar mai des, nedorinţa de a se controla;
În dinamica stărilor psihice ale deţinuţilor se observă o anumită legitate. expresivitatea exagerată a manifestării emoţiilor;
Individul se află într-o stare permanentă de aşteptare, în care se petrece ajustarea absenţa empatiei, indiferenţa faţă de alţii;
preliminară a omului pentru condiţiile de viaţă şi activitate care urmează să dependenţa sentimentelor de influenţa grupului;
apară. Aşteptarea poate fi diferită după conţinutul ei psihologic: frica faţă de sentimentul de inferioritate ;
posibilele suferinţe; neliniştea – când nu se cunosc urmările unui eveniment; mascarea trăirilor adevărate;
o încordare majoră cu agravarea funcţiilor psihice şi fizice. G. Florian, într-un studiu ce vizează particularităţile afective ale deţinuţilor,
O altă stare a deţinuţilor este speranţa la ceva mai bun în viitor. Ea este scoate în evidenţă următoarele trăsături ale deţinuţilor: insecuritatea şi naivita-
proprie tuturor oamenilor, însă pentru cei privaţi de libertate are un aspect tea; dorinţa de afirmare şi opozabilitatea; teama de compromitere, devalorizarea
deosebit – este speranţa la schimbarea destinului, în general după eliberare, familiei şi un sentiment latent de ratare; receptivitatea scăzută pentru învăţare,
fiind legată cu problema cum să se evite o pedeapsă prea dură. În special, pe detaşare şi conservatorism; sentimentul de inutilitate şi abandon, nevoia de
toţi deţinuţii cu o durată mai mare de detenţie sau cu boli grave îi caracterizează suport moral şi material. La femei, caracteristicile principale sunt dezorienta-
stările de deznădejde, ruinare. rea afectivă, hiperemotivitatea, nevoia de originalitate şi anxietatea; nevoia de
Nu putem să nu menţionăm astfel de stări ca: tristeţea, apreciată ca „funda- susţinere, egocentrismul şi ataşamentul de familie; culpabilitatea, dragostea de
ment al vieţii în închisoare” (M. N. Ghernet); plictiseala – starea neplăcută din copii şi gelozia; revendicativitatea, depresia şi sentimentul de inferioritate; ideile
care deţinuţii încearcă să iasă prin diverse metode. Unii cu puterea de voinţă de persecuţie, renunţarea, contemplativitatea şi trăirea în trecut.
Deţinutul, frecvent, îşi pierde încrederea în posibilitatea de reintegrare so- Deţinuţii adulţi. La 30-40 de ani deţinuţii trăiesc deosebit de dur despărţirea
cială, voinţa lui începe să fie exersată în acţiuni care-l îndepărtează şi mai mult de familie, rude, lipsa posibilităţii de alegere liberă a activităţii. Astfel, mai ales
de aşteptările cadrelor din locurile de detenţie (tatuajul, bravarea, provocarea la deţinuţii recidivişti, se formează o atitudine pesimistă faţă de viaţă, apare
altor deţinuţi mai puternici la luptă). neîncrederea în ceilalţi, se dezvoltă agresivitatea şi înrăirea.
Condiţiile specifice izolării sociale sub forma încarcerării nu pot să nu se Persoanele cu vârsta între 40-55 de ani tot mai des se gândesc la realizările
răsfrângă asupra caracterului persoanei deţinute. Astfel, deţinuţii se clasifică în lor în viaţă, sunt mai autocritici şi mai veridici în aprecierea realităţii înconju-
persoane cu dezvoltare pozitivă şi cu dezvoltare negativă a caracterului. rătoare, trăiesc nevoia de a comunica cu persoanele apropiate.
Leonhard consideră că la persoanele cu dezvoltare negativă a caracterului La deţinuţii cu vârsta peste 55 de ani are loc o reorganizare a motivaţiei în
se urmăresc: legătură cu aşteptarea bătrâneţei. Ei se simt obosiţi de o astfel de viaţă şi tind
1. accentuarea unor anumite trăsături de caracter: comportamente demon- să rupă orice legătură cu ea. Însă unii deţinuţi, care îşi ispăşesc pedeapsa ani
strative, lăudăroşenie, indiferenţă faţă de viitor, pierderea independenţei, îndelungaţi, nu au familie, sunt indiferenţi faţă de sine şi destinul lor.
mărirea sau micşorarea numărului de pretenţii;
Caracteristicile psihologice ale femeilor aflate în detenţie. Femeile deţinute
2. formarea tipului agresiv faţă de ceilalţi şi de sine (autoagresiv); eschivarea
au specificul lor, cauzat de aspectul psihologic al acestei categorii. În cadrul
de la muncă sau alegerea unei munci mai uşoare, autoafirmarea în faţa
executării procesului privării de libertate, trebuie să ţinem cont de particulari-
celorlalţi; metodele de comportament preluate de aceste persoane sunt:
tăţile anatomo-fiziologice ale femeilor. Procesele fiziologice duc la schimbarea
agresivitate verbală, ameninţări, autovătămare etc. Comportamentul
dispoziţiei, dureri de cap, schimbarea tensiunii arteriale, ameţeli, care necesită
agresiv şi autoagresiv este o formă de protest, care se observă la per-
intervenţie medicală şi psihologică. Femeile deţinute se deosebesc printr-o
soană în situaţii de ameninţare psihică şi fizică, unei frustrări înalte şi
labilitate emoţională sporită, sensibilitate, sentimentalitate, care se observă în
deprivării.
momentul privării de libertate, despărţirii de copii şi familie. În comparaţie
Au fost identificate şi trăsături tipice anumitor categorii de vârstă:
cu bărbaţii deţinuţi, femeile percep mult mai dureros izolarea de societate.
Persoanele tinere. Această vârstă pune accentul pe problema cunoaşterii Ele se deosebesc printr-o excitare sporită, cad uşor sub influenţa dispoziţiei
de sine şi a viitorului. Mulţi dintre deţinuţii tineri nu au o calificare, deoarece de grup.
până la detenţie nu au practicat o anumită profesie. Între deţinuţii tineri sunt Dinamica stărilor afective este mai expresivă, decât la bărbaţi. În perioada de
persoane care doresc să-şi schimbe în viitor caracterul activităţii sale, ceea ce adaptare, pentru femei sunt caracteristice stările de apatie, indiferenţă, tristeţe,
cere o reorientare profesională şi recalificare. frustrare. De asemenea, femeilor le este specifică instabilitatea caracterului,
Un loc important în viaţa tinerilor deţinuţi îl ocupă problemele familiale sensibilitatea la influenţele negative a mediului, iritabilitate mărită. Crizele
şi căsnicia. În special, la bunăstarea familială ţin foarte mult deţinuţii între nervoase se întâlnesc mai des la femei decât la bărbaţi.
vârsta 26-30 de ani. Ruperea relaţiilor familiale poate duce la preluarea unui Revenind la evaluare, pentru a fi eficientă, ea trebuie atent planificată, sta-
comportament amoral. bilindu-se atât scopul general al acesteia, cât şi obiectivele operaţionale şi paşii
Este de menţionat faptul că de regulă, dacă comportamentul la vârsta de (activităţile) prin care scopul propus poate fi atins. În practică, atunci când
18-25 de ani este mai puţin sigur şi nedeterminat, atunci la persoanele cu vârsta ne gândim la procesul de evaluare, trebuie să avem în vedere câteva aspecte-
între 26-30 de ani apar tendinţe de stabilizare a comportamentului, fie ele nega- cheie:
tive sau pozitive. Cu înaintarea în vârstă, la mulţi dintre deţinuţi creşte tendinţa 1. Adunarea de informaţii despre client;
de a se corecta; în special aceasta este caracteristic la 28-30 de ani. În perioada 2. Explorarea faptelor, a sentimentelor, a gândurilor şi a comportamentelor
data merge mai intensiv şi mai productiv procesul de cunoaştere socială. Îm- clientului;
plinind vârsta de 25 de ani, la individ nu încetează procesul de cunoaştere de 3. Clarificarea şi identificarea nevoilor şi/sau problemelor clientului (insis-
sine şi a celorlalţi şi nici procesul de instalare a unor valori noi. tându-se asupra nevoilor criminogene), a motivaţiei pentru schimbare;
4. Înţelegerea în context (social, familial) a situaţiei clientului; –– motivarea adecvată a subiecţilor pentru a obţine din partea acestora
5. Dezvoltarea unei imagini de ansamblu asupra situaţiei clientului pentru răspunsuri sincere.
planificarea acţiunilor necesare rezolvării problemelor identificate sau Avantajele metodei ţin date de posibilitatea obţinerii unor informaţii nu-
satisfacerii nevoilor clientului şi reducerii riscului identificat. meroase şi variate, direct de la sursă, într-un timp relativ scurt, precum şi de
Experienţa atât naţională, cât şi internaţională arată că aplicarea metodicilor faptul că nu necesită aparatură sofisticată ori instalaţii speciale.
standardizate de studiere a personalităţii şi relaţiilor interpersonale asupra per-
Observaţia constă în urmărirea atentă intenţionată şi înregistrarea exactă,
soanelor private de libertate, de regulă, nu garantează evidenţierea informaţiei
sistematică a diferitelor manifestări ale comportamentului individului, ca şi a
veridice. Astfel, cu toate că specialiştii dispun de un arsenal bogat de metodici
contextului situaţional unde acesta se produce, în scopul sesizării unor aspecte
psihodiagnostice, apar dificultăţi la aplicarea lor practică în penitenciar, cum
esenţiale ale vieţii psihice.
ar fi:
Cuvântul observaţie semnifică tocmai constatarea exactă a unui fenomen,
1. În condiţiile de detenţie, datorită mecanismelor psihologice de apărare,
fapt cu ajutorul unor mijloace de investigaţie şi apoi studierea aprofundată a
anxietăţii şi suspiciozităţii, condamnaţii ascund motivaţia şi scopurile pe
acestei constatări. Observatorul este doar un fotograf al faptului, iar observaţia
care le urmăresc, distanţându-se de psiholog sau încercând să-l dezin-
trebuie să redea exact natura faptului, a fenomenului.
formeze;
Condiţiile unei bune observaţii
2. Metodicele tradiţionale de evaluare a relaţiilor interpersonale, mai ales
Există o serie de exigenţe ce trebuie avute în vedere, pentru ca observaţia să
cele sociometrice şi chestionarele nu sunt adaptate populaţiei penitenci-
se caracterizeze prin eficienţă şi obiectivitate:
are;
a) stabilirea precisă, clară a scopului urmărit. Este necesar ca observaţia să
3. Alături de metodele psihodiagnostice, specialistul trebuie să aplice şi alte
se realizeze în baza unui plan dinainte stabilit, în care să se menţioneze
metodici, cum ar fi observaţia şi interviul (convorbirea structurată).
obiectivul urmărit, aspectul, latura sau comportamentul vizat;
Interviul este un instrument de diagnosticare şi de înţelegere a clientului cu b) selectarea formelor ce vor fi utilizate, a condiţiilor şi mijloacelor necesare.
problemele sale. De obicei, prin intervievare sunt urmărite obiective, cum ar fi: Vor fi precizate cu claritate tipurile de observaţii folosite şi condiţiile de
motivaţii de acţiune, delimitarea tensiunilor personale ale clientului, înţelegerea loc, timp, durată, de înregistrare a manifestărilor subiectului, aparatura
motivaţiei de acţiune, evaluarea impactului şi a riscului social al faptei comise. folosită pentru înregistrare, elaborarea unui plan riguros al observaţiei;
Totodată, interviul reprezintă demararea serviciului de tratament şi poate con- c) notarea imediată a observaţiilor. Pentru a se evita omisiunile sau distorsi-
stitui începutul procesului de reabilitare şi/sau resocializare. unile, este foarte important ca observaţiile să se noteze, dacă este posibil,
chiar în timpul activităţii; dacă nu, imediat după încheierea activităţii;
Convorbirea este o discuţie premeditată, angajată între psiholog şi subiectul
d) necesitatea discreţiei – în sensul că subiectul nu trebuie să-şi dea seama
investigat, presupunând relaţia directă, de tipul faţă în faţă, dar şi sinceritatea
că este observat şi ce aspecte sunt vizate;
deplină a subiectului.
e) să fie sistematică – urmărind fenomenul propus în planul iniţial, în pofida
Eficienţa acestei metode depinde de respectarea unor condiţii, ca:
tentaţiei de a-şi îndrepta atenţia asupra unor aspecte mai spectaculoa-
–– necesitatea desfăşurării după o structurare anterioară a întrebărilor de
se;
către experimentator;
f) să fie veridică – înregistrându-se doar faptele observate şi nu supoziţiile
–– întrebările să vizeze culegerea cu anticipaţie a unor informaţii despre
observatorului, părerile, comentariile acestuia.
subiect, prin folosirea altor metode – observaţia, analiza produselor ac-
Fiecare specialist studiază condamnatul după propriul program. Metodele
tivităţii etc.;
aplicate de către psiholog, de cele mai dese ori sunt testele şi chestionarele. Ast-
–– preocuparea pentru anticiparea răspunsurilor subiectului de către ex-
fel, din practica specialiştilor, cele mai reprezentative metodici pentru studierea
perimentator, pentru a şti cum să se comporte în eventualele situaţii
condamnatului pot fi:
neprevăzute;
–– Testul Luscher (modificat după Sobcic); –– Comportamentul anterior este cel mai bun indicator al comportamentu-
–– Testul SMIL (modificat după Sobcic); lui viitor (dacă există comportamente antisociale anterioare, descoperite
–– Testul Szondi (modificat după Sobcic); sau nedescoperite, riscul de recidivă este mai crescut);
–– HAND-test; –– Pattern-ul anterior al comportamentului infracţional (riscul de recidivă
–– Testul BASSA-DARKI; este crescut în cazul unui recidivist care săvârşeşte infracţiunile în acelaşi
–– Testul matricilor progresive (Raven); fel; se pot identifica şi conştientiza elementele comune ale infracţiunilor:
–– PF16 Cattell; consum de alcool, comite infracţiunea sub presiunea anturajului);
–– Testul Eyseng; etc. –– Comportamente şi circumstanţe similare care se repetă;
Evaluarea psihologică a condamnatului la etapa pregătirii pentru eliberare –– Influenţe şi condiţiile de mediu similare care se repetă;
permite determinarea progresul efectuat de către condamnat la îndeplinirea –– Proximitatea oportunităţilor de recidivă crescute sau în creştere;
sarcinilor planului individual de executare a pedepsei şi stabilirea riscului de –– Întăriri ale comportamentului infracţional;
recidivă a acestuia. –– Factori de personalitate;
Evaluarea riscului reprezintă calcularea probabilităţii de apariţie a unui eve- –– Justificări infracţionale;
niment/comportament negativ şi estimarea impactului acestuia. Evaluarea ris- –– Motivaţie pentru schimbare;
cului trebuie, deci, să implice atât calculul probabilităţii, cât şi al impactului. –– Adicţii;
–– Relaţia cu familia, stil de viaţă etc.
Ce evaluăm:
1. Indicatori generali predictivi ai riscului (factorii statici); Importanţa evaluării riscului:
2. Indicatori specifici de risc (factorii dinamici);
a. în penitenciar: pentru clasificarea si categorisirea deţinuţilor, pentru
3. Factorii protectivi;
luarea deciziilor în ceea ce priveşte propunerea pentru liberarea con-
4. Faţă de cine există riscul;
diţionată, managementul pedepsei, includerea într-un tip sau altul de
5. Ce fel de risc există;
intervenţie (durată, intensitate), estimarea progresului infractorilor ca
6. Consecinţe ale riscului, pentru cine;
urmare a participării la diferite programe de intervenţie;
7. Nivelul riscului: 1, 2, 3, 4, 5 (1= risc scăzut).
b. în comunitate – stabilirea condiţiilor de supervizare, stabilirea duratei
Aspectele psihosociale importante în evaluarea riscului de recidivă sunt: şi intensităţii programelor de reabilitare, pentru decizii de încheiere a
1. Factorii statici, care stau la baza evaluării riscului de recidivă, prin supervizării în comunitate, estimarea progresului infractorilor ca urmare
metoda actuarială: a participării la diferite programe de intervenţie.
–– Vârsta condamnării (cel mai bun indicator al infracţionalităţii); Ca urmare a evaluării nivelului de risc, intervenţia va viza:
–– Numărul condamnărilor cu privare de libertate până la vârsta de 21 1. Acţiuni pentru minimalizarea riscului;
ani; 2. Acţiuni pentru maximizarea factorilor protectivi;
–– Numărul condamnărilor cu privare de libertate peste vârsta de 21 3. Consecinţe în cazul în care nu se întreprinde nici o acţiune, pentru
ani; cine;
–– Numărul condamnărilor anterioare; 4. Recomandare (plan de intervenţie).
–– Tipul infracţiunilor; Odată efectuat procesul de evaluare, psihologul poate să stabilească tipul de
–– Sexul (la bărbaţi, riscul de recidivă este mai mare decât la femei) (după intervenţie şi metodicile pe care le va aplica.
Lloyd et al., 1994; Copas et al., 1994; Farrington and Tarling, 1985). Una din cele mai importante metodici este consilierea individuală, în care
2. În practică, pentru evaluarea factorilor dinamici, în special, avem în poate fi întocmit planul de reintegrare socială a deţinutului. Necesitatea elaboră-
vedere diverse tipuri de informaţii, cum ar fi: rii a unui astfel de plan va permite implicarea deţinutului şi motivarea lui la frec-
96 Capitolul III. Asistenţa psihologică acordată deţinuţilor în perioada de pregătire pentru liberare § 2. Programele de pregătire pentru liberare 97
Scopul studierii condamnatului se reflectă în formula: Etapele consilierii:

1. Identificarea şi definirea problemei clientului şi a situaţiei-problemă;
Relaţie
2. Culegerea datelor şi analiza situaţiei;
Clientul Consilierul 3. Evaluarea problemei;
4. Stabilirea scopului şi a obiectivelor;
5. Elaborarea planului pe viitor;
Evaluare iniţială
6. Iniţierea acţiunii în baza planului stabilit (intervenţia);
7. Monitorizarea progresului, atingerea scopului.
Diagnostic-concluzie 8. Deprinderi necesare specialistului:
–– prezenţa afectivă – se referă la modul în care cel care oferă ajutor, poate
fi împreună cu clientul, din punct de vedere fizic şi psihologic;
Plan de acţiune practică –– ascultarea activă – clarificarea, parafrazarea, reflectarea, rezumarea;
(implementarea planului) –– empatia – abilitatea de a pătrunde şi a înţelege lumea clientului;
–– explorarea situaţiei-problemă;
–– provocarea;
Evaluarea
–– feedback-ul.
Sunt eficiente programele de asistare psihosocială prin care se înţelege o
Finalizarea Revizuirea Un nou plan serie de intervenţii structurate de-a lungul unei anumite perioade de timp, care
au drept rezultat schimbarea atitudinilor, convingerilor si comportamentului
ventarea programelor de asistare psihosocială ce prezintă o serie de intervenţii persoanelor asistate şi, nu în ultimul rând, schimbarea circumstanţelor sociale
structurate de-a lungul unei anumite perioade de timp care au drept rezultat ale acestora.
schimbarea atitudinilor, convingerilor şi comportamentului persoanelor asistate
şi, nu în ultimul rând, schimbarea circumstanţelor sociale ale acestora. § 2. Programele de pregătire pentru liberare
Consilierea psihologică presupune asistenţa acordată condamnatului în Eficienţa intervenţiei este exprimată în funcţie de rezultatele pe care o per-
căutarea soluţiilor pentru situaţiile problematice. De obicei, condamnaţii se soană, aflată în detenţie sau care s-a eliberat, manifestă conduitele învăţate pe
adresează în cazurile apariţiei anumitor conflicte în familie, pentru autodeter- parcursul şedinţelor individuale sau de grup.
minare, conflicte intrapsihice, situaţii de criză în viaţa personală. Procesul de Programele de asistare în vederea reintegrării persoanelor cu comportament
consiliere poate fi denumit ca o relaţie în care cel puţin una din persoane are infracţional reprezintă o serie de intervenţii structurate de-a lungul unei anu-
intenţia de a-şi promova, creşte, dezvolta şi îmbunătăţi viaţa (Rogers). mite perioade de timp, intervenţii care produc schimbări pozitive a atitudinilor,
Scopurile consilierii: comportamentului, convingerilor şi, nu în ultimul rând, a circumstanţelor
oferirea de informaţii specializate (metode de învăţare eficientă, metode sociale.
de relaxare); Activităţile desfăşurate în penitenciar pot fi variate şi diversificate în funcţie
clarificarea şi definirea problemelor cu care se confruntă persoana sau de mai multe criterii:
grupul; A. În funcţie de tipul de acţiuni:
dezvoltarea personală a unui stil de viaţă sănătos; –– Formative (educative şi de consiliere);
formarea şi dezvoltarea unor componente sănătoase şi responsabile; –– Informative (câmpul şi piaţa muncii, distribuirea mijloacelor financia-
asistarea persoanei în criză. re, legislaţia familiei, orientarea şcolară şi profesională etc.);
–– De orientare (spre decizii şi acţiuni în momente-cheie, spre alte servicii, necesităţile deţinutului. Este importantă selectarea celor mai eficiente metode
parteneriat cu membrii familiei etc.); pentru atingerea fiecărui obiectiv programat şi care se adresează unei probleme
–– Sprijin material (asigurat prin intermediul asistentului social şi al cola- sau nevoi specifice.
borării acestuia cu instituţiile apte să rezolve problemele sociale). 2. Sunt mai eficiente programele orientate spre abilităţi – achiziţionarea
B. După tipul activităţilor desfăşurate în relaţia directă cu beneficiarii, pot fi de abilităţi conduce la apariţia sentimentului de control şi autorealizare, dacă
enumerate următoarele tipuri de intervenţie: sunt relaţionate cu situaţia profesională, relaţiile interpersonale şi petrecerea
–– Activităţi de intervenţie personalizată sau faţă-n faţă – în anumite ca- timpului liber. Aceste abilităţi sunt următoarele:
zuri acest tip de activitate poate fi cel mai important. Pentru sporirea abilităţi cognitive (capacitatea de a gândi asupra consecinţelor conduitei,
eficienţei programului, este necesar un spaţiu proiectat în aşa fel, încât abilităţi de rezolvare a problemelor , de raţionare critică);
să se asigure discreţia discuţiei; abilităţi de citire şi matematică (calcul) de bază;
–– Activităţi în grupuri mici pe interese, opţiuni, probleme. Acest gen de abilităţi vocaţionale (spre exemplu abilităţi de lucru la computer).
activităţi sunt periodice şi pot suplimenta intervenţiile individuale;
–– Activităţi cu grupuri mai mari (în sector). Se organizează întâlniri cu 3. Sunt eficiente programele bazate pe teorii si metode ale psihologiei
anumite teme (reguli de igienă personală, respectarea regimului de cognitiv-comportamentale.
detenţie etc.) sau pentru soluţionarea conflictelor de grup. Această perspectivă cuprinde o gamă largă de teorii ale personalităţii şi
C. După timpul acordat intervenţiilor, putem deosebi: teorii ale psihologiei sociale, printre care se numără şi teoria învăţării sociale.
–– Activităţi de durată – programe educative sau socio-educative; Principala preocupare a acestei teorii este explorarea relaţiilor dintre gândire,
–– Activităţi periodice – săptămânale, zilnice sau de mai multe ori pe sentimente şi comportament. Astfel, comportamentul individului este deter-
săptămână; minat de calitatea relaţiilor interpersonale, pe care le-a deţinut pe tot parcursul
–– Activităţi sporadice sau întâmplătoare / la cerere. vieţii, în special în perioada copilăriei. Persoanele aflate în detenţie învaţă să-şi
D. După beneficiari: analizeze şi să controleze această relaţie fie prin propriile experienţe de viaţă, fie
–– activităţi cu deţinuţii; prin exemplul pe care li-l oferă persoanele semnificative pentru ele. Uneori, pro-
–– activităţi cu membrii familiei; cesul de socializare poate să conducă la instalarea unor disfuncţionalităţi care
–– activităţi cu membrii comunităţii; determină apariţia unor conduite antisociale. Astfel de disfuncţionalităţi pot fi
–– activităţi cu membrii diferitelor servicii. corectate prin training, al cărui scop îl reprezintă întărirea conduitelor pozitive
E. După modul de personalizare a intervenţiei: în dauna celor negative. Trainingul poate fi realizat pe toate cele trei dimensi-
–– Activităţi individual / personalizate de consiliere şi informare; uni: cognitivă (abilităţi de relaţionare), emoţională (abilităţi de conştientizare a
–– Programe socio-educative de durată mai lungă sau mai scurtă. sinelui, de autoexprimare şi de autocontrol) şi comportamentală (învăţarea unor
Majoritatea studiilor care au evaluat eficacitatea programelor de reabilitare modalităţi pro-sociale de a acţiona în vederea atingerii scopului).
au pus în evidenţă faptul că au o eficacitate mare: 4. Sunt eficiente programele implementate de consilieri care îşi valorifică
1. programele „multi-modale”, care presupun diverse metode, prin inter- rolul de model prosocial.
mediul cărora să se intervină asupra nevoilor criminogene. Acest gen de progra- Conform lui Trotter (1993), modelarea prosocială presupune oferirea de
me combină o componentă a educaţiei morale cu elemente de alte tratamente, către consilieri a unui feed-back pozitiv (încurajări, recompense, laude) în ca-
precum managementul emoţiilor (ex. stărilor de furie), autocontrolul, formarea zurile în care clienţii manifestă conduite şi atitudini prosociale. Cercetările au
competenţelor sociale, orientarea profesională etc. Deseori se consideră că indicat faptul că modelarea prosociala conduce la nivele ridicate de răspuns a
programele care sunt bazate pe metode de grup sunt mai eficace, dar şi cele de infractorului la cerinţele supravegherii şi de asemenea la rate scăzute ale reci-
natură individuală pot fi eficace, dacă sunt utilizate adecvat şi sunt adaptate la divei. Este important ca în timpul intervenţiilor consilierul să identifice într-o
manieră explicită, împreună cu infractorul, acele aspecte ale conduitei pe care –– serviciul medical;
infractorul trebuie să şi le însuşească şi să le exerseze. Consilierul trebuie să –– serviciul financiar;
fie capabil să demonstreze respect pentru clientul său, să fie punctual, onest şi –– serviciul logistic;
deschis faţă de acesta. Aceste elemente, pe care infractorii aşteaptă sa le vadă la –– serviciul special şi de secretariat;
profesionişti, îi încurajează să persevereze în procesul de schimbare. –– consilierul de reintegrare (probaţiune).
La necesitate pot fi implicaţi şi alţi profesionişti.
5. Grupurile de dialog sunt create pentru a discuta dilemele morale, astfel
încât să creeze un dezacord între participanţi în timpul rezolvării acestora. 2.1. Program de pregătire pentru eliberare. Recomandări metodice
Moderatorul de grup va avea grija ca discuţia să nu escaladeze într-un conflict
Programul vine în ajutorul psihologilor, care pot implementa activităţile
major şi să fie discutate doar aspectele morale ale problemei. Participanţii tre-
descrise mai jos în cadrul programului „PROSOCIAL” sau pot aplica programul
buie să-şi justifice opiniile şi să nu facă atacuri la persoane.
în totalitate.
6. Programul comunităţii corecte se desfăşoară pe o secţie a unui peniten- ŞEDINŢA 1
ciar. La o asemenea comunitate deţinuţii aderă voluntar şi participă la luarea Scopul:
deciziilor în cadrul reuniunilor obişnuite sau de urgenţă. Fiecare participant are –– crearea unui climat psihologic benefic în grup;
dreptul la un vot. În comunitate sunt bine definite normele de conduită, respon- –– dezvoltarea unei atitudini umanitare faţă de ceilalţi membri ai grupului
sabilităţile şi procedurile disciplinare. S-a constatat că deţinuţii care participă la La începutul şedinţei psihologul prezintă programul condamnaţilor, le co-
astfel de programe devin mai puţin violenţi, scade rata sinuciderilor etc. munică despre scopul petrecerii acestuia – pregătirea acestora pentru eliberare.
7. Programele educative intensificate au două componente: Atenţia se atrage la faptul că prezenţa la program este benevolă şi că grupul este
a. predarea unor cursuri intensive, care să favorizeze dialogul moral; format din condamnaţii care urmează a se elibera din detenţie în timpul apropi-
b. asumarea de roluri şi stabilirea unor relaţii speciale între educatori şi at. Participanţii nu vor fi criticaţi sau „educaţi”. Programul propune analiza unor
deţinuţi, care să le ofere celor din urmă puterea luării unor decizii în ceea situaţii de viaţă, în care poate nimeri oricine din ei, se vor discuta probleme ce
ce priveşte problemele cu care se confruntă. pot apărea după eliberare şi soluţiile care pot fi aplicate pentru rezolvarea lor.
Eficienta programelor de intervenţie depinde de cunoştinţele pe care le avem La orice program în prima şedinţă se stabilesc regulile grupului. Una din
referitoare la factorii predictivi ai recidivei, motivaţia şi evaluarea motivaţiei reguli care poate fi menţionată este adresarea pe prenume a participanţilor. Pot fi
pentru schimbare comportamentală, risc şi evaluarea riscului, logica infracţi- cazuri în care participanţii nu se cunosc (fie că sunt din sectoare diferite sau unii
onală, teoria care stă la baza intervenţiei cognitiv-comportamentale. sunt recent transferaţi din alt penitenciar). Dacă totuşi se cunosc bine, atunci
De obicei, în termenul stabilit de către asistentul social şi psiholog se des- psihologul trebuie să reţină numele participanţilor, fără a recurge la metoda
făşoară un program specializat pentru pregătirea către liberare, care constituie „ecusoanelor”, aceasta stârneşte o reacţie negativă din partea condamnaţilor.
şedinţe de grup cu deţinuţii, ce au ca scop dezvoltarea deprinderilor sociale, După ce sunt stabilite regulile de grup, care sunt înscrise pe un flip-chart,
informarea şi instruirea de a face faţă problemelor cu care se vor confrunta la psihologul va petrece un exerciţiu de prezentare.
libertate. Deci, programele date pot avea activităţi ce cuprind atât instruirea Exerciţiu 1 „Autoprezentarea”
teoretică, cât şi dezvoltarea de abilităţi şi deprinderi. Scopul: Observarea atitudinii faţă de sine.
Profesioniştii implicaţi în implementarea programelor de pregătire pentru Conţinut: Participanţilor le este explicat faptul că grupul va funcţiona mai
liberare: eficient atunci când aceştea vor cunoaşte informaţii unul despre celălalt, de
–– psihologul; aceea el va ruga participanţii să se prezinte pe scurt. Ar fi bine dacă aceştea nu
–– asistentul social; vor relata date din biografia sa, cu toate că această informaţie este importantă,
–– şeful de sector, ci vor vorbi despre calităţile pe care cred că le au. Accentul trebuie făcut spre
calităţile bune. Aceasta este important, în mai multe situaţii, spre exemplu la Exerciţiu 1. „Autoaprecierea”
soluţionarea problemei încadrării în câmpul muncii. Scopul: Dezvoltarea autoaprecierii adecvate la condamnaţi.
Toţi participanţii au dreptul să pună întrebări de tipul: care ar fi calităţile Conţinut: Participanţilor le este prezentată o listă cu 20 trăsături caracte-
negative; ar putea să le numească participantul pe acestea; calitatea de care el riale, pe diferite cartonaşe. Fiecare trebuie să analizeze calităţile descrise după
se mândreşte; ce simte când vorbeşte despre sine, etc. importanţa pe care o au pentru fiecare, individual.
După ce fiecare lucrează individual, este formulată o însărcinare în grup. În
Exerciţiu 2. „Bucurie”
cadrul unei discuţii, grupul trebuie să stabilească cea mai importantă calitate
Scopul: Evaluarea orientărilor valorice şi dezvoltarea unei relaţii de încre-
pentru om. Apoi încă câteva calităţi care crede grupul că sunt la fel importante.
dere în grup.
Deciziile trebuie luate unanim de către toţi membrii grupului.
Conţinut: Amintiţi-vă o situaţie când v-aţi simţit foarte fericit, bucuros.
Următorul pas este compararea calităţilor individuale cu cele stabilite de
Încercaţi pentru câteva minute să retrăiţi aceste emoţii. Apoi încercaţi să relataţi
grup. Psihologul va modera discuţia.
aceste amintiri plăcute.
Lista calităţilor propuse:
Exerciţiu 3. „Desenul comun” 1. Curajos 11. Activ
Scop: Formarea coeziunii de grup, evaluarea orientărilor valorice ale con- 2. Binevoitor 12. Răbdător
damnaţilor. 3. Grosolan 13. Impulsiv
Materiale: Foaie de flip-chart şi markere. 4. Laş 14. Arogant
Procedura: Participanţii primesc însărcinarea de a desena un desen comun 5. Dispreţuitor 15. Crud
al grupului, fară ca membrii să se înţeleagă între ei. După ce desenul este fina- 6. Timid 16. Perseverent
lizat, psihologul poate formula următoarele întrebări: 7. Determinat în atingerea scopurilor 17. Încrezut în sine
–– Ce este reprezentat pe desen? 8. Încăpăţinat 18. Invidios
–– Cine a dus ideea până la capăt? 9. Comunicabil 19. Cinstit
–– Ce simţeaţi când desenaţi? 10. Răzbunător 20. Suspicios
Putem sau nu, după desen să evaluăm dispoziţia şi gândurile grupului?
Exerciţiul 2. Conceptul de sine
Şedinţa se va încheia cu discuţii despre: cât de bine sau simţit participanţii, ce
Obiective:
simt la finalul orei, ce le-a plăcut cel mai mult la şedinţă şi ce cel mai puţin, etc.
–– Formarea unor reprezentări adecvate despre rolurile sociale şi trăsăturile
ŞEDINŢA 2 caracteriale ale condamnaţilor.
Obiective: –– Dezvoltarea reflexiei.
–– Dezvoltarea autoaprecierii adecvate şi conceptului de sine; Conţinut: Participanţilor li se propune să scrie pe o foaie de hârtie 10 răs-
–– Formarea unei atitudini umanitare faţă de alţii; punsuri la următoarea întrebare: „Cine sunt eu?”. Psihologul în instrucţiune
–– Evaluarea atitudinii faţă de pedeapsă; trebuie să menţioneze ca răspunsurile să fie scrise repede, aşa cum vin prima
Este bine când fiecare şedinţă începe cu analiza celei precedente, fapt ce oară în gând. Participanţii pot nota rolurile sociale pe care le ocupă (exemplu
va dezvolta reflexia şi sensibilitatea participanţilor. Psihologul poate formula condamnat, soţ, tată etc.), trăsături caracteriale, abilităţi, deprinderi, aptitudini
următoarele întrebări: dacă cineva s-a gândit la activităţile petrecute la ultima (cinstit, cu tărie de caracter, emoţional instabil, deştept, bun organizator).
şedinţă; ce activităţi anume şi-a amintit; cu ce emoţii au venit participanţii la După ce participanţii scriu 10 răspunsuri, va urma următoarea instrucţiu-
şedinţa de azi; cine a fost cel mai activ participant; despre cine putem să spunem ne:
că a fost liderul (generatorul de idei, criticul sau cel mai tăcut etc.); ce putem –– Să răspundă la aceeaşi întrebare, dar după părerea rudelor lor (mama,
spune despre lucrul grupului, relaţiile în grup. tata, soţia);
–– Să răspundă la aceeaşi întrebare după părerea camarazilor (prieteni- Exerciţiul 5. Cupola

lor); Obiectiv: Dezvoltarea abilităţilor de autoanaliză, separarea însuşirilor in-
–– Să răspundă la aceeaşi întrebare, dar după părerea şefului de sector sau terne şi externe a personalităţii.
altor colaboratori. Conţinut: „Închideţi ochii, relaxaţi-vă. Imaginaţi-vă că sunteţi un bulb care
De multe ori, condamnaţii renunţă la îndeplinirea exerciţiilor în formă format din multe straturi. În afară sunteţi înfăşurat cu un strat subţire. Acesta
scrisă. În astfel de cazuri, psihologul poate să propună realizarea exerciţiului este „Eul” exterior, stratul măştilor şi comportamentelor pe care le aveţi în
oral. societate. Dacă scoateţi acest strat, încercaţi să observaţi imaginea care apare,
Analiza exerciţiului poate fi efectuată cu ajutorul următoarelor întrebări: acesta este alt „Eu”. Doar observaţi imaginea, atrageţi atenţia asupra ei“.
ce roluri sociale sunt cele mai semnificative pentru ei? unde sunt asemănări şi ŞEDINŢA 3
unde sunt deosebiri între răspunsurile pe care le-au dat? dacă sunt deosebiri, Scopul: Analiza schimbărilor pe parcursul perioadei de detenţie.
care ar fi explicaţia? în ce măsură participanţii se comportă diferit cu oameni
diferiţi şi în diferite roluri sociale? delimitarea rolurilor sociale, trăsăturilor Exerciţiu 1. Analiza visurilor
fizice şi trăsăturilor caracteriale etc. Obiectiv: Evaluarea trebuinţelor nesatisfăcute ale condamnaţilor.
Conţinut: Într-o atmosferă caldă, când participanţii sunt relaxaţi, psihologul va
Exerciţiul 3 Supărarea întreba grupul cum se simte, cine şi ce a visat, cât de des visează, care din vise se
Obiective: repetă.
–– Ridicarea nivelului autocriticii şi perceperii propriilor acţiuni;
–– Evaluarea atitudinii condamnaţilor faţă de pedeapsă; Exerciţiul 2. Analiza convingerilor despre sine în trecut, prezent şi viitor.
Conţinut: Psihologul va formula următoarele întrebări. Obiectiv: Evaluarea direcţiilor schimbării personalităţii.
1. Ce faptă faţă de dumneavoastră a fost, la părerea voastră, cea mai necin- Conţinut: Psihologul împarte condamnaţilor câte un formular şi le expli-
stită, ofensatoare? că că este necesar să încercui cifra ce simbolizează distanţa dintre cuvintele
2. Cine v-a ofensat (a săvârşit această acţiune)? antonime, de la stânga la dreapta, care exprimă, după părerea lor, nivelul de
3. Ce a urmărit a avut această acţiune? dezvoltare a uneia dintre calităţi, la momentul actual.
4. Ce simţiţi atunci când vă aduceţi aminte această situaţie? Încrezător 1 2 3 4 5 neîncrezător
În cazul în care condamnatul numeşte ca o faptă necinstită faţă de sine Timid 1 2 3 4 5 încrezut în sine
privarea de libertate, termenul mare, atunci psihologul precizează dacă mai Energic 1 2 3 4 5 pasiv
sunt participanţi care susţin aceeaşi poziţie, astfel determinând atitudinea con- Nechibzuit 1 2 3 4 5 priceput
damnaţilor faţă de pedeapsă. Realist 1 2 3 4 5 idealist
Fără simţ 1 2 3 4 5 sensibil
Exerciţiul 4. Lucru benefic Empatic 1 2 3 4 5 egoist
Obiectiv: Crud 1 2 3 4 5 moale
– Formarea unei orientări pozitive faţă de ceilalţi. Făţarnic 1 2 3 4 5 sincer
Conţinut: Puternic 1 2 3 4 5 slab
I. „Amintiţi-vă un lucru plăcut, pe care l-aţi făcut pentru alţi oameni. Prin Moale 1 2 3 4 5 viguros
ce s-a manifestat această faptă? Ce urmări a avut ea? Ce simţiţi când faceţi bine Bun 1 2 3 4 5 rău
altcuiva şi când vă aduceţi aminte de aceasta?”. După completarea primei fişe, psihologul va mai împărţi fiecărui participant
II. „Gândiţi-vă, a făcut cineva străin pentru dumneavoastră o faptă bună, câte două fişe, însă completarea lor va reieşi din imaginea fiecăruia, cum va fi el
fără să ceară ceva în schimb? Cine a fost persoana? Ce simţiţi faţă de acestă peste un an după eliberare şi cum a fost până la săvârşirea infracţiunii.
persoană?“.
Apoi se discută specificul aprecierii fiecăruia în diferite perioade ale vieţii, Metodica fanteziilor poate fi atât structurată, cât şi nestructurată. În timpul
motivele schimbării lor şi direcţia în care s-au schimbat. metodicii nestructurate, condamnaţii se aşează cât mai comod în fotolii sau pe
Exerciţiul 3 Regulile vieţii în penitenciar scaune, iar după aceasta încep spontan să descrie fanteziile pe care le au.
Obiectiv: Evaluarea orientării criminale a condamnaţilor (subcultura). În cazul metodicii structurate, membrii grupului pot primi însărcinarea de
I. Psihologul va întreba participanţii: pentru ce fapt, în penitenciar, ei nu a alege spre exemplu un animal şi a se identifica cu acesta.
ar mai fi respectaţi de ceilalţi deţinuţi? Cum s-ar purta cu ei? La discuţie vor Exerciţiul 2. Magazinul vechi
participa toţi membrii grupului. La baza exerciţiului se află concepţia gestaltterapiei.
II. „Închipuiţi-vă că peste o perioadă, după eliberare, la dumneavoastră se Conţinut: „Imaginaţi-vă că astăzi v-aţi eliberat din penitenciar. Autobusul
adresează nişte cunoştinţe, fiul cărora a săvârşit o infracţiune, şi vă roagă să le sau trenul cu care trebuie să plecaţi va fi doar mâine dimineaţă. Mergeţi singur
daţi nişte recomandări cum să se comporte acesta în penitenciar. Formulaţi pe una din străzile oraşului noaptea târziu. Ce vedeţi, simţiţi, auziţi?”.
regulile neformale în penitenciar“. Observaţi o stradă mică, unde se află un magazin vechi, uitat. Ferestrele lui
Exerciţiul 4. Prezentul şi viitorul sunt murdare, dar, dacă te uiţi atent printre ele, poţi vedea un obiect. Uitaţi-vă
Obiectiv: Formarea unei orientări pozitive faţă de viitor; atent la acest obiect. Daţi-vă la o parte de magazin, descrieţi obiectul pe care
A. Indicaţi 3 lucruri (pot fi responsabilităţi, ocupaţie, distracţie, lucru) pe l-aţi văzut prin fereastră. După aceasta, identificaţi-vă cu obiectul dat, descri-
care aţi dori să le faceţi cât mai des: eţi-l de la persoana I. Cum vă simţiţi acum? De ce aţi rămas în magazin? Cu ce
1. _________________ seamănă existenţa dumneavoastră în calitatea acestui obiect?”.
2. _________________ Peste câteva minute deveniţi dumneavoastră înşivă şi mai priviţi încă odată
3. _________________ prin fereastră acest obiect. Vedeţi în el ceva nou? Doriţi să-i spuneţi ceva lui?
B. Indicaţi 3 lucruri pe care aţi vrea să nu le mai faceţi aşa cum le faceţi Pentru femeile condamnate poate fi folosită următoarea variantă: „Imagi-
acuma sau în general să nu le mai faceţi. naţi-vă că sunteţi flori. Descrieţi culoarea, forma, pământul pe care cresc, cum
1. _________________ cresc ele, cum percep razele soarelui, ploaia, vântul”.
2. _________________ Exerciţiul 3. Bătrânul înţelept
3. _________________ Obiectiv: Conştientizarea propriilor probleme şi cătarea soluţiilor.
C. „Explicaţi de ce dumneavoastră nu faceţi destule „A” şi faceţi prea multe Conţinut: „Închideţi ochii, imaginaţi-vă un câmp verde, iar la capătul câm-
„B”. Încercaţi să răspundeţi la întrebarea ce aţi făcut în trecut şi nu aţi dori să pului – un stejar viguros. La umbra copacului se odihneşte un bătrân înţelept,
mai faceţi în viitor, după eliberare? Şi invers, ce nu aţi făcut în trecut şi aţi dori care vă poate răspunde la orice întrebare pe care i-o veţi pune. Apropiaţi-vă de
să faceţi în viitor, când veţi fi la libertate?“. el şi puneţi întrebarea la care vreţi să aflaţi răspuns. Ascultaţi atent ce va spune
ŞEDINŢA 4 înţeleptul. Lângă stejar vedeţi un calendar. Citiţi data care e însemnată pe el.
Scopul: După aceea, deschideţi ochii şi povestiţi grupului ce va răspuns înţeleptul.”
–– determinarea factorilor stresanţi, caracteristici condamnaţilor; Exerciţiul 4. Analiza factorilor stresanţi
–– reducerea încordării şi dezvoltarea stabilităţii emoţionale la condam- Scopul: Reducerea anxietăţii şi ridicarea nivelului încrederii în sine.
naţi; Conţinut: „Aşezaţi-vă cât mai comod. Inspiraţi adânc. Răspundeţi la câte-
–– evaluarea trebuinţelor neconştientizate, corecţia lor. va întrebări: Cât de fericit sunteţi acum (puţin posibil că vor fi indicate toate
Exerciţiul 1. Fantezii 100%)? Vă deranjează ceva din trecutul dumneavoastră? Vă neliniştiţi pentru
Obiectiv: Evaluarea problemelor personale şi dezvoltarea coeziunii de viitorul dumneavoastră? Simţiţi că cineva v-a ofensat? Doriţi să vă răzbunaţi
grup. pe cineva? Simţiţi că totul e rău şi imposibil de realizat?”.
Psihologul propune participanţilor să discute problemele apărute în grup. Psihologul va întreba pentru ce le-a fost de folos acest exerciţiu.
Exerciţiul 5. Reacţia la informaţii pozitive Exerciţiul 2. Cercul subpersonalităţilor
Scopul: Formarea relaţiilor de încredere în cadrul grupului. Scop: Participanţii vor învăţa să-şi analizeze impulsurile interne.
Conţinut: Câteva persoane din grup, care sunt mai puţin active, trebuie Conţinut: „Subpersonalităţile (vocile interne) – sunt impulsurile noastre
să se gândească la ceva personal, ce nu ar putea discuta în grup. După care interne. Acestea sunt ca şi persoane reale, câteodată intră în conflict una cu
psihologul le propune să-şi imagineze că acest secret ar putea să-l comunice celelalte. Aceste conflicte de interese pot influenţa negativ asupra noastră. De
unui membru concret al grupului şi întreabă ce reacţie crede că va avea această aceea trebuie să cunoaştem şi să ne susţinem poziţia pe care o avem.
persoană când va afla secretul. I. Încercaţi să enumeraţi dorinţele dumneavoastră. Enumeraţi tot ce vă
Astfel, această metodică pune accentul pe discutarea presupunerilor pe vine acum în gând. Includeţi şi ceea ce aveţi acum, şi ceea ce aţi dori să aveţi la
care le au participanţii referitor la reacţia celorlalţi faţă de secretele lor, fără a libertate. Spre exemplu, să nu vă îmbolnăviţi, să aveţi salarii mari, să ajungeţi
le comunica grupului. persoană de succes, să cumpăraţi o casă, să vă căsătoriţi sau să fiţi iubit etc.
II. Dacă aveţi în jurul la 20 de puncte (sau simţiţi că aţi enumerat totul),
Exerciţiul 6. Fericirea
uitaţi-vă la întreaga listă şi concentraţi-le în 5-6 grupe, spre exemplu: să faceţi
Scopul: Reducerea neliniştii şi ridicarea nivelului încrederii în sine.
fotbal, să înotaţi, să nu fumaţi pot fi grupate în „să aveţi un stil sănătos de
Conţinut: „Scrieţi o listă cu toate evenimentele, lucrurile pentru care puteţi
viaţă”.
să mulţumiţi destinului la momentul dat. Nu uitaţi în lista dumneavoastră să
III. Imaginaţi-vă ca orice grup, sferă a dorinţelor este o parte independentă
includeţi absolut totul pentru ce puteţi să mulţumiţi: o zi cu soare, sănătatea,
a personalităţii dumneavoastră, daţi-i fiecărei un nume. Exemplu: „să fie copii
sănătatea familiei, posibilitatea de a învăţa, a lucra etc.”. Exerciţiul se încheie cu
inteligenţi şi bine educaţi” puteţi să-i puneţi numele „tata”, iar dorinţei „să fiu
discuţia despre comportamentul participanţilor şi stările lor psihice.
respectat” îi puteţi pune numele „autoritate”, ş.a.m.d.
ŞEDINŢA 5 IV. Desenaţi un cerc pe întreaga foaie, iar la centru – un cerc care va fi
Scopul: Schimbarea orientărilor valorice, conştientizarea acestora, a trebu- centrul, adică „Eul” dumneavoastră. În cercul mare plasaţi cele 5-6 grupuri de
inţelor şi conflictelor intrapsihice; dorinţe. Puteţi colora subpersonalităţile cu diferite nuanţe.
Exerciţiul 1. Conştientizarea valorilor personale V. Comparaţi dorinţele cu valorile personale pe care le-aţi menţionat la
Conţinut: „Fiţi sinceri cu dumneavoastră. Valorile sunt greu de identificat, exerciţiile precedente. Sunt, sau nu, între ele contradicţii?”.
deoarece nu e uşor să vorbim despre ele. Ele pot lua o formă vagă şi rar când Exerciţiul 3. Dialogul subpersonalităţilor
coincid cu cele acceptate de societate. De aceea, fără a le identifica, noi nu putem Conţinut: „Daţi posibilitate subpersonalităţilor pe care le-aţi găsit să comu-
să schimbăm modul de a privi lumea. nice între ele şi cu „Eul” dumneavoastră, lăsaţi-le să spună pentru ce se respectă,
Scrieţi pe o foaie de hârtie 10 lucruri mai importante în viaţă. Fiţi gata de ce se supără una pe alta şi ce vreau. Daţi posibilitate fiecărei din ele să spună
pentru a le prezenta grupului, deoarece identificarea lor poate avea loc doar câteva propoziţii, care pot începe cu:
într-o discuţie sinceră”. „Mie îmi place.......”
Grupul va discuta valorile de viaţă, fiind atenţi la următoarele momente: „Sunt supărat, deoarece.........”
Care orientări sunt caracteristice tuturor participanţilor? ce sfere de viaţă ocupă „Aş vrea să..........”.
valorile descrise (muncă, familie, sănătate). S-au schimbat ele în timp? Despre
ce poziţie de viaţă a omului putem spune, dacă o privim în concordanţă cu Exerciţiul 4. Psihodrama subpersonalităţilor
orientările valorice? Întotdeauna ne comportăm conform valorilor numite? Conţinut: „Alegeţi din grupul participanţilor câteva persoane care vor juca
După discuţii, participanţii pot să propună introducerea anumitor corectări, rolul subpersonalităţilor dumneavoastră. Daţi-le câteva exemple ale dialogului
dacă ei cred că este nevoie. dintre ele, pentru ca acestea să aibă informaţia necesară şi să poată juca rolul
anume al subpersonalităţilor dumneavoastră, ci nu al propriilor subpersona- tinţe, calităţi personale, prieteni etc.). Paşii necesari trebuie înscrişi în ordine
lităţi. – de la ceea ce trebuie să faceţi în primul rând până la final. Unele acţiuni pot
Aşezaţi-vă în centru şi rugaţi persoanele care vor juca rolul subpersonalită- fi înscrise în acelaşi rând – în cazul în care credeţi că va trebui să le realizaţi
ţilor să ia loc împrejurul dumneavoastră. La semnalul îl veţi da, ele vor începe în acelaşi timp. Mai priviţi o dată ce aţi notat în primul tabel şi notaţi care din
să discute cu dumneavoastră – să ceară ceva, să vă ameninţe, să se linguşească. acţiuni sunt cele mai importante (de la foarte important – important – necesar,
Rămâneţi indiferent, doar atent la ceea ce simţiţi în privinţa cuvintelor şi acţiu- – necesar dacă va fi posibil)”.
nilor fiecărei din ele. Fiţi atent. Ca un dirijor al unei orchestre, cu mâinile puteţi
Exerciţiul 2. Prognoza situaţiilor ce pot urma după eliberare
să opriţi sau să permiteţi fiecărei subpersoanalităţi să acţioneze.
Scop: Elaborarea planurilor de viaţă.
În final, comunicaţi fiecărei subpersonalităţi ce aţi simţit când aţi ascultat-o
Conţinut: „Evaluaţi situaţia în care sunteţi la eliberare, după întrebările care
şi ce loc important ocupă ea în viitorul dumneavoastră”.
urmează mai jos”:
Exerciţiul 5. Desenul valoros Muncă:
Conţinutul: Participanţii primesc câte o foaie de hârtie şi creioane, să dese- Ştiu sigur unde voi munci după eliberare?
neze ceva important pentru ei. Peste căteva minute, fiecare participant transmit Mă va ajuta munca (profesia) la realizarea bunăstării materiale?
foaia colegului său, acestea urmând să continue desenul, iar încă peste 1-2 Ce fel de muncă vreau să am peste 5-10 ani? Am entuziasm şi voinţă pentru
minute, la comanda psihologului, foaia va fi transmisă, în cerc, următorului a lucra?
participant, şi tot aşa până desenul ajunge la stăpân. Ce mă motivează acum? Dar peste 5 ani?
Fiecare condamnat va prezenta desenul pe care l-a făcut şi va comenta cât Corespunde munca care mă aşteptă necesităţilor mele personale?
de bine grupul a prins ideea desenului. Pot fi formulate întrebări ajutătoare: „Ce Starea economică:
simţiţi când priviţi desenul dumneavoastră? Ce anume din desen e aproape de Sunt satisfăcut de starea economică de la moment?
ideea pe care aţi avut-o?”. Am datorii?
Şedinţa 6 De câţi bani am nevoie?
Scop: Identificarea scopurilor de viaţă şi elaborarea planurilor de viaţă; Cum pot să-mi îmbunătăţesc starea materială (credit, mai multe locuri de
dezvoltarea încrederii în realizarea scopurilor propuse. muncă, ajutorul prietenilor)?
Starea fizică şi psihică:
Exerciţiul 1. Identificarea scopurilor În ce formă fizică sunt?
Scopul: Identificarea scopurilor de viaţă şi elaborarea planului de viaţă. Trec regulat controlul medical?
Conţinut: „Luaţi o foaie şi scrieţi sus ce aţi dori să faceţi după eliberare. După Mă îmbolnăvesc des?
aceea împărţiţi foaia în patru coloniţe, după modelul de mai jos: Mă ocup regulat cu sportul?
Scopul pe care vreau să-l ating: Dorm destul?
Ce trebuie să fac Mijloacele Paşii pe care Importanţa Greutatea mea este normală?
pentru aceasta necesare trebuie să-i fac acţiunii Sunt predispus la consumul de băuturi alcoolice?
Ce dispoziţie am, de regulă?
Ce mă nelinişteşte cel mai mult?
Gâdiţi-vă la toţi paşii pe care trebuie să-i faceţi pentru a atinge scopul pro- Relaţiile cu ceilalţi:
pus. Ce trebuie să întreprindeţi pentru a realiza scopul dat. Scrie-ţi totul ce vă Am prieteni?
vine în gând. Priviţi apoi toate acţiunile pe care le-aţi notat în prima tabelă, iar Cât e de larg cercul de prieteni?
alături notaţi mijloacele necesare pentru a realiza aceste acţiuni (bani, cunoş- Cât de mulţi prieteni am în penitenciar?
Contactez cu prietenii de la libertate? Exerciţiul 1. Ce ai vrea să auzi

Mă interesează părerea prietenilor? Scop: Pregătirea pentru jocul de rol.
Îi interesează pe ceilalţi părerea mea? Conţinut: participanţilor li se propune să se gândească şi să spună ce ar
Pot să fiu un bun ascultător? dori să audă (sau nu) de la una din persoanele din grup, prieten sau membru
Cum acţionez în situaţii de conflict? al familiei.
Dezvoltarea culturală şi profesională:
Exerciţiu 2. Elemente inconştiente ale comportamentului
Citesc regulat reviste, ziare, literatură artistică şi de specialitate?
Conţinut: Un voluntar din grup va alege un comportament care crede că
Sunt la curent cu noutăţile?
trebuie să-l schimbe. Sau grupul îl ajută să găsească un comportament neconşti-
Am învăţat noi profesii?
entizat. Spre exemplu, vorbeşte încet, neîncrezut, nu priveşte pe ceilalţi în ochi
Particip la activităţi culturale?
sau invers. Dacă acest comportament nu este conştientizat, atunci participantul
Familia:
trebuie să-l intensifice. Dacă acesta este conştientizat, atunci persoana trebuie să
Cum înţeleg valoarea familiei pentru om?
acţioneze contrar comportamentului nedorit. Spre exemplu, o persoană timidă
Sunt satisfăcut de situaţia mea familială la moment?
trebuie să vorbească tare, cu un ton autoritar.
Se va schimba situaţia mea familială în următorii ani?
Pentru fiecare participant se rezervă până la 5 minute. La final, se discută
Am acordat destulă atenţie familiei?
cum s-au simţit participanţii.
Îmi cunosc bine membrii familiei – ce îşi doresc ei, interesele pe care le au?
Cum pot să-mi organizez viaţa de familie?”. Exerciţiul 3. Conflictul
Răspunsurile la întrebări ajută participanţii să conştientizeze situşia în care Conţinut: Participanţii se împart în grupuri câte doi şi se aşează unul în faţa
se află ei la moment şi să elaboreze un propriu plan de viaţă. celuilalt. Unul din ei primeşte rolul de atacator, iar celălalt urmează să se apere.
Participanţii trebuie să întreţină un dialog. Tema discuţiei trebuie să fie actuală
Exerciţiul 3. 3 ani
pentru condamnaţi: şef de sector cu condamnat, tată şi fiu ş.a. Atacatorul îi
Exerciţiul se efectuează după o tehnică de relaxare.
vorbeşte partenerului cum trebuie să se comporte dintr-o poziţie autoritară,
Conţinut: „Imaginaţi-vă că aţi aflat că v-a rămas să trăiţi 3 ani (tot timpul
încrezut în sine. Dacă cel ce se apără tot timpul se scuză şi se justifică, putem
acesta veţi fi sănătos). Ce reacţie aveţi când aţi aflat? V-aţi gândit să faceţi planuri
să-l sfătuim ca, să vorbească despre faptul cât de mult se străduie să se schimbe,
sau sunteţi supăraţi că la dispoziţie aveţi atât de puţin timp?
să-i facă pe plac celuilalt, să-i îndeplinească cerinţele.
Cel mai bine să nu vă gândiţi la soarta grea pe care o aveţi, ci să încercaţi să
După câteva minute, participanţii se schimbă cu rolurile.
trăiţi fericit şi împlinit aceşti trei ani. Gândiţivă cum aţi dori să petreceţi acest
La finalul exerciţiului, psihologul va discuta cu participanţii ce au simţit ei
timp? Unde aţi vrea să trăiţi? Cu cine? Aţi vrea să lucraţi sau să faceţi studii?
când au fost atacatori şi invers – când se apărau.
Ce trebuie neapărat să reuşiţi în acest timp?
După ce imaginaţia dumneavoastră va construi imaginea vieţii pentru trei Exerciţiul 4. Jocul de rol
ani, comparaţi această imagine cu viaţa pe care o aveţi acuma. Sunt asemănări Psihologul formează situaţii care sunt jucate în grup, iar apoi participanţii
între ele? Care sunt deosebirile? Este ceva în imaginea creată ce aţi vrea să lucrează în pereche.
includeţi în viaţa reală? Exemple de situaţii:
Iar acum conştientizaţi – presupunerile despre moarte peste trei ani este I. Condamnatul se adresează şefului de sector cu rugămintea de a i se per-
doar fantezia dumneavoastră, care v-a ajutat să îndepliniţi exerciţiul. Uitaţi de mite o deplasare acasă legată de o situaţie dificilă în familie (moartea unei
aceste gânduri. Lăsaţi din acest joc doar aceea de ce aveţi nevoie”. rude).
Şedinţa 7 II. Dumneavoastră închiriaţi un apartament, duceţi un mod de viaţă cinstit.
Scop: Dezvoltarea abilităţilor de comunicare. Într-o seară, vă vin câţiva prieteni în ospeţie. Pe la ora 24.00, când oaspeţii
pleacă, sună lucrătorii poliţiei şi cer să deschideţi uşa, motivând că e deja târziu, Exerciţiul 4. Întâlnirea cu familia
iar dumneavoastră nu respectaţi ordinea publică. Conţinut: „Imaginaţi-vă că intraţi în casă. Toţi membrii familiei iau masa.
III. De mai mult timp, nu puteţi găsi un loc de muncă. Banii se termină. Într-o Cum vor reacţiona ei când veţi apărea dumneavoastră? Ce o să le spuneţi? Poate
bună zi, întâlniţi o veche cunoştinţă, care vă propune o muncă mai puţin cinstită. cineva să joace această situaţie?”.
După ce sunt jucate mai multe situaţii, participanţii vor povesti ce au simţit
Exerciţiul 5. Angajarea
jucând anumite roluri.
Scop: Dezvoltarea abilităţilor de comunicare.
Conţinut: Condamnaţii sunt rugaţi să vorbească de procesul de angajare Exerciţiul 5. Toastul
în câmpul muncii şi paşii necesar de făcut pentru a fi angajat. Cele mai dificile Scop: Formarea relaţiei de bunăvoinţă cu membrii familiei.
situaţii pot fi improvizate, după următoarele scenarii: Conţinut: Un voluntar împarte participanţilor roluri ale membrilor fami-
– interviu la agenţia teritorială pentru ocuparea forţelor de muncă; liei şi prietenilor condamnatului, care vor participa la o sărbătoare în cinstea
– interviu cu şeful pentru personal al unei uzine la care doriţi să vă angajaţi. eliberării acestuia din penitenciar. Trebuie să fie caracterizat fiecare rol. Fiecare
Şedinţa 8 participant trebuie să rostească un toast şi să-i dorescă ceva condamnatului.
Scop: Evaluarea relaţiilor în familie, pregătirea psihologică în vederea adap- La sfârşitul scenei, participanţii discută ce au simţit pe parcursul exerciţiului.
tării condamnatului la viaţa de familie. Exerciţiul 6. Analiza rolurilor în familie
Exerciţiul 1. Desenul familiei În relaţiile familiale foarte des se întâlnesc câteva roluri: „persecutorul”,
Participanţii au nevoie de foi şi creioane. „victima” şi „salvatorul”. De obicei, în familie, una şi aceeaşi persoană poate juca
Conţinut: Condamnaţii trebuie să deseneze familia lor. Trebuie să le expli- toate aceste roluri, în dependenţă de situaţie. Se întâlnesc însă cazuri când unul
căm că nu este important cât de frumos desenează, ci structura desenului. din roluri devine caracteristic pentru unul din membrii familiei. Nu trebuie să
credem că „victima” este mereu persoana slabă, asupra ei, de cele mai multe ori
Exerciţiul 2. Sculptura familiei este concentrată toată atenţia.
Scop: Evaluarea relaţiilor în familie. Participanţii trebuie să analizeze rolurile în familia proprie (în copilărie, la
Conţinut: Se invită un voluntar pentru a crea sculptura familiei. El trebu- moment). Cine a fost „persecutorul”, „victima” şi „salvatorul”? Li s-a întâmplat
ie să aleagă participanţii, care cel mai mult îi amintesc membrii familiei, să să nu preia rolul aşteptat de ceilalţi? Care a fost reacţia celorlalţi? Cum cred
includă toate persoanele cu care a trăit. Membrii familiei trebuie să ia poziţii participanţii, ce roluri au avut părinţii lor în copilărie? Ce rol le-a plăcut? Ce
caracteristice lor (exemplu: la masa de sărbătoare). Poate fi jucată o scenă care rol ar prelua ei după eliberare?
ar reprezenta un fragment al relaţiilor din familie. Cel ce creează sculptura este
implicat şi el în scenă. Exerciţiul 7. Zâna din poveste
Trebuinţa de afiliere poate fi sursă energetică a personalităţii. Oamenii ce
Exerciţiul 3. Discuţii despre familie nu sunt satisfăcuţi în acest plan devin răutăcioşi, duri. Este important nu doar
Întrebări ajutătoare: să simţim dragostea celorlalţi, ci şi să oferim acest sentiment.
Sunt contradicţii în familia dumneavoastră? Conţinut: „Aşezaţi-vă cât mai comod. Inspiraţi şi expiraţi adânc. Închipuiţi-
Cum rezolvă familia aceste probleme? vă ca a venit să vă vadă o zână din poveşti. Atrageţi atenţie cum arată ea, în ce
Care din membrii familiei poate rezolva problemele apărute? este îmbrăcată, ce trăsături ale feţei are. Poate vă aminteşte de cineva? Acum
Cum vreţi să schimbaţi un anumit membru al familiei? lăsaţi-o să plece şi gândiţ-ivă la cineva drag vouă în realitate. Amintiţi-vă de cei
Cum vreau să vă schimbe pe dumneavoastră rudele? ce au nevoie de dragostea dumneavoastră (copii, soţie). Imaginaţi-vă cum dis-
Ce relaţii sunt în familie la momentul actual? cutaţi cu ei şi spuneţi-le cât de importanţi sunt pentru dumneavoastră. Trebuie
Ce vă nelinişteşte cel mai mult în relaţiile din familie? să-i convingeţi că îi iubiţi cu adevărat şi că veţi fi curând alături de ei.
Şedinţa 9 stabilitate emoţională, cinste, răzbunare, încredere în sine, cultură, cunoştinţe,

Scop: Analiza vieţii participanţilor; evaluarea personalităţii şi problemelor respect etc.
ce aduc neliniştea legată de eliberare. Un voluntar poate să ceară unul din produse, iar vânzătorul (psihologul)
trebuie să-i ceară cumpărătorului ceva în schimb. Spre exemplu, dacă cineva
Exerciţiul 1. Analiza drumului vieţii va cere „respect”, vânzătorul va întreba de cât respect are nevoie, cine trebuie
Conţinut: „Închideţi ochii, relaxaţi-vă şi amintiţi-vă viaţa dumneavoastră de să-l respecte şi pentru ce. În schimb, participantul poate oferi acceptarea ce-
până acum. Nu vă grăbiţi, pentru aceasta aveţi 10 minute. Începeţi cu aminti- lorlalţi.
rile din copilărie. Amintiţi-vă orice acţiune, fapt de care puteţi să vă mândriţi.
Atrageţi atenţie la evenimentele în care aţi avut un rol important şi care fără Exerciţiul 2. Planul vieţii mele
dumneavoastră ar fi avut un alt final. Nu uitaţi de faptele care poate pentru Conţinut: Participanţii trebuie să elaboreze un plan de viaţă pentru urmă-
cineva s-ar părea a fi simple, însă pentru dumneavoastră au fost dificile”. torii 5 ani. Care sunt cele mai importante 3 scopuri pentru primul an şi de ce
Fiecare din participanţi va povesti despre părţile lui puternice – despre ceea au nevoie pentru realizarea lor. Ce fac ei la moment pentru realizarea acestor
ce iubeşte, ce e valoros pentru el, ce acceptă la sine, ce îl face să se simtă încrezut scopuri. Cum cred ei că se va schimba viaţa lor, dacă va fi realizat acest plan.
în multe situaţii. Nu e neapărat să vorbească numai despre calităţile pozitive; Exerciţiul 3. Valiza
important este ceea ce a fost sau ar putea fi un punct de suport în momentele Conţinut: Unul din participanţi va ieşi din încăpere, iar ceilalţi încep să-i
critice ale vieţii. pregătească valiza. În această valiză vor încăpea acele însuşiri care îl vor ajuta pe
Important pentru acest exerciţiu este de a lăsa la o parte calităţile negative, condamnat la eliberare în comunicarea cu ceilalţi. Pot fi menţionate şi calităţile
slăbiciunile, neajunsurile – autocritica. negative ce urmează a fi înlăturate. Pentru o bună valiză se recomandă să fie cel
Fiecare participant are la dispoziţie 4 minute; chiar dacă şi va tăcea, grupul puţin 5 calităţi pozitive şi 5 negative.
îl va lăsa acest timp. Condamnatului i se citeşte lista lucrurilor din valiză, el are dreptul doar la o
După ce au fost ascultaţi toţi membrii grupului, participanţii se divizează în singură întrebare în cazul în care ceva nu-i este clar. Această procedură o trece
perechi şi dicută despre părţile puternice, cum ar putea să facă ceva valoros cu fiecare membru al grupului.
ajutorul acestor calităţi. În final, participanţii îşi împărtăşesc ideile lor. La final psihologul va efectua evaluarea programului.
Exerciţiul 2. Încredere în viitor Program de orientare vocaţională. Recomandări metodice
Scop: Dezvoltarea încrederii în sine, în posibilităţile de a trece peste greu- Studiile şi cercetările demonstrează că absenţa calificării şi angajării în
tăţile ce vor fi întâlnite la libertate. muncă reprezintă nevoi criminogene semnificative, acoperirea cărora măreşte
I. „Vă pregătiţi pentru eliberare. Ce gânduri vă creează nelinişte, în ce nu şansa de reintegrare socială a deţinuţilor. Consilierea şi orientarea vocaţională
sunteţi siguri?”. reprezintă un proces complex de asistare a clientului în vederea căutării, găsirii
Problemele sunt discutate în grup. şi, nu în ultimă instanţă, a păstrării locului de muncă. Ea poate fi descrisă ca
II. Situaţiile care trezesc nelinişte vor fi improvizate sub forma jocului de rol ansamblul activităţilor care îi ajută pe participanţi să-şi îmbogăţească resursele
sau dramei psihologice (de la cele mai simple până la cele mai complicate). şi opţiunile în relaţia cu sistemul educaţional, piaţa muncii şi viaţa în general.
Şedinţa 10 Activităţile de orientare vocaţională pot fi privite ca un proces interactiv
între informare, activităţi practice şi interviuri personale ce oferă individului
Evaluarea programului.
asistenţă sub trei forme:
Exerciţiul 1. Magazinul magic Să se autoevalueze şi să-şi accepte propria persoană;
Psihologul roagă participanţii să-şi imagineze în colţul încăperii un maga- Să lege acest concept despre sine de lumea înconjurătoare;
zin, în care pot cumpăra – dragoste, sănătate, curaj, înţelepciune, putere fizică, Să stabilească scopuri şi să dezvolte planuri în concordanţă cu această
relaţie, propria persoană şi mediul în care trăieşte.
Un program de orientare vocaţională cuprinde mai multe componente Pasul 2. Discutaţi în grup ce semnificaţie are pentru dumneavoastră fiecare
care vizează dezvoltarea tinerilor pentru un management propriu al carierei. cuvânt. V-ar plăcea să menţineţi aceste caracteristici, sau aţi vrea să le modifi-
Obiectivul general al acestui tip de consiliere este de a forma şi dezvolta abilităţi caţi? Cum influenţează acestea munca şi relaţiile pe care le aveţi?
necesare în vederea identificării, achiziţionării, evaluării şi utilizării informa- Pasul 3. Scrieţi 5 cuvinte care v-ar descrie aşa cum aţi vrea să fiţi în viitor.
ţiilor despre sine şi piaţa muncii, abilităţi ce vor facilita luarea unei decizii cât Pasul 4. Prezentaţi aceste 5 cuvinte în grup.
mai realiste cu privire la statutul social şi ocupaţional. a. 10 cuvinte care mă descriu:
Trebuie să menţionăm faptul că din categoria de condamnaţi ce are nevoie
1. 6.
de un astfel de program, fac parte condamnaţii tineri, însă aici pot fi incluse şi
persoane în vârstă, ale căror scopuri, după eliberare, sunt legate de angajarea 2. 7.
în câmpul muncii şi recalificare. 3. 8.
Programul de orientare vocaţională răspunde unor nevoi de orientare profe- 4. 9.
sională, care să-i ajute pe beneficiarii serviciilor să-şi dezvolte abilităţi specifice 5. 10.
în patru domenii de competenţă: autocunoaştere şi autoacceptare, planificarea b. 5 cuvinte noi care mă vor descrie:
traseului profesional, căutarea şi menţinerea unui loc de muncă, rezolvarea de
probleme şi luarea de decizii. 1.
2.
Lecţia 1. Autocunoaşterea şi dezvoltarea personală (poate fi efectuată pe
3.
parcursul a două ore de grup)
Obiective: 4.
5.
Stabilirea identităţii personale;
Definirea propriului sistem motivaţional şi aptitudinal; 3. Realizările mele
Realizarea diferenţelor între ideal-real, posibilităţi-dorinţe.
Conţinutul: Fiecare din deţinuţi va face o listă cu cinci lucruri pe care le-a realizat până
1. Autocunoaştere-intercunoaştere; în prezent şi de care este mândru. După ce se lucrează individual, fiecare face
–– Reuşita personală; o prezentare a acestei liste. Urmează să fie selectat un singur lucru de care par-
–– Managementul resurselor personale. ticipantul se mândreşte cel mai mult.
Metode şi tehnici: Deţinuţii vor fi întrebaţi care sunt calităţile personale ce le-au ajutat să aibă
1. Eu – cel de ieri, de azi şi de mâine. aceste realizări şi, de asemenea, cum s-au simţit când au vorbit despre realizările
Instrucţiuni: „Analizează-te aşa cum ai fost în trecut, cum eşti în momentul lor în faţa grupului.
de faţă şi cum ai vrea să fii în viitor. Apoi încearcă să te descrii (sub aspectele 4. Sunt capabil şi plăcut pentru că.... (la dorinţă)
care ţi se par cele mai importante) în cele trei pătrate de mai jos. Participanţii îşi prind pe spate o hârtie pe care este scris prenumele său.
Fiecare trece pe la ceilalţi şi notează pe spate aspecte pozitive, calităţi pe care
Eu, cel de ieri Eu, cel de azi Eu, cel de mâine consideră că aceştea le au.
5. Lista abilităţilor
2. Zece moduri de a scrie cine şi cum sunt eu Instrucţiuni: Lista ce urmează va ajuta participanţii să-şi identifice abilităţile.
Instrucţiuni: Minorii vor primi această listă şi vor bifa acele puncte despre care cred că le
Pasul 1. În spaţiul de mai jos, scrieţi zece cuvinte (adjective) care credeţi că corespund şi vor mai adăuga altele, dacă consideră necesar:
vă descriu calităţile voastre caracteristice.
a. Abilităţi practice b. Abilităţi de gândire Metode şi tehnici

1. pot confecţiona lucruri 1. pot rezolva probleme la matematică... 1. Brainstorming
2. pot repara 2. pot folosi calculatorul Se lansează un brainstorming despre noţiunile profesie – carieră. Grupul
3. pricep în grădinărit 3. pot uşor să iau decizii va spune cuvinte pe care le pot asocia cu cele două cuvinte.
4. pot repara un aparat radio sau TV 4. înţeleg cărţile pe care le citesc Se notează toate răspunsurile. Se dau definiţii acestor noţiuni. Educatorul
5. pot lucra la o maşină de găurit, la 5. sunt capabil să-mi organizez munca moderează discuţia, implicând cât mai mulţi membri ai grupului.
polizor 6. ştiu cum să obţin informaţii Durata: 15 minute.
6. pot să gătesc bucate 7. am imaginaţie Materiale: flipciart, tablă, markere, cretă.
7. pot lucra la maşina de cusut 8. pot să lucrez cu cifre 2. Eu spun o profesie, ceilalţi spun avantaje
8. pot repara mobilă 9. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Moderatorul va numi o listă de profesii, iar participanţii vor stabili avan-
9. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . tajele fiecăreia.
10 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Lista profesiilor (poate fi completată sau modificată, la dorinţă):
d. Abilităţi de petrecere –– Aviator; –– Profesor; –– Electrician; –– Pictor; –– Actor;
c. Abilităţi sociale
a timpului liber –– Frizer; –– Contabil; –– Şofer; –– Jurist; –– Psiholog.
1. am simţul umorului 1. fac sport
2. comunic uşor ce au ceilalţi 2. am un hobby 3. Analiza slujbei pe care doresc să o am....
3. pot să ajut oamenii cu probleme 3. imi place să citesc Participanţilor li se propune să-şi aleagă o profesie care le place şi să-i facă
4. pot să duc o discuţie 4. ştiu să dansez o mică analiză după următoarele criterii:
5. pot să ascult puncte de vedere ale 5. cânt la un instrument muzical Slujba/ocupaţia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
altora 6. mi-ar plăcea să joc într-o piesă de 1. Cunoştinţe necesare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
6. mă afectează problemele altora teatru 2. Abilităţi necesare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
7. pot conduce o discuţie în grup 7. pictez 3. Sarcini şi atribuţii de muncă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
8. îmi controlez emoţiile 8. scriu poezii 4. Deţii cunoştinţele şi abilităţile pe care le-ai notat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
9. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5. Discuţie în grup . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
10 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Moderatorul propune participanţilor o discuţie la tema: „Influenţează viaţa
profesională asupra vieţii personale?”.
Grupul va discuta în care din cele 4 grupuri de abilităţi au mai multe puncte
marcate şi totodată, dacă există abilităţi pe care ar dori să le aibă (din cele ce nu Lecţia 3. Orientarea carierei
au fost marcate în listă), care sunt acestea? Obiective:
Să identifice şi să exploreze posibilele opţiuni legate de carieră;
Lecţia 2. Scopul şi rolul muncii în viaţa omului
Să valorifice aptitudinile personale în alegerea şi stabilirea traseului pro-
Obiective: fesional;
Să conştientizeze necesitatea de a avea o profesie; Să argumenteze propria opţiune cu privire la viitorul profesional.
Să enumere sursele de satisfacţie oferite de diferite profesii; Conţinut:
Să enumere avantajele şi dezavantajele pe care un loc de muncă le implică; 1. Cum alegem corect şi real profesia;
Conţinut: 2. Atitudinea faţă de muncă;
1. Profesia – activitate socială; 3. Ce pot face (aptitudini generale şi aptitudini speciale).
2. Conceptul de rol al muncii dezvoltat de Maslow;
3. Nevoia de autorealizare.
Metode şi tehnici: 3. Elaborarea unei hărţi a lumii muncii

1. Cartografierea orientării mele în viaţă MUNCA pe care am făcut-o
Această activitate va ajuta minorul să stabilească direcţia pe care o va urma Trecut şi prezent
în viaţă, să cunoască unde va întâlni probleme şi ce îl poate ajuta. Participanţii
vor răspunde la întrebările din cerc.
Împreună cu moderatorul şi grupul, vor fi analizate răspunsurile. DEPRINDERI, interese
Puncte tari, cunoştinţe specialitate
VIITOR – ocupaţii
Unde sunt? Unde mă îndrept? Scopuri, situaţii de muncă
Realizări pe care mi le imaginez
Ce obstacole am De ce calităţi am nevoie
de înfruntat? pentru a face făţă
obstacolelor? ATITUDINI – care este cel mai impor-
tant lucru în legătură cu munca mea
2. „Ce doresc de la un loc de muncă” ÎNTREBĂRI PRIVIND:

Scopul activităţii este de a ajuta minorii să-şi clarifice sentimentele şi aştep- De unde să încep? Ce mă preocu-
tările faţă de locul de muncă. Participanţii vor bifa afirmaţiile ce vor corespunde pă cel mai mult în legătură cu vii-
sentimentelor lor. Eu torul meu? De ce fel de sprijin am
Un loc de muncă poate oferi: nevoie în efortul pentru a realiza
–– Şansa de a folosi deprinderile şi capacităţile personale; mai departe planurile de carieră?
–– Varietate; Unde vreau să fiu peste doi ani?
–– Independenţă;
Participanţilor li se propune să se imagineze pe sine peste doi ani din acest
–– Prieteni noi;
moment. Să-şi imagineze cum ar vrea să fie o zi obişnuită din viaţa lor şi să
–– Posibilităţi de a ajuta pe alţii;
descrie această zi, folosind mai multe detalii.
–– Să nu mai comită infracţiuni;
Ce vor face? Vor avea un loc de muncă? Vor învăţa la şcoală? Ambele?
–– Ajutor de la colegii de muncă;
Care va fi domeniul de muncă sau de studiu?
–– Statut personal;
Cum vor fi prietenii lor? Ce calităţi vor avea?
–– Identitate personală;
Cum îşi vor petrece timpul liber?
–– Respectul celorlalţi oameni;
–– Respect de sine; Lecţia 4. Piaţa muncii
–– Şansa de a învăţa ceva nou;
Obiective:
–– Bani;
–– Sentimentul de a fi folositor; Să cerceteze şi să înregistreze ofertele de muncă şi de formare;
–– Sentimentul împlinirii. Să înţeleagă modul în care agenţiile de consultanţă carierei pot oferi
sprijin şi informaţie în vederea alegerii;
Să dezvolte abilităţi de promovare a imaginei proprii;
Conţinut: Participanţii vor ierarhiza primele cinci calităţi pe care le cred importante.
1. Componentele pieţii muncii; Rezultatele vor fi prezentate în grup şi analizate împreună cu moderatorul.
2. Sursele de informare despre locurile de muncă;
3. Strategia personală pentru obţinerea unui loc de muncă dorit. Lecţia 5. Angajarea la locul de muncă
Metode şi tehnici: Obiective:
1. Brainstorming Să elaboreze un CV, o scrisoare de intenţie sau o recomandare;
Se lansează un brainstorming despre ce înţelege grupul prin noţiunea piaţa Să se prezinte şi să se comporte adecvat într-o situaţie de interviu, pre-
muncii. Grupul va spune cuvinte pe care le pot asocia cu noţiunea dată. zentând încredere;
Se notează toate răspunsurile. Se dau definiţii acestei noţiuni. Educatorul Să cunoască şi să demonstreze că poate pune în practică tehnicile de
moderează discuţia, implicând cât mai mulţi membri ai grupului. căutare a unui loc de muncă.
Durata: 15 minute. Conţinut:
Materiale: flipciart, tablă, markere, cretă. 1. Curriculum vitae;
2. Lucru în grupuri 2. Interviu de angajare;
Participanţii sunt împărţiţi în două sau trei grupuri. Fiecărui grup i se pro- 3. Limbajul nonverbal în cadrul interviului.
pune să elaboreze, timp de 20 minute, o strategie de a obţine un loc de muncă. Metode şi tehnici:
Din fiecare grup este ales un reprezentant ce va prezenta strategia celorlalţi. 1. Lucru în grupuri
Toate variantele vor fi analizate împreună cu moderatorul. Participanţii sunt împărţiţi în două grupuri. Fiecărui grup i se propune să
3. „De ce calităţi am nevoie” elaboreze, timp de 20 minute, CV-ul unui membru al grupului şi o scrisoare
Moderatorul propune o listă de calităţi pe care angajatorul le apreciază la de intenţie. Toate punctele vor fi notate pe o foaie de flipchart.
angajat. Participanţii trebuie să bifeze acele calităţi pe care consideră că le au. Din fiecare grup este ales un reprezentant ce va prezenta însărcinările
Lista îi ajută să-şi evalueze capacitatea de a putea ocupa şi menţine un loc de date.
muncă din perspectiva calităţilor pe care le deţin. 2. Discuţie în grup
–– Adaptare la schimbare; Moderatorul propune participanţilor o discuţie pentru a clarifica unele
–– Iniţiativă în realizarea sarcinilor; nelămuriri legate de interviul de angajare, cu ajutorul următoarelor întrebări:
–– Calm; –– Ce este un interviu?
–– Fermitate în apărarea principiilor; –– Ce aşteptaţi de la această întânire?
–– Loialitate; –– Care credeţi că este rolul unui interviu?
–– Sinceritate; –– Ce credeţi că urmăresc intervievatorii la candidaţi?
–– Toleranţă; 3. Anticiparea unor probe ale angajatorului
–– Spirit de observaţie ; Participanţii sunt împărţiţi câte doi. Fiecare trebuie să întocmească o listă
–– Capacitatea de a-şi planifica de sine stătător munca; cu cinci realizări, cinci aptitudini, cinci lucruri la care se pricepe, cinci lucruri
–– Exprimare clară; de care este mândru. Unul din ei va alege două din ideile expuse, iar celălalt,
–– Bună dispoziţie; timp de cinci minute, va trebui să-l convingă că acestea sunt reale. Apoi aceştia
–– Entuziasm în muncă; se schimbă cu sarcinile.
–– Capacitate de a dobândi cu uşurinţă deprinderi noi; 4. Discuţie în grup
–– Respect faţă de colegi; Moderatorul propune participanţilor o discuţie despre desfăşurarea inter-
–– Discreţie; viului, analizând următoarele aspecte:
–– Eficienţă în realizarea sarcinilor. –– Limbajul trupului;
126 Capitolul III. Asistenţa psihologică acordată deţinuţilor în perioada de pregătire pentru liberare § 3. Restabilirea relaţiilor cu familia 127
–– Îmbrăcămintea; Participanţilor, individual, le este pusă sarcina de a elabora, timp de 25 mi-

–– Punctualitatea; nute, un contract personal. Moderatorul le explică contractul personal poate fi
–– Limbajul sigur (expresiile ce nu se folosesc); verificat la diferite intervale de timp şi în anumite cazuri revizuit.
–– Întrebări ce pot fi puse de către intervievat.
Lecţia 7. Evaluarea programului
Lecţia 6. Planul de acţiuni 1. Activităţi învăţate
Obiective: Moderatorul va verifica:
Să pregătească un plan realist de acţiuni cu privire la viitorul loc de mun- –– Proiectul personal;
că; –– Contractul personal.
Să înţeleagă scopul înregistrărilor progreselor realizate şi conţinutul 2. „Ce am învăţat aici?”
lor; Moderatorul roagă participanţii să rememoreze programul. Primul partici-
Să explice importanţa acestuia. pant trebuie să spună ce a învăţat, următorul trebuie să repete ce a spus primul
Conţinut: şi să adauge ceea ce a învăţat el, astfel încât ultimul să repete tot ceea ce au
1. Proiectul personal de angajare; menţionat ceilalţi participanţi.
2. Contractul personal. 3. „Zidul vorbitor”
Metode şi tehnici: Moderatorul aşează pe perete mai multe coli de hârtie. Fiecare coală va avea
1. Elaborarea unui proiect personal pentru a ajunge acolo unde dorim ca titlu anumite aspecte legate de program: „ce mi-a plăcut”, „ce nu mi-a plăcut”,
Participanţilor, individual, le este pusă sarcina de a elabora, timp de 20 „ce am învăţat” ş.a. Fiecare participant va trebui să scrie ceva sub fiecare titlu.
minute, un proiect personal care îi va ajuta să atingă un scop legat de angaja- Discuţii. (Vor urma duscuţii?)
rea în câmpul muncii. Moderatorul propune o listă de întrebări ce vor veni în
ajutorul grupului: § 3. Restabilirea relaţiilor cu familia
–– Am o idee clară unde vreau să ajung? Condamnarea unuia dintre soţi la pedeapsă privativă de libertate poate crea
–– Am trasat, descris proiectul meu? în primul rând un şoc, o afectarea profundă în ceea ce priveşte imaginile persoa-
–– Ştiu cum să fac activităţile care mă vor ajuta să-mi realizez proiectul? nei condamnate şi grave disfuncţionalităţi de organizare a vieţii de familie.
–– Am resurse necesare pentru a-l realiza? Cunoaşterea informaţiilor relevante despre relaţiile condamnatului cu
–– M-am consultat cu cineva? membrii familiei sale va permite stabilirea anumitor paşi de lucru în vederea
–– Sunt pregătit să revizuiesc proiectul meu, dacă e necesar, sau să elaborez îmbunătăţirii relaţiilor nominalizate. Restabilirea relaţiilor cu familia presupune
un proiect alternativ? lucrul direcţionat paralel atât cu condamnatul, cât şi cu rudele, având scopul
–– Simt că acest proiect este al „meu” şi are semnificaţie personală pentru de a delimita factorii social pozitivi ce au rămas între ei şi întărind anumite
mine? comportamente, determinând totodată nivelul şi natura inadaptării familiei.
1. Brainstorming De regulă, rudele apropiate (părinţii, soţii sau copiii) reacţionează la crima
Se lansează un brainstorming despre noţiunea contract personal. Grupul săvârşită sau ca la o acţiune aşteptată din partea condamnatului (stilul de viaţă)
va spune cuvinte pe care le poate asocia cu cele două cuvinte. sau o privesc ca o întâmplare nefericită, excepţională, care i s-a întâmplat pe
Se notează toate răspunsurile. Se dau definiţii acestei noţiuni. Educatorul nedrept.
moderează discuţia, implicând în ea cât mai mulţi membri ai grupului. Odată ce avem o imagine integră a situaţiei create în relaţiile familiale, sta-
Durata: 15 minute. bilim anumiţi paşi de lucru cu condamnatul, astfel încât aceştia să favorizeze
Materiale: flipciart, tablă, markere, cretă. stabilirea unei reţele de susţinere pentru dezvoltarea unor legături strânse şi
2. Realizarea unui contract personal
solide cu familia şi prietenii şi să înveţe condamnatul să-şi amelioreze compe- În cadrul vizetelor membrilor familiei, psihologul va întreţine o convorbire
tenţele de care are nevoie pentru îmbunătăţirea relaţiilor constructive. de cunoaştere cu ei, explicându-le necesitatea păstrării unei relaţii de susţinere
Informaţia relatată de deţinut şi rudele acestuia poate să identifice un şir cu condamnatul. Exprimând înţelegere şi dorinţă de a ajuta condamnatul, fa-
de probleme care necesită a fi rezolvate. Trebuie să ne atenţionăm la faptul că o milia sa va aprecia munca depusă de către specialist şi va manifesta o atitudine
bună parte din condamnaţi provin din familii vulnerabile. Practica de lucru cu serioasă faţă de recomandările pe care le va primi.
persoanele ce se află în locurile de detenţie arată existenţa conflictelor, violenţei Stabiliţi un timp pentru o ulterioară întâlnire, la care veţi putea identifica
în familie. De multe ori, condamnatul poate avea o concepţie distorsionată cu posibilele probleme şi soluţiile pentru rezolvarea acestora. După un anumit
privire la funcţiile familiei şi nu percepe responsabilităţile pe care le are fiind număr de întâlniri, după caz, puteţi să organizaţi întâlniri cu ambele părţi
în rol de soţ sau părinte. (condamnatul şi rudele).
Analizând datele fiecărui caz, psihologul va planifica activităţi pentru con- Consilierea familiei:
damnat şi rudele acestuia. Dacă va fi posibil, se va organiza consilierea familiei, –– discuţii cu condamnatul;
iar fiecărei parţi stabilite obiective, astfel încât: –– discuţii cu alţi membri ai familiei;
1. membrii familiei condamnatului: –– discuţii cu ambele părţi.
–– să acorde atenţie şi susţinere condamnatului pentru întărirea compor- Ambele părţi trebuie să înţeleagă că familia se clădeşte întreaga viaţă, iar
tamentelor pozitive; unul dintre mijloacele esenţiale pentru a o construi este comunicarea. Arta
–– să ofere afecţiune şi înţelegere; comunicării înţelepte este o învăţătură importantă, care se cuvine să-i însoţeas-
–– să motiveze deţinutul, pentru ca acesta să se încadreze în câmpul mun- că de-a lungul întregii vieţi. Consensul urmează cu destulă uşurinţă, dacă se
cii sau să obţină o profesie în perioada detenţiei. înţelege modul de gândire şi acţiune al celuilalt. Multe conflicte pot fi evitate,
2. condamnatul: rezolvate sau, cel puţin, atenuate. Pentru o comunicare constructivă sau pentru a
–– să înţeleagă responsabilitatea în cadrul familiei; reface comunicarea, este nevoie ca partenerii să-şi exprime propriile sentimente
–– să însuşească cunoştinţe privind dezvoltarea şi educaţia copilului; şi să se accepte reciproc. Exprimarea precisă şi constructivă a sentimentelor este
–– să distingă comportamentele abuzive; unul dintre cele mai dificile aspecte ale nivelului de comunicare.
–– să dezvolte abilităţi de rezolvare a problemelor, etc. Există o serie de relaţii în interiorul familiei. În cazul condamnatului, putem
În cazul în care membrii familiei nu comunică cu deţinutul, psihologul va lua ca model o familie formată din el (M – condamnatul), ea (F – soţia) si copil
trimite scrisori rudelor şi va înainta interpelări organelor publice locale pentru (C). În acest caz, vorbim de relaţii ale condamnatului. Este vorba despre:
determinarea motivelor ruperii relaţiilor dintre aceştia. –– relaţia de cuplu (M) – (F);
Dacă, totuşi, familia nu doreşte să comunice cu condamnatul, este bine să-l –– relaţia de tata (M) – (C).
susţinem pe acesta şi să încercăm să-şi stabilească relaţiile cu prietenii mai vechi Fiecare din relaţiile menţionate pot fi funcţionale sau disfuncţionale. Inter-
sau rudele îndepărtate. venţiile au sens atunci când aceste relaţii sunt disfuncţionale. Putem interveni
În scrisorile adresate rudelor putem comunica despre starea condamnatului în aceste relaţii prin metode psihodramatice, urmărind modul de comunicare,
şi dorinţa acestuia de a restabili relaţiile cu ei cât şi modalităţile de întreţinere scoaterea la lumină a dificultăţilor reale ce le are cuplul sau părintele cu copilul.
a relaţiilor: Când relaţiile nu funcţionează, există un anumit simptom care se instalează
–– scrisori; pas cu pas şi ajunge o componentă dominantă, care, aparent, nu are legătură
–– convorbiri telefonice; imediată cu relaţia, însă care mută atenţia tuturor asupra sa.
–– întrevederi de scurtă şi lungă durată şi numărul acestora; În mare parte, relaţiile sunt funcţionale atunci când comunicarea are loc în
–– transmiterea coletelor; conformitate cu un temei pozitiv despre celălalt şi când se realizează punerea
–– deplasări de scurtă durată a condamnatului în afara penitenciarului, în valoare a sentimentelor şi resentimentelor.
etc.
Relaţiile sunt importante, pentru că prin ele se defineşte modul de existenţă, dezmembrarea familiei ca urmare a desfacerii căsătoriei prin divorţ, ca
tiparul familiei. urmare a abandonului soţului (copiilor) în nevoie ori ca urmare a con-
Tehnici ale consilierii familiei: cubinajului ce poate surveni condamnării;
–– Interviu circular: Aceeaşi întrebare este adresată fiecărui membru al respingerea de către familie a persoanei condamnate (soţ, soţie, fiu, fii-
familiei. că), urmare a lipsei de comunicare, a răcirii relaţiilor intrafamiliale pe
–– Reformulare: Problema trebuie pusă în termeni comportamentali, măsu- parcursul executării pedepsei;
rabili, rezolvabili, să fie prezentată ca o problemă de familie, şi nu doar ca crearea unui „mediu contaminat infracţional” în familia persoanei con-
problema unui membru al acesteia, şi trebuie pusă în termeni pozitivi. damnate, ca urmare a lipsei de sprijin, de redresare între membrii familiei
–– A trasa directive: Crearea sau selectarea unei intervenţii ce va avea impact celui condamnat.
asupra problemei prezente. Un alt aspect nedorit semnalat în familia ce are un membru condamnat la
–– Ritualuri: Acte simbolice ce ajută familia să meargă mai departe (de pedeapsă privativă de libertate este fenomenul respingerii persoanei condam-
exemplu, a arde o cutie ce “conţine” furia familiei). nate, după efectuarea pedepsei, la reîntoarcerea ei în familie. Fenomenul poate
–– Sculptura familiei: Examinează puterea şi relaţiile de apropiere dintr-o îmbrăca forma incapacităţii de readaptare la viaţa de familie a celui ieşit din
familie. Fiecărui membru al familiei i se cere să-i aranjeze fizic pe toţi penitenciar, ca urmare a faptului că soţul rămas în familie a dobândit o inde-
ceilalţi membri ai familiei în funcţie de relaţiile lor. pendenţă şi o poziţie dominantă neacceptată de cel condamnat ori a suferit o
–– Rejucare: I se cere familiei să pună în scenă o situaţie, mai curând decât cădere pe care nu o suportă persoana eliberată din închisoare. Fenomenul de
să o descrie verbal. respingere ori de neadaptare mai poate fi determinat de: durata foarte lungă
În cadrul programului de pregătire pentru eliberare a condamnaţilor, de a detenţiei; „contaminarea” infracţională accentuată a persoanei condamnate;
către psihologi este desfăşurat un modul ce conţine lecţii destinate familiei, sentimentul de inutilitate în familie al celui eliberat; teama acestuia din urmă
acestea oferind procedee mai mai bune de stabilire a relaţiilor constructive în de a nu distruge un echilibru al familiei, restabilit în timpul executării pedepsei;
familiile lor. suspiciune, intoleranţă, neîncredere, lipsă de comunicare, toate acestea apărute
Metodele folosite sunt: pe fondalul separării pe o perioadă îndelungată.
Discuţii în grup;
Jocuri de rol;
Jocuri ce constau în crearea unor dileme morale;
Studii de caz, etc.
Poate fi pusă în discuţie următoarea tematică:
–– Unitatea familiei;
–– Relaţiile familiale părinţi – copii;
–– Violenţa în familie;
–– Dragostea faţă de familie;
–– Efectele privării de libertate asupra relaţiilor cu familia, etc.
Printre consecinţele nedorite ale condamnării la pedepse privative de liber-
tate ce se răsfrâng asupra unităţii familiei, cele care atrag în mod special atenţia
sunt următoarele:
dezechilibrarea eforturilor membrilor familiei în gestionarea problemelor
comune;
132 Capitolul 4. Programe psiho-sociale necesare procesului de pregătire pentru liberare §1. Program pentru dezvoltarea abilităţilor sociale 133
Capitolul 4. Programe psiho-sociale Atunci când se utilizează trainingul abilităţilor sociale, este important să
fie abordate aspectele referitoare la comportamentul pe care cei în căutare le
necesare procesului de pregătire
consideră problematice, altfel acţiunea în sine ar putea eşua.
pentru liberare În primul rând, există evidenţe cu privire la faptul că trainingul poate îm-
bunătăţi performanţa socială generală a indivizilor şi chiar la acest nivel poate
§1. Program pentru dezvoltarea abilităţilor sociale mări şansele lor de a rămâne departe de probleme. În al doilea rând, se demon-
strează faptul că efectele trainingului pot fi foarte specifice şi pot da indivizilor
Ideea trainingului abilităţilor sociale porneşte de la o abordare specifică posibilitatea de a face faţă mult mai satisfăcător la comunicarea cu anumite
în ceea ce priveşte dezvoltarea umană, cunoscută ca „teoria învăţării sociale” grupuri de oameni - părinţi, poliţişti, sau sexul opus; sau la anumite situaţii
(Bandura, 1977). Pentru a învăţa, noi nu trebuie să trecem în mod direct prin sociale - interviuri pentru un loc de muncă, presiunea socială sau potenţialele
experienţa recompenselor şi a pedepselor; putem observa cum se comportă alţii conflicte. În cele din urmă, trainingul abilităţilor sociale pare a avea un impact
într-o situaţie şi să copiem sau nu comportamentul lor, după cum dorim. nu numai asupra comportamentului social ca atare, ci şi asupra atitudinilor şi
Comportamentul deviant/infracţional poate fi însuşit ca urmare a unor sentimentelor oamenilor cu privire la ei înşişi şi la alţii.
procese de învăţare defectuoasă. Aceste învăţări defectuoase (modelele de com-
Abilităţi specifice
portament dezadaptativ) pot fi schimbate prin „trainingul abilităţilor sociale”,
lucru care constă, în esenţă, din următoarele patru elemente: Un număr de studii de cercetare asupra infractorilor în care au fost abordate
Instrucţiuni – indivizii primesc o înţelegere de bază asupra unei situaţii abilităţile sociale specifice arată că unele dintre ele se referă la aspecte compor-
sociale şi, dacă este necesar, anumite sugestii asupra a ceea ce să spună tamentale foarte strâns legate de însăşi comiterea infracţiunilor. Ele cuprind:
sau să facă, ceea ce îi va ajuta să facă faţă în mod satisfăcător; Abilităţile conversaţiei;
Modelarea – abilitatea socială echivalentă demonstraţiei; dacă instrucţiu- Abilităţile interviului pentru un loc de muncă;
nile nu sunt suficiente, cineva îi arată individului ce ar trebui să facă el sau Conversaţiile cu sexul opus;
ea în situaţia respectivă, furnizând un exemplu concret de comportament Interacţiunile familiale şi conflictul cu părinţii;
care poate fi copiat; Întâlnirile cu poliţia;
Jocul de rol – după aceea, indivizii încearcă să utilizeze ceea ce au învăţat Rezistenţa presiunii de a consuma alcool;
în scenarii (jocuri de rol) construite artificial, în care pot încerca noul Agresiunea şi violenţa;
comportament fără a se teme de „dezastrele” care pot să apară în viaţa Atitudinile faţă de sine şi faţă de alţii.
reală, dacă ei greşesc; Acestea reprezintă dimensiuni asupra cărora se poate interveni cu meto-
dele specifice amintite mai sus (modelare, joc de rol etc.).
Feedback – ascultând sfatul altora şi privind la înregistrarea lor video
În cadrul trainingului, vor fi urmărite trei teme relevante referitoare la in-
(în jocurile de rol), indivizii încearcă să facă îmbunătăţiri graduale în
fractori şi la comportamentul infracţional, după cum urmează:
modul în care se comportă în acea situaţie, exersând atât de mult, cât
1. evaluarea şi dezvoltarea unei competenţe sociale generale;
este necesar.
2. rezistenţa la presiunea exercitată de alţi oameni în ceea ce priveşte comi-
În trainingul abilităţilor sociale, „scopul comportamentelor” (lucrurile pe
terea de infracţiuni;
care oamenii încearcă să înveţe să le facă) ar putea fi: susţinerea conversaţiilor,
3. aplicaţii la infracţiunile violente.
interviuri pentru angajare, solicitarea întâlnirilor, solicitarea favorurilor, solici-
Metodele trainingului abilităţilor sociale trebuie să fie adaptate la dificul-
tarea de zile libere, liniştirea discuţiilor, întâlnire cu necunoscuţi, participarea
tăţile specifice şi la nevoile indivizilor.
la petreceri, refuzarea cererilor, prezentarea condoleanţelor, înfăţişări la tribu-
Ex. – listă de verificare a abilităţilor sociale
nal, exprimarea mâniei, prezentarea complimentelor, manifestarea simpatiei,
Cea mai simplă modalitate de a evalua deficitele abilităţilor sociale este
utilizarea telefonului, rezistenţa la presiunea vânzătorilor.
de a prezenta o listă de verificare la care acesta răspunde prin recunoaşterea
134 Capitolul 4. Programe psiho-sociale necesare procesului de pregătire pentru liberare §1. Program pentru dezvoltarea abilităţilor sociale 135
fiecărui item ca problematic sau nu. Aceasta poate fi realizată, ca un răspuns C.

DA/NU; sau poate fi evaluată prin furnizarea diferitelor grade de competenţă, 1. A avea o discuţie în contradictoriu;
ca în exemplul de mai jos. 2. A fi ocărât;
Lista de verificare a abilităţilor sociale 3. A fi pus la treabă;
Iată o listă de lucruri pe care oamenii trebuie să le facă aproape în fiecare 4. A adresa o nemulţumire;
zi atunci când se întâlnesc cu alţi oameni. La care dintre ele eşti bun? La care 5. A refuza să facă ceva;
dintre ele nu eşti atât de bun? Priveşte fiecare item în parte şi decide cât eşti 6. A se scuza, a formula pretexte;
de bun în realizarea lui; apoi bifează în spaţiul corespunzător care este cel mai 7. A da cuiva veşti proaste;
aproape de cât de bun sau nepriceput crezi tu că eşti. 8. A lăuda pe cineva;
9. A răspunde la laudă;
1 2 3 4
10. A cere ajutor.
Sunt Sunt
bun nepriceput Teste de situaţie
la la Raportul verbal este o modalitate utilă de adunare a informaţiilor despre
aceasta aceasta nivelele percepute ale abilităţilor sociale, dar nu substituie examinarea com-
portamentului real în situaţii concrete.
A.
„Situaţiile”, fie prezentate verbal, fie scrise pe cartonaşe individuale, pot fi
1. A privi oamenii în faţă;
folosite atât în ceea ce priveşte autoraportarea cât şi în ceea ce priveşte iniţierea
2. A fi privit de mulţi oameni;
jocurilor de rol, în care comportamentul real poate fi observat şi evaluat ca în
3. A privi fix la oameni;
exemplele de mai jos.
4. A zâmbi la oamenii care îmi plac;
Răspunsurile interpretate prin intermediul jocului de rol referitoare la si-
5. A menţine o figură cu o expresie serioasă;
tuaţii ca acestea (şi altele pe care le-ai construit) pot fi utilizate într-un număr
6. A nu roşi când sunt prins;
de moduri, pentru a identifica deficitele abilităţii.
7. A părea supărat când mă simt astfel;
Exemplu de situaţie care poate fi discutată:
8. A-mi ascunde dezamăgirea;
O persoană pe care o cunoşti foarte bine – dar care nu este prietenul tău cel
9. A şti ce simt alţi oameni;
mai bun – te roagă să-i împrumuţi lui/ei 50 lei pentru a achita o datorie cuiva
10. A sta aproape de alţi oameni.
care începe să-l preseze. Nu te-ar deranja să-l ajuţi, dar asta ar însemna să nu
B. ieşi în oraş în week-end-ul acesta. Ce i-ai spune?
1. A mă alătura unui grup de oameni care discută;
2. A trebui să spun oamenilor cine sunt; Observarea
3. A intra într-o cameră plină de oameni; Observarea jocului de rol se poate concentra asupra oricărei dintre părţile
4. A fi intervievat; componente ale interacţiunii şi poate fi realizată de alţii sau de sine însuşi. În
5. A începe o conversaţie cu un străin; esenţă, observaţia constă în a cere unei persoane (participantul) sau mai mul-
6. A da oamenilor indicaţii pe stradă; tor persoane (grupul) să urmărească un joc de rol şi să-şi expună după aceea
7. A transmite mesaje; impresiile lor referitoare la performanţa subiectului. Ce a făcut el/ea? Cât de
8. A spune ceea ce vreau să spun; bine a fost realizat? Ce altceva s-ar fi putut spune sau face? O modalitate mai
9. A înţelege ce spun alţi oameni; activă de a furniza feedback asupra comportamentului este de a-l filma pe casetă
10. A răspunde la întrebări/a pune întrebări. video şi de a-l relua apoi pentru persoana interesată.
136 Capitolul 4. Programe psiho-sociale necesare procesului de pregătire pentru liberare §2. Program pentru reducerea riscului de recidivă 137
§2. Program pentru reducerea riscului de recidivă la dezvoltarea, accentuarea şi menţinerea comportamentului infracţional. Se
Unul dintre obiectivele programului de reducere a recidivei este acela de a presupune că, dacă factorii ce conduc la săvârşirea infracţiunii se schimbă,
ajuta indivizii să îşi dezvolte o serie de abilităţi de rezolvare a problemelor, care probabilitatea de a săvârşi alte infracţiuni scade.
să îi susţină în depăşirea dificultăţilor cu care se confruntă şi să evite săvârşirea Modalitatea cea mai eficientă este aceea de a îmbina abordarea fermă şi
unor noi infracţiuni. riguroasă – în vederea asumării responsabilităţii pentru propriile lor acţiuni,
Obiectivele specifice ale programului sunt atinse prin derularea activităţilor cu un stil pozitiv, empatic şi interactiv, fundamentat pe principiile unei consi-
de grup: cunoaşterea participanţilor, stabilirea regulilor, acumularea de noi lieri eficiente. Acest lucru presupune însă un proces continuu de dezvoltare a
cunoştinţe din domeniul legislaţiei penale, analizarea cauzelor, motivaţiilor abilităţilor, iar dificultatea de a-l parcurge nu trebuie subestimată.
care au stat la baza săvârşirii de infracţiuni, consecinţelor acestora (avantaje Componentele esenţiale ale programului
– dezavantaje), conştientizarea gândurilor şi sentimentelor din perspectiva
În cadrul acestuia sunt descrise exerciţii destinate să îi înveţe pe participanţi
victimei, găsirea de alternative la comportamentul infracţional.
o serie de abilităţi sociale. Aceste exerciţii sunt aplicate asupra aspectelor şi
Programul se bazează pe cercetări ce sugerează că cele mai eficiente inter-
situaţiilor în care a fost produsă infracţiunea.
venţii pentru reducerea ratei recidivismului sunt caracterizate de următoarele
Principalele componente ale programului acoperă patru arii esenţiale ale
elemente:
consilierii cognitiv-comportamentale:
–– Evaluarea probabilităţii de recidivă şi includerea clienţilor în programe
1. Rezolvarea de probleme – este destinată să îi înveţe pe participanţi o serie
în funcţie de specificul cazului. Astfel, acei clienţi care prezintă o isto-
de abilităţi de a gândi („thinking skills”).
rie infracţională de lungă durată sunt indicaţi pentru furnizarea unor
Procesul rezolvării problemelor interpersonale a fost analizat de o serie de
programe şi servicii intensive.
specialişti, al căror acord comun a fost că grupurile de infractori, persoanele
–– Se concentrează asupra aspectelor individuale care au condus la dezvol-
care săvârşesc infracţiuni prezintă carenţe ale abilităţilor sociale. Aceste abilităţi
tarea sau accentuarea comportamentului infracţional, ca, de exemplu,
se referă la:
interacţiunea socială, deficit în abilităţile sociale, atitudini antisociale,
–– cunoaşterea problemelor;
etc. Aceste aspecte pot fi descrise ca nevoi criminogene şi necesită să
–– definirea problemelor;
fie schimbate pentru a reduce nivelul recidivei.
–– colectarea informaţiilor;
–– Metodele utilizate şi maniera de interacţiune dintre personalul de pro-
–– distingerea faptelor reale de opinii;
baţiune şi infractori este destinată să reflecte modul de învăţare al
–– gândire alternativă;
majorităţii infractorilor; o trăsătură ce este definita si cunoscută sub
–– planificare;
termenul de „sensibilizare”.
–– conştientizarea consecinţelor;
–– Conţinutul acestor programe este clar conceptualizat şi susţinut atât
–– selectare şi luare de decizii în cursul acţiunii;
pe baze teoretice, cât şi empirice. El aplică metodele teoriei cognitiv-
–– gândire în perspectivă.
comportamentale.
2. Autocontrol – bazat pe terapia cognitiv-comportamentală.
–– Evaluarea rezultatelor este esenţială pentru a dezvolta o muncă efici-
A fost demonstrat că modul particular de a gândi al infractorilor este strâns
entă.
legat de comiterea infracţiunilor. Lucrul în domeniu a demonstrat posibilitatea
Lucrul centrat pe infracţiune de a îmbunătăţi abilităţile indivizilor de a spori controlul asupra sentimentelor
O altă trăsătură importantă a programului este faptul că infracţiunea să- şi comportamentului care le cauzează dificultăţi - ale lor sau ale celorlalţi.
vârşită trebuie să fie punctul esenţial în lucrul direct cu cei care au comis fapte 3. Dezvoltarea abilităţilor necesare în interacţiunile sociale
penale. Astfel, se acordă o atenţie deosebită nevoilor criminogene ce au condus Cele mai multe infracţiuni sunt săvârşite într-un context interpersonal şi
acesta este, parţial, rezultatul faptului că infractorii au abilităţi limitate în a
138 Capitolul 4. Programe psiho-sociale necesare procesului de pregătire pentru liberare §3. Programe de consiliere şi orientare profesională 139
negocia într-un mod adecvat cu persoanele pe care le întâlnesc. Cursul nu trării locului de muncă. Se are în vedere şi urmarea unor cursuri de calificare/
intenţionează să îi înveţe pe infractori prea multe abilităţi de acest gen, dar îşi recalificare, pentru a spori şansele de acces pe piaţa muncii.
propune să ilustreze participanţilor rolul important pe care îl ocupa rezolvarea Consilierea vocaţională vizează sprijinirea clientului în alegerea formelor
de probleme sociale în vederea depăşirii dificultăţilor interpersonale cu care educaţionale, de instruire profesională şi ocupaţionale, care sunt adecvate abi-
se confruntă. lităţilor, intereselor şi valorilor sale.
4. Educaţie – valori, credinţe şi atitudini Obiectivul general al acestui tip de consiliere este de a forma şi dezvolta
Un alt element care contribuie la săvârşirea de infracţiuni este prezenţa unor abilităţile necesare în vederea identificării, achiziţionării, evaluării şi utilizării
credinţe şi atitudini specifice, care conduc la manifestarea unui comportament informaţiilor despre sine şi piaţa muncii, abilităţi care vor facilita luarea unei
antisocial. Unii indivizi pot avea întipărite adânc pattern-uri de gândire, care decizii cât mai realiste cu privire la statutul social şi profesional/ocupaţional.
reflectă lipsa consideraţiei faţă de ceilalţi. Aceste lipsuri pot fi îndreptate prin Sesiunile de consiliere individuală sau de grup vizează educarea participanţilor
cursuri privind „raţionamentele morale” („moral-reasoning”), concentrate în vederea explorării a cinci domenii de competenţă: cunoştinţe despre propria
asupra acestui spectru de pattern-uri de gândire, sau prin metode ce vizează persoană, informaţii ocupaţionale, evaluarea alternativelor, luarea deciziei şi
schimbarea atitudinii. implicare activă în căutarea locului de muncă.
Pentru a intra în program, participanţii trebuie să deţină un anumit nivel de
motivaţie, identificarea nivelului de motivaţie fiind esenţială. Dacă se doreşte Etapele consilierii vocaţionale:
ca infractorul să înregistreze rezultate pozitive el trebuie să participe la toate 1. stabilirea relaţiei profesionale şi motivarea infractorului să colaboreze cu
şedinţele acestui program. profesionistul în vederea atingerii obiectivelor propuse;
Metodele şi tehnicile utilizate: expunerea, lucrul în grupuri mici, discutii în 2. identificare nevoilor de consiliere ale persoanei asistate prin evaluarea
plen, joc de rol, exerciţii de încălzire şi de dezvoltare a încrederii între membrii nivelului educaţional şi profesional (cunoştinţe, deprinderi, abilităţi, experienţa
grupului, încurajare, reflectarea sentimentelor, feedback, valorizarea opiniei de muncă acumulată, puncte tari şi puncte slabe);
fiecărui participant. 3. identificarea caracteristicilor personale relevante pentru obiectivul urmă-
rit (trăsături de personalitate, aspiraţii şi valori personale, traseul educaţional
§3. Programe de consiliere şi orientare profesională şi profesional, atitudini şi interese);
Studiile şi cercetările demonstrează că absenţa calificării profesionale şi 4. fixarea obiectivelor (de comun acord cu clientul); precizarea paşilor care
angajării în muncă reprezintă nevoi criminogene semnificative; acoperirea trebuie parcurşi până la atingerea obiectivelor, precizarea sarcinilor ce revin
acestor nevoi măreşte şansa de reintegrare socială a infractorilor. Stabilitatea fiecărei parţi (profesionist-persoană asistată), a rezultatelor aşteptate;
locului de muncă – capacitatea persoanelor care au săvârşit infracţiuni de a-şi 5. asistarea clientului în luarea deciziilor cu privire la pregătirea profesională,
găsi şi menţine locul de muncă în relaţie cu procesul de înaintare în vârstă va meserie, loc de muncă, ceea ce presupune generarea de alternative, evaluarea
reduce semnificativ tendinţa acestora de a recidiva (Braithwait, 1989; Sampson costurilor şi beneficiilor fiecărei alternative în parte; alegerea celei mai avan-
& Lab, 1993). Activitatea de asistare a persoanelor care au săvârşit infracţiuni, în tajoase alternativei;
vederea reintegrării lor socio-profesionale presupune derularea unor programe 6. punerea în aplicare a deciziei luate;
de consiliere şi orientare vocaţională cu persoanele, care datorită executării 7. monitorizarea progresului clientului;
pedepsei sau din diferite alte cauze, şi-au pierdut locul de muncă, precum şi 8. evaluarea finală a intervenţiei.
cu cei care nu au fost niciodată angajaţi. Această dimensiune a asistării este Instrumentele şi tehnicile utilizate sunt: interviul – interviul calitativ, intervi-
deosebit de importantă pentru atingerea scopului reintegrării sociale. ul centrat pe problemă, interviul motivaţional (ca instrument când se evaluează
Consilierea şi orientarea vocaţională reprezintă un proces complex de motivaţia şi ca metodă în procesul de trecere de la un nivel motivaţional la altul)
asistare a clientului în vederea căutării, găsirii şi, nu în ultima instanţă, a păs- – observaţia, chestionare, teste psihometrice, oferirea de informaţii, modelarea
(modelul prosocial), jocul de rol.
140 Capitolul 4. Programe psiho-sociale necesare procesului de pregătire pentru liberare §4. Programe de dezvoltare morală 141
§4. Programe de dezvoltare morală interpretate într-un mod pragmatic. Reciprocitatea înseamnă serviciu contra
Programul vizează: dezvoltarea raţionamentului moral şi a responsabili- serviciu, nu loialitate, gratitudine sau dreptate.
tăţii pentru propriul comportament. Programul are la bază teoria dezvoltării II. Nivelul convenţional
morale a lui Kolberg, teorie ce se bazează pe o abordare cognitivă, în care La acest nivel, acţiunile individului sunt orientate de probabilitatea de a
nivelul mental de procesare a informaţiei a individului influenţează modul obţine apreciere, afecţiune, recunoaştere din partea familiei şi prietenilor. In-
în care acesta ia decizii morale. Kohlberg consideră că oamenii care se află dividul se conformează expectanţelor familiei, grupului de apartenenţă, indife-
într-un stadiu particular de dezvoltare morală fac judecăţi morale în acord cu rent de consecinţele imediate şi evidente ale acţiunilor sale. Atitudinea nu este
stadiul respectiv. Intervenţia pentru dezvoltare morală porneşte de la premisa numai una de conformitate cu aşteptările personale şi sociale, ci şi în funcţie
că progresul spre stadiile mai avansate de dezvoltare morală sunt induse de de loialitatea, sprijinul persoanelor cu care se identifică. Acest nivel cuprinde
conflictul cognitiv, această presupunere fiind în mod particular relevantă pen- următoarele doua stadii:
tru oricare intervenţie desemnată sa mărească nivelul individual de raţionare Stadiu 3: al conformităţii reciproc interpersonale (moralitatea bunelor relaţii):
morală. Rezolvarea acestui conflict cere ca individul să experimenteze moduri binele şi răul sunt apreciate după cum acţiunile produc plăcere şi după cum
de raţionare alternative, care sunt tipice stadiului superior de judecare morală. sunt apreciate de alţii (a fi bun/rău). Un comportament dezirabil este acela care
Acest rezultat sugerează că stimularea mediului poate promova, intre anumite mulţumeşte sau ajută pe ceilalţi si este aprobat de aceştia. Există un grad mare
limite, dezvoltarea raţionării morale (Arbuthnot & Faust, 1981). de conformitate la stereotipurile legate de comportamentul dezirabil majoritar.
Programul se fundamentează pe analizarea stadiilor morale propuse de Comportamentul este judecat după intenţie: „a vrut să facă bine”. Cineva câştiga
Kohlber, pe analizarea unor dileme morale ipotetice din viaţa de zi cu zi şi pe aprobare pentru ca a fost „drăguţ“.
aplicarea teoriei la situaţii specifice. Stadiul 4: al sistemului social şi al conştiinţei (moralitatea ordinii şi datoriei):
orientare spre lege şi ordine; autoritatea trebuie respectată şi ordinea socială
Nivelele/stadiile de raţionare morală menţinută. Comportamentul corect constă în a-şi face datoria, a arăta respect
I. Nivelul preconvenţional pentru autorităţi şi asumarea ordinii sociale pentru siguranţa proprie.
La acest nivel, individul face judecaţi de valoare: bun sau rău, corect sau
greşit, în funcţie de consecinţele fizice si hedonistice ale acţiunii(pedeapsa, III. Nivelul postconvenţional, autonom sau de pricipii
recompensa, schimb de favoruri) sau în termeni de putere fizică a acelora care La acest nivel există un efort clar de a defini valorile morale şi principiile
enunţă regulile. Nivelul cuprinde doua stadii: care au validitate şi aplicabilitate separat de autorităţi şi separat de identificarea
Stadiul 1: pedeapsa şi supunere personală cu autorităţile. Stadii:
Regulile sunt respectate pentru a evita sancţiunea (binele şi răul sunt eva- Stadiul 5: al drepturilor prioritare şi al contractului social: binele este apre-
luate după consecinţele fizice ale acţiunii: este bine ceea ce este recompensat; ciat după ceea ce socialul stabileşte ca standarde ale drepturilor individuale.
rău – ceea ce este pedepsit). Acceptarea valorilor sociale, cum sunt justiţia şi drepturile omului, asumarea
Stadiul 2: al scopului şi schimbului instrumental individual (hedonism in- unor obligaţii personale şi a datoriei impuse de principiile etice generale, cum
strumental naiv) este cinstea, asumarea răspunderii pentru schimbarea legilor care nu mai sunt
Binele şi răul sunt evaluate după nevoile personale: este bine ceea ce aduce în beneficiul societăţii.
avantaje; rău este ceea ce nu aduce beneficii; orientarea se face în direcţia ob- Stadiul 6: al principiilor etice universale: binele şi răul sunt probleme ale
ţinerii recompensei. conştiinţei individuale şi implică o serie de concepte abstracte, ca justiţia, dem-
Acţiunea este considerată corectă numai dacă satisface nevoile proprii şi nitatea umană şi egalitatea;
doar ocazional nevoile celorlalţi. Relaţiile umane sunt văzute în termeni si- Când există un conflict între lege şi conştiinţă, chiar dacă decizia sa implică
milari celor de piaţa. Există elemente de reciprocitate, dar ele sunt tot timpul riscuri personale, individul urmează acele adevăruri fundamentale. De exem-
plu, marii martiri ai creştinismului, care au murit pentru apărarea religiei sau
142 Capitolul 4. Programe psiho-sociale necesare procesului de pregătire pentru liberare §6. Program de intervenţie psihoeducativă pentru deţinuţii foşti consumatori de alcool 143
marii apărători ai intereselor naţionale, care au murit pentru ideea de dreptate de tehnici de identificare şi autocontrol al factorilor criminogeni, exprimarea
socială. pozitivă a furiei şi manifestare comportamentală asertivă a acesteia, dezvoltarea
gândirii consecvenţiale şi alternative, etc.
Cum se iau deciziile în diferitele stadii morale Metodologia intervenţiei cuprinde tehnici specifice muncii cu grupul, pre-
1. Deciziile morale sunt bazate pe consecintele actiunii. Întrebarea: „Voi fi cum: brainstorming, grupuri de discuţii, dezbaterea, jocul de rol, jocuri de co-
pedepsit?”. municare şi relaţionale, expunere, problematizare, crearea disonantei cognitive,
2. Deciziile morale sunt luate în funcţie de beneficiile ce deriva din acţiuni: centrarea pe sarcina, monitorizarea, dar şi pe consiliere individuală, etc.
„Voi obţine ceea ce vreau?” şi pe principiul reciprocităţii: „Merita victima să-i
fac eu asta?”. §6. Program de intervenţie psihoeducativă pentru deţinuţii foşti
3. Deciziile morale sunt determinate de evaluarea acţiunii în termeni apre- consumatori de alcool
ciere/aprobare din partea familiei, prietenilor: „Familia sau prietenii mei se
FII ATENT… NU DEPENDENT!
vor supăra pe mine?”
4. Deciziile morale sunt luate in funcţie de lege şi/sau religie: „Este corect I. Justificare
din punct de vedere al legii/religiei?”. Informatiile statistice referitoare la consumul de droguri relevă faptul că
5. Deciziile se bazează pe corectitudine, dreptate, adevăr. Adesea, legea civilă cele mai afecate sunt persoanele cuprinse în intervalul de vârstă 16-25 ani
este depăşită/surclasată de o lege morală superioară determinată de conştiinţa (adolescenţi, postadolescenti şi tineri).
individului: „Există un bine superior care poate fi obţinut din acţiunea mea?”. Consumul de alcool a devenit una dintre cele mai acute probleme ale soci-
etăţii contemporane.
§5. Programe pentru reducerea agresivităţii Experienţele de LIMITĂ, situate la graniţa celor acceptate de societate, sunt
foarte tentante pentru tineri, deoarece îi ajută să-şi testeze mai bine limitele şi
Specificul acestor intervenţii derivă din faptul că ele sunt structurate în
posibilităţile.
funcţie de obiectivele schimbării: obţinerea autocontrolului furiei sau dezvol-
Dorinta de afirmare, teribilismul specific vârstei, imitaţia, curiozitatea, ne-
tarea de abilităţi nonviolente de manifestare a furiei. Astfel, infracţiunile cu
voia de apartenenţă la un grup sunt doar câteva din cauzele care conduc la
violenţă sunt comise atât de persoane cu un scăzut nivel al autocontrolului
consumul de droguri, în general, si alcool, în mod special.
furiei, şi din acest punct de vedere intervenţiile vizează, în principal, obţinerea
Lipsa drogurilor, datorată instituţionalizării, poate declanşa două tipuri
autocontrolului furiei şi reducerea incidenţei comportamentului violent (Pro-
specifice de comportament:
gram de management al furiei; Program pentru reducerea violenţei), dar şi de
1. comportament agresiv;
persoane care decid în mod conştient să folosească violenţa pentru a-şi atinge
2. comportament depresiv.
scopurile, iar programul destinat acestora se centrează pe conştientizarea şi
Cele doua tipuri de comportament devin tot mai dăunatoare activităţii
dezvoltarea unui mod de gândire şi acţiune, alternativ celui violent, prin care ei
complexe de terapie integrată derulată în penitenciare.
s-au obişnuit să rezolve problemele (Program pentru persoanele care au comis
Din aceste motive, propunem implementarea următorului program de in-
infracţiuni de tâlhărie).
tervenţie psiho-educativă.
Intervenţiile îmbină componentele cognitive – de restructurare cognitivă a
Asigurarea unei stări de sănătate bio-psiho-morală a foştilor consumatori
pattern-ului de gândire agresivă – cu componente comportamentale, – de dez-
de droguri, în general, şi alcool, în special, aflaţi în penitenciare.
voltare a abilităţilor de exprimare asertiva a furiei şi a abilităţilor de rezolvare a
situaţiilor conflictuale. Aceste componente vizează atât aspectul de management III. Obiective
al agresivităţii, cât şi cel de reducere a comportamentului agresiv şi al infracţi- 1. creşterea nivelului de informatii despre droguri cu 15%, în rândul deţi-
unilor cu violenţă, prin dezvoltarea de abilitaţi cognitive şi comportamentale nutilor foşti consumatori pe o perioadă de 3 luni;
nonagresive: abilităţi de interpretare şi evaluare a situaţiilor critice, învăţarea 2. diminuarea depresiei şi a agresivităţii la deţinuţii beneficiari.
IV. Beneficiari Desfăşurarea programului

Prezentul program se adresează tuturor deţinuţilor, care înainte de condam- ŞEDINŢA 1
nare au consumat droguri.
–– Chestionar.
Intervenţiile se vor acorda pe o perioadă de 3 luni (12 şedinţe) de către
asistent social, psiholog şi un cadru medical. ŞEDINŢA 2
V. Desfăşurarea programului Tema: Ce sunt drogurile?
Obiectiv: Deţinuţii sa cunoască cât mai multe informaţii referitoare la pro-
Programul se va realiza în 2 planuri principale : informare şi interventie
blematica drogurilor.
psihologică.
Definiţii:
Înainte de interventia propriu-zisă, este necesar sa cunoastem nivelul iniţial
–– Drogul este un lichid, un gaz sau un praf, care, dacă este consumat, îţi
de informaţii pe care îl deţin detinuţii beneficiari şi în acest scop am elaborat
schimba imaginea pe care tu o ai despre tine şi despre cei din jurul tău.
un CHESTIONAR cu răspunsuri libere, care se va autoadministra. La sfârşitul
–– Este un produs natural sau sintetic.
programului, va fi aplicat din nou acest chestionar, pentru a vedea evoluţia
participanţilor la program. Caracteristicile drogurilor
De asemenea, se va realiza evaluarea psihologică a deţinuţilor şi la începutul, Drogurile pot fi sub formă de pastile, de prafuri, injectabile, solvenţi. Au
şi la sfârşitul programului, insistându-se pe imaginea de sine şi depresie. culori şi forme diferite, fiecare categorie are un mod propriu de obţinere/ prelu-
1. Activitatea de informare crare. Cele mai periculoase sunt cele obţinute artificial, sintetizate în laboratoare
ŞEDINŢA 1 (ex. LSD, extasy), deoarece nu se cunoaşte compoziţia lor exactă.
–– Aplicarea chestionarului. Efectul drogurilor este determinat de:
–– Reguli de grup. –– tipul de drog consumat,
ŞEDINŢA 2 –– cantitatea ingerată,
–– Ce sunt drogurile? –– personalitatea individului,
–– Droguri acceptate şi neacceptate de societate. –– puritatea compoziţiei,
–– Caracteristicile drogurilor. –– alţi factori (greutate, vârstă, sex, combinaţii cu alte substanţe – alcool,
–– Ce sunt dependenţa de droguri, toleranţa, sevrajul? tutun, alte droguri).
Modalităţile de administrare a acestora sunt:
ŞEDINŢELE 3, 4, 5
–– prin injecţii intravenoase sau subcutanate,
–– Cum recunoaştem o persoană care consumă droguri? –– prin inhalare, prizare,
–– De ce consumă oamenii droguri? –– sub forma fumului de ţigară,
–– Modalităţi de prevenire a consumului de droguri. –– administrare orala (sub formă de medicamente).
–– Efectele consumului de droguri: la nivelul sănătăţii şi la cel social. Majoritatea oamenilor nu sunt bine informaţi despre efectele diferitelor dro-
Răspunde: asistentul social, asistentul medical. guri, existând multă confuzie şi informaţii greşite în acest domeniu. Dispunerea
Metode de lucru utilizate: dezbateri, prezentare de materiale informative, de informaţii adecvate poate ajuta la înţelegerea corectă a acestui fenomen.
joc de rol. Nu exista droguri puternice sau uşoare, bune sau rele, deoarece, până la
2. Activitatea psihologică va cuprinde 6 şedinţe, cu scopul de a diminua urmă, toate duc la dependenţă, iar aceasta nu e niciodată uşoară.
depresia şi a îmbunătăţi imaginea de sine a deţinuţilor beneficiari. Se spune ca marijuana nu ar fi mai rea decât alcoolul sau tutunul. În realitate,
însă, marijuana este foarte periculoasă, întrucât ea este solubilă în grăsime, ceea
ce înseamnă că elementele sale psihoactive se fixează în părţile grase ale cor-
pului (de obicei, creier şi organe genitale). O ţigareta de marijuana conţine mai determină o stare de relaxare şi bună dispoziţie;
mulţi agenţi producători de cancer, decât cea mai puternică ţigaretă de tutun. logoree;
Se spune că doar indivizii slabi ajung dependenţi de droguri, însă studiile au lipsă de concentrare;
dovedit că toxicomanii provin din aproape toate categoriile sociale şi domeniile slăbirea judecăţii;
de activitate. pierderea controlului.
Se spune că abuzul de droguri este „o crima fără victime”, deoarece îl vată- b) fizice:
mă doar pe cel care le consumă, dar, în realitate, toxicomanul nu este singura clătinări, pierderi de echilibru;
persoană care suferă. Consecinţele consumului de droguri se răsfrâng şi asupra tulburări respiratorii şi cardiace;
familiei, a prietenilor şi a întregii societăţi. afecteaza reflexele şi coordonarea motorie;
ADEVĂRUL despre droguri: tulburări de vedere;
drogul nu te face liber; sporeşte riscul bolilor de ficat (în special ciroza);
drogul e înşelător şi produce foarte repede obişnuinţă; în cantităţi mari: pierderea cunoştinţei, coma şi chiar moarte.
drogul nu uşurează comunicarea; Tutunul – se obtine prin uscarea, tocarea şi prelucrarea frunzelor; se formea-
drogul nu rezolvă problemele; za în ţigări, trabucuri, pipe, iar uneori se amestecă; are cea mai largă utilizare,
drogul te exclude din activitatea familială şi profesională. după alcool.
Clasificarea drogurilor Efecte:
1. Substanţe care reprimă activitatea SNC: a) psihice:
–– băuturile alcoolice –– senzatie de calmare, de concentrare;
–– medicamente ca: diazepam, rudotel; –– relaxare.
–– substanţe folosite ca somnifere: fenobarbital; b) fizice:
–– substanţe ca: acetona, toluen; –– ameţeli, greţuri şi chiar vărsături;
–– substanţe care reduc durerea: morfină, opium, codeină, papaverină, he- –– bronşite;
roina, metadonă, fortral. –– cancer, ulcer;
2. Substanţe care stimulează SNC: –– afecţiuni respiratorii, circulatorii, cardiace;
–– cocaină, cofeină, tutunul, amfetaminele (care au si efect halucinogen), –– arteroscleroză.
extasy. Cofeina – este unul din drogurile cu cea mai larga raspandire; se gaseste
3. Substanţe perturbatorii ale functiilor SNC: in cafea, ceai, cacao, bauturi racoritoare, ciocolata si chiar in unele medica-
–– LSD; mente.
–– ciuperci halucinogene; Efecte:
–– canabis; a. psihice:
–– mescalină. stimulează activitatea intelectuală;
Droguri acceptate de societate creşte puterea de concentrare;
Alcoolul – este o substanta obtinuta prin fermentarea fructelor, legumelor în cantităţi mari: iritabilitate, anxietate.
sau grânelor; este tipul de drog cel mai folosit la ora actuală. b. fizice:
Efecte: tremuraturi ale mâinilor;
a) psihice: scăderea apetitului;
reduce inhibiţia; insomnii;
tulburări gastrice;
creşterea tensiunii arteriale; fizice/tulburări somatice asemănătoare gripei, tremurături, dureri de oase, etc.
afecţiuni ale inimii; Trebuie să continue să-şi administreze drogul, pentru a nu avea dureri foarte
afecţiuni renale. mari.
Sedativele – fac parte din categoria deprimantelor SNC; majoritatea sunt Dependenta psihică se poate instala indiferent de drogul consumat. Consu-
folosite în scopuri terapeutice, pe bază de prescripţie medicală; se găseşte sub matorul alocă un timp mai mare şi cât mai multă energie, pentru obţinerea şi
formă de capsule sau tablete (care se iau pe cale orală) sau se pot administra utilizarea drogului. Singurul lui scop este obţinerea drogului. Aceasta îi anu-
sub formă de injecţii; produc dependenţă, iar toleranţa se instalează destul de lează voinţa şi îi modifică personalitatea. Simte că nu mai poate face nimic fără
repede. droguri, chiar dacă nu are dependenţă fizică.
Efecte: Toleranţa se referă la modul în care organismul se obisnuieşte cu prezenţa
a) psihice: repetată a unui drog. Aceasta înseamnă că sunt necesare doze din ce în ce mai
–– calmare; mari, pentru a obţine acelaşi efect.
–– senzaţie de linişte; Toxicomania este intoxicaţia cronică, prin care persoana consumatoare de
–– încetinirea gândirii; drog îşi pierde libertatea de a se abţine de la folosirea drogului.
–– lipsa emoţiilor şi pierderea interesului faţă de întâmplările şi oamenii Abuz: pentru a simţi o stare de o anumita intensitate, toxicomanul trebuie să
din jur; marească permanent doza sau să combine mai multe droguri. Dacă la început,
–– la doze mari, apar tulburări psihice. consumul de droguri îi creează o oarecare plăcere, viaţa lui repede se va trans-
b) fizice: forma într-un coşmar, traversat de repetate şi dureroase cure de dezintoxicare.
–– stări de somnolenţă; Abuzul de droguri pune în pericol sănătatea prin:
–– dificultăţi în mers; –– efecte toxice, deseori ireversibile (fără vindecare) asupra sistemului ner-
–– lipsa de coordonare a mişcărilor; vos, inimii, plămânilor, rinichilor, ficatului, etc.;
–– vorbire greoaie; –– infecţii, inclusiv HIV şi hepatită;
–– foarte periculoase în combinaţie cu alcoolul; –– reducerea considerabilă a potenţei, adesea impotenţa.
–– în doze mari: coma şi moarte. Supradoza înseamna introducerea în organism a unei cantităţi de substanţă
Există şi unele droguri care, datorită faptului că se pot administra şi în scop mai mare decât poate acesta să suporte şi care poate produce moartea.
terapeutic, se clasează la graniţa dintre legal şi ilegal. Sevrajul determină stări fizice şi psihice foarte greu de suportat, care apar
Opiul – se extrage direct dintr-o anumită specie de mac; opiul brut se fu- atunci când un consumator de drog nu mai consumă drogul de care devenise
mează în pipe, din el putându-se extrage o serie de derivaţi, unii cu întrebuinţare dependent sau când dozele sunt micşorate considerabil.
medicală (codeina, papaverina, morfina), iar alţii – nu (heroina). ŞEDINŢELE 3, 4, 5
Morfina – este un derivat al opiului, care se prezintă sub formă de pudră Cum recunoaştem o persoană care consumă droguri?
albă, solubilă în apă, cu gust amar; se poate administra în scop terapeutic (oral, În funcţie de substanţă utilizată, pot apareă următoarele semne caracte-
intravenos, intramuscular). ristice:
Dependenţa – este nevoia toxicomanului de a onsuma droguri (apare atunci
schimbări de dispoziţie psihică;
când simţi că trebuie să te droghezi, altfel parcă nu eşti tu, ai impresia că nu te
irascibilitate, agresivitate;
comporţi normal.
somnolenţă, apatie, lipsă apetitului;
Întreaga viaţă a persoanei este dedicată cumpărării şi consumului de droguri.
lipsa concentrării, scăderea inteligenţei;
Dependenţa este de două feluri: fizică şi psihică.
pierderi de memorie;
Dependenţa fizică rezultă dintr-o administrare repetată a unor droguri (he-
halucinaţii, delir;
roină, tranchilizantele, etc.). Dacă persoana intrerupe consumul, are simptome
lipsă interesului pentru şcoală, curs de calificare, serviciu, prieteni; Efectele consumului de droguri
apariţia unor prieteni noi, dubioşi;
Cannabis (marijuana, iarba, haşiş, haş)
secrete, minciună sau/şi furturi;
Cannabisul este unul dintre cele mai consumate droguri. Există sub formă
miros specific;
de haşiş şi marijuana. Haşişul este obţinut din răşină secretată de cannabis
inhibarea sau dimpotrivă, stimularea dorinţelor sexuale;
(cânepă indiană), iar marijuana – din florile şi plantele uscate. Toate formele
lipsa de coordonare motorie;
de cannabis afectează funcţionarea psihicului. Rămân în organism şi după 6
accese de tuse, strănut;
săptămâni de la încetarea consumului. Unele persoane nu simţ nimic la prima
urme de înţepături pe corp;
încercare de a se droga. Altele pot suferi crize puternice, de teamă fără motiv,
prezenţa unor substanţe sau obiecte: capsule, pastile, prafuri, fiole, se-
şi pot avea comportamente paranoice, altele se simt high. Sunt fascinate de
ringi, etc.
privelişti obişnuite. Când se administrează în doze mici, efectele pot dură o
De ce consuma oamenii droguri?
oră; în doze mari – mai multe ore.
din curiozitate, tentaţia „fructului oprit”; Efectele apar după câteva minute de la consum şi constau în:
din prostie, lipsă de maturitate, de responsabilitate; –– relaxare;
lipsa informaţiilor despre consecinţele consumului; –– bună dispoziţie;
sub influenţa anturajului; –– râs sau agitaţie, nervozitate şi accese de panică;
ca o expresie a protestului faţă de adulţi; –– logoree (limbarita, „pofta de vorbă”) sau închidere în sine;
pentru a brava, teribilism; –– intensificarea percepţiilor vizuale şi auditive, percepţie modificată;
dorinţa de senzaţii tari; –– ritm cardiac crescut;
în căutarea independenţei; –– foame şi sete.
din plăcere; Consumul cannabisului duce la:
pentru a evada din realitate;
diminuarea atenţiei şi concentrării;
singurătate, lipsa prietenilor;
incapacitatea de a exercita deprinderi mecanice – diminuează viteza de
plictiseala, lipsa unor preocupări interesante; reactie (sofatul poate fi periculos);
probleme personale, disperare;
perceperea distorsionata a realităţii;
lipsa/dificultăţi de comunicare cu adulţii.
slăbirea memoriei.
Modalitati de prevenire
Consumatorii de cannabis au de obicei ochii roşii, injectaţi.
cunoaşterea riscului folosirii drogurilor; Asociat cu consumul de alcool, cannabisul poate determină ameţeli şi senza-
fii foarte atent la alegerea cercului de prieteni; ţii de vomă. În urmă unui consum regulat, persoană îşi pierde motivaţia pentru
învaţă să spui NU atunci când este cazul; orice fel de activitate, dezvoltând sindromul „s-o lăsăm pe mâine” şi îi scade
învaţă să-ţi susţii punctul de vedere; capacitatea de a memora, mai ales lucruri noi.
informează prietenii despre consumul de droguri şi consecinţele aces- Efectele depind de 3 elemente:
tuia;
–– drog: cât de puternic este, în ce cantitate este consumat, cât de des îl iei;
nu lipsi de la cursuri, serviciu, pentru a merge să te „distrezi” cu prie- –– persoana: starea în care se află, efectele aşteptate, personalitate, motivul
tenii;
consumului, sănătatea fizică şi psihică a consumatorului;
nu-ţi dovedi „bărbăţia” prin consumul de alcool, tutun sau alte droguri; –– mediul: locul unde se află persoana (dacă se simte în siguranţă), cu cine
anunţă imediat persoanele care te-ar putea ajuta (părinţi, educatori, con- este.
silieri, şefii de echipă), dacă ţi s-a propus să consumi droguri sau ai fost
martorul unor asemenea acte.
Pe termen lung, consumul de cannabis are rol în apariţia cancerului, a bolilor –– diaree şi vomă;
respiratorii, în afectarea sistemului imunitar şi a aparatului reproducător. Cel –– lipsa poftei de mâncare;
mai frecvent duce la apariţia unei senzaţii permanente de frică, a unor dereglări –– senzaţie de frig urmată imediat de un val de căldură;
de personalitate şi depresie. –– mişcări necontrolate ale picioarelor şi mâinilor.
Dependenţa de cannabis este psihică şi se caracterizează prin toleranţă. Consumul de heroină poate duce la moarte prin SUPRADOZĂ.
Nu există nici un medicament care să trateze dependenţa de marijuana. Sevrajul apare la câteva ore de la ultima ingerare a heroinei, durează câteva
zile şi este foarte intens. Majoritatea persoanelor dependenţe de heroină doresc
Heroina (pudra, praf, haH. Harry)
să renunţe la consum, dar un număr foarte mic dintre consumatori reuşesc
Heroină poate fi considerată cel mai periculos drog. Este un praf de culoare
(5-10%).
albă, bej, gri sau brună, obţinut din prelucrarea chimică a latexului de mac.
Heroină se încadrează în categoria narcoticelor, fiind un analgezic puter- Cocaină (pudră, gheaţă, Albă că Zăpada, cristale, pietre, crack).
nic. Alături de heroină şi marijuana, cocaină este unul dintre cele mai cunoscute
Efectele apăr foarte rapid şi constau iniţial într-o senzaţie de euforie plăcută, droguri.
de eliberare totală de teamă şi stres, însoţită de: a. pudra: culoare alb-cristalină şi gust amar;
–– gură uscată, senzaţie de greutate în extremităţi; b. crack: se obţine în urmă unei prelucrări clinice, rezultând pietricele albe,
–– senzaţii de vomă; care se fumează sau se inhalează, în urmă încălzirii în recipiente speciale.
–– panică; Este un stimulent foarte puternic şi afectează direct sistemul nervos. Se
–– reducerea pulsului şi a frecvenţei respiratorii; găseşte sub formă de pudra albă.
–– pupile contractate. Efectele pe termen scurt apăr după câteva minute de la inhalare, durează
Efectele plăcute reprezintă răul cel mai mare, pentru că maschează felul în 20-60 minute, sunt foarte puternice şi dispar relativ repede.
care drogul pune stăpânire pe organismulul consumatorului şi îl afectează, de Principalele efecte sunt:
cele mai multe ori ireversibil. euforie, excitare, dorinţa de comunicare verbală crescută;
La o prima utilizare (mai ales când este injectata) apare greaţă şi vomă. creşterea încrederii în forţa fizică şi intelectuală;
Injectarea intensifică efectele şi le face aproape instantanee, producând pentru creşterea ritmului cardiac, a pulsului şi a frecvenţei respiratorii;
moment o mare plăcere. Când acest drog este injectat, dependenţa se dezvoltă scăderea apetitului şi amorţirea nasului sau/şi gâtului.
mai rapid. Pe termen lung, consumatorul de heroină se confruntă cu: Senzaţia de maximă intensitate apare între 15-20 minute şi apoi scade rapid.
infecţii bacteriene ale vaselor sanguine; După trecerea acestor efecte, apar:
boli hepatice şi renale; epuizarea totală, depresie, tristeţe;
complicaţii pulmonare; frica, nelinişte, suspiciune;
panică, paranoia; halucinaţii vizuale şi auditive;
diminuarea poftei de mâncare; senzaţii tactile bizare (insecte târându-se pe sub piele, delir).
scăderea imunităţii organismului. Combinaţia cocaină-alcool măreşte efectul euforic şi, în acelaşi timp, riscul
Dependenţa, atât cea fizică, cât şi cea psihică, este inevitabilă şi foarte pu- morţii şubiţe. Amestecul cocainei sau al derivaţilor ei cu heroină este deosebit
ternică. de pericluosA ; se ajunge foarte uşor la supradoza şi, deci, la moarte.
Dependenţa fizică apare la scurt timp de la începerea consumului, când Efectele pe termen lung sunt:
organismul se adaptează la prezenţa drogului, iar reducerea lui sau întreruperea depresie, panică, paranoia;
bruscă a administrării provoacă instalarea sevrajului. Acesta constă în: greaţa, insomnie, pierdere în greutate;
–– insomnie, dureri îngrozitoare de oase si dureri musculare; tremurul nestăpânit al extremităţilor;
paloarea accentuată a feţei, pupile dilatate; uneori halucinaţiile pot fi foarte tulburătoare şi înfricoşătoare.
o stare de slăbiciune avansată. Indiferent dacă senzaţiile trăite de consumator sunt plăcute sau neplăcute, el
nu poate ieşi din această stare, până când drogul nu este absorbit de organism.
Amfetaminele (speed, whiz).
Nu există niciun fel de tratament medical care să scurteze suferinţa psihică,
Sunt droguri din categoria stimulentelor.
dacă se experimentează o călătorie neplăcută. Înghiţirea unei cantităţi mari de
Efectele dureaza 8-12 ore:
LSD poate fi fatală.
–– stimulează funcţiile psihice;
–– senzaţie de forţă, veselie şi falsă încredere în sine; Ciuperci halucinogene
–– creşterea tensiunii arteriale; Este un drog de tip halucinogen.
–– delir, insomnie; Efectele sunt similare cu ale LSD, dar „calatoriile” pot fi mai intense.
–– dilatarea pupilelor este un simptom obişnuit, iar unii consumatori simt Dacă cel care consuma nu este experimentat sau este fricos, călătoriile min-
nevoia să meargă la toaletă mai des. tale pot fi extrem de neplăcute, caracterizate prin frică intensă. Se produce
Dependenţa este psihică, se instalează relativ rapid şi este foarte puternică. ameţeală, dureri de stomac şi senzaţii de vomă.
Consumul frecvent de amfetamine generează boli psihice grave (psihoze), care
Solvenţi (inhalanti)
se pot manifestă sub formă de halucinaţii sau iluzii paranoide.
Sunt substanţe chimice utilizate în industrie.
Extasy (mere, Adam si Eva, biscuiţi de discotecă) Efectele apăr imediat după inhalare şi sunt similare beţiei. Dispar în câteva
Este un drog stimulent cu efect halucinogen asemănător cu cel al LSD-ului minute, până la o jumătate de oră, dacă nu se mai inhalează. Ulterior, con-
slab. sumatorul poate avea dureri de cap şi capacitate slabă de concentrare pentru
Efectele în fazele de debut ale consumului (dupa 30-40 minute de la admi- aproape o zi.
nistrare): Efectele pe termen scurt sunt:
percepţiile sunt extrem de puternice; curgerea nasului şi ochilor;
persoana se simte foarte energică; încetinirea bătăilor inimii şi a ritmului respirator;
creşte temperatura corpului; diminuarea activităţii SNC;
sentiment de apartenenţă faţă de cei din jur, care se transformă apoi în vorbirea incoerentă;
calm şi simpatie pierderea coordonării mişcărilor;
Folosirea frecvenţă duce la iritabilitate, paranoia, perturbarea ritmului apariţia unor halucinaţii.
somn/veghe şi, de regulă, ale poftei de mâncare. Produce degenerarea anumitor Utilizaţi în cantităţi mari, pot duce la pierderea cunoştinţei, apariţia con-
celule nervoase, fapt ce determină un comportament foarte agresiv. vulsiilor şi chiar a decesului. Deoarece şi-au pulverizat gazele direct în gât, unii
consumatori au murit de la prima încercare.
LSD (acid, capsule, pastile)
Pe termen lung, utilizarea solvenţilor poate produce afecţiuni grave ale apa-
Este un drog halucinogen.
ratului respirator, ficatului şi sistemului nervos.
Efectele apăr la aprox. o jumătate de oră după ce este înghiţit. Depind în
mare măsură de consumator şi de condiţiile în care este administrat şi de aceea, Intervenţia psihologică destinată foştilor consumatori de alcool
efectele consumului acestui tip de substanţe sunt imprevizibile.
Determină: ŞEDINŢA 6
halucinaţii auditive şi vizuale – „călătorii mintale” ce pot persista 12 ore –– are ca scop sondarea imaginii de sine.
după administrare; Evaluarea propriei imagini se va începe utilizând exerciţiul „Eu sunt…”
senzaţia de ieşire din propriul corp; (deţinutul completează o foaie de lucru cu zece comentarii despre per-
sonalitatea sa, fiecare începând cu Eu sunt…) continuând cu lista de mai puţin pe problemele lui. Problema este privită ca un simptom, cauza
verificare cu adjective şi cu lista de etichete (fiecărui deţinut i se dă o listă fiind distorsiunea vieţii afective a deţinutului.
cu 50 de adjective, urmând ca el să încercuiască cuvintele care îi descriu Consilierea centrată pe persoană (Rogersiană) are trei condiţii:
starea; i se dă deţinutului o listă de etichete pe care i le-au atribuit alţii, 1. empatia – abilitatea de a păşi în lumea interioară a deţinutului, încercând
cerându-i-se să le încercuiască pe cele care i se potrivesc, apoi discutân- să-i înţelegi gândurile, sentimentele şi conduitele acestuia;
du-le pe fiecare în parte). 2. căldura nonposesivă, care se concretizează printr-o atitudine prietenească
ŞEDINŢA 7 (important este limbajul trupului, felul de a vorbi, natura cuvintelor utiliza-
–– are ca scop evaluarea stimei de sine şi realizarea traning-ului de afirmare. te);
3. acceptarea necondiţionată a problemelor clientului, care în prima fază
Evaluarea stimei de sine se va realiza utilizând scala stimei proprii şi scala
„cum sunt… şi …cum aş vrea să fiu” (scala stimei proprii cuprinde 10 îl va ajuta pe deţinut să fie el însuşi, fără a încerca să promoveze o imagine
coordonate, pornind de la un grad ridicat de mulţumire de sine până la acceptată social.
un grad scăzut al stimei proprii, iar cealaltă scală cuprinde o serie de ad- *După trecerea prin aceste etape, psihologul împreună cu detinutul va în-
jective care sunt opuse ca înţeles, urmând ca detinutul să realizeze grafic cerca o nouă imagine despre sine a acestuia, promovând afirmarea propriei
apropierea sau depărtarea faţă de propria persoană). personalităţi a tânărului.
Traning-ul de afirmare ajută deţinuţii să reziste presiunii exercitate de ŞEDINŢA 11
către alţii asupra lor (deţinuţii sunt rugaţi să scrie 5 lucruri care le plac, –– are ca rol însuşirea temeinică a metodelor de afirmare.
5 puncte tari ale lor şi 5 lucruri pe care le-au făcut bine, acestea urmând Se vor folosi următoarele fişe de lucru: Situaţii şi oameni care mi s-au
a fi comparate cu etichetele puse de alţii asupra lor). părut dificili; Drepturi de afirmare; Eşti în stare să…; Lista abilităţilor
ŞEDINŢA 8 personale (în prima fişă se identifică situaţiile, oamenii, unde s-a întâm-
–– are rolul de a acorda sprijin în vederea afirmării personale şi reducerea plat, de ce s-a întâmplat, urmând ca să se discute fiecare caz în parte,
situaţiilor de nonafirmare în viaţa de zi cu zi. iar deţinuţii să găsească singuri mijloacele de rezolvare; cea de-a doua
fişă cuprinde un set de 12 drepturi, urmând ca deţinutul să identifice
Pentru punerea în practică, se folosesc trei fişe de lucru (afirmarea, agre-
siunea şi nonagresiunea; „ce situaţie ai alege”, respectiv „cât de mult te pe cele pe care consideră că le-a avut şi cum poate să le folosească şi pe
afirmi”) – la completarea primei fişe să conştientizeze dacă face ceea ce celelalte; fişa trei exprimă un set de 5 afirmaţii, fiecare având trei variante
îşi doreşte sau nu, la completarea celei de-a doua clarifică diferenţa între complementare de răspuns, pe care deţinuţii sunt rugaţi să le înveţe şi
afirmare, agresiune şi nonagresiune, iar la cea de-a treia se evidenţiază să le folosească în alte situaţii date; cea de-a patra fişă cuprinde patru
dacă doreşte să se afirme sau nu. Fişele se aplică separat, de fiecare dată seturi a câte 10 abilităţi personale ale fiecărui deţinut, urmând ca acesta
are loc o discuţie, pentru a descoperi greşelile făcute, şi transformarea să le identifice pe cele care îi sunt caracteristice, arătându-i-se că este o
lor în acţiuni dezirabile. persoană importantă).
Responsabil: psihologul
ŞEDINŢELE 9, 10
În ŞEDINŢA 12 va fi aplicat din nou chestionarul initial, iar detinutii vor
–– sunt specifice deţinuţilor pentru care cele precedente nu au fost eficiente,
face evaluarea acestui program.
încercându-se o consiliere individuală centrată pe persoană.
Responsabili: coordonatorii programului
Consilierea centrată pe persoană presupune o abordare nondirectivă a
discuţiilor, ceea ce înseamnă că cel care va decide cum se va desfăşura VI. Evaluare
discuţia va fi detinutul şi nu psihologul.
Evaluarea programului se va realiză după perioadă de 3 luni de desfăşurare
Consilierea centrată pe client este un proces care se concentrează mai
mult pe „lumea emoţională” a deţinutului, pe ceea ce simte aici şi acum şi intervenţiei.
158 Capitolul 4. Programe psiho-sociale necesare procesului de pregătire pentru liberare §7. Program de intervenţie psihologică destinat deţinuţilor cu risc de suicid 159
Primul obiectiv va fi evaluat după interpretarea datelor din chestionarul II. Scop
care este aplicat la începutul şi după terminarea programului. Programul are ca principal scop sprijinirea detinutilor depresivi, anxioşi
Al doilea obiectiv va fi evaluat în funcţie de rezultatele obţinute de deţinuţi sau a celor care ocazional au dificultăţi personale în procesul de adaptare la
la testarea psihologică şi de numărul abaterilor disciplinare comise în perioadă mediul instituţionalizat. Iar ca scopuri particulare, este un suport moral pentru
derulării programului. deţinuţii care periodic au probleme de natură psihosocială (relaţii tensionate cu
Chestionar familia, probleme juridice care le afectează starea psihică, probleme cu cadrele
1. Care sunt drogurile acceptate de societate? din penitenciar, care le afectează stima de sine).
2. Ce droguri nu sunt acceptate în societate?
3. Care sunt principalele efecte ale alcoolului? III. Beneficiari
4. Care sunt cauzele consumului de alcool? Beneficiarii acestui program pot fi deţinuţii depresivi, anxioşi, cu risc de
5. Cum recunoaşteţi o persoana care a consumat alcool? suicid, cu stimă de şine scăzută, cu dificultăţi de adaptare la mediul închis sau
6. Când devii dependent de alcool? cu alte probleme de natură psihosociala. Important este că beneficiarii să con-
ştientizeze utilitatea programului şi să fie cât mai implicaţi în actul terapeutic.
§7. Program de intervenţie psihologică destinat deţinuţilor cu risc Şedintele de lucru se vor desfăşura individual sau în grup în funcţie de
de suicid situaţie şi de problemele deţinutului. Activitatea de grup va cuprinde 10-12
I. Justificare persoane.
Justificarea unui asemenea program constă în necesitatea prevenirii unor Intervenţia are două obiective:
stări conflictuale datorate unei integrări deficitare a deţinuţilor în penitenciare, 1. reducerea starilor depresive, prin acordare de suport emoţional şi îmbu-
precum şi a unor tendinţe suicidale. nătăţirea imaginii de sine;
Acest program are că punct de plecare sprijinul acordat deţinuţilor că să se 2. restructurarea cognitiv-comportamentală.
adapteze şi să se integreze vieţii în mediul instituţionalizat.
În altă ordine de idei, s-a constatat că cei mai mulţi dintre cei care intră în IV. Durată
penitenciar pentru prima data suportă aşa-numitul şoc al depunerii, conştienţi Programul se poate desfăşura permanent pentru deţinuţii aflaţi într-o situ-
fiind că regulile de convieţuire socială sunt diferite faţă de cele din exterior. aţie de criză majoră (dezechilibru la nivelul personalităţii) sau poate fi limitat
Principiile pe care se fundamentează acest program pot fi prezentate după în timp pentru cei cărora intervenţia specializată le este axată pe probleme.
cum urmează: În acest caz, intervenţia nu trebuie să dureze mai mult de 4-6 săptămâni. În
–– Pentru ca o persoană să îşi dorească o schimbare atitudinal-comportamen- ambele situaţii, intervenţia psihologului va fi o dată pe săptămână timp de 60
tală, ea trebuie, înainte de toate, să ştie ce anume vrea să schimbe, să-şi ima- de minute.
gineze alternative, să fie susţinută şi să accepte riscul acestei schimbări;
–– Schimbările atitudinal-comportamentale sunt cel mai adesea profunde V. Descrierea programului
atunci când detinutul identifică singur pierderile pe care acestea i le-au 1. Stima de sine
produs; Este cunoscut faptul că delincventul are un nivel scăzut al respectului de
–– La baza schimbării individului stau: asumarea responsabilităţii faţă de şine comparativ cu nondelincventul. S-a arătat că cei cu o stimă slabă de şine
actele comise, motivaţia pentru schimbare, susţinerea schimbării şi pre- sunt mai predispuşi în a nu rezistă la tentaţii.
venirea recidivei. Autoportretul (evaluarea imaginii de sine)
–– Ca fundament teoretic al acestui program au fost puse teoriile cognitiv subiectul este rugat să completeze în scris pentru descrierea proprie, de 15
comportamentale. ori, propoziţii care încep cu „Eu sunt” în 15 minute. Nu sunt stabilite re-
guli cu privire la ceea ce se va scrie, pot fi aspecte bune sau rele, orice.
Se va osberva cât de dificil sau de usor le este unor persoane să completeze afective disfuncţionale sunt produse mai mult de gânduri negative generate de
un astfel de exerciţiu despre ele insele. el însuşi, şi mai puţin de împrejurările exterioare.
După terminarea listei, subiectul va împărţi afirmaţiile în două grupe, pe Deţinuţii participanţi trebuie familiarizaţi cu conceptele:
două coloane: pozitiv şi negativ; gânduri negative disfuncţionale sau cogniţie iraţională – care se delan-
Se vor purta discuţii cu privire la numărul afirmaţiilor pe coloane. sează spontan şi se referă la propria persoană, la viitor şi la viaţă;
Discrepanţa dintre „Eu real” şi „Eu ideal” sursele gândurilor negative:
Se va urmari identificarea tensiunilor interioare ale subiectului. –– modul în care deţinutul a fost tratat de ceilalţi (familie);
2. Restructurare cognitiv-comportamentală –– modul în care se simt şi vorbesc persoanele pe care le iau drept
Acest program cuprinde 4 module şi este învăţat de deţinuţi în 12-15 şedinţe. modele;
1. Modulul de relaxare (şedinţele 1 şi 2) –– ce i s-a spus subiectului despre el însuşi;
Are că obiectiv însuşirea deprinderilor de relaxare după metodă de relaxare –– experienţele de viaţă mai importante prin care a trecut deţinutul.
progresivă (a lui Jacobson). Se realizează apoi o identificare a gândurilor negative ale deţinuţilor, iar
2. Modulul de restructurare cognitivă (şedinţele 3-6) psihologul îi învaţă să găsească gânduri alternative raţionale care să le înlocu-
Aici pot fi învăţate modalităţi alternative de gândire, în vederea combaterii iască pe cele iraţionale.
tulburărilor de dispoziţie (depresie, anxietate) şi a comportamentelor psiho- Lista situaţiilor care declanşează (iniţial, la începutul terapiei) gândurile
patologice (fobii, abuz de substanţe, etc.), prin modificarea modurilor disfunc- negative:
ţionale de gândire. 1. Am pierdut încrederea părinţilor mei. Nu sunt bun de nimic;
Aceste gânduri negative, iraţionale şi automate se pot modifică, adresându-le 2. Gălăgia din camera mea mă stresează şi îmi vine să urlu;
provocări pe bază tehnicii contraargumentării, ajungând în final la înlocuirea 3. Mi-am pierdut încrederea în mine prin faptul că am ajuns aici;
lor cu gânduri raţionale, care nu mai produc depresie şi anxietate. 4. Nu suport să fiu înjurat de mama;
3. Modulul de dezvoltare a deprinderilor de comportament asertiv (şedinţele 5. Felul în care comunică unele cadre cu noi mă irită;
8-11) 6. Concubina m-a părăsit. Simt că nu voi mai avea o altă relaţie.
Are drept scop optimizarea relaţiilor interpersonale la deţinuţii prea pasivi 7. Nu pot niciodată să mă apăr, atunci când sunt agresat verbal şi cred că
sau, dimpotrivă, prea agresivi. mă simt speriat;
4. Modulul de rezolvare de probleme (şedintele 12-13) 8. Nu pot să-mi stăpânesc nervii; cred că am nevoie de medicamente;
Deţinuţii sunt învăţaţi să conştientizeze şi să rezolve problemele care le 9. Nu voi fi niciodată capabil să vorbesc în faţa grupului.
produc tulburări emoţionale (depresie, anxietate) sau comportamentale. Deţinuţilor li se explică faptul că această terapie este o tehnică de autoapărare
ŞEDINŢELE 1, 2 în diminuarea şi înlăturarea stărilor emoţionale nedorite.
În prima şedinţa, psihologul se prezintă şi apoi face o referire generală cu Prima etapa:
privire la obiectivul programului. –– constă în conştientizarea gândurilor negative automate. Astfel, deţinutul
Urmează interviul de evaluare clinică, în care se evidenţiază problemele trebuie să se întrebe:
deţinutului şi măsură în care acestea se pot rezolvă pe parcursul şedinţelor 1. ce anume îşi spune în gând atunci când este trist, furios sau speriat (=gânduri
viitoare. pesimiste în legătură cu propria persoană, cu viitorul sau cu viaţă în general)
În şedinţa 2 se învăţa tehnică de relaxare progresivă. 2. oare este adevărat gândul meu sau mai există o altă explicaţie posibilă
ŞEDINŢELE 3, 4 pentru ceea ce se întâmplă?
Sunt dedicate şedinţelor de restructurare cognitivă după Beck şi Elis, pentru Pentru a demonstra faptul că orice om poate fi uneori victimă unor gânduri
elementele din terapia raţional-emotivă. Deţinutului i se explică faptul că stările negative, se pot da exemple din viaţă personală.
În felul acesta, deţinuţii nu se vor mai simţi inferiori sau ridicoli pentru că –– „de ce sunt atât de sigur că x va duce la...?”;
au astfel de gânduri. –– „care este cel mai rău lucru care se poate întâmpla?”;
Etapa a doua: –– „oare părerea lui reprezintă părerea tuturor celorlalţi?”.
În acest modul se poate aplică tehnică „exteriorizarii vocii interioare” şi ŞEDINŢELE 5, 6, 7
tehnică „jocului inversat”. Aceste şedinţe se referă la întărirea deprinderilor de restructurare cogni-
În cadrul acestor tehnici, deţinutul exprimă cu voce tare gânduri negative tivă.
automate, în timp ce psihologul îi adresează replici relaţionale. În cadrul acestor şedinţe, deţinutul este invitat să vorbească despre expe-
Exemplu: rienţă lui în ceea ce priveşte combaterea gândurilor negative, să-şi prezinte
Subiectul: „Nu voi fi capabil niciodată să vorbesc în public”. temele pentru cameră unde a avut că sarcină să aplice metodă identificării şi
Terapeutul: „Nu poţi şti dinainte acest lucru şi este posibil că tocmai de azi combaterii gândurilor iraţionale automate pentru rezolvarea unor probleme
să poţi vorbi mult mai uşor în faţă colegilor”. personale.
Subiectul: „Mai am timp să exersez; voi începe chiar de azi în cameră cu Toate temele sunt amestecate, se vor prezenta la intamplare, iar temele re-
colegii mei”. usite vor fi bonificate verbal.
Deţinutul primeşte apoi lista principalelor tipuri de distorsionări cogniti-
ve: ŞEDINŢELE 8, 9, 10
1. gândirea de tip „totul sau nimic” – greşeşte o data şi crede că va greşi Aceste şedinţe au drept obiectiv învăţarea antrenamentului asertiv.
mereu; Se va urmări fixarea diferenţelor care există între comportamente: agresiv,
2. suprageneralizarea – a crede că un eveniment negativ singular se va pro- nonasertiv şi asertiv.
duce la nesfârşit Comportamentul agresiv înseamnă încălcarea drepturilor celorlalţi, prin
3. concentrarea asupra negativului – care întunecă evenimentele pozitive; lezarea sentimentelor acestora, adresarea de injurii şi acţiuni care lovesc alte
4. descifrarea pozitivului – respingerea evenimentelor pozitive; persoane şi le determină reacţii defensive.
5. desprinderea unor concluzii pripite – prin interpretări negative, chiar dacă Comportamentul nonasertiv constă în negarea propriilor drepturi, prin ne-
nu are dovizi temeinice pentru a trage o concluzie; apararea intereselor şi neexprimarea sentimentelor.
6. catastrofizarea sau minimalizarea – fie exagerarea unor lucruri (exemplu- Comportamentul asertiv – prin aest tip de comportament nu se încalcă nici
succesul altora), fie minimalizarea succeselor sau a calităţilor proprii; drepturile personale şi nici ale celorlalţi, subiectul exprimându-şi sentimentele
7. judecată afectivă – „dacă eu simt aşa, aşa trebuie să fie”; şi preferinţele într-un mod deschis, onest şi adecvat.
8. cerinţele absolutiviste – „este obligatoriu să...”, etichetarea „sunt un rata- ŞEDINŢELE 11, 12
ta”; Înainte de evaluarea finală, deţinuţii sunt învăţaţi să-şi rezolve conflictele
9. raportarea la propria persoană – subiectul se consideră cauza unor eve- prin tehnică jocului de rol (cu psihologul, că partener), pentru rezolvarea pro-
nimente negative externe cu care nu are nici o legătură; blemelor personale.
10. gândirea dihotomică – gândirea de tipul „ori e albă, ori e neagră”. Metode utilizate
Recunoaşterea propriului stil distorsionat de gândire este foarte im- Pentru desfăşurarea eficientă a programului, se folosesc următoarele me-
portantă pentru aplicarea tehnicilor de restructurare cognitivă, prin care tode:
deţinuţii sunt învăţaţi să-şi adreseze întrebări în legătură cu autenticitatea Discuţii individuale şi colective;
şi adevărul gândurilor negative, verificându-le fundamentul logic, după Expunerea;
modelul: Dezbaterea;
–– „sunt eu oare sigur că evenimentul x se va produce?”; Jocul de rol.
–– „pe ce mă bazez când afirm că...?”;
164 Capitolul 4. Programe psiho-sociale necesare procesului de pregătire pentru liberare §8. Program de asistenţă psihologică pentru deţinuţii cu risc de evadare 165
VI. Resurse implicate –– Numărul mare de abateri săvârşite;

1. materiale – cabinetul psihologic; –– Gravitatea abaterilor disciplinare;
–– materiale care vin în sprijinul activităţilor (fişe de lucru, creioane, caiete, –– Răspuns negativ la constrângere şi autoritate.
flipchart); III. Scop
2. resurse umane – psiholog şi asistent social. Scopul programului este diminuarea riscului de evadare..
IV. Obiective
VII. Monitorizarea şi evaluarea programului 1. Creşterea nivelului de informaţii referitoare la autocunoaştere, pentru
Monitorizarea şi evaluarea se doreşte a fi un control permanent asupra fiecare deţinut beneficiar, pe o perioada de 3 luni.
progresului înregistrat de deţinuţi şi se va face pe mai multe etape: 2. Dezvoltarea abilităţilor de autocontrol, la beneficiari, într-o perioadă de
*Rezultatele unei testări psihologice, atât la începutul cât şi la finalul pro- 3 luni de zile.
gramului; V. Desfăşurarea programului
*Fişele fiecărei şedinţe de lucru (care vor constitui indicatori privind rele-
Programul se va desfăşura permanent, evaluarea efectuându-se o dată la 3
vanţa instrumentelor de lucru utilizate).
luni.
*NOTĂ: Acest program poate fi adresat şi deţinuţilor care au fost supuşi
Metode de lucru: dezbatere, prezentare de materiale informative, jocuri de
unor acte de violenţa.
rol.
§8. Program de asistenţă psihologică pentru deţinuţii Coordonatorii programului sunt: psihologul şi asistentul social.
cu risc de evadare Intervenţia specializată se va desfăşura în grup şi individual, pe următoarele
module:
I. Justificare
Majoritatea evadărilor şi tentativelor de evadare sunt cauzate de: Modul pentru dezvoltarea capacităţii de autocontrol
–– lipsa autocontrolului şi răspuns negativ la autoritate şi constrângere; Scop: Dezvoltarea abilităţilor de autocontrol şi stăpânirea furiei.
–– abilităţi scăzute de comunicare; Obiective: Creşterea nivelului de informaţii cu privire la fazele unui con-
–– stima de sine scăzută. flict şi la alternativele de soluţionare a acestuia;
Pentru remedierea acestor neajunsuri, propunem implementarea Progra- Învăţarea tehnicilor de stăpânire a furiei.
mului de asistentă psihologică pentru deţinuţii cu risc de evadare. Intervenţia Teme:
specializată se va realiză pe axele menţionate mai sus. controlul furiei
Se vor avea în vedere următoarele: întelege-i pe ceilalţi;
1. Descoperirea şi diminuarea unor surse majore de frustrare; etapele rezolvării unei probleme;
2. Captarea interesului acestor categorii de deţinuţi şi favorizarea implicării conflictele se pot termina violent sau paşnic;
lor în remodelarea personalităţii; comportamente corecte/incorecte în situaţiile conflictuale;
3. Furnizarea de informaţii cu privire la propria personalitate; scuzele şi compromisurile pot rezolva conflicte;
4. Favorizarea procesului de autocunoaştere şi autoevaluare; curajul de a fi lider într-un conflict;
5. Învăţarea autocontrolului. nu lăsaţi prietenii să se bată!
II. Grup-ţintă piramida punctelor forte pentru nonviolenţă.
Programul este destinat deţinuţilor cu risc de evadare, care vor fi evaluaţi Modul de intervenţie psihologică
în acest sens în funcţie de:
Scop: Remodelare cognitiv-comportamentală.
–– Instabilitate crescută în comportament;
166 Capitolul 4. Programe psiho-sociale necesare procesului de pregătire pentru liberare §9. Program de interventie individualizată desfăşurat cu minorii care urmează să se libereze 167
Obiectiv: Îmbunătăţirea imaginii de sine; III. Obiectiv

–– Restructurare cognitivă; 1. Creşterea cu 25% a nivelului de informaţii utile după liberare, la minorii
–– Diminuarea stărilor de conflict. beneficiari, pe o perioadă de 2 luni de zile.
Teme: Consiliere si terapie cognitiv-comportamentala. 2. Instruirea familiei despre rolul pe care îl are ea în susţinerea minorului
după liberare.
Modul pentru dobândirea capacităţilor de comunicare
IV. Beneficiari
Scop: Îmbunătăţirea capacităţii de a relaţiona cu ceilalţi.
Minorii care se vor libera din penitenciar la încetarea măsurii punitive,
Obiective: Învăţarea tehnicilor de comunicare şi de ascultare activă.
vor beneficia de acest program cu două luni înainte de împlinirea vârstei de
Teme:
18 ani.
–– modalitati de comunicare;
–– comunicare combativă; V. Desfăşurarea programului
–– comunicare bună; Programul se va desfăşura permanent, o dată pe săptămână.
–– ascultare activă; Activităţi
–– elementele ascultării active; Pt. Obiectivul 1:
–– vorbirea clară; Elaborarea unui chestionar care să surprindă gradul de informare asupra
–– mesaj centrat pe eu; prolemelor ce urmează a fi abordate în cadrul programului.
–– confruntarea creativă; –– aplicarea chestionarului ;
–– încurajarea unei abordări de soluţionare a problemei; –– interpretarea datelor;
–– un vorbitor eficient – un ascultător eficient. –– oferirea de informaţii despre locuri de muncă, instituţii şi serviii oferite,
modalităţi de protecţie socială;
§9. Program de interventie individualizată desfăşurat cu minorii –– aplicarea chestionarului;
care urmează să se libereze –– interpretarea datelor.
Pt. Obiectivul 2
I. Justificare
–– expediere de invitatii către familiile minorilor ebneficiari ai programu-
Pentru fiecare minor, internarea în penitenciar este o izolare limitată faţă lui;
de comunitate, dar nu înseamnă excluderea din cadrul acesteia, penitenciarul –– discuţii cu familiile în timpul vizetelor.
reprezentând o instituţie social-recuperativa. Tocmai de aceea, procesul de
VI. Planificarea pe şedinţe
pregătire a minorilor care se vor întoarce în comunitate trebuie să înceapă în
centru printr-un set de activităţi coerente şi funcţionale, de informare, sprijinire ŞEDINŢA 1
a acestor persoane, care se vor întoarce în comunitate. Aplicarea chestionarului
Responsabili: coordonatorii programului
II. Scop
Scopul general al programului de pregătire în vederea liberării este de a ŞEDINŢELE 2, 3, 4
sprijini minorul în vederea reintegrării sociale. Acte şi demersuri necesare pentru angajare
Pregătirea pentru liberare are următoarele scopuri particulare: Scop: Creşterea gradului de informare cu privire la obţinerea unui loc de
–– de a asigura reabilitarea minorului; muncă.
–– de a preveni viitoare comportamente infracţionale; Obiectiv: Cunoaşterea actelor şi demersurilor necesare angajării.
–– de a proteja comunitatea. Teme:
1. întocmirea unui curriculum vitae (CV);
2. întocmirea unui „Scrisori de intentie”; Obiectiv: Informarea familiei despre modalităţile prin care îl poate ajuta şi
3. interviul pentru angajare; susţine pe minor.
4. acte necesare pentru angajare. Responsabili: coordonatorii programului.
ŞEDINŢA 5 ŞEDINŢA 11
LEGEA 116/2002 privind prevenirea şi combaterea marginalizării socia- Aplicarea chestionarului
le. Responsabili: coordonatorii programului.
Scop: Creşterea nivelului de informaţii referitoare la drepturile elementare
şi fundamentale ale tinerilor VII. Evaluare
Obiectiv: Cunoaşterea următoarelor drepturi: Programul va fi evaluat la fiecare două luni, de către coordonatorii aces-
a) la un loc de muncă; tuia, în bază datelor obţinute prin interpretarea chestionarelor. (Chestionarul
b) la o locuinţă; va cuprinde aceeaşi itemi şi la începutul şi la sfârşitul programului, pentru a
c) la asistenţa medicală; observă evoluţia minorilor).
d) la educaţie. ANEXE
ŞEDINŢA 6 Chestionar
Informaţii despre locurile demuncă 1. Ce trebuie sa cuprindă un CV?
Scop: Creşterea gradului de informare despre modalităţi de obţinere a sluj- 2. Capcane de evitat în cadrul unui interviu.
belor 3. Reguli generale de susţinere a unui interviu.
Obiective: 4. Unde poţi găsi informaţii despre locurile de muncă?
–– informare despre agentiile judeţene pentru ocuparea forţei de muncă; 5. Ce fel de muncă ţi-ar plăcea să practici?
–– informare despre Bursa locurilor de muncă; 6. Ce acte sunt necesare angajării?
–– informare despre târgurile locurilor de muncă. 7. Cui te adresezi pentru a primi ajutor, după liberare?
8. Cum te poate ajuta familia ta, după liberare?
ŞEDINŢELE 7, 8
ŞEDINŢA 1
Ajutorul de şomaj şi ajutorul social
Scop: Cunoaşterea unor forme de protecţie socială. Tema: Aplicarea chestionarului
Obiectiv: Oferirea de informaţii privind ajutorul social şi ajutorul de şo- Obiectiv: Cunoaşterea nivelului iniţial de informaţii al minorilor partici-
maj. panţi la program, cu privire la problematica ce sa va aborda în cadrul acestui
proiect.
ŞEDINŢA 9 Grup-ţintă: minorii participanţi la programul „Pregătirea pentru libe-
Chestionar de autoevaluare rare”.
Scop: Conştientizarea propriilor aspiraţii şi limite în obţinerea locului de Durata: 50 de minute.
muncă potrivit. Responsabili: coordonatorii programului.
Obiectiv: Minorii să-şi poată autoevalua cunoştinţele şi abilităţile necesare Desfăşurarea activităţii:
obţinerii unui loc de muncă potrivit. Minorii participanţi vor fi instruiţi cu privire la administrarea chestionarului
ŞEDINŢA 10 şi la necesitatea de a răspunde sincer la următoarele întrebări:
Legătura cu familia 1. Ce trebuie să cuprindă un CV?
Scop: Familia să constientizeze că, numai cu ajutorul ei, minorul se poate 2. Capcane de evitat în cadrul unui interviu.
reintegra în comunitate. 3. Reguli generale de susţinere a unui interviu.
4. Unde poţi găsi informaţii despre locurile de muncă? CV-ul este însoţit de o scrisoare de intenţie, care conţine date personale şi
5. Ce fel de muncă ţi-ar plăcea să practici? informaţii despre ţine, suplimentare faţă de cele prezentate în CV. Scrisoarea
6. Ce acte sunt necesare angajării? poate fi scrisă de mână, ea trebuie să fie scurtă şi să conţină mai ales informaţii
7. Cui te adresezi pentru a primi ajutor, după liberare? despre capacitatea ta de a îndeplini sarcinile presupuse de postul pe care îl
8. Cum te poate ajută familia ta, după liberare? doreşte.
ŞEDINŢELE 2, 3, 4 O persoană interesată de un anumit post, după ce a dus personal sau a
Tema: Acte şi demersuri necesare pentru angajare expediat prin poştă sau fax CV-ul şi scrisoarea de intenţie, aşteaptă un răspuns
Coordonator: asistentul social. de la angajator. Dacă CV-ul a prezentat interes şi a fost selectat, persoană care a
Obiectiv: Cunoaşterea actelor şi demersurilor necesare angajării. solicitat postul este invitată în scris sau telefonic la firmă pentru un interviu.
Grup-ţintă: Minorii participanţi la programul „Pregătirea pentru libera- 3. Interviul
re”. Este o discuţie pe care angajatorul o are cu posibilii angajaţi, pe care încearcă
Durata: 50 de minute. să-i cunoască prin intermediul comunicării verbale (conversaţie, întrebări şi
1. Curriculum Vitae (CV) răspunsuri) şi nonverbale (limbajul trupului).
CV-ul este prezentarea pe care o faci pe scurt despre ţine şi despre aptitudi- Pentru interviu sau întrevedere trebuie să te pregăteşti din mai multe puncte
nile care te pot recomanda că să obţii un anumit loc de muncă. de vedere: informaţional (adună cât mai multe informaţii despre firmă, încearcă
Forma CV: să gândeşti ce întrebări ţi se vor pune şi pregăteşte răspunsurile; cum ai răs-
–– una sau cel mult 2 coli de scris (format A4); punde, de ex., la întrebări ca: „De ce doreşti să obţii acest post?”, „Ce crezi că
–– scris la maşina de scris, computer sau de mănp (cu litere citeţe, fără te recomandă pe tine, în mod special, pentru acest post?”, „Cum vezi viitorul
ştersături sau greşeli); tău ?”.
–– informaţii prezentate grupat: date personale, educaţie, pregătire profesi- Psihologic (ai încredere în ţine, gândeşte-te că ai toate şansele să fii angajat,
onală, deprinderi şi interese, etc. pentru că CV-ul tău a fost selectat; priveşte-l pe interlocutor că pe un viitor
Conţinutul CV-ului: coleg/şef, nu consuma calmante sau excitante înaintea interviului, îmbrăca-te
1. fotografie (nu este obligatorie) tip paşaport, lipită sus, în partea dreaptă cât mai grijuliu).
a foii; Capcane de evitat în cadrul unui interviu
2. numele şi prenumele; Poţi începe să lucrezi de mâine?
3. adresa, numărul de telefon; Dacă nu eşti angajat nicăieri, este evident că trebuie să răspunzi afirmativ
4. data şi locul naşterii; şi să arăţi că eşti o persoană motivată.
5. studii – numele celei mai înalte instituţii absolvite şi anul de absolvire, Dacă eşti angajat în altă parte, este o greşeală să răspunzi DA.Părăsind atât
calificări profesionale; de uşor vechiul loc de muncă, vei da o impresie de infidelitate faţă de instituţia
6. experienţa profesională – locurile de muncă anterioare şi perioadele de unde lucrezi, iar angajatorii se vor gândi că, într-o situaţie similară vei proceda
activitate; la fel şi cu firmă lor, deci, în ciudă faptului că ei au nevoie de ţine cât mai repede,
7. diverse – limbi străine, operare PC, permis de conducere, etc.; este mai bine să răspunzi că trebuie să mai lucrezi câteva zile în cadrul vechiului
–– hobby-uri (pasiuni, interese); loc de muncă, până când ţi se va găsi un înlocuitor.
–– orice informaţie care crezi că te poate avantaja pentru angajare; Pune-ţi în valoare calităţile şi abilităţile. Spune că, deşi vei începe peste
8. recomandări – numele, adresele şi funcţiile unor persoane care pot da câteva zile, eşti bine pregătit şi te vei descurcă fără probleme.
referinţe despre tine. Poţi lucra după program în situaţii de urgenţă?
2. Scrisoarea de intenţie. Atunci când se iveşte o situaţie de urgenţă, uneori nu se mai respectă pro-
gramul obişnuit de lucru. Se lucrează până se termină ceea ce este de făcut.
Stresul este prezent şi de aceea sunt preferaţi angajaţii care se adaptează uşor Obiectiv:
unor situaţii presante. Nu este bine să răspunzi că nu poţi lucra după orele de 1. Minorii să-şi cunoască urmatoarele drepturi:
program. Arată-ţi disponibilitatea de a lucra şi nu întreba dacă orele suplimen- a) la un loc de muncă;
tare se plătesc. b) la o locuinţa;
Dacă lucrurile merg bine şi activitatea ta este remarcată, patronul va prefe- c) la asistenţa medicală;
ră să-ţi mărească salariul, decât să găsească pe cineva care abia după un timp d) la educaţie.
ajunge la performanţele tale. 2. Informarea minorilor cu privire la activitatea serviciilor de probaţiune şi
Accepţi un salariu mai mic? la beneficiile acordate de acestea.
De obicei, firmele mari şi profesioniste obişnuiesc să-şi testeze angajaţii, Grup-ţintă: minorii participanti la programul „Pregătirea pentru liberare”.
punându-i la început să lucreze în posturi inferioare pregătirii lor, pentru a Durata: 50 de minute
căpăta experienţă şi a înţelege direct toate activităţile firmei. ŞEDINŢA 6
Dacă ai posibilităţi de promovare şi salariul poate creşte în timp, în această Tema: În căutarea unui loc de muncă
situaţie nu este bine să răspunzi negativ. Coordonator: asistentul social.
De ce nu ai lucrat în ultimul timp? Obiectiv: Informare despre Agenţiile judeţene pentru ocuparea forţei de
Mulţi dintre cei care îşi caută un loc de muncă sunt şomeri sau, din diferite muncă, Bursa locurilor de muncă, târgurile de locurilor de muncă.
motive, nu au mai lucrat în ultimul timp. Cel care te intervievează poate să Grup-ţintă: minorii participanţi la programul „Pregătirea pentru liberare”.
creadă că ai anumite inabilităţi sau chiar defecte. Trebuie să arăţi într-un mod Durata: de 50 minute.
clar interesul de a reveni în câmpul muncii. De aceea, adopta o tehnică de evi- Locul de muncă: serviciul, slujbă sau job-ul înseamnă acel loc unde o per-
tare şi nu poveşti de problemele personale pe care le-ai avut, indiferent cât de soană munceşte zi de zi, un anumit număr de zile pe săptămâna, un anumit
serioase sunt. De cele mai multe ori nu-l interesează problemele tale. Soluţia număr de ore zilnic, pentru o anumită sumă de bani numită SALARIU.
este să arăţi că pauză de activitate (cazul mamelor care au avut grijă de copil La locul de muncă, fiecare angajat face ceva util alături de ceilalţi. Persoanele
sau îmbolnăviri) nu ţi-a atenuat capacitatea de performanţă. fără experienţă pot să înveţe aici o meserie, se pot califica.
Gândeşte-te la interesele firmei unde vrei să lucrezi şi apoi la ale tale În timpul vieţii, o persoană poate avea mai multe locuri de muncă, poate
4. Acte necesare la angajare practică mai multe meserii, înrudite sau deosebite între ele. O persoană care
buletin de identitate; are loc de muncă face parte din societate, se bucură de respectul celorlalţi şi
certificat de la primărie privind existenţa sau lipsa gospodăriei ţără- are mai multă încredere în sine.
neşti; Ce trebuie să ştii când porneşti în căutarea unui loc de muncă?
diplomă de absolvire a şcolii profesionale; A. Ce fel de muncă doreşti şi eşti în stare să faci
carnet de muncă (dacă ai mai lucrat şi dacă angajatorul ţi-a făcut acest Pentru a afla această, încearcă să fii realist şi obiectiv cu tine însuţi:
document);
Fă o listă cu tot ceea ce ştii să faci;
certificat de la Inspectoratul fiscal, care adevereşte că nu ai firmă s-au Discută cu persoane cu experienţă în diferite domenii de activitate. Dacă
patentă. vrei să începi să lucrezi imediat, încearcă să-ţi găseşti un serviciu care
ŞEDINŢA 5 să-ţi asigure minimumul necesar pentru existenţa şi caută în continuare
Tema: ceva mai bun. Faptul că lucrezi deja poate fi un avantaj, când vei concura
1. Prevenirea şi combaterea marginalizării sociale pentru un post nou.
2. Serviciile de probaţiune Trebuie să ai încredere în tine, pentru a-i determina şi pe ceilalţi să creadă
Coordonator: în tine.
Pentru a găsi slujba potrivită, trebuie să ştii foarte bine ce fel de persoană Coordonator: asistentul social.
eşti. Obiectiv: Să-şi însuşească informaţiile primind ajutorul social şi ajutorul
B. Unde poţi găsi informaţii despre locurile de muncă de şomaj.
Grup-ţintă: minorii participanţi la programul „Pregătirea pentru liberare”.
În ziare Durata: 50 de minute.
Citeşte pagina de mica publicitate din ziarele şi revistele locale sau cen-
Ajutorul de şomaj
trale.
Adresează-te imediat întreprinderii, firmei care a dat anunţul care te Acordarea ajutorului de şomaj este o măsură pasivă de protecţie socială a
interesează. şomerilor asiguraţi (art.29 al Legii privind ocuparea forţei de muncă şi protecţia
socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă nr. 102-XV din 13
La agenţia naţională (locală) de ocupare a forţei de muncă martie 2003 cu modificările şi completările ulterioare).
Consultă periodic avizierul de la ANOFM din oraşul tău sau din cel mai Сondiţiile obligatorii pentru ca şomerul să fie îndreptăţit să primească ajutor
apropiat oraş, dacă locuieşti la ţară. Tot la această instituţie poţi obţine infor- de şomaj
maţii despre cursurile de calificare/recalificare. Solicitantul trebuie să:
Bursa locurilor de muncă (pe internet) fie şomer conform art.2 al legii;
fie atribuit la categoria de beneficiar al ajutorului de şomaj;
Pentru a obţine informaţii din această sursă, poţi apela la ajutorul site-niul
fie înregistrat la agenţia în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul;
www.anofm.md şi la orice adresă de e-mail, pe care le găseşti prin intermediul
fi lucrat şi să aibă un stagiu de cotizare la bugetul asigurărilor sociale de
diverselor surse informative. stat de cel puţin 6 luni din ultimele 24 de luni calendaristice premergă-
Târgurile locurilor de muncă toare datei înregistrării;
În Bucureşti şi în marile oraşe ale ţării, o dată, de 2 ori pe an, unele instituţii nu obţină venituri impozabile conform legii.
de stat şi firme private prezintă ofertă locurilor de muncă disponibile, pun la Statutul de şomer
dispoziţia celor interesaţi informaţii şi formulare pentru angajare. Şomer este considerată persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele
condiţii:
Anunţurile lipite pe ferestrele unor firme / societăţi comerciale a) are vârsta cuprinsă între 16 ani şi vârsta stabilită de lege pentru pensi-
Dacă posturile publicate în sursele de informare menţionate mai sus nu te onare;
mulţumesc, poţi trimite C.V.-ul tău la alte întreprinderi care ţi se păr interesante b) este aptă, după starea de sănătate şi capacităţile fizice şi psihice, pentru
şi a căror adresă o găseşti în diferite cataloage periodice, economice şi financiare, prestarea unei munci;
„Pagini Aurii” sau chiar în cartea de telefon. c) nu are loc de muncă şi nu desfăşoară activitate în scopul obţinerii de
venituri;
Familia şi prietenii
d) caută activ un loc de muncă şi este disponibilă să înceapă lucrul;
Foloseşte toate informaţiile pe care ţi le pot da cei apropiaţi (locuri de muncă e) nu studiază la secţia cu frecvenţă la o instituţie de învăţământ;
potrivite calificării tale sau dorinţelor tale, cunoştinţe personale în anumite f) este înregistrată la Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă, în a cărei
intrepreinderi, etc.). rază teritorială se află domiciliul ei.
Oricine te va ajută cu plăcere, dacă te va vedea motivat şi hotărât să-ţi or- Perioada de plată a ajutorului de şomaj este de 9 luni.
ganizezi viaţă. Data începerii acordării ajutorului de şomaj: Şomerii beneficiază de ajutor
ŞEDINŢELE 7, 8 de şomaj începând cu a opta zi de la data înregistrării cererii pentru un loc de
Tema: Ajutorul de şomaj şi ajutorul social muncă la agenţie, dacă acest drept este confirmat documentar, cu excepţia:
1) persoanelor concediate în urma lichidării unităţii sau reducerii statelor Suspendarea plăţii ajutorului de şomaj prevăzută de art.38 alin. (1) lit. a) se
de personal din unitate, care beneficiază de ajutor în aceleaşi condiţii, dar nu restabileşte din ziua înregistrării cererii beneficiarului în baza ordinului emis
mai devreme de expirarea a trei luni calendaristice din data concedierii; de agenţie.
2) persoanelor demisionate, care beneficiază de ajutor nu mai devreme de Potrivit prevederilor legii în vigoare, în cazul suspendării plăţii în condiţiile
expirarea a trei luni calendaristice din data înregistrării cererii la agenţie. art.38 alin.(1) lit:
Persoana care este luată la evidenţă la Agenţia teritorială pentru ocuparea a) pe perioada îndeplinirii obligaţiei militare;
forţei de muncă beneficiază de un certificat pentru acordarea poliţei de asigu- b) pe perioada arestului;
rare medicală obligatorie, care ulterior poate fi luată de la Compania naţională c) pe perioada concediului de boală;
de asigurări în medicină pentru 3 luni. În caz de necesitate, valabilitatea poliţei d) pe perioada antrenării la lucrări publice,
de asigurare medicală obligatorie poate fi prelungită. restabilirea plăţii ajutorului de şomaj se efectuează la cererea beneficiarului,
Suspendarea plăţii ajutorului de şomaj are loc: dar nu mai târziu de 30 de zile calendaristice de la data încetării situaţiei care
a) la data de întâi a lunii următoare celei în care nu a fost îndeplinită obligaţia a condus la suspendare.
prevăzută în art.17, alin. (4) din lege; În cazul în care şomerul se prezintă la agenţie nu mai târziu de 30 zile ca-
b) pe perioada îndeplinirii obligaţiei militare; lendaristice, plata se restabileşte în următoarea zi de la data încetării situaţiei
c) pe perioada antrenării în lucrări publice; care a condus la suspendare.
d) pe perioada concediului de boală; Anularea suspendării plăţii ajutorului de şomaj
e) pe perioada arestului. Conform prevederilor legii, suspendarea plăţii ajutorului de şomaj poate
Obligaţiile beneficiarilor de ajutor de şomaj fi anulată.
Beneficiarii de ajutor de şomaj au următoarele obligaţii: Decizia privind suspendarea plăţii ajutorului de şomaj prevăzută de art.38
a) să întreprindă de sine stătător măsuri în vederea plasării lor rapide în alin.(1) lit.a) la data de întâi a lunii următoare celei în care nu a fost îndeplinită
câmpul muncii; obligaţia (art. 17 alin.(4)) din lege se anulează în cazul în care beneficiarul pre-
b) să participe activ la serviciile de stimulare a ocupării forţei de muncă, zintă acte justificative că nu şi-a îndeplinit obligaţia din motive întemeiate.
oferite de agenţie; Se consideră motive întemeiate ale beneficiarului următoarele situaţii:
c) să comunice, în termen de 3 zile, agenţiei la care sunt înregistraţi orice a) naşterea copilului său;
modificare a condiţiilor care au condus la stabilirea drepturilor de beneficiar; b) căsătorie;
d) să participe şi să se prezinte obligatoriu la serviciile de mediere de două c) decesul rudelor, până la gradul doi inclusiv;
ori pe lună pentru şomerii care au domiciliu în raza teritorială a agenţiei de până d) forţa majoră;
la 10 km, în celelalte cazuri – o dată pe lună, precum şi la solicitarea agenţiei. e) îmbolnăvirea;
Restabilirea plăţii ajutorului de şomaj f) aflarea în arest.
Plata ajutorului de şomaj poate să fie restabilită după suspendare. Beneficiarul trebuie să prezinte actele justificative în termen de 30 de zile
În conformitate cu legislaţia în vigoare, în cazul suspendării plăţii în con- de la data în care nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută în alin.(4) articolul 17
diţiile art.38 alin.(1) lit., adică la data de întâi a lunii următoare celei în care din lege.
nu a fost îndeplinită obligaţia prevăzută de art. 17 alin.(4), restabilirea plăţii Încetarea plăţii ajutorului de şomaj
se face la cerere, dar nu mai târziu de 60 de zile calendaristice de la data sus- Încetarea plăţii ajutorului de şomaj a beneficiarilor are loc în următoarele
pendării. situaţii:
Perioada de suspendare a plăţii ajutorului de şomaj prevăzută de art.38 alin. a) la expirarea perioadei stabilite de lege pentru acordarea acestora;
(1) lit. a) face parte din perioada de acordare a ajutorului de şomaj. b) la data încadrării în muncă a titularului;
c) la data autorizării titularului pentru iniţierea activităţii de întreprinză- ŞEDINŢA 9

tor; Tema: Chestionar de autoevaluare
d) la data refuzului neîntemeiat de a se încadra într-un loc de muncă co- Coordonator:
respunzător, oferit de agenţie; Obiectiv: Minorii să-şi poată autoevalua cunoştinţele cu privire la proble-
e) la refuzul neîntemeiat de a participa la servicii de stimulare a ocupării matica locurilor de muncă.
forţei de muncă oferite de agenţie sau la data întreruperii acestora; Grup-ţintă: Minorii participanţi la programul „Pregătirea pentru liberare”.
f) la data plecării titularului în străinătate; Durata: 50 de minute
g) la data intrării în vigoare a sentinţei; Gândeşte-te şi răspunde sincer la următoarele întrebări:
h) la data începerii concediului de maternitate; A avea un serviciu este o necesitate, aşa cum este nevoie de mâncare, de
i) la expirarea termenelor prevăzute în alineatele (2) şi (3) a articolului 39 apă, de îmbrăcăminte şi încălţăminte, de adăpost şi protecţie?
din lege; De ce crezi că muncesc oamenii?
j) în cazul obţinerii sau încercării de a obţine ajutor de şomaj prin înşelă- Ce nevoi rezolvate, un om munceşte are un salariu?
ciune; Este uşor sau greu să obţii un loc de muncă?
k) în cazul decesului beneficiarului. Ce crezi că este mai greu: să obţii sau să păstrezi o slujbă?
În cazul când minorul, anterior, nu a fost plasat oficial în câmpul muncii, el Crezi că există meserii de care este mai multă nevoie şi pentru care este
poate fi înscris la cursuri de instruire profesională. Astfel, va beneficia de alo- mai uşor să găseşti un loc de muncă?
caţia de reintegrare profesională în mărime de 254 lei 34 bani, pe parcursul a 9 Fă o listă cu ce crezi tu că vei putea face din banii câştigaţi prin muncă
luni, respectând anumite obligaţii pe care şi le asumă la încheierea contractului. cinstită, după ce ai găsit o slujbă şi ai fost angajat.
Dacă minorul locuieşte în afara oraşului (suburbii ale mun. Chişinău sau alte Tu doreşti să ai o slujbă?
localităţi din republică), i se vor rambursa cheltuielile de transport şi, în caz de Ce crezi că trebuie să faci pentru a o obţine?
necesitate, cheltuielile pentru cazare. Autoevaluează-te critic, încercând să răspunzi cât mai sincer la întrebările
Direcţia de Asistenţă Socială şi de Protecţiea Familiei de mai jos:
Serviciile oferite pentru diferite categorii de beneficiari, inclusiv pentru Îmi place mai mult să lucrez în aer liber sau în încăperi?
minorii liberaţi din locurile de detenţie: Prefer să lucrez cu materiale dure (metal, piatră, beton, sticlă, maşini,
–– pentru persoanele ce au grad de invaliditate pot fi oferite foi sanatoriale, aparate) sau cu materiale moi (lemn, hârtie, stofă, plante, blană/piele,
compensaţii nominative pentru circulaţie în transportul urban, în caz de pământ/lut) ?
imobilizare, persoana poate beneficia de un cărucior; Prefer lucrul cu oamenii sau lucrul cu obiectele? Prefer lucrul cu animalele
–– pentru minorii ce nu au unde locui şi sunt inapţi de muncă, se oferă un sau cu plantele?
loc de trai la centrele de plasament temporar; Îmi place să lucrez singur sau în echipă?
–– minorilor li se poate acorda ajutor material o dată pe an de la Fondul Sunt interesat de aspecte tehnice sau de cele artistice?
Municipal şi Republican de Susţinere Socială a Populaţiei (în cazul când Am o sănătate deplină sau o sănătate precară?
părinţii sau autoritatea tutelară depun o cerere); Am nevoie de multă mişcare sau de puţină mişcare?
Direcţia de Asistenţă Socială şi de Protecţiea Familiei conclucrează cu: agen- Lucrez mai degrabă cu mâinile sau lucrez mai degrabă cu mintea?
ţiile teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă; centrele de asistenţă medicală Este important să lucrezi mai aproape de casă, familie, prieteni sau aş
teritorială , fondul municipal şi Republican de Susţinere Socială a Populaţiei; putea pleca oriunde se găseşte de lucru?
direcţiile pentru protecţia drepturilor copilului, centrele de plasament, Direcţia Aş fi pregătiţi să-mi schimb locul de muncă?
Educaţie, Tineret şi Sport, Casa de Asigurări Sociale etc. Sunt o persoană sociabilă? Îmi fac uşor prieteni într-un loc nou?
180 Capitolul 4. Programe psiho-sociale necesare procesului de pregătire pentru liberare Anexe 181
Ce mă va interesa mai mult cu privire la slujbă: plată? condiţiile de muncă? Anexa nr. 1
satisfacţia muncii? colegii? Primăria
ŞEDINŢA 10 localitatea raionul copia Comisariatul de Poliţie localitatearaionul
Tema: Aplicarea chestionarului COMUNICAT
Obiectiv: cunoaşterea nivelului de informaţii al minorilor beneficiari, cu privind liberarea din detenţie
privire la problematica abordată în cadrul acestui program.
Grup-ţintă: Minorii participanţi la programul „Pregătirea pentru libera- Vă informăm că din Penitenciarul nr. _____ localitatea _______________,
re”. pe data de_________, se liberează condamnatul_______________________
Durata: 50 de minute. _____________________________________________________________
(Numele, prenumele, patronimicul)
Responsabili: Coordonatorii programului.
domiciliat până la detenţie în ______________________________________
Desfăşurarea activităţii: Minorilor li se prezintă din nou aceleaşi întrebări (Adresa)
ca şi în primul chestionar, tocmai pentru a surprinde nivelul la care aceştia şi-au condamnat conform art. _____________ Codul Penal al Republicii Moldova.
însuşit noile informaţii (în vederea evaluării programului). În conformitate cu Legea cu privire la adaptarea socială a persoanelor eli-
1. Ce trebuie să cuprindă un CV? berate din detenţie nr. 297-XIV din 24 februarie 1999, solicităm acordarea
2. Capcane de evitat în cadrul unui interviu. protecţiei sociale persoanei menţionate, asigurându-i, reieşind din posibilităţi,
3. Reguli generale de susţinere a unui interviu. asistenţă medicală, juridică şi/sau materială.
4. Unde poţi găsi informaţii despre locurile de muncă? Şeful Penitenciarului nr. _____________________
5. Ce fel de muncă ţi-ar plăcea să practici? Semnătura ________________________________
6. Ce acte sunt necesare angajării? L.Ş.
7. Cui te adresezi pentru a primi ajutor, după liberare?
8. Cum te poate ajuta familia ta, după liberare? Ex.:
182 Anexe Anexe 183
Anexa nr. 3
Anexa nr. 2
În corespundere cu pct. 2 art. 302 al Codului de Executare al Republicii Moldova, vă informăm despre necesitatea
acordării asistenţei specializate în legătură cu eliberarea din Penitenciarul nr. ___ localitatea __________ str.
eliberării
Semnătura___________________
Semnătura___________________
Data

Dlui (Dnei) ��
adresa ��
parţial, inapt de
muncă (apt, apt
Capacitate de
COMUNICAT
muncă)
privind liberarea din detenţie

Vă informăm că din Penitenciarul nr. _____, pe data de ��,
se eliberează condamnatul ��
nr. ____________ din _____________ 200__
��
Studiile (Numele, prenumele, patronimicul)
domiciliat în ��.

(adresa)
Privind eliberarea condamnaţilor
Solicităm în baza art. 303 alin. (3) al Codului de Executare al Republicii
Nume, prenume ______________
Nume, prenume ______________

Profesia/
deţinută
meseria
Moldova să asiguraţi însoţirea până la domiciliu dlui (dnei) ��,

datorită faptului că ______________________________________________
5

COMUNICARE
_____________________________________________________________
_____________________________________________________________.
luna, la detenţie (raion,
sat/comună, mu-
Domiciliat până
(se indică motivul însoţirii)

nicipiu)
Şeful Penitenciarului nr. ___________________

4

_______________, a următoarei (lor) persoane:
Semnătura _ ____________________________
L.Ş.
naşterii
Data,
anul
Ex.:
Şeful Penitenciarului nr. ________
Asistent social________________

Numele, prenumele,
patronimicul con-
damnatului supus
eliberării
2

crt.
Nr.
L.Ş.
1
4
3
2
1
184 Anexe Anexe 185
Anexa nr. 4 Anexa nr. 5

Secţia de Evidenţă şi Documentare a Populaţiei Cererea-tip
adresa �� a potenţialului beneficiar care necesită tutelă în cadrul azilului
DEMERS Către Primăria (pretura), satul (comuna), oraşul (municipiul)__________
privind eliberarea buletinului de identitate _____________________________________________________________
Subsemnatul (a) _ ____________________________________________
Prin prezenta solicit perfectarea buletinului de identitate Dlui (Dnei) _____________________________________________________________
_____________________________________________________________, domiciliat(ă) în_________________________________________________
deţinut (ă) în Penitenciarul nr. ____________________________________ _____________________________________________________________
_____________________________________________________________ str.___________________________________________________________
(Numele, prenumele, patronimicul)
satul (comuna), oraşul (municipiul) _________________________________
localitatea ___________ ._________________________________________
nr. �� bl. _______ ap. _______, posesor de buletin de identitate
Şeful Penitenciarului nr. ___________________
(paşaport) seria ___________ nr. �� născut (ă) la data de
Semnătura _ ____________________________
_____________________________________________________________
Prin prezenta rog să fiu luat (ă) sub tutelă în cadrul azilului, deoarece��
L.Ş.
_____________________________________________________________
(cauza apariţiei necesităţii)
Ex.:
186 Anexe Anexe 187
Primăria �� Anexa nr 6

localitatea ��
raionul �� Chestionar
pentru evaluarea stării de sănătate morală a deţinuţilor
DEMERS
privind plasarea în azil pentru persoanele în vârstă şi persoanele Reprezentarea de sine
cu disabilităţi
1. În general sunt mulţumit (ă) de mine.
Prin prezenta solicit examinarea posibilităţii de plasare în azil pentru per- 2. Niciodată nu am avut remuşcări.
soanele în vârstă şi persoanele cu disabilităţi, în conformitate cu prevederile 3. De obicei, acţionez sub impulsul momentului, chiar dacă mai târziu voi avea
Hotărârii Guvernului nr. 1500 din 31.12.2004 „Regulamentul-tip cu privire la neplăceri.
funcţionarea azilului pentru persoane în vârstă şi persoane cu disabilităţi”, 4. Trebuie să profiţi de orice ocazie pentru a-ţi putea atinge propriile sco-
Dlui (Dnei) ��, puri.
(Numele, prenumele, patronimicul) 5. Întotdeauna m-am descurcat mai bine singur (ă).
deţinut (ă) în Penitenciarul nr. ______ localitatea ��, 6. Am învăţat prea multe lucruri rele pentru a mai putea să trăiesc în mod
care se eliberează pe data de _____ �� 200__ . cinstit.
(Ziua, luna, anul) 7. De regulă, nu-mi pasă de nimeni şi de nimic.
Anexă: Cererea-tip a potenţialului beneficiar care necesită tutelă în cadrul 8. Comportarea mea depinde în mare măsură de cei din jurul meu.
azilului pe ___ filă. 9. Cred că în realitate nimănui nu-i pasă de mine.
Şeful Penitenciarului nr. ___________________ 10. Nu doresc să-mi scrie nimeni.
Semnătura _ ____________________________
L.Ş. Percepţia muncii
1. Orice muncă este mai bună decât să stai degeaba.
Ex.: 2. Pentru mine, munca întotdeuna este o povară.
3. Îi invidiez pe cei (pe cele) care reuşesc să muncească cât mai puţin.
4. În penitenciar munca este importantă doar pentru că te poţi libera condi-
ţionat.
5. Prin muncă îmi menţin, în primul rând, echilibrul sufletesc şi sănătatea.
Relaţiile cu familia
1. Părinţii mei m-au dezamăgit deseori.
2. Nu-mi fac probleme despre modul cum se descurcă familia mea.
3. De copii este suficient să se ocupe soţul (soţia) meu (mea).
4. Copiii nu au nevoie de ajutorul meu, oricum vor creşte.
5. Copiii mei mă respectă acum.
6. Sunt convins că soţia (soţul) meu (mea) nu mă va părăsi.
7. Am nevoie ca membrii familiei mele să creadă în mine.
8. Mai bine nu aveam familie.
188 Anexe Anexe 189
Atitudinea faţă de lege Anexa nr. 7

1. Cred că regulile de comportare civilizată îngrădesc libertatea persoanei. Ghid de interviu
2. Oamenii pot trăi şi fără legi. pentru evaluarea periculozităţii deţinuţilor
3. Legea se aplică la fel pentru toţi oamenii.
4. Legea este bună, dar în cazul meu nu a fost aplicată corect. I. Antecedente personale şi de familiale
1. Iubit de părinţi.
Atitudinea faţă de viitor 2. Sentiment de victimă şi exploatare în copilărie.
1. Când eşti în penitenciar, nu trebuie să te gândeşti la cum va fi viaţa după 3. Familie instabilă marital.
liberare. 4. Familie instabilă economic.
2. În situaţia mea este greu să nu pierzi speranţa de a realiza ceva în viaţă. 5. Interes pentru binele copilului.
3. Perioada petrecută în detenţie va influenţa în rău viaţa mea viitoare. 6. Resentiment contra familiei de origine.
4. Timpul pierdut nu-mi permite să mă fac om de treabă. 7. Traumatisme afective în copilărie, adolescenţă.
5. Viitorul este prea nesigur pentru a-ţi face proiecte serioase. 8. Psihopatii la rudele de sânge.
6. Cred că sunt irecuperabil pentru societate. 9. Nivelul cultural redus.
7. Cred că trăiesc degeaba. 10. Dezvoltarea într-un grup cu agresivitate mare.
8. Un om deştept trăieşte clipa, restul nu-l interesează. 11. Adaptare şcolară.
12. Învăţământ început şi neterminat.
9. Lucrul cel mai important în viaţă este să fac doar ceea ce îmi place.
13. Eşecuri frecvente în viaţă.
14. Consum frecvent de alcool.
15. Experienţe cruciale cu efect negativ asupra lui.
II. Particularităţi psihologice
16. Imaginea de sine negativă.
17. Crede că a fost urmărit de „ghinion” în viaţă.
18. Tip revendicativ.
19. Sentiment cronic de deşertăciune şi de plictiseală.
20. Apreciază educaţia şi cultura.
21. Răzbunător.
22. Complex de superioritate.
23. A avut experienţe ciudate, bizare.
III. Relaţiile interpersonale „afară”
24. Aptitudini de lider.
25. Subapreciază oamenii, mai ales pe cei cu autoritate.
26. Sentimentul cronic de ruptură cu lumea.
27. Nu s-a putut ataşa de nimeni.
28. Preţuieşte valorile morale (datoria, dreptatea etc.).
29. Respectă autoritatea.
190 Anexe Anexe 191
IV. Relaţiile interpersonale în detenţie Ghid de interviu

30. Sentiment cronic de ruptură de ceilalţi. pentru evaluarea riscului de suicid
31. Rebel pentru a fi în penitenciar centrul atenţiei. 1. Numele şi prenumele.
32. Spirit de conciliere redus. 2. Vârsta.
33. Respectă autoritatea. 3. Starea civilă:
34. Dominator, urmăreşte intimidarea celorlalţi. a. necăsătorit,
35. Sentiment de insecuritate. b. căsătotit, fără copii,
36. Foloseşte argoul. c. căsătorit, cu copii,
V. Conduita în penitenciar d. concubinaj, cu copii,
37. Este lider neoficial. e. concubinaj, fără copii,
38. Încalcă frecvent şi nejustificat regulamentul de ordine interioară. f. divorţat, fără copii,
39. Are tatuaje. g. divorţat, cu copii,
40. Răzbunător. h. văduv, fără copii,
41. Frământat de probleme familiale nesoluţionate. i. văduv, cu copii.
42. S-a adaptat uşor la viaţa de penitenciar. 4. Studii:
43. Se plânge de conduita neregulamentară a cadrelor. a. neşcolarizat
44. Apreciază ca „bună” influenţa deţinuţilor asupra sa. b. 1–5 clase,
c. 5–9 clase,
VI. Cariera infracţională d. 9–12 clase,
45. Criminalitate timpurie. e. şcoală profesională,
46. Interval mic între infracţiuni. f. facultate.
47. A făcut parte tot timpul dintr-o bandă. 5. Profesia.
48. Specialist într-o anumită infracţiune. 6. Ocupaţia.
49. De obicei, a riscat mult comiţând infracţiuni. 7. Starea de recidivă.
50. A fost lider în grupul de infractori. 8. Infracţiunea actuală.
51. Şi-a elaborat justificări infracţionale. 9. Vechimea în penitenciar (în această pedeapsă).
52. Sentiment de injustiţie suportată. 10. Familie disociată în copilărie.
53. Crede în dreptate. 11. Decesul părinţilor în copilărie.
54. Infracţiunile erau ingenios gândite. a. mama,
55. Procent mai mare de infracţiuni contra proprietăţii. b. tata,
56. După prima condamnare a „provocat” mediul să-l trateze ca pe un fost c. ambii.
deţinut. 12. Antecedente suicidare în familie.
57. Afară a fost des etichetat ca infractor. 13. Degradare fizică marcată.
58. Are remuşcări pentru faptele comise. 14. Degradare socială importantă.
59. A contribuit mult la autodegradarea sa morală. 15. Trecut „somatic” încărcat (infirmităţi grave).
60. Alte probleme importante privind deţinutul. 16. Se plânge de oboseală fizică.
17. Izolat în ultima vreme (din propria iniţiativă).
18. Recent a fost la medicul penitenciarului pentru simptome neprecizate (in-
somnie, gânduri negative, stări de anxietate etc.).
192 Anexe Anexe
193 193
19. Dificultăţi cronice de relaţionare cu ceilalţi. BIBLIOGRAFIE

20. Lipsa de scopuri. 1. Gh. Florian, Psihologie penitenciară – Bucureşti, 2001.
21. Consideră că se află într-o situaţie umilitoare (ceilalţi râd de el, de nenoro- 2. Gh. Florian, Fenomenologie penitenciară – Bucureşti, 2003.
cirile lui). 3. Ioan Durnescu, Manualul consilierului de reintegrare socială – Craiova.
22. Durerea morală depăşeşte posibilităţile de adaptare. 4. Mihaela Rocco, Creativitate şi inteligenţă emoţională – Iaşi, 2004.
23. Distorsiune pesimistă a realităţii (acumulare de eşecuri). 5. Constantin Enăchescu, Tratat de igienă mintală – Iaşi, 2004.
24. A avut experienţe cruciale cu conţinut exogen negativ. 6. Alina Ţuţuianu, Ghide de consiliere vocaţională – Bucureşti, 2004.
25. Tendinţa de a-şi abandona responsabilităţile. 7. Mocreşov A. I., Golubev V. P., Şamis A. V., Rabociaia cniga penitenţiarnogo psihologa –
26. Conduită de risc şi neglijenţă. Moskva, 1998.
8. Adela Serea, Ghid de educaţie nonformală pentru persoanele aflate în detenţie, Asociaţia
27. Atitudine lipsită de înţelegere a celor din jur (reală sau imaginară).
Alternative Sociale – Iaşi, 2006.
28. Idei de inutilitate. 9. Aurel Dublea, Nicoleta Ştefăroi, Sofia Luca, Georgeta Lăcrămioara Gafta, Radu Moisescu,
29. Teama de a se da în spectacol. Lucian Mursa, Cătălin Luca, Călin Scripcaru, Dumitru Puşcaşu, Mirela Vlad, Ghid de
30. Fragilitate interioară (indicator: imposibilitatea adaptării). practici instituţionale în instrumentarea cauzelor cu minori, Asociaţia Alternative So
31. Lipsă impusă de activitate. ciale – Iaşi, 2005.
32. Insensibilitate la influenţele mediului. 10. Andreev N. A., Morozov V. M., Covaliov O. G., Deboliskii M. G., Morozov A. M., Re-
33. Scădere în greutate (marcată). soţializaţia osujdenâh v penitenţiarnâh ucerejdeniah v FRG – Moskva, 2001
34. Consideră că suferă de o „boală gravă şi ruşinoasă”. 11. Prevenirea infracţionalităţii şi metode de lucru eficiente cu infracorii, Grupul Român
pentru Apărarea Drepturilor Omului – Bucureşti, 2001.
35. Homosexualitate.
12. Daniel David, Psihologie clinică şi psihoterapie. Fundamente – Iaşi, 2006.
36. Abuzează de medicamente (pentru a dormi, a uita). 13. Ecaterina Adina Vrasmas, Consilierea şi educarea părinţilor – Bucureşti, 2002.
37. Are vise cu caracter auto-şi hetrodistructiv. 14. Materialele atelierului de lucru „Restabilirea relaţiilor între persoanele liberate din locurile
38. Insomnie severă sau predominant în a doua parte a nopţii. de detenţie”, 15–17 februarie 2007
39. Se plictiseşte.
40. Prezintă conduite de revoltă.
41. Prezintă dorinţe de răzbunare, scandal.
42. Relaţii puţine cu semenii, dar intense.
43. Îl interesează problemele emoţionale.
44. Repulsie de a vorbi despre simptomele sale.
45. Pierderea unei persoane iubite (divorţ, abandon).
46. Pierderea statutului (greu suportată).
47. Tentativă anterioară.
48. Nu are grad de organizare a proiectului suicidar.
49. Grad ridicat de brutalitate a metodei alese.
194 Cuprins Cuprins 195
Capitolul 4. Programe psiho-sociale necesare procesului de

pregătire pentru liberare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132
§1. Program pentru dezvoltarea abilităţilor sociale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132
§2. Program pentru reducerea riscului de recidivă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
Cuprins §3. Programe de consiliere şi orientare profesională . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138
§4. Programe de dezvoltare morală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140
§5. Programe pentru reducerea agresivităţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142
Capitolul I. Noţiuni generale privind activitatea de pregătire §6. Program de intervenţie psihoeducativă pentru deţinuţii foşti
pentru liberare a deţinuţilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 consumatori de alcool . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143
§7. Program de intervenţie psihologică destinat deţinuţilor cu risc
§ 1. Delimitări conceptuale privind activitatea de pregătire pentru liberare de suicid . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 158
a deţinuţilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 §8. Program de asistenţă psihologică pentru deţinuţii
§ 2 Exigenţe internaţionale în domeniul pregătirii pentru liberare cu risc de evadare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164
din locurile de detenţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5 §9. Program de interventie individualizată desfăşurat cu minorii
§ 3. Cadrul legal naţional de desfăşurare a activităţilor de pregătire care urmează să se libereze . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166
pentru liberare a deţinuţilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
§ 4. Specificul şi condiţiile de pregătire pentru liberare a deţinuţilor
în alte sisteme penitenciare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21 Anexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181
Capitolul II. Asistenţă socială acordată în vederea pregătirii

către liberare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
§ 1. Organizarea activităţilor de pregătire către liberare . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
§ 2. Evaluarea deţinutului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
§ 3. Consilierea deţinuţilor pentru pregătirea către liberare . . . . . . . . . . . . . 58
§ 4. Reţeaua instituţiilor sociale competente în soluţionarea diverselor
probleme ce apar odată cu liberarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
§ 5. Procedura de perfectare a documentelor pentru primirea
indemnizaţiilor/pensiilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
Capitolul III. Asistenţa psihologică acordată deţinuţilor în

perioada de pregătire pentru liberare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
§ 1. Rolul psihologului în procesul de pregătire pentru liberare
a condamnaţilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
§ 2. Programele de pregătire pentru liberare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
§ 3. Restabilirea relaţiilor cu familia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127
Pregătirea pentru liberare a deţinuţilor: Ghid / Vladimir Cojocaru, Victor
Zaharia, Iuliana Adam [et al.]; coord.: Dorina Ardeleanu. – Ch.: „Cu drag”
SRL, 2009. – 196 p.
1000 ex.
ISBN 978-9975-4052-1-8
343.843(072)
P 90

Pregatirea PT Liberare A Detinutilor

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pregatirea PT Liberare A Detinutilor

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pregătirea pentru liberare

§ 1. Delimitări conceptuale privind activitatea de pregătire

de servicii sociale sunt controlate de Departamentul Administraţiei Peniten- Capitolul II.

Nr. Nr. Nr. Nr.

trăirile emoţionale şi conţinuturile cognitive asociate acestora influenţează 2. Locuinţa

Reţeaua de instituţii sociale

Scopul studierii condamnatului se reflectă în formula: Etapele consilierii:

–– Să răspundă la aceeaşi întrebare după părerea camarazilor (prieteni- Exerciţiul 5. Cupola

Contactez cu prietenii de la libertate? Exerciţiul 1. Ce ai vrea să auzi

Şedinţa 9 stabilitate emoţională, cinste, răzbunare, încredere în sine, cultură, cunoştinţe,

a. Abilităţi practice b. Abilităţi de gândire Metode şi tehnici

Metode şi tehnici: 3. Elaborarea unei hărţi a lumii muncii

2. „Ce doresc de la un loc de muncă” ÎNTREBĂRI PRIVIND:

–– Îmbrăcămintea; Participanţilor, individual, le este pusă sarcina de a elabora, timp de 25 mi-

fiecărui item ca problematic sau nu. Aceasta poate fi realizată, ca un răspuns C.

IV. Beneficiari Desfăşurarea programului

VI. Resurse implicate –– Numărul mare de abateri săvârşite;

Obiectiv: Îmbunătăţirea imaginii de sine; III. Obiectiv

c) la data autorizării titularului pentru iniţierea activităţii de întreprinză- ŞEDINŢA 9

Solicităm în baza art. 303 alin. (3) al Codului de Executare al Republicii

Nume, prenume ______________

Nume, prenume ______________

Moldova să asiguraţi însoţirea până la domiciliu dlui (dnei) �������������,

(se indică motivul însoţirii)

Şeful Penitenciarului nr. ___________________

Anexa nr. 4 Anexa nr. 5

Primăria �������������������������������� Anexa nr 6

Atitudinea faţă de lege Anexa nr. 7

IV. Relaţiile interpersonale în detenţie Ghid de interviu

19. Dificultăţi cronice de relaţionare cu ceilalţi. BIBLIOGRAFIE

Capitolul 4. Programe psiho-sociale necesare procesului de

Capitolul II. Asistenţă socială acordată în vederea pregătirii

Capitolul III. Asistenţa psihologică acordată deţinuţilor în

S-ar putea să vă placă și

Moldova să asiguraţi însoţirea până la domiciliu dlui (dnei) ��,

Primăria �� Anexa nr 6