LICEUL SPORTIV

CLASA a VII-A

REFERAT LA BIOLOGIE

Profesor

2016
1.SIDA
Virusul Imunodeficientei Umane (virusul HIV) este cel care, in urma infectiei,
declanseaza Sindromul Imunodeficientei Umane (SIDA) .
Este important de retinut ca nu toate persooanele infectate cu virusul HIV manifesta si
SIDA.
Aceasta afectiune apare in cazul persoanelor infectate cu HIV si conduce la o expunere
marita catre infectii sau catre anumite forme de cancer.
Aparitia acestor infectii si a vulerabilitatii organismului in fata agentilor nocivi de orice tip este
determinata de actiunea virusului HIV in organism, care distruge system
ul imunitar al bolnavului, slabind astfel capacitatea organismului de a lupta impotriva bolilor si a
infectiilor.
Unul dintre cele mai importante aspect de retinut in cazul infectiilor cu HIV este fapul
caboala este de cele mai multe ori asimptomatica si ajunge sa se manifeste dupa cateva luni, in unele
cazuri, sau chiar dupa cativa ani, in anumite situatii, prin complicatiile pe care le da.
Semne si simptome ale HIV/SIDA care pot fi recunoscute de pacienti
Persoanele care au motive sa suspecteze o infectie cu virusul HIV trebuie sa urmareasca
simptomele ce apar la cateva zile sau saptamani de la contractarea virusului si sa consulte medicul in
cel mai scurt timp:

Febra asociata cu dureri de cap

Stare generala de slabiciune

Ganglioni mariti

Transpiratii nocturne

Diaree

Infectii cutanate

Dureri musculare

Aparitia iritatiilor si a ulceratiilor bucale sau genitale

Pe masura ce virusul se multiplica si degradeaza sistemul imunitar al organismului, pot

aparea frecvent simptome si manifestari ale HIV precum:

Senzatie de oboseala cronica

Inflamarea nodulilor limfatici

Probleme de respiratie

Febra si frisoane

Scadere in greutate

Tuse uscata

In stadii avansate ale infectiei, apare si SIDA, manifestata prin simptome precum:

Diaree cronica

Aparitia de limfoame si infectii recurente

Iritatii ale pielii

Aparitia herpesurilor genital

Dureri de cap constant

Lipsa energiei asociata cu aparitia oboselii la cel mai mic efort

Paloare

Transpiratii nocturne

Pacientii care prezinta unul sau mai multe dintre aceste simptome sau au un istoric pe baza caruia pot
suspecta o infectie cu HIV trebuie sa se prezinte de urgenta la medic, cu urmatoarele informatii.

Cand au aparut primele simptome ale infectiei cu HIV?

Istoricul contactelor sexuale neprotejate

Pacientul obisnuieste sa consume droguri?

Pacientul a suferit vreo interventie chirurgicala sau stomatologica sau a primit tratament
injectabil in conditii nesterile?

Pacientul a avut recent accidente care sa implice rani deschise sau contact direct ale umorilor
sale corporale cu obiecte sau persoane infectate?

Care sunt obiceiurile de ingrijire personala ale pacientului (manichiura, pedichiura, epilare etc)?
Transmiterea virusului HIV sau a SIDA de la mama la copil

Un procent destul de mare de femei care sufera de SIDA transmit virusul la copiii pe care ii nasc, chiar
daca urmeaza o combinatie de terapii antiretrovirale in timpul sarcinii. Totusi doar 2% dintre copiii
mamelor care sunt infectate cu virusul HIV manifesta boala.
Riscul de transmitere de la mama la copil este semnificativ mai crescut in cazul in care conditia se afla
intr-un stadiu avansat, iar valorile celulelor T CD4+ sunt foarte scazute.
Alti factori care cresc riscul trasmiterii virusului de la mama la copil includ:

consumul de droguri precum heroina sau cocaina

inflamatia severa a membranelor fetale

o perioada indelungata intre ruperea membranelor si nastere.

2.DEFECTE ALE VEDERII

1 . Miopia

Globul ocular este mai lung

Imaginea se formeaza in fata retinei
Vede bine aproape, dar nu vede bine la distanta
Corectare: lentile biconvexe (divergente) care imprastie razele pe retina

2. Hipermetropia

Globul ocular este mai scurt

Imaginea se proiecteaza in spatele retinei

Vede bine la distanti, dar nu vede bine aproape

Corectare: lentile biconcave (convergente) care aduna razele pe retina

3. Prezbitrismul

Hipermetropie datorata varstei inaintate

4. Strabismul

Slabirea muschilor externi ai globului ocular din care rezulta alunecarea ochiului
in unghiul intern sau extern al orbitei
5. Cataracta

Cristalin opac
6. Xeroftalmie

cornee opaca (carenta de vitamina A)

7. Astigmatismul

Denivelari ale suprafetei corneei

8. Conjunctivita

Inflamatie bacteriana a conjunctivei

9. Daltonismul

Boala gnetica manifestata prin incapacitatea de a distinge rosu de verderii

3.CREIERUL
Creierul sau encefalul (lat. cerebrum, grec. , encephalon) reprezint
partea sistemului nervos central aflat n interiorulcraniului. El controleaz numeroase
funcii ale organismului ca btile inimii, mersul i alergarea, generarea de gnduri i
emoii
ntr-un creier uman exist ntre 85 i 100 miliarde de neuroni, fiecare dintre ei avnd
cam 10.000 de conexiuni
8

Creierul uman adult cantareste in medie 1,5 kg, cu un volul aproximativ de 1130 cm3 la
femei si 1260 cm3 la barbati. Encefalul uman este compus din neuroni, celule gliale si
vase de sange. In creierul uman se gasesc pana la 100 de miliarde de neuroni, fiecare
dintre ei avand aproximativ 10 000 de conexiuni (sunt cazuri cu 200 de miliarde de
neuroni).
Emisferele cerebrale formeaza cea mai mare parte a creierului uman si sunt situate
deasupra celorlalte structuri ale creierului. Acestea sunt acoperite cu un strat cortical
(cortexul cerebral). Sub emisferele cerebrale se afla trunchiul cerebral, care seamana cu
o tulpina pe care se "sprijina" creierul. In spatele creierului, sub emisferele cerebrale si
in spatele trunchiului cerebral se afla cerebelul - o structura cu o suprafata brazdata
orizontal, cortexul cerebelos (scoarta cerebeloasa), ii confera un aspect diferit de orice
alta zona a creierului.
Creierul "viu" este foarte moale, cu o consistenta asemanatoare gelatinei sau a branzei
din soia (tofu). In ciuda faptului ca se vorbeste adesea de materie cenusie, culoarea
creierului "viu" este roz-bej si usor mai decolorata la interior.
Creierul omului este alcatuit din:
Trunchiul cerebral
Cerebelul
Diencefalul (Talamus; Epitalamus; Subtalamus; Hipotalamus; Metathalamus)
Emisfere cerebrale
Functia creierului
Creierul functioneaza ca un sistem complex, coordonand comportamentul organismului
in functie de informatiile pe care le primeste din interior sau din exterior (cu ajutorul
nervilor periferici).
Cu toate acestea, nu toate informatiile de la nervii periferici ajung la creier; sunt anumite
conexiuni si impletituri, numite plexuri, care retin informatia (precum maduva spinarii
sau bulbul rahidian) si ne fac sa reactionam inconstient prin reflexe.

Anatomia creierului - celule si tesuturi

Celulele creierului pot fi impartite in doua grupe majore: neuroni si neuroglia sau
celule gliale.
Neuronii, sau celulele nervoase, sunt celule care efectueaza toata comunicarea si
prelucrarea informatiilor de la nivelul creierului. Neuronii senzoriali care intra in creier
din sistemul nervos periferic furnizeaza infosrmatii despre starea corpului si
imprejurimile acestuia. Cei mai multi neuroni din materia cenusie sunt responsabili
pentru integrarea si prelucrarea informatiilor transmise creierului prin intermediul
neuronilor senzoriali.
Neuroglia, sau celulele gliale, sprijina si protejeaza neuronii. In creier exista patru
tipuri de celule gliale astrocite, oligodendrocite, microglia si celule ependimale. Celulele
gliale mai poarta si denumirea de celule nevroglice si au rolul de sustinere a neuronilor,
de hranire a acestora, de transmitere a influxului nervos, de digestie a resturilor
neuronale. Celulele gliale sau nevrogliile sunt capabile de diviziune, spre deosebire de
neuron care nu este. Celulele gliale se gasesc in organismul uman in raport de 10/1 fata
de neuroni.
Tesuturile creierului pot fi impartite in doua structuri mari: materie cenusie si
materie alba, sau substanta alba.
Materia cenusie este compusa din neuroni nemilienizati (numiti si neuroni de
10

releu, de conectare, de asociere, sau neuroni de circuit). Regiunile de materie cenusie

sunt zone de conexiuni si prelucrari nervoase. Materia cenusie include regiuni ale
creierului implicate in controlul muscular, perceptii senzoriale (vaz, auz, memorie,
vorbire, emotii).
Substanta alba este formata in mare parte din neuroni mielinizati (axoni) care
face legaturile intre regiunile de materie cenusie si restul corpului. Neuronii mielinizati
transmit semnale nervoase mult mai rapid decat ceilalti. Materia alba actioneaza ca o
autostrada informationala, accelerand legaturile dintre parti indepartate ale corpului si
creier.
Cu alte cuvinte, neuronii materiei albe sunt implicati in transmiterea informatiilor
senzoriale din restul corpului catre scoarta cerebrala, precum si in reglarea functiilor
autonome, inconstiente, cum ar fi bataile inimii, tensiunea arteriala, temperatura
corporala. Tot in materia alba sunt neuroni care ajuta la exprimarea emotiilor, eliberarea
hormonilor din glanda pituitara si in reglarea consumului de apa si alimente.
Principalele structuri ale creierului - creierul mic si mijlociu
Creierul mic, sau rombencefalul, este portiunea inferioara a trunchiului cerebral si este
format din metencefal, miencefal si formatiunea reticulata.
Metencefalul este localizat deasupra bulbului rahidian si contine puntea si
cerebelul.
Mielencefalul este format din bulbul rahidian si ca localizare, acesta se afla in
partea inferioara a creierului mic.
Printre functiile pe care le indeplineste creierul mic se numara somnul, atentia, miscarile
musculare complexe, miscarile reflexe, invatarea, functiile autonome.
Trunchiul cerebral.
Legatura dintre maduva spinarii si creier, mai exact materia alba, se face prin trunchiul
cerebral, care se afla la baza creierului (in partea inferioara a creierului). Multe dintre
functiile de baza ale creierului, legate de supravietuirea organismului uman sunt
controlate de trunchiul cerebral.
O structura reticulata - materie mixta, cenusie si alba, cunoscuta ca formatiune reticulata
se gaseste in toate cele 3 regiuni ale trunchiului cerebral. Aceasta formatiune reticulata
controleaza tonusul muscular si trecerea dintre starea de constienta si somn.
Trunchiul cerebral este format din 3 regiuni: punte, bulbul rahidian si mezencefal
(mezencefalul si rombencefalul formeaza impreuna trunchiul cerebral).
Trunchiul cerebral transmite informatiile de la nervii periferici si maduva spinarii spre
partile superioare ale creierului. Printre functiile trunchiului se numara respiratia,

11

tensiunea arteriala, digestia, ritmul cardiac, trezirea, starea de alerta.

Bulbul rahidian se afla in partea de jos a trunchiului cerebral, inferior fata de
punte si anterior fata de cerebel. Acesta ajuta la controlul functiilor autonome si
transmite semnale nervoase intre creier si maduva spinarii.
Puntea este tot parte a trunchiului cerebral si are rol in transmiterea informatiilor
senzoriale intre encefal si cerebel.
Cerebelul.
Cerebelul este o regiune striata (cu riduri), semisferica, a creierului situata posterior
trunchiului cerebral. Stratul esterior al cerebelului, cunoscut sub numele de cortex
cerebelos, este realizat din materie cenusie inchisa ermetic, care ofera putere de
procesare cerebelului. In cortexul cerebelos esxista un strat de materie alba in forma de
arbore numit "arborele vietii" (arbor vitae). Acesta face conexiunile intre regiunile de
prelucrare a cortexului cerebelos si restul creierului si al corpului.
Cerebelul ajuta la controlul functiilor motorii, cum ar fi echlibrul, postura si coordonarea
activitatilor musculare complexe. Cerebelul primeste informatii senzoriale e la muschi si
articulatii si utilizeaza aceste informatii pentru a mentine corpul echilibrat si postura
corecta.
Cerebelul controleaza, de asemenea, mersul pe jos, scrisul, vorbirea.
Creierul mijlociu (mezencefalul) este regiunea cea mai superioara (ca pozitie) a
trunchiului cerebral. Mezencefalul face legatura intre rombencefal si prozencefal
(creierul mic si anterior). Creierul mijlociu este format din tectum si pedunculi cerebrali.
Tectum este regiune posterioara a creierului mijlociu, care contine relee pentru
reflexe care implica informatii auditive si vizuale - reflexul pupilar (reglare pentru
intensitatea luminii), reflexul care ne ajuta sa ne concentram din punct de vedere vizuat
pe obiecte apropiate sau indepartate si reflexele de tresarire. Cu alte cuvinte, aceasta
zona este responsabila de miscarile oculare, dilatarea pupilei, controlul raspunsurilor
vizuale, miscarile corpului, auz.
Pedunculii cerebrali contin multe tracturi nervoase si substanta neagra
( regiune plina de neuroni care contin melanina de culoare inchisa, care este implicata in
inhibarea miscarii; degradarea acestei substante duce la o pierdere a controlului motor,
cunoscut sub numele de boala Parkinson.
Principalele structuri ale creierului - creierul anterior
Creierul anterior, sau prozencefalul, reprezinta etajul superior al creierului si este format
din telencefal, corpi striati (nuclei bazali), diencefal, ventriculii laterali si al treilea
ventricul.

12

Telencefalul.
Telencefalul este portiunea anterioara a creierului. Acesta este compus din cortexul
cerebral, ganglionii bazali cu corpul striat si bulbul olfactiv. Telencefalul determina
inteligenta si personalitatea, interpreteaza impulsurile senzoriale, regleaza functionarea
motorie, are rol in planificare si organizare, este responsabil de simtul mirosului si
senzatiile tactile.
Cortexul cerebral reprezinta portiunea exterioara a creierului care primeste si
proceseaza informatiile senzoriale. Cortexul cerebral este impartit in lobi cerebrali frontal, parietal, temporal si occipital.
Ganglionii bazali sunt localizati in emisferele cerebrale, in profunzimea telencefalului.
Acestia sunt formati din corpul striat, nucleii subtalamici si substanta neagra.
Bulbul olfactiv se afla in regiunea limbica a creierului si se termina la nivelul lobului
olfactiv. Acesta este implicat in simtul mirosului.
Emisferele cerebrale
Emisferele cerebrale reprezinta partea cea mai voluminoasa a encefalului care se
dezvolta din vezicula telencefalica. Cele doua emisfere sunt despartite incomplet printrun sant adanc numit fisura interemisferica si legate la baza prin corpul calos.
Emisferele cerebrale prezinta o fata dorsolaterala, una mediana si una bazala. Fetele sunt
strabatute de santuri adanci denumite scizuri, care delimiteaza lobii, si santuri mai putin
adanci care delimiteaza girusurile (circumvolutiile). Santurile cele mai importante sunt:
santul lateral al lui Sylvius, santul central al lui Rolando, santul parieto-occipital si
santul calcarin.
Lobii delimitati de aceste santuri pe fiecare emisfera sunt: frontali, parietali, temporali si
occipitali.
Lobii frontali sunt responsabili de rationamentul logic, rezolvarea de probleme prin
procesare cognitiva;
Lobii parietali sunt raspunzatori de orientarea in spatiu, procesarea si integrarea
informatiilor senzoriale, dar si de activitatea functiei motorii.
Lobii occipitali sunt implicati in procesul vederii si al recunoasterii culorilor.
Lobii temporali au rol de baza in procesul auzului si vorbirii.
Structura interna a emisferelor cerebrale este formata din cele doua feluri de
substante intalnite si in celelalte organe nervoase. Substanta alba (60% din masa
emisferelor) se afla la interior si este constituita din fibre de asociatie, fibre comisurale si
fibre de proiectie, ascendente (senzitive) si descendente (motorii). Substanta cenusie
(40% din masa emisferelor) este dispusa la exteriorul emisferelor cerebrale (cortexul) si
la baza emisferelor, formand nucleii bazali (corpii striati). In fiecare emisfera se gaseste

13

un ventricul lateral (I, II) cu lichid cefalorahidian, care comunica cu ventriculul III si IV
din trunchiul cerebral si cu canalul ependimar medular.
Diencefalul.
Diencefalul se afla intre emisferele cerebrale si deasupra mezencefalului; este format, in
principal din talamus, hipotalamus si glanda pineala.
Talamusul este format din substanta cenusie, avand mai multe roluri, cum ar fi
statie de releu pentru sensibilitatile specifice si formarea de legaturi cu maduva spinarii,
trunchiul cerebral si emisferele cerebrale. Cu alte cuvinte, talamusul este o structura care
participa la receptia informatiilor nervoase. Talamusul este un centru nervos care joaca
un rol de integrare in majoritatea functiilor nervoase. El primeste informatiile senzitive
si senzoriale care provin de la alti centri nervosi si le analizeaza inainte de a le transmite
cortexului cerebral.
Hipotalamusul este o regiune a creierului situata inferior talamusului si superior
glandei pituitare. Hipotalamusul actioneaza ca centru de control al creierului pentru
temperatura corpului, foame, sete, tensiune arteriala, ritm cardiac, precum si productia
de hormoni. Ca raspuns la schimbarile de stare ale organismului detectate de receptorii
senzoriali, hipotalamusul trimite semnale glandelor, muschilor netezi si inimii pentru a
contracara aceste schimbari. De exemplu, ca raspuns la cresterea temperaturii corpului,
hipotalamusul stimuleaza secretia de sudoare (transpiratie) produsa de glandele
sudoripare din piele. Hipotalamusul trimite, de asemenea, semnale de la cortexul
cerebral pentru a produce senzatii de foame, sete, atunci cand organismul este lipsit de
hrana sau lichide.
Hipotalamusul controleaza in mod direct glanda pituitara prin producerea de hormoni.
Unii hormoni, cum ar fi oxitocina si hormonul antidiuretic, sunt produsi in hipotalamus
si depozitati in glanda pituitara posterioara.
Glanda pineala este o glanda mica situata posterior talamusului, intr-o sub-regiune
numita epithalamus. Glanda pineala produce hormonul melatonina. Lumina trimite
semnale ochilor pentru a inhiba functia glandei pineale. In intuneric, glanda pineala
secreta melatonina, care are efect sedativ asupra creierului si ajuta la inducerea
somnului. Aceasta functie a glandei pineale ne explica de ce intunericul induce somnul
si lumina perturba somnul. Bebelusii produc o cantitate mare de melatonina, care sa le
permita sa doarma si 16 ore pe zi. Glanda pineala produce mai putina melatonina la
oamenii varstnici, de unde si dificultatile de somn cu care acestia se confrunta.
Meningele este invelisul encefalului - o membrana cu rol de protectie a creierului,
format din 3 straturi de tesut (trei membrane conjunctive):
Dura mater constituita din tesut conjunctiv dens, slab vascularizat; adera la

14

formatiunile osoase ce protejeaza organele nervoase (craniu si coloana vertebrala);

Arahnoida este un tesut conjuctiv, avascular, aderent la duramater; intre ea si pia
mater exista lichid cefalorahidian (LCR);
Pia mater este un tesut conjunctiv care adera la organele nervoase. Are
vascularizatie nutritiva.
Lichidul cefalorahidian are, de asemenea, rol de protectie impotriva
traumatismelor si de transport al unor hormoni. El constituie o bariera in calea
patrunderii in tesutul nervos a unor substante daunatoare din sangele circulant. LCR
indeplineste si un rol de nutritie al tesutului nervos.
Creierul uman controleaza cele mai multe functii vitale si are nevoie de protectie. Pe
langa meninge si lichidul cefalorahidian, nu trebuie sa uitam de craniu, o importanta
structura osoasa care protejeaza creierul de multe pericole care vin din exterior. Poate ca
nu face parte din anatomia creierului, dar este la fel de important ca orice alta parte
componenta a corpului uman.
G

15

4.MADUVA SPINARII
Mduva spinrii (Medulla spinalis) face parte din sistemul nervos
central al vertebratelor, fiind protejat de canalul vertebral, legat de gt, trunchi i
extremitile corpului prin intermediul nervilor spinali, fiind nvelit la fel ca
i creierul ntr-o membran conjunctiv denumit meninge.
Segmentele mduvei spinrii: cervical, toracic i lombar.
Funciile mduvei spinrii:
Mduva spinrii are doua funcii principale.

16

 n primul rnd, ea acioneaz ca un sistem de conducere in ambele sensuri ntre

creier i sistemul nervos periferic.Aceasta funcie este ndeplinit prin intermediul
neuronilor senzitivi i motori;fibrele acestora din urm formeaz fascicule
lungi,ce pleac din diferite pari ale creierului.Ele coboar pe distane variate prin
mduva spinrii i la captul lor la mare distant de creier,vin n contact
dendritele sau cu corpii celulari ai neuronilor senzitivi sau motorii aparinnd
sistemului nervos periferic.Mesajele pot fi transmise prin intermediul
sinapselor,ntre neuronii periferici i cei spinali.
A doua funcie a mduvei spinrii este de a controla activitile reflexe
simple.Aceasta se obine prin neuroni,ale cror prelungiri se extind pe distane
mici n sus i n jos prin mduva spinrii i prin interneuroni care transmit
mesajele direct ntre neuronii senzitivi i cei motori.
Structura interna
Efectuand o sectiune transversala prin maduva spinarii observa ca ea este formata din
substanta cenusie la interior si substanta alba la exterior.
Substanta cenusie este situata la interior, are forma literei H, si prezinta doua coarne
anterioare sau ventrale, voluminoase, formate din neuroni motori somatici, doua coarne
posterioare sau dorsale, mai ascutite, care ajung aproape de suprafata maduvei si sunt
formate din neuroni senzitivi somatici, doua coame laterale formate din neuroni
vegetativi, in jumatatea anterioara neuroni visceromotori, iar in cea posterioara neuroni
viscerosenzitivi. Bara transversala a H-ului din sectiunea transversala formeaza
comisura cenusie si este strabatuta de canalul ependimar.
Substanta alba este situata la exterior si este formata din fibre nervoase mielinice.
Coarnele substantei cenusii delimiteaza in substanta alba trei perechi de cordoane:
anterioare, posterioare si laterale . in interiorul cordoa- nelor se delimiteaza fascicule
nervoase care sunt: ascendente senzitive (spinotalamic anterior, spinotalamic lateral,
spino- bulbare - Goli si Burdach, spinocerebelos direct (Flechsig), spinocerebelos
incrucisat (Gowers): descendente motorii (piramidal direct, piramidal incrucisat,
rubrospinal, tectospinal, olivospinal, vestibulospinal, reticulo- spinal). in substanta alba
medulara exista si fibre de asociatie care fac legatura intre diferite segmente ale
maduvei.
Nervii spinali
Exista 31 de perechi de nervi spinali micsti, dispusi simetric de o parte si de alta a
maduvei spinarii: 8 perechi cervicali, 12 perechi toracali (dorsali), 5 perechi lombari, 5
perechi sacrali si o pereche coccigieni. Cu exceptia nervilor toracali (T2-T12) care se
distribuie metameric, intercostal, ceilalti nervi spinali formeaza plexuri: cervical (CjC4), brahial (Cj-T.,), sacral (L5-S5), coccigian (S4-S5). Un nerv spinal este alcatuit din
trei parti: radacini, trunchi si ramuri .
Radacina posterioara (dorsala) este senzitiva si este formata din dendritele si axonii

17

neuronilor din ganglionul spinal aflat pe traiectul ei. Dendritele sunt conectate cu
receptorii tegumentari (ai sensibilitatii exteroceptive), cu receptorii din muschi, tendoane
si articulatii (ai sensibilitatii proprioceptive) si cu receptorii sensibilitatii visceroceptive.
Axoni fac sinapsa cu neuronii senzitivi din substanta cenusie medulara.
Radacina anterioara (ventrala) este motorie si este formata din axonii neuronilor
somatomotori medulari.
Fibrele eferente somatomotorii transmit impulsuri musculaturii scheletice, iar fibrele
visceromotorii transmit impulsuri musculaturii striate si netede.
Trunchiul nervului spinal este mixt.
Ramurile sunt in numar de cinci: dorsala - care isi distribuie fibrele in tegumentul si
musculatura regiunii dorsale, ventrala - care isi raspandeste fibrele in tegumentul si
muschii regiunilor anterioare ale gatului, trunchiului, membrelor superioare si inferioare,
meningeala - care contine fibre vasomotoare pentru meninge, comunicanta alba si
cenusie - care contin fibre vegetative preganglionare care merg la ganglionii simpatici
din lanturile laterovertebrale (paravertebrale).
Mduva spinrii este mprit n 5 zone, dup originea nervilor spinali: - primul
orificiu intravertebral fiind ntre vertebrele atlas i axis.

mduva cervical (sau a gtului) (7 segmente, vertebre la mamifere)

mduva toracic (12 vertebre)

mduva lombar (5 vertebre)

mduva sacral (5 vertebre)

mduva codal (coccigian, la om rudimentar).

18

BOLI ALE MADUVEI SPINARII

Prin compresiuni (tumori) (inflamaii: mielitis), secionare prin accident, multipl
scleroz, ischemie, procese degenerative.

19

20

5.NERVII CRANIENI
Nervii cranieni reprezint componenta cranian a sistemului nervos periferic,
fiind nervi cu origine la nivelul encefalului. Omul posed 12 perechi de nervi cranieni,
dintre care 10 i au originea aparent n trunchiul cerebral. Nervii cranieni asigur
inervaia senzitivo-motorie a extremitii cefalice i de asemenea importante functii
senzoriale.
Primele dou perechi, respectiv nervul olfactiv (prima pereche) i nervul
optic (perechea a doua), sunt elemente periferice ale cilor olfactice, respectiv vizuale,
dependente de emisferele cerebrale.
Celelalte perechi (III-XII) i au originea n nucleii din trunchiul cerebral ce
continu formaia cenuie a mduvei fragmentat de cele dou decusaiipiramidal i
piniform.
Nervii cranieni III i IV (oculomotor comun si patetic) au nuclei situati
in mezencefal, nervul V (trigemen) cu nuclei bulbo-ponto-mezencefalici, nervul VI
(abducens), nervul VII (facial) si nervul VIII (acustico-vestibular)cu nuclei pontobulbari.
Ultimele patru perechi sunt nervi cu origine bulbar: nervul IX (glosofaringian),
nervul X (vag), nervul XI (spinal) i nervul XII (hipoglos)
Lista nervilor cranieni

Nr

II

Nume

Nervul olfactiv

Nervul optic

Senzitiv/Moto
r

Senzitiv

Senzitiv

Origine

Telencefal

Telencefal

21

Nuclei

Nucleul olfactiv
anterior

Funcie

Funcie olfactiv; diverse funcii

de integrare instinctivocomportamentale.

Celulele ganglionare

Transmite informaia vizual;

ale retinei

situat n canalul optic

Innerveaz muchiul ridictor al

Nucleul
III

Nervul oculomotor

Motor

Mezencefa
l

oculomotor,Nucleul
Edinger-Westphal
(calota
mezencefalic)

pleoapei, muchiul drept

superior, muchiul drept
medial,muchiul drept
inferior i muchiul oblic inferior,
care mpreun particip la
micarea ochiului; situat
in fisura orbital superioar

Inerveaz muchiul oblic

IV

Nervul
patetic/trohlear

Motor

Mezencefa
l

superior, care deplaseaz

Nucleul trohlear

globul ocular n jos i n afar;

situat nfisura orbital
superioar

Asigur sensibilitatea teritoriilor

Nucleul trigemen
senzitiv
principal,Nucleul
V

Nervul trigemen

Senzitivo-

Puntea lui

trigemen

motor (mixt)

Varolio

spinal,Nucleul
trigemen
mezencefalic, Nucleul
trigemen motor

cutanate i mucoase ale

extremitii cefalice; controleaz
ridicarea, coborrea, proiecia
nainte i napoi a mandibulei,
precum i producerea lacrimilor;
situat in fisura orbital
superioar (Nervul oftalmic V1), foramen rotundum (Nervul
maxilar - V2), o foramen
ovale (Nervul mandibular - V3)

Innerveaz muchiul drept

Nervul
VI

abducens (saunervul

Motor

ocular extern)

VII

Nervul facial

Puntea lui
Varolio

Nucleul abducens

extern, care permite micarea

lateral a globului ocular; situat
n fisura orbital superioar

Senzitivo-

Puntea lui

Nucleul

Inervarea motorie a muchilor

motor

Varolio

facial, Nucleul

faciali, precum i a gtului, i

solitar, Nucleul

permit nchiderea ochilor i a

superior salivar

gurii. Inervarea senzitiv

22

a muchiul digastric i scri, a

dou treimi anterioare a limbii,
precum si
inervarea secretomotorie a glan
dei salivare (cu exceptia glandei
parotide) and thei a glandei
lacrimale; situat n canalul
acustic intern pn la canalul
facial si iese prin foramenul
stilomastoid

Nervul auditiv este format din

doi nervi care merg alturat unul
de altul, Nervul cohlear iNervul
vestibular.
Nervul acusticoVIII vestibular (sauNervu

Senzitiv

l auditiv)

Puntea lui
Varolio

Nucleul
vestibular,Nucleul

Nervul cohlear (auditiv acustic)

cohlear

transmite creierului sunetele

percepute de ureche, iar nervul
vestibular conduce informatiile
destinate mentinerii echilibrului;
situat in canalul acustic intern
Inervarea motorie a treimii
posterioare a limbii, inervare
secretomorie a glandei parotide,

IX

Nucleul

precum i a muchiului

Nervul

Senzitivo-

Bulbul

ambiguu,Nucleul

stilofaringian. Fibrele senzitive

glosofaringian

motor (mixt)

rahidian

salivar

inerveaz loja

inferior,Nucleul solitar

amigdalian, mucoasa
laringelui, trompa lui
Eustachio i casa timpanului.
Situat n foramenul jugular

Nervul

Senzitivo-

Bulbul

Nucleul

Inervare branhiomotorie a

vag (sauNervul

motor (mixt)

rahidian

ambiguu,Nucleul

muchilor faringeali i laringeali

dorsal motor

(cu excepia muchiului

vagal, Nucleul solitar

stilofaringian, inervat de Nervul

pneumogastric)

23

glosofaringean). Este nervul

principal al sistemului nervos
vegetativ care comanda
viscerele: surs a fibrelor
nervoase parasimpatice pentru
toate organele interne toracale
i abdominale pn la splenic
flexure; controleaz
parial epiglota. O funcie
important: controleaz muchii
vocii. Situat n foramenul jugular
Controleaz muchiul
sternocleido-mastoidian (nclina

XI

Nervul
spinal/accesori

Motor

Bulbul
rahidian

Nucleul
ambiguu,Nucleul
spinal accesoriu

rea capului de aceeai parte i

rotirea spre partea opus)
i muchiul trapez (ridicarea
muchiului), avnd unele funcii
suprapuse cu cele ale nervului
vag. Situat in foramenul jugular
Inervare motorie a muchilor
limbii (cu excepia muchiului

XII

Nervul hipoglos

Motor

Bulbul
rahidian

palatoglossus, inervat de Nervul

Nucleul hipoglos

vag), precum i ali muchi

glosali. Rol n nghiire i
vorbirea articulat. Situat
in canalul hipoglos

24

25

6.AFECIUNI ALE SISTEMULUI NERVOS

Afeciuni ale sistemului nervos: anxietate, insomnii, neurastenii, depresii,
iritabilitate, nervozitate, atacuri de panic, piederea parial sau total a memoriei,
tulburri de concentrare, atenie i tulburri de vorbire, bulimie, nevralgii (faciale,
trigeminale, dentare, intercostale, zona Zoster), pareze, paralizii, sindrom neurovegetativ
pre- i post operator
Managementul stresului
Stresul este o realitate. Nu poate fi evitat. Putina tensiune poate fi de folos, dar prea
mult stres poate fi daunator, poate afecta mintea, corpul si sufletul. Lasat in voia
lui, stresul se poate transforma in probleme severe de sanantate.
S-au descoperit nenumarate metode pentru a controla stresul.
Iar una dintre aceste metode, din ce in ce mai populara, este utilizarea plantelor si a
altor metode naturiste , reflexoterapia, acupunctura, presopunctura,
gimnastica energetica si meditatia zambetului.
Efectele grave cauzate de stres pot fi reduse sau chiar eliminate prin utilizarea
plantelor.
Stresul poate fi gasit sub diverse forme, precum dureri de stomac, dureri de umeri,
de cap sau un sistem nervos si imunitar slabit.
26

Cnd percepe o ameninare, sistemul nervos raspunde prin eliberarea unui flux abundent
de hormoni de stres, inclusiv de adrenalina si cortizol. Acesti hormoni trezesc
organismul pentru aciunea de urgen.
Situaiile i presiunile care cauzeaza stresul sunt cunoscute ca factori de stres. Ne
gndim de obicei la stres ca fiind ceva negativ, cum ar fi un program de lucru obositor
sau o relaie care se afla in declin.
Factorii care cauzeaza stresul depind, cel puin intr-o oarecare masura, de percepia
noastra asupra lor. Ceva ce estestresant pentru unii, pentru altii poate sa nu fie, ba chiar
pentru unii poate sa fie imbucurator.
Simptomele de stres ne pot afecta corpul, gandurile, sentimentele si comportamentul.
Daca avem capacitatea de a recunoaste simptomele comune de stres, vom putea sa astfel
sa actionam pozitiv n gestionarea lor. Daca sunt neglijate, toate aceste simptome pot
contribui la probleme de sntate, cum ar fi hipertensiunea arteriala, boli de inima,
obezitate i diabet.
Pe termen lung, expunerea la stres poate duce la probleme grave de sanatate.
Stresul cronic intrerupe aproape fiecare sistem din corpul nostru. Astfel, poate crete
tensiunea arterial, poate suprima sistemul imunitar, crete riscul de atac de inima si
accident vascular cerebral, contribuie la infertilitate i accelereaza procesul de
imbatranire.
Stresul din viata noastra nu poate fi eliminat complet, dar poate fi controlata masura in
care acesta ne afecteaz. Tehnicile de relaxare, cum ar fi gimnastica energetica si
meditaia zambetului activeaza rspunsul de relaxare al organismului si induc o stare
de odihn - opusul raspunsului de stres. Atunci cnd sunt practicate n mod regulat,
aceste activiti conduc la o reducere a nivelului de stres zilnic i dau un impuls
sentimentelor noastre de bucurie si liniste. Cu totii avem puterea de a reduce
impactul stresului asupra vietii noastre.
Produsele naturiste pe baza de plante, pe langa tehnicile de relaxare, sunt intotdeauna
metoda cea mai buna si cea mai sanatoasa pentru a elimina stresul si simptomele
acestuia.
Este posibil ca stresul sa afecteze stomacul, mai ales sistemul digestiv, cauzand crampe,
ulcer, reflux acid si pierderea apetitului. Tratamentul comun sub forma ceaiului din
plante este musetelul sau menta. Plantele precum acestea doua sunt calmante pentru
stomac si orice iritatie a acestuia.

27

Depresia

Depresia se caracterizeaza printr-o tulburare a starii afective, prin aparitia unei

stari de tristete sau de pierdere a sperantei pentru o perioada indelungata de
timp. Depresia se manifesta printr-o lipsa de dispozitie, pierderea intereselor si a
bucuriilor si o reducere a energiei care duce la o fatigabilitate crescanda si la o activitate
diminuata.
Depresia afecteaza 1 din 5 adulti de-a lungul vietii si este o boala a intregului organism,
afectand corpul, sistemul nervos, dispozitia, gandirea si comportamentul, existand multe
forme de despresie psihica cu simptome variate ca gravitate si persistenta.
Adevarata depresie se manifesta printr-o tristete persistenta, pesimism, sentimente de
anxietate si de deznadejde.
Terapiile naturale ii pot ajuta atat pe cei cu forme usoare de depresie cat si pe cei cu
forme foarte grave.
Depresia majora se manifesta prin stari de tristete, care interfereaza cu abilitatea de a
munci, dormi si capacitatea de a te bucura de activitati placute.
Sindromul depresiv include simptome cronice care datorita carora organismul
persoanei afectate nu functioneaza la intreaga capacitate si deseori pot avea si episoade
de depresie majora.
Tulburarea bipolara (depresia maniacala, sindromul maniaco-depresiv) - aceasta
afectiune are un tipar ereditar comun include cicluri de depresie si manie si este de
obicei cronica si recurenta, uneori, schimbarile de dispozitie fiind dramatice si rapide,
dar de obicei sunt treptate. Atunci cand pacientul se afla in ciclul depresiv, acesta poate
avea unele sau toate simptomele depresiei. In timpul ciclului maniacal, unele sau toate
simptomele maniacale pot aparea afectand, in general, gandirea, judecata si
comportamentul social.
Pentru diminuarea efectelor depresiei postpartum este importanta o mentinere a
echilibrului mintii si corpului: apelarea la ajutorul din partea celor din jur, astfel incat
proaspata mamica sa doarma suficient, sa manance sanatos, sa faca exercitii fizice
(gimnastica pre si postnatala) si sa obtina cat mai mult sprijin; evitarea alcoolului, a
cofeinei sau a altor droguri si medicamente, supravegherea atenta este foarte
importanta.

28

Gimnastica energetica concomitent cu meditatia zambetului stimuleaza producerea

de endorfina si ridica nivelul serotoninei in sange, ceea ce explica starea placut euforica
ce apare la sfarsitul unei sedinte de gimnastica.

Atacul de panica
Atacul de panica este un acces brusc de frica intensa sau anxietate (stare afectiva
caracterizata prin neliniste psihomotorie, teama nedeslusita, fara obiect) care cauzeaza
simptome ingrijoratoare, dar care nu ameninta viata: batai accentuate ale inimii,
dificultatea respiratiei, sentimente de pierdere a controlului sau de moarte iminenta. In
mod obisnuit, dureaza de la 5 la 20 minute si poate fi cauzat de circumstante stresante
sau poate aparea pe nesteptate.
Cele mai multe persoane care sufera de atac de panica nu au incredere in ele, se cred
inutile, bolnave grav si cred ca vor muri. Acestea sunt primele ganduri ale persoanei care
nu isi mai poate controla emotiile negative foarte puternice.
Organismul are un sistem de raspuns la frica, care pregateste individul pentru a face fata
unei situatii sau pentru a se feri de pericol. Atacul de panica survine atunci cand acest
sistem reactioneaza exagerat sau cand nu este necesar. In timpul atacului de
panica, sistemul nervos reactioneaza ca atunci cand se are de a face cu o situatie
amenintatoare de viata. Acest raspuns cauzeaza simptome fizice si sentimente
ingrijoratoare.
Tulburarile legate de panica se diagnosticheaza atunci cand o persoana are atacuri de
panica repetate, este ingrijorata de eventualitatea unuia nou si evita locuri care ii pot
cauza un atac. Exista posibilitatea ca un om sa aiba atacuri de panica fara sa dezvolte o
tulburare legata de panica, aceste atacuri aparand cu tulburari de anxietate.
Socul initial care a generat atacurile de panica deregleaza activitatea endocrina a
organismului, mai ales functiile si activitatea hipofizei, tiroidei si a
suprarenalelor. Fiecare atac de panica nou reprezinta de fapt o repetare a socului si o
agravare a dereglarilor endocrine. Astfel, atacurile de panica vor fi intretinute de
prezenta dezechilibrelor hormonale din organism, iar in timp vor aparea diverse
afectiunii ale sistemului endocrin.
Tratamentul aplicat in acest caz va viza in primul rand echilibararea functiilor
endocrine ce influenteaza activitatea psihica. In a doua faza se vor indeparta blocajele
energetice si fiziologice din intreg organismul.
Pentru ca este o afectiune care implica o degenerare a structurii nervoase, ea are nevoie
de timp pentru refacere.
29

Schema de tratament a atacurilor de panica include sedinte de acupunctura, amestecuri

din plante medicinale sisedinte de gimnastica energetica. Tratamentul traditional rupe
cercul vicios al dezechilibrului neuro-endocrin si normalizeaza activitatea tuturor
glandelor endocrine, incepand de la periferie spre centru. Procedurile de acupunctura
stimuleaza secretia de endorfine, denumite si hormonii fericirii, datorita rolului pe care-l
au in organism. Prin eliberarea lor se creaza o stare de bine, stare ce va fi imprimata in
memoria glandulara.
Actiunea endorfinelor relaxeaza psihicul si elimina treptat tensiunea generata
de atacurile de panica. Astfel, se opreste si reactia in lant generata de socul initial, iar
individul realizeaza ca ceea ce s-a intamplat in trecut nu se va repeta si in prezent in mod
obligatoriu. Amestecurile din plante si sedintele de consiliere psihologica medicala
sustin si completeaza actiunea si efectele acupuncturii, grabind vindecarea.

Accidentul vascular cerebral

Accidentul vascular cerebral mai este cunoscut i sub denumirea de apoplexie
sau sub denumirea mai simpl de atac, aceasta fiind preluarea din englezescul stroke.
Este preferabil totui folosirea unor termeni mai exaci: ischemie cerebral, infarct
cerebral sau hemoragie cerebral.
Ischemia cerebral este produs de o reducere a fluxului sanguin cu durata de
cteva secunde pn la cteva minute. Dac oprirea dureaz mai mult de cteva minute,
apare moartea esutului cerebral irigat de vasul afectat. Cauzele de ischemie (infarct)
cerebral sunt variate: de la hipotensiune sistemic ce produce de obicei sincope pn la
embolizare din diverse surse arteriale sau inim sau boli ale vaselor cerebrale.
Hemoragia intracranian poate s apar n parenchimul cerebral, spaiul
subarahoidian sau n spaiul subdural ori epidural; majoritatea hemoragiilor sunt asociate
hipertensiunii arteriale, mai rar pot exista hemoragii spontane, malformaii
arteriovenoase sau sngerri intratumorale.
Anumite afectiuni pot creste riscul de accident vascular cerebral. In cazul in care
aceste afectiuni pot fi tinute sub control, riscul de accident vascular cerebral poate
scadea
Factorii de risc pentru accidentul vascular cerebral care pot fi controlati sunt:

tensiunea arteriala crescuta, diabetul zaharat, nivelul crescut de colesterol din

sange poate - afectiuni ale arterelor coronare,cardiomiopatie

fumatul, lipsa activitatii fizice, obezitatea, consumul crescut de alcool

30

folosirea unor medicamente, cum sunt anticonceptionalele orale - in special la

femeile care fumeaza sau care au avut pana in prezent tulburari de coagulare
Factorii de risc pentru accidentul vascular cerebral care nu pot fi modificati sunt
varsta -riscul de accident vascular cerebral creste cu varsta si se dubleaza cu fiecare
decada dupa 55 ani.
rasa - in comparatie cu albii, negrii tineri, atat femeile cat si barbatii, au un risc de
2 -3 ori mai mare de a face un accident vascular cerebral ischemic si de a deceda din
aceasta cauza
sexul - accidentul vascular cerebral este mai frecvent la barbati decat la femei
pana la varsta de 75 ani, dar dupa aceasta varsta femeile sunt mai afectate
istoricul familial - riscul de accident vascular cerebral este mai mare daca un
parinte, un frate sau o sora a avut un accident vascular cerebral sau un accident ischemic
tranzitor
prezenta in trecut a unui accident vascular cerebral sau a unui accident ischemic
tranzitor.
Schizofrenia

Schizofrenia este o psihoz caracterizat prin deteriorarea proceselor de gandire

i de rspunsuri emoionale inadecvate. Tulburarea se manifest prin halucinatii
audiitive, deliruri bizare sau prin vorbire si gandire dezorganizata i este nsoit de
disfuncie social sau ocupaional semnificativ. Debutul acestor simptome apare de
obicei la nceputul perioadei adulte
Schizofrenia debuteaza posibil ca o incapacitate de adaptare sau evolutie a
centrilor nervosi, atunci cand se trece de la varsta adolescentei catre o noua etapa de
evolutie; Copilaria este perioada in care nu este dobandita capacitatea de a discerne intre
realitate si imaginar, cand se dezvolta retelele neuronale fundamentale de analiza,
sinteza, gandire, logica, etc. Fiecare parinte poate observa o tendinta a tinerilor de
refugiere, evaziune in imaginar prin jocuri pe calculator, internet, televiziune sau
bautura, droguri, sexualitate. Cu cat universul ocupational este mai restrans cu atat
realitatea devine eterica, existand doar in imaginar.
Cauze si factori determinanti pentru schizofrenie

predispozitia congenitala este principalul factor determinant

factori de risc: suferinta fetala intrauterina care a provocat o disfunctie a

creierului, traumatisme la nastere sau postnatale, conflictele, starile tensionale din
familie, suprasolicitarile care depasesc posibilitatile fizice si intelectuale ale copilului,
carente sau excese alimentare, consum de droguri, alcool etc, toate

31

Semnele si simptomele schizofreniei: denumirea bolii deriva din limba greaca,

schizen= a despica, a scinda, phren= minte, suflet; mult timp a fost considerata o boala a
sufletului, dar studiile neurologice actuale au pus in evidenta prin tomografia
computerizata si medicina nucleara, modificari la nivelul masei cerebrale, reducerea
fluxului sanguin, a utilizarii oxigenului si schimburilor metabolice in regiunile frontale;
in creierul bolnavilor schizofrenici exista o cantitate crescuta de dopamina si un numar
crescut de receptori dopaminergici fata de normal.
Manifestarile clinice in cazul schizofreniei sunt caracterizate prin delir (idei de
persecutie, gelozie, teama de a fi otravit), halucinatii (auditive, primesc ordine
imperative sau alte persoane le citesc gandurile, vad lucruri inexistente, senzatia ca sunt
urmariti, simt mirosuri neperceptibile de catre anturaj), tulburari afective- pierde
contactul afectiv cu familia si cei apropiati, rade la auzirea vestilor proaste, tulburari de
comportament - comportament bizar (gesturi deplasate,
examinare fixa, prelungita in fata oglinzii, refuzul de a fi atins sau de a atinge alte
persoane, dezorientare temporo-spatiala, alterarea personalitatii, lipsa de vointa, lipsa de
logica si neconcordanta cu realitatea, confuzii de idei (bolnavul de schizofrenietraieste
intre doua lumi, neputand sa-si mai dea seama care este cea reala), tulburari psihomotorii (imobilitate corporala, crisparea fetei, privire fixa si rece, stereotipii gestuale,
automatisme, bolnavul desi in stare constienta sta nemiscat, nu vorbeste sau poate trece
intr-o stare de agitatie, agresivitate, tulburari ale vointei cu lipsa de initiativa, bolnavul
decade din punct de vedere social.
Parkinson
Boala Parkinson este o boala degenerativa care se produce in urma distrugerii lente
si progresive a neuronilor.
Dei vrsta medie la stabilirea diagnosticului este de 50- 60 ani, una din 20 persoane
cu Parkinsonncep s prezinte simptome nainte de a mplini vrsta de 40 de ani.
Peste 70.000 de romni sunt diagnosticai cu boala Parkinson, ns numrul real al
bolnavilor este mult mai mare, din cauza ratei sczute de diagnostic.
Cu ajutorul acupuncturii se poate atinge o parte a creierului responsabil cu abilitile
de a controla micrile.
Specialitii spun c anumite celule nervoase de la nivelul creierului produc, n mod
normal, o substan chimic numit dopamin. Dopamina este un mediator chimic sau

32

un neurotransmitor, prin intermediul cruia celulele nervoase controleaz micrile

corpului. n boala Parkinson, aceste celule nervoase, ce produc dopamina, se distrug
ducnd la nivele sczute ale acestei substane chimice. Cnd se ntmpl acest lucru pot
aprea probleme n a controla micrile corpului.
Simptome:
Pe langa tremor, gesturi rapide, sacadate si instabilitatea posturala, un alt simptom care
mai apare in boala Parkinson este bradikinezia - miscarile devin lente si fara amploare,
scrisul de mana devine mic si ilizibil. Pacientii clipesc mai rar, iar vocea devine mai
inceata.
Pot aparea si alte afectiuni: depresia, probleme cu somnul, teama, anxietate, zgomote in
urechi, ameteli, frisoane, dificultati de memorare, dermatita seboreica, afectiuni
respiratorii, iritabilitate, oboseala.
O data ce boala Parkinson avanseaza, actiuni comune ca imbracatul sau scrisul de mana
devin dificile. Si vorbirea este afectata, iar unii pacienti isi pierd expresia fetei.
Boala Parkinson are o evolutie progresiva, iar semnele si simptomele se acumuleaza
in timp. Desi aceasta afectiune este potential invalidanta, ea evolueaza lent astfel incat
majoritatea pacientilor beneficiaza de numerosi ani de viata activa dupa stabilirea
diagnosticului.
Spre deosebire de alte afectiuni neurologice grave, boala Parkinson este curabila.

Boala Alzheimer
Boala Alzheimer este o afeciune degenerativ progresiv a creierului care apare mai
ales la persoane de vrst naintat, producnd o deteriorare din ce n ce mai accentuat
a funciilor de cunoastere ale creierului, cu pierderea capacitilor intelectuale ale
individului i a valorii sociale a personalitii sale, asociat cu tulburri de
comportament, ceea ce realizeaz starea cunoscut sub numele de dementa
Demena, ca sindrom clinic al afectrii cognitive progresive, de diverse etiologii, e
legat de dou entiti principale, reprezentate de boala Alzheimer (BA) degenerativ
i demena vascular (DV mixt) constituie n prezent majoritatea cazurilor.
Factorii de risc vascular pentru boala Alzheimer i demen n special la pacienii
vrstnici sunt fluxul cardiac sczut datorat hipotensiunii arteriale i/sau insuficienei
cardiace congestive.

33

Presiunea sanguin crescut, n special la vrsta medie, poate conduce la boal

Alzheimer i disfuncie cognitiv, i tratamentul antihipertensiv poate scdea
incidena boal Alzheimer.
Factorii de risc vasculari (HTA, dislipidemie, hiperinsulinemie, DZ, obezitate,
ateroscleroz, aritmii) la vrst medie par s fie asociai cu modificri
neurodegenerative i risc mai mare de boal Alzheimer la btrnee.
n studiile epidemiologice, fumatul rmne un factor de risc puternic pentru boala
Alzheimer cu debut tardiv.

Autismul
Este o boala caracterizata prin afectarea dezvoltarii creierului.
Autismul afecteaza grav abilitatile mentale, emotionale si comunicationale ale unei
persoane
Cauzele autismului nu sunt nc nelese complet, dar se crede c tulburrile se
datoreaz unor defeciuni genetice, ale unor interaciuni ntre gene sau mutaii rare cu
efecte majore.
n unele cazuri rare, autismul este asociat cu ageni teratogeni (care produc defecte
natale).
Autismul se observ deja de la o vrst fraged (nainte de 3 ani), cu
excepia sindromului Asperger, care poate de obicei s fie diagnosticat cnd copilul
merge la scoala.
Simptome obinuite ale autismului sunt aciuni repetitive, contact i comunicare
limitat cu alte persoane i interese foarte restrnse. Rspndirea bolii este cam de 6 la
1000 de persoane, i este de trei sau patru ori mai des ntlnit la biei dect la fete.
Unele cazuri de autism au fost asociate traumelor, bolilor sau anomaliilor structurale
dinainte sau din timpul nasterii.
O persoana care sufera de autism poate avea numeroase simptome.
Manifestarea autismului poate diferi in intensitate, de la simptome usoare la forme mai
grave care pot afecta intreaga existenta a individului.
O persoana care sufera de autism poate avea reactii exagerate sau poate fi extrem de
pasiva.

34

Scleroza multipl

Scleroza multipl (MS), numit i scleroz n plci, scleroz diseminat sau

encefalomielit diseminat, este o boal inflamatorie n care tecile izolatoare ale
celulelor nervoase din creier i maduva spinarii sunt deteriorate. Aceast deteriorare
afecteaz capacitatea sistemului nervos de a comunica, producnd o plaj larg de
semne i simptome incluznd handicapuri fizice, mentale i probleme psihice. Scleroza
multipl ia diferite forme, noi simptome aprnd fie n atacuri sporadice (forme de
recdere) sau agravndu-se cu trecerea timpului (forme progresive) ntre episoade,
simptomele pot disprea complet; totui, adesea rezult probleme neurologice
permanente, n special n stadii mai avansate ale bolii.
Scleroza multipl este o boala progresiva, invalidanta, fatala. Mersul, vorbitul,
mancatul, inghititul si alte functii fundamentale devin mai dificile cu timpul.
Primul semn al sclerozei multiple este reprezentat de obicei de o usoara senzatie de
slabiciune intr-un picior, mana, fata sau limba. Alte probleme sunt reprezentate de
cresterea impreciziei si de dificultatea executarii actiunilor care necesita miscari de
precizie ale degetelor si mainilor. In timp ce neuronii continua sa se piarda si sa se
reduca ca numar, celulele musculare care vor fi stimulate in mod normal de acesti nervi,
incep de asemenea sa se reduca ca numar si muschii se atrofiaza.
Scleroza multipl este o boala progresiva, invalidanta. Mersul, vorbitul, mancatul,
inghititul si alte functii de baza devin mai dificile cu timpul.
Scleroza multipl poate fi dificil de diagnosticat si diagnosticul poate sa nu fie elucidat
inainte ca simptomele sa progreseze sau pana ce testele suplimentare si examinarea nu sau efectuat.

35

36

37

38