Sunteți pe pagina 1din 91

UNIVERSITATEA EFTIMIE MURGU

Lucrare de disertaţie

Coordonator ştiinţific
Lect. Univ. Dr. DROBOT LOREDANA

Candidat

Reşiţa
2007
UNIVERSITATEA EFTIMIE MURGU REŞIŢA

Lucrare de disertaţie:

Consumul de alcool şi droguri la tineri.


Analiză Caraş-Severin.

Coordonator ştiinţific:
Lect. Univ. Dr. DROBOT LOREDANA

Candidat:

Reşiţa
2007
CUPRINS

Argument...........................................................................................................................….................4
Capitolul I………………………………………………………………................………………….. 5
Alcoolul – un drog „legal” ............................................................................................................…5
Alcoolismul...................................................................................................................................….10
Consumul de alcool la tineri.............................................................................................................20
Capitolul II………………....………...............…………………………………………………....….26
Drogurile ilicite............................... ................................................................................................26
Dependenţa de droguri.....................................................................................................................35
Consumul de droguri la tineri..........................................................................................................38
Capitolul III………..……....…………...............……………………….…………………………….42
Motivaţia........................................... ..............................................................................................43
Stima de sine....................................................................................................................................43
Aspecte din profilul consumatorului................................................................................................44
Capitolul IV...........................................................................................................................................48
Obiective.............................................................................................................................….……48
Ipoteze.................................................................................................................................….……48
Capitolul V.............................................................................................................................................49
Subiecţii...............................................................................................................................………49
Metodologia.........................................................................................................................………49
Capitolul VI...........................................................................................................................................54
Analiza cantitativă şi interpretarea datelor.........................................................................….……54
Capitolul VII..........................................................................................................................................71
Concluzii...............................................................................................................................……..71
Bibliografie........…..………..............…………………………………………………………….73
Anexe...………...……................…………………………………………………………….…...76
Argument

Trăim într-o societate care se schimbă din ce în ce mai repede.Nu mai


avem timp să ne cunoaştem pe noi înşine pentru că trebuie să îndeplinim obligaţii care de
multe ori ne depăşesc capacităţile.Acest lucru este cel mai evident la adolescenţi şi la tineri,
care în plin proces de maturizare, trebuie să-şi formeze personalitatea, într-o lume fără repere
şi fără modele, dar, cu cerinţe din ce în ce mai complexe.Pe cale de consecinţă, refugiul este
grupul de prieteni unde autoritatea părinţilor şi cea a profesorilor nu se manifestă, iar, în
anumite cazuri, printre alte „activităţi” consumă alcool sau droguri.Consecinţele sunt
evidente şi extrem de mediatizate: accidente sau chiar decese în urma conducerii sub influenţa
băuturilor alcoolice sau a drogurilor, agresiuni fizice în incinta şcolii sau în afara ei, scăderea
performanţelor şcolare, etc.
Motivele pentru care tinerii consumă alcool şi droguri sunt diverse de la
curiozitatea specifică vârstei, dorinţa de a face parte dintr-un grup valorizat social, presiunea
grupului de prieteni, modele din familie sau pur şi simplu plăcerea de a consuma aceste
substanţe.
Este dificil de a găsi remediul situaţiei.Cele mai eficiente strategii includ
mesaje care sensibilizează individul, grupul sau grupurile din care acesta face parte ori
familia, aceste strategii, includ campanii mass-media.Publicitatea prin televiziune joacă un rol
foarte important deoarece, televizorul este principalul mijloc de informare şi totodată şi cel
mai eficient.
Cercetarea de faţă îşi propune să studieze motivele pentru care tinerii
consumă alcool şi droguri şi să identifice legătura între structura motivaţională a
personalităţii consumatorilor, stima de sine şi anxietatea.Avem în vedere deasemenea
diferenţele ce pot să apară între tinerii din mediul urban şi cei din mediul rural.
Un alt motiv pentru care am ales să studiez consumul de alcool şi
consumul de droguri este că acestea sunt frecvent asociate.
Orice cercetare are limitele ei şi aceasta nu face excepţie.Dintre limite
amintim: nu se poate afirma că structura motivaţională a personalităţii, stima de sine,
anxietatea sunt singurele variabile care detemină consumul de alcool sau de droguri.Pe lângă
acestea pot să intervină factori externi cum ar fi mass-media prin intermediul publicităţii sau a
clipurilor muzicale cu mesaje pro-consum.Nu este de neglijat nici rolul factorilor inhibitori ai
comportamentului de consum.
Concluzionăm că este necesară o atentă monitorizare a consumului de
alcool şi droguri pentru că acest fenomen ia din ce în ce mai multă amploare în România.
Capitolul I

1. Alcoolul – un „drog legal”

Oamenii, în general, încearcă să influenţeze mediul pentru a putea duce o


viaţă mai plăcută.Aceasta presupune că individul va încerca pe cât posibil să-şi procure
plăcerea şi să evite neplăcerea.Aceste căi de a obţine plăcerea prin modificarea dispoziţiei, a
emoţiilor, sunt diferite de la individ la individ.Una dintre căi este consumul unor substanţe
denumite substanţe psihotrope.Acestea includ nu numai drogurile „clasice” cum sunt heroina
sau marijuana ci şi alcoolul, cafeaua sau tutunul.Aceste substanţe pot fi consumate încă din
copilărie dar cei mai mulţi le descoperă în perioada pubertăţii sau a adolescenţei.
Alcoolul este folosit concomitent ca aliment şi ca substanţă psihoactivă.
Alcoolul este consumat în cantităţi mici şi de către oameni care care beau numai pentru că aşa
este obiceiul.Aceasta se datoreaza faptului că băuturile alcoolice sunt uşor accesibile, iar
efectul alcoolului este resimtit într-o primă etapă ca fiind plăcut.Ca aliment, 1 g de alcool are
o putere calorică de 29 kJ, având astfel, o valoare nutritivă apreciabilă.Ca substanţă
psihoactivă, alcoolul este un sedativ, adică este o substanţă care scade activitatea sistemului
nervos central, alterând comportamentul, conştiinţa şi dispoziţia psihică.
Cea mai mare greşeală făcută de consumatorii de alcool este că percep
alcoolul ca o parte integrantă din viaţa, cultura şi economia noastră şi nu ca pe un drog.
Cuvântul alcool îşi are originea în limba arabă – al - kohol "lucru subtil" - o
traducere de care multi vor fi încântaţi.Dicţionarul de droguri, toxicomanii şi dependenţe
(2005) descrie alcoolul ca fiind denumirea populară a etanolului.Alcoolul se obţine prin
fermentarea vegetalelor bogate în zaharuri (struguri, mere, pere, sfeclă, trestie de zahăr,
cereale precum orzul şi orezul, cartofi, lemn) sau prin distilare.În timpul fermentării are loc un
proces chimic de catabolizare (descompunere) a zahărului.La produsele alcoolice obţinute
prin fermentare concentraţia alcoolică nu depepăşeste 15%, cele cu o concentraţie mai mare se
obţin prin distilarea produşilor de fermentaţie.Alături de alcoolul etilic, băuturile mai conţin,
în unele cazuri, alcooluri superioare sau esenţe care dau „buchetul” (Porot A. Şi Porot M.,
1999).
Alcoolul poate lua naştere în natură fără nici o intervenţie din partea omului.
Anumite fructe căzute pe pământ şi intrate în fermentaţie sunt consumate de diferite animale
care prezintă apoi semne clare ale stării de ebrietate.Poate aşa a cunoscut şi omul alcoolul.
Cele mai vechi documente istorice în care sunt menţionate băuturile alcoolice
datează de aproximativ 6.000 de ani. În toate scrierile vechi din Mesopotamia, Egipt, China,
Grecia precum şi în Biblie găsim mărturii despre folosirea băuturilor alcoolice.În Egipt, acum
peste 3000 de ani se fabrica berea de fermentaţie.Se spune că tributul adunat de unii dintre
primii faraoni ai Egiptului, în timpul unei expediţii, consta în 470 de ulcioare cu miere şi
6.428 de ulcioare cu vin.Am putea să remarcăm, puţin ironic, că întotdeauna ulcioarele cu vin
erau mai numeroase.Grecii şi romanii aveau chiar şi zei ai vinului.La romani zeul vinului era
Bachus în cinstea căruia se organizau în fiecare an sărbători numite bacanale unde consumul
de băuturi alcoolice era considerabil.Trecând oarecum de la profan înspre laic putem să
spunem că şi Biserica foloseşte vinul ca parte a unor ritualuri religioase.În credinţa ortodoxă
vinul face parte, alături de pâine din ritualul de „spălare a păcatelor” .
Ca substanţă aparte, alcoolul a fost produs mult mai târziu, în jurul anului
1.000 prin invenţia unei tehnici performante de distilare.Aceasta înseamnă că băuturile
spirtoase există numai începând din Evul Mediu.Se pare că alcoolismul pe scară largă nu a
fost prezent în Antichitate.În secolul al XV – lea celţii au adus cu ei în Insulele Britanice o
băutură pe care o numeau „whisky” care în traducere înseamnă „apa vieţii”.
În general, băuturile alcoolice se pot împărţi în trei categorii (Stavros
C,1988) :
> Slabe – până la 12º alcool cum sunt : berea, mustul şi vinul slab;
> Mijlocii – ce conţin între 12º şi 20º alcool (vinuri tari, vechi şi dulci,
vermut);
> Tari – între 20º şi 60º alcool (ţuică, vodcă, rachiu, rom, gin, lichoruri,
etc.).Băuturile tari se consumă ca atare sau în amestec.

Tabelul 1.Conţinutul de alcool al diferitelor băuturi

Sortimentul Conţinutul Volumul Alcool pur


de alcool [litri] [grame]
[procente]
Bere ca.5 % vol 0,5 l 20-25 g
Vin ca.10 % vol 0,125 l 10-13 g
Spumos ca.12 % vol 0,1 l 12 g
Lichior 30 % vol 0,05 l 15 g
Rachiu alb 25 % vol 0,05 l 12,5 g
Vodca, Rom 33 % vol 0,05 l 17 g
Palinca de prune, 45 % vol 0,05 l 22,5 g
Whisky

Vinul rămâne băutura alcoolică cea mai pupulară.Există o tendinţă ce


pare să favorizeze consumul ocazional de vin poate şi datorită recomandării unor medici care
„prescriu” vinul ca „medicament” împotriva bolilor cardio-vasculare.Cum orice consum
excesiv este dăunător doza de vin care nu trebuie depăşită la o masă este de ½ litru pe zi
pentru sedentari şi un litru pentru muncitorii ce execută munci fizice.Vinurile „de masă” au
între 7º şi 14º iar cele „tari” între 15 º şi 25º.
Putem vorbi de vinuri :
> seci , cu până la 4g de zahăr la un litru;
> demiseci , cu 4,1- 12 g zahăr la litru;
> semidulci , cu 12 – 50 g zahăr la un litru;
> dulci , cu peste 50 g zahăr la un litru.
La tineri, principalul concurent al vinului este berea.Berea „slabă” are 2º
alcool, iar cea „tare” de la 5º la 9º.Berea se obţine prin fermentaţia alcoolică a unui extract din
hamei şi malţ de orz.
Alcoolul ingerat ajunge în stomac unde începe să fie resorbit.Restul de
alcool trece în intestinul subţire unde este absorbit în circulaţia sanguină.Absorbţia prin
stomac este lentă şi mult mai rapidă prin intestinul subţire.Odată absorbit la aceste nivele
alcoolul este transportat spre ficat prin vena portă.Rata de absorbţie a alcoolului depinde de
mai mulţi factori printre care cei mai importanţi sunt cantitatea şi concentraţia alcoolului şi
cantitatea şi compoziţia alimentelor din stomac şi intestin.Astfel resorbţia cea mai rapidă se
produce în cazul consumului unor băuturi calde, dulci şi carbogazoase cu o concentraţie de
alcool de până la 6% pe stomacul gol.Din punct de vedere al duratei în timp, în general se
consideră că după 10 până la 15 minute s-a resorbit jumătate, după 20 de minute cam 60%, iar
după 30 de minute cam două treimi din cantitatea totală de alcool.După 60 până la 90 minute,
procesul este încheiat.Cam 5 - 10% din alcoolul pătruns în sânge părăseşte corpul nealterat,
mai ales prin aerul expirat, iar o cantitate mai mică prin urină şi prin transpiraţie.Ficatul
rămâne principalul loc în care se metabolizează alcoolul.Metabolismul alcoolului din mucoasa
gastro-intestinală şi în ficat se numeşte „metabolismul primei treceri”, petrecându-se la primul
pasaj al alcoolului prin organele care stau în faţa ajungerii lui în circulaţia sanguină
generală.Se consideră că doar 10% din alcoolul ingerat se distruge prin metabolismul primei
treceri în cazul consumării unor cantităţi moderate.
Alcoolul care nu a fost metabolizat la prima trecere, ajunge în
circulaţia generală şi de aici în toate lichidele corpului.Eliminarea alcoolului din organism se
face în pricipal prin oxidarea alcoolului în diferite organe datorită enzimei ADH (alcool-
dehidrageneza), în cea mai mare parte în ficat.Aldehida acetică este rapid metabolizată de
aldehid-dehidrageneza (ALDH) în acid acetic şi apă.În cele din urmă acesta este transformat
în bioxid de carbon şi apă..Cam 90-98% din alcoolul ingerat este complet oxidat
(Vraşti,2001).Partea care nu va fi descompusă prin arderile interne îşi va îndrepta acţiunea
nocivă asupra întregului organism şi în special asupra tubului digestiv, ficatului, sistemului
nervos.
Alcoolul etilic este un drog psihotrop.Datorită consumului unei
asemenea substanţe, viaţa oricât de stresantă ar fi în realitate, pare mai blândă, consumatorul
are o senzaţie artificială a unei stări de bine.În contrast cu aceste satisfacţii imediate, urmările
negative ale consumului de alcool sunt mult mai numeroase(Abraham şi colaboratorii, 2004).
Consumul excesiv de alcool generează dependenţă, sclavie faţă de un
compus chimic. Acestă dependenţă se recunoaşte prin:
> stabilirea priorităţilor. Scopul principal al unui alcoolic este acela de a bea,
pentru aceasta fiind capabil de orice sacrificii.Orice altă activitate este lăsată de o parte,
chiar dacă efectele negative sunt previzibile.
> toleranţă. Efectul scontat se obţine prin consumul unor cantităţi din ce în
ce mai mari de alcool.
> simptomele abstinenţei.În momentul în care se opreşte consumul de alcool
se instalează sevrajul caracterizat de simptome neplăcute cum ar fi tremurăturile, insomnia,
agitaţia. Reluarea consumului duce la încetarea acestor simptome.
> disperarea. Este nevoia copleşitoare de a bea chiar şi în momentul în care se
consumă alcool.
> conflictul interior.Alcoolicul poate conştientiza că acest consum îi creează
probleme şi încearcă să renunţe la alcool.Uneori reuşeşte, dar dacă începe să bea din nou nu
se mai poate abţine.
> problemele exterioare.Alcoolicul se confruntă cu probleme în relaţiile
personale şi profesionale (ibidem).
Conform statisticilor oficiale, media consumului anual de alcool pe
cap de locuitor se întinde de la 1 litru în Israel la 13,6 litri în Franţa (Smart şi Mann,1992)
(apud Vraşti,2001).În România el este în jur de 7,7 litri şi a crescut continuu.Se consideră că
80% din toţi adulţii beau o băutură alcoolică în cursul unui an.Dintr-o altă perspectivă, băutul
este totuşi o activitate specifică şi este făcută în anumite perioade ale săptămânii, în locuri
specifice şi la ocazii specifice (Vraşti,2001).
Alcoolul omoară.O statistică la nivelul judeţului Caraş-Severin, arată
că lui i se asociază mai mult de 30% din accidentele mortale de circulaţie (necalculând aici
răniţii, dintre care unii rămân cu handicapuri pe viaţă), 20% din accidentele casnice, 15% din
accidentele de muncă, 5% din accidentele sportive şi 80% din agresiunile corporale, certurile
şi violenţele familiale. Consumul excesiv de alcool dăunează grav sănăţăţii, fiind corelat cu
80% dintre cazurile de sinucidere, 50% din crime, 30% dintre accidentele rutiere fatale şi
15% din cazurile de înec. Este de asemenea unul din factori în unul din trei cazuri de divorţ şi
unul din trei cazuri ale molestării de copii.Alcoolul este un factor determinant în 27- 37% din
cauzele de moarte violentă, fără legătură cu accidentele rutiere.Actele de suicid se comit pe
fondul consumului de alcool.
Alcoolismul creşte morbiditatea, duce la neînţelegerea dintre oameni,
la invalidităţi permanente, el consituie un factor criminogen de prim ordin influenţând sau
chiar deteminând actele infracţionale.La acestea contribuie accesul facil la un număr ridicat de
produse de acest gen, eludarea legii care prevede ca minorii să nu poată cumpăra băuturi
alcoolice, dezinformarea ca urmare a publicităţii agresive din mass-media şi mai ales
insuficienta informare a publicului larg referitor la efectele nocive ale alcoolului (Richard şi
Senon, 2005).
O trecere în revistă a 15 studii estimează că alcoolul a fost prezent în
25-50% din toate cazurile de violenţă fizică asupra soţiilor (Hamilton şi Collins,1981) (apud
Vraşti,2001).De asemenea, un procent însemnat al abuzurilor asupra copiilor se fac sub
influenţa alcoolului.De aici rezultă că alcoolul este un factor important care influenţează
atmosfera familială şi relaţia dintre părinţi şi copii.
Cele mai frecvente accidente violente sunt cele din circulaţia
rutieră.Şoferul care conduce sub influenţa băuturilor alcoolice este un pericol atât pentru el cât
şi pentru ceilalţi participanţi la trafic, fie ei pietoni sau şoferi.
În aparenţă, şoferul aflat sub influenţa băuturilor alcoolice se simte
mai destins, nu mai este timorat, dar în acelaşi timp el devine mai puţin prudent, nu observă la
timp stările de pericol sau uită interdicţiile, devine curajos şi agresiv (Stavros C.,1988).
Alcoolul creşte timpul de reacţie la stimuli acustici sau vizuali în
medie cu 35%, câmpul vizual este îngustat, percepţia distanţelor este perturbată.În SUA, din
1979 şi până în prezent, în medie 45.000 de oameni pe an mor în accidente de trafic.Alcoolul
este incriminat în jur de 55-65% din acestea, procent ce este raportat şi de statisticile din
Canada, Australia, Marea Britanie şi Noua Zeelandă.În ţările nordice procentul de şoferi ce
conduc noaptea sub influenţa alcoolului este de 1% faţă de SUA cu 8,4%, Franţa cu 5%,
Marea Britanie cu 3% sau Olanda cu 4%.Un procentaj de 14% din şoferii SUA care au fost
antrenaţi în accidente fatale de trafic sub influenţa alcoolului, au avut antecedente în
conducerea autovehiculelor sub influenţa alcoolului (Wilson,1993) (apud Vraşti,2001).

2. Alcoolismul
Adicţia este o relaţie de dependenţă mai mult sau mai puţin alienantă
pentru individ, şi mai mult sau mai puţin acceptată, uneori total respinsă de mediul social al
acestuia, în legătură cu un produs (drog, tutun, alcool, medicamente).Termenul este utilizat
mai ales de către teoreticieni; în limbajul popular şi medical se utilizează curent termenii
dependenţă şi toxicomanie (Richard şi Senon,2005).
Alcoolismul este o „intoxicaţie prin utilizarea repetată a băuturilor
alcoolice, boală cronică indusă prin consumul repetat de alcool”(ibidem).
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (O.M.S.) defineşte alcoolismul ca
fiind „o stare în care un subiect consumă alcool în detrimentul sănătăţii sale, a activităţii
sale pe plan socio-profesional pierzând controlul faţă de băutură şi incapabil de a se
abţine de la consum.”(***,1978) (apud Stavros,1988).
Alcoolismul afectează aproape toate categoriile de vârstă: copii, tineri,
adulţi, vârstnici, el fiind mai frecvent la bărbaţi decât la femei, raportul fiind de 3/1 până la
10/1, iar numărul femeilor spitalizate fiind de 5 – 6 ori mai mic decât al bărbaţilor.Astfel,
putem spune că alcoolismul este una dintre cele mai extinse suferinţe, constituind a treia
problemă de sănătate publică.(Constantinescu şi colaboratorii, 2001).
Evident, alcoolic nu poţi deveni după un singur consum exagerat de
alcool.Alcoolismul se instalează în timp, după numeroase episoade de beţie.De la un pahar
ocazional la dependenţă drumul este foarte scurt.Şi ocazii numeroase există fără îndoială..La
sărbătorile naţionale, la zilele de naştere sau onomastice, alcoolul este elementul constant
prezent.Acest lucru este explicat şi de efectele pe care le are alcoolul.Imediat după consum
apare o stare de bine, o dezinhibiţie socială care îl vor determina pe consumator să repete
comportamentul de consum.După ce este instalată această dependeţă fizică alcoolicul va căuta
pretexte de a bea.Dacă primul pahar este aşteptat cu nerăbdare şi este urmat de altele şi altele,
dacă apar tremurul uşor al mâinilor şi amneziile de scurtă durată putem spune că s-a instalat
alcoolismul cronic (Stavros, 1988).
Cu certitudine putem spune că abuzul de alcool are loc atunci când se bea:
> în imprejurări nepotrivite (conducerea maşinii, serviciu, sport, sarcină);
> până la beţie;
> pentru ameliorarea unei stări sufleteşti tulburate ("de necaz");
> pe termen lung în cantităţi mari (la bărbaţi zilnic peste 40 g iar la femei peste
20 g de alcool pur pe zi).
Intoxicaţia acută alcoolică (beţia) diferă de la individ la individ, are
diferite grade de manifestare.Aceste simptome sunt în directă legătură cu concentraţia
alcoolului în sânge.Concentraţia de alcool în sânge se exprimă în "promil" (‰).O alcoolemie
de 1‰ înseamnă un mililitru de alcool pur pe un litru de sânge.
Simptomatologia, la anumite concentraţii de alcool (Stavros, 1988) :
> 0,5 g la litru de sânge corespunde clinic prin voalarea personalităţii, cu o
uşoară stare de euforie;
> peste 0,5 g la litru sânge şi până la un gram alcoolemie, echivalează cu
tulburări de comportament, de echilibru şi ale funcţiilor motorii în general;
> la 1,5 g /l de sânge suntem în limitele beţiei;
> peste 1,5 g/l de sânge, individul intră în comă alcoolică;
> la 3,5 – 4 g/l sânge se instalează moartea clinică.
Tulburările psihice care apar în intoxicaţia acută cu alcool sunt :
extraversia, agresivitatea, încrederea, facilitarea comunicării, supraestimare, hipomnezie, stare
confuzională (Abraham şi colaboratorii, 2004).
Starea de beţie se manifestă prin agitaţie, confuzie mintală, pierderea
echilibrului, somnolenţă progresivă; trecerea spre starea comatoasă se remarcă prin stupoare,
temperatură scăzută a corpului, respiraţie lentă sau profundă.În starea subcomatoasă şi
comatoasă, individul este capabil de acte de violenţă, pe un fond acut anxios sau, din contră,
poate deveni melancolic sau depresiv.
Beţia alcoolică parcurge 4 stadii.
În stadiul I este prezentă agitaţia psihomotorie de tip hipomaniacal,
corespunzând unei alcoolemii de 0,5 – 1,5g‰.Tabloul clinic exprimă o stare de bună
dispoziţie, comportament mai liber, predispoziţie la anumite glume, confidenţe, dar şi explozii
de iritabilitate.Mimica este mobilă, ochii strălucitori prezintă vasodilataţii periferice, respiraţia
şi pulsul sunt crescute.Pot apărea şi megalomania, suspiciunea, tristeţea.
Stadiul II de intoxicaţie acută corespunde unei alcoolemii cuprinsă între
1,5 – 3g‰ cu grave tulburări ale activităţii nervoase superioare.Ideaţia şi limbajul devin
incoerente, apare reducerea progresivă a capacităţii de percepţie şi creşterea fazei latente între
stimul şi reacţia psihomotorie.Discernământul devine tot mai precar, aspectul hipnoid
confuzional expune subiectul la diverse inciente
Stadiul III (paralitic) se caracterizează prin narcotizarea scoarţei
cerebrale corespunzătoare unei alcoolemii de 3-4g‰.Reflexele condiţionate sunt abolite,
limbajul neinteligibil, coordonarea motorie profund tulburată, se pierde controlului
sfincterelor, după care urmează un somn profund de câteva ore.
Stadiul IV, comatos, caracterizat prin abolirea reflexelor spinale, pupilele
sunt imobile, se instalează midriaza, hipotensiune, cianoză, hipotermie, transpiraţie
vâscoasă.Acest stadiu corespunde unei alcoolemii de 4-5g‰.În general, decesul survine la o
alcoolemie de 5g‰, prin oprirea respiraţiei.Există o mare diversitate individuală a acestor
stadii în raport cu toleranţa, tipul de sistem nervos, de starea iniţială a organismului în
momentul ingerării alcoolului (Boţiu, Vintilă,1998).
Se deosebesc două tipuri de băutori abuzivi:
> băutorul din obişnuinţă care bea regulat pentru a se simţi în largul său şi iese
în evidenţă prin stări de ebrietate în situatii nepotrivite şi prin boli organice;
> băutorul la probleme care se îmbată intenţionat sau nu se poate opri decât cu
greu odată ce a început să bea, el tratându-şi disconfortul, crizele sufleteşti sau sentimentele
de inferioritate cu alcool.Este comportamentul frecvent folosit ca pretext de către alcoolici.
Autorii francezi Reyss-Brion şi Ey au distins două tipuri de persoane
alcoolice:
1.persoane cu dependenţă primară, datând de la primele experienţe de
alcoolizare, cu un consum frecvent solitar, adesea minim, adesea intermitent ;
2.persoane cu o dependenţă secundară, după un lung trecut de alcoolizare
cotidiană – sunt mult mai frecvent întâlnite.În grupul alcoolicilor secundri sunt incluşi indivizi
care, în momentul în care încep să bea, nu au o nevoie specială de a face acest lucru şi
alcoolismul lor este rezultatul obiceiului de a bea copios în compania altora, de-a lungul a
numeroşi ani.Dacă la început au o mare toleranţă la alcool şi pot adesea să bea cantităţi
prodigioase, apoi se prăbuşesc şi schimbările mentale şi fizice devin evidente.Alcoolicii
secundari se disting de cei primari prin faptul că la primii adaptarea psihologică la viaţă a fost
bună, mulţi dintre ei au excelat în munca lor şi alţii, numeroşi, au avut numeroase
realizări.Reuşita tratamentului la alcoolicii secundari este mai bună ca la cei primari, cu
condiţia ca ei să solicite ajutorul înainte ca schimbările mentale şi psihice să fi devenit
ireversibile.Alcoolicii primari, neadaptaţi iniţial, au mai puţin de îndreptat (Constantinescu şi
colaboratorii, 2001).
În stare de ebrietate apar modificări ale (ibidem):
> dispoziţiei psihice: de la bună dispoziţie la deprimare, supărare şi chiar
agresiune;
> iniţiativei: de la stimulare la inhibare;
> comportamentului social: de la facilitarea unor contacte la manifestări
agresive;
> stării de cunoştiintă: de la senzaţia de a fi mai treaz şi conştient la comă;
> raţionamentului: încetinire, idei obsesive;
> motricităţii: vorbire mai greoaie cu ton nepotrivit (prea tare, sau prea încet),
perturbări în coordonarea mişcărilor şi gesticulaţie necontrolată cu mişcări ample;
> modificări neuro-vegetative: vasodilataţie, modificarea pulsului, greţuri şi
vărsături, tulburări ale termoreglării, uneori pierderea controlului asupra sfincterelor.
Criteriile pentru abuzul de substanţă inclusiv de alcool descrise în DSM
IV- TR (2003) sunt următoarele:
1.uz curent de substanţă ducând la incapacitatea de a îndeplini obligaţiile
rolului major la serviciu, la şcoală sau acasă (de ex. absenţe repetate sau performanţă redusă în
muncă, eliminări sau exmatriculări de la şcoală, neglijarea copiilor sau a casei);
2.uz curent de o substanţă în situaţii în care acesta este periculos fizic (de ex.
condusul unui automobil);
3.conflicte repetate cu legea în legătură cu uzul de o substanţă (de ex. arestări
pentru tulburări de conduită);
4.uzul continuu de o substanţă în dispreţul faptului că are probleme sociale sau
interpersonale cauzate sau exacerbate de efectele substanţei (de ex. certuri cu partenerul de
viaţă, bătăi).
Există trei faze succesive până la instalarea dependenţei.Acestea sunt:
a.o fază asimptomatică, durând mai mulţi ani, marcată printr-un debut insidios
de dependenţă.Anumiţi alcoolici devin dependenţi în urma unor experienţe repetate de beţie,
alţii cresc progresiv consumul de alcool cu beţii rare sau absente.Activităţile sociale şi
profesionale sunt păstrate intacte.
b.o fază relativ scurtă de pierdere a controlului ingestiei de alcool.
c.faza de alcoolism propiu-zis în care apar semnele obişnuite de alcoolizare
cronică.
Intoxicaţia alcoolică cronică sau alcoolismul se subsumează
consumului frecvent şi de durată fie şi în cantităţi moderate a băuturilor alcoolice.Este
tendinţa irezistibilă de a consuma alcool sau ceea ce numim toxicomania alcoolică (Stavros,
1988).
Semnele clinice sunt (ibidem) :
> tulburările nervoase mintale şi organice.Individul este euforic, bine dispus,
caută să-şi motiveze cu argumente „logice” comportamentul.În general, până la urmă
devine neîncrezător, nesociabil, egoist, gelos, bănuitor, are tulburări de memorie, devine laş,
mincinos , ineficient profesional.
> tulburările psihice asociate cu intoxicaţia cronică de alcool sunt: tulburări
psihotice halucinatorii preponderent auditive la început sub formă de sunete apoi voci,
tulburări afective (depresie), anxietate, fobii, tulburări mnezice (Abraham şi colaboratorii,
2004).
Trecerea la cronicitate se face în mai multe etape: în primul rând prin
exaltarea funcţiilor antitoxice ale ficatului dovedită de hiperglicemie, dezechilibru neuro-
vegetativ; apoi hiposensibilitatea celulară le permite neuronilor o ridicare a pragurilor de
toleranţă, ceea ce provoacă un apel din ce în ce mai mare la alcool pentru refacerea
echilibrului funcţional, de unde obişnuinţa şi starea de trebuinţă.Odată cu dezobişnuirea
bruscă şi inopinată apare aşa numita reacţie de dezobişnuire ce poate ajunge până la delirium
tremens.După o anumită perioadă de tulburări pur funcţionale pot apărea leziuni ale ţesutului
nervos, ale ficatului şi ale altor organe (ciroză, encefalopatii, sindomul lui Korsakoff,
paralizie, epilepsie, demenţă, comă hepatică) (Porot A şi Porot M,1999).
Există o perioadă de toleranţă aparentă numită alcoolism lent şi o
perioadă de îmbibare care poate dura mai mulţi ani, în decursul căruia individul nu este văzut
niciodată beat şi în care desfăşoară, la un nivel de performanţă mai scăzut sau mai ridicat, o
activitate profesională.După perioada de îmbibare apar semnele alcoolismului cronic:
tremurături, tulburări digestive, vagi cefalee, oboseală accentuată şi impotenţă sexuală.
După un anumit timp apare degradarea morală şi
intelectuală.Alcoolicul devine indiferent faţă de viciu şi efectele acestuia pe care le tratează cu
indiferenţă. Degradarea psihică
atinge sfera morală şi cea afectivă.Exploziile de mânie sunt frecvente, discuţiile banale pot
degenera în scene de violenţă, chiar extreme, ajungându-se la omucideri, sinucideri, maltratări
ale copiilor.Datorită randamentului profesional scăzut alcoolicii pot fi concediaţi, acest lucru
determinând o escaladare a consumului (Porot A şi Porot M,1999).
DSM IV – TR (2003) descrie următoarele criterii pentru dependenţa de
o substanţă inclusiv de alcool:

1.toleranţă, aşa cum este ea definită de oricare din următoarele:


a.necesitate de cantităţi considerabil crescute de substanţă pentru a
ajunge la intoxicaţie sau la efectul dorit;
b.efect redus considerabil prin continuarea uzului aceleaşi cantităţi de
substanţă;
2.abstinenţă, manifestată prin :
a.sindrom de abstinenţă caracteristic substanţei;
b.aceeaşi substanţă este luată pentru a uşura şi evita simptomele de
abstinenţă;
3.substanţa este luată adesea în cantităţi mai mari sau pe o perioadă mai lungă
de timp decât este preconizat;
4.există o dorinţă persistentă sau eforturi infructuoase de a suprima sau
controla uzul de substanţă;
5.o mare parte a timpului este risipită în activităţi necesare obţinerii substanţei,
uzului substanţei sau recuperării din efectele acesteia;
6.activităţile sociale, profesionale sau recreaţionale sunt abandonate sau reduse
din cauza uzului de substanţe;
7.uzul de substanţă este continuat în dispreţul faptului că ştie că are o
problemă somatică sau psihologică, persistentă sau recurentă, care este posibil să fi fost
cauzată sau exacerbată de substanţă.
Se disting două feluri de dependenţă: cea fizică şi cea
psihică.Delimitarea dintre aceste două tipuri de dependenţă este destul de dificilă datorită
modificărilor metabolice ce apar şi determină apariţia sevrajului.
Dependenţa fizică este o consecinţă a unui consum frecvent şi abuziv
de substanţe nocive şi a adaptării organismului prin modificări metabolice la acesta,
obţinându-se o creştere a toleranţei.Drept urmare organismul are nevoie de respectiva
substanţă ca să funcţioneze.Dependenţa fizică se manifentă întotdeauna la întreruperea
consumului când apar o serie de fenomene neplăcute pe plan fizic, numite fenomene de sevraj
(tremurături, senzaţie de vomă, sudoraţie abundentă, tulburări de somn, nelinişte).Intensitatea
acestor fenomene se extinde de la o simplă stare de slăbiciune cu tulburări digestive până la
manifestări grave, uneori letale, aşa numitul delirum tremens.„Normalitatea” se reinstalează
la reluarea administrării subtanţei (Edwards G., 2006).
Despre dependenţa psihică se vorbeşte atunci când există dorinţa
interioară, iar apoi cerinţa obsesivă de a consuma în continuare substanţa nocivă, fie pentru
a-şi procura din nou plăcere, fie pentru a evita neplăcerile.Dependenţa psihică se instalează pe
neobservate din motive aparent neînsemnate, de exemplu din cauza proastei dispoziţii, apatiei
sau pentru că numai cu un pahar de băutura bucuria este deplină.Depedentul psihic foloseşte
acea substanţă pentru a obţine starea de confort psihic şi pentru a rezolva stările de stres sau
indispoziţiile.Atunci când substanţa nu este la îndemână, apare disconfortul psihic sau chiar
frica ce îl determină pe cel în cauză să-şi facă provizii şi să-şi organizeze întreaga viaţă în aşa
fel încât alcoolul să fie la îndemână.Astfel se formează o legătură emoţională cu alcoolul, care
persistă încă multă vreme după ce dependenţa fizică a fost depaşită.Acesta este şi motivul
pentru care, chiar şi în cazul tratamentului medicamentos şi psihologic, recidivele sunt
frecvente.Un individ alcoolic nu va putea deci să mai consume alcool pentru că un singur
pahar poate să ducă la anularea eforturilor făcute în direcţia vindecării (ibidem).
Dependent de alcool este cel care nu se poate opri din consum fără a
suferi de stări fizice sau psihice neplăcute (alcolismul de tip delta, dependentul de doze mici)
sau cel care ingerează în mod repetat atât de mult alcool încât îşi dăunează sieşi şi celor din
jur (alcoolicul de tip gama şi epsilon).
Băutorii de tip alfa consumă alcool pentru a se uşura, încercând să-şi
rezolve prin aceasta diferite probleme. În această formă încă există control asupra consumului
de alcool dar progresiv se poate instala dependenţa.
Băutorii de tip beta consumă frecvent alcool, cu diferite ocazii, fără a fi
încă instalată dependenţa.Totuşi pot apărea anumite acuze legate de complicaţii organice
datorate abuzului de alcool (boli de ficat, de stomac, etc.).
Băutorii de tip gama sunt dependenţi de alcool în primul rând psihic,
dar şi fizic.Nu mai pot controla cantitatea de alcool consumată (după primele pahare nu se pot
opri până la îmbătare).
Băutorii de tip delta sunt dependenţi de alcool în primul rând fizic.Pot
păstra o perioadă mai lungă controlul asupra cantităţii de alcool consumată (nu se îmbată tare,
dar nici nu pot renunţa).
Băutorii de tip epsilon (periodici) sunt dependenţi de alcool consumând
necontrolat timp de câteva zile, având, însă şi perioade mai lungi fără consum abuziv (Richard
şi Senon, 2005).
Un alt model stipulează existenţa a trei grupe de consumatori:
a.consumatorii de alcool cu risc care consumă mai mult de trei pahare pe zi
pentru bărbaţi şi două pentru femei (consum stabilit de O.M.S.) fără apariţia simptomelor
fizice sau psihice.
b.consumatorii ce utilizează alcoolul în mod excesiv sau nociv.Acest tip de
consum dă naştere afectărilor somatice sau sociale.
c.consumatorii dependenţi de alcool.
Nu există un model comportamental care să fie considerat tipic pentru
un alcoolic.Manifestările acestora fiind diferite de la persoană la persoană, la fel şi
consecinţele.Unii alcoolici beau zilnic, alţii după anumite intervale, unii beau cantităţi
impresionante de alcool, alţii foarte puţin.Unii alcoolici beau numai bere alţii numai vin sau
tărie.În timp ce alcoolismul apare la unii în anii tinereţii, el se dezvoltă la alţii pe parcursul
mai multor ani.De aceea putem spune pe bună dreptate că avem de-a face cu mai multe tipuri
de alcoolism.
Dacă ar fi să realizăm un portret al unei persoane alcoolmane am putea
spune că :
> ar fi mai curând bărbat decât femeie;
> ar avea între 30 şi 50 de ani dacă ar fi bărbat şi între 20 şi 60 de ani dacă ar
fi femeie;
> ar aparţine unei societăţi în care tradiţiile culturale nu sancţionează sever
consumul de alcool, iar sărbătorile tradiţionale sunt înalt asociate cu consumul de alcool;
> ar proveni dintr-o familie în care există un consum mare de alcool;
> nu are o familie sau aceasta funcţionează deficitar;
> ar funcţiona într-un grup social în care se exercită presiunea la consumul de
alcool;
> ar lucra într-un domeniu în care ar avea accesibilitate faţă de alcool;
> nivel de toleranţă scăzut la frustrare;
> modalitate de acţiune mai ales impulsivă;
> disponibilitate scăzută în amânarea gratificării;
> niveluri de aspiraţii şi trebuinţe inadecvate posibilităţilor;
> tendinţă la funcţionare interpretativă;
> elemente depresive;
> nivel de autoconsideraţie îndepărtat de realitate;
> spirit critic redus sau absent;
> patologie somatică precoce, adesea cu afecţiuni somatice multiple (afecţiuni
hepatice, gastrointestinale, neuroleptice) (Constantinescu şi colaboratorii, 2001).
Deşi alcoolicul îşi dă seama, în unele momente de luciditate, că este
victima unei obişnuinţe rele, în urma căreia este agresionat, el angajează bătălia în cealaltă
parte a terenului, în aceea unde încearcă să-şi motiveze consumul.Indiferent de legitimitatea
acestor motivaţii, el bea pentru a compensa – iluzoriu – unele complexe, frustraţii pe fondul
unei carenţe ale propriei sale personalităţi.La o analiză ştiinţifică, nici unul dintre pretextele cu
care caută să justifice consumul nu rezistă (Stavros,1988).
O anchetă printre consumatorii de alcool scoate în evidenţă motivaţiile
consumului.Astfel: 42% beau pentru a scădea tensiunea psihică, 21% pentru a uita ceva
neplăcut, 12% pentru disctracţie, 4% din motive de boală sau conflicte familiale şi 1% din
politeţe.
Motivaţiile pot fi grupate după cum urmează:
a.motivaţii festine cu ocazia sărbătorilor sau a unor evenimente familiale cum ar fi
nunţile, botezurile, zilele onomastice;
b.motivaţii teologice în cazul unor ceremonii de comemorare;
c.motivaţii psihologice în cazul unor eşecuri, ca urmare a unor depresii
sentimentale;
d.motivaţii filosofice pentru inspiraţie în creaţia artistică de orice gen;
e.motivaţii sociale ca urmare a divorţurilor, conflictelor familiale, a pierderii
locului de muncă (Stavros, 1988).
Există probleme de natura psiho-somatică, socială şi ideologică, adică
trebuie să existe anumite trăsături psihice şi fizice într-o anumită situatie dată de anturaj în
corelaţie cu o anumită atitudine faţă de viaţă, ca toxicomania alcoolică să se poată produce.
1.Cauzele genetice. Studiile psihologice asupra personalităţii alcoolicilor
concluzionează că aceştia au slăbiciuni morale, sunt aproape lipsiţi de caracter, deseori
dezechilibraţi, inadaptaţi social şi prezintă tulburări ale sexualităţii.Unele studii au ajuns la
concluzia că există un factor genetic care predispune la alcoolism, dar, la fel ca şi în alte
procese unde este implicat factorul ereditar nu trebuie subestimat rolul mediului.Mai exact
putem să spunem că acţiunea complexă între ereditate şi mediu favorizează dependenţa
alcoolică (Porot A. Şi Porot M., 1999).
2.Cauzele sociale (anturaj, mediu, imitare). Este cunoscut faptul că un individ
devine alcoolic mai mult din cauza anturajului decât a dispoziţiei.Toxicomania este secundară,
este mai ales un obicei dobândit.Circumstanţele legate de mediu, profesie sau meserie,
imitare, orgoliu joacă un rol preponderent în crearea unor obişnuinţe toxice.
Atitudinea publicului larg faţă de alcool şi implicit faţă de alcoolic este echivocă.În timp ce
alcoolicul este dispreţuit ca fiind betiv, sunt admiraţi toţi cei care la un chef reuşesc să bea cât
mai mult.Consumul temporar excesiv de alcool, de exemplu cu ocazia diferitelor sărbători,
este considerat un semn al bărbăţiei.Un bărbăt adevărat este cel care suportă cât mai mult
alcool şi, dimpotrivă, cel ce nu bea deloc sau puţin este considerat slab sau spărgător de
chef.Prin această largă acceptanţă faţă de alcool, opinia publică sprijină consumul de alcool şi
promovează involuntar pericolul instalării alcoolismului (Porot A.şi Porot M.,1999).
3.Cauzele organice. Nu există o anumită cauză organică responsabilă de
instalarea alcoolismului şi mai ales nu există o alergie la alcool care să declanşeze dependenţa
deja de la cea mai mică doză.Rezultatele unor studii arată că persoanele care au din naştere o
cantitate mai redusă de endorfină, substanţă de tipul morfinei sintetizată de organism şi care
influenţează dispoziţia, reacţionează pozitiv faţă de alcool.Abuzul cronic de alcool poate
reduce cu până la 50% concentraţia endorfinelor, care sunt atât de necesare pentru instalarea
unei stări generale tonice.Acest lucru poate fi o explicaţie pentru dorinţa puternică de a
consuma alcool, intrându-se de fapt într-un cerc vicios.
4.Cauzele psihice.Nu există trăsături universal valabile, dar din acest punct de
vedere anumite caracteristici sunt mai des întâlnite la persoanele dependente de alcool:
tendinţa de a evita problemele indiferent de capacitatea reală de a le rezolva, nesiguranţă de
sine şi inhibiţie, dependenţa de ceilalţi, toleranţă redusă la frustrare, adesea o proastă
dispoziţie.Dar aceste trăsături pot fi la fel de bine şi consecinţe ale consumului abuziv de
alcool.În multe cazuri, dependenţa are la bază automedicaţia nereuşită a golurilor sufleteşti.
La femei se întâlnesc des răni psihice din cauza unor abuzuri sexuale sau unor agresiuni.Dar
rănile sufleteşti nu sunt o condiţie necesară sau suficientă pentru instalarea dependenţei.Se
pare că persoanele care cred că viaţa lor ar trebui să evolueze pe o curbă continuu ascendentă
sunt mai predispuse la cosumul de alcool.Aceste persoane nu acceptă că această atitudine de
viaţă este pierzătoare având în vedere că viaţă se desfăşoară asemenea unei curbe, cu suişuri şi
coborâşuri.
5.Cauzele profesionale.Există diferenţe între frecvenţa cu care alcoolismul
apare în cadrul diferitelor grupe profesionale.Producătorii şi distribuitorii de băuturi alcoolice
sunt deosebit de periclitaţi.De asemenea sunt incluşi în categoria de risc angajaţii în
construcţii, angajaţii în transporturi, dar şi liberii profesionişti fără program de lucru clar
definit, precum şi meseriile cu multă rutină şi fără program de lucru clar definit S-a constatat
că solicitarea şi suprasolicitarea la locul de muncă sunt adesea mai uşor de suportat cu ajutorul
alcoolului.
6.Cauzele educative. Părinţii copiilor care consumă alcool cred că au sufocat
copilul cu prea multă dragoste sau că au fost prea severi, prea reci, că i-au îngăduit prea puţină
libertate şi l-au respins prea tare.Dăunătoare este şi educaţia în care copilul este supraîngrijit şi
nu este lăsat să devină independent.Fiecare dintre aceste moduri de comportament ar putea
constitui un element important care cauzează dependenţa.Nu s-a găsit totuşi un răspuns sigur
de tip cauză-efect.
7. Cauzele conflictuale.Fiecare conflict în familie sau la locul de muncă poate
fi declanşant pentru abuzul de alcool.Dar şi consumul ridicat de alcool este la rândul său
cauza pentru dificultăţi familiale şi probleme profesionale, astfel încât conflictele cresc şi se
complică într-un cerc vicios care este foarte greu de rupt.
8. Teoria bifactorială.Această teorie afirmă că există doi factori în etiologia
alcoolismului : vulnerabilitatea şi factorii precipitanţi (teoria celor doi factori).Această idee
sugerează că fiecare individ este „înclinat” spre anumite afecţiuni.
Vulnerabilitatea ar putea fi definită ca o sensibilitate particulară de a
dezvolta o anumită afecţiune.Nu se cunoaşte de ce unii oameni sunt mai vulnerabili decât alţii
la anumite afecţiuni.Se presupune totuşi că vulnerabilitatea are la bază factori genetici, de
personalitate, fiziologici, neurobiologici.
Teoria celor doi factori subliniază că pe lângă vulnerabilitate spre
consumul de alcool trebuie să existe anumiţi „triggeri” – precipitanţi – care să contribuie la
dezvoltarea problemei.Aceşti triggeri sunt : stresul, factorii psihologici şi sociali.Există deci,
o anumită categorie de pacienţi care sunt mai supuşi riscului de a dezvolta probleme legate de
alcool. (Constantinescu şi colaboratorii ,2001).
Tratamentul dependenţei de alcool are loc în patru etape :
1.etapa de contact în care accentul cade pe stabilirea diagnosticului şi
evaluarea complicaţiilor organice, clarificarea situaţiei sociale precum şi pe încurajarea
motivaţiei pacientului de a se trata.
2.etapa de dezintoxicare este indicată atunci când sunt de aşteptat simptome
de sevraj severe şi se desfăşoară în spitale de psihiatrie sub supraveghere medicală.
3.etapa de dezobişnuire are ca scop reducerea până la dispariţie a dependenţei
psihice şi consolidarea unei abstinenţe stabile, desfăşurându-se de regulă în centre de
tratament .
4.etapa de postcură şi readaptare are ca scop stabilizarea dezobişnuinţei în
care participarea la grupuri abstinente este de mare importanţă (Porot A. Şi Porot M.,1999).
Psihoterapia prelungită şi terapeutica în colectiv dau rezultate asociate
evident cu tratament medicamentos.După şederi prelungite au fost semnalate vindecări în
proporţie de 30-60%.Pornind de la principiul că alcoolicul trebuie să dorească vindecarea, şi
că ea este sortită eşecului dacă acesta este izolat s-au creat diverse asociaţii ale foştilor
alcoolici vindecaţi.Este modelul american al „Anonymus Alcoolics” , prescurtat AA.Membrii
acestei asociaţii încurajează persoanele aflate în timpul tratamentului şi apoi le
supraveghează pentru a evita recăderile (ibidem).
Pe termen lung rămân abstinenţi circa 50% dintre pacienţii unei clinici
de recuperare cu terapie de lungă durată.Alţi 15% au o recidivă din care îşi revin prin
propriile forţe.Cele mai mari şanse de succes terapeutic le au pacienţii care s-au hotărât să
facă o terapie pe termen lung, pe care o încheie, după care se ataşează unui grup de
întrajutorare.

3. Consumul de alcool la tineri

Problema toxicomaniei apare mai ales în adolescenţă când tinerii trec


printr-o perioadă de criză, în urma căruia trebuie să poată fi capabili să-şi formeze
competenţe şi să-şi asume responsabilităţi specifice adulţilor.
Uneori, adolescenţii,văd viaţa adultă ca fiind plictisitoare, rutinieră.Tot
ce fac părinţii lor este stereotip, determinat de anumite reguli.Toate aceste cerinţe pot părea
ca fiind prea greu de îndeplinit; să fii adult nu merită efortul.De aceea, pot să apeleze la
consumul de alcool ce le oferă posibilitatea de a experimenta ineditul.Însă, din păcate, acest
drum nu le aduce decât izolare de familie, de şcoală.În acest caz, dorinţa de a fi original şi
curiozitatea nu aduc nimic constructiv pentru maturizarea adolescentului.
Exigenţa libertăţii apare din procesul de structurare psihică a
adolescentului.Acesta trebuie să se obişnuiască cu un corp în schimbare, care îi va permite să
acceadă la sexualitate, apare necesitatea să se îndepărteze de zona de influenţă a părinţilor
pentru a-şi realiza propriile idealuri.Fiecare dintre aceste deziderate pot să fie văzute ca
experienţe pozitive care să ofere un câştig, dar constituie şi o ameninţare posibilă : obişnuirea
cu un corp puber înseamnă descoperirea intimităţii sexuale cu riscurile care apar de aici,
îndepărtarea de părinţi oferă spectrul abandonului şi al singurătăţii, implicarea în societate
presupune pe lângă identificarea cu un grup de vârstă cu anumite particularităţi şi norme şi
pericolul conformismului şi a dependenţei exclusive de grup.Astfel adolescentul oscilează
între dorinţa de experineţe noi, de cunoştinţe noi şi dorinţa de a fi autonom, de a nu avea
nevoie de nimic.Un exemplu tipic în acest sens ar fi relaţia cu părinţii: cum să se îndepărteze
de persoanele cu care doreşte să se identifice?, cum să-şi formeze propria personalitate fără
însuşirea unor elemente din personalitatea părinţilor?Adolescentul, în relaţiile pe care le
stabileşte cu ceilalţi implică dependenţa de dorinţele celuilalt şi nu doar de propriile dorinţe.
Însă relaţia cu alcoolul depinde doar de dorinţa sa.Când este singur şi se plictiseşte îi este
deci, foarte la îndemână să recurgă la alcool.Pe de altă parte, relaţia cu semenii implică o
imitare a celorlalţi, importantă pentru integrarea socială ulterioară.De aici presiunea pe care
prietenii o exercită asupra individului pentru a-l convinge să facă ce vor ei şi consumul de
alcool care este strâns legat de intensitatea relaţiilor cu semenii (Richard şi Senon, 2005 ).
Factorii de risc pentru consumul de alcool la adolescenţi sunt :
1.factorii individuali.Trebuie consemnate aici suferinţele somatice sau psihice
cum ar fi tulburările somnului sau ale alimentaţiei sau depresia, tulburări de comportament
precum fuga sau furturile.
2.factorii familiali.Se regăsesc aici separarea familială, obiceiurile de consum ale
părinţilor, tensiunea existentă între părinţi şi copii sau decesul unuia dintre părinţi.
3.factorii de mediu.În afara emigrării, trebuie amintite şomajul şi mizeria socială
sau economică.Totuşi, toate fenomenele care conduc la excluderea şi marginalizarea
tânărului au un efect favorizant şi incitant asupra consumului adictiv de produse.Cea mai
importantă, de departe este excluderea şi ruptura de şcola.
Aceşti factori pot acţiona individual sau cumulat, prezenţa mai multor
factori de risc constituie un risc suplimentar.
Alcoolul este considerat un drog de tranziţie.S-a constatat că mulţi tineri
încep prin a consuma alcool şi continuă prin consumarea drogurilor ilegale.
Dependenţa de alcool este întâlnită la un număr din ce în ce mai mare de
adolescenţi.Este vârsta la care vor să experimenteze, să-şi satisfacă curiozitatea, să
dobândească admiraţia celor din anturajul lor.La aceste cauze se adaugă conflictele cu
părinţii şi exemplul idolilor; de asemenea publicitatea producătorilor de alcool, ce
exploatează dorinţa de independenţă şi rebeliune a copiilor prin asocierea alcoolului cu
libertatea.Presiunea grupului din care tânărul face parte nu este de neglijat.De aceea, acesta
trebuie făcut să înţeleagă că o persoană puternică are întotdeauna curajul să spună „nu” şi
niciodată nu-şi va găsi refugiul în băutură.O persoană puternică este capabilă să asculte
opiniile celorlalţi să ia propriile decizii, în timp ce o persoană slabă cedează presiunii celor
din jur, ajungând să ignore realitatea, şi în cazuri extreme să-şi creeze propriul univers.
Datorită factorilor care pot să determine consumul de băuturi alcoolice la
tineri s-a creat un cadru legislativ care să-i protejeze pe tineri prin interzicerea
comercializării băuturilor alcoolice în incinta unităţilor de învăţământ (Abraham şi
colaboratorii, 2004).
Prevenirea consumului de alcool de către tineri se poate face mai ales
prin măsuri instructiv-educative cum ar fi : introducerea lecţiilor referitoare la alcoolism în
programa şcolară, furnizarea unor informaţii despre efectele consumului de alcool prin
pliante, broşuri, organizarea unor prezentări, etc. şi publicitate negativă a alcoolului.
Iniţierea comportamentului de a consuma alcool se realizează prin învăţare
socială – copiii şi adolescenţii învaţă privind la cei maturi, că a consuma alcool este ceva
plăcut, oamenii care beau sunt veseli, se simt bine.Alcoolul devine deci un risc major pentru
că poate fi încurajat de anturaj şi perceput ca o modalitate prin care pot să fie cosideraţi
maturi.Consumul de alcool devine deci un comportament format pe baza învăţării sociale.
Învăţarea socială a consumului de alcool presupune următoarele
dimensiuni (Băban, 2003) :
> învăţarea acestui comportament se realizează prin observarea
comportamentelor unor persoane importante pentru copil sau adolescent, cum ar fi membrii
familiei, prieteni, celebrităţi;
> învăţarea socială presupune şi formarea unor atitudini pozitive faţă de
efectele alcoolului; adolescenţii învaţă că a consuma alcool face parte dintr-un proces natural
în urma căruia devii mai „sociabil” şi mai „matur”; adolescenţii continuă să consume alcool
mai ales datorită
> influenţei grupului.În această etapă se consolidează comportamentul lor
de consum de alcool.Ca şi consecinţe ale acestora, adolescenţii tind să considere că relaţiile
sociale sunt facilitate şi favorizate de acest comportament prin faptul că alcoolul îi determină
să devină mai volubili şi mai lipsiţi de inhibiţii.Un alt mecanism al consumului de alcool este
utilizarea acestuia pentru rezolvarea situaţiilor de criză pentru care tânărul nu şi-a dezvoltat
abilităţile necesare.
Există numeroase efecte ale consumului de alcool asupra tinerilor.Dintre
acestea amintim (ibidem):
1.accidentele de circulaţie în care sunt implicaţi tinerii aflaţi sub influenţa
băuturilor alcoolice.De aceea trebuie informaţi tinerii să nu conducă sub influenţa alcoolului,
să refuze să intre într-o maşină a cărui conducător a consumat alcool şi să insiste să conducă
maşina cineva care nu a consumat alcool.
2.consumul de alcool creşte riscul de raporturi sexuale
neprotejate.Consecinţele pot fi uneori dezastruoase pentru că există riscul contaminării cu
virusul HIV sau cu alte boli cu transmitere sexuală.De asemenea, apare şi riscul apariţiei unei
sarcini.
3.consumul de alcool poate accentua comportamentele agresive.O persoană
care a consumat alcool poate să interpreteze greşit o remarcă sau un gest al interlocutorului
ceea ce poate duce la agresiuni fizice.
Prevenirea consumului de alcool are ca şi componente (Băban,2003) :
> informaţii privind consecinţele sociale şi de sănătate de scurtă şi de lungă
durată ale consumului de alcool;
> formarea unor valori şi atitudini pozitive faţă de un stil de viaţă sănătos;
> discutarea şi analizarea rolului influenţei grupului, a familiei şi a
mass-mediei în formarea şi menţinerea atitudinilor faţă de alcool;
> discutarea modului în care alcoolul poate diminua performanţele şcolare,
profesionale;
> dezvoltarea deprinderilor de asertivitate şi de a face faţă presiunii grupului;
> dezvoltarea abilităţilor de luare a deciziilor, de gândire critică şi de
management al stresului;
> desfăşurarea activităţilor de recreere sănătoase, cum sunt sportul, muzica,
artele plastice, voluntariatul.
Un studiu realizat de Ministerul Sănătăţii, Institutul Naţional de
Cercetare-Dezvoltare în Sănătate, Direcţia de Sănătate Publică, Ministerul Educaţiei şi
Cercetării, Consiliul Suedez de Informaţii privind alcoolul şi alte droguri, Consiliul Europei în
şcoli privind consumul de tutun, alcool şi droguri a relevat că în 2003 procentul adolescenţilor
de 16 ani care au utilizat o băutură alcoolică era de aproximativ 88%, în comparaţie cu 1999
când prevalenţa consumului de alcool era staţionară.S-a constatat o creştere de 3%. În ceea ce
priveşte starea de ebrietate, 52% dintre elevi au experimentat această stare faţă de 1999
înregistrându-se o creştere cu 20%.Între băuturile utilizate cel mai des de către tineri, aceştia
au declarat în proporţie de 67% că au consumat bere, 42,5% au consumat vin şi 23,5% au
consumat băuturi spirtoase.Studiul relevă o creştere cu 15% la băuturile spirtoase, cu 22% la
bere şi în timp ce la consumul de vin se înregistrează o scădere de 8%.În legătură cu consumul
excesiv de alcool se observă, potrivit studiului, că 23% dintre elevi au consumat 5 sau mai
multe pahare consecutiv, iar 48% au atins starea de ebrietate (Richard şi Senon, 2005).
Un studiu realizat de Gilles Ferreol (Ferreol (coord),2000) identifică unii
indici ai consumului de alcool la adolescenţi.Astfel: 67% dintre tineri beau în compania
colegilor şi 25% în familie; consumul de alcool are loc la prieteni apropiaţi 35%, acasă 21%,
la bar 17% şi în discotecă 14%; în ceea ce priveşte ziua din săptămână în care este consumat
alcoolul 52% dintre respondenţi beau sâmbătă, vineri 19% şi duminică 18%.Băuturile
alcoolice preferate sunt cele spirtoase 42%, bere 29% şi vin 19%.Dintre băuturile spirtoase
preferate sunt cocteilurile 29%, aperitivele cu anason 23% şi whisky 22%.
Rezultatele obţinute în urma acestui studiu pot fi sintetizate după cum
urmează în funcţie de factorii de risc pentru consumul de alcool(ibidem).Astfel, risc ridicat îl
prezintă persoanele care au un mediu familial destructurat şi destrămat, permisiv şi în care
părinţii consumă alcool.Mediul şcolar este caracterizat de repetenţii, probleme de ordin
disciplinar, exmatriculare, presiuni repetate.În sfera particulară întâlnim pulsiuni suicidale,
lipsă de satisfacţie, frustrare, lipsa proiectelor pe termen lung.În ceea ce priveşte modul de
viaţă, întâlnim un număr crescut de petreceri, marginalitate şi autoconformism.Presiunea
grupului se dovedeşte în mare parte determinantă.Comunicarea asociată cu alcoolul pare a fi
mai uşoară, inhibiţiile sunt depăşite.Dincolo de plăcere e vorba şi de dorinţa de evadare,
opunerea faţă de cei mari, depăşirea propriilor limite.Astfel se afirmă adolescentul în căutarea
propriei identităţi.
Ministerul Sănătăţii a decis ca în scopul combaterii consumului excesiv de
produse din tutun şi băuturi alcoolice să includă în pachetul de legi privind reforma în sănătate
aşa numita taxă pe viciu, respectiv pe tutun şi alcool, iar banii obţinuţi din această taxă să fie
utilizaţi pentru finanţarea cheltuielilor de sănătate.Astfel, potrivit proiectului de lege
menţionat, s-a stabilit ca pentru persoanele juridice care produc s-au importă produse din
tutun taxa să fie de 10 euro pentru 1.000 de ţigări, iar pentru tutun taxa să fie de 13 euro/kg.
În ceea ce priveşte persoanele juridice care produc s-au importă băuturi alcoolice altele decât
bere, vinuri, băuturi fermentate, produse intermediare, s-a convenit ca suma să fie de 200 de
euro pe hectolitru de alcool sau 2 euro pe fiecare litru de alcool pur. Aceste taxe, potrivit
proiectului de lege, ar trebui să intre în vigoare o dată cu aprobarea de către Parlament a
pachetului legislativ.În ceea ce priveşte publicitatea, acelaşi proiect de lege prevede taxe şi
pentru publicitate, dar se propune ca acestea să fie aplicate din anul 2007 (Abraham şi
colaboratorii, 2004).
Pentru prevenirea consumului de alcool sunt recomandabile următoarele
măsuri social-economice (ibidem) :
> restrângerea producţiei ilicite;
> limitarea producţiei de băuturi alcoolice distilate;
> producerea de băuturi nealcoolice în cantităţi mari şi variate;
> menţinerea unor preţuri ridicate ale băuturilor alcoolice;
> stabilirea unor condiţii referitoare la publicitatea băuturilor alcoolice prin
mass-media;
> scrierea pe ambalajele băuturilor alcoolice a unor avertismente privind
efectele negative ale acestora;
> interzicerea vânzării băuturilor alcoolice minorilor;
> reducerea numărului de unităţi comerciale în care se consumă în
exclusivitate băuturi alcoolice şi interzicerea funcţionării lor în vecinătatea şcolilor,
căminelor sau a altor locuri frecventate de tineri.
Capitolul II

1. Drogurile ilicite
Din punct de vedere farmaceutic, drogul poate fi definit ca o „materie de
origine vegetală, animală sau minerală, care serveşte la prepararea anumitor medicamente”.În
acest sens activitatea de drogare constă în „administrarea exagerată de medicamente care
duce la obişnuinţă, la necesitatea măririi continue a dozei, fapt care are repercusiuni asupra
organismului” (Drăgan Jenică ,2000) (apud Abraham şi colaboratorii,2004).
În limbaj comun, prin drog se înţelege „orice substanţă susceptibilă de a
da naştere toxicomaniei” (ibidem).
Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte drogul ca fiind „orice
substanţă care, introdusă într-un organism viu, îi poate modifica acestuia percepţia,
umoarea, comportamentul ori funcţiile sale cognitive sau motrice” (ibidem).
Consumul de droguri nu a apărut brusc.Încă din vremuri străvechi se
foloseau anumite plante în ritualuri magice, în cursul ceremoniilor religioase sau în scopuri
medicale.
În literatura vedică se vorbeşte despre lichidul mistic numit soma,
nectarul zeilor, iar în mitologia greacă se face referire la ambrozie, crezându-se că cine o gustă
devine nemuritor.În China se foloseau cannabisul şi opiul în tratamentele medicale.În India
cannabisul era folosit în anumite ceremonii religioase.
Antichitatea cunoştea calităţile unor plante, pe care le numeau uneori
„divinatorii” : macul cultivat de egipteni, din care făceau băuturi tămăduitoare sedative.În
acest sens în Cartea a IV-a a Odiseei, Homer vorbeşte de o băutură pe care fiica lui Zeus,
Elena, îl face pe Menelau să o bea pentru a uita de cele rele (Porot A. şi Porot M.,1999).
Geto-dacii, strămoşii noştri, au folosit drogurile în cadrul ritualurilor
religioase şi la vindecarea bolilor.Treptat s-au descoperit leacuri obţinute din plante cu
proprietăţi toxice şi narcotice.
În prezent, producţia şi consumul de droguri au cunoscut o explozie
extraordinară.România a fost iniţial o ţară de tranzit, dar a devenit între timp o piaţă
profitabilă de desfacere a drogurilor.În timpul regimului comunist traficul ilicit de stupefiante
nu a afectat în mod deosebit ţara noastră.După 1989, traficanţii s-au îndrepatat spre căminele
studenţeşti, acum sunt prezenţi în baruri, discoteci şi chiar la colţ de stradă.
Clasificarea drogurilor se face în funcţie de anumite criterii dintre care
amintim : originea produsului, regimul juridic şi efectul produs asupra sistemului nervos
central.
a.După originea produsului (Abraham şi colaboratorii, 2004):
- sintetic (produsele de plecare se obţin prin sinteză);
- semisintetic (produsele de plecare conţin şi produşi naturali);
- natural (compuşi naturali).
b.După regimul juridic (ibidem) :
- licite (substanţe a căror fabricare şi administrare sunt supuse controlului);
- ilicite (substanţe interzise).
c.După efectul produs asupra sistemului nervos central (ibidem) :
- psiholeptice;
- psihoanaleptice;
- psihodisleptice.
> Psiholepticele sunt depresori ai activităţii psihice.Aici sunt incluse
hipnoticele (somnifere), tranchilizantele şi sedativele (anxiolitice, calmante) şi
neurolepticele.Hipnoticele sunt folosite pentru inducerea somnului.Acestea pot avea şi efecte
adverse cum sunt somnolenţa, buimăceala la trezire, micşorarea performanţelor
motorii.Tranchilizantele şi sedativele sunt folosite pentru atenuarea stării de
anxietate.Neurolepticele sunt medicamente antipsihotice cu efecte complexe ce includ starea
de indiferenţă, atenuarea tulburărilor psihotice, fenomene vegetative şi endocrine diverse.
> Psihoanalepticele sunt stimulenţi ai activităţii psihice.Din această grupă
amintim nonanalepticele sau stimulenţi ai vigilităţii şi timoanalepticele caracterizate prin
acţiunea lor antidepresivă.
> Psihodislepticele sunt substanţe care perturbă activitatea psihică.Sunt
psihodisleptice halucinogenele, stupefiantele şi euforizantele.Halucinogenele provoacă
halucinaţii, adică experienţe perceptive care se însoţesc de credinţa absolută în realitatea unui
obiect fals perceput.Stupefiantele sunt substanţe psihotrope susceptibile să genereze
toxicomanie.Ele generează o stare de extremă inerţie fizică şi psihică în care subiectul are
privirea aţintită în gol şi nu reacţionează decât la stimuli deosebit de puternici.Cele mai
cunoscute stupefiante sunt morfina şi heroina.Euforizantele determină la consumatori o
dispoziţie hipertimică pozitivă, puerilă.
În continuare vom prezenta principalele droguri.Acestea sunt cocaina,
cannabisul şi derivaţii, opiul şi derivaţii, solvenţii volatili, anestezicele, halucinogenele şi
amfetamina.
1.Cocaina (coke, white, coco, nea, zăpadă)
Erythroxylon coca este arborele din care este extrasă cocaina.Cocaina a fost
demunită drogul disperării sau a săracului deşi se vinde cu zeci de dolari doza.
Coca se utilizează de foarte mult timp.În societăţile precolumbiene era
folosită ca plantă medicinală, drog stimulant sau obiect de ritual.La trei secole după
descoperire cocaina devenise populară peste Atlantic (a făcut parte din formula
Coca-Cola).Freud a fost promotorul ei în Europa.El a propus folosirea cocainei ca
anestezic.Freud a ajuns să consume cantităţi mari din acest produs şi chiar l-a recomandat
unui prieten morfinoman pentru a încerca să-l dezintoxice.Toxicitatea cocainei a determinat
însă renunţarea la utilizarea ei (Richard şi Senon,2005).
Prima doză produce adesea o impresie dezagreabilă (ameţeală, slăbiciune,
enervare, insomnie).A doua antrenează o exaltare euforică.În mod clasic, priza nazală (sniff)
asigură un efect rapid. „Liniile” de cocaină sunt aspirate pe nas cu ajutorul unui pai.Dar 40%
dintre cocainomani utilizează ţigareta sau calea intravenoasă (Porot A. Şi Porot M.,1999).
Drogul ajunge în creier în zece secunde.Valul euforic durează doar zece
minute şi impune luarea unei noi prize de drog sub ameninţerea unei căderi psihologice
importante care poate împinge la crimă.
Argumentul utilizat în favoarea cocainei este că, există mai mici riscuri de
contractare a virusului HIV datorită neutilizării injectării.În realitate 30-40% din drogaţi îşi
injectează cocaină diluată în suc de portocale.
Primele manifestări includ euforia, dar o euforie activă.Individul se simte
uşor, curajos, rezistent.El este mai lucid, mai guraliv, dovedeşte o nevoie intensă de
viteză.După acest episod de agitaţie intensă subiectul cade în apatie, într-o indiferenţă din
care caută să iasă printr-o nouă priză de drog.Astfel, cocainomanul se trezeşte prins într-un
cerc vicios, care se reia la fiecare consum.Urmează apoi faza halucinatorie şi tulburările de
comportament.Apar iluziile animate, în principal vizuale: tablourile prind viaţă, perdelele se
mişcă.Un tip aparte de halucinaţie este cea cutanată ce include senzaţii anormale de frig, de
electricitate, de furnicături.Apoi, curând, apare senzaţia că eşti devorat la suprafaţă (cutanar)
de paraziţi minusculi pe care individul îi vede şi îi simte.Individul se scarpină fără încetare, se
ciupeşte, uneori se zgârie în căutarea „viermelui”.Zgârieturile numeroase sunt mărturiile
acestei activităţi.De asemenea, buzele, gura sunt pline de sticlă pisată, de nisip pe care
individul încearcă să le smulgă (Porot A. Şi Porot M.,1999).
Cocainomania degenerează repede în obsesia individului că este pândit,
supravegheat, ameninţat; el se baricadează în casă, se ascunde sub pat, vegetează într-o stare
de dezordine, neglijenţă.Când doreşte să-şi procure o altă doză o face furişându-se pe lângă
pereţi sau, din contră, aleargă într-o cursă nebunească.Micul toxicoman nu ajunge la asemenea
manifestări.El se distinge prin alternanţele dintre depresie şi agitaţie, prin privirea neliniştită,
prin senzaţia neîncetată de mâncărime.(ibidem)
Activitatea practică este nulă.Treburile sunt abandonate, apare şi se
manifestă delicvenţa prin furturi şi acte de violenţă
Decăderea intelectuală şi dezagregarea personalităţii apar după câţiva ani
(cinci-zece).Se stabileşte un sindrom cronic, caracterizat prin insomnie, apatie, printr-o
adevărată psihoză paranoidă.La femeile cocainomane, incidenţa avorturilor este de 36% iar
procentul naşterilor premature este mult superior faţă de normal.
Simptomele sevrajului includ oboseala şi depresia.Tratamentul include
internarea într-un mediu spitalicesc şi îngrijire psihoterapeutică.

2.Cannabisul şi derivaţii săi (marijuana, haşiş)


Cânepa (cannabis sativa) este o plantă care are plante femelă diferite de
plante mascul şi este originară din Asia Centrală, de unde s-a răspândit în celelalte ţări.Planta
femelă secretă în jurul vârfurilor înflorite o răşină dotată cu proprietăţi fiziologice active.Ea
este cea care furnizează produsele utilizate de toxicoman (Porot A. Şi Porot M., 1999).
Cannabisul se utilizează sub trei forme (ibidem) :
a.răşina secretată este modelată în plăci sau mici batoane în vederea consumării;
b.cânepa ca atare este culeasă şi uscată, tocată şi amestecată apoi cu anumite
sorturi de tutun.Ea poartă denumiri diferite: bhang şi ganja (India), kif (Algeria, Maroc),
marijuana (America).Toate acestea au grade diferite de toxicitate : marijuana este relativ slabă
şi analoagă cu bhang-ul.Ganja este de trei ori mai puternică decât bhang-ul, iar haşişul este de
două-trei ori mai puternic decât ganja.
c.haşiş lichid care se administrează prin injectare sau pe cale orală
Preparatele utilizate de toxicomani se clasează în trei categorii:drogurile de
fumat sub formă de ierburi sau bastonaşe transformate în pudră şi amestecate în tutun, rulate
apoi sub formă de ţigări numite „joint”, droguri de băut şi droguri de mâncat sub formă de
dulciuri.
Beţia cannabică a fost descrisă ca având mai multe faze.Prima este faza de
excitaţie euforică.La o oră sau două de la ingerare subiectul manifestă o senzaţie de bunăstare
fizică şi morală, de mulţumire interioară, de fericire intimă şi imposibil de definit.Această
fericire profundă este expansivă şi comunicativă.A doua fază este cea de exaltare senzorială
şi afectivă.Ea se manifestă printr-o acuitate crescută a percepţiilor ce dă naştere unor
halucinaţii.Individul este extrem de susceptibil trecând de la tandreţe, la impulsivitate bruscă
cu ieşiri agresive.În această fază noţiunile de timp şi spaţiu sunt profund perturbate, timpul se
micşorează, distanţele se măresc.Faza extatică este de beatitudine liniştită, traversată uneori
de viziuni.După câteva ore de la destinderea extatică subiectul adoarme (Abraham şi
colaboratorii, 2004).
Folosirea uzuală a cannabisului duce la dependenţă.În această fază pot
surveni episoade acute cu accese de agitaţie delirantă, pusee anxioase şi reacţii
criminale.Adesea, episoadele acute se prelungesc printr-o stare de apatie, de indiferenţă, de
atenuare a afectivităţii.
Efectele de sevraj pot include agitaţie, insomnie, iritabilitate şi
anxietate.Intoxicaţia cronică impune dezintoxicare şi izolare, dar recidivele sunt destul de
frecvente.

3.Opiul şi derivaţii săi


Opiul brut este sucul îngroşat, vâscos, cules prin incizarea capsulei încă
verzi a unui soi special de mac, papaver somniferum album, cultivat în special în ţările
asiatice.Multă vreme, morfina a fost principalul derivat din opiu, dar ea a făcut loc astăzi
heroinei care este considerată de trei ori mai puternică (Richard şi Senon, 2005).
Opiul şi derivaţii se folosesc în primul rând împotriva durerilor foarte acute
şi persistente ale unor maladii.
Opiomanii îşi păstrează multă vreme o sănătate aparent normală şi o
activitate intelectuală şi profesională suficientă, dar aceşti indivizi sunt vulnerabili în faţa
infecţiilor.
Toxicomania opiacee cunoaşte mai multe căi de administrare: injectare
subcutanată sau absorbţiile bucale, respiratorii (Abraham şi colaboratorii, 2005) :
a.fumătorii de opiu folosesc reziuul de opiu încă bogat în morfină.Efectele sunt
fericirea liniştită şi contemplativă, exaltarea imaginaţiei.
b.mâncătorii şi băutorii de opiu consumă opiu sub formă de pilule sau de elixir
sedativ care în prezent se eliberează doar în farmacii.
c.morfinomanii se injectează mai ales pe parte exterioară a coapselor, pe
antrebraţe, în zona abdominală.Injectarea determină o exaltare intelectuală însoţită de un calm
fizic.Morfinomanul îşi păstrează destul de mult timp luciditatea intelectuală şi o judecată
suficient de bună.
d.codeinomanii
e.heroinomanii.Heroina se prezintă ca un praf, o pudră albă, cristalizată.Cea
oferită astăzi pe piaţă conţine rareori mai mult de 2% substanţă pură.Heroina este de cinci ori
mai toxică decât morfina, are o acţiune mai brutală. Efectele psihofiziologice ale heroinei sunt
mai brutale decât ale morfinei cu un accent pus pe impulsivitate în momentul dezobişnuirii şi
cu o angoasă respiratorie mai violentă.Majoritatea indivizilor utilizează astăzi injectarea
heroinei pentru senzaţia de fericire intensă, calmare a tensiunilor psihice imediat după
injectare.Acest efect foarte puternic este urmat apoi de o fază stuporoasă însoţită de greţuri,
senzaţii de vertij.Heroinei injectate pe cale intravenoasă i se datorează cel mai des moartea
prin supradoză.Unul dintre semnele cele mai sigure prin care se depistează utilizatorii de
heroină este modificarea venelor care devin maronii.
Dacă se utilizează mai multe zile, opiul dezvoltă dependenţă cu consecinţe
grave.Dezobişnuirea bruscă generează anxietate crescândă cu agitaţie, crize impulsive,
transpiraţie abundentă, răcirea extremităţilor, paloare, tahicardie.(Porot A.şi Porot M.,1999).
Cura toxicomanilor de opiu este decurajantă pentru că întâlnim numeroase
recidive.Un toxicoman se dezobişnuieşte prin izolare riguroasă, absolută şi prelungită într-un
aşezământ specializat.După trei săptămâni subiectul încetează să mai sufere într-o manieră
foarte penibilă, dar starea de trebuinţă fiziologică încă nu a dispărut.De aici şi numeroasele
recidive.

4.Solvenţii volatili
Iniţial, adolescenţii erau cei care inhalau vaporii rezultaţi din lipici.Apoi, au
fost folosite tot felul de produse: solvenţi, adezivi, dizolvanţi, lacuri, produse petroliere,
etc.Toate aceste produse au o acţiune toxică asupra organismului în special asupra sistemului
nervos, a ficatului, inimii, plămânilor, aparatului digestiv.Efectele asupra psihismului sunt :
starea de ebrietate sau euforie, uneori halucinaţii.Pe termen lung se observă perturbări afective
şi heteroagresivitate (Porot A., Porot M., 1999).
Manifestările intoxicaţiei apar în câteva momente de la administrare şi pot dura
câteva minute sau cel mult o oră.Tabloul simptomatic este caracterizat de: ameţeală,
incoerenţă ideo-verbală, manifestări halucinatorii, anxietate sau euforie şi agresivitate.
Frecvenţa utilizării este greu de evaluat, vârsta preferenţială este de la 11 la 16
ani.Există o formă tipică de consum care apare la copii de 13-15 ani fără probleme sociale sau
şcolare.Motivele pentru consum sunt curiozitatea şi presiunea covârstnicilor.Intoxicarea se
face în grup mic şi în secret.A doua formă este un consum bi- sau trisăptămânal şi apare la
unii copii cu probleme familiale şi şcolare (ibidem).

5.Anestezicele (PCP)
Phencyclidina (PCP) a fost dezvoltată iniţial de o companie farmaceutică dar
s-a renunţat la folosirea ei medicală pentru că declanşează simptoame de tip schizofrenic.Este
disponibilă ilegal ca o pudră albă, cristalină, care poate fi dizolvată fie în alcool, fie în
apă.Utilizarea ei a fost mai întâi orală, apoi a apărut obiceiul de a o fuma şi apoi de a o
injecta.Efectele sunt în funcţie de calea de administrare: dacă se foloseşte dizolvată efectele
apar în câteva secunde, fumată efectele apar în 2 până la 5 minute, iar sub formă de pastile sau
amestecată cu mâncarea efectele apar după 30 de minute.Efectele se menţin 4-6 ore şi uneori
mult mai mult. PCP poate determina reacţii psihotice, cu comportament neadecvat, adesea
violent, agitaţie, euforie, halucinaţii, dezorientare (Vintilă, 2004).
Dozele scăzute de PCP produc euforie şi scăderea inhibiţiei.Dozele medii pot
cauza anestezierea la nivelul întregului organism, cu tulburări de percepţie care pot genera
reacţii de panică şi comportamente defensive violente.Doze mari pot produce paranoia,
halucinaţii auditive, psihoze, similare cu schizofrenia.Dozele masive pot produce aritmii
cardiace, rigiditate musculară, convulsii, insuficienţă renală acută şi chiar
moartea.Phencyclidina generează dependeţă psihică şi fizică.Dezvoltarea toleranţei este
contestată.

6.Halucinogenele sau psihodislepticele (mescalina, psilocybina, L.S.D.)


Mescalina este un alcaloid de peyotl, un cactus din Mexic.Ciupercile
halucinogene au ca principal alcaloid psilocybina.Un derivat al acidului lisergic sau L.S.D.
(Lysergic Saüre Diethylamid) este la origine un derivat al cornului de secară.L.S.D. este un
halucinogen extrem de puternic, fiind necesare doze mici pentru a produce efectul.Comparativ
cu L.S.D.-ul , psilocybin este de 100-200 de ori mai slab, iar mescalina este de aproximativ de
4000 de ori mai slab.Halucinogenele sunt de obicei asociate cu atacuri de panică în
momentele culminante ale experienţei cu drog.Absenţa necesităţii de a repeta experienţa cu
drog, absenţa dependenţei sunt alte caracteristici ale halucinogenelor.Consumarea de
psihedelice poate genera experineţe de ieşire din spaţiul nostru conceptual.(Vintilă,2004)
Efectele acestor trei produse sunt destul de asemănătoare.Totul începe cu o
stare de veselie, de râs, de expansivitate.Curând, subiectul intră într-o perioadă de alterări ale
simţurilor şi de tulburări afectivo-intelectuale şi de comportament, precum şi de efecte
organice (PorotA. şi Porot M.,1999).
Halucinogenele provoacă o hipersensibilitate senzorială care alterează şi
exaltă simţurile.Ele afectează în special văzul.Sunt prezente iluziile vizuale: culori cu
intensitate sporită, obiectele au o luminozitate intensă, forma şi distanţele sunt perturbate,
contururile şi suprafeţele sunt distorsionate.Pe plan auditiv apar iluzii privind intensitatea sau
localizarea fenomenelor sonore (ibidem).
Drogurile alterează personalitatea, dezorganizează conştiinţa.La început
activitatea intelectuală este aparent accentuată, subiectul vorbeşte mult şi se poate nota o
aparenţă de pierdere a ideilor.Discursul său vădeşte o autoadmiraţie şi o autosatisfacţie fără
limite.
Utilizarea necontrolată a acestor produse poate determina reacţii anxioase ce
provoacă panică în decursul căreia unii bolnavi încearcă să se sinucidă.În aceste cazuri,
fantasmele psihodisleptice persistă în mod obsedant sau revin chiar fără consumul unei noi
doze de drog. Alteori, drogul poate provoca o veritabilă decompensare urmată de declanşarea
unei psihoze.
L.S.D. este uşor de sintetizat în mod aproape artizanal.Este un produs incolor,
inodor şi insipid care acţionează chiar şi în cantităţi de micrograme.Efectul dominant al
intoxicaţiei lisergice este halucinator.Experienţa durează între şase şi douăsprezece
ore.Adepţii acestui drog sunt, de obicei, tineri intelectuali de 18-25 de ani, băieţi şi fete
(Richard şi Senon, 2005).
Efectele raportate de utilizatorii de L.S.D. sunt : dezinhibiţia comunicării,
modificări ale percepţiiilor cu tulburări vizuale şi auditive, modificări ale noţiunii de
timp.Subiectul care a consumat L.S.D. face deseori o bună prezentare a iluziilor şi
halucinaţiilor sale, dar spune că se simte detaşat de sine.Subiectul recunoaşte interlocutorul,
răspunde adecvat întrebărilor.Nu sunt posibile acţiunile complexe, concentrarea atenţiei este
dificilă, este vorba deci de scăderea capacităţii de concentrare.Noţiunile de timp şi spaţiu sunt
perturbate : duratele şi distanţele sunt apreciate greşit.Dispoziţia este variabilă, ea trece de la
euforie la anxietate, de la anxietate la impulsivitate.Comportamentul este caracterizat de
inerţie şi de lipsă de reacţie (Vintilă, 2004).

7.Amfetaminele (ecstasy)
Amfetaminele sunt droguri care accelerează funcţionarea
organismului.Efectele fizice ale amfetaminei sunt similare cu cele ale altor droguri
stimulente.Consumatorii experimentează sentimente de euforie, alertă crescută şi o energie
crescută.Creşte activitatea cardiacă, respiratorie şi presiunea sanguină, senzaţiile de oboseală
şi foame sunt diminuate.Pot apărea palpitaţii.Apar tulburări de vorbire, cu alternanţă de
vorbire precipitată, agitată şi încetinită.Dozele mari pot duce chiar la colaps
fizic.Amfetaminele doar anulează nevoia de odihnă şi mâncare, nu o suplinesc (Vintilă,2004).
Amfetaminele produc iniţial plăcere fizică, aşa încât consumatorii doresc să
repete consumul de drog.Consumul de amfetamine sporeşte încrederea în sine, ducând la
ignorarea realităţii şi a limitelor personale, consumatorii crezând că sunt capabili să realizeze
obiective pe care nu le pot îndeplini în stare normală (ibidem).
Efectele imediate sunt comunicarea excesivă, agresivitate sporită, respiraţie
şi bătăi ale inimii accelerate, halucinaţii vizuale şi auditive.Apoi, acţiunile devin compulsive,
repetitive, iar pe termen lung apar tulburări mintale asemănătoare schizofreniei paranoide,
malnutriţie şi îmbolnăviri repetate datorită dietei sărace şi a lipsei somnului.
Amfetaminele provoacă dependenţă, în lipsa consumului apar simptomele de
sevraj : epuizarea severă, somn profund ce durează 24-28 de ore, depresie profundă, reacţii
anxioase.
Ecstasy (MDMA) este vândut sub formă de comprimate albe sau
cafenii.Ecstasy oferă o minunată stare de bine, căldură, iubire şi experienţă empatetică.
Simţurile rămân clare, emoţia este intensificată, gelozia şi neîncrederea sunt înlocuite cu un
sentiment al dragostei universale.Dezamăgitor, însă această primă experienţă nu va mai fi
trăită la fel de intens niciodată.Contrar unei opinii răspândite MDMA nu este afrodisiac, dar
permite înlăturarea inhibiţiilor sociale, cu o creştere a sezualităţii şi a nevoilor de contacte
intelectuale şi fizice, asociate cu o scădere a anxietăţii şi a caracterului defensiv.După
administrare mulţi consumatori descriu o perioadă de dezorientare de aproximativ 30 de
minute, urmată de o perioadă de stimulare euforică de 3 până la 6 ore, în care comunicarea cu
o altă persoană este ameliorată, perioadă ce se caracterizează prin abolirea senzaţiei de
oboseală şi prin tulburări de memorie.Această fază produce o stare de epuizare şi de depresie
de aproximativ opt ore, care uneori poate favoriza utilizarea altor droguri pentru înlăturarea
efectelor (Richard şi Senon, 2005).
Utilizarea ecstasy-ului alterează performanţele profesionale, şi, mai grav,
cele rutiere, în special datorită oboselii ce urmează consumului acestei substanţe.
Se estimează că 75% dintre consumatorii de droguri injectabile sunt
contaminaţi cu virusul hepatitei C şi în jur de 40% cu virusul hepatitic B.Oficial, numărul de
cazuri de HIV/SIDA este foarte mic dar s-ar putea ca numărul real să fie mai mare. (Richard
şi Senon, 2005).
Infracţionalitatea legată de consumul şi traficul de droguri a crescut
constant începând cu 1990, tendinţa accentuându-se în ultimii ani.Dacă în anul 1989 s-au
înregistrat numai 11 infracţiuni legate de droguri, în 2003 s-au înregistrat 1462.Cantităţile de
droguri confiscate au crescut de la câteva kilograme pe an (475 kg în perioada 1970-1990) la
sute şi chiar mii de kilograme anual (5569 kg în 1996) (ibidem).
Conform Direcţiei Generale a Penitenciarelor, în anul 2003 s-au declarat
consumatoare de droguri un număr de 1504 persoane deţinute, comparativ cu 1065 în anul
2001 şi 1131 în 2002.
2. Dependenţa de droguri

Drogurile creează dependenţă, ceea ce înseamnă că, după un timp,


consumatorul îşi pierde libertatea de a alege, de a fi el însuşi.
Dependenţa este o stare de intoxicaţie acută, caracterizată prin necesitatea
constrângătoare de folosire a drogurilor.Cele patru trăsături care definesc dependenţa, sub
forma ei completă sunt (Stroescu, 1999) (apud Abraham şi colaboratorii, 2004) :
a.dependenţa psihică, definită ca dorinţa imperioasă şi irezistibilă ce obligă pe
toxicoman să continue utilizarea drogului care i-a adus dependenţa, pentru a înlătura
disconfortul psihic.Efectul plăcut, îndeamnă la repetarea administrării, ducând în cele din
urmă, prin întărirea repetată a condiţionării, la învăţarea comportamentului ce caracterizează
dependenţa.La aceasta poate contribui reactivitatea particulară a individului care resimte mai
intens satisfacţia creată de drog.Dependenţa psihică se întâlneşte în toate cazurile de
dependenţă, având pentru fiecare drog în parte, anumite particularităţi;
b.toleranţa, adică diminuarea progresivă a efectului la repetarea administrării,
respectiv necesitatea creşterii dozei pentru a obţine efectul scontat;
c.dependenţa fizică, adică necesitatea de a continua folosirea drogului pentru a
evita tulburările, uneori grave, care apar la întreruperea administrării – sindromul de
sevraj.Modul de manifestare a sevrajului diferă în funcţie de drog;
d.psihotoxicitatea se manifestă prin tulburări de comportament, uneori cu aspect
psihotic, care apar în cazul folosirii îndelungate de doze mari a substanţelor care creează
dependenţa.
Dependenţa de tip morfinic cuprinde atât dependenţa psihică cât şi pe cea
fizică, acestea fiind înoţite de toleranţă.Dependenţa psihică este însoţită de efecte euforizante,
este puternică, determinând dorinţa imperioasă de a consuma din nou drogul.Toleranţa este
apreciabilă.Sindromul de sevraj este violent, greu de suportat de către organism, reluarea
administrării este determinată nu numai de dependenţa psihică, ci şi de cea fizică (ibidem).
Dependenţa de tip amfetaminic are ca principale caracteristici, dependenţa
psihică şi toleranţa, dependenţa fizică este rară.
Dependenţa de tip cocainic se caracterizează atât prin dependenţă psihică,
care se instalează rapid şi este puternică, cât şi prin toleranţă avansată.Dependenţa fizică este
puţin accentuată.
Dependenţa de tip barbituric implică dependenţă psihică şi fizică foarte
puternice.Sevrajul, este foarte greu de suportat putându-se ajunge prin complicaţii, chiar la
moarte.
Dependenţa generată de tranchilizante este asemănătoare cu cea determinată
de barbiturice, cu singura diferenţă că dependenţa psihică este foarte rară.
Dependenţa generată de L.S.D. se caracterizează prin lipsa dependenţei
fizice şi a toleranţei.
Dependenţa de cannabis se carcaterizează prin dependenţă psihică şi
toleranţă, fără a fi prezentă dependenţa fizică, cu excepţia cazurilor de consum exagerat.
Dependenţa de droguri poate fi explicată prin determinanţi sociali,
psihologici, biologici şi familiali.
> Determinanţii sociali. Dependenţa este explicată ca o formă de devianţă de la
o normă, sau ca o formă de conformare la normele grupului.Norma este o regulă socială sau
de conduită sau un standard comportament la care aderă un grup.Conformitatea presupune
supunerea la normele grupului, iar obedienţa la prescripţiile unei autorităţi.
> Determinanţii psihologici.Nu există un anumit tip de personalitate care să
creeze predispoziţie pentru abuzul de droguri, dar există trăsături de personalitate frecvent
întâlnite la toxicomani.Aceste trăsături psihologice predispozante sunt : control slab al
impulsurilor, evitarea situaţiilor stresante, tendinţe depresive, stimă de sine scăzută, frică de
durere şi agresivitate, frica de succes, confuzie privind identitatea sau rolul social.
> Determinanţii biologici.La anumite persoane există deficienţe metabolice la
nivelul centrilor plăcerii ce determină individul să găsească metode de a obţine stările căutate.
> Determinanţii familiali.Un comportament adictiv la părinţi poate induce o
stare de predispoziţie copilului.
Factorii de risc sunt grupaţi în 4 categorii (Abraham şi colaboratorii, 2004):
a.factorii socio-culturali
> legi care promovează folosirea;
> standarde sociale care promovează folosirea drogurilor legale;
> existenţa ofertei;
> condiţii economice precare.
b.factori interpersonali
> antecedente ale consumului în familie;
> atitudine favorabilă a familiei faţă de droguri;
> circumstanţe familiale precare;
> certuri în familie sau divorţ;
> prieteni care sunt consumatori.
c.factori psihosociali
> tulburări de comportament existente în copilărie;
> eşec şcolar;
> tensiuni în şcoală;
> atitudine favorabilă faţă de consum;
> începerea consumului la vârstă fragedă.
d.factori biogenetici
> factorii genetici determină vulnerabilitatea;
> vulnerabilitatea psiho-somatică pentru efectul substanţelor.
Criteriile de stabilire a dependenţei de droguri sunt:
1.preocuparea pentru procurarea substanţei.Pentru un dependent un
prieten este o persoană care îl ajută să-şi procure droguri, iar un duşman este cineva care îl
denunţă la poliţie.Datorită caracterului ilicit al consumului de droguri toxicomanul poate trăi
experienţa izolării de tipul „eu împotriva lumii”.Dependentul face orice pentru a-şi putea
procura drogul, chiar devine dealer.
2.folosirea unei cantităţi mai mari de drog decât a anticipat utilizatorul.Nici
un individ care consumă droguri nu s-a gândit să devină dependent.În momentul în care îşi dă
seama că nu mai poate controla consumul dependenţa este deja instalată.Până atunci percepe
consumul celorlalţi ca fiind mai ridicat decât al lui.
3.creşterea toleranţei la droguri.După trecerea unei perioade de timp de la
primul consum de droguri apare obşnuinţa, care atrage după sine creşterea progresivă a
dozelor.
4.sindromul caracteristic abstinenţei (sevrajul).
5.folosirea drogului pentru a controla sau a evita simptomele
abstinenţei.După fiecare doză de drog consumatorul cunoaşte extazul.După scurt timp însă,
urmează depresia ce-l determină pe consumator să dorească să repete doza.Acest cerc vicios
se repetă mereu, consumatorul ajungând în stadii avansate ale dependenţei încercând mai mult
să evite efectele negative decât să obţină starea de plăcere.
6.eforturi repetate de a renunţa la consumul de droguri.Consumatorul de
droguri se confruntă cu încercări repetate de a renunţa la consum.Între condamnarea din
partea societăţii pentru consum şi încurajările prietenilor consumatori , toxicomanul oscilează
mereu.
7.consumul de droguri în momente nepotrivite sau când abstinenţa afectează
viaţa de zi cu zi. Pentru dependent, drogul constituie un antidot antistres pe care îl consumă în
momente nepotrivite pe parcursul zilei cum ar fi la serviciu sau la volan.
8.reducerea activităţilor sociale, profesionale sau recreaţionale pentru a
continua consumul de droguri.Dependenţa de droguri are ca şi consecinţe absenţa implicării în
viaţa familiei, renunţarea la vechiul anturaj, scăderea interesului pentru preocupările
intelectuale şi cele sportive.
9.consumul de droguri continuă cu toate problemele sociale, emoţionale sau
fizice.Pentru dependent procurarea drogului este prioritară, nimic altceva nu contează
(ibidem).
Căile de administrare sunt calea orală, bucală sau sublinguală, calea
inhalatorie, calea injectabilă, calea transmucozală şi cea cutanată.
Cel mai important efect al drogurilor se produce prin alterarea funcţiilor
cerebrale.Pentru că drogul nu poate fi injectat direct în creier acesta ajunge după adminstare în
circuitul sanguin şi de acolo la creier.După ce drogul este prezent în organism acesta nu
ajunge direct la creier, efectele acestuia sunt determinte de cantitatea de drog care ajunge prin
circuitul sanguin la etajele cerebrale superioare.Eliminarea drogului din organism se face prin
transformări chimice la nivelul ficatului sau prin excreţie.Excreţia se poate face prin plămâni
sau prin fluidele corpului : transpiraţie, lacrimi, salivă, urină, bilă.

3. Consumul de droguri la tineri

Drogurile constituie o problemă majoră cu care se confruntă tânăra


generaţie.Părinţii şi profesorii sunt total nepregătiţi pentru a face faţă acestei situaţii.De aceea,
asaltul traficanţilor de droguri asupra locurilor fecventate de tineri, asupra liceelor şi
campusurilor universitare devine foarte greu de controlat.Pentru prevenirea acestei situaţii este
necesară informarea populaţiei.Câteva din aceste posibilităţi sunt:
> învăţarea.Este recomandabil să se cunoască cât mai multe informaţii despre
droguri.Pentru a avea un impact mai puternic se recomandă ca procesul de învăţare să se
facă împreună cu adolescenţii şi apoi să se comenteze informaţiile.
> comunicarea.Dacă anturajul, cel adult, se interesează şi este preocupat în mod
real de grijile, temerile şi bucuriile adolescenţilor se creează premisele unei comunicări
sincere şi bazate pe încredere.Această comunicare trebuie să ţină cont şi de dorinţa de
intimitate a tinerilor, deci nu este recomandabilă forţarea unor răspunsuri.
> cunoaşterea.Dacă sunt cunoscute calităţile şi defectele tinerilor de către
persoanele din anturaj, aceştia pot fi sprijiniţi când întâmpină greutăţi şi nu vor mai fi
nevoiţi să apeleze la surogate de fericire.Cunoaşterea anturajului tânărului este, de
asemenea importantă, pentru că se pot afla informaţii despre valorile covârstnicilor şi se
mai poate verifica comportamentul adolescentului în afara casei.
> atenţia.Orice indiciu care poate sugera un consum de droguri trebuie luat în
considerare.

Principalii indici care pot sugera un consum de droguri sunt (Băban, 2003):
> schimbarea bruscă a comportamentului;
> scăderea memoriei;
> pierderea gradată a interesului faţă de familie, prieteni, şcoală, sport, pasiuni;
> schimbarea prietenilor şi încercarea de ascundere a lor;
> ochi injectaţi, pupile dilatate sau concentrate, coordonare deficitară a mişcărilor
oculare;
> acte de furt, minciuni;
> vorbire rapidă sau încetinită;
> lipsa inexplicabilă a banilor sau a obiectelor de valoare din casă;
> irascibilitate sau agresiune;
> treceri fără motiv de la bucurie sau tristeţe;
> pierderea sau creşterea apetitului;
> stări de somnolenţă şi apatie necaracteristice sau neoboseală sau insomnie;
> ascultarea unor melodii care încurajează consumul de droguri;
> mirosuri sau pete neobişnuite pe piele sau pe îmbrăcăminte, urme de înţepături,
vânătăi;
> deţinerea de prafuri, capsule, fiole, seringi, ace, etc.;
> asumarea de comportamente de risc : conducerea autovehiculelor, relaţii
sexuale neprotejate;
> probleme cu legea.
Efectele grave ale consumului de droguri includ (Băban,2003) :
> accidente de maşină – consumul de droguri este una dintre principalele cauze
ale accidentelor de maşină în care sunt implicaţi adolescenţii şi tinerii;
> violenţă şi delicvenţă – adolescenţii care consumă droguri sunt predispuşi la
acte de violenţă;
> comportamente sexuale de risc – riscul pentru sarcini nedorite, infectarea cu
boli cu transmitere sexuală, inclusiv HIV/SIDA este foarte mare;
> costuri emoţionale – consumul de droguri scade stima de sine, creşte riscul de
apariţie a depresiei şi a agresivităţii, creează probleme cu prietenii, şcoala sau părinţii;
> suicidul – în multe cazuri consumul de droguri duce la suicid.
Un studiu efectuat de Ana Stoica-Constantin şi Ticu Constantin
investighează fenomenul consumului de droguri în România (Ferreol (coord.), 2000).Prima
parte a studiului pe care o vom analiza în continuare urmăreşte identificare factorilor
favorizanţi şi a factorilor inhibitori pentru consumul de droguri în rândul
adolescenţilor.Rezultatele studiului au scos în evidenţă că 92,9% dintre subiecţi nu au
consumat niciodată droguri, 4,5% declară că au încercat câteva, 1,2% declară că obişnuiesc să
consume droguri.În opinia adolescenţilor cauzele interne ale consumului de droguri sunt
curiozitatea, dorinţa de senzaţii tari, lipsa de maturitate, problemele personale, singurătatea,
iar cele externe sunt anturajul, climatul familial defavorabil, nivelul cultural sau intelectual
redus, lipsa informaţiilor despre droguri şi imitarea modelelor din filme.Cauzele interne au
ponderi similare în determinarea comportamentului de consum, în timp ce cauzele externe
sunt mai degrabă stereotipice spun autorii studiului.În ceea ce priveşte situaţiile favorabile
consumului de droguri, acestea sunt prietenia toxicomanilor, distracţiile (petreceri, discoteci,
baruri) şi frecventarea anumitor grupuri.De cealaltă parte, factorii inhibitori sunt tăria de
caracter, teama de dependenţă, conştientizarea pericolului, gradul de cultură sau educaţie,
teama de părinţi şi mediul în care trăiesc.
Metodele de prevenire a consumului de droguri includ conform, O.S.A.P.
(Office for Substance Abuse Prevention – USA), strategiile individuale, strategiile de grup,
cele care vizeză şcolile şi părinţii şi campaniile mass-media.Cele mai eficiente sunt metodele
combinate (Abraham şi colaboratorii, 2004).
a.Strategiile individuale constau în schimbarea atitudinii, comportamentului şi
a nivelului de cunoştinţe despre droguri.Asemenea strategii se adresează unei persoane în
individualitatea sa.În această categorie se încadrează următoarele metode:
> tactici de înfricoşare, care au scopul de îndepărtare a grupului ţintă de un
anumit comportament, bazându-se pe sentimente de anxietate;
> tehnici ce folosesc mesaje sensibilizante;
> tehnici de abordare afectivă şi interpersonală.Programele urmăresc
îmbunătăţirea imaginii personale, a deciziei, a aptitudinilor de comunicare;
> oferirea de activităţi alternative.Principalul scop este crearea unor situaţii
provocatoare care să îndepărteze plictiseala;
> abordarea informativă porneşte de la supoziţia că oamenii folosesc droguri
pentru că nu sunt suficient informaţi despre efectele negative ale consumului.Dacă
informaţiile vin de la o sursă pe care grupul ţintă o consideră de încredere, oferirea de
informaţii poate avea un rol important;
> abordarea „mi s-ar fi putut întâmpla mie” porneşte de la presupunerea că, deşi
tinerii sunt conştienţi de pericolele consumului de droguri, ei presupun că acestea nu se vor
răsfrânge asupra lor;
> „a şti să lucrezi cu emoţiile” – această metodă este bazată pe teoria că oamenii
folosesc drogurile ca o reacţie la problemele emoţionale.Se urmăreşte creşterea rezistenţei la
stres şi detectarea grupurilor de risc;
> îmbunătăţirea deprinderilor sociale.Aceste programe sunt direcţionate spre
îmbunătăţirea abilităţilor de comunicare, întărirea asertivităţii şi încurajarea participanţilor să
reziste la presiunea socială;
> identificarea comportamentului antisocial la vârste tinere.La baza acestei teorii
stă principiul conform căreia agresivitatea, rebeliunea, nerăbdarea şi timiditatea pot fi
indicatori timpurii ai problemelor comportamentale de mai târziu.Programele urmăresc
descoperirea acestor copii în fazele lor incipiente şi orientarea lor spre o direcţie mult mai
acceptabilă social.
b.Strategii de grup.Aceste strategii au în general o influenţă majoră, în
special în cazul adolescenţilor.
c.Strategii care vizează şcolile – presupun stabilirea unui centru de
consiliere în care şcolile şi organizaţiile din exterior lucrează împreună pentru a formula
mesaje clare împotriva consumului de droguri.
d.Strategii care vizează părinţii
e.Campaniile mass-media sunt foarte eficiente în combinaţie cu strategiile
de prevenţie individuale (ibidem).
Din anul 1999, România a intrat în rândul ţărilor care aplică programul
ESPAD (European School Project and Alcohol and other Drugs) pentru a determina
cunoştinţele, atitudinile, practicile elevilor de liceu (15-16 ani) relativ la consumul de
droguri.Rezultatele ESPAD 2003 au arătat o triplare a consumului de ecstasy în 2003
comparativ cu anul 1999. 55,5% dintre elevi încep să consume bere înainte de vârsta de 14 ani
(dublare a proporţiei faţă de 1999), în timp ce 50% dintre respondenţi au declarat că au
consumat vin înainte de vârsta de 14 ani (7% spor de creştere faţă de 1999).Debutul precoce
(până la vârsta de 14 ani) al consumului de marihuana/haşiş, cocaină, heroină înregistrează
scăderi faţă de 1999.Cele mai cunoscute droguri printre elevi au fost : heroina, cocaina,
marihuana/haşiş şi tranchilizantele/ sedativele (Richard şi Senon,2005).
Tinerii din România care încearcă să consume droguri, utilizează, în primul
rând, drogurile experimentale, recreaţionale (marijuana, haşiş, extasy, LSD, alcool etilic +
medicamente), cel mai des marijuana şi haşiş.Tendinţa de consum a produselor de cannabis
este stabilă (8,9–9%), dar utilizarea LSD-lui este în creştere (0,2–1,8–2,4%), în rândul
persoanelor care au afirmat că consumă droguri.Tendinţa prezentată cu privire la substanţele
narcotice consumate în România este întărită şi de concluziile raportului EMCDDA, 2002,
privind ţările candidate, conform cărora consumul experimental, recreaţional de droguri
devine, în mod tot mai evident o parte integrantă a culturii tinerilor din ţările candidate (Degi,
2002).
Capitolul III

1. Motivaţia

Motivul este acel fenomen psihic ce are un rol esenţial în declanşarea,


orientarea şi modificarea conduitei, iar motivaţia este constituită din ansamblul motivelor,
mai bine zis din structura tuturor motivelor pentru că ele nu sunt pe acelaşi plan
(Cosmovici,1996).
Se presupune că la baza motivaţiei ar sta principiul homeostaziei potrivit căruia
organismele tind să-şi menţină o stare de echilibru în ciuda modificărilor mediului.Dacă există
elemente care perturbă echilibrul organismului, acesta reacţionează.Acest model explică doar
trebuinţele bazale (de hrană, de apă).În cazul unor serii de comportamente cum ar fi
curiozitatea, căutarea companiei celorlalţi nu mai putem vorbi de ameninţări directe la nivel
fiziologic.
Motivele sunt de două feluri : nevoi şi obiective.Nevoile reprezintă un deficit
specific care trebuie satisfăcut.Obiectivele sunt specifice omului şi presupun ajustarea
mediului la cerinţele umane.Diferenţa dintre motive este dată de nivelul adaptării, nevoile
conducând la o adaptare homeostatică, iar obiectivele fiind responsabile de o adaptare creativă
(Miuţ, 2001).
Un alt punct de vedere asupra structurilor motivaţionale pune în discuţie
trebuinţele şi motivele.Trebuinţa traduce o stare de dezechilibru şi dă naştere unei tendinţe
adică unei porniri spre mişcare.Reducerea tendinţei stă la baza comportamentului.În acelaşi
timp pot să apară mai multe tendinţe care, dacă sunt contrare, inhibă comportamentul.De
asemenea, conceptul de reducere a tendinţei explică doar nevoile elementare (Cosmovici,
1996).
O clasificare a tendinţelor întocmită de H. Tomae, vorbeşte de „tematicile
existenţei”, preocupări fundamentale, în spatele cărora stau motive stabile.Sunt descrise şase
domenii :
a.tematica reglativă cuprinde domeniul trebuinţelor vitale : de hrană, apă,
căldură, adică nevoile de ordin material.Aici se mai adaugă agresivitatea şi tendinţa păstrării
echilibrului sufletesc;
b.tematica integrării sociale, nevoia de societate, de comunicare, colaborare;
c.tendinţa spre ridicare socială : ambiţia, dorinţa de a-i depăşi pe alţii;
d.activarea existenţei, fuga de monotonie şi plictiseală, dorinţa de aventură;
e.tematica creativă ori a realizării de sine cuprinde nu dor nevoia de creaţie în
artă sau şiinţă ci şi nevoia de a fi competent, de a-ţi realiza aptitudinile într-un anumit
domeniu;
f.tematica normativă se referă la tendinţa supunerii la normele şi regulile
sociale (Cosmovici, 1996).
Cea mai cunoscută teorie explicativă a motivaţiei umane este cea a lui Maslow
care propune o ierarhie a nevoilor sub forma unei piramide.La baza piramidei sunt nevoile
bazale, importante pentru supravieţuire cum sunt cele fiziologice şi cele de securitate.Tot între
nevoile bazale, dar trecând înspre planul social, şi urcând spre vârful piramidei, sunt nevoia de
apartenenţă şi nevoia de stimă şi statut.Meta-nevoile cuprind nevoi cognitive, estetice, de
autorealizare şi nevoia de transcendenţă.
Dinamica trebuinţelor este directionată de câteva reguli (Munteanu,2003):
> o trebuinţă devine forţa motrică a comportmentului dacă nu este satisfăcută;
> pentru a trece la o trebuinţă superioară, cea imediat anterioară trebuie
satisfăcută în proporţie de cel puţin 25% ;
> cu cât urcăm spre vârful piramidei cu atât e vorba de trebuinţe mai specific
umane.
Motivaţia leagă persoana de lume, de exterior, de mediul fizic de unde se
recepţionează toate informaţiile.Aceste informaţii sunt selectate în funcţie de nevoia care
trebuie satisfăcută dând astfel sens activităţii individului.

2. Stima de sine

Stima de sine este una dintre dimensiunile fundamentale ale personalităţii.Ea se


referă la raportul pe care îl are fiecare despre el însuşi.Este o privire-judecată despre noi
înşine, vitală pentru propriul echilibru psihic.Când este pozitivă, relativ ridicată, ea ne permite
să acţionăm eficient, să facem faţă dificultăţilor existenţei (Lelord şi André,1999).
Mai mult, specialiştii susţin că, dintre toate judecăţile pe care le formulăm în
viaţă, nici una nu are atât de mare importanţă ca aceea referitoare la noi înşine (Branden,
1996) (apud Albu, 2002).
Stima de sine este o nevoie umană profundă şi puternică, esenţială pentru o
adaptabilitate sănătoasă a individului, adică pentru funcţionarea lui optimă şi împlinirea de
sine.Ea se referă:
a.pe de o parte, la încrederea în capacitatea proprie de a gândi, în
capacitatea de a face faţă provocărilor vieţii;
b.pe de altă parte, se referă la încrederea în dreptul şi posibilitatea noastră de
a avea succes, de a fi fericiţi, la sentimentul că suntem îndreptăţiţi să ne afirmăm trebuinţele
şi dorinţele, să ne împlinim valorile şi să ne bucurăm de rezultatele eforturilor noastre
(ibidem).
Stima de sine nu este dată o dată pentru totdeauna.Ea poate să se maturizeze o
dată cu maturizarea biologică a persoanei sau poate să scadă.Experienţele de viaţă negative
(din familie, şcoală, grup de prieteni) induc o scădere a stimei de sine şi un sentiment de
devalorizare însoţit de trăiri emoţionale negative (tristeţe, furie, anxietate) (Nuţ, 2003).
Principalele dimensiuni ce influenţează stabilitatea şi nivelul stimei de sine
sunt :
> competenţa (abilităţi cognitive ce asigură succesul);
> meritul (trăsături fizice, psihice, morale);
> puterea (capacitatea individului de a-i influenţa pe ceilalţi);
> atribuirea (internă sau externă a eşecului);
> acceptarea (respectul, admiraţia)(ibidem).
Nivelul stimei de sine depinde de alegerile pe care le facem în faţa diferitelor
provocări ale vieţii şi are consecinţe profunde asupra fiecărui aspect al existenţei noastre.Dacă
un respect de sine ridicat este mereu deschis la nou, acceptă surpriza şi incertitudinea, caută
mereu provocările şi stimulentele unor obiective/proiecte care merită osteneala şi care cer
eforturi susţinute, un respect de sine scăzut caută siguranţa a ceea ce este cunoscut şi
nepretenţios, a ceea ce este obişnuit şi comod. (Branden, 1996) (apud Albu, 2002).
Specialiştii au ajuns la concluzia că toate problemele psihologice – de la
anxietate şi depresie, până la eşecul şcolar şi/sau profesional, de la teama de intimitate, fericire
sau succes, de la abuzul de alcool sau cel de droguri, până la molestarea soţiei sau copilului, la
tulburările sexuale, de pasivitate şi lipsă cronică de ţeluri, până la sinucidere şi crime sau
violenţă – se leagă, mai mult sau mai puţin, dar întotdeauna, de o deficienţă a stimei de sine
(ibidem).
3. Aspecte din profilul consumatorului
Nu există trăsături universal valabile care să diferenţieze consumatorul de
droguri, fie ele legale (alcool) sau ilegale (cocaină, canabis, heroina, etc.), de
neconsumatori.Putem totuşi să subliniem anumite caracteristici care sunt mai des întâlnite la
consumatori.
Dacă ar fi să realizăm un profil al consumatorului acesta ar fi mai curând
bărbat decât femeie.Dacă ar fi bărbat ar avea între 30 şi 50 de ani, iar dacă ar fi femeie ar avea
între 20 şi 60 de ani.Debutul consumului se face diferenţiat: pentru alcool sub vârsta de 14
ani, iar pentru droguri în jurul vârstei de 15 ani.
Societatea are şi ea un rol în determinarea frecvenţei consumului de droguri.O
societate care este permisivă, adică care nu sancţionează sever consumul, are mai mari
„şanse” să aibă în rândul ei mulţi consumatori.
Un rol foarte important îl are familia de provenienţă a consumatorului.O familie
în care consumul este frecvent la unul sau la ambii părinţi poate să fie descoperită în istoria de
viaţă a consumatorului.Persoane care au crescut într-o familie disfuncţională sau chiar fără
părinţi poate de asemenea să apeleze mai des la consumul de substanţe.Îndepărtarea de
familie, izolarea în special, poate să fie primul semn ce indică posibile probleme.
Domeniul de activitate poate şi el să predispună la consum de
substanţe.Persoanele care nu au un orar bine delimitat şi o activitate strict controlată, care au
contact cu alcoolul sau drogurile în activitatea pe care o desfăşoară, cele care au mult timp
liber sunt mai frecvent consumatoare.Şcoala, pentru un adolescent, poate să asiste la
schimbările determinate de consumul de substanţe.Notele în scădere, absenţele repetate şi
nemotivate, comportamentul agresiv sau din contră apatic sunt tot atâtea elemente ce trebuie
să dea de gândit.Dacă se ajunge în situaţii de abandon şcolar sau de exmatriculare care pot fi
asociate şi cu alte elemente se poate suspecta un abuz de substanţe.
În literatura de specialitate sunt descrise şi o serie de variabile psihologice
caracteristice consumatorului.Printre ele regăsim: un nivel scăzut de toleranţă la frustrare,
tendinţă de a evita problemele indiferent de capacitatea reală de a le rezolva, modalitate de
acţiune mai ales impulsivă, disponibilitate scăzută în amânarea gratificării, niveluri de
aspiraţii şi trebuinţe inadecvate posibilităţilor, tendinţă la funcţionare interpretativă, elemente
depresive, nivel de autoconsideraţie îndepărtat de realitate, spirit critic redus sau absent,
nesiguranţa de sine şi inhibiţie, dependenţa de ceilalţi, stimă de sine scăzută, frică de durere şi
agresivitate, frica de succes, confuzie privind identitatea sau rolul social.
Consumatorul are o patologie somatică precoce, adesea cu afecţiuni somatice
multiple (afecţiuni hepatice, gastrointestinale, neuroleptice).Trecerile de la bucurie la tristeţe,
perturbarea instinctelor pot să anunţe un consum de substanţe.Lipsa apetitului sau dimpotrivă
apetit exagerat, insomniile sau hipersomniile, perturbarea ritmului normal somn-veghe,
comportamente sexuale riscante pot să fie prezente la un consumator.
Adolescenţa este etapa conturării individualităţii şi a începutului de stabilizare a
personalităţii care marchează încheierea copilăriei şi trecerea spre maturizare.Transformările
fizice şi psihice care apar în această perioadă, schimbările în atitudini şi conduită fac din
adolescenţă cea mai sensibilă fază a evoluţiei spre viaţa adultă.Ea se caracterizează nu numai
prin multiplele învăţături care ar trebui să-l pregătească pe tânăr pentru viaţa adultă ci şi prin
aspiraţiile, proiectele de viitor care dau un scop persoanei care va căuta mijloacele prin care să
şi le atingă.
Cu toate acestea deseori uităm că adolescenţii au probleme diferite de cele ale
adulţilor, au structuri mentale şi aptitudini specifice.Dacă dorim ca adolescenţii să se supună
imperativelor morale ale adulţilor trebuie să ţinem cont de specificul factorilor de
personalitate şi de factorii sociali şi familiali care caracterizează această perioadă.Este
momentul în care tânărul începe să se definească pe sine, opunându-se părinţilor şi
educatorilor, în general figurilor de autoritate, şi având o atitudine ambivalentă : obedienţă şi
revoltă, independenţă şi imitaţie, anticonformism şi integrare, etc (Banciu şi colaboratorii,
1987).
După U.Şchiopu şi E. Verza (1997) adolescentul caută mijloace personale de a
fi şi de a apărea în ochii celorlalţi.Îl interesează responsabilităţi în care să existe dificultăţi de
depăşit pentru a-şi măsura forţele.Ceea ce caracterizează adolescenţa este dorinţa de a deveni
adult, de a-şi organiza o viaţă independentă de cea a părinţilor, de a lua parte la activităţi
sociale care să le permită adolescenţilor integrarea în societatea adulţilor.
Evidenţiind predispoziţia marcantă spre activităţi de petrecere a timpului liber
şi sociabilitate a adolescenţilor, s-a semnalat că aceştia stabilesc multiple relaţii de asociere
între ei, constituind astfel grupuri de prieteni, colegi care au drept caracteristică recunoaşterea
egalităţii în planul de vârstă (Banciu şi colaboratorii, 1987).
Stabilind o serie de relaţii cu covârstnicii, adolescenţii încep să-şi descopere
propria identitate şi să-şi dezvolte conştiinţa de sine, dându-şi seama că împărtăşesc aceleaşi
norme şi valori, că îi preocupă aceleaşi probleme care nu pot fi satisfăcute decât în grupuri
diferite faţă de cele din care au făcut parte până acum (familia, clasa de elevi).Aceste grupuri
oferă adolescentului posibilitatea satisfacerii nevoilor şi trebuinţelor sale sociale, ca şi
afirmarea abilităţilor sale.Slab – adolescentul caută puterea grupului, caută să se identifice cu
acesta; neînsemnat – caută prilejuri de afirmare, de valorificare; necunoscut – doreşte să
devină necesar, să ocupe un loc al său care să fie cunoscut şi recunoscut de către ceilalţi;
ameninţat acesta acceptă protecţie; izolat – el încearcă să-i înţeleagă pe ceilalţi, să-şi
îmbogăţească cunoştinţele despre modalităţile de comunicare şi de relaţionare cu ceilalţi.
Pe lângă efectele pozitive pe care grupurile din care face parte adolescentul le
are asupra personalităţii acestuia cum ar fi dezvoltarea unor trăsături şi caracteristici de genul
cinstei, loialităţii, prieteniei şi responsabilităţii, acestea (grupurile) pot fi şi sursa potenţială a
unor comportamente antisociale (consumul de substanţe periculoase, activităţi de tip
delicvent: furturi, tâlhării).Frecvent aceste grupuri sociale exercită presiunea la consumul de
alcool sau de droguri procurate prin mijloace mai mult sau mai puţin legale.Aceste grupuri cu
influenţă negativă pot fi: grupul delicvent, grupul „de la colţul străzii”. Pe măsură ce
integrarea în grupurile „antisociale” este mai accentuată, timpul petrecut în compania
membrilor lui creşte în defavoarea unor activităţi constructive cum ar fi cele
instructiv-educative.Schimbarea grupului de prieteni este un indicator ce trebuie luat în
considerare pentru identificarea consumatorului.Dacă acest nou grup de prieteni este ascuns
de familie şi cunoscuţi semnele de alarmă pot fi şi mai clare.În plus, o preocupare exclusivă în
direcţia procurării substanţelor în detrimentul tuturor celorlalte activităţi trebuie de asemenea
luată în considerare.
Capitolul IV
1. Obiective
Obiectivele acestei lucrări pot fi împărţite în două categorii: obiective generale
şi obiective specifice sau operaţionale.
a) Obiectivele generale
Obiectivul nr.1: Studierea relaţiei existente între prezenţa consumului de
alcool la tinerii din mediul urban şi din mediul rural şi structura motivaţională a personalităţii;
Obiectivul nr.2: Studierea relaţiei existente între prezenţa consumului de
alcool la tinerii din mediul urban şi rural şi nivelul stimei de sine;
b) Obiectivele specifice
Obiectivul nr.1: Evidenţierea diferenţelor apărute la nivelul structurii
motivaţionale a personalităţii între tinerii consumatori de alcool şi cei neconsumatori.
Obiectivul nr.2: Relevarea diferenţelor care apar în ceea ce priveşte
structura motivaţională a personalităţii la tinerii din mediul urban şi rural care consumă alcool
şi la tinerii neconsumatori
Obiectivul nr.3: Semnalarea diferenţelor între tinerii consumatori de alcool
şi cei neconsumatori la nivelul stimei de sine.
Obiectivul nr.4: Evidenţierea unei legături între structura motivaţională a
personalităţii şi nivelul stimei de sine şi al anxietăţii la tinerii consumatori.
Obiectivul nr.5: Semnalarea unor diferenţe între tinerii consumatori de
alcool şi tinerii consumatori de droguri.

2. Ipoteze
În vederea atingerii obiectivelor mai sus menţionate, au fost avansate
următoarele ipoteze de lucru:
Prima ipoteză: Există diferenţe la nivelul dependenţei pasive între tinerii
consumatori de alcool şi cei neconsumatori.
A doua ipoteză: Există diferenţe între tinerii din mediul urban şi din mediul
rural care consumatori de alcool în ceea ce priveşte nevoia de apartenenţă.
A treia ipoteză: Există diferenţe între tinerii consumatori de alcool şi cei
neconsumatori la nivelul stimei de sine
A patra ipoteză: Există o legătură între structura motivaţională a personalităţii
şi stima de sine şi anxietatea la tinerii consumatori de alcool.
A cincea ipoteză: Există diferenţe între tinerii consumatori de alcool şi tinerii
consumatori de droguri la nivelul dimensiunilor analizate.
Capitolul V

1. Subiecţii

Această lucrare urmăreşte evidenţierea diferenţelor apărute între tinerii


consumatori de alcool şi droguri şi cei neconsumatori la nivelul structurii motivaţionale a
personalităţii, a stimei de sine şi a anxietăţii.Pentru aceasta au fost testaţi 120 de subiecţi cu
vârsta cuprinsă între 17 şi 19 ani, de sex feminin şi masculin, din mediul urban şi rural.În
urma aplicării Chestionarului de evaluare a dimensiunii Comportamentelor de Risc pentru
sănătate la liceenii şi Tinerii din învăţământul liceal, postliceal şi universitar din judeţul
Caras-Severin (CORT 2004), aceştia au fost împărţiţi în două loturi în funcţie de consumul de
alcool: unul experimental (cuprinzând subiecţii care au răspuns că au consumat cel puţin o
porţie de alcool în ultimele 30 de zile) şi unul de control (incluzând subiecţii ce au răspuns că
nu consumă alcool).Subiecţii sunt egal distribuiţi în cele două loturi atât din punctul de vedere
al consumului de alcool cât şi al mediului de provenienţă (în grupurile experimental şi de
control sunt câte 60 de subiecţi din care 30 din mediul urban şi 30 din mediul rural).Subiecţii
consumatori de droguri sunt în număr de şase prezenţi atât în rândul consumatorilor cât şi al
neconsumatorilor de alcool din mediul urban şi mediul rural şi vor fi studiaţi separat.Subiecţii
au fost, tineri între 14 şi 20 de ani din Reşiţa, Caransebeş, Oraviţa, Bocşa, Bozovici, Topleţ,
Grădinari, Sicheviţa.

2. Metodologia

Pentru realizarea acestei lucrări au fost utilizate cinci probe psihologice:


Chestionarul CORT 2004 (Chestionarului de evaluare a dimensiunii Comportmanentelor de
Risc pentru sănătate la Tineri), în vederea identificării consumatorilor de alcool şi de droguri,
Chestionarul pentru evaluarea structurii motivaţionale a personalităţii S.M.P., Scala
Rosenberg, Inventarul de Anxietate Stare (S.T.A.I. – X1) şi Scala Locus of Control.
În continuare va fi prezentată fiecare probă psihologică în parte.

1. Chestionarul CORT 2004

Chestionarul CORT 2004 a făcut parte dintr-un studiu privind comportamentul


elevilor şi studenţilor.Studiul a fost realizat de Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor
Babeş” Timişoara cu avizul Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi Ministerului Sănătăţii.
Chestionarul cuprinde 126 de itemi prin care se obţin informaţii despre:
a.familie - tipul de familie, nivelul de şcolarizare al părinţilor, situaţia
financiară a familiei, relaţia subiectului cu părinţii şi fraţii, comportamente adictive şi agresive
ale părinţilor şi fraţilor;
b.grupul de prieteni – relaţia cu prietenii, comportamentele adictive şi
agresive ale prietenilor;
c.situaţia şcolară – absenţe şi motivul lor, media notelor;
d.comportamente adictive – fumat, consum de alcool şi droguri.Se cer
informaţii legate de vârsta subiectului la primul consum, frecvenţa consumului pe o perioadă
de 30 de zile, motivele consumului, etc.
e.agresivitate – certuri cu părinţii, prietenii, profesorii, probleme legale,
spitalizări ca urmare a comportamentului subiectului sau a altor persoane;
f. sexualitate – comportamente sexuale riscante, folosirea contraceptivelor;
g.depresie – lipsa de speranţă, gânduri, planuri de sinucidere;
h.comportamente riscante în trafic – traversarea străzii prin locuri nepermise,
deplasarea fără echipament de protecţie (cască) cu bicicletă, motocicletă, conducerea unui
vehicul sub influenţa băuturilor alcoolice;
i.alimentaţie – consumarea alimentelor sănătoase şi nesănătoase;
j.controlul greutăţii – renunţarea la alimente pentru scăderea în greutate,
folosirea de laxative, practicarea exerciţiilor fizice;
k.activităţi – privitul la televizor, timpul petrecut în faţa calculatorului,
exerciţiile fizice;
j.consult medical – data ultimului consult general, consultaţii stomatologice,
folosirea de medicamente;
k.şcoala – canal de informaţie – care sunt informaţiile primite din şcoală
legate de comportamentele de risc.
Informaţiile obţinute în urma completării acestor itemi sunt calitative.
În cadrul evaluării comportamentelor de risc s-a mai utilizat şi Inventarul de
Personalitate Freiburg (FPI).
Pentru atingerea obiectivelor acestei lucrări s-au folosit doar itemii care se
referă la consumul de alcool şi droguri (vârsta primului consum, motivele consumului,
substanţa folosită, frecvenţa consumului, locul consumului, grupul în care se consumă
substanţele, de unde se poate procura respectiva substanţă, intenţia de a renunţa).
2.Chestionarul pentru evaluarea structurii motivaţionale a personalităţii
S.M.P.

Acest chestionar a fost elaborat de Cesaree.Proba cuprinde 165 de întrebări la


care subiectul trebuie să răspundă prin da sau nu, în funcţie de acordul sau dezacordul cu
conţinutul acestora.
Timpul de aplicare a chestionarului este nelimitat.
S.M.P. măsoară 11 trebuinţe psihogene de ordinul I şi 5 nevoi de ordinul II.
Trebuinţele de ordinul I sunt:
- nevoia de performanţă; nevoia de apartenenţă (afiliere); nevoia de agresiune; nevoia
de apărare; nevoia de conştiinţă; nevoia de dominare; nevoia de exhibiţie; nevoia de
autonomie; nevoia de îngrijire a altora; nevoia de ordine; nevoia de ajutor.
Trebuinţele de ordinul II sunt :
- nevoia de autojustificare; nevoia de dominare raţională; nonconformismul agresiv;
dependenţa pasivă; sociabilitatea.
Modul de cotare:
a.pentru stabilirea cotelor corespunzătoare nevoilor de ordinul I se compară răspunsul
la fiecare întrebare cu cel de pe foaia de calcul.Dacă semnele corespund se acordă un punct,
dacă semnele diferă se acordă zero puncte.La sfârşit se însumează punctele.Punctajul maxim
pentru nevoile de ordinul I este 15.
b.pentru nevoile de ordinul II se folosesc formule de calcul specifice fiecăreia, unde
cota corespunzătoare nevoii numărul 1 este notată cu a, 2 – b, 3 – c, ................., 11 – k.
Instructajul acestei probe este următorul: Citiţi cu atenţie toate afirmaţiile şi
răspundeţi cu da sau nu în funcţie de varianta care vi se potriveşte mai bine.Nu lăsaţi nici un
răspuns necompletat.
Scala Rosenberg

Scala Rosenberg este formată din 10 afirmaţii.Subiectul trebuie să-şi exprime


acordul sau dezacordul cu afirmaţiile pe o scală cu patru variante : A – Absolut de acord,
B – De acord, C – Nu sunt de acord şi D – Categoric nu.Subiectul trebuie să aleagă una dintre
variante în funcţie de gradul în care crede că îl caracterizează o afirmaţie.
Punctele se acordă după cum urmează : la itemii 1, 2, 4, ,6 şi 7 răspunsul A- 4
puncte, răspunsul B – 3 puncte, răspunsul C – 2 puncte şi răspunsul D – 1 punct.Itemii 3, 5, 8,
9 şi 10 sunt inversaţi şi se cotează astfel : răspunsul A – 1 punct, răspunsul B – 2 puncte,
răspunsul C – 3 puncte şi răspunsul D – 4 puncte.Scorul total se obţine prin însumarea
punctelor obţinute la fiecare item.
Un scor între 10 şi 16 indică o stimă de sine foarte scăzută, unul între 17 şi 22
de puncte o stimă de sine scăzută, unul între 23 şi 28 o stimă de sine medie, unul între 29 şi 34
o stimă de sine ridicată iar unul între 35 şi 40 o stimă de sine foarte ridicată.
Instrucţiunile acestei probe sunt următoarele: În chestionar vă sunt prezentate
10 afirmaţii.Pentru fiecare dintre acestea vă rog să alegeţi litera corespunzătoare gradului
de acord sau de dezacord care vă caracterizează.

2.Inventarul de Anxietate ca Stare S.T.A.I – X1

Starea anxiogenă reprezintă o trăire emoţională tranzitorie, caracterizată prin


tensiune şi teamă însoţită de modificări neurovegetative.
Inventarul de Anxietate ca Stare este format din 20 de itemi la care subiectul
trebuie să aleagă răspunsul în funcţie de varianta care crede că i se potriveşte cel mai bine
dintre cele patru oferite:deloc, puţin, destul, foarte mult.
Punctele se acordă astfel:deloc – 1, puţin – 2, destul – 3, foarte mult – 4.Itemii
inversaţi sunt: 1, 2, 5, 8, 10, 11, 15, 16, 19, 20 la care punctele se acordă astfel : la varianta
deloc- 4, puţin-3, destul-2, foarte mult-1.
Se obţine un scor prin adunarea tuturor punctelor.Scorurile posibile sunt de 20
de puncte minim şi 80 de puncte maxim.Cotele ridicate înseamnă anxietate(peste 50).Cotele
scăzute indică lipsa anxietăţii.
Instructajul probei: Mai jos sunt date diferite descrieri ale unor stări
sufleteşti.Citiţi fiecare descriere în parte şi încercuiţi acea cifră din dreapta descrierii care
corespunde cu felul cum vă simţiţi acum, în acest moment.Nu există răspunsuri bune sau
rele.Nu pierdeţi prea mult timp cu vreo descriere şi daţi acel răspuns care pare să înfăţişeze
cel mai bine felul cum vă simţiţi în prezent.

Scala Locus of Control

Chestionarul de evaluare a locusului controlului a fost elaborat de Rotter pentru


a măsura controlul intern sau extern.
Proba conţine 29 de itemi, fiecare item având două variante, a şi b, care
surprind varianta internalităţii şi pe cea a externalităţii.
Sarcina subiectului este de a alege una dintre cele două afirmaţii, în funcţie de
acordul sau dezacordul cu conţinutul acestora.
În urma aplicării acestei probe, fiecare subiect investigat va aparţine unei
anumite clase, cea a internilor sau a externilor.
Itemii care se cotează sunt: 2a, 3b, 4a, 5b, 6a, 7a, 8a, 9a, 10b, 11b, 12b, 13b,
14b, 16a, 17a, 18a, 20a, 21a, 22b, 23a, 25a, 26b, 28b, 29a.Dacă răspunsurile subiecţilor
corespund cu cele din grilă li se acordă un punct.Itemii care nu se cotează sunt:1, 15, 19, 24,
27.
Cotele mari obţinute la această scală indică externalitate, iar cele mici
internalitate.Persoanele care au un locus intern al controlului se consideră responsabile de tot
ce li se întâmplă, indiferent dacă repurtează un succes sau un eşec.Persoanele care percep
evenimentele şi acţiunile vieţii ca fiind consecinţele soartei, norocului, şansei sau puterii altuia
au un locus al controlului extern.
Instrucţiunile probei sunt: Vă rugăm să citiţi cu atenţie următoarele
propoziţii.Încercuiţi varianta pe care o consideraţi adevărată.
Capitolul VI

Analiza cantitativă şi interpretarea datelor

În cercetarea de faţă s-a pornit de la premisa că variabilele psihologice măsurate


cu instrumentele de investigare folosite, vor înregistra corelaţii şi diferenţe semnificative între
cele două loturi.Totuşi, orice cercetare se realizează în anumite condiţii, într-un anumit
context.Trebuie admis că, într-un fel sau altul, în desfăşurarea fenomenului cercetat pot
interveni elemente neaşteptate, determinate de compoziţia grupului, de prezentarea
informaţiilor şi a instrucţiunilor de către examinator diferitelor grupe de subiecţi şi de
contextul examinării, etc.

1.Prima ipoteza

Există diferenţe la nivelul dependenţei pasive între tinerii consumatori


de alcool şi cei neconsumatori.
Dependenţa pasivă este caracteristică subiecţilor care preferă dependenţa
faţă de alţii de dragul siguranţei mai ales în deciziile importante.Ei evită responsabilitatea şi se
ascund în spatele altor pesoane.Subiecţii cu valori mai mici au nevoie redusă de siguranţă, au
o personalitate care vrea să iasă în evidenţă, au o nevoie de independenţă ridicată.Subiecţii cu
valori mai mari se agaţă de ceilalţi, caută siguranţa, fug de responsabilităţi, renunţă la
independenţă pentru a nu fi angajaţi în nimic.
Consumatorii de alcool au o dependenţă pasivă mai scăzută decât
neconsumatorii.Tinerii consumă alcool din dorinţa de a-i impresiona pe alţii, alcoolul fiind
privit ca excitant şi provocator.Aceştia, pentru a se face remarcaţi, recurg la conduite
teribiliste şi nonconformiste.Persoanele care trebuie impresionate fac parte, în general, din
grupul de prieteni.Este posibil ca tânărul să consume alcool la presiunea grupului.Există
persoane care au convingerea că, în cazul în care cei din anturajul lor sunt consumatori de
alcool, a face ca ceilalţi reprezintă un semn de integrare în grup, de recunoaştere de către
semeni.Comunicarea cu aceştia pare mai uşoară, iar inhibiţiile pot fi depăşite cu mai mare
lejeritate.Astfel, adolescenţii şi tinerii prea puţin siguri pe ei încearcă să se afirme alegând ca
mijloc consumul de alcool.Ei au impresia că în grupul consumatorilor sunt înţeleşi, că nu vor
fi niciodată excluşi.Dar când dispare efectul alcoolului, visul frumos, devine un coşmar.
Din ce motive consumi alcool?

Contribuie la buna
dispoziţie şi înlătură
stresul
Comunic mai uşor cu alte
persoane
4%
18% 30% Nu vreau să creez opinie
separată

Recompensă după o
realizare
13%
12% Îmi place gustul băuturilor
13% 10% alcoolice

Face parte din ocaziile


festive şi oficiale

Depăşirea unor situaţii


conflictuale

Figura 1.Motivele consumului de alcool la tineri

În lotul analizat 12% din subiecţi declară că, atunci când consumă alcool,
comunică mai uşor cu alte persoane, 10% nu vor să creeze opinie separată de restul
grupului.Numărul mare de subiecţi care consumă alcool din aceste motive demonstrează încă
o dată, dacă mai era necesar, cât de mare este presiunea grupului în care tinerii îşi petrec cea
mai mare parte a timpului.Dacă adăugăm la aceste răspunsuri şi procentul de 18% din subiecţi
care spun că a consuma alcool face parte integrantă din ocaziile festive, avem o imagine mai
completă a acestui fenomen.
Tinerii acceptă să urmeze normele grupului pentru că doresc să evite
singurătatea şi sentimentul de tristeţe asociat.Prietenii exercită o presiune constantă asupra
individului pentru a-l convinge să adopte acelaşi comportament cu al grupului.Cu cât
individului îşi caută mai intens rostul şi rolul în societate cu atât are nevoie de un grup care
să-i ofere o „imagine”, un prototip, la care să adere, cu care să se identifice.Astfel,
adolescenţii simt nevoia să-i imite pe ceilalţi semnificativi, şi din acest punct de vedere
consumul de substanţe este strâns legat de intensitatea relaţiei cu semenii.Există o explicaţie
pentru acest comportament: cu cât un adolescent resimte mai intens dorinţa de a consuma
alcool el va banaliza această dorinţă şi va propune celorlalţi conduite asemănătoare de consum
în ideea estompării acestei iniţiative în mulţime.
Pe de altă parte adolescentul şi tânărul caută în compania prietenilor o
modalitate de a evada din mediul în care trăiesc, mediu care nu le oferă posibilitatea de a-şi
atinge idealurile.Din contră, uneori, mediul în care trăiesc tinerii le suprimă orice posubilitate
de a-şi satisface nevoia de autorealizare.Astfel, tinerii se vor autosabota chiar şi în sarcinile pe
care le pot îndeplini uşor.De aici frustrarea şi lipsa de speranţă a tinerilor.Dacă adolescenţii
sunt descurajaţi şi simt că nu mai au o motivaţie pentru a merge mai departe vor apela la
consumul de alcool.Neavând încredere în viitor, pentru ei alcoolul reprezintă singura soluţie
de a accede la o bucăţică de viaţă în care timpul nu mai contează.Alcoolul, devine astfel un
refugiu.Şi acest cerc vicios se repetă...
Majoritatea adolescenţilor şi tinerilor urmăresc prin consumul de alcool
obţirea unei senzaţii de fericire, a unui control asupra lucrurilor din jur.Într-o societate în care
adolescenţii au prea puţine posibilităţi de a deţine controlul, modalitatea prin care o pot face
totuşi este prin alegerea unor comportamente de consum.Când consumă alcool adolescenţii
cred că sunt capabili să facă tot ce îşi propun, atribuind greşit sursa acestei autoeficienţe
propriilor aptitudini.În realitate, tocmai efectul dezinhibitor al alcoolului poate fi sursa acestei
credinţe eronate.După ce efectele alcoolului încetează urmează un sentiment de neputinţă, de
lipsă de speranţă mai accentuat decât înainte.
Şi în cazul subiecţilor analizaţi în această lucrare motivaţia pentru
consum este depăşirea situaţiilor conflictuale din familie, de la şcoală sau din grupul de
prieteni.4% dintre subiecţi declară acest motiv pentru consumul de alcool (vezi Figura 1).
Pentru mulţi tineri, alcoolul reprezintă o modalitate de a uita de greutăţile vieţii,
reprezintă o modalitate de dobândire a unei senzaţii de linişte, dar de multe ori alcoolul
înseamnă doar distracţie.Ei consumă droguri în baruri, discoteci sau alte locaţii, uneori doar
din curiozitate.
În lotul studiat 30% din subiecţi declară că au ales să consume alcool
pentru că, consumul contribuie la buna dispoziţie şi înlătură stresul, iar 13% îşi motivează
consumul prin faptul că le place gustul băuturilor alcoolice.13% consumă alcool pentru a se
recompensa după o realizare.Toate aceste motive sunt pretexte pentru a ieşi din cotidian, de a
se simţi bine alături de ceilalţi.

2.A doua ipoteză

Există diferenţe între tinerii din mediul urban şi din mediul rural
consumatori alcool în ceea ce priveşte nevoia de apartenenţă.
Nevoia de apartenenţă se referă la trebuinţa de identificare afectivă cu un
grup sau cu o categorie socială, de a fi în consonanţă afectivă şi cognitivă cu membrii
grupului.Subiecţii cu valori mai mari au legături sentimentale cu semenii lor, sunt atraşi de
societate, de grup, acordă atenţie celor din grup.Subiecţii care au valori mai mici sunt mai
introvertiţi, se descurcă singuri, nu au foarte mulţi prieteni, sunt puţin egoişti.
Putem asocia nevoia de apartenenţă scăzută cu structura individualistă şi
nevoia de apartenenţă ridicată cu structura colectivistă.Structura individualistă este
caracteristică persoanelor care fac ce gândesc, pun accent pe capacităţile, trăirile, ideile
personale din dorinţa de a se separa de ceilalţi.Individualiştii îşi folosesc resursele pentru a-şi
atinge propriile scopuri.Structura colectivistă este caracteristică persoanelor care comunică
indirect, ei sunt atenţi la gândurile şi trăirile neexprimate ale membrilor grupului, trăiesc
sentimentul împlinirii sinelui prin ceilalţi.Colectiviştii cuceresc stima de sine prin relaţii
interpersonale armonioase şi se adaptează cu uşurinţă la diverse situaţii.
Socializarea copiilor cunoaşte diferenţe semnificative în mediile colectiviste
faţă de cele individualiste.În mediile colectiviste, copii sunt îmbrăţişaţi mai mult, sunt trataţi
cu mai multă tandreţe dar au mai puţină libertate şi autonomie în comparaţie cu cei din
mediile individualiste.Familiile individualiste sunt mai calde faţă de copii dar manifestă şi un
control mai ridicat asupra acestora.Acestor medii le este caracteristică dependenţa faţă de
părinţi, manifestată în toate domeniile importante ale vieţii şi de asemenea şi accentul pe
relaţiile interpersonale.
Copiii din mediile individualiste sunt adesea lăsaţi să-şi aleagă singuri un mod
de a trăi, după ce le-au fost schiţate în prealabil nişte reguli.Aceste reguli pot fi urmate sau
încălcate, încălcarea lor nefiind sancţionată foarte sever de către părinţi.Încurajaţi să fie
autonomi copii din familiile individualiste sunt cei care îşi exprimă liber trăirile, dorinţele
fiind trataţi în consecinţă.Independenţa este valorizată şi încurajată, accentul este pus pe
realizarea personală.
Mediul rural este un mediul prin excelenţă colectivist.Copii crescuţi în mediul
rural sunt învăţaţi să aprecieze grupul şi nevoile acestuia chiar cu riscul de a ignora propriile
nevoi.Apartenenţa la un anumit grup este valorizată şi pentru că în mediul rural grupurile sunt
puţin numeroase.Relaţiile în grup sunt apropiate şi nu apare intenţia membrilor de a-l
părăsi.Copii crescuţi în mediul urban aleg să fie membrii în mai multe grupuri, relaţiile în
cadrul grupului fiind mai superficiale.Dacă grupul din mediul rural valorizează consumul de
alcool atunci este cert că toţi membrii acestui grup vor consuma alcool.Presiunea grupului este
mare şi dorinţa de a rămâne în grup de asemenea.Astfel, subiecţii din mediul rural aleg să-şi
menţină apartenenţa la un grup chiar dacă acesta încurajează comportamente de risc.În mediul
urban, individualist, presiunea grupului la consumul de alcool este de asemenea mare, dar
individul poate să aleagă să părăsească grupul fără să simtă că este dezrădăcinat .
Nevoia de aparteneţă este vizibilă în mare măsură şi în cazul lotului
analizat.Întrebaţi cu cine consumă alcool subiecţii din mediul rural indică grupul de prieteni în
proporţie 68% şi colegii în proporţie de 21%.Nici nu se pune probleme consumului de alcool
cu persoane necunoscute, iar consumul solitar este întâlnit la un număr foarte mic de subiecţi.
Cu cine consumi alcool? Rural

0% 8%
3%
21%

68%

Fam ilia Prietenii Colegii Singur Pers oane necunos cute

Figura 2.Motivaţia consumului de alcool la tinerii din mediul rural

Printre tinerii din mediul rural pot să existe mulţi care nu îndrăznesc să refuze
paharul cu băutură de teama de a nu fi izolaţi, de a nu fi respinsi.Să fi respins sau expulzat
dintr-un grup valorizat poate să fie o experienţă infricoşătoare pentru mulţi tineri, iar
posibilitatea de a se integra într-un alt grup, în mediul rural, nu este certă.Aici grupurile sunt
puţin numeroase, iar relaţiile dintre membrii sunt foarte apropiate.În acelaşi timp dorinţa de a
accepta noi membri este redusă, tocmai din această cauză (a relaţiilor strânse dintre membrii).
Indivizii care nu fac parte din grup pot să caute posibilitatea de a fi integraţi prin
intermediul consumul de alcool.Este cazul indivizilor care părăsesc un grup în care consumul
de alcool nu este valorizat pentru a se integra între similari, consumatori de alcool.

Cu cine consumi alcool? Urban

6% 4% 15%

25%

50%

Familia Prietenii Colegii Singur Persoane necunoscute

Figura 3.Motivaţia consumului de alcool la tinerii din mediul urban


În cazul subiecţilor din mediul urban proporţia consumului alături de prieteni
şi colegi se menţine la un nivel ridicat, apare însă şi consumul alături de persoane necunoscute
şi de asemenea şi cel solitar.Consumul solitar sau alături de persoane necunoscute arată o
dorinţă mai mică de aderare la normele unui grup, cât şi o nevoie de rezolvare a problemelor
cotidiene prin recursul la alcool.

3.A treia ipoteză

Există diferenţe între tinerii consumatori de alcool şi cei neconsumatori la


nivelul stimei de sine.

Teoria eului în oglinda celorlalţi elaborată de Cooley susţine faptul că


identitatea individului dobândeşte consistenţă numai în interacţiunea cu celălalt şi primeşte
contururile pe care partenerul de rol le trasează.Astfel, valorile, atitudinile şi comportamentele
dezirabile sunt construite social.Cele mai putenice legături prin care ceilalţi transferă sinelui
valorile şi atitudinile dominante sunt datorate grupurilor primare (familia, grupul de
covârstnici).Dacă relaţia cu familia nu este resimţită ca adecvată adolescentul sau tânărul va
căuta compania grupului de prieteni.Valorile acestui grup pot să fie sau nu fie în contradicţie
cu valorile familiale.Dacă contravin valorilor familiale, adolescentul nu vede nici o problemă
în a trece la valorile grupului şi a declara ca inutile sau depăşite valorile familiei.Dacă una
dintre atitudinile grupului este în favoarea consumului de alcool, tânărul va adopta această
atitudine.O atitudine pro consum de alcool nu va determina o scădere a stimei de sine a
individului pentru că, comportamentul de consum este aprobat de grupul cu care se identifică
tânărul.
Teoria căutării stimei de sine a lui Baumister şi Tice (1986) descrie
mecanismele de rezolvare a conflictelor dintre eul real (ceea ce este subiectul) şi eul imaginar
(ce ar dori să fie subiectul) precum şi natura afectelor care le însoţesc.Astfel, atunci când
actorul social resimte o disparitate între cele două euri, se produc afecte negative, iar când se
realizează un acord, echilibrul personal se restabileşte, stima de sine reîntărindu-se.Dacă
individul intră într-un grup care valorizează consumul de alcool stima sa de sine poate fi
afectată prin discrepanţa apărută între valorile personale şi valorile grupului.Persoana îşi va
rezolva această discrepanţă prin părăsirea grupului sau prin reinterpretarea motivelor
consumului.Dacă alege această a doua variantă disonanţa cognitivă este astfel rezolvată,
nivelul stimei de sine nefiind afectat.
Dacă indivizii nu văd în consumul de alcool o acţiune de care să le fie
ruşine şi pe care să dorească să o ascundă nivelul stimei lor de sine nu va scădea.
Consumul de alcool este văzut la adolescenţi şi tineri ca o modalitate de a-şi
afirma independenţa (vezi ipoteza 1).De aceea nivelul stimei lor de sine este ridicat.

4.A patra ipoteză

Există o legătură între sociabilitate şi stima de sine la tinerii


consumatori de alcool.

În ceea ce priveşte asocierea dintre sociabilitate şi stimă de sine la tinerii


consumatori de alcool rezultatele indică existenţa unei legături semnificative între variabile:
între sociabilitate şi stima de sine există o corelaţie semnificativă, cu alte cuvinte o
sociabilitate ridicată se va asocia cu o stimă de sine ridicată la tinerii consumatori de alcool.
Corelaţia dintre sociabilitate şi stima de sine poate fi explicată prin faptul că
pesoanele cu o stimă de sine scăzută se tem de eşec.De aceea ele consacră mai mult timp
protejării stimei de sine decât dezvoltării ei, mai mult prevenirii eşecului, decât gestionării
riscului.Din acest motiv regăsim la ele mecanisme de apărare precum evitarea şi respingerea
(a nu acţiona/a nu face/a nu se angaja pentru a nu eşua) sau negarea (a nu-şi recunoaşte
frustrările şi evitările).Această teamă de eşec se va manifesta în mod global la o anumită
persoană printr-o atitudine socială rezervată şi prudentă, chiar precaută.
Persoanele care au stimă de sină ridicată se angajează în interacţiuni sociale
numeroase, intră în competiţie cu alte persoane pentru a reuşi în atingerea scopurilor propuse.
Consumul de alcool se desfăşoară în cadrul grupului de prieteni.Grupul
valorizează persoanele care respectă norma consumului de alcool.Astfel individul care
consumă alcool este apreciat de restul membrilor grupului şi stima lui de sine creşte, sau dacă
stima de sine este ridicată se menţine constantă.
Recunoaşterea socială este legată de stima de sine: a fi acceptat de grup
demonstrează acceptarea din partea semenilor.În acelaşi timp, grupul permite împărţirea
succeselor.În acest sens, nu ne surprinde că adolescenţa este vârsta de aur a găştilor.
Există o legătură între nevoia de apartenenţă şi anxietate la tinerii
consumatori de alcool.
Dacă ne referim la legătura dintre nevoia de apartenenţă şi anxietate putem
spune că avem o corelaţie semnificativă statistic între aceste două variabile.Corelaţia este
negativă, deci un nivel ridicat al nevoii de apartenenţă se asociază cu un nivel scăzut al
anxietăţii la tinerii consumatori de alcool.
Anxietatea este o stare de nelinişte în care predomină perceperea unei
situaţii care, deşi în genral nedeterminată, s-ar putea dovedi dezagreabilă sau chiar
periculoasă.Noi trăim anxietatea ca pe o nelinişte cu privire la posibilitatea de a face faţă unor
ameninţări.Anxietatea se caracterizează prin hipervigilenţă care ne face mai conştienţi de
valenţa negativă a stimulilor ambientali.Este cunoscut faptul că în situaţii negative de viaţă
rememorăm evenimentele cu consecinţe neplăcute care ne-au traversat existenţa.De aceea este
mai probabil ca atunci când ne aflăm într-o situaţie incertă în care există posibilitatea de a se
întâmpla ceva neplăcut să înregistrăm un nivel crescut al anxietăţii.Adolescenţa este perioada
dezvoltării caracterizată de incertitudine în grade ridicate, de aici şi anxietatea mai ridicată.
Apartenenţa la grup este importantă pentru un tânăr.Familia trece pe planul
doi, majoritatea activităţilor se desfăşoară în grupul de covârstnici.Grupul oferă siguranţă, îl
protejează pe adolescent şi îi oferă recunoaşterea de care are nevoie.
Nici o persoană singură nu se simte completă, în faţa greutăţilor oamenii se
sprijină între ei.Adolescenţa, o perioadă în care se petrec atâtea schimbări este însoţită de
anxietate.Adolescentul trebuie să facă faţă la situaţii şi responsabilităţi mai mari,
asemănătoare adulţilor şi nu ştie dacă are resursele necesare.În astfel de situaţii este
reconfortant să ştii că poţi apela la prieteni care trec prin aceleaşi schimbări ca şi tine şi care te
înţeleg şi nu te judecă.
În grup nu există ameninţări, chiar dacă ele ar exista membrii au
convingerea că le pot face faţă.În aceste condiţii, indivizii izolaţi au o anxietate mai ridicată şi
caută în consecinţă compania altor persoane.
Consumul de alcool poate fi o modalitate de control a anxietăţii, o încercare
de a uita chiar şi pentru câteva ore de responsabilităţi.Dar ce uită sau nu ştiu tinerii care
apelează la astfel de substitute este că după ce efectele alcoolului dispar anxietatea este şi mai
ridicată decât înainte.Multe persoane recurg la consumul de alcool pentru amelioararea
anxietăţii.Unele studii au indicat pe de-o parte faptul ca alcoolul poate fi utilizat în scop de
“auto-medicaţie” pentru ameliorarea simptomelor de agorafobie sau a fobiei sociale iar pe de
altă parte faptul că este posibil ca o tulburare indusă de alcool să preceadă apariţia tulburării
de panică sau a tulburării de anxietate generalizată. Remisiunea completă a simtomatologiei
anxioase la mai multe săptămâni după obţinerea abstinenţei complete certifică relaţia cauzală
asociată consumului de alcool.
5.A cincea ipoteză

Există diferenţe între tinerii consumtori de alcool şi tinerii consumatori


de droguri pe dimensiunile analizate.

Dimensiunile alese pentru verificarea acestei ipoteze sunt: nevoia de


autonomie, nevoia de autojustificare, nevoia de dominare raţională, dependenţa pasivă,
sociabilitatea, stima de sine şi anxietatea.
Am ales această modalitate de analiză a consumatorilor de droguri pentru că
ei reprezintă 5% din totalul lotului testat.Fiind un număr atât de mic de consumatori de
droguri (doar 6) nu s-au putut efectua teste de comparaţie cu subiecţii care nu consumă
droguri.Pentru a nu ignora existenţa grupului de consumatori de droguri analiza acestora va
lua forma unui „profil” al consumatorului de droguri susţinut de date calitative obţinute din
chestionarul CORT 2004. Se vor realiza tot prin intermediul acestui chestionar şi al celorlalte
instrumente aplicate comparaţii între consumatorii de alcool şi consumatorii de droguri.
Procentajul de consumatori de droguri de 5% este similar cu cel obţinut în
alte cercetări desfăşurate în România (vezi Percepţiile şi atitudinile consumatorilor, părinţilor
şi profesorilor Studii de caz: România şi Republica Moldova – Anca Stoica-Constantin şi
Ticu Constantin).Din totalul lotului de 120 de subiecţi 6 persoane au declarat că au consumat
droguri.Ceea ce este totuşi îngrijorător este numărul mare de persoane cărora li s-a oferit
droguri: 33 (27,5% din totalul lotului).Dintre drogurile consumate aceste sunt : marihuana,
ecstasy, LSD şi steroizii anabolizanţi.

Ce droguri ai consumat? Urban

Marihuana
25%
Steroizi
50%

Ecstasy LSD
0% 25%

Marihuana LSD Ecstasy Steroizi

Figura 4. Droguri consumate de tinerii din mediul urban


Ce droguri ai consumat? Rural

Steroizi
Ecstasy 0%
20%
LSD
0%

Marihuana
80%

Marihuana LSD Ecstasy Steroizi

Figura 5. Droguri consumate de tinerii din mediul rural

Subiecţii consumatori de droguri sunt doi din mediul urban şi patru din mediul
rural.Dintre aceştia patru persoane sunt şi consumatoare de alcool şi două sunt
neconsumatoare de alcool.Consumul este experimental la cinci persoane din cele şase şi doar
la o persoană este ocazional.În cazul consumului ocazional drogul consumat sunt steroizii
anabolizanţi care nu sunt clasic încadraţi între droguri şi nu sunt percepuţi ca foarte
nocivi.Fără excepţie toate persoanele care au consumat droguri au declarat că au renunţat la
consumul de droguri.
Vârsta consumului de droguri este de 17 ani sau mai mult la consumatorii din
mediul rural şi 15-16 ani la cei din mediul urban.

La ce vârstă ai consumat droguri pentru prima


dată? Urban

15- 16 ani
100%

17 ani sau
mai mult
0%

17 ani sau mai mult 15- 16 ani

Figura 6.Vârsta consumului de droguri la tinerii din mediul urban


Diferenţa de vâstă existentă în cazul consumatorilor de droguri din mediul
urban se explică prin accesibilitatea mai mare a drogurilor în locurile frecventate de tinerii din
oraşe care sunt, de altfel şi locurile unde sunt prezenţi cei mai mulţi furnizori.Oraşele mari, cu
peste 200.000 de locuitori şi cu un procent mare de tineri sunt nodurile reţelei de distribuţie a
stupefiantelor.

La ce vârstă ai consumat droguri pentru prima


dată? Rural

15- 16 ani
25%

17 ani sau
mai mult
75%

17 ani sau mai mult 15- 16 ani

Figura 7.Vârsta consumului de droguri la tinerii din mediul rural

În mediul rural vârsta consumului este mai ridicată, dar numărul subiecţilor
care au consumat droguri este dublu faţă de numărul celor din mediul urban.În plus, subiecţii
din mediul rural care au declarat că li s-au oferit droguri este procentual mai mare în mediul
rural.
În schimb adolescenţii consumă alcool în medie în jurul vârstei de 13-14 ani
în mediul urban şi 15-16 ani în mediul rural..
Se ridică din nou problema accesibilităţii consumului de alcool.Tinerii din
mediul urban au mai mare acces la băuturile alcoolice.Aici intervine şi controlul familiei care
este mai puţin intens decât al familiei din mediul rural.Tinerii din mediul urban au o mai mare
libertate în alegerea comportamentelor pe care le adoptă, consumul de alcool la vârsta de 13
ani putând fi ascuns de familie, dar cunoscut de grupul de covârstnici care este, în general,
locul iniţial în care se desfăşoară comportamentul de consum.În mediul rural controlul este
mai ridicat, de asemenea accesul la băuturi alcoolice în afara familiei este redus.
Ce vârstă ai avut când ai consumat prima dată
băuturi alcoolice mai mult decât câteva
înghiţituri? Mediu urban

13% 3%
23%
10%

7%

44%

17 ani sau mai mult 15-16 ani


13-14 ani 11-12 ani
9-10 ani 8 ani sau mai puţin

Figura 8.Vârsta primului consum de alcool la tinerii din mediul urban

Ce vârstă ai avut când ai consumat prima


dată băuturi alcoolice mai mult de câteva
înghiţituri? Mediu rural

7% 3%
7% 0% 30%

53%

17 ani sau mai mult 15-16 ani


13-14 ani 11-12 ani
9-10 ani 8 ani sau mai puţin

Figura 9. Vârsta primului consum de alcool la tinerii din mediul urban

În ceea ce priveşte motivele consumului de droguri acestea sunt împărţite între :


consumul de droguri contribuie la buna dispoziţie şi înlătură stresul, curiozitate, exemple din
familie şi dorinţa de a se simţi bine după un eveniment neplăcut.Curiozitatea, în cazul
consumului de droguri este principala nevoie ce trebuie satisfăcută.
Din ce motive consumi droguri? Urban

50%

50%
0%

Contribuie la buna dispoziţie şi înlătură stresul


După ce mi s-a întâmplat ceva neplăcut
Aşa am văzut în familie
Curiozitate

Figura 10. Motivaţia consumului de droguri la tinerii din mediul urban

Din ce motive consumi droguri? Rural

0%
33%

34%

33%

Contribuie la buna dispoziţie şi înlătură stresul


După ce mi s-a întâmplat ceva neplăcut
Aşa am văzut în familie
Curiozitate

Figura 11. Motivaţia consumului de droguri la tinerii din mediul rural

Locul unde se consumă droguri este discoteca sau barul atât în cazul tinerilor din
mediul urban cât şi a celor din mediul rural.Drogurile sunt procurate în general de la persoane
cunoscute, prieteni dar şi de la necunoscuţi şi consumate în acelaşi grup.
Există o diferenţă între consumatorii de droguri şi consumatorii de alcool în ceea
ce priveşte mediile scorurilor obţinute la nevoia de autonomie.Consumatorii de droguri au o
nevoia de autonomie mai ridicată.Nevoia de autonomie, de independenţă este nevoia de a avea
voinţă proprie şi de a acţiona pe baza acestei voinţe.Subiecţii cu valori mari fac ceea ce vor şi
ceea ce le place, sunt nonconformişti, sunt încăpăţânaţi şi ţin la nevoile lor, chiar şi cu riscul
unor dezavantaje.Dobândirea independenţei constituie un rezultat firesc al autocunoaşterii la
care se supune adolescentul.Pentru că descoperă resursele bogate de care dispune,
adolescentul doreşte să le fructifice şi aspiră la independenţă.Această independenţă se
manifestă la nivel valoric prin negarea tuturor valorilor părinţilor, a regulilor care i-au fost
inoculate.Comportamentul adolescentului este excentric, parcă în ciuda tuturor regulilor pe
care le-a respectat până acum.Consumul de droguri poate fi apogeul acestei căutări interioare
a valorilor proprii.Dovadă a faptului că acest consum este doar o etapă pe calea maturizării
este şi răspunsul la întrebarea adrestată subiecţilor „Aţi renunţa la consumul de
droguri?”.Toţi subiecţii au răspuns afirmativ.În cazul consumului de alcool se menţin
aceleaşi coordonate ale nevoii de autonomie, doar că prezenţa consumului de alcool nu este la
fel de blamată ca în cazul drogurilor.Sunt cazuri în care consumul de alcool este încurajat în
familie.Nu este de neglijat aici atitudinea tatălui care îi spune fiului său „ce fel de bărbat eşti
tu dacă nu rezişti la câteva pahare de alcool”.
Nevoia de autojustificare apare în urma decepţiilor, eşecurilor,
frustrărilor.Subiecţii cu valori mari îşi apără valorile faţă de un pericol real sau imaginar şi a
încrederii în sine în faţa altora care îi contestă.Consumatorii de droguri au o nevoie de
ajutojustificare mai scăzută decât a consumatorilor de alcool.Pentru că autojustificarea se face
în faţa celorlalţi şi ca reacţie la criticile, celorlalţi consumatorii de droguri sunt mai puţin
expuşi.Consumul de droguri, în cazul lotului analizat, nu este motiv de laudă, ba chiar din
contră este ascuns de ceilalţi.Dacă anturajul nu ştie nu are ce să critice şi nici nu e nevoie de
justificări.Pe de altă parte consumul de alcool este mult mai vizibil şi mai comentat în grupul
de prieteni care poate fi eterogen din punct de vedere al atitudinii faţă de consum (pentru
consum sau împotriva lui).Nu trebuie ignorat aici şi rolul programelor anti-drog care sunt mai
numeroase decât cele pentru consumul de alcool.
Nevoia de dominare raţională este nevoia de a ieşi în evidenţă.Subiecţii cu
valori mari manifestă competitivitate şi urmăresc obţinerea succesului cu orice preţ şi prin
orice mijloace.Dacă dorinţa adolescentului sau a tânărului este să dovedească că este cel mai
bun, indiferent de domeniu va alege metode care pot fi discutabile din punct de vedere al
sănătăţii.Consumul de droguri poate fi încadrat în acest tip de metode.Dacă pentru a ieşi în
evidenţă alegi un comportament care îţi dăunează sănătăţii pe termen scurt dar şi pe termen
lung ţi-ai atins scopul, poţi să spui că i-ai depăşit pe ceilalţi şi să te simţi bine cu tine
însuţi.Consumul de alcool este relativ comun în grupurile de tineri şi nu este considerat o
modalitate suficient de „inovatoare” de a ieşi în evidenţă.
Dependenţa pasivă este caracteristică persoanelor care preferă dependenţa
faţă de alţii de dragul siguranţei mai ales în decizii importante, evitând responsabilitatea şi
ascunzându-se în spatele altora.Subiecţii cu valori mai mici au o personalitate care vrea să iasă
în evidenţă, având nevoie de independenţă.Subiecţii care consumă droguri au dependenţa
pasivă mai scăzută faţă de consumatorii de alcool.Dacă consumul de alcool este văzut ca o
modalitate de evadare din faţa problemelor, ca o fugă de responsabilităţile caracteristice
vâstei, consumul de droguri este o declaraţie de independenţă (vezi nevoia de autonomie).
Sociabilitatea este caracteristică persoanelor care se simt bine în anturaj,
activează bine în grup şi sunt toleranţi cu semenii lor.Subiecţii cu valori mari se acomodează
uşor în orice grup, sunt prietenoşi, activi în echipă.În adolescenţă, timpul petrecut alături de
familie se diminuează.Majoritatea timpului adolescentul îl petrece în cadrul şcolii sau în
grupurile de prieteni.A fi membru într-un grup valorizat social este un deziderat major al
tuturor tinerilor.Cum membrii grupurilor trebuie să aibă anumite „calităţi” ce poate fi mai
important decât integrarea rapidă şi atitudinea prietenoasă faţă de restul membrilor.Implicarea
în activităţi comune, preocuparea pentru concret, pentru aici şi acum sunt foarte valorizate.
Consumatorii de droguri sunt mai sociabili decât consumatorii de alcool.Dacă pentru a
rămâne într-un grup valorizat social tânărul trebuie să consume droguri, acesta o va face
pentru a demonstra că este un „membru al echipei”.Ce poate să demonstreze integrarea mai
rapidă într-un grup dacă nu adoptarea promptă a consumului de droguri de către tânăr?
Consumul de alcool este prezent în majoritatea grupurilor de adolescenţi, se observă totuşi că,
în general, consumatorii fac parte din acelaşi grup cu alţi consumatori, iar neconsumatorii
alcătuiesc un grup distinct.Pe de altă parte sociabilitatea poate să fie un deziderat al
adolescentului, nu neapărat şi o caracteristică a personalităţii sale.
Stima de sine reprezintă încrederea în propria minte, în propriul
discernământ, înseamnă încrederea în capacitatea noastră de a lua decizii corecte şi
într-un timp oportun, capacitatea de a controla schimbările.La o persoană cu o constantă
stimă de sine ridicată a se regrupa, a trece de la un grup la altul serveşte mai mult la a se
diferenţia de ceilalţi.În cazul acestor persoane modul lor de acţiune constă în a-şi asuma
riscuri, a căuta să-şi dezvolte competenţele, a-şi depăşi limitele, a creşte.Nivelul global al
stimei de sine influenţează alegerile pe care individul le face în viaţă
Consumul de droguri poate să fie un comportament riscant ales de o
persoană doar din dorinţa de a experimenta tot ce se poate experimenta în diferitele perioade
ale vieţii.
O persoană cu stimă de sine ridicată are încredere în propriile capacităţi
şi este convinsă că poate renunţa la consumul de droguri.Dacă încearcă din curiozitate să
consume droguri îşi va explica motivat această decizie prin nevoia de a cunoaşte, prin
curiozitate.
Această motivaţie a consumului nu va altera stima de sine a tânărului
care nu consideră un eşec personal consumul de droguri.Aceeaşi explicaţie se poate aplica şi
consumului de alcool, diferenţele între nivelurile stimei de sine pot să apară dacă se ia în
considerare frecvenţa consumului, pentru că în cadrul lotului analizat nu apare nici o persoană
care să fi consumat în ultimele 30 de zile orice fel de drog, în schimb tinerii consumatori de
alcool au ingerat diverse cantităţi în ultimele 30 de zile.

De câte ori ai consumat în ultime le 30 de zile


ce l puţin o poţie de alcool? Urban

3% 17%
17%

25%
24%
14%

1 - 2 zile 3 - 5 zile 6 - 9 zile 10 - 19 zile 20 - 29 zile Zilnic

Figura 12.Frecvenţa consumului de alcool la tinerii din mediul urban

În mediul urban consumul de alcool este relativ egal împărţit între toate
variantele de răspuns propuse.Se observă totuşi un procent mai mare de subiecţi care au
răspuns că au consumat cel puţin o porţie de alcool în 3-5 zile din ultimele 30 şi în 10-19 zile
din ultimele 30 de zile.Frecvenţa mare a consumului ridică unele semne de întrebare şi ar
trebui analizată mai amănunţit.
Jumătate din tinerii din mediul rural au consumat alcool în 1-2 zile din
ultimele 30 de zile.Frecvenţa ridicată a consumului este mai puţin prezentă în cazul acestor
subiecţi.

De câte ori ai consumat în ultimele 30 de zile cel


puţin o porţie de alcool? Rural

13% 0%
10%

10%

50%
17%

1 - 2 zile 3 - 5 zile 6 - 9 zile 10 - 19 zile 20 - 29 zile Zilnic

Figura 13.Frecvenţa consumului de alcool la tinerii din mediul rural


Anxietatea este o teamă fără obiect, o nelinişte însoţită de tensiune intrapsihică,
agitaţie, iritabilitate şi simptome somatice.Anxietatea ca stare comportă o serie de
caracteristici dintre care amintim: emoţionalitate negativă, anticipări pesimiste ale
evenimentelor, incapacitate de concentrare.Anxietatea se poate instala brusc sau progresiv şi
este rezultatul alegerilor şi a consecinţelor alegerilor pe care trebuie să le facă un
adolescent.Viitorul adolescentului depinde de posibilităţile sale de a-şi domina această
anxietate, de a exista cu ea.Se consideră că starea de criză a adolecentului este determinată de
relaţia acestuia cu covârstnicii, cu adulţii.Nivelul anxietăţii consumatorilor de droguri este mai
ridicat decât al consumatorilor de alcool.Adolescentul care a consumat droguri fie şi numai o
dată trebuie să-şi asume, să-şi integreze această alegere şi să-i suporte consecinţele.Dacă
consecinţe legale nu există adolescentul se întreabă ce se va întâmpla dacă se va descoperi că
a consumat droguri.Această incertitudine generează anxietate.Nivelul anxietăţii nu este foarte
ridicat, dar anxietatea este prezentă pentru că unii subiecţi au declarat ca motiv al consumului
de droguri curiozitatea, subliniind că au încercat doar o dată ca să vadă cum este şi de atunci
niciodată.Este clară încercarea de a controla neliniştea determinată de alegerile făcute prin
acest fel de justificări.Anxietatea este prezentă şi la consumatorii de alcool dar în mai mică
măsură, consecinţele consumului de alcool atât la nivel somatic cât şi la nivel social nefiind
considerate atât de grave.
Capitolul VII

Concluzii

Din cele enunţate până acum se desprinde o concluzie importantă: tinerii


apelează la consumul alcool din dorinţa de a-şi afirma independenţa, de a face parte dintr-un
grup.În adolescenţă când tânărul se îndepărtează de familie, grupul de prieteni şi valorile
acestuia devin repere în formarea personalităţii sale.Dacă membrii grupului consumă alcool, şi
tânărul o va face, pentru că aşa va rămâne în continuare printre similari.Grupul de prieteni îl
va ghida în căutarea propriei identităţi, îi va da prilejuri de afirmare, de valorificare, îi va
oferi posibilitatea să-şi îmbogăţească cunoştinţele despre modalităţile de comunicare şi de
relaţionare cu ceilalţi.Din dorinţa de a demonstra că este important adolescentul va apela la
comportamente de risc dintre care şi consumul de substanţe (alcool şi droguri).
Consumul de alcool şi droguri îi oferă iluzia controlului asupra propriei vieţi, îi
oferă posibilitatea să se angajeze în comportamente riscate prin care să-şi demonstreze că e
valoros, prin care să-şi întărească stima de sine.
Bineînţeles că popularitatea nu este sinonimă cu consumul de alcool şi droguri,
sunt persoane foarte sociabile care nu vor apela niciodată la acest tip de comportament de
risc.Contează deci şi grupul din care face parte adolescentul, normele la care aderă
acesta.Există grupuri care refuză categoric să aibă printre membri consumatori de alcool.Este
deci de luat în considerare importanţa pentru tânăr a integrării într-un grup sau altul.
Nu este de ignorat nici consumul solitar când persoana nu are nevoie de
aprobarea sau de imboldul celorlalţi pentru a consuma droguri.Aici intervine familia şi
modele din socializarea timpurie a tânărului.
De analizat sunt şi consecinţele comportamentului de consum: agresivitatea în
toate formele ei :de la cea verbală, la bătăi, până la sinucideri şi omucideri.
Această lucrare a pornit de la premisa că structura motivaţională a personalităţii
consumatorilor de droguri este în legătură cu stima de sine, anxietatea şi locusul controlului.
Am dorit să descoperim care sunt motivele pentru care adolescenţii şi tinerii consumă alcool
şi droguri de risc.
Am considerat că există diferenţe între consumatorii de alcool şi neconsumatori
pe dimensiunile enunţate mai sus.
Prima ipoteză (există diferenţe între tinerii consumatori de alcool şi
neconsumatori la nivelul dependenţei pasive) a fost confirmată.Am demonstrat prin
aceasta că, consumatorii de alcool au o dependeneţă pasivă mai scăzută decât neconsumatorii.
A doua ipoteză (există diferenţe între consumatorii de alcool din mediul
urban consumatorii din mediul rural la nivelul nevoii de apartenenţă) a fost susţinută de
datele analizate.Cu alte cuvinte consumatorii de alcool din mediul rural au o nevoie de
apartenenţă mai ridicată decât consumatorii de alcool din mediul urban.
A treia ipoteză (există diferenţe între consumatorii de alcool şi
neconsumatori în ceea ce priveşte stima de sine) a fost infirmată.Nu am descoperit
diferenţe între consumatorii de alcool şi neconsumatori pe dimensiunea stimă de sine.Cred că
nu am descoperit diferenţe pe această dimesiune datorită faptului că tinerii nu consumă alcool
pentru a trece peste situaţii conflictuale decât în mică măsură.Ei recurg la acest tip de
comportament de risc din dorinţa de a fi alături de ceilalţi, de a respecta norma consumului de
alcool a grupului.
A patra ipoteză s-a confirmat demonstrând existenţa unei legături între
nevoia de apartenenţă şi anxietate şi între sociabilitate şi stima de sine la consumatorii
de alcool.Altfel spus, un nivel crescut al nevoii de apartenenţă este asociat cu un nivel scăzut
al anxietăţii, iar un nivel ridicat al sociabilităţii se asociază cu un nivel ridicat al stimei de
sine.
Trebuie avute în vedere şi limitele acestei cercetări.Tinerii pot să consume alcool
şi din alte motive decât cele studiate.Influenţa familiei şi a mass-mediei nu este de neglijat,
dar pe de altă parte un studiu care să includă toate motivele consumului este aproape imposibil
de realizat.Sunt importante şi motivele pentru care un tânăr alege să nu consume alcool sau
droguri de risc.Cercetarea putea fi influenţată de genul subiecţilor, vârsta, dispoziţia de
moment, disponibilitatea de a coopera cu realizatorul studiului.
Este important ca astfel de investigaţii să se repete pentru a dobândi informaţii cât
mai exacte despre numărul subiecţilor care consumă alcool şi droguri şi despre frecvenţa
consumului pentru că efectele consumului excesiv de substanţe se vor resimţi mai devreme
sau mai târziu.În plus, acest fenomen (al consumului) este în continuă extindere şi doar
informaţiile clare pot să conducă la realizarea unor programe de prevenţie eficiente.
Consecinţele consumului de substanţe sunt grave, uneori chiar letale.Numărul de
accidente în care sunt implicaţi tinerii sub influenţa băuturilor alcoolice sau a drogurilor este
în continuă creştere, autoagresiunile şi heteroagresiunile sunt din ce în ce mai dese.Adăugăm
aici numărul tot mai mare al furnizorilor de droguri arestaţi, toţi recrutaţi dintre tineri.
În concluzie, e necesar accentul pus pe programe de prevenţie de la vârste cât mai
mici, înainte de experimentarea primului consum de alcool sau de droguri.
Bibliografie

1.Abraham P.l, Roncov A. L., Cărăuşu C. (2004). Drogurile: aspecte


juridice şi psihosociale, Timişoara : Editura Mirton
2.Albu G. (2002). În căutarea educaţiei autentice, Iaşi : Editura Polirom
3.Banciu D., Rădulescu S., Voicu M. (1987). Adolescenţii şi familia
.Socializare morală şi integrare socială, Bucureşti : Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică
4.Băban A. (2003). Consiliere educaţională.Ghid metodologic pentru orele de
dirigenţie şi consiliere, Cluj-Napoca : Psychological network
5.Beliş, V. (1981). Riscurile consumului de alcool , Bucureşti : Editura
Medicală
6.Branden N. (1996). Cei şase stâlpi ai respectului de sine, Bucureşti : Editura
Colosseum apud Albu G. (2002). În căutarea educaţiei autentice, Iaşi : Editura Polirom
7.Boţiu V., Vintilă M. (1998). Adolescenţa sau căderea în lume, Timişoara :
Editura Sedona
8.Campbell, R. (2001).Copii noştri şi drogurile, Bucureşti :Editura Curtea
Veche
9.Constantinescu D., Manea M., Ene F. (2001). Incursiuni în problematica
alcoolismului, Bucureşti : Editura Tehnică
10.Cosmovici A. (1996). Psihologie generală, Iaşi :Editura Polirom
11.Drăgan J. (2000).Dicţionar de droguri, Bucureşti : Editura Naţional apud
Abraham P., Roncov A. L., Cărăuşu C. (2004). Drogurile: aspecte juridice şi
psihosociale, Timişoara : Editura Mirton
12.Degi L. Csaba (2004). Evoluţia consumului de droguri între 1995 şi 2002
în România, Calitatea vieţii, XV, nr. 1–2, 2004.
13.Edwards G. (2006) . Drogurile – o tentaţie ucigaşă, Piteşti : Editura
Paralela 45
14.Ferreol G. (coord.) (2000). Adolescenţii şi toxicomania, Iaşi : Editura
Polirom
15.Hamilton CJ & Collins JJ.The role of alcohol in wife beating and child
abuse:A rereview of literature,in Collins JJ ed.Drinking and crime:Persective on the
relationship between alcohol consumption and criminal behavior, New York: Guilford
Press,1981 apud Abraham P., Roncov A. L., Cărăuşu C. (2004). Drogurile: aspecte
juridice şi psihosociale, Timişoara : Editura Mirton
16.Andrea M Hussong, Richard E Hicks. Affect and peer context
interactively impact adolescent substance use.Journal of Abnormal Child Psychology.
New York: Aug 2003.Vol.31, Iss. 4; pg. 413
17.Hussong Andreea M. The settings of adolescent alcohol and drug use ,
Journal of Youth and Adolescence. New York: Feb 2000.Vol.29, Iss. 1; pg. 107, 13 pgs
18.Karatzias A., Power K.G., Swanson V. Predicting use and maintenance
of use of substances in Scottish adolescents , Journal of Youth and Adolescence. New
York: Aug 2001.Vol.30, Iss. 4; pg. 465, 20 pgs
19.Lelord Fr., André Ch. (1999). Cum să te iubeşti pe tine pentru a te
înţelege cât mai bine cu ceilalţi, Bucureşti : Editura Teora
20.Macsinga I. (2000). Psihologia diferenţială a personalităţii, Timişoara :
Editura Universităţii de Vest
21.Miuţ P. (2001).Psihologie generală.Volumul II , Timişoara : Editura
Eurostampa
22.Munteanu A. (2003). Psihologia copilului şi a adolescentului, Timişoara
: Editura Augusta
23.Nuţ S. (2003). Anxietate şi performanţă la tineri (abordare
psihoindividuală, experimentală şi educaţională), Timişoara : Editura Eurostampa
24.Pop O. (2002). Drogurile, un flagel al lumii contemporane, Timişoara :
Editura Mirton
25.Porot A. , Porot M. (1999) . Toxicomaniile , Bucureşti : Editura
Ştiinţifică
26.Răşcanu R. (2000) . Introducere în psihologie aplicată , Bucureşti :
Editura Ars Docendi
27.Richard D. , Senon J.-L. (2005) . Dicţionar de droguri, toxicomanii şi
dependenţe, Bucureşti : Editura Ştiinţelor Medicale
28.Sava F. (2004). Analiaza datelor în cercetarea psihologică.Metode
statistice complementare, Cluj-Napoca : Editura ASCR
29.Smart, R.G., Mann R. E., Alcohol and epidemiology of liver cirrhosis,
Alcohol Health and Research World, 1992 apud Vraşti, Radu (2001). Alcoolismul.
Detecţie, diagnostic şi evaluare. Timişoara : Editura Timpolis.
30.Stravos C. (1988). Droguri concomitente: alcool, tutun , cafea – factori
de risc , Bucureşti : Editura Medicală
31.Stroescu V. (1999). Bazele farmacologice ale practicii medicale,
Bucureşti : Editura Medicală apud Abraham P., Roncov A. L., Cărăuşu C. (2004).
Drogurile: aspecte juridice şi psihosociale. Timişoara : Editura Mirton
32.Steinberg L. (1993). Adolescence , Temple University, McGraw-Hill
Inc.
33.Şchiopu U., Verza E. (1997), Psihologia vârstelor – ciclurile vieţi .
Bucureşti: Editura Didactică şi pedagogică
34.Vintilă M. (2004).Igienă şi sănătate mentală , Timişoara
35.Vraşti R. (2001) . Alcoolismul . Detecţie , diagnostic şi evaluare ,
Timişoara: Editura Timpolis
36.Wilson RJ.Drinking and driving,In research of solutions to an
international problem, Alcool Health&Research World,1993,17:212-213 apud Vraşti R.
(2001) . Alcoolismul . Detecţie , diagnostic şi evaluare , Timişoara: Editura Timpolis
37.Manual de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale.Ediţia a
patra.Text revizuit (DSM – IV - TR™ ) , Bucureşti : Asociaţia Psihiatrilor liberi din
România
38. O.M.S. public nr. 32 – Incapacité liées a consommation d’alcool apud
Stravos C. (1988). Droguri concomitente: alcool, tutun , cafea – factori de risc , Bucureşti
: Editura Medicală
Anexe

Anexa 1

CORT 2004
Instrucţiuni: Citiţi cu atenţie fiecare întrebare şi marcaţi răspunsul potrivit prin
încercuirea cifrei sau cifrelor corespunzătoare (sunt mai multe răspunsuri posibile). Dacă nu
găsiţi un răspuns care să se potrivească exact , marcaţi-l pe cel mai apropiat de acesta.

1. Ce vârstă ai avut când ai consumat pentru prima dată băuturi alcoolice mai mult decât
câteva înghiţituri?

0) Nu am consumat alcool niciodată 4) 11-12 ani


1) 17 ani sau mai mult 5) 9-10 ani
2) 15-16 ani 6) 8 sau mai puţin
3) 13-14 ani

2. Din ce motive consumi băuturi alcoolice?

a) Nu consum alcool
b) Consumul de alcool contribuie la buna dispoziţie şi înlătură stresul
c) Când consum alcool comunic mai uşor cu alte persoane
d) Când mă găsesc între persoane care consumă alcool, nu vreau să creez opinie separată
e) Pentru a mă recompensa după o realizare (examen, altele)
f) Pentru că îmi place gustul băuturilor alcoolice
g) Pentru că face parte integrantă din ocaziile festive şi oficiale
h) Pentru că aşa am văzut în familie
i) Pentru a depăşi situaţii conflictuale în familie, la şcoală/universitate, cu prietenii
j) Pentru că sunt o persoană timidă
k) Din alte motive (vă rugăm să le specificaţi).............................................................

3.Ce băuturi alcoolice consumi de obicei?

0) Nu consum alcool 2) Vin


1) Bere 4) Băuturi tari

4.În ultimele 30 de zile, în câte zile ai băut cel puţin o porţie de alcool (o porţie înseamnă: 25 ml
de tărie=un păhărel de tărie, 100ml de vin=1 pahar de vin, 250 ml de bere=1/2 sticlă de bere)?

0) Niciodată 4) 10-19 zile


1) 1-2 zile 5) 20-29 zile
2) 3-5 zile 6) Zilnic
3) 6-9 zile

5.În ultimele 30 de zile, în câte zile ai băut 5 sau mai multe porţii de alcool una după alta în
decurs de câteva ore?

0) Niciodată 4) 6-9 zile


1) 1 zi 5) 10-19 zile
2) 2 zile 6) 20 sau mai multe zile
3) 3-5 zile
6.Până în prezent de câte ori te-ai îmbătat?

0) Niciodată 4) 10-19 ori


1) 1-2 ori 5) 20-39 ori
2) 3-5 ori 6) 40 sau de mai multe ori
3) 6-9 ori

7. Unde consumi alcool?

a) Nu consum alcool e) Pe stradă, în parc


b) Acasă f) În discotecă, în bar, în restaurant
c) La altcineva acasă g) În alte locuri (vă rugăm
specificaţi).....................................
d) În incinta şcolii/universităţii

8. Cu cine consumi alcool?

a) Nu consum alcool d) Cu colegii


b) Cu familia e) Singur
c) Cu prietenii f) Cu persoane necunoscute

9. De obicei, cum îţi procuri alcool?

a) Nu consum alcool d) Îl primesc


b) Îl cumpăr singur e) Îl fur
c) Mi-l cumpără altcineva f) Alte modalităţi (vă rugăm
specificaţi)..................................

10. Când ai cumpărat alcool, ţi s-a cerut să dovedeşti ce vârstă ai?

0) Nu am cumpărat alcool niciodată


1) Da
2) Nu

11. Ai încercat vreodată să renunţi la consumul de alcool?


0) Nu consum alcool
1) Da
2) Nu

12. Cunoşti alte persoane care nu pot renunţa la consumul de alcool?

a) Nu cunosc dependenţi de alcool c) Prieteni


b) Membrii ai familiei d) Colegi

13. Când ţi s-a o ferit un drog spre consum l-ai consumat?

0) Nu mi s-a oferit un drog spre consum


1) Nu
2) Da

14. La ce vârstă ai consumat droguri pentru prima dată?

0) Nu am consumat droguri niciodată 3) 13-14 ani


1) 17 ani sau mai mult 4) 11-12 ani
2) 15-16 ani 5) 10 sau mai puţin

15. Din ce motive consumi droguri?

a) Nu consum droguri
b) Consumul de droguri contribuie la buna dispoziţie şi înlătură stresul
c) Când consum droguri comunic mai uşor cu alte persoane
d) Când mă găsesc între persoane care consumă droguri, nu vreau să creez opinie separată
e) Pentru a mă recompensa după o realizare (examen, altele)
f) Pentru a mă simţi mai bine după ce mi s-a întâmplat ceva neplăcut
g) Pentru că îmi place efectul drogurilor
h) Pentru că aşa am văzut în familie
i) Pentru a depăşi situaţii conflictuale în familie, la şcoală, cu prietenii
j) Pentru că sunt o persoană timidă
k) Din alte motive (vă rugăm să le specificaţi).............................................................

16. Ce fel de droguri ai consumat până în prezent?


a) Nu consum droguri j) Aurolac
b) Marihuana (haşiş, canabis, iarbă) k) Solvenţi organici (lipici, vopsele,
sprayuri)
c) LSD sau alte halucinogene l) Morfină
d) Cocaină (crack, freebase, pulbere) m) Fortral
e) Heroină (smack, junk, china white) n) Tranchilizante sau sedative (extraveral,
rudotel
f) Ecstasy diazepam, fenobarbital, altele)
g) Amfetamine (speed, crystal, crank, ice) o) Alcool împreună cu tranchilizante şi
sedative
h) Metadonă p) Steroizi anabolizanţi
i) Ciuperci halucinogene

17. Ce fel de droguri ai consumat în ultimele 30 de zile?

a) Nu am consumat droguri în ultimele 30 de zile j) Aurolac


b) Marihuana (haşiş, canabis, iarbă) k) Solvenţi organici (lipici, vopsele, sprayuri)
c) LSD sau alte halucinogene l) Morfină
d) Cocaină (crack, freebase, pulbere) m) Fortral
e) Heroină (smack, junk, china white) n) Tranchilizante sau sedative (extraveral,
rudotel
f) Ecstasy diazepam, fenobarbital, altele)
g) Amfetamine (speed, crystal, crank, ice) o) Alcool împreună cu tranchilizante şi
sedative
h) Metadonă p) Steroizi anabolizanţi
i) Ciuperci halucinogene

18. În ultimele 30 de zile, în câte zile ai consumat cel puţin o dată droguri?

0) Niciodată 4) 10-19 zile


1) 1-2 zile 5) 20-29 zile
2) 3-5 zile 6) Zilnic
3) 6-9 zile

19. Cât de frecvent ai consumat droguri până în prezent?

0) Niciodată 4) La 2-3 zile


1) Experimental (1-2 ori) 5) 1 dată/zi
2) Ocazional (1-3 ori/lună) 6) De mai multe ori/zi
3) 1 dată/săptămână

20. Ce cale foloseşti pentru administrarea drogurilor?

0) nu consum droguri 4) Inhalat


1) Fumat 5) Ingerat (inghiţit)
2) Prizat 6) Injectat

21. Unde consumi droguri?

a) Nu consum drogurui e) Pe stradă, în parc


b) Acasă f) În discotecă, în bar, în restaurant
c) La altcineva acasă g) În alte locuri (vă rugăm
specificaţi).....................................
d) În incinta şcolii/universităţii
22. Cu cine consumi droguri?

a) Nu consum droguri d) Cu colegii


b) Cu familia e) Singur
c) Cu prietenii f) Cu persoane necunoscute

23. Cum ai obţinut drogul consumat?

a) Nu consum droguri g) L-am cumpărat de la un prieten


b) De la frate sau soră h) L-am cumpărat de la cineva cunoscut
c) De la un prieten i) L-am cumpărat de la o persoană necunoscută
d) De la cineva cunoscut j) Alte situaţii (vă rugăm
specificaţi) .............................
e) De la o persoană necunoscută
f) A fost împărţit într-un grup de prieteni

24. În care din următoarele locuri ştii că poţi cumpăra un drog?

a) Nu cunosc nici un astfel de loc e) La discotecă, într-un bar


b) Pe stradă, în parc f) În casa furnizorului (dealer-ului)
c) La şcoală/universitate g) Din farmacie
d) În imediata apropiere a şcolii/universităţii h) Altele (vă rugăm
specificaţi)....................................

25. Ai încercat vreodată să renunţi la consumul de droguri?


0) Nu consum droguri
1) Da
2) Nu

26. Cunoşti alte persoane care nu pot renunţa la consumul de droguri?

a) Nu cunosc dependenţi de droguri c) Prieteni


b) Membrii ai familiei d) Colegi
Anexa 2

Scala Rosenberg

Instrucţiuni: Mai jos sunt date 10 afirmaţii.Citiţi fiecare afirmaţie în parte şi


încercuiţi acea literă din tabel corespunzătoare gradului de acord sau dezacord care vă
caracterizează.

Nr.crt. Itemii Absolut de De acord Nu sunt de Categoric nu


acord acord
1. Cred că sunt un om de
valoare sau cel puţin la A B C D
fel de bun(ă) ca alţii.
2. Cred că am câteva
A B C D
calităţi remarcabile.
3. În general înclin să
cred că sunt un (o) A B C D
ratat (ă), un (o)
nerealizat(ă).
4. Sunt capabil(ă) să fac
lucruri la fel de bine ca A B C D
ceilalţi oameni.
5. Nu cred că am prea
multe lucruri cu care să A B C D
mă pot mândri.
6. Am o atitudine
pozitivă faţă de propria A B C D
persoană.
7. În ansamblu sunt
A B C D
mulţumit(ă) de mine.
8. Aş vrea să am mai
mult respect faţă de A B C D
propria persoană.
9. Din când în când am
senzaţia că sunt A B C D
inutil(ă).
10. Uneori cred că nu sunt
A B C D
bun(ă) de nimic.
Anexa 3

S.T.A.I. – Forma X-1

Instrucţiuni: Mai jos sunt date diferite descrieri ale unor stări sufleteşti.Citiţi fiecare
descriere în parte şi încercuiţi acea cifră din dreapta descrierii care corespunde cu felul cum
vă simţiţi acum, în acest moment. Nu există răspunsuri bune sau rele.Nu pierdeţi prea mult
timp cu vreo descriere şi daţi acel răspuns care pare să înfăţişeze cel mai bine felul cum vă
simţiţi în prezent.

Nr Foarte
Itemii Deloc Puţin Destul
crt. mult
1. Mă simt calm(ă). 1 2 3 4
2. Mă simt liniştit(ă). 1 2 3 4
3. Sunt încordat(ă). 1 2 3 4
4. Îmi pare rău de ceva. 1 2 3 4
5. Mă simt în apele mele. 1 2 3 4
6. Sunt trist(ă). 1 2 3 4
7. Mă îngrijorează nişte neplăceri posibile. 1 2 3 4
8. Mă simt odihnit(ă). 1 2 3 4
9. Mă simt neliniştit(ă). 1 2 3 4
10. Mă simt bine. 1 2 3 4
11. Am încredere în puterile mele. 1 2 3 4
12. Mă simt nervos (nervoasă). 1 2 3 4
13. Sunt speriat(ă). 1 2 3 4
14. Mă simt iritat(ă). 1 2 3 4
15. Sunt relaxat(ă). 1 2 3 4
16. Mă simt mulţumit(ă). 1 2 3 4
17. Sunt îngrijorat(ă). 1 2 3 4
18. Mă simt agitat şi „scos din fire”. 1 2 3 4
19. Mă simt vesel(ă). 1 2 3 4
20. Sunt bine dispus(ă). 1 2 3 4

Anexa 4

Scala Locus of control


Instrucţiuni : Vă rugăm să citiţi cu atenţie următoarele propoziţii.Încercuiţi varianta pe
care o consideraţi adevarată.
1. a.Copii au necazuri pentru că părinţii lor îi pedepsesc prea des.
b.Necazurile celor mai mulţi copii,în ziua de azi,provin din faptul că părinţii îi lasă prea
liberi.

2. a.Multe din evenimentele nefericite din viaţă se datorează în parte ghinionului.


b.Eşecurile oamenilor rezulă din greşelile pe care chiar ei le fac.

3. a.Unul dintre motivele majore pentru care există războaie este insuficienta implicare în
politică a cetăţenilor.
b.Vor exista întotdeauna războaie,indiferent cât am încerca să le prevenim.

4. a.În cursul vieţii orice individ poate câştiga stima şi respectul pe care le merită.
b.Din păcate,valoarea unui om este adesea nerecunoscută,oricât de mult s-ar strădui el.

5. a.Ideea că profesorii sunt nedrepţi cu studenţii este un nonsens.


b.Majoritatea studenţilor nu realizează în ce măsură notele lor sunt întâmplătoare.

6. a.Fără o „porţie sănătoasă” de noroc nu poţi fi un lider eficient.


b.Oamenii capabili care nu reuşesc să se impună n-au ştiut să profite de ocaziile care li
s-au oferit.

7. a.Unora,pur şi simplu nu le placi,oricât te-ai strădui.


b.Oamenii care nu pot să se facă plăcuţi de ceilalţi nu ştiu să se poarte.

8. a.Ereditatea are rolul principal în determinarea personalităţii.


b.Experienţa vieţii determină ceea ce este un individ.

9. a.Nu o dată mi-am dat seama că ceea ce trebuia să se întâmple s-a şi întâmplat.
b.Lăsate la voia întâmplării problemele nu mi s-au rezolvat niciodată la fel de sigur,ca
atunci când mă hotăram să acţionez eu însumi pentru a le rezolva.

10. a.În cazul unui student foarte bine pregătit poate fi rar vorba de o „examinare nedreaptă”.
b.De multe ori întrebările de examen tind să fie atât de departe de cursul predat încât
studiul este într-adevăr fără folos.

11. a.Obţinerea unui succes este o chestiune de muncă serioasă,norocul având prea puţin de-a
face cu asta.
b.Obţinerea unui loc de muncă depinde de a fi la locul potrivit şi la momentul potrivit.

12. a.Omul de rând poate influenţa deciziile guvernamentale.


b.Lumea este condusă de câţiva oameni puternici,iar omul de rând are prea puţină
importanţă.

13. a.Când îmi fac planuri sunt aproape întotdeauna sigur că voi putea să le îndeplinesc.
b.Nu este întotdeauna înţelept să îţi faci planuri pe termen lung ,pentru că oricum multe
întâmplări ţin de şansă sau neşansă.

14. a.Există unii oameni care pur şi simplu nu sunt buni.


b.În orice om există ceva bun.

15. a.În cazul meu, a obţine ce vreau are puţin de-a face cu norocul ,sau chiar deloc.
b.De multe ori putem foate bine să decidem ce este de făcut dâmd cu banul.

16. a.A deveni şef depinde de cât de norocos este cineva pentru a se găsi la locul potrivit
înaintea celorlalţi.
b.Reuşita oamenilor în a face ceea ce trebuie depinde de abilitatea lor,norocul având
puţină importanţă sau deloc.
17. a.Atâta timp cât problemele mondiale îngrijorătoare,cei mai mulţi dintre noi suntem
victime ale unor forţe pe care nici nu le înţelegem,nici nu le controlăm.
b.Luând parte în mod activ la problemele sociale şi politice,oamenii pot controla
evenimentele mondiale.

18. a.Majoritatea oamenilor nu realizează în ce măsură viaţa lor este controlată de evenimente
întâmplătoare.
b.Nu există „noroc”.

19. a.Omul ar trebui să admită întotdeauna posibilitatea de a greşi.


b.De obicei este de preferat să acoperi greşelile.

20. a.Este dificil de ştiut dacă o persoană te place sau nu.


b.Câţi prieteni ai,depinde de cât de plăcut eşti.

21. a.În cursul vieţii întâmplările negative sunt echilibrate de cele pozitive.
b.Cele mai multe eşecuri se datorează fie lipsei de abilităţi,fie ignoranţei,fie lenei sau
tuturor la un loc.

22. a.Cu puţin efort putem învinge corupţia politică.


b.Este dificil pentru cetăţeanul de rând să controleze activitatea de culise a oamenilor
politici.

23. a.Uneori nu pot înţelege cum ajung profesorii să dea notele pe care le dau.
b.Există o relaţie directă între nivelul pregătirii şi notele pe care le obţin elevii/studenţii.

24. a.Un lider bun aşteaptă ca oamenii să decidă pentru ei înşişi.


b.Un lider bun trasează fiecăruia ce are de făcut.

25. a.Adesea simt că am prea puţină influenţă asupra lucrurilor care ni se întâmplă.
b.Îmi este imposibil să cred că şansa sau norocul joacă un rol important în viaţa mea.

26. a.Oamenii sunt singuri pentru că nu încearcă să fie prietenoşi.


b.Nu trebuie să te străduieşti prea mult pentru a fi pe placul oamenilor;dacă te plac atunci
te plac şi gata.

27. a.Se pune prea mult preţ pe sport în liceu.


b.Sportul de echipă este un excelent mod de a construi caracterul tinerilor.

28. a.Ce se petrece cu viaţa mea depinde de mine!


b.Simt că nu controlez suficient sensul în care evoluează viaţa mea.

29. a.Cel mai adesea nu înţeleg de ce politicienii se comportă aşa cum se comportă.
b.În cursul vieţii lor oamenii sunt responsabili de proasta guvernare atât la nivel naţional
cât şi la nivel local.

Anexa 5

S.M.P.
Răspundeţi cu DA sau NU la următoarele întrebări:
Întrebarea DA NU
1. Aţi vrea să realizaţi ceva într-adevăr important?
2. Vă puteţi uşor lipsi de prieteni un timp mai îndelungat?
3. Vă “ sare ţandăra” repede când nu obţineţi ceea ce vreţi?
4. Doriţi întotdeauna să aflaţi exact ce gândesc alţii despre dumneavoastră?
5. Aveţi (simţiţi) remuşcări de conştiinţă şi atunci când nu cunoaşteţi exact motive-
le?
6. După părerea prietenilor aţi fi apţi pentru o muncă (funcţie) de conducere?
7. Vă place să vă îmbrăcaţi astfel, ca să vă deosebiţi de alţii?
8. Ascultaţi cu plăcere sfaturile unor oameni mai în vârstă şi cu mai multă experi-
enţă?
9. Aţi alege drept vocaţie preocuparea cu copiii?
10. Vă agasează oamenii dezordonaţi şi imprecişi?
11. Dacă sunteţi bolnav sau aţi suferit un accident vă face plăcere să fiţi cocoloşit,
dezmierdat?
12. Obişnuiţi să visaţi uneori, despre fapte mari pe care le veţi realiza odată?
13. Sunteţi indispus şi trist dacă trebuie să vă despărţiţi de cel mai bun prieten?
14. Vă place să necăjiţi (enervaţi) oamenii şi să-i “duceţi de nas”?
15. Suportaţi critica mai greu decât alţii?
16. Sunteţi în stare să fiţi nedrept şi să săvârşiţi fapte incorecte fără a avea un
sentiment deosebit de culpabilitate?
17. Puteţi fi convins uşor, să vă schimbaţi părerea ulterior unei decizii deja luate?
18. Realizaţi drept nereuşită acea şedinţă în care atenţia nu s-a polarizat asupra
dumneavoastră?
19. În relaţiile sociale, în relaţiile de prietenie în general rămâneţi independent?
20. Sunteţi dispus ca majoritatea timpului şi confortului dumneavoastră să-l
sacrificaţi pentru tineri sau pentru cei neajutoraţi sau mai slabi?
21. Sunteţi ceva mai neglijent, în a ţine o perfectă curăţenie şi ordine în jurul
dumneavoastră?
22. Evitaţi să vă plângeţi când păţiţi ceva neplăcut?
23. Aţi dori (doriţi) să faceţi ceva, ceea ce alţii consideră că necesită un efort
deosebit?
24. Este foarte important pentru dumneavoastră să rămâneţi în legătură (de exemplu
telefonică) cu rudele, prietenii când aceştia lipsesc o perioadă de timp?
25. Vă supăraţi uşor pe alţi oameni?
26. În gândirea dumneavoastră, vă reamintiţi frecvent situaţiile neplăcute suferite
Cândva?
27. Vă preocupă schimbarea permanentă pentru a deveni un om mai deosebit?
28. Influenţaţi, mai des, pe alţii sau invers?
29. Vă simţiţi stingher dacă sunteţi remarcat?
30. Sunteţi des tentat să faceţi ceva ce contravine cu obiceiul, cu uzanţa?
31. Vă deranjează mult batjocora, ultrajul celor lipsiţi de apărare?
32. Vă plac acele situaţii în care se pretinde un comportament după reguli foarte
stricte?
33. Preferaţi să evitaţi prietenii mult prea săritori sau devotaţi?
34. Este important pentru dumneavoastră să vă reuşească tot ceea ce demaraţi,
întreprindeţi?
35. Durează timp îndelungat până ce simţiţi atracţie, ataşament faţă de o nouă cunoş-
tinţă?
36. Se întâmplă să vă “ ieşiţi din pepeni” de supărare?
37. Dacă vă critică întotdeauna încercaţi să paraţi totul?
38. Se întâmplă ca ulterior să vă pară rău de faptele dumneavoastră?
39. În grupul de prieteni, de regulă, dumneavoastră daţi tonul?
40. Vă tulbură dacă vi se fac observaţii pentru vestimentaţia sau aspectul exterior
dumneavoastră?
41. Lesne deveniţi încăpăţânat, îndărătnic, dacă alţii vor să vă dirijeze?
42. Aţi fi total satisfăcut dacă v-aţi preocupa exclusiv de acţiuni de binefacere?
43. Vi s-ar părea plicitisitor, dacă toate muncile dumneavoastră în prealabil le-aţi
proiecta şi organiza?
44. De alintare şi îngrijire aveţi nevoie mai puţin decât alţii?
45. Este important pentru dumneavoastră să vă realizaţi munca mai bine decât alţii?
46. Ar fi bine să fiţi departe, un timp, de rude, de prieteni?
47. Vă distrează dacă reuşişi să vă faceţi de râs adversarul?
48. Evitaţi des anumite lucruri, întrucât vă este frică să suferiţi un eşec cu ele?
49. Sentimentul de culpă îl aveţi mai des decât alţii?
50. V-aţi descurca bine într-un serviciu unde aţi avea influenţă, putere, dreptul de a
conduce pe alţii?
51. Ar fi o alegere nepotrivită pentru dumneavoastră o meserie unde frecvent ar
trebui să apăreţi în faţa unui public, să vorbiţi în public?
52. Este importantă pentru dumneavoastră independenţa, să vă puteţi urma întotdea-
una drumul propriu?
53. Sunteţi gata întotdeauna să împrumutaţi, să dăruiţi lucrurile proprii celor care au
nevoie de ele?
54. De obicei, reusiţi greu să vă împărţiţi timpul?
55. Aveţi mare nevoie din partea altora de semnele de ataşament, gingăşie, afecţiu-
ne, blândeţe?
56. Vă fixaţi ştacheta sus întotdeauna pentru a realiza performanţe cât mai bune?
57. Dacă ar fi posibil, aţi ţine prietenii şi cunoştinţele mereu în preajmă?
58. Este greu să vă enerveze cineva sau ceva?
59. Dacă nu vă reuşeşte ceva, căutaţi întotdeauna să vă justificaţi, explicaţi?
60. Este incomod să vă daţi părerea despre alţii întrucât nu aveţi certitudinea că
puteţi fi obiectivi?
61. Vă cade greu să vă apăraţi drepturile în faţa celor de care depindeţi?
62. Vă place să trăiţi şi să vă mişcaţi astfel, să treceţi neobservat?
63. Preferaţi să trăiţi în stilul dumneavoastră, fără să vă pese de părerea altora?
64. Creşteţi şi îngrijiţi cu plăcere, pisica, câinele sau alte animale?
65. Sunt foarte antipatice pentru dumneavoastră persoanele care uneori nu respectă
curăţenia şi normele de igienă?
66. În locuri străine, vi se instalează repede sentimentul de părăsire, aservire?
67. Sunteţi dispus la un efort deosebit de mare, pentru a propăşi în viaţă?
68. După părerea dumneavoastră, fidelitatea şi statornicia faţă de prieteni este cea
mai importantă calitate umană?
69. Obişnuiţi să protestaţi cu voce tare, când cineva se bagă în rând în faţa dumnea-
voastră?
70. Reuşiţi să vă păstraţi încrederea în sine şi între oameni având “aere de superiori-
tate” şi foarte siguri pe sine?
71. Aveţi reţineri faţă de anumite lucruri, pentru că nu sunteţi sigur că veţi proceda
corect şi imparţial?
72. Aţi fost privat vreodată de drepturile dumneavoastră pentru că nu v-aţi putut
Apăra interesele?
73. De dragul prietenilor obişnuiţi să faceţi pe mucalitul, pe clovnul?
74. Este importantă pentru dumneavoastră libertatea, să puteţi merge unde vreţi şi
când vreţi?
75. Îi evitaţi pe cei ce, probabil, vă vor cere ajutorul sau sprijinul în viitor?
76. Vă displace precizia, preocuparea care necesită meticulozitate şi exactitate?
77. În străinatate, întotdeauna vă cuprinde uşor dorul de casă?
78. Este adevărat că, competiţia este cea mai importantă forţă de propulsie a
progresului uman?
79. Este indiferent pentru dumneavoastră dacă reusiţi sau nu să aveţi prieteni
noi?
80. Înfruntaţi cu plăcere păreri contrare cu ale dumneavoastră?
81. Evitaţi cu grijă întotdeauna acele situaţii în care aţi putea eventual să fiţi
ridicol?
82. Aţi avut vreodată o decepţie în sine, pentru că nu aţi ştiut să fiţi absolut
drept şi cinstit?
83. Vă cade greu, că în discuţii să vă expuneţi partea proprie?
84. Dacă povestiţi o întâmplare obişnuiţi să o “coloraţi” cu puţină actorie?
85. Vă este greu, ca într-o poziţie de subordonare să prestaţi maximal?
86. Sunteţi incapabil să manifestaţi întelegere, compasiune faţă de oamenii care
au ajuns în conflict cu societatea (alcoolici, huligani etc.)?
87. Este plictisitor dacă munca zilnică, odihna, ora meselor sunt ordonate riguros?
88. Vă impovărează dacă faţă de dumneavoastră se manifestă mereu grijă şi
devotament?
89. Încrederea în sinea dumneavoastră are nevoie de dovada că aţi rezolvat cu
succes sarcini dificile?
90. Pretindeţi întotdeauna totală loialitate şi ataşament de la prietenii şi cunoş-
tinţele dumneavoastră?
91. Evitaţi manifestările exteriorizate ale sentimentelor când sunteţi surescitat
sau supărat?
92. Sunteţi în stare să vorbiţi degajat despre o temă în care nu sunteţi specialist?
93. În general, judecaţi mai sever ce este corect şi ce nu este corect decât alţii?
94. Cu ocazia unor cunoştinţe noi, în general, dumneavoastră conduceţi discu-
ţiile?
95. Se afirmă des despre dumneavoastră că sunteţi un om spiritual şi distrac-
tiv?
96. Acceptaţi cu plăcere sarcini cu răspundere şi restricţii?
97. Vă străduiţi ca în orice ocazie să oferiţi mici atenţii cunoştinţelor dumnea-
voastră?
98. Puteţi lucra liniştit chiar în condiţii de deranj şi dezordine?
99. Simţiţi des că oamenii nu se interesează suficient de dumneavoastră?
100. Credeţi că majoritatea oamenilor nu sunt suficient de ambiţioşi?
101. Cu plăcere, aţi aparţine unui grup care recunoaşte drept principale va-
lori, relaţia amiabilă, călduroasă, prietenească între membrii grupului şi
manifestarea acestor relaţii?
102. Simţiţi dorul de răzbunare dacă cineva vă jigneşte?
103. Vă fâstâciţi dacă împrejurarea vă obligă să vă apăraţi drepturile?
104. Puteţi minţi, de nevoie, fără procese de conştiinţă?
105. Vă consideraţi, de regulă, prea puţin important ca să vă exprimaţi părerea?
106. Ar fi penibil dacă v-ar remarca radioul sau televiziunea?
107. Consideraţi că punctele de vedere proprii, în general, se aliniază cu ale
celorlalţi?
108. Aveţi o grijă deosebită să nu lezaţi niciodatţ sentimentele unora mai slabi ca Dv.?
109. Este important să fiţi întotdeauna îmbracat fără cusur?
110. Este mai uşor să recepţionaţi veştile proaste în prezenţa unui prieten bun?
111. Dacă v-aţi apucat de ceva faceţi tot posibilul să realizaţi maximul posibil?
112. Faceţi cu plăcere şi sacrificii băneşti pentru prieteni, rude?
113. Când cineva vă enervează simţiţi de-a dreptul ura pentru aceasta?
114. Întotdeauna aveţi grijă ca nimeni să nu vă poată reproşa comportarea?
115. Vă este foarte penibil când vă vine pofta să faceţi ceva ce contravine bunelor
maniere?
116. Este important pentru dumneavoastră să vă apăraţi punctele de vedere
prin discuţii?
117. Vă face plăcere să fiţi în centrul atenţiei în grupul de prieteni?
118. Aveţi relaţii bune cu superiorii dumneavoastră?
119. Este deranjantă, penibilă, situaţia fortuită în care trebuie să ajutaţi pe alţii, să
aveţi grija altora?
120. Este important ca lucrurile dumneavoastră să stea frumos ordonate?
121. Când sunteţi bolnav, detestaţi să vă compătimească?
122. Preferaţi acele munci unde aveţi ocazia să fiţi în competiţie cu alţii?
123. Dacă aveţi o adevărată bucurie sau necaz, simţiţi nevoia să împărtăşiţi sentimen-
tele cu cineva?
124. Dacă cineva vă atacă verbal, preferaţi replica imediată?
125. Sunteţi în stare să suportaţi ridiculizarea, umilinţa fără ca demnitatea dumnea-
voastră să sufere ireparabil?
126. Sunteţi în general mai conştiincios, mai responsabil decât alţii?
127. Cedaţi des iniţiativa altora?
128. Preferaţi să vă îmbrîcaţi astfel încât să nu produceţi senzaţie?
129. Preferaţi să spuneţi fără ocolişuri ceea ce gândiţi?
130. V-aţi descurca rău într-o meserie în care ar trebui să îngrijiţi bolnavi sau bătrâni?
131. Ar fi bine să trăiţi astfel ca totul să decurgă de la sine, planificat, fără schimbări
neprevăzute?
132. Dacă aţi suferit un eşec, aveţi mare nevoie de sprijin, încurajare?
133. Aţi fi cu plăcere o personalitate remarcabilă, de exemplu în sport, arta sau ştiinţa?
134. Încercaţi întotdeauna să realizaţi contacte personale şi apropiate cu toţi oamenii?
135. Uneori vă supăraţi excesiv, încât aţi prefera să spargeţi ceva?
136. Sunteţi în stare să vă păstraţi calmul, să rămâneţi molcom când vă critică sau vă
învinovăţesc?
137. De dragul dreptăţii, puteţi renunţa la principiile şi interesele dumneavoastră?
138. Ca şi conducător (sau dacă aţi fi conducător) vă este sau v-ar fi greu să tineţi
ordine şi disciplină?
139. Vă cade greu să spuneţi lucruri care ar surprinde, ar consterna oamenii?
140. Este mai greu să lucrezi singur, decât cu alţii împreuna?
141. Totdeauna sunteţi gata să sacrificaţi timp şi energie pentru cei care apelează la
ajutorul dumneavoastră?
142. Cu placere aţi lucra (sau lucraţi) într-un program liber?
143. Dacă aveţi necazuri, simţiţi drept inutilă compătimirea, întelegerea altora?
144. Vă place să rezolvaţi asemenea sarcini, care altora deja au creat dificultăţi?
145. Vă bucură dacă puteţi rezolva anumite lucruri pentru cunoscuţi?
146. Dacă vă jignesc, puteţi cu greu să vă stăpâniţi indignarea, supărarea?
147. Deciziile dumneavoastră sunt des influenţate de gândul că alţii le vor critica?
148. Meditaţi mult asupra situaţiei că unele fapte au fost corecte sau incorecte?
149. Vă contravine situaţia în care trebuie să dirijaţi munca altora?
150. Vă place să vorbiţi astfel încât pentru asta alţii să vă considere plin de idei şi cu
umor?
151. Este adevărat că cel care merge numai de capul lui, fără să ţină seama de părerile
altora, mai devreme sau mai târziu o păţeşte?
152. Preferaţi să-i evitaţi pe oamenii nejutoraţi şi cu necazuri?
153. Vă place să păziţi bunurile şi actele dumneavoastră după un anumit sistem?
154. Detestaţi să vorbiţi despre greutăţile şi eşecurile dumneavoastră, prietenilor,
rudelor?
155. Vă fixaţi de preferinţă, ţeluri greu de atins, numai ca să dovediţi capacitatea
dumneavoastră?
156. Preferaţi să petreceţi concediul de vară singur sau eventual în doi cu partenera(ul)
în loc de societatea prietenilor?
157. Uneori spuneţi şi lucruri neserioase, pentru că este nostim să sperii, să păcăleşti
şi să necăjeşti oamenii?
158. Sentimentul demnităţii dumneavoastră depinde mult de măsura în care sunteţi
apreciaţi de alţii?
159. Uneori aţi prefera să fiţi mai puţin conştiincios?
160. În general, evitaţi să ajungeţi în postul de conducere?
161. Vă cade greu saă vorbiţi despre sine sincer, în faţa altora?
162. Uneori simţiţi dorinţa de a lăsa totul baltă şi să începeţi o viaţă nouă, ca un om
liber, independent?
163. Vă bucuraţi când puteţi ajuta un om necăjit?
164. În cazul plecării într-o excursie, preferaţi să acceptaţi spontaneitatea situaţiilor
decât să vă bazaţi pe un plan de drum amănunţit?
165.
. Vă cade bine când un coleg mai în vârstă vă îngrijeşte şi vă ajută?

Anexa 6
Din ce motive consumi alcool? Urban
Contribuie la buna dispoziţie şi
înlătură stresul

Comunic mai uşor cu alte


persoane
13% 2%
30% Nu vreau să creez opinie
separată

Recompensă după o realizare


20%

Îmi place gustul băuturilor


11% 15%
9% alcoolice

Face parte din ocaziile festive


şi oficiale

Depăşirea unor situaţii


conflictuale

Din ce motive consumi alcool? Rural


Contribuie la buna dispoziţie şi
înlătură stresul

Comunic mai uşor cu alte


persoane
7%
27% Nu vreau să creez opinie
24% separată

Recompensă după o realizare

7% 9%
Îmi place gustul băuturilor
15% 11% alcoolice

Face parte din ocaziile festive


şi oficiale

Depăşirea unor situaţii


conflictuale

Anexa 7
Ai încercat să renunţi la consumul de alcool?
Urban

Da
7%

Da

Nu

Nu
93%

Ai încercat să renunţi la consumul de alcool?


Rural

Da
44% Da

Nu Nu
56%

Anexa 8
Când ţi s-au oferit droguri le-ai consumat?
Urban
Da
14%

Da
Nu

Nu
86%

Când ţi s-au oferit droguri le-ai consumat? Rural

Da
21%

Da
Nu

Nu
79%