Nichita Stnescu

Poveste sentimental
Pe urm ne vedeam din ce n ce mai des.
Eu stteam la o margine-a orei,
tu - la cealalt,
ca dou toarte de amfor.
Numai cuvintele zburau intre noi,
nainte i napoi.
Vrtejul lor putea fi aproape zrit,
i deodat,
mi lsam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam n pmnt,
numai ca s privesc iarba-nclinat
de caderea vreunui cuvnt,
ca pe sub laba unui leu alergnd.
Cuvintele se roteau, se roteau ntre noi,
nainte i napoi,
i cu ct te iubeam mai mult, cu att
repetau, ntr-un vrtej aproape vzut,
structura materiei, de la-nceput.