P. 1
Consumul de Alcool Si Droguri La Tineri

Consumul de Alcool Si Droguri La Tineri

|Views: 5,857|Likes:
Published by evi1304

More info:

Published by: evi1304 on Apr 18, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/10/2013

pdf

text

original

UNIVERSITATEA EFTIMIE MURGU

Lucrare de disertaţie

Coordonator ştiinţific Lect. Univ. Dr. DROBOT LOREDANA Candidat

Reşiţa 2007

UNIVERSITATEA EFTIMIE MURGU REŞIŢA

Lucrare de disertaţie:
Consumul de alcool şi droguri la tineri. Analiză Caraş-Severin.

Coordonator ştiinţific: Lect. Univ. Dr. DROBOT LOREDANA Candidat:

Reşiţa 2007

CUPRINS

Argument...........................................................................................................................….................4 Capitolul I………………………………………………………………................………………….. 5 Alcoolul – un drog „legal” ............................................................................................................…5 Alcoolismul...................................................................................................................................….10 Consumul de alcool la tineri.............................................................................................................20 Capitolul II………………....………...............…………………………………………………....….26 Drogurile ilicite............................... ................................................................................................26 Dependenţa de droguri.....................................................................................................................35 Consumul de droguri la tineri..........................................................................................................38 Capitolul III………..……....…………...............……………………….…………………………….42 Motivaţia........................................... ..............................................................................................43 Stima de sine....................................................................................................................................43 Aspecte din profilul consumatorului................................................................................................44 Capitolul IV...........................................................................................................................................48 Obiective.............................................................................................................................….……48 Ipoteze.................................................................................................................................….……48 Capitolul V.............................................................................................................................................49 Subiecţii...............................................................................................................................………49 Metodologia.........................................................................................................................………49 Capitolul VI...........................................................................................................................................54 Analiza cantitativă şi interpretarea datelor.........................................................................….……54 Capitolul VII..........................................................................................................................................71 Concluzii...............................................................................................................................……..71 Bibliografie........…..………..............…………………………………………………………….73 Anexe...………...……................…………………………………………………………….…...76

Argument
Trăim într-o societate care se schimbă din ce în ce mai repede.Nu mai avem timp să ne cunoaştem pe noi înşine pentru că trebuie să îndeplinim obligaţii care de multe ori ne depăşesc capacităţile.Acest lucru este cel mai evident la adolescenţi şi la tineri, care în plin proces de maturizare, trebuie să-şi formeze personalitatea, într-o lume fără repere şi fără modele, dar, cu cerinţe din ce în ce mai complexe.Pe cale de consecinţă, refugiul este grupul de prieteni unde autoritatea părinţilor şi cea a profesorilor nu se manifestă, iar, în anumite cazuri, printre alte „activităţi” consumă alcool sau droguri.Consecinţele sunt evidente şi extrem de mediatizate: accidente sau chiar decese în urma conducerii sub influenţa băuturilor alcoolice sau a drogurilor, agresiuni fizice în incinta şcolii sau în afara ei, scăderea performanţelor şcolare, etc. Motivele pentru care tinerii consumă alcool şi droguri sunt diverse de la curiozitatea specifică vârstei, dorinţa de a face parte dintr-un grup valorizat social, presiunea grupului de prieteni, modele din familie sau pur şi simplu plăcerea de a consuma aceste substanţe. Este dificil de a găsi remediul situaţiei.Cele mai eficiente strategii includ mesaje care sensibilizează individul, grupul sau grupurile din care acesta face parte ori familia, aceste strategii, includ campanii mass-media.Publicitatea prin televiziune joacă un rol foarte important deoarece, televizorul este principalul mijloc de informare şi totodată şi cel mai eficient. Cercetarea de faţă îşi propune să studieze motivele pentru care tinerii consumă alcool şi droguri şi să identifice legătura între structura motivaţională a personalităţii consumatorilor, stima de sine şi anxietatea.Avem în vedere deasemenea diferenţele ce pot să apară între tinerii din mediul urban şi cei din mediul rural. Un alt motiv pentru care am ales să studiez consumul de alcool şi consumul de droguri este că acestea sunt frecvent asociate. Orice cercetare are limitele ei şi aceasta nu face excepţie.Dintre limite amintim: nu se poate afirma că structura motivaţională a personalităţii, stima de sine, anxietatea sunt singurele variabile care detemină consumul de alcool sau de droguri.Pe lângă acestea pot să intervină factori externi cum ar fi mass-media prin intermediul publicităţii sau a clipurilor muzicale cu mesaje pro-consum.Nu este de neglijat nici rolul factorilor inhibitori ai comportamentului de consum. Concluzionăm că este necesară o atentă monitorizare a consumului de alcool şi droguri pentru că acest fenomen ia din ce în ce mai multă amploare în România.

Capitolul I
1. Alcoolul – un „drog legal” Oamenii, în general, încearcă să influenţeze mediul pentru a putea duce o viaţă mai plăcută.Aceasta presupune că individul va încerca pe cât posibil să-şi procure plăcerea şi să evite neplăcerea.Aceste căi de a obţine plăcerea prin modificarea dispoziţiei, a emoţiilor, sunt diferite de la individ la individ.Una dintre căi este consumul unor substanţe denumite substanţe psihotrope.Acestea includ nu numai drogurile „clasice” cum sunt heroina sau marijuana ci şi alcoolul, cafeaua sau tutunul.Aceste substanţe pot fi consumate încă din copilărie dar cei mai mulţi le descoperă în perioada pubertăţii sau a adolescenţei. Alcoolul este folosit concomitent ca aliment şi ca substanţă psihoactivă. Alcoolul este consumat în cantităţi mici şi de către oameni care care beau numai pentru că aşa este obiceiul.Aceasta se datoreaza faptului că băuturile alcoolice sunt uşor accesibile, iar efectul alcoolului este resimtit într-o primă etapă ca fiind plăcut.Ca aliment, 1 g de alcool are o putere calorică de 29 kJ, având astfel, o valoare nutritivă apreciabilă.Ca substanţă psihoactivă, alcoolul este un sedativ, adică este o substanţă care scade activitatea sistemului nervos central, alterând comportamentul, conştiinţa şi dispoziţia psihică. Cea mai mare greşeală făcută de consumatorii de alcool este că percep alcoolul ca o parte integrantă din viaţa, cultura şi economia noastră şi nu ca pe un drog. Cuvântul alcool îşi are originea în limba arabă – al - kohol "lucru subtil" - o traducere de care multi vor fi încântaţi.Dicţionarul de droguri, toxicomanii şi dependenţe (2005) descrie alcoolul ca fiind denumirea populară a etanolului.Alcoolul se obţine prin fermentarea vegetalelor bogate în zaharuri (struguri, mere, pere, sfeclă, trestie de zahăr, cereale precum orzul şi orezul, cartofi, lemn) sau prin distilare.În timpul fermentării are loc un proces chimic de catabolizare (descompunere) a zahărului.La produsele alcoolice obţinute prin fermentare concentraţia alcoolică nu depepăşeste 15%, cele cu o concentraţie mai mare se obţin prin distilarea produşilor de fermentaţie.Alături de alcoolul etilic, băuturile mai conţin, în unele cazuri, alcooluri superioare sau esenţe care dau „buchetul” (Porot A. Şi Porot M., 1999). Alcoolul poate lua naştere în natură fără nici o intervenţie din partea omului. Anumite fructe căzute pe pământ şi intrate în fermentaţie sunt consumate de diferite animale care prezintă apoi semne clare ale stării de ebrietate.Poate aşa a cunoscut şi omul alcoolul. Cele mai vechi documente istorice în care sunt menţionate băuturile alcoolice datează de aproximativ 6.000 de ani. În toate scrierile vechi din Mesopotamia, Egipt, China,

Grecia precum şi în Biblie găsim mărturii despre folosirea băuturilor alcoolice.În Egipt, acum peste 3000 de ani se fabrica berea de fermentaţie.Se spune că tributul adunat de unii dintre primii faraoni ai Egiptului, în timpul unei expediţii, consta în 470 de ulcioare cu miere şi 6.428 de ulcioare cu vin.Am putea să remarcăm, puţin ironic, că întotdeauna ulcioarele cu vin erau mai numeroase.Grecii şi romanii aveau chiar şi zei ai vinului.La romani zeul vinului era Bachus în cinstea căruia se organizau în fiecare an sărbători numite bacanale unde consumul de băuturi alcoolice era considerabil.Trecând oarecum de la profan înspre laic putem să spunem că şi Biserica foloseşte vinul ca parte a unor ritualuri religioase.În credinţa ortodoxă vinul face parte, alături de pâine din ritualul de „spălare a păcatelor” . Ca substanţă aparte, alcoolul a fost produs mult mai târziu, în jurul anului 1.000 prin invenţia unei tehnici performante de distilare.Aceasta înseamnă că băuturile spirtoase există numai începând din Evul Mediu.Se pare că alcoolismul pe scară largă nu a fost prezent în Antichitate.În secolul al XV – lea celţii au adus cu ei în Insulele Britanice o băutură pe care o numeau „whisky” care în traducere înseamnă „apa vieţii”. În general, băuturile alcoolice se pot împărţi în trei categorii (Stavros C,1988) : > Slabe – până la 12º alcool cum sunt : berea, mustul şi vinul slab; > Mijlocii – ce conţin între 12º şi 20º alcool (vinuri tari, vechi şi dulci, vermut); > Tari – între 20º şi 60º alcool (ţuică, vodcă, rachiu, rom, gin, lichoruri, etc.).Băuturile tari se consumă ca atare sau în amestec.
Tabelul 1.Conţinutul de alcool al diferitelor băuturi

Sortimentul

Conţinutul de [procente] ca.5 % vol ca.10 % vol ca.12 % vol 30 % vol 25 % vol 33 % vol prune, 45 % vol

Volumul

Alcool pur [grame] 20-25 g 10-13 g 12 g 15 g 12,5 g 17 g 22,5 g

alcool [litri] 0,5 l 0,125 l 0,1 l 0,05 l 0,05 l 0,05 l 0,05 l

Bere Vin Spumos Lichior Rachiu alb Vodca, Rom Palinca de Whisky

Vinul rămâne băutura alcoolică cea mai pupulară.Există o tendinţă ce pare să favorizeze consumul ocazional de vin poate şi datorită recomandării unor medici care „prescriu” vinul ca „medicament” împotriva bolilor cardio-vasculare.Cum orice consum

excesiv este dăunător doza de vin care nu trebuie depăşită la o masă este de ½ litru pe zi pentru sedentari şi un litru pentru muncitorii ce execută munci fizice.Vinurile „de masă” au între 7º şi 14º iar cele „tari” între 15 º şi 25º. Putem vorbi de vinuri : > seci , cu până la 4g de zahăr la un litru; > demiseci , cu 4,1- 12 g zahăr la litru; > semidulci , cu 12 – 50 g zahăr la un litru; > dulci , cu peste 50 g zahăr la un litru. La tineri, principalul concurent al vinului este berea.Berea „slabă” are 2º alcool, iar cea „tare” de la 5º la 9º.Berea se obţine prin fermentaţia alcoolică a unui extract din hamei şi malţ de orz. Alcoolul ingerat ajunge în stomac unde începe să fie resorbit.Restul de alcool trece în intestinul subţire unde este absorbit în circulaţia sanguină.Absorbţia prin stomac este lentă şi mult mai rapidă prin intestinul subţire.Odată absorbit la aceste nivele alcoolul este transportat spre ficat prin vena portă.Rata de absorbţie a alcoolului depinde de mai mulţi factori printre care cei mai importanţi sunt cantitatea şi concentraţia alcoolului şi cantitatea şi compoziţia alimentelor din stomac şi intestin.Astfel resorbţia cea mai rapidă se produce în cazul consumului unor băuturi calde, dulci şi carbogazoase cu o concentraţie de alcool de până la 6% pe stomacul gol.Din punct de vedere al duratei în timp, în general se consideră că după 10 până la 15 minute s-a resorbit jumătate, după 20 de minute cam 60%, iar după 30 de minute cam două treimi din cantitatea totală de alcool.După 60 până la 90 minute, procesul este încheiat.Cam 5 - 10% din alcoolul pătruns în sânge părăseşte corpul nealterat, mai ales prin aerul expirat, iar o cantitate mai mică prin urină şi prin transpiraţie.Ficatul rămâne principalul loc în care se metabolizează alcoolul.Metabolismul alcoolului din mucoasa gastro-intestinală şi în ficat se numeşte „metabolismul primei treceri”, petrecându-se la primul pasaj al alcoolului prin organele care stau în faţa ajungerii lui în circulaţia sanguină generală.Se consideră că doar 10% din alcoolul ingerat se distruge prin metabolismul primei treceri în cazul consumării unor cantităţi moderate. Alcoolul care nu a fost metabolizat la prima trecere, ajunge în circulaţia generală şi de aici în toate lichidele corpului.Eliminarea alcoolului din organism se face în pricipal prin oxidarea alcoolului în diferite organe datorită enzimei ADH (alcooldehidrageneza), în cea mai mare parte în ficat.Aldehida acetică este rapid metabolizată de aldehid-dehidrageneza (ALDH) în acid acetic şi apă.În cele din urmă acesta este transformat în bioxid de carbon şi apă..Cam 90-98% din alcoolul ingerat este complet oxidat (Vraşti,2001).Partea care nu va fi descompusă prin arderile interne îşi va îndrepta acţiunea

nocivă asupra întregului organism şi în special asupra tubului digestiv, ficatului, sistemului nervos. Alcoolul etilic este un drog psihotrop.Datorită consumului unei asemenea substanţe, viaţa oricât de stresantă ar fi în realitate, pare mai blândă, consumatorul are o senzaţie artificială a unei stări de bine.În contrast cu aceste satisfacţii imediate, urmările negative ale consumului de alcool sunt mult mai numeroase(Abraham şi colaboratorii, 2004). Consumul excesiv de alcool generează dependenţă, sclavie faţă de un compus chimic. Acestă dependenţă se recunoaşte prin: > stabilirea priorităţilor. Scopul principal al unui alcoolic este acela de a bea, pentru aceasta fiind capabil de orice sacrificii.Orice altă activitate este lăsată de o parte, chiar dacă efectele negative sunt previzibile. > toleranţă. Efectul scontat se obţine prin consumul unor cantităţi din ce în ce mai mari de alcool. > simptomele abstinenţei.În momentul în care se opreşte consumul de alcool se instalează sevrajul caracterizat de simptome neplăcute cum ar fi tremurăturile, insomnia, agitaţia. Reluarea consumului duce la încetarea acestor simptome. > disperarea. Este nevoia copleşitoare de a bea chiar şi în momentul în care se consumă alcool. > conflictul interior.Alcoolicul poate conştientiza că acest consum îi creează probleme şi încearcă să renunţe la alcool.Uneori reuşeşte, dar dacă începe să bea din nou nu se mai poate abţine. > problemele exterioare.Alcoolicul se confruntă cu probleme în relaţiile personale şi profesionale (ibidem). Conform statisticilor oficiale, media consumului anual de alcool pe cap de locuitor se întinde de la 1 litru în Israel la 13,6 litri în Franţa (Smart şi Mann,1992) (apud Vraşti,2001).În România el este în jur de 7,7 litri şi a crescut continuu.Se consideră că 80% din toţi adulţii beau o băutură alcoolică în cursul unui an.Dintr-o altă perspectivă, băutul este totuşi o activitate specifică şi este făcută în anumite perioade ale săptămânii, în locuri specifice şi la ocazii specifice (Vraşti,2001). Alcoolul omoară.O statistică la nivelul judeţului Caraş-Severin, arată că lui i se asociază mai mult de 30% din accidentele mortale de circulaţie (necalculând aici răniţii, dintre care unii rămân cu handicapuri pe viaţă), 20% din accidentele casnice, 15% din accidentele de muncă, 5% din accidentele sportive şi 80% din agresiunile corporale, certurile şi violenţele familiale. Consumul excesiv de alcool dăunează grav sănăţăţii, fiind corelat cu 80% dintre cazurile de sinucidere, 50% din crime, 30% dintre accidentele rutiere fatale şi 15% din cazurile de înec. Este de asemenea unul din factori în unul din trei cazuri de divorţ şi

unul din trei cazuri ale molestării de copii.Alcoolul este un factor determinant în 27- 37% din cauzele de moarte violentă, fără legătură cu accidentele rutiere.Actele de suicid se comit pe fondul consumului de alcool. Alcoolismul creşte morbiditatea, duce la neînţelegerea dintre oameni, la invalidităţi permanente, el consituie un factor criminogen de prim ordin influenţând sau chiar deteminând actele infracţionale.La acestea contribuie accesul facil la un număr ridicat de produse de acest gen, eludarea legii care prevede ca minorii să nu poată cumpăra băuturi alcoolice, dezinformarea ca urmare a publicităţii agresive din mass-media şi mai ales insuficienta informare a publicului larg referitor la efectele nocive ale alcoolului (Richard şi Senon, 2005). O trecere în revistă a 15 studii estimează că alcoolul a fost prezent în 25-50% din toate cazurile de violenţă fizică asupra soţiilor (Hamilton şi Collins,1981) (apud Vraşti,2001).De asemenea, un procent însemnat al abuzurilor asupra copiilor se fac sub influenţa alcoolului.De aici rezultă că alcoolul este un factor important care influenţează atmosfera familială şi relaţia dintre părinţi şi copii. Cele mai frecvente accidente violente sunt cele din circulaţia rutieră.Şoferul care conduce sub influenţa băuturilor alcoolice este un pericol atât pentru el cât şi pentru ceilalţi participanţi la trafic, fie ei pietoni sau şoferi. În aparenţă, şoferul aflat sub influenţa băuturilor alcoolice se simte mai destins, nu mai este timorat, dar în acelaşi timp el devine mai puţin prudent, nu observă la timp stările de pericol sau uită interdicţiile, devine curajos şi agresiv (Stavros C.,1988). Alcoolul creşte timpul de reacţie la stimuli acustici sau vizuali în medie cu 35%, câmpul vizual este îngustat, percepţia distanţelor este perturbată.În SUA, din 1979 şi până în prezent, în medie 45.000 de oameni pe an mor în accidente de trafic.Alcoolul este incriminat în jur de 55-65% din acestea, procent ce este raportat şi de statisticile din Canada, Australia, Marea Britanie şi Noua Zeelandă.În ţările nordice procentul de şoferi ce conduc noaptea sub influenţa alcoolului este de 1% faţă de SUA cu 8,4%, Franţa cu 5%, Marea Britanie cu 3% sau Olanda cu 4%.Un procentaj de 14% din şoferii SUA care au fost antrenaţi în accidente fatale de trafic sub influenţa alcoolului, au avut antecedente în conducerea autovehiculelor sub influenţa alcoolului (Wilson,1993) (apud Vraşti,2001).

2. Alcoolismul

Adicţia este o relaţie de dependenţă mai mult sau mai puţin alienantă pentru individ, şi mai mult sau mai puţin acceptată, uneori total respinsă de mediul social al acestuia, în legătură cu un produs (drog, tutun, alcool, medicamente).Termenul este utilizat mai ales de către teoreticieni; în limbajul popular şi medical se utilizează curent termenii dependenţă şi toxicomanie (Richard şi Senon,2005). Alcoolismul este o „intoxicaţie prin utilizarea repetată a băuturilor alcoolice, boală cronică indusă prin consumul repetat de alcool”(ibidem). Organizaţia Mondială a Sănătăţii (O.M.S.) defineşte alcoolismul ca fiind „o stare în care un subiect consumă alcool în detrimentul sănătăţii sale, a activităţii sale pe plan socio-profesional pierzând controlul faţă de băutură şi incapabil de a se abţine de la consum.”(***,1978) (apud Stavros,1988). Alcoolismul afectează aproape toate categoriile de vârstă: copii, tineri, adulţi, vârstnici, el fiind mai frecvent la bărbaţi decât la femei, raportul fiind de 3/1 până la 10/1, iar numărul femeilor spitalizate fiind de 5 – 6 ori mai mic decât al bărbaţilor.Astfel, putem spune că alcoolismul este una dintre cele mai extinse suferinţe, constituind a treia problemă de sănătate publică.(Constantinescu şi colaboratorii, 2001). Evident, alcoolic nu poţi deveni după un singur consum exagerat de alcool.Alcoolismul se instalează în timp, după numeroase episoade de beţie.De la un pahar ocazional la dependenţă drumul este foarte scurt.Şi ocazii numeroase există fără îndoială..La sărbătorile naţionale, la zilele de naştere sau onomastice, alcoolul este elementul constant prezent.Acest lucru este explicat şi de efectele pe care le are alcoolul.Imediat după consum apare o stare de bine, o dezinhibiţie socială care îl vor determina pe consumator să repete comportamentul de consum.După ce este instalată această dependeţă fizică alcoolicul va căuta pretexte de a bea.Dacă primul pahar este aşteptat cu nerăbdare şi este urmat de altele şi altele, dacă apar tremurul uşor al mâinilor şi amneziile de scurtă durată putem spune că s-a instalat alcoolismul cronic (Stavros, 1988). Cu certitudine putem spune că abuzul de alcool are loc atunci când se bea: > în imprejurări nepotrivite (conducerea maşinii, serviciu, sport, sarcină); > până la beţie; > pentru ameliorarea unei stări sufleteşti tulburate ("de necaz"); > pe termen lung în cantităţi mari (la bărbaţi zilnic peste 40 g iar la femei peste 20 g de alcool pur pe zi). Intoxicaţia acută alcoolică (beţia) diferă de la individ la individ, are diferite grade de manifestare.Aceste simptome sunt în directă legătură cu concentraţia alcoolului în sânge.Concentraţia de alcool în sânge se exprimă în "promil" (‰).O alcoolemie de 1‰ înseamnă un mililitru de alcool pur pe un litru de sânge.

Simptomatologia, la anumite concentraţii de alcool (Stavros, 1988) : > 0,5 g la litru de sânge corespunde clinic prin voalarea personalităţii, cu o uşoară stare de euforie; > peste 0,5 g la litru sânge şi până la un gram alcoolemie, echivalează cu tulburări de comportament, de echilibru şi ale funcţiilor motorii în general; > la 1,5 g /l de sânge suntem în limitele beţiei; > peste 1,5 g/l de sânge, individul intră în comă alcoolică; > la 3,5 – 4 g/l sânge se instalează moartea clinică. Tulburările psihice care apar în intoxicaţia acută cu alcool sunt : extraversia, agresivitatea, încrederea, facilitarea comunicării, supraestimare, hipomnezie, stare confuzională (Abraham şi colaboratorii, 2004). Starea de beţie se manifestă prin agitaţie, confuzie mintală, pierderea echilibrului, somnolenţă progresivă; trecerea spre starea comatoasă se remarcă prin stupoare, temperatură scăzută a corpului, respiraţie lentă sau profundă.În starea subcomatoasă şi comatoasă, individul este capabil de acte de violenţă, pe un fond acut anxios sau, din contră, poate deveni melancolic sau depresiv. Beţia alcoolică parcurge 4 stadii. În stadiul I este prezentă agitaţia psihomotorie de tip hipomaniacal, corespunzând unei alcoolemii de 0,5 – 1,5g‰.Tabloul clinic exprimă o stare de bună dispoziţie, comportament mai liber, predispoziţie la anumite glume, confidenţe, dar şi explozii de iritabilitate.Mimica este mobilă, ochii strălucitori prezintă vasodilataţii periferice, respiraţia şi pulsul sunt crescute.Pot apărea şi megalomania, suspiciunea, tristeţea. Stadiul II de intoxicaţie acută corespunde unei alcoolemii cuprinsă între 1,5 – 3g‰ cu grave tulburări ale activităţii nervoase superioare.Ideaţia şi limbajul devin incoerente, apare reducerea progresivă a capacităţii de percepţie şi creşterea fazei latente între stimul şi reacţia psihomotorie.Discernământul devine tot mai precar, aspectul hipnoid confuzional expune subiectul la diverse inciente Stadiul III (paralitic) se caracterizează prin narcotizarea scoarţei cerebrale corespunzătoare unei alcoolemii de 3-4g‰.Reflexele condiţionate sunt abolite, limbajul neinteligibil, coordonarea motorie profund tulburată, se pierde controlului sfincterelor, după care urmează un somn profund de câteva ore. Stadiul IV, comatos, caracterizat prin abolirea reflexelor spinale, pupilele sunt imobile, se instalează midriaza, hipotensiune, cianoză, hipotermie, transpiraţie vâscoasă.Acest stadiu corespunde unei alcoolemii de 4-5g‰.În general, decesul survine la o alcoolemie de 5g‰, prin oprirea respiraţiei.Există o mare diversitate individuală a acestor

stadii în raport cu toleranţa, tipul de sistem nervos, de starea iniţială a organismului în momentul ingerării alcoolului (Boţiu, Vintilă,1998). Se deosebesc două tipuri de băutori abuzivi: > băutorul din obişnuinţă care bea regulat pentru a se simţi în largul său şi iese în evidenţă prin stări de ebrietate în situatii nepotrivite şi prin boli organice; > băutorul la probleme care se îmbată intenţionat sau nu se poate opri decât cu greu odată ce a început să bea, el tratându-şi disconfortul, crizele sufleteşti sau sentimentele de inferioritate cu alcool.Este comportamentul frecvent folosit ca pretext de către alcoolici. Autorii francezi Reyss-Brion şi Ey au distins două tipuri de persoane alcoolice: 1.persoane cu dependenţă primară, datând de la primele experienţe de alcoolizare, cu un consum frecvent solitar, adesea minim, adesea intermitent ; 2.persoane cu o dependenţă secundară, după un lung trecut de alcoolizare cotidiană – sunt mult mai frecvent întâlnite.În grupul alcoolicilor secundri sunt incluşi indivizi care, în momentul în care încep să bea, nu au o nevoie specială de a face acest lucru şi alcoolismul lor este rezultatul obiceiului de a bea copios în compania altora, de-a lungul a numeroşi ani.Dacă la început au o mare toleranţă la alcool şi pot adesea să bea cantităţi prodigioase, apoi se prăbuşesc şi schimbările mentale şi fizice devin evidente.Alcoolicii secundari se disting de cei primari prin faptul că la primii adaptarea psihologică la viaţă a fost bună, mulţi dintre ei au excelat în munca lor şi alţii, numeroşi, au avut numeroase realizări.Reuşita tratamentului la alcoolicii secundari este mai bună ca la cei primari, cu condiţia ca ei să solicite ajutorul înainte ca schimbările mentale şi psihice să fi devenit ireversibile.Alcoolicii primari, neadaptaţi iniţial, au mai puţin de îndreptat (Constantinescu şi colaboratorii, 2001). În stare de ebrietate apar modificări ale (ibidem): > dispoziţiei psihice: de la bună dispoziţie la deprimare, supărare şi chiar agresiune; > iniţiativei: de la stimulare la inhibare; > comportamentului social: de la facilitarea unor contacte la manifestări agresive; > stării de cunoştiintă: de la senzaţia de a fi mai treaz şi conştient la comă; > raţionamentului: încetinire, idei obsesive; > motricităţii: vorbire mai greoaie cu ton nepotrivit (prea tare, sau prea încet), perturbări în coordonarea mişcărilor şi gesticulaţie necontrolată cu mişcări ample; > modificări neuro-vegetative: vasodilataţie, modificarea pulsului, greţuri şi vărsături, tulburări ale termoreglării, uneori pierderea controlului asupra sfincterelor.

Criteriile pentru abuzul de substanţă inclusiv de alcool descrise în DSM IV- TR (2003) sunt următoarele: 1.uz curent de substanţă ducând la incapacitatea de a îndeplini obligaţiile rolului major la serviciu, la şcoală sau acasă (de ex. absenţe repetate sau performanţă redusă în muncă, eliminări sau exmatriculări de la şcoală, neglijarea copiilor sau a casei); 2.uz curent de o substanţă în situaţii în care acesta este periculos fizic (de ex. condusul unui automobil); 3.conflicte repetate cu legea în legătură cu uzul de o substanţă (de ex. arestări pentru tulburări de conduită); 4.uzul continuu de o substanţă în dispreţul faptului că are probleme sociale sau interpersonale cauzate sau exacerbate de efectele substanţei (de ex. certuri cu partenerul de viaţă, bătăi). Există trei faze succesive până la instalarea dependenţei.Acestea sunt: a.o fază asimptomatică, durând mai mulţi ani, marcată printr-un debut insidios de dependenţă.Anumiţi alcoolici devin dependenţi în urma unor experienţe repetate de beţie, alţii cresc progresiv consumul de alcool cu beţii rare sau absente.Activităţile sociale şi profesionale sunt păstrate intacte. b.o fază relativ scurtă de pierdere a controlului ingestiei de alcool. c.faza de alcoolism propiu-zis în care apar semnele obişnuite de alcoolizare cronică. Intoxicaţia alcoolică cronică sau alcoolismul se subsumează consumului frecvent şi de durată fie şi în cantităţi moderate a băuturilor alcoolice.Este tendinţa irezistibilă de a consuma alcool sau ceea ce numim toxicomania alcoolică (Stavros, 1988). Semnele clinice sunt (ibidem) : > tulburările nervoase mintale şi organice.Individul este euforic, bine dispus, caută să-şi motiveze cu argumente „logice” comportamentul.În general, până la urmă devine neîncrezător, nesociabil, egoist, gelos, bănuitor, are tulburări de memorie, devine laş, mincinos , ineficient profesional. > tulburările psihice asociate cu intoxicaţia cronică de alcool sunt: tulburări psihotice halucinatorii preponderent auditive la început sub formă de sunete apoi voci, tulburări afective (depresie), anxietate, fobii, tulburări mnezice (Abraham şi colaboratorii, 2004). Trecerea la cronicitate se face în mai multe etape: în primul rând prin exaltarea funcţiilor antitoxice ale ficatului dovedită de hiperglicemie, dezechilibru neurovegetativ; apoi hiposensibilitatea celulară le permite neuronilor o ridicare a pragurilor de

toleranţă, ceea ce provoacă un apel din ce în ce mai mare la alcool pentru refacerea echilibrului funcţional, de unde obişnuinţa şi starea de trebuinţă.Odată cu dezobişnuirea bruscă şi inopinată apare aşa numita reacţie de dezobişnuire ce poate ajunge până la delirium tremens.După o anumită perioadă de tulburări pur funcţionale pot apărea leziuni ale ţesutului nervos, ale ficatului şi ale altor organe (ciroză, encefalopatii, sindomul lui Korsakoff, paralizie, epilepsie, demenţă, comă hepatică) (Porot A şi Porot M,1999). Există o perioadă de toleranţă aparentă numită alcoolism lent şi o perioadă de îmbibare care poate dura mai mulţi ani, în decursul căruia individul nu este văzut niciodată beat şi în care desfăşoară, la un nivel de performanţă mai scăzut sau mai ridicat, o activitate profesională.După perioada de îmbibare apar semnele alcoolismului cronic: tremurături, tulburări digestive, vagi cefalee, oboseală accentuată şi impotenţă sexuală. După un anumit timp apare degradarea morală şi intelectuală.Alcoolicul devine indiferent faţă de viciu şi efectele acestuia pe care le tratează cu indiferenţă. Degradarea psihică atinge sfera morală şi cea afectivă.Exploziile de mânie sunt frecvente, discuţiile banale pot degenera în scene de violenţă, chiar extreme, ajungându-se la omucideri, sinucideri, maltratări ale copiilor.Datorită randamentului profesional scăzut alcoolicii pot fi concediaţi, acest lucru determinând o escaladare a consumului (Porot A şi Porot M,1999). DSM IV – TR (2003) descrie următoarele criterii pentru dependenţa de o substanţă inclusiv de alcool: 1.toleranţă, aşa cum este ea definită de oricare din următoarele: a.necesitate de cantităţi considerabil crescute de substanţă pentru a ajunge la intoxicaţie sau la efectul dorit; b.efect redus considerabil prin continuarea uzului aceleaşi cantităţi de substanţă; 2.abstinenţă, manifestată prin : a.sindrom de abstinenţă caracteristic substanţei; b.aceeaşi substanţă este luată pentru a uşura şi evita simptomele de abstinenţă; 3.substanţa este luată adesea în cantităţi mai mari sau pe o perioadă mai lungă de timp decât este preconizat; 4.există o dorinţă persistentă sau eforturi infructuoase de a suprima sau controla uzul de substanţă; 5.o mare parte a timpului este risipită în activităţi necesare obţinerii substanţei, uzului substanţei sau recuperării din efectele acesteia;

6.activităţile sociale, profesionale sau recreaţionale sunt abandonate sau reduse din cauza uzului de substanţe; 7.uzul de substanţă este continuat în dispreţul faptului că ştie că are o problemă somatică sau psihologică, persistentă sau recurentă, care este posibil să fi fost cauzată sau exacerbată de substanţă. Se disting două feluri de dependenţă: cea fizică şi cea psihică.Delimitarea dintre aceste două tipuri de dependenţă este destul de dificilă datorită modificărilor metabolice ce apar şi determină apariţia sevrajului. Dependenţa fizică este o consecinţă a unui consum frecvent şi abuziv de substanţe nocive şi a adaptării organismului prin modificări metabolice la acesta, obţinându-se o creştere a toleranţei.Drept urmare organismul are nevoie de respectiva substanţă ca să funcţioneze.Dependenţa fizică se manifentă întotdeauna la întreruperea consumului când apar o serie de fenomene neplăcute pe plan fizic, numite fenomene de sevraj (tremurături, senzaţie de vomă, sudoraţie abundentă, tulburări de somn, nelinişte).Intensitatea acestor fenomene se extinde de la o simplă stare de slăbiciune cu tulburări digestive până la manifestări grave, uneori letale, aşa numitul delirum tremens.„Normalitatea” se reinstalează la reluarea administrării subtanţei (Edwards G., 2006). Despre dependenţa psihică se vorbeşte atunci când există dorinţa interioară, iar apoi cerinţa obsesivă de a consuma în continuare substanţa nocivă, fie pentru a-şi procura din nou plăcere, fie pentru a evita neplăcerile.Dependenţa psihică se instalează pe neobservate din motive aparent neînsemnate, de exemplu din cauza proastei dispoziţii, apatiei sau pentru că numai cu un pahar de băutura bucuria este deplină.Depedentul psihic foloseşte acea substanţă pentru a obţine starea de confort psihic şi pentru a rezolva stările de stres sau indispoziţiile.Atunci când substanţa nu este la îndemână, apare disconfortul psihic sau chiar frica ce îl determină pe cel în cauză să-şi facă provizii şi să-şi organizeze întreaga viaţă în aşa fel încât alcoolul să fie la îndemână.Astfel se formează o legătură emoţională cu alcoolul, care persistă încă multă vreme după ce dependenţa fizică a fost depaşită.Acesta este şi motivul pentru care, chiar şi în cazul tratamentului medicamentos şi psihologic, recidivele sunt frecvente.Un individ alcoolic nu va putea deci să mai consume alcool pentru că un singur pahar poate să ducă la anularea eforturilor făcute în direcţia vindecării (ibidem). Dependent de alcool este cel care nu se poate opri din consum fără a suferi de stări fizice sau psihice neplăcute (alcolismul de tip delta, dependentul de doze mici) sau cel care ingerează în mod repetat atât de mult alcool încât îşi dăunează sieşi şi celor din jur (alcoolicul de tip gama şi epsilon).

Băutorii de tip alfa consumă alcool pentru a se uşura, încercând să-şi rezolve prin aceasta diferite probleme. În această formă încă există control asupra consumului de alcool dar progresiv se poate instala dependenţa. Băutorii de tip beta consumă frecvent alcool, cu diferite ocazii, fără a fi încă instalată dependenţa.Totuşi pot apărea anumite acuze legate de complicaţii organice datorate abuzului de alcool (boli de ficat, de stomac, etc.). Băutorii de tip gama sunt dependenţi de alcool în primul rând psihic, dar şi fizic.Nu mai pot controla cantitatea de alcool consumată (după primele pahare nu se pot opri până la îmbătare). Băutorii de tip delta sunt dependenţi de alcool în primul rând fizic.Pot păstra o perioadă mai lungă controlul asupra cantităţii de alcool consumată (nu se îmbată tare, dar nici nu pot renunţa). Băutorii de tip epsilon (periodici) sunt dependenţi de alcool consumând necontrolat timp de câteva zile, având, însă şi perioade mai lungi fără consum abuziv (Richard şi Senon, 2005). Un alt model stipulează existenţa a trei grupe de consumatori: a.consumatorii de alcool cu risc care consumă mai mult de trei pahare pe zi pentru bărbaţi şi două pentru femei (consum stabilit de O.M.S.) fără apariţia simptomelor fizice sau psihice. b.consumatorii ce utilizează alcoolul în mod excesiv sau nociv.Acest tip de consum dă naştere afectărilor somatice sau sociale. c.consumatorii dependenţi de alcool. Nu există un model comportamental care să fie considerat tipic pentru un alcoolic.Manifestările acestora fiind diferite de la persoană la persoană, la fel şi consecinţele.Unii alcoolici beau zilnic, alţii după anumite intervale, unii beau cantităţi impresionante de alcool, alţii foarte puţin.Unii alcoolici beau numai bere alţii numai vin sau tărie.În timp ce alcoolismul apare la unii în anii tinereţii, el se dezvoltă la alţii pe parcursul mai multor ani.De aceea putem spune pe bună dreptate că avem de-a face cu mai multe tipuri de alcoolism. Dacă ar fi să realizăm un portret al unei persoane alcoolmane am putea spune că : > ar fi mai curând bărbat decât femeie; > ar avea între 30 şi 50 de ani dacă ar fi bărbat şi între 20 şi 60 de ani dacă ar fi femeie; > ar aparţine unei societăţi în care tradiţiile culturale nu sancţionează sever consumul de alcool, iar sărbătorile tradiţionale sunt înalt asociate cu consumul de alcool;

> ar proveni dintr-o familie în care există un consum mare de alcool; > nu are o familie sau aceasta funcţionează deficitar; > ar funcţiona într-un grup social în care se exercită presiunea la consumul de alcool; > ar lucra într-un domeniu în care ar avea accesibilitate faţă de alcool; > nivel de toleranţă scăzut la frustrare; > modalitate de acţiune mai ales impulsivă; > disponibilitate scăzută în amânarea gratificării; > niveluri de aspiraţii şi trebuinţe inadecvate posibilităţilor; > tendinţă la funcţionare interpretativă; > elemente depresive; > nivel de autoconsideraţie îndepărtat de realitate; > spirit critic redus sau absent; > patologie somatică precoce, adesea cu afecţiuni somatice multiple (afecţiuni hepatice, gastrointestinale, neuroleptice) (Constantinescu şi colaboratorii, 2001). Deşi alcoolicul îşi dă seama, în unele momente de luciditate, că este victima unei obişnuinţe rele, în urma căreia este agresionat, el angajează bătălia în cealaltă parte a terenului, în aceea unde încearcă să-şi motiveze consumul.Indiferent de legitimitatea acestor motivaţii, el bea pentru a compensa – iluzoriu – unele complexe, frustraţii pe fondul unei carenţe ale propriei sale personalităţi.La o analiză ştiinţifică, nici unul dintre pretextele cu care caută să justifice consumul nu rezistă (Stavros,1988). O anchetă printre consumatorii de alcool scoate în evidenţă motivaţiile consumului.Astfel: 42% beau pentru a scădea tensiunea psihică, 21% pentru a uita ceva neplăcut, 12% pentru disctracţie, 4% din motive de boală sau conflicte familiale şi 1% din politeţe. Motivaţiile pot fi grupate după cum urmează: a.motivaţii festine cu ocazia sărbătorilor sau a unor evenimente familiale cum ar fi nunţile, botezurile, zilele onomastice; b.motivaţii teologice în cazul unor ceremonii de comemorare; c.motivaţii psihologice în cazul unor eşecuri, ca urmare a unor depresii sentimentale; d.motivaţii filosofice pentru inspiraţie în creaţia artistică de orice gen; e.motivaţii sociale ca urmare a divorţurilor, conflictelor familiale, a pierderii locului de muncă (Stavros, 1988).

Există probleme de natura psiho-somatică, socială şi ideologică, adică trebuie să existe anumite trăsături psihice şi fizice într-o anumită situatie dată de anturaj în corelaţie cu o anumită atitudine faţă de viaţă, ca toxicomania alcoolică să se poată produce. 1.Cauzele genetice. Studiile psihologice asupra personalităţii alcoolicilor concluzionează că aceştia au slăbiciuni morale, sunt aproape lipsiţi de caracter, deseori dezechilibraţi, inadaptaţi social şi prezintă tulburări ale sexualităţii.Unele studii au ajuns la concluzia că există un factor genetic care predispune la alcoolism, dar, la fel ca şi în alte procese unde este implicat factorul ereditar nu trebuie subestimat rolul mediului.Mai exact putem să spunem că acţiunea complexă între ereditate şi mediu favorizează dependenţa alcoolică (Porot A. Şi Porot M., 1999). 2.Cauzele sociale (anturaj, mediu, imitare). Este cunoscut faptul că un individ devine alcoolic mai mult din cauza anturajului decât a dispoziţiei.Toxicomania este secundară, este mai ales un obicei dobândit.Circumstanţele legate de mediu, profesie sau meserie, imitare, orgoliu joacă un rol preponderent în crearea unor obişnuinţe toxice. Atitudinea publicului larg faţă de alcool şi implicit faţă de alcoolic este echivocă.În timp ce alcoolicul este dispreţuit ca fiind betiv, sunt admiraţi toţi cei care la un chef reuşesc să bea cât mai mult.Consumul temporar excesiv de alcool, de exemplu cu ocazia diferitelor sărbători, este considerat un semn al bărbăţiei.Un bărbăt adevărat este cel care suportă cât mai mult alcool şi, dimpotrivă, cel ce nu bea deloc sau puţin este considerat slab sau spărgător de chef.Prin această largă acceptanţă faţă de alcool, opinia publică sprijină consumul de alcool şi promovează involuntar pericolul instalării alcoolismului (Porot A.şi Porot M.,1999). 3.Cauzele organice. Nu există o anumită cauză organică responsabilă de instalarea alcoolismului şi mai ales nu există o alergie la alcool care să declanşeze dependenţa deja de la cea mai mică doză.Rezultatele unor studii arată că persoanele care au din naştere o cantitate mai redusă de endorfină, substanţă de tipul morfinei sintetizată de organism şi care influenţează dispoziţia, reacţionează pozitiv faţă de alcool.Abuzul cronic de alcool poate reduce cu până la 50% concentraţia endorfinelor, care sunt atât de necesare pentru instalarea unei stări generale tonice.Acest lucru poate fi o explicaţie pentru dorinţa puternică de a consuma alcool, intrându-se de fapt într-un cerc vicios. 4.Cauzele psihice.Nu există trăsături universal valabile, dar din acest punct de vedere anumite caracteristici sunt mai des întâlnite la persoanele dependente de alcool: tendinţa de a evita problemele indiferent de capacitatea reală de a le rezolva, nesiguranţă de sine şi inhibiţie, dependenţa de ceilalţi, toleranţă redusă la frustrare, adesea o proastă dispoziţie.Dar aceste trăsături pot fi la fel de bine şi consecinţe ale consumului abuziv de alcool.În multe cazuri, dependenţa are la bază automedicaţia nereuşită a golurilor sufleteşti. La femei se întâlnesc des răni psihice din cauza unor abuzuri sexuale sau unor agresiuni.Dar

rănile sufleteşti nu sunt o condiţie necesară sau suficientă pentru instalarea dependenţei.Se pare că persoanele care cred că viaţa lor ar trebui să evolueze pe o curbă continuu ascendentă sunt mai predispuse la cosumul de alcool.Aceste persoane nu acceptă că această atitudine de viaţă este pierzătoare având în vedere că viaţă se desfăşoară asemenea unei curbe, cu suişuri şi coborâşuri. 5.Cauzele profesionale.Există diferenţe între frecvenţa cu care alcoolismul apare în cadrul diferitelor grupe profesionale.Producătorii şi distribuitorii de băuturi alcoolice sunt deosebit de periclitaţi.De asemenea sunt incluşi în categoria de risc angajaţii în construcţii, angajaţii în transporturi, dar şi liberii profesionişti fără program de lucru clar definit, precum şi meseriile cu multă rutină şi fără program de lucru clar definit S-a constatat că solicitarea şi suprasolicitarea la locul de muncă sunt adesea mai uşor de suportat cu ajutorul alcoolului. 6.Cauzele educative. Părinţii copiilor care consumă alcool cred că au sufocat copilul cu prea multă dragoste sau că au fost prea severi, prea reci, că i-au îngăduit prea puţină libertate şi l-au respins prea tare.Dăunătoare este şi educaţia în care copilul este supraîngrijit şi nu este lăsat să devină independent.Fiecare dintre aceste moduri de comportament ar putea constitui un element important care cauzează dependenţa.Nu s-a găsit totuşi un răspuns sigur de tip cauză-efect. 7. Cauzele conflictuale.Fiecare conflict în familie sau la locul de muncă poate fi declanşant pentru abuzul de alcool.Dar şi consumul ridicat de alcool este la rândul său cauza pentru dificultăţi familiale şi probleme profesionale, astfel încât conflictele cresc şi se complică într-un cerc vicios care este foarte greu de rupt. 8. Teoria bifactorială.Această teorie afirmă că există doi factori în etiologia alcoolismului : vulnerabilitatea şi factorii precipitanţi (teoria celor doi factori).Această idee sugerează că fiecare individ este „înclinat” spre anumite afecţiuni. Vulnerabilitatea ar putea fi definită ca o sensibilitate particulară de a dezvolta o anumită afecţiune.Nu se cunoaşte de ce unii oameni sunt mai vulnerabili decât alţii la anumite afecţiuni.Se presupune totuşi că vulnerabilitatea are la bază factori genetici, de personalitate, fiziologici, neurobiologici. Teoria celor doi factori subliniază că pe lângă vulnerabilitate spre consumul de alcool trebuie să existe anumiţi „triggeri” – precipitanţi – care să contribuie la dezvoltarea problemei.Aceşti triggeri sunt : stresul, factorii psihologici şi sociali.Există deci, o anumită categorie de pacienţi care sunt mai supuşi riscului de a dezvolta probleme legate de alcool. (Constantinescu şi colaboratorii ,2001).

Tratamentul dependenţei de alcool are loc în patru etape : 1.etapa de contact în care accentul cade pe stabilirea diagnosticului şi evaluarea complicaţiilor organice, clarificarea situaţiei sociale precum şi pe încurajarea motivaţiei pacientului de a se trata. 2.etapa de dezintoxicare este indicată atunci când sunt de aşteptat simptome de sevraj severe şi se desfăşoară în spitale de psihiatrie sub supraveghere medicală. 3.etapa de dezobişnuire are ca scop reducerea până la dispariţie a dependenţei psihice şi consolidarea unei abstinenţe stabile, desfăşurându-se de regulă în centre de tratament . 4.etapa de postcură şi readaptare are ca scop stabilizarea dezobişnuinţei în care participarea la grupuri abstinente este de mare importanţă (Porot A. Şi Porot M.,1999). Psihoterapia prelungită şi terapeutica în colectiv dau rezultate asociate evident cu tratament medicamentos.După şederi prelungite au fost semnalate vindecări în proporţie de 30-60%.Pornind de la principiul că alcoolicul trebuie să dorească vindecarea, şi că ea este sortită eşecului dacă acesta este izolat s-au creat diverse asociaţii ale foştilor alcoolici vindecaţi.Este modelul american al „Anonymus Alcoolics” , prescurtat AA.Membrii acestei asociaţii încurajează persoanele aflate în timpul tratamentului şi apoi le supraveghează pentru a evita recăderile (ibidem). Pe termen lung rămân abstinenţi circa 50% dintre pacienţii unei clinici de recuperare cu terapie de lungă durată.Alţi 15% au o recidivă din care îşi revin prin propriile forţe.Cele mai mari şanse de succes terapeutic le au pacienţii care s-au hotărât să facă o terapie pe termen lung, pe care o încheie, după care se ataşează unui grup de întrajutorare. 3. Consumul de alcool la tineri Problema toxicomaniei apare mai ales în adolescenţă când tinerii trec printr-o perioadă de criză, în urma căruia trebuie să poată fi capabili să-şi formeze competenţe şi să-şi asume responsabilităţi specifice adulţilor. Uneori, adolescenţii,văd viaţa adultă ca fiind plictisitoare, rutinieră.Tot ce fac părinţii lor este stereotip, determinat de anumite reguli.Toate aceste cerinţe pot părea ca fiind prea greu de îndeplinit; să fii adult nu merită efortul.De aceea, pot să apeleze la consumul de alcool ce le oferă posibilitatea de a experimenta ineditul.Însă, din păcate, acest drum nu le aduce decât izolare de familie, de şcoală.În acest caz, dorinţa de a fi original şi curiozitatea nu aduc nimic constructiv pentru maturizarea adolescentului.

Exigenţa libertăţii apare din procesul de structurare psihică a adolescentului.Acesta trebuie să se obişnuiască cu un corp în schimbare, care îi va permite să acceadă la sexualitate, apare necesitatea să se îndepărteze de zona de influenţă a părinţilor pentru a-şi realiza propriile idealuri.Fiecare dintre aceste deziderate pot să fie văzute ca experienţe pozitive care să ofere un câştig, dar constituie şi o ameninţare posibilă : obişnuirea cu un corp puber înseamnă descoperirea intimităţii sexuale cu riscurile care apar de aici, îndepărtarea de părinţi oferă spectrul abandonului şi al singurătăţii, implicarea în societate presupune pe lângă identificarea cu un grup de vârstă cu anumite particularităţi şi norme şi pericolul conformismului şi a dependenţei exclusive de grup.Astfel adolescentul oscilează între dorinţa de experineţe noi, de cunoştinţe noi şi dorinţa de a fi autonom, de a nu avea nevoie de nimic.Un exemplu tipic în acest sens ar fi relaţia cu părinţii: cum să se îndepărteze de persoanele cu care doreşte să se identifice?, cum să-şi formeze propria personalitate fără însuşirea unor elemente din personalitatea părinţilor?Adolescentul, în relaţiile pe care le stabileşte cu ceilalţi implică dependenţa de dorinţele celuilalt şi nu doar de propriile dorinţe. Însă relaţia cu alcoolul depinde doar de dorinţa sa.Când este singur şi se plictiseşte îi este deci, foarte la îndemână să recurgă la alcool.Pe de altă parte, relaţia cu semenii implică o imitare a celorlalţi, importantă pentru integrarea socială ulterioară.De aici presiunea pe care prietenii o exercită asupra individului pentru a-l convinge să facă ce vor ei şi consumul de alcool care este strâns legat de intensitatea relaţiilor cu semenii (Richard şi Senon, 2005 ). Factorii de risc pentru consumul de alcool la adolescenţi sunt : 1.factorii individuali.Trebuie consemnate aici suferinţele somatice sau psihice cum ar fi tulburările somnului sau ale alimentaţiei sau depresia, tulburări de comportament precum fuga sau furturile. 2.factorii familiali.Se regăsesc aici separarea familială, obiceiurile de consum ale părinţilor, tensiunea existentă între părinţi şi copii sau decesul unuia dintre părinţi. 3.factorii de mediu.În afara emigrării, trebuie amintite şomajul şi mizeria socială sau economică.Totuşi, toate fenomenele care conduc la excluderea şi marginalizarea tânărului au un efect favorizant şi incitant asupra consumului adictiv de produse.Cea mai importantă, de departe este excluderea şi ruptura de şcola. Aceşti factori pot acţiona individual sau cumulat, prezenţa mai multor factori de risc constituie un risc suplimentar. Alcoolul este considerat un drog de tranziţie.S-a constatat că mulţi tineri încep prin a consuma alcool şi continuă prin consumarea drogurilor ilegale. Dependenţa de alcool este întâlnită la un număr din ce în ce mai mare de adolescenţi.Este vârsta la care vor să experimenteze, să-şi satisfacă curiozitatea, să dobândească admiraţia celor din anturajul lor.La aceste cauze se adaugă conflictele cu

părinţii şi exemplul idolilor; de asemenea publicitatea producătorilor de alcool, ce exploatează dorinţa de independenţă şi rebeliune a copiilor prin asocierea alcoolului cu libertatea.Presiunea grupului din care tânărul face parte nu este de neglijat.De aceea, acesta trebuie făcut să înţeleagă că o persoană puternică are întotdeauna curajul să spună „nu” şi niciodată nu-şi va găsi refugiul în băutură.O persoană puternică este capabilă să asculte opiniile celorlalţi să ia propriile decizii, în timp ce o persoană slabă cedează presiunii celor din jur, ajungând să ignore realitatea, şi în cazuri extreme să-şi creeze propriul univers. Datorită factorilor care pot să determine consumul de băuturi alcoolice la tineri s-a creat un cadru legislativ care să-i protejeze pe tineri prin interzicerea comercializării băuturilor alcoolice în incinta unităţilor de învăţământ (Abraham şi colaboratorii, 2004). Prevenirea consumului de alcool de către tineri se poate face mai ales prin măsuri instructiv-educative cum ar fi : introducerea lecţiilor referitoare la alcoolism în programa şcolară, furnizarea unor informaţii despre efectele consumului de alcool prin pliante, broşuri, organizarea unor prezentări, etc. şi publicitate negativă a alcoolului. Iniţierea comportamentului de a consuma alcool se realizează prin învăţare socială – copiii şi adolescenţii învaţă privind la cei maturi, că a consuma alcool este ceva plăcut, oamenii care beau sunt veseli, se simt bine.Alcoolul devine deci un risc major pentru că poate fi încurajat de anturaj şi perceput ca o modalitate prin care pot să fie cosideraţi maturi.Consumul de alcool devine deci un comportament format pe baza învăţării sociale. Învăţarea socială a consumului de alcool presupune următoarele dimensiuni (Băban, 2003) : > învăţarea acestui comportament se realizează prin observarea comportamentelor unor persoane importante pentru copil sau adolescent, cum ar fi membrii familiei, prieteni, celebrităţi; > învăţarea socială presupune şi formarea unor atitudini pozitive faţă de efectele alcoolului; adolescenţii învaţă că a consuma alcool face parte dintr-un proces natural în urma căruia devii mai „sociabil” şi mai „matur”; adolescenţii continuă să consume alcool mai ales datorită > influenţei grupului.În această etapă se consolidează comportamentul lor de consum de alcool.Ca şi consecinţe ale acestora, adolescenţii tind să considere că relaţiile sociale sunt facilitate şi favorizate de acest comportament prin faptul că alcoolul îi determină să devină mai volubili şi mai lipsiţi de inhibiţii.Un alt mecanism al consumului de alcool este utilizarea acestuia pentru rezolvarea situaţiilor de criză pentru care tânărul nu şi-a dezvoltat abilităţile necesare.

Există numeroase efecte ale consumului de alcool asupra tinerilor.Dintre acestea amintim (ibidem): 1.accidentele de circulaţie în care sunt implicaţi tinerii aflaţi sub influenţa băuturilor alcoolice.De aceea trebuie informaţi tinerii să nu conducă sub influenţa alcoolului, să refuze să intre într-o maşină a cărui conducător a consumat alcool şi să insiste să conducă maşina cineva care nu a consumat alcool. 2.consumul de alcool creşte riscul de raporturi sexuale neprotejate.Consecinţele pot fi uneori dezastruoase pentru că există riscul contaminării cu virusul HIV sau cu alte boli cu transmitere sexuală.De asemenea, apare şi riscul apariţiei unei sarcini. 3.consumul de alcool poate accentua comportamentele agresive.O persoană care a consumat alcool poate să interpreteze greşit o remarcă sau un gest al interlocutorului ceea ce poate duce la agresiuni fizice. Prevenirea consumului de alcool are ca şi componente (Băban,2003) : > informaţii privind consecinţele sociale şi de sănătate de scurtă şi de lungă durată ale consumului de alcool; > formarea unor valori şi atitudini pozitive faţă de un stil de viaţă sănătos; > discutarea şi analizarea rolului influenţei grupului, a familiei şi a mass-mediei în formarea şi menţinerea atitudinilor faţă de alcool; > discutarea modului în care alcoolul poate diminua performanţele şcolare, profesionale; > dezvoltarea deprinderilor de asertivitate şi de a face faţă presiunii grupului; > dezvoltarea abilităţilor de luare a deciziilor, de gândire critică şi de management al stresului; > desfăşurarea activităţilor de recreere sănătoase, cum sunt sportul, muzica, artele plastice, voluntariatul. Un studiu realizat de Ministerul Sănătăţii, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Sănătate, Direcţia de Sănătate Publică, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Consiliul Suedez de Informaţii privind alcoolul şi alte droguri, Consiliul Europei în şcoli privind consumul de tutun, alcool şi droguri a relevat că în 2003 procentul adolescenţilor de 16 ani care au utilizat o băutură alcoolică era de aproximativ 88%, în comparaţie cu 1999 când prevalenţa consumului de alcool era staţionară.S-a constatat o creştere de 3%. În ceea ce priveşte starea de ebrietate, 52% dintre elevi au experimentat această stare faţă de 1999 înregistrându-se o creştere cu 20%.Între băuturile utilizate cel mai des de către tineri, aceştia au declarat în proporţie de 67% că au consumat bere, 42,5% au consumat vin şi 23,5% au consumat băuturi spirtoase.Studiul relevă o creştere cu 15% la băuturile spirtoase, cu 22% la

bere şi în timp ce la consumul de vin se înregistrează o scădere de 8%.În legătură cu consumul excesiv de alcool se observă, potrivit studiului, că 23% dintre elevi au consumat 5 sau mai multe pahare consecutiv, iar 48% au atins starea de ebrietate (Richard şi Senon, 2005). Un studiu realizat de Gilles Ferreol (Ferreol (coord),2000) identifică unii indici ai consumului de alcool la adolescenţi.Astfel: 67% dintre tineri beau în compania colegilor şi 25% în familie; consumul de alcool are loc la prieteni apropiaţi 35%, acasă 21%, la bar 17% şi în discotecă 14%; în ceea ce priveşte ziua din săptămână în care este consumat alcoolul 52% dintre respondenţi beau sâmbătă, vineri 19% şi duminică 18%.Băuturile alcoolice preferate sunt cele spirtoase 42%, bere 29% şi vin 19%.Dintre băuturile spirtoase preferate sunt cocteilurile 29%, aperitivele cu anason 23% şi whisky 22%. Rezultatele obţinute în urma acestui studiu pot fi sintetizate după cum urmează în funcţie de factorii de risc pentru consumul de alcool(ibidem).Astfel, risc ridicat îl prezintă persoanele care au un mediu familial destructurat şi destrămat, permisiv şi în care părinţii consumă alcool.Mediul şcolar este caracterizat de repetenţii, probleme de ordin disciplinar, exmatriculare, presiuni repetate.În sfera particulară întâlnim pulsiuni suicidale, lipsă de satisfacţie, frustrare, lipsa proiectelor pe termen lung.În ceea ce priveşte modul de viaţă, întâlnim un număr crescut de petreceri, marginalitate şi autoconformism.Presiunea grupului se dovedeşte în mare parte determinantă.Comunicarea asociată cu alcoolul pare a fi mai uşoară, inhibiţiile sunt depăşite.Dincolo de plăcere e vorba şi de dorinţa de evadare, opunerea faţă de cei mari, depăşirea propriilor limite.Astfel se afirmă adolescentul în căutarea propriei identităţi. Ministerul Sănătăţii a decis ca în scopul combaterii consumului excesiv de produse din tutun şi băuturi alcoolice să includă în pachetul de legi privind reforma în sănătate aşa numita taxă pe viciu, respectiv pe tutun şi alcool, iar banii obţinuţi din această taxă să fie utilizaţi pentru finanţarea cheltuielilor de sănătate.Astfel, potrivit proiectului de lege menţionat, s-a stabilit ca pentru persoanele juridice care produc s-au importă produse din tutun taxa să fie de 10 euro pentru 1.000 de ţigări, iar pentru tutun taxa să fie de 13 euro/kg. În ceea ce priveşte persoanele juridice care produc s-au importă băuturi alcoolice altele decât bere, vinuri, băuturi fermentate, produse intermediare, s-a convenit ca suma să fie de 200 de euro pe hectolitru de alcool sau 2 euro pe fiecare litru de alcool pur. Aceste taxe, potrivit proiectului de lege, ar trebui să intre în vigoare o dată cu aprobarea de către Parlament a pachetului legislativ.În ceea ce priveşte publicitatea, acelaşi proiect de lege prevede taxe şi pentru publicitate, dar se propune ca acestea să fie aplicate din anul 2007 (Abraham şi colaboratorii, 2004). Pentru prevenirea consumului de alcool sunt recomandabile următoarele măsuri social-economice (ibidem) :

> restrângerea producţiei ilicite; > limitarea producţiei de băuturi alcoolice distilate; > producerea de băuturi nealcoolice în cantităţi mari şi variate; > menţinerea unor preţuri ridicate ale băuturilor alcoolice; > stabilirea unor condiţii referitoare la publicitatea băuturilor alcoolice prin mass-media; > scrierea pe ambalajele băuturilor alcoolice a unor avertismente privind efectele negative ale acestora; > interzicerea vânzării băuturilor alcoolice minorilor; > reducerea numărului de unităţi comerciale în care se consumă în exclusivitate băuturi alcoolice şi interzicerea funcţionării lor în vecinătatea şcolilor, căminelor sau a altor locuri frecventate de tineri.

Capitolul II
1. Drogurile ilicite Din punct de vedere farmaceutic, drogul poate fi definit ca o „materie de origine vegetală, animală sau minerală, care serveşte la prepararea anumitor medicamente”.În acest sens activitatea de drogare constă în „administrarea exagerată de medicamente care duce la obişnuinţă, la necesitatea măririi continue a dozei, fapt care are repercusiuni asupra organismului” (Drăgan Jenică ,2000) (apud Abraham şi colaboratorii,2004). În limbaj comun, prin drog se înţelege „orice substanţă susceptibilă de a da naştere toxicomaniei” (ibidem). Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte drogul ca fiind „orice substanţă care, introdusă într-un organism viu, îi poate modifica acestuia percepţia, umoarea, comportamentul ori funcţiile sale cognitive sau motrice” (ibidem). Consumul de droguri nu a apărut brusc.Încă din vremuri străvechi se foloseau anumite plante în ritualuri magice, în cursul ceremoniilor religioase sau în scopuri medicale. În literatura vedică se vorbeşte despre lichidul mistic numit soma, nectarul zeilor, iar în mitologia greacă se face referire la ambrozie, crezându-se că cine o gustă devine nemuritor.În China se foloseau cannabisul şi opiul în tratamentele medicale.În India cannabisul era folosit în anumite ceremonii religioase. Antichitatea cunoştea calităţile unor plante, pe care le numeau uneori „divinatorii” : macul cultivat de egipteni, din care făceau băuturi tămăduitoare sedative.În acest sens în Cartea a IV-a a Odiseei, Homer vorbeşte de o băutură pe care fiica lui Zeus, Elena, îl face pe Menelau să o bea pentru a uita de cele rele (Porot A. şi Porot M.,1999). Geto-dacii, strămoşii noştri, au folosit drogurile în cadrul ritualurilor religioase şi la vindecarea bolilor.Treptat s-au descoperit leacuri obţinute din plante cu proprietăţi toxice şi narcotice. În prezent, producţia şi consumul de droguri au cunoscut o explozie extraordinară.România a fost iniţial o ţară de tranzit, dar a devenit între timp o piaţă profitabilă de desfacere a drogurilor.În timpul regimului comunist traficul ilicit de stupefiante nu a afectat în mod deosebit ţara noastră.După 1989, traficanţii s-au îndrepatat spre căminele studenţeşti, acum sunt prezenţi în baruri, discoteci şi chiar la colţ de stradă. Clasificarea drogurilor se face în funcţie de anumite criterii dintre care amintim : originea produsului, regimul juridic şi efectul produs asupra sistemului nervos central.

a.După originea produsului (Abraham şi colaboratorii, 2004): - sintetic (produsele de plecare se obţin prin sinteză); - semisintetic (produsele de plecare conţin şi produşi naturali); - natural (compuşi naturali). b.După regimul juridic (ibidem) : - licite (substanţe a căror fabricare şi administrare sunt supuse controlului); - ilicite (substanţe interzise). c.După efectul produs asupra sistemului nervos central (ibidem) : - psiholeptice; - psihoanaleptice; - psihodisleptice. > Psiholepticele sunt depresori ai activităţii psihice.Aici sunt incluse hipnoticele adverse (somnifere), sunt tranchilizantele şi sedativele la trezire, (anxiolitice, micşorarea calmante) şi neurolepticele.Hipnoticele sunt folosite pentru inducerea somnului.Acestea pot avea şi efecte cum somnolenţa, şi buimăceala sunt performanţelor stării de motorii.Tranchilizantele sedativele folosite pentru atenuarea

anxietate.Neurolepticele sunt medicamente antipsihotice cu efecte complexe ce includ starea de indiferenţă, atenuarea tulburărilor psihotice, fenomene vegetative şi endocrine diverse. > Psihoanalepticele sunt stimulenţi ai activităţii psihice.Din această grupă amintim nonanalepticele sau stimulenţi ai vigilităţii şi timoanalepticele caracterizate prin acţiunea lor antidepresivă. > Psihodislepticele sunt substanţe care perturbă activitatea psihică.Sunt psihodisleptice halucinogenele, stupefiantele şi euforizantele.Halucinogenele provoacă halucinaţii, adică experienţe perceptive care se însoţesc de credinţa absolută în realitatea unui obiect fals perceput.Stupefiantele sunt substanţe psihotrope susceptibile să genereze toxicomanie.Ele generează o stare de extremă inerţie fizică şi psihică în care subiectul are privirea aţintită în gol şi nu reacţionează decât la stimuli deosebit de puternici.Cele mai cunoscute stupefiante sunt morfina şi heroina.Euforizantele determină la consumatori o dispoziţie hipertimică pozitivă, puerilă. În continuare vom prezenta principalele droguri.Acestea sunt cocaina, cannabisul şi derivaţii, opiul şi derivaţii, solvenţii volatili, anestezicele, halucinogenele şi amfetamina. 1.Cocaina (coke, white, coco, nea, zăpadă) Erythroxylon coca este arborele din care este extrasă cocaina.Cocaina a fost demunită drogul disperării sau a săracului deşi se vinde cu zeci de dolari doza.

Coca se utilizează de foarte mult timp.În societăţile precolumbiene era folosită ca plantă medicinală, drog stimulant sau obiect de ritual.La trei secole după descoperire cocaina devenise populară peste Atlantic (a făcut parte din formula Coca-Cola).Freud a fost promotorul ei în Europa.El a propus folosirea cocainei ca anestezic.Freud a ajuns să consume cantităţi mari din acest produs şi chiar l-a recomandat unui prieten morfinoman pentru a încerca să-l dezintoxice.Toxicitatea cocainei a determinat însă renunţarea la utilizarea ei (Richard şi Senon,2005). Prima doză produce adesea o impresie dezagreabilă (ameţeală, slăbiciune, enervare, insomnie).A doua antrenează o exaltare euforică.În mod clasic, priza nazală (sniff) asigură un efect rapid. „Liniile” de cocaină sunt aspirate pe nas cu ajutorul unui pai.Dar 40% dintre cocainomani utilizează ţigareta sau calea intravenoasă (Porot A. Şi Porot M.,1999). Drogul ajunge în creier în zece secunde.Valul euforic durează doar zece minute şi impune luarea unei noi prize de drog sub ameninţerea unei căderi psihologice importante care poate împinge la crimă. Argumentul utilizat în favoarea cocainei este că, există mai mici riscuri de contractare a virusului HIV datorită neutilizării injectării.În realitate 30-40% din drogaţi îşi injectează cocaină diluată în suc de portocale. Primele manifestări includ euforia, dar o euforie activă.Individul se simte uşor, curajos, rezistent.El este mai lucid, mai guraliv, dovedeşte o nevoie intensă de viteză.După acest episod de agitaţie intensă subiectul cade în apatie, într-o indiferenţă din care caută să iasă printr-o nouă priză de drog.Astfel, cocainomanul se trezeşte prins într-un cerc vicios, care se reia la fiecare consum.Urmează apoi faza halucinatorie şi tulburările de comportament.Apar iluziile animate, în principal vizuale: tablourile prind viaţă, perdelele se mişcă.Un tip aparte de halucinaţie este cea cutanată ce include senzaţii anormale de frig, de electricitate, de furnicături.Apoi, curând, apare senzaţia că eşti devorat la suprafaţă (cutanar) de paraziţi minusculi pe care individul îi vede şi îi simte.Individul se scarpină fără încetare, se ciupeşte, uneori se zgârie în căutarea „viermelui”.Zgârieturile numeroase sunt mărturiile acestei activităţi.De asemenea, buzele, gura sunt pline de sticlă pisată, de nisip pe care individul încearcă să le smulgă (Porot A. Şi Porot M.,1999). Cocainomania degenerează repede în obsesia individului că este pândit, supravegheat, ameninţat; el se baricadează în casă, se ascunde sub pat, vegetează într-o stare de dezordine, neglijenţă.Când doreşte să-şi procure o altă doză o face furişându-se pe lângă pereţi sau, din contră, aleargă într-o cursă nebunească.Micul toxicoman nu ajunge la asemenea manifestări.El se distinge prin alternanţele dintre depresie şi agitaţie, prin privirea neliniştită, prin senzaţia neîncetată de mâncărime.(ibidem)

Activitatea practică este nulă.Treburile sunt abandonate, apare şi se manifestă delicvenţa prin furturi şi acte de violenţă Decăderea intelectuală şi dezagregarea personalităţii apar după câţiva ani (cinci-zece).Se stabileşte un sindrom cronic, caracterizat prin insomnie, apatie, printr-o adevărată psihoză paranoidă.La femeile cocainomane, incidenţa avorturilor este de 36% iar procentul naşterilor premature este mult superior faţă de normal. Simptomele sevrajului includ oboseala şi depresia.Tratamentul include internarea într-un mediu spitalicesc şi îngrijire psihoterapeutică. 2.Cannabisul şi derivaţii săi (marijuana, haşiş) Cânepa (cannabis sativa) este o plantă care are plante femelă diferite de plante mascul şi este originară din Asia Centrală, de unde s-a răspândit în celelalte ţări.Planta femelă secretă în jurul vârfurilor înflorite o răşină dotată cu proprietăţi fiziologice active.Ea este cea care furnizează produsele utilizate de toxicoman (Porot A. Şi Porot M., 1999). Cannabisul se utilizează sub trei forme (ibidem) : a.răşina secretată este modelată în plăci sau mici batoane în vederea consumării; b.cânepa ca atare este culeasă şi uscată, tocată şi amestecată apoi cu anumite sorturi de tutun.Ea poartă denumiri diferite: bhang şi ganja (India), kif (Algeria, Maroc), marijuana (America).Toate acestea au grade diferite de toxicitate : marijuana este relativ slabă şi analoagă cu bhang-ul.Ganja este de trei ori mai puternică decât bhang-ul, iar haşişul este de două-trei ori mai puternic decât ganja. c.haşiş lichid care se administrează prin injectare sau pe cale orală Preparatele utilizate de toxicomani se clasează în trei categorii:drogurile de fumat sub formă de ierburi sau bastonaşe transformate în pudră şi amestecate în tutun, rulate apoi sub formă de ţigări numite „joint”, droguri de băut şi droguri de mâncat sub formă de dulciuri. Beţia cannabică a fost descrisă ca având mai multe faze.Prima este faza de excitaţie euforică.La o oră sau două de la ingerare subiectul manifestă o senzaţie de bunăstare fizică şi morală, de mulţumire interioară, de fericire intimă şi imposibil de definit.Această fericire profundă este expansivă şi comunicativă.A doua fază este cea de exaltare senzorială şi afectivă.Ea se manifestă printr-o acuitate crescută a percepţiilor ce dă naştere unor halucinaţii.Individul este extrem de susceptibil trecând de la tandreţe, la impulsivitate bruscă cu ieşiri agresive.În această fază noţiunile de timp şi spaţiu sunt profund perturbate, timpul se micşorează, distanţele se măresc.Faza extatică este de beatitudine liniştită, traversată uneori de viziuni.După câteva ore de la destinderea extatică subiectul adoarme (Abraham şi colaboratorii, 2004).

Folosirea uzuală a cannabisului duce la dependenţă.În această fază pot surveni episoade acute cu accese de agitaţie delirantă, pusee anxioase şi reacţii criminale.Adesea, episoadele acute se prelungesc printr-o stare de apatie, de indiferenţă, de atenuare a afectivităţii. Efectele de sevraj pot include agitaţie, insomnie, iritabilitate şi anxietate.Intoxicaţia cronică impune dezintoxicare şi izolare, dar recidivele sunt destul de frecvente. 3.Opiul şi derivaţii săi Opiul brut este sucul îngroşat, vâscos, cules prin incizarea capsulei încă verzi a unui soi special de mac, papaver somniferum album, cultivat în special în ţările asiatice.Multă vreme, morfina a fost principalul derivat din opiu, dar ea a făcut loc astăzi heroinei care este considerată de trei ori mai puternică (Richard şi Senon, 2005). Opiul şi derivaţii se folosesc în primul rând împotriva durerilor foarte acute şi persistente ale unor maladii. Opiomanii îşi păstrează multă vreme o sănătate aparent normală şi o activitate intelectuală şi profesională suficientă, dar aceşti indivizi sunt vulnerabili în faţa infecţiilor. Toxicomania opiacee cunoaşte mai multe căi de administrare: injectare subcutanată sau absorbţiile bucale, respiratorii (Abraham şi colaboratorii, 2005) : a.fumătorii de opiu folosesc reziuul de opiu încă bogat în morfină.Efectele sunt fericirea liniştită şi contemplativă, exaltarea imaginaţiei. b.mâncătorii şi băutorii de opiu consumă opiu sub formă de pilule sau de elixir sedativ care în prezent se eliberează doar în farmacii. c.morfinomanii se injectează mai ales pe parte exterioară a coapselor, pe antrebraţe, în zona abdominală.Injectarea determină o exaltare intelectuală însoţită de un calm fizic.Morfinomanul îşi păstrează destul de mult timp luciditatea intelectuală şi o judecată suficient de bună. d.codeinomanii e.heroinomanii.Heroina se prezintă ca un praf, o pudră albă, cristalizată.Cea oferită astăzi pe piaţă conţine rareori mai mult de 2% substanţă pură.Heroina este de cinci ori mai toxică decât morfina, are o acţiune mai brutală. Efectele psihofiziologice ale heroinei sunt mai brutale decât ale morfinei cu un accent pus pe impulsivitate în momentul dezobişnuirii şi cu o angoasă respiratorie mai violentă.Majoritatea indivizilor utilizează astăzi injectarea heroinei pentru senzaţia de fericire intensă, calmare a tensiunilor psihice imediat după injectare.Acest efect foarte puternic este urmat apoi de o fază stuporoasă însoţită de greţuri,

senzaţii de vertij.Heroinei injectate pe cale intravenoasă i se datorează cel mai des moartea prin supradoză.Unul dintre semnele cele mai sigure prin care se depistează utilizatorii de heroină este modificarea venelor care devin maronii. Dacă se utilizează mai multe zile, opiul dezvoltă dependenţă cu consecinţe grave.Dezobişnuirea bruscă generează anxietate crescândă cu agitaţie, crize impulsive, transpiraţie abundentă, răcirea extremităţilor, paloare, tahicardie.(Porot A.şi Porot M.,1999). Cura toxicomanilor de opiu este decurajantă pentru că întâlnim numeroase recidive.Un toxicoman se dezobişnuieşte prin izolare riguroasă, absolută şi prelungită într-un aşezământ specializat.După trei săptămâni subiectul încetează să mai sufere într-o manieră foarte penibilă, dar starea de trebuinţă fiziologică încă nu a dispărut.De aici şi numeroasele recidive. 4.Solvenţii volatili Iniţial, adolescenţii erau cei care inhalau vaporii rezultaţi din lipici.Apoi, au fost folosite tot felul de produse: solvenţi, adezivi, dizolvanţi, lacuri, produse petroliere, etc.Toate aceste produse au o acţiune toxică asupra organismului în special asupra sistemului nervos, a ficatului, inimii, plămânilor, aparatului digestiv.Efectele asupra psihismului sunt : starea de ebrietate sau euforie, uneori halucinaţii.Pe termen lung se observă perturbări afective şi heteroagresivitate (Porot A., Porot M., 1999). Manifestările intoxicaţiei apar în câteva momente de la administrare şi pot dura câteva minute sau cel mult o oră.Tabloul simptomatic este caracterizat de: ameţeală, incoerenţă ideo-verbală, manifestări halucinatorii, anxietate sau euforie şi agresivitate. Frecvenţa utilizării este greu de evaluat, vârsta preferenţială este de la 11 la 16 ani.Există o formă tipică de consum care apare la copii de 13-15 ani fără probleme sociale sau şcolare.Motivele pentru consum sunt curiozitatea şi presiunea covârstnicilor.Intoxicarea se face în grup mic şi în secret.A doua formă este un consum bi- sau trisăptămânal şi apare la unii copii cu probleme familiale şi şcolare (ibidem). 5.Anestezicele (PCP) Phencyclidina (PCP) a fost dezvoltată iniţial de o companie farmaceutică dar s-a renunţat la folosirea ei medicală pentru că declanşează simptoame de tip schizofrenic.Este disponibilă ilegal ca o pudră albă, cristalină, care poate fi dizolvată fie în alcool, fie în apă.Utilizarea ei a fost mai întâi orală, apoi a apărut obiceiul de a o fuma şi apoi de a o injecta.Efectele sunt în funcţie de calea de administrare: dacă se foloseşte dizolvată efectele apar în câteva secunde, fumată efectele apar în 2 până la 5 minute, iar sub formă de pastile sau amestecată cu mâncarea efectele apar după 30 de minute.Efectele se menţin 4-6 ore şi uneori

mult mai mult. PCP poate determina reacţii psihotice, cu comportament neadecvat, adesea violent, agitaţie, euforie, halucinaţii, dezorientare (Vintilă, 2004). Dozele scăzute de PCP produc euforie şi scăderea inhibiţiei.Dozele medii pot cauza anestezierea la nivelul întregului organism, cu tulburări de percepţie care pot genera reacţii de panică şi comportamente defensive violente.Doze mari pot produce paranoia, halucinaţii auditive, psihoze, similare cu schizofrenia.Dozele masive pot produce aritmii cardiace, contestată. 6.Halucinogenele sau psihodislepticele (mescalina, psilocybina, L.S.D.) Mescalina este un alcaloid de peyotl, un cactus din Mexic.Ciupercile halucinogene au ca principal alcaloid psilocybina.Un derivat al acidului lisergic sau L.S.D. (Lysergic Saüre Diethylamid) este la origine un derivat al cornului de secară.L.S.D. este un halucinogen extrem de puternic, fiind necesare doze mici pentru a produce efectul.Comparativ cu L.S.D.-ul , psilocybin este de 100-200 de ori mai slab, iar mescalina este de aproximativ de 4000 de ori mai slab.Halucinogenele sunt de obicei asociate cu atacuri de panică în momentele culminante ale experienţei cu drog.Absenţa necesităţii de a repeta experienţa cu drog, absenţa dependenţei sunt alte caracteristici ale halucinogenelor.Consumarea de psihedelice poate genera experineţe de ieşire din spaţiul nostru conceptual.(Vintilă,2004) Efectele acestor trei produse sunt destul de asemănătoare.Totul începe cu o stare de veselie, de râs, de expansivitate.Curând, subiectul intră într-o perioadă de alterări ale simţurilor şi de tulburări afectivo-intelectuale şi de comportament, precum şi de efecte organice (PorotA. şi Porot M.,1999). Halucinogenele provoacă o hipersensibilitate senzorială care alterează şi exaltă simţurile.Ele afectează în special văzul.Sunt prezente iluziile vizuale: culori cu intensitate sporită, obiectele au o luminozitate intensă, forma şi distanţele sunt perturbate, contururile şi suprafeţele sunt distorsionate.Pe plan auditiv apar iluzii privind intensitatea sau localizarea fenomenelor sonore (ibidem). Drogurile alterează personalitatea, dezorganizează conştiinţa.La început activitatea intelectuală este aparent accentuată, subiectul vorbeşte mult şi se poate nota o aparenţă de pierdere a ideilor.Discursul său vădeşte o autoadmiraţie şi o autosatisfacţie fără limite. Utilizarea necontrolată a acestor produse poate determina reacţii anxioase ce provoacă panică în decursul căreia unii bolnavi încearcă să se sinucidă.În aceste cazuri, fantasmele psihodisleptice persistă în mod obsedant sau revin chiar fără consumul unei noi rigiditate musculară, convulsii, insuficienţă renală acută şi chiar moartea.Phencyclidina generează dependeţă psihică şi fizică.Dezvoltarea toleranţei este

doze de drog. Alteori, drogul poate provoca o veritabilă decompensare urmată de declanşarea unei psihoze. L.S.D. este uşor de sintetizat în mod aproape artizanal.Este un produs incolor, inodor şi insipid care acţionează chiar şi în cantităţi de micrograme.Efectul dominant al intoxicaţiei lisergice este halucinator.Experienţa durează între şase şi douăsprezece ore.Adepţii acestui drog sunt, de obicei, tineri intelectuali de 18-25 de ani, băieţi şi fete (Richard şi Senon, 2005). Efectele raportate de utilizatorii de L.S.D. sunt : dezinhibiţia comunicării, modificări ale percepţiiilor cu tulburări vizuale şi auditive, modificări ale noţiunii de timp.Subiectul care a consumat L.S.D. face deseori o bună prezentare a iluziilor şi halucinaţiilor sale, dar spune că se simte detaşat de sine.Subiectul recunoaşte interlocutorul, răspunde adecvat întrebărilor.Nu sunt posibile acţiunile complexe, concentrarea atenţiei este dificilă, este vorba deci de scăderea capacităţii de concentrare.Noţiunile de timp şi spaţiu sunt perturbate : duratele şi distanţele sunt apreciate greşit.Dispoziţia este variabilă, ea trece de la euforie la anxietate, de la anxietate la impulsivitate.Comportamentul este caracterizat de inerţie şi de lipsă de reacţie (Vintilă, 2004). 7.Amfetaminele (ecstasy) Amfetaminele sunt droguri care accelerează funcţionarea organismului.Efectele fizice ale amfetaminei sunt similare cu cele ale altor droguri stimulente.Consumatorii experimentează sentimente de euforie, alertă crescută şi o energie crescută.Creşte activitatea cardiacă, respiratorie şi presiunea sanguină, senzaţiile de oboseală şi foame sunt diminuate.Pot apărea palpitaţii.Apar tulburări de vorbire, cu alternanţă de vorbire precipitată, agitată şi încetinită.Dozele mari pot duce chiar la colaps fizic.Amfetaminele doar anulează nevoia de odihnă şi mâncare, nu o suplinesc (Vintilă,2004). Amfetaminele produc iniţial plăcere fizică, aşa încât consumatorii doresc să repete consumul de drog.Consumul de amfetamine sporeşte încrederea în sine, ducând la ignorarea realităţii şi a limitelor personale, consumatorii crezând că sunt capabili să realizeze obiective pe care nu le pot îndeplini în stare normală (ibidem). Efectele imediate sunt comunicarea excesivă, agresivitate sporită, respiraţie şi bătăi ale inimii accelerate, halucinaţii vizuale şi auditive.Apoi, acţiunile devin compulsive, repetitive, iar pe termen lung apar tulburări mintale asemănătoare schizofreniei paranoide, malnutriţie şi îmbolnăviri repetate datorită dietei sărace şi a lipsei somnului. Amfetaminele provoacă dependenţă, în lipsa consumului apar simptomele de sevraj : epuizarea severă, somn profund ce durează 24-28 de ore, depresie profundă, reacţii anxioase.

Ecstasy (MDMA) este vândut sub formă de comprimate albe sau cafenii.Ecstasy oferă o minunată stare de bine, căldură, iubire şi experienţă empatetică. Simţurile rămân clare, emoţia este intensificată, gelozia şi neîncrederea sunt înlocuite cu un sentiment al dragostei universale.Dezamăgitor, însă această primă experienţă nu va mai fi trăită la fel de intens niciodată.Contrar unei opinii răspândite MDMA nu este afrodisiac, dar permite înlăturarea inhibiţiilor sociale, cu o creştere a sezualităţii şi a nevoilor de contacte intelectuale şi fizice, asociate cu o scădere a anxietăţii şi a caracterului defensiv.După administrare mulţi consumatori descriu o perioadă de dezorientare de aproximativ 30 de minute, urmată de o perioadă de stimulare euforică de 3 până la 6 ore, în care comunicarea cu o altă persoană este ameliorată, perioadă ce se caracterizează prin abolirea senzaţiei de oboseală şi prin tulburări de memorie.Această fază produce o stare de epuizare şi de depresie de aproximativ opt ore, care uneori poate favoriza utilizarea altor droguri pentru înlăturarea efectelor (Richard şi Senon, 2005). Utilizarea ecstasy-ului alterează performanţele profesionale, şi, mai grav, cele rutiere, în special datorită oboselii ce urmează consumului acestei substanţe. Se estimează că 75% dintre consumatorii de droguri injectabile sunt contaminaţi cu virusul hepatitei C şi în jur de 40% cu virusul hepatitic B.Oficial, numărul de cazuri de HIV/SIDA este foarte mic dar s-ar putea ca numărul real să fie mai mare. (Richard şi Senon, 2005). Infracţionalitatea legată de consumul şi traficul de droguri a crescut constant începând cu 1990, tendinţa accentuându-se în ultimii ani.Dacă în anul 1989 s-au înregistrat numai 11 infracţiuni legate de droguri, în 2003 s-au înregistrat 1462.Cantităţile de droguri confiscate au crescut de la câteva kilograme pe an (475 kg în perioada 1970-1990) la sute şi chiar mii de kilograme anual (5569 kg în 1996) (ibidem). Conform Direcţiei Generale a Penitenciarelor, în anul 2003 s-au declarat consumatoare de droguri un număr de 1504 persoane deţinute, comparativ cu 1065 în anul 2001 şi 1131 în 2002. 2. Dependenţa de droguri Drogurile creează dependenţă, ceea ce înseamnă că, după un timp, consumatorul îşi pierde libertatea de a alege, de a fi el însuşi. Dependenţa este o stare de intoxicaţie acută, caracterizată prin necesitatea constrângătoare de folosire a drogurilor.Cele patru trăsături care definesc dependenţa, sub forma ei completă sunt (Stroescu, 1999) (apud Abraham şi colaboratorii, 2004) : a.dependenţa psihică, definită ca dorinţa imperioasă şi irezistibilă ce obligă pe toxicoman să continue utilizarea drogului care i-a adus dependenţa, pentru a înlătura

disconfortul psihic.Efectul plăcut, îndeamnă la repetarea administrării, ducând în cele din urmă, prin întărirea repetată a condiţionării, la învăţarea comportamentului ce caracterizează dependenţa.La aceasta poate contribui reactivitatea particulară a individului care resimte mai intens satisfacţia creată de drog.Dependenţa psihică se întâlneşte în toate cazurile de dependenţă, având pentru fiecare drog în parte, anumite particularităţi; b.toleranţa, adică diminuarea progresivă a efectului la repetarea administrării, respectiv necesitatea creşterii dozei pentru a obţine efectul scontat; c.dependenţa fizică, adică necesitatea de a continua folosirea drogului pentru a evita tulburările, uneori grave, care apar la întreruperea administrării – sindromul de sevraj.Modul de manifestare a sevrajului diferă în funcţie de drog; d.psihotoxicitatea se manifestă prin tulburări de comportament, uneori cu aspect psihotic, care apar în cazul folosirii îndelungate de doze mari a substanţelor care creează dependenţa. Dependenţa de tip morfinic cuprinde atât dependenţa psihică cât şi pe cea fizică, acestea fiind înoţite de toleranţă.Dependenţa psihică este însoţită de efecte euforizante, este puternică, determinând dorinţa imperioasă de a consuma din nou drogul.Toleranţa este apreciabilă.Sindromul de sevraj este violent, greu de suportat de către organism, reluarea administrării este determinată nu numai de dependenţa psihică, ci şi de cea fizică (ibidem). Dependenţa de tip amfetaminic are ca principale caracteristici, dependenţa psihică şi toleranţa, dependenţa fizică este rară. Dependenţa de tip cocainic se caracterizează atât prin dependenţă psihică, care se instalează rapid şi este puternică, cât şi prin toleranţă avansată.Dependenţa fizică este puţin accentuată. Dependenţa de tip barbituric implică dependenţă psihică şi fizică foarte puternice.Sevrajul, este foarte greu de suportat putându-se ajunge prin complicaţii, chiar la moarte. Dependenţa generată de tranchilizante este asemănătoare cu cea determinată de barbiturice, cu singura diferenţă că dependenţa psihică este foarte rară. Dependenţa generată de L.S.D. se caracterizează prin lipsa dependenţei fizice şi a toleranţei. Dependenţa de cannabis se carcaterizează prin dependenţă psihică şi toleranţă, fără a fi prezentă dependenţa fizică, cu excepţia cazurilor de consum exagerat. Dependenţa de droguri poate fi explicată prin determinanţi sociali, psihologici, biologici şi familiali. > Determinanţii sociali. Dependenţa este explicată ca o formă de devianţă de la o normă, sau ca o formă de conformare la normele grupului.Norma este o regulă socială sau

de conduită sau un standard comportament la care aderă un grup.Conformitatea presupune supunerea la normele grupului, iar obedienţa la prescripţiile unei autorităţi. > Determinanţii psihologici.Nu există un anumit tip de personalitate care să creeze predispoziţie pentru abuzul de droguri, dar există trăsături de personalitate frecvent întâlnite la toxicomani.Aceste trăsături psihologice predispozante sunt : control slab al impulsurilor, evitarea situaţiilor stresante, tendinţe depresive, stimă de sine scăzută, frică de durere şi agresivitate, frica de succes, confuzie privind identitatea sau rolul social. > Determinanţii biologici.La anumite persoane există deficienţe metabolice la nivelul centrilor plăcerii ce determină individul să găsească metode de a obţine stările căutate. > Determinanţii familiali.Un comportament adictiv la părinţi poate induce o stare de predispoziţie copilului. Factorii de risc sunt grupaţi în 4 categorii (Abraham şi colaboratorii, 2004): a.factorii socio-culturali > legi care promovează folosirea; > standarde sociale care promovează folosirea drogurilor legale; > existenţa ofertei; > condiţii economice precare. b.factori interpersonali > antecedente ale consumului în familie; > atitudine favorabilă a familiei faţă de droguri; > circumstanţe familiale precare; > certuri în familie sau divorţ; > prieteni care sunt consumatori. c.factori psihosociali > tulburări de comportament existente în copilărie; > eşec şcolar; > tensiuni în şcoală; > atitudine favorabilă faţă de consum; > începerea consumului la vârstă fragedă. d.factori biogenetici > factorii genetici determină vulnerabilitatea; > vulnerabilitatea psiho-somatică pentru efectul substanţelor. Criteriile de stabilire a dependenţei de droguri sunt: 1.preocuparea pentru procurarea substanţei.Pentru un dependent un prieten este o persoană care îl ajută să-şi procure droguri, iar un duşman este cineva care îl denunţă la poliţie.Datorită caracterului ilicit al consumului de droguri toxicomanul poate trăi

experienţa izolării de tipul „eu împotriva lumii”.Dependentul face orice pentru a-şi putea procura drogul, chiar devine dealer. 2.folosirea unei cantităţi mai mari de drog decât a anticipat utilizatorul.Nici un individ care consumă droguri nu s-a gândit să devină dependent.În momentul în care îşi dă seama că nu mai poate controla consumul dependenţa este deja instalată.Până atunci percepe consumul celorlalţi ca fiind mai ridicat decât al lui. 3.creşterea toleranţei la droguri.După trecerea unei perioade de timp de la primul consum de droguri apare obşnuinţa, care atrage după sine creşterea progresivă a dozelor. 4.sindromul caracteristic abstinenţei (sevrajul). 5.folosirea drogului pentru a controla sau a evita simptomele abstinenţei.După fiecare doză de drog consumatorul cunoaşte extazul.După scurt timp însă, urmează depresia ce-l determină pe consumator să dorească să repete doza.Acest cerc vicios se repetă mereu, consumatorul ajungând în stadii avansate ale dependenţei încercând mai mult să evite efectele negative decât să obţină starea de plăcere. 6.eforturi repetate de a renunţa la consumul de droguri.Consumatorul de droguri se confruntă cu încercări repetate de a renunţa la consum.Între condamnarea din partea societăţii pentru consum şi încurajările prietenilor consumatori , toxicomanul oscilează mereu. 7.consumul de droguri în momente nepotrivite sau când abstinenţa afectează viaţa de zi cu zi. Pentru dependent, drogul constituie un antidot antistres pe care îl consumă în momente nepotrivite pe parcursul zilei cum ar fi la serviciu sau la volan. 8.reducerea activităţilor sociale, profesionale sau recreaţionale pentru a continua consumul de droguri.Dependenţa de droguri are ca şi consecinţe absenţa implicării în viaţa familiei, renunţarea la vechiul anturaj, scăderea interesului pentru preocupările intelectuale şi cele sportive. 9.consumul de droguri continuă cu toate problemele sociale, emoţionale sau fizice.Pentru dependent procurarea drogului este prioritară, nimic altceva nu contează (ibidem). Căile de administrare sunt calea orală, bucală sau sublinguală, calea inhalatorie, calea injectabilă, calea transmucozală şi cea cutanată. Cel mai important efect al drogurilor se produce prin alterarea funcţiilor cerebrale.Pentru că drogul nu poate fi injectat direct în creier acesta ajunge după adminstare în circuitul sanguin şi de acolo la creier.După ce drogul este prezent în organism acesta nu ajunge direct la creier, efectele acestuia sunt determinte de cantitatea de drog care ajunge prin circuitul sanguin la etajele cerebrale superioare.Eliminarea drogului din organism se face prin

transformări chimice la nivelul ficatului sau prin excreţie.Excreţia se poate face prin plămâni sau prin fluidele corpului : transpiraţie, lacrimi, salivă, urină, bilă. 3. Consumul de droguri la tineri Drogurile constituie o problemă majoră cu care se confruntă tânăra generaţie.Părinţii şi profesorii sunt total nepregătiţi pentru a face faţă acestei situaţii.De aceea, asaltul traficanţilor de droguri asupra locurilor fecventate de tineri, asupra liceelor şi campusurilor universitare devine foarte greu de controlat.Pentru prevenirea acestei situaţii este necesară informarea populaţiei.Câteva din aceste posibilităţi sunt: > învăţarea.Este recomandabil să se cunoască cât mai multe informaţii despre droguri.Pentru a avea un impact mai puternic se recomandă ca procesul de învăţare să se facă împreună cu adolescenţii şi apoi să se comenteze informaţiile. > comunicarea.Dacă anturajul, cel adult, se interesează şi este preocupat în mod real de grijile, temerile şi bucuriile adolescenţilor se creează premisele unei comunicări sincere şi bazate pe încredere.Această comunicare trebuie să ţină cont şi de dorinţa de intimitate a tinerilor, deci nu este recomandabilă forţarea unor răspunsuri. > cunoaşterea.Dacă sunt cunoscute calităţile şi defectele tinerilor de către persoanele din anturaj, aceştia pot fi sprijiniţi când întâmpină greutăţi şi nu vor mai fi nevoiţi să apeleze la surogate de fericire.Cunoaşterea anturajului tânărului este, de asemenea importantă, pentru că se pot afla informaţii despre valorile covârstnicilor şi se mai poate verifica comportamentul adolescentului în afara casei. > atenţia.Orice indiciu care poate sugera un consum de droguri trebuie luat în considerare.

Principalii indici care pot sugera un consum de droguri sunt (Băban, 2003): > schimbarea bruscă a comportamentului; > scăderea memoriei; > pierderea gradată a interesului faţă de familie, prieteni, şcoală, sport, pasiuni; > schimbarea prietenilor şi încercarea de ascundere a lor; > ochi injectaţi, pupile dilatate sau concentrate, coordonare deficitară a mişcărilor oculare; > acte de furt, minciuni; > vorbire rapidă sau încetinită; > lipsa inexplicabilă a banilor sau a obiectelor de valoare din casă;

> irascibilitate sau agresiune; > treceri fără motiv de la bucurie sau tristeţe; > pierderea sau creşterea apetitului; > stări de somnolenţă şi apatie necaracteristice sau neoboseală sau insomnie; > ascultarea unor melodii care încurajează consumul de droguri; > mirosuri sau pete neobişnuite pe piele sau pe îmbrăcăminte, urme de înţepături, vânătăi; > deţinerea de prafuri, capsule, fiole, seringi, ace, etc.; > asumarea de comportamente de risc : conducerea autovehiculelor, relaţii sexuale neprotejate; > probleme cu legea. Efectele grave ale consumului de droguri includ (Băban,2003) : > accidente de maşină – consumul de droguri este una dintre principalele cauze ale accidentelor de maşină în care sunt implicaţi adolescenţii şi tinerii; > violenţă şi delicvenţă – adolescenţii care consumă droguri sunt predispuşi la acte de violenţă; > comportamente sexuale de risc – riscul pentru sarcini nedorite, infectarea cu boli cu transmitere sexuală, inclusiv HIV/SIDA este foarte mare; > costuri emoţionale – consumul de droguri scade stima de sine, creşte riscul de apariţie a depresiei şi a agresivităţii, creează probleme cu prietenii, şcoala sau părinţii; > suicidul – în multe cazuri consumul de droguri duce la suicid. Un studiu efectuat de Ana Stoica-Constantin şi Ticu Constantin investighează fenomenul consumului de droguri în România (Ferreol (coord.), 2000).Prima parte a studiului pe care o vom analiza în continuare urmăreşte identificare factorilor favorizanţi şi a factorilor inhibitori pentru consumul de droguri în rândul adolescenţilor.Rezultatele studiului au scos în evidenţă că 92,9% dintre subiecţi nu au consumat niciodată droguri, 4,5% declară că au încercat câteva, 1,2% declară că obişnuiesc să consume droguri.În opinia adolescenţilor cauzele interne ale consumului de droguri sunt curiozitatea, dorinţa de senzaţii tari, lipsa de maturitate, problemele personale, singurătatea, iar cele externe sunt anturajul, climatul familial defavorabil, nivelul cultural sau intelectual redus, lipsa informaţiilor despre droguri şi imitarea modelelor din filme.Cauzele interne au ponderi similare în determinarea comportamentului de consum, în timp ce cauzele externe sunt mai degrabă stereotipice spun autorii studiului.În ceea ce priveşte situaţiile favorabile consumului de droguri, acestea sunt prietenia toxicomanilor, distracţiile (petreceri, discoteci, baruri) şi frecventarea anumitor grupuri.De cealaltă parte, factorii inhibitori sunt tăria de

caracter, teama de dependenţă, conştientizarea pericolului, gradul de cultură sau educaţie, teama de părinţi şi mediul în care trăiesc. Metodele de prevenire a consumului de droguri includ conform, O.S.A.P. (Office for Substance Abuse Prevention – USA), strategiile individuale, strategiile de grup, cele care vizeză şcolile şi părinţii şi campaniile mass-media.Cele mai eficiente sunt metodele combinate (Abraham şi colaboratorii, 2004). a.Strategiile individuale constau în schimbarea atitudinii, comportamentului şi a nivelului de cunoştinţe despre droguri.Asemenea strategii se adresează unei persoane în individualitatea sa.În această categorie se încadrează următoarele metode: > tactici de înfricoşare, care au scopul de îndepărtare a grupului ţintă de un anumit comportament, bazându-se pe sentimente de anxietate; > tehnici ce folosesc mesaje sensibilizante; > tehnici de abordare afectivă şi interpersonală.Programele urmăresc îmbunătăţirea imaginii personale, a deciziei, a aptitudinilor de comunicare; > oferirea de activităţi alternative.Principalul scop este crearea unor situaţii provocatoare care să îndepărteze plictiseala; > abordarea informativă porneşte de la supoziţia că oamenii folosesc droguri pentru că nu sunt suficient informaţi despre efectele negative ale consumului.Dacă informaţiile vin de la o sursă pe care grupul ţintă o consideră de încredere, oferirea de informaţii poate avea un rol important; > abordarea „mi s-ar fi putut întâmpla mie” porneşte de la presupunerea că, deşi tinerii sunt conştienţi de pericolele consumului de droguri, ei presupun că acestea nu se vor răsfrânge asupra lor; > „a şti să lucrezi cu emoţiile” – această metodă este bazată pe teoria că oamenii folosesc drogurile ca o reacţie la problemele emoţionale.Se urmăreşte creşterea rezistenţei la stres şi detectarea grupurilor de risc; > îmbunătăţirea deprinderilor sociale.Aceste programe sunt direcţionate spre îmbunătăţirea abilităţilor de comunicare, întărirea asertivităţii şi încurajarea participanţilor să reziste la presiunea socială; > identificarea comportamentului antisocial la vârste tinere.La baza acestei teorii stă principiul conform căreia agresivitatea, rebeliunea, nerăbdarea şi timiditatea pot fi indicatori timpurii ai problemelor comportamentale de mai târziu.Programele urmăresc descoperirea acestor copii în fazele lor incipiente şi orientarea lor spre o direcţie mult mai acceptabilă social. b.Strategii de grup.Aceste strategii au în general o influenţă majoră, în special în cazul adolescenţilor.

c.Strategii care vizează şcolile – presupun stabilirea unui centru de consiliere în care şcolile şi organizaţiile din exterior lucrează împreună pentru a formula mesaje clare împotriva consumului de droguri. d.Strategii care vizează părinţii e.Campaniile mass-media sunt foarte eficiente în combinaţie cu strategiile de prevenţie individuale (ibidem). Din anul 1999, România a intrat în rândul ţărilor care aplică programul ESPAD (European School Project and Alcohol and other Drugs) pentru a determina cunoştinţele, atitudinile, practicile elevilor de liceu (15-16 ani) relativ la consumul de droguri.Rezultatele ESPAD 2003 au arătat o triplare a consumului de ecstasy în 2003 comparativ cu anul 1999. 55,5% dintre elevi încep să consume bere înainte de vârsta de 14 ani (dublare a proporţiei faţă de 1999), în timp ce 50% dintre respondenţi au declarat că au consumat vin înainte de vârsta de 14 ani (7% spor de creştere faţă de 1999).Debutul precoce (până la vârsta de 14 ani) al consumului de marihuana/haşiş, cocaină, heroină înregistrează scăderi faţă de 1999.Cele mai cunoscute droguri printre elevi au fost : heroina, cocaina, marihuana/haşiş şi tranchilizantele/ sedativele (Richard şi Senon,2005). Tinerii din România care încearcă să consume droguri, utilizează, în primul rând, drogurile experimentale, recreaţionale (marijuana, haşiş, extasy, LSD, alcool etilic + medicamente), cel mai des marijuana şi haşiş.Tendinţa de consum a produselor de cannabis este stabilă (8,9–9%), dar utilizarea LSD-lui este în creştere (0,2–1,8–2,4%), în rândul persoanelor care au afirmat că consumă droguri.Tendinţa prezentată cu privire la substanţele narcotice consumate în România este întărită şi de concluziile raportului EMCDDA, 2002, privind ţările candidate, conform cărora consumul experimental, recreaţional de droguri devine, în mod tot mai evident o parte integrantă a culturii tinerilor din ţările candidate (Degi, 2002).

Capitolul III
1. Motivaţia

Motivul este acel fenomen psihic ce are un rol esenţial în declanşarea, orientarea şi modificarea conduitei, iar motivaţia este constituită din ansamblul motivelor, mai bine zis din structura tuturor motivelor pentru că ele nu sunt pe acelaşi plan (Cosmovici,1996). Se presupune că la baza motivaţiei ar sta principiul homeostaziei potrivit căruia organismele tind să-şi menţină o stare de echilibru în ciuda modificărilor mediului.Dacă există elemente care perturbă echilibrul organismului, acesta reacţionează.Acest model explică doar trebuinţele bazale (de hrană, de apă).În cazul unor serii de comportamente cum ar fi curiozitatea, căutarea companiei celorlalţi nu mai putem vorbi de ameninţări directe la nivel fiziologic. Motivele sunt de două feluri : nevoi şi obiective.Nevoile reprezintă un deficit specific care trebuie satisfăcut.Obiectivele sunt specifice omului şi presupun ajustarea mediului la cerinţele umane.Diferenţa dintre motive este dată de nivelul adaptării, nevoile conducând la o adaptare homeostatică, iar obiectivele fiind responsabile de o adaptare creativă (Miuţ, 2001). Un alt punct de vedere asupra structurilor motivaţionale pune în discuţie trebuinţele şi motivele.Trebuinţa traduce o stare de dezechilibru şi dă naştere unei tendinţe adică unei porniri spre mişcare.Reducerea tendinţei stă la baza comportamentului.În acelaşi timp pot să apară mai multe tendinţe care, dacă sunt contrare, inhibă comportamentul.De asemenea, conceptul de reducere a tendinţei explică doar nevoile elementare (Cosmovici, 1996). O clasificare a tendinţelor întocmită de H. Tomae, vorbeşte de „tematicile existenţei”, preocupări fundamentale, în spatele cărora stau motive stabile.Sunt descrise şase domenii : a.tematica reglativă cuprinde domeniul trebuinţelor vitale : de hrană, apă, căldură, adică nevoile de ordin material.Aici se mai adaugă agresivitatea şi tendinţa păstrării echilibrului sufletesc; b.tematica integrării sociale, nevoia de societate, de comunicare, colaborare; c.tendinţa spre ridicare socială : ambiţia, dorinţa de a-i depăşi pe alţii; d.activarea existenţei, fuga de monotonie şi plictiseală, dorinţa de aventură;

e.tematica creativă ori a realizării de sine cuprinde nu dor nevoia de creaţie în artă sau şiinţă ci şi nevoia de a fi competent, de a-ţi realiza aptitudinile într-un anumit domeniu; f.tematica normativă se referă la tendinţa supunerii la normele şi regulile sociale (Cosmovici, 1996). Cea mai cunoscută teorie explicativă a motivaţiei umane este cea a lui Maslow care propune o ierarhie a nevoilor sub forma unei piramide.La baza piramidei sunt nevoile bazale, importante pentru supravieţuire cum sunt cele fiziologice şi cele de securitate.Tot între nevoile bazale, dar trecând înspre planul social, şi urcând spre vârful piramidei, sunt nevoia de apartenenţă şi nevoia de stimă şi statut.Meta-nevoile cuprind nevoi cognitive, estetice, de autorealizare şi nevoia de transcendenţă. Dinamica trebuinţelor este directionată de câteva reguli (Munteanu,2003): > o trebuinţă devine forţa motrică a comportmentului dacă nu este satisfăcută; > pentru a trece la o trebuinţă superioară, cea imediat anterioară trebuie satisfăcută în proporţie de cel puţin 25% ; > cu cât urcăm spre vârful piramidei cu atât e vorba de trebuinţe mai specific umane. Motivaţia leagă persoana de lume, de exterior, de mediul fizic de unde se recepţionează toate informaţiile.Aceste informaţii sunt selectate în funcţie de nevoia care trebuie satisfăcută dând astfel sens activităţii individului. 2. Stima de sine Stima de sine este una dintre dimensiunile fundamentale ale personalităţii.Ea se referă la raportul pe care îl are fiecare despre el însuşi.Este o privire-judecată despre noi înşine, vitală pentru propriul echilibru psihic.Când este pozitivă, relativ ridicată, ea ne permite să acţionăm eficient, să facem faţă dificultăţilor existenţei (Lelord şi André,1999). Mai mult, specialiştii susţin că, dintre toate judecăţile pe care le formulăm în viaţă, nici una nu are atât de mare importanţă ca aceea referitoare la noi înşine (Branden, 1996) (apud Albu, 2002). Stima de sine este o nevoie umană profundă şi puternică, esenţială pentru o adaptabilitate sănătoasă a individului, adică pentru funcţionarea lui optimă şi împlinirea de sine.Ea se referă: a.pe de o parte, la încrederea în capacitatea proprie de a gândi, în capacitatea de a face faţă provocărilor vieţii;

b.pe de altă parte, se referă la încrederea în dreptul şi posibilitatea noastră de a avea succes, de a fi fericiţi, la sentimentul că suntem îndreptăţiţi să ne afirmăm trebuinţele şi dorinţele, să ne împlinim valorile şi să ne bucurăm de rezultatele eforturilor noastre (ibidem). Stima de sine nu este dată o dată pentru totdeauna.Ea poate să se maturizeze o dată cu maturizarea biologică a persoanei sau poate să scadă.Experienţele de viaţă negative (din familie, şcoală, grup de prieteni) induc o scădere a stimei de sine şi un sentiment de devalorizare însoţit de trăiri emoţionale negative (tristeţe, furie, anxietate) (Nuţ, 2003). Principalele dimensiuni ce influenţează stabilitatea şi nivelul stimei de sine sunt : > competenţa (abilităţi cognitive ce asigură succesul); > meritul (trăsături fizice, psihice, morale); > puterea (capacitatea individului de a-i influenţa pe ceilalţi); > atribuirea (internă sau externă a eşecului); > acceptarea (respectul, admiraţia)(ibidem). Nivelul stimei de sine depinde de alegerile pe care le facem în faţa diferitelor provocări ale vieţii şi are consecinţe profunde asupra fiecărui aspect al existenţei noastre.Dacă un respect de sine ridicat este mereu deschis la nou, acceptă surpriza şi incertitudinea, caută mereu provocările şi stimulentele unor obiective/proiecte care merită osteneala şi care cer eforturi susţinute, un respect de sine scăzut caută siguranţa a ceea ce este cunoscut şi nepretenţios, a ceea ce este obişnuit şi comod. (Branden, 1996) (apud Albu, 2002). Specialiştii au ajuns la concluzia că toate problemele psihologice – de la anxietate şi depresie, până la eşecul şcolar şi/sau profesional, de la teama de intimitate, fericire sau succes, de la abuzul de alcool sau cel de droguri, până la molestarea soţiei sau copilului, la tulburările sexuale, de pasivitate şi lipsă cronică de ţeluri, până la sinucidere şi crime sau violenţă – se leagă, mai mult sau mai puţin, dar întotdeauna, de o deficienţă a stimei de sine (ibidem). 3. Aspecte din profilul consumatorului Nu există trăsături universal valabile care să diferenţieze consumatorul de droguri, fie ele legale (alcool) sau ilegale (cocaină, canabis, heroina, etc.), de neconsumatori.Putem totuşi să subliniem anumite caracteristici care sunt mai des întâlnite la consumatori. Dacă ar fi să realizăm un profil al consumatorului acesta ar fi mai curând bărbat decât femeie.Dacă ar fi bărbat ar avea între 30 şi 50 de ani, iar dacă ar fi femeie ar avea între 20 şi 60 de ani.Debutul consumului se face diferenţiat: pentru alcool sub vârsta de 14 ani, iar pentru droguri în jurul vârstei de 15 ani.

Societatea are şi ea un rol în determinarea frecvenţei consumului de droguri.O societate care este permisivă, adică care nu sancţionează sever consumul, are mai mari „şanse” să aibă în rândul ei mulţi consumatori. Un rol foarte important îl are familia de provenienţă a consumatorului.O familie în care consumul este frecvent la unul sau la ambii părinţi poate să fie descoperită în istoria de viaţă a consumatorului.Persoane care au crescut într-o familie disfuncţională sau chiar fără părinţi poate de asemenea să apeleze mai des la consumul de substanţe.Îndepărtarea de familie, izolarea în special, poate să fie primul semn ce indică posibile probleme. Domeniul de activitate poate şi el să predispună la consum de substanţe.Persoanele care nu au un orar bine delimitat şi o activitate strict controlată, care au contact cu alcoolul sau drogurile în activitatea pe care o desfăşoară, cele care au mult timp liber sunt mai frecvent consumatoare.Şcoala, pentru un adolescent, poate să asiste la schimbările determinate de consumul de substanţe.Notele în scădere, absenţele repetate şi nemotivate, comportamentul agresiv sau din contră apatic sunt tot atâtea elemente ce trebuie să dea de gândit.Dacă se ajunge în situaţii de abandon şcolar sau de exmatriculare care pot fi asociate şi cu alte elemente se poate suspecta un abuz de substanţe. În literatura de specialitate sunt descrise şi o serie de variabile psihologice caracteristice consumatorului.Printre ele regăsim: un nivel scăzut de toleranţă la frustrare, tendinţă de a evita problemele indiferent de capacitatea reală de a le rezolva, modalitate de acţiune mai ales impulsivă, disponibilitate scăzută în amânarea gratificării, niveluri de aspiraţii şi trebuinţe inadecvate posibilităţilor, tendinţă la funcţionare interpretativă, elemente depresive, nivel de autoconsideraţie îndepărtat de realitate, spirit critic redus sau absent, nesiguranţa de sine şi inhibiţie, dependenţa de ceilalţi, stimă de sine scăzută, frică de durere şi agresivitate, frica de succes, confuzie privind identitatea sau rolul social. Consumatorul are o patologie somatică precoce, adesea cu afecţiuni somatice multiple (afecţiuni hepatice, gastrointestinale, neuroleptice).Trecerile de la bucurie la tristeţe, perturbarea instinctelor pot să anunţe un consum de substanţe.Lipsa apetitului sau dimpotrivă apetit exagerat, insomniile sau hipersomniile, perturbarea ritmului normal somn-veghe, comportamente sexuale riscante pot să fie prezente la un consumator. Adolescenţa este etapa conturării individualităţii şi a începutului de stabilizare a personalităţii care marchează încheierea copilăriei şi trecerea spre maturizare.Transformările fizice şi psihice care apar în această perioadă, schimbările în atitudini şi conduită fac din adolescenţă cea mai sensibilă fază a evoluţiei spre viaţa adultă.Ea se caracterizează nu numai prin multiplele învăţături care ar trebui să-l pregătească pe tânăr pentru viaţa adultă ci şi prin aspiraţiile, proiectele de viitor care dau un scop persoanei care va căuta mijloacele prin care să şi le atingă.

Cu toate acestea deseori uităm că adolescenţii au probleme diferite de cele ale adulţilor, au structuri mentale şi aptitudini specifice.Dacă dorim ca adolescenţii să se supună imperativelor morale ale adulţilor trebuie să ţinem cont de specificul factorilor de personalitate şi de factorii sociali şi familiali care caracterizează această perioadă.Este momentul în care tânărul începe să se definească pe sine, opunându-se părinţilor şi educatorilor, în general figurilor de autoritate, şi având o atitudine ambivalentă : obedienţă şi revoltă, independenţă şi imitaţie, anticonformism şi integrare, etc (Banciu şi colaboratorii, 1987). După U.Şchiopu şi E. Verza (1997) adolescentul caută mijloace personale de a fi şi de a apărea în ochii celorlalţi.Îl interesează responsabilităţi în care să existe dificultăţi de depăşit pentru a-şi măsura forţele.Ceea ce caracterizează adolescenţa este dorinţa de a deveni adult, de a-şi organiza o viaţă independentă de cea a părinţilor, de a lua parte la activităţi sociale care să le permită adolescenţilor integrarea în societatea adulţilor. Evidenţiind predispoziţia marcantă spre activităţi de petrecere a timpului liber şi sociabilitate a adolescenţilor, s-a semnalat că aceştia stabilesc multiple relaţii de asociere între ei, constituind astfel grupuri de prieteni, colegi care au drept caracteristică recunoaşterea egalităţii în planul de vârstă (Banciu şi colaboratorii, 1987). Stabilind o serie de relaţii cu covârstnicii, adolescenţii încep să-şi descopere propria identitate şi să-şi dezvolte conştiinţa de sine, dându-şi seama că împărtăşesc aceleaşi norme şi valori, că îi preocupă aceleaşi probleme care nu pot fi satisfăcute decât în grupuri diferite faţă de cele din care au făcut parte până acum (familia, clasa de elevi).Aceste grupuri oferă adolescentului posibilitatea satisfacerii nevoilor şi trebuinţelor sale sociale, ca şi afirmarea abilităţilor sale.Slab – adolescentul caută puterea grupului, caută să se identifice cu acesta; neînsemnat – caută prilejuri de afirmare, de valorificare; necunoscut – doreşte să devină necesar, să ocupe un loc al său care să fie cunoscut şi recunoscut de către ceilalţi; ameninţat acesta acceptă protecţie; izolat – el încearcă să-i înţeleagă pe ceilalţi, să-şi îmbogăţească cunoştinţele despre modalităţile de comunicare şi de relaţionare cu ceilalţi. Pe lângă efectele pozitive pe care grupurile din care face parte adolescentul le are asupra personalităţii acestuia cum ar fi dezvoltarea unor trăsături şi caracteristici de genul cinstei, loialităţii, prieteniei şi responsabilităţii, acestea (grupurile) pot fi şi sursa potenţială a unor comportamente antisociale (consumul de substanţe periculoase, activităţi de tip delicvent: furturi, tâlhării).Frecvent aceste grupuri sociale exercită presiunea la consumul de alcool sau de droguri procurate prin mijloace mai mult sau mai puţin legale.Aceste grupuri cu influenţă negativă pot fi: grupul delicvent, grupul „de la colţul străzii”. Pe măsură ce integrarea în grupurile „antisociale” este mai accentuată, timpul petrecut în compania membrilor lui creşte în defavoarea unor activităţi constructive cum ar fi cele

instructiv-educative.Schimbarea grupului de prieteni este un indicator ce trebuie luat în considerare pentru identificarea consumatorului.Dacă acest nou grup de prieteni este ascuns de familie şi cunoscuţi semnele de alarmă pot fi şi mai clare.În plus, o preocupare exclusivă în direcţia procurării substanţelor în detrimentul tuturor celorlalte activităţi trebuie de asemenea luată în considerare.

Capitolul IV
1. Obiective Obiectivele acestei lucrări pot fi împărţite în două categorii: obiective generale şi obiective specifice sau operaţionale. a) Obiectivele generale Obiectivul nr.1: Studierea relaţiei existente între prezenţa consumului de alcool la tinerii din mediul urban şi din mediul rural şi structura motivaţională a personalităţii; Obiectivul nr.2: Studierea relaţiei existente între prezenţa consumului de alcool la tinerii din mediul urban şi rural şi nivelul stimei de sine; b) Obiectivele specifice Obiectivul nr.1: Evidenţierea diferenţelor apărute la nivelul structurii motivaţionale a personalităţii între tinerii consumatori de alcool şi cei neconsumatori. Obiectivul nr.2: Relevarea diferenţelor care apar în ceea ce priveşte structura motivaţională a personalităţii la tinerii din mediul urban şi rural care consumă alcool şi la tinerii neconsumatori Obiectivul nr.3: Semnalarea diferenţelor între tinerii consumatori de alcool şi cei neconsumatori la nivelul stimei de sine. Obiectivul nr.4: Evidenţierea unei legături între structura motivaţională a personalităţii şi nivelul stimei de sine şi al anxietăţii la tinerii consumatori. Obiectivul nr.5: Semnalarea unor diferenţe între tinerii consumatori de alcool şi tinerii consumatori de droguri. 2. Ipoteze În vederea atingerii obiectivelor mai sus menţionate, au fost avansate următoarele ipoteze de lucru: Prima ipoteză: Există diferenţe la nivelul dependenţei pasive între tinerii consumatori de alcool şi cei neconsumatori. A doua ipoteză: Există diferenţe între tinerii din mediul urban şi din mediul rural care consumatori de alcool în ceea ce priveşte nevoia de apartenenţă. A treia ipoteză: Există diferenţe între tinerii consumatori de alcool şi cei neconsumatori la nivelul stimei de sine A patra ipoteză: Există o legătură între structura motivaţională a personalităţii şi stima de sine şi anxietatea la tinerii consumatori de alcool. A cincea ipoteză: Există diferenţe între tinerii consumatori de alcool şi tinerii consumatori de droguri la nivelul dimensiunilor analizate.

Capitolul V
1. Subiecţii

Această lucrare urmăreşte evidenţierea diferenţelor apărute între tinerii consumatori de alcool şi droguri şi cei neconsumatori la nivelul structurii motivaţionale a personalităţii, a stimei de sine şi a anxietăţii.Pentru aceasta au fost testaţi 120 de subiecţi cu vârsta cuprinsă între 17 şi 19 ani, de sex feminin şi masculin, din mediul urban şi rural.În urma aplicării Chestionarului de evaluare a dimensiunii Comportamentelor de Risc pentru sănătate la liceenii şi Tinerii din învăţământul liceal, postliceal şi universitar din judeţul Caras-Severin (CORT 2004), aceştia au fost împărţiţi în două loturi în funcţie de consumul de alcool: unul experimental (cuprinzând subiecţii care au răspuns că au consumat cel puţin o porţie de alcool în ultimele 30 de zile) şi unul de control (incluzând subiecţii ce au răspuns că nu consumă alcool).Subiecţii sunt egal distribuiţi în cele două loturi atât din punctul de vedere al consumului de alcool cât şi al mediului de provenienţă (în grupurile experimental şi de control sunt câte 60 de subiecţi din care 30 din mediul urban şi 30 din mediul rural).Subiecţii consumatori de droguri sunt în număr de şase prezenţi atât în rândul consumatorilor cât şi al neconsumatorilor de alcool din mediul urban şi mediul rural şi vor fi studiaţi separat.Subiecţii au fost, tineri între 14 şi 20 de ani din Reşiţa, Caransebeş, Oraviţa, Bocşa, Bozovici, Topleţ, Grădinari, Sicheviţa. 2. Metodologia Pentru realizarea acestei lucrări au fost utilizate cinci probe psihologice: Chestionarul CORT 2004 (Chestionarului de evaluare a dimensiunii Comportmanentelor de Risc pentru sănătate la Tineri), în vederea identificării consumatorilor de alcool şi de droguri, Chestionarul pentru evaluarea structurii motivaţionale a personalităţii S.M.P., Scala Rosenberg, Inventarul de Anxietate Stare (S.T.A.I. – X1) şi Scala Locus of Control. În continuare va fi prezentată fiecare probă psihologică în parte. 1. Chestionarul CORT 2004 Chestionarul CORT 2004 a făcut parte dintr-un studiu privind comportamentul elevilor şi studenţilor.Studiul a fost realizat de Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” Timişoara cu avizul Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi Ministerului Sănătăţii.

Chestionarul cuprinde 126 de itemi prin care se obţin informaţii despre: a.familie - tipul de familie, nivelul de şcolarizare al părinţilor, situaţia financiară a familiei, relaţia subiectului cu părinţii şi fraţii, comportamente adictive şi agresive ale părinţilor şi fraţilor; b.grupul de prieteni – relaţia cu prietenii, comportamentele adictive şi agresive ale prietenilor; c.situaţia şcolară – absenţe şi motivul lor, media notelor; d.comportamente adictive – fumat, consum de alcool şi droguri.Se cer informaţii legate de vârsta subiectului la primul consum, frecvenţa consumului pe o perioadă de 30 de zile, motivele consumului, etc. e.agresivitate – certuri cu părinţii, prietenii, profesorii, probleme legale, spitalizări ca urmare a comportamentului subiectului sau a altor persoane; f. sexualitate – comportamente sexuale riscante, folosirea contraceptivelor; g.depresie – lipsa de speranţă, gânduri, planuri de sinucidere; h.comportamente riscante în trafic – traversarea străzii prin locuri nepermise, deplasarea fără echipament de protecţie (cască) cu bicicletă, motocicletă, conducerea unui vehicul sub influenţa băuturilor alcoolice; i.alimentaţie – consumarea alimentelor sănătoase şi nesănătoase; j.controlul greutăţii – renunţarea la alimente pentru scăderea în greutate, folosirea de laxative, practicarea exerciţiilor fizice; k.activităţi – privitul la televizor, timpul petrecut în faţa calculatorului, exerciţiile fizice; j.consult medical – data ultimului consult general, consultaţii stomatologice, folosirea de medicamente; k.şcoala – canal de informaţie – care sunt informaţiile primite din şcoală legate de comportamentele de risc. Informaţiile obţinute în urma completării acestor itemi sunt calitative. În cadrul evaluării comportamentelor de risc s-a mai utilizat şi Inventarul de Personalitate Freiburg (FPI). Pentru atingerea obiectivelor acestei lucrări s-au folosit doar itemii care se referă la consumul de alcool şi droguri (vârsta primului consum, motivele consumului, substanţa folosită, frecvenţa consumului, locul consumului, grupul în care se consumă substanţele, de unde se poate procura respectiva substanţă, intenţia de a renunţa).

2.Chestionarul pentru evaluarea structurii motivaţionale a personalităţii S.M.P. Acest chestionar a fost elaborat de Cesaree.Proba cuprinde 165 de întrebări la care subiectul trebuie să răspundă prin da sau nu, în funcţie de acordul sau dezacordul cu conţinutul acestora. Timpul de aplicare a chestionarului este nelimitat. S.M.P. măsoară 11 trebuinţe psihogene de ordinul I şi 5 nevoi de ordinul II. Trebuinţele de ordinul I sunt: - nevoia de performanţă; nevoia de apartenenţă (afiliere); nevoia de agresiune; nevoia de apărare; nevoia de conştiinţă; nevoia de dominare; nevoia de exhibiţie; nevoia de autonomie; nevoia de îngrijire a altora; nevoia de ordine; nevoia de ajutor. Trebuinţele de ordinul II sunt : - nevoia de autojustificare; nevoia de dominare raţională; nonconformismul agresiv; dependenţa pasivă; sociabilitatea. Modul de cotare: a.pentru stabilirea cotelor corespunzătoare nevoilor de ordinul I se compară răspunsul la fiecare întrebare cu cel de pe foaia de calcul.Dacă semnele corespund se acordă un punct, dacă semnele diferă se acordă zero puncte.La sfârşit se însumează punctele.Punctajul maxim pentru nevoile de ordinul I este 15. b.pentru nevoile de ordinul II se folosesc formule de calcul specifice fiecăreia, unde cota corespunzătoare nevoii numărul 1 este notată cu a, 2 – b, 3 – c, ................., 11 – k. Instructajul acestei probe este următorul: Citiţi cu atenţie toate afirmaţiile şi răspundeţi cu da sau nu în funcţie de varianta care vi se potriveşte mai bine.Nu lăsaţi nici un răspuns necompletat. Scala Rosenberg Scala Rosenberg este formată din 10 afirmaţii.Subiectul trebuie să-şi exprime acordul sau dezacordul cu afirmaţiile pe o scală cu patru variante : A – Absolut de acord, B – De acord, C – Nu sunt de acord şi D – Categoric nu.Subiectul trebuie să aleagă una dintre variante în funcţie de gradul în care crede că îl caracterizează o afirmaţie. Punctele se acordă după cum urmează : la itemii 1, 2, 4, ,6 şi 7 răspunsul A- 4 puncte, răspunsul B – 3 puncte, răspunsul C – 2 puncte şi răspunsul D – 1 punct.Itemii 3, 5, 8, 9 şi 10 sunt inversaţi şi se cotează astfel : răspunsul A – 1 punct, răspunsul B – 2 puncte, răspunsul C – 3 puncte şi răspunsul D – 4 puncte.Scorul total se obţine prin însumarea punctelor obţinute la fiecare item.

Un scor între 10 şi 16 indică o stimă de sine foarte scăzută, unul între 17 şi 22 de puncte o stimă de sine scăzută, unul între 23 şi 28 o stimă de sine medie, unul între 29 şi 34 o stimă de sine ridicată iar unul între 35 şi 40 o stimă de sine foarte ridicată. Instrucţiunile acestei probe sunt următoarele: În chestionar vă sunt prezentate 10 afirmaţii.Pentru fiecare dintre acestea vă rog să alegeţi litera corespunzătoare gradului de acord sau de dezacord care vă caracterizează. 2.Inventarul de Anxietate ca Stare S.T.A.I – X1 Starea anxiogenă reprezintă o trăire emoţională tranzitorie, caracterizată prin tensiune şi teamă însoţită de modificări neurovegetative. Inventarul de Anxietate ca Stare este format din 20 de itemi la care subiectul trebuie să aleagă răspunsul în funcţie de varianta care crede că i se potriveşte cel mai bine dintre cele patru oferite:deloc, puţin, destul, foarte mult. Punctele se acordă astfel:deloc – 1, puţin – 2, destul – 3, foarte mult – 4.Itemii inversaţi sunt: 1, 2, 5, 8, 10, 11, 15, 16, 19, 20 la care punctele se acordă astfel : la varianta deloc- 4, puţin-3, destul-2, foarte mult-1. Se obţine un scor prin adunarea tuturor punctelor.Scorurile posibile sunt de 20 de puncte minim şi 80 de puncte maxim.Cotele ridicate înseamnă anxietate(peste 50).Cotele scăzute indică lipsa anxietăţii. Instructajul probei: Mai jos sunt date diferite descrieri ale unor stări sufleteşti.Citiţi fiecare descriere în parte şi încercuiţi acea cifră din dreapta descrierii care corespunde cu felul cum vă simţiţi acum, în acest moment.Nu există răspunsuri bune sau rele.Nu pierdeţi prea mult timp cu vreo descriere şi daţi acel răspuns care pare să înfăţişeze cel mai bine felul cum vă simţiţi în prezent. Scala Locus of Control Chestionarul de evaluare a locusului controlului a fost elaborat de Rotter pentru a măsura controlul intern sau extern. Proba conţine 29 de itemi, fiecare item având două variante, a şi b, care surprind varianta internalităţii şi pe cea a externalităţii. Sarcina subiectului este de a alege una dintre cele două afirmaţii, în funcţie de acordul sau dezacordul cu conţinutul acestora. În urma aplicării acestei probe, fiecare subiect investigat va aparţine unei anumite clase, cea a internilor sau a externilor.

Itemii care se cotează sunt: 2a, 3b, 4a, 5b, 6a, 7a, 8a, 9a, 10b, 11b, 12b, 13b, 14b, 16a, 17a, 18a, 20a, 21a, 22b, 23a, 25a, 26b, 28b, 29a.Dacă răspunsurile subiecţilor corespund cu cele din grilă li se acordă un punct.Itemii care nu se cotează sunt:1, 15, 19, 24, 27. Cotele mari obţinute la această scală indică externalitate, iar cele mici internalitate.Persoanele care au un locus intern al controlului se consideră responsabile de tot ce li se întâmplă, indiferent dacă repurtează un succes sau un eşec.Persoanele care percep evenimentele şi acţiunile vieţii ca fiind consecinţele soartei, norocului, şansei sau puterii altuia au un locus al controlului extern. Instrucţiunile probei sunt: Vă rugăm să citiţi cu atenţie următoarele propoziţii.Încercuiţi varianta pe care o consideraţi adevărată.

Capitolul VI
Analiza cantitativă şi interpretarea datelor
În cercetarea de faţă s-a pornit de la premisa că variabilele psihologice măsurate cu instrumentele de investigare folosite, vor înregistra corelaţii şi diferenţe semnificative între cele două loturi.Totuşi, orice cercetare se realizează în anumite condiţii, într-un anumit context.Trebuie admis că, într-un fel sau altul, în desfăşurarea fenomenului cercetat pot interveni elemente neaşteptate, determinate de compoziţia grupului, de prezentarea informaţiilor şi a instrucţiunilor de către examinator diferitelor grupe de subiecţi şi de contextul examinării, etc. 1.Prima ipoteza Există diferenţe la nivelul dependenţei pasive între tinerii consumatori de alcool şi cei neconsumatori. Dependenţa pasivă este caracteristică subiecţilor care preferă dependenţa faţă de alţii de dragul siguranţei mai ales în deciziile importante.Ei evită responsabilitatea şi se ascund în spatele altor pesoane.Subiecţii cu valori mai mici au nevoie redusă de siguranţă, au o personalitate care vrea să iasă în evidenţă, au o nevoie de independenţă ridicată.Subiecţii cu valori mai mari se agaţă de ceilalţi, caută siguranţa, fug de responsabilităţi, renunţă la independenţă pentru a nu fi angajaţi în nimic. Consumatorii de alcool au o dependenţă pasivă mai scăzută decât neconsumatorii.Tinerii consumă alcool din dorinţa de a-i impresiona pe alţii, alcoolul fiind privit ca excitant şi provocator.Aceştia, pentru a se face remarcaţi, recurg la conduite teribiliste şi nonconformiste.Persoanele care trebuie impresionate fac parte, în general, din grupul de prieteni.Este posibil ca tânărul să consume alcool la presiunea grupului.Există persoane care au convingerea că, în cazul în care cei din anturajul lor sunt consumatori de alcool, a face ca ceilalţi reprezintă un semn de integrare în grup, de recunoaştere de către semeni.Comunicarea cu aceştia pare mai uşoară, iar inhibiţiile pot fi depăşite cu mai mare lejeritate.Astfel, adolescenţii şi tinerii prea puţin siguri pe ei încearcă să se afirme alegând ca mijloc consumul de alcool.Ei au impresia că în grupul consumatorilor sunt înţeleşi, că nu vor fi niciodată excluşi.Dar când dispare efectul alcoolului, visul frumos, devine un coşmar.

Din ce motive consumi alcool?
Contribuie la buna dispoziţie şi înlătură stresul Comunic mai uşor cu alte persoane
4% 18% 30%

Nu vreau să creez opinie separată Recompensă după o realizare

13% 13% 12% 10%

Îmi place gustul băuturilor alcoolice Face parte din ocaziile festive şi oficiale Depăşirea unor situaţii conflictuale

Figura 1.Motivele consumului de alcool la tineri În lotul analizat 12% din subiecţi declară că, atunci când consumă alcool, comunică mai uşor cu alte persoane, 10% nu vor să creeze opinie separată de restul grupului.Numărul mare de subiecţi care consumă alcool din aceste motive demonstrează încă o dată, dacă mai era necesar, cât de mare este presiunea grupului în care tinerii îşi petrec cea mai mare parte a timpului.Dacă adăugăm la aceste răspunsuri şi procentul de 18% din subiecţi care spun că a consuma alcool face parte integrantă din ocaziile festive, avem o imagine mai completă a acestui fenomen. Tinerii acceptă să urmeze normele grupului pentru că doresc să evite singurătatea şi sentimentul de tristeţe asociat.Prietenii exercită o presiune constantă asupra individului pentru a-l convinge să adopte acelaşi comportament cu al grupului.Cu cât individului îşi caută mai intens rostul şi rolul în societate cu atât are nevoie de un grup care să-i ofere o „imagine”, un prototip, la care să adere, cu care să se identifice.Astfel, adolescenţii simt nevoia să-i imite pe ceilalţi semnificativi, şi din acest punct de vedere consumul de substanţe este strâns legat de intensitatea relaţiei cu semenii.Există o explicaţie pentru acest comportament: cu cât un adolescent resimte mai intens dorinţa de a consuma alcool el va banaliza această dorinţă şi va propune celorlalţi conduite asemănătoare de consum în ideea estompării acestei iniţiative în mulţime. Pe de altă parte adolescentul şi tânărul caută în compania prietenilor o modalitate de a evada din mediul în care trăiesc, mediu care nu le oferă posibilitatea de a-şi atinge idealurile.Din contră, uneori, mediul în care trăiesc tinerii le suprimă orice posubilitate

de a-şi satisface nevoia de autorealizare.Astfel, tinerii se vor autosabota chiar şi în sarcinile pe care le pot îndeplini uşor.De aici frustrarea şi lipsa de speranţă a tinerilor.Dacă adolescenţii sunt descurajaţi şi simt că nu mai au o motivaţie pentru a merge mai departe vor apela la consumul de alcool.Neavând încredere în viitor, pentru ei alcoolul reprezintă singura soluţie de a accede la o bucăţică de viaţă în care timpul nu mai contează.Alcoolul, devine astfel un refugiu.Şi acest cerc vicios se repetă... Majoritatea adolescenţilor şi tinerilor urmăresc prin consumul de alcool obţirea unei senzaţii de fericire, a unui control asupra lucrurilor din jur.Într-o societate în care adolescenţii au prea puţine posibilităţi de a deţine controlul, modalitatea prin care o pot face totuşi este prin alegerea unor comportamente de consum.Când consumă alcool adolescenţii cred că sunt capabili să facă tot ce îşi propun, atribuind greşit sursa acestei autoeficienţe propriilor aptitudini.În realitate, tocmai efectul dezinhibitor al alcoolului poate fi sursa acestei credinţe eronate.După ce efectele alcoolului încetează urmează un sentiment de neputinţă, de lipsă de speranţă mai accentuat decât înainte. Şi în cazul subiecţilor analizaţi în această lucrare motivaţia pentru consum este depăşirea situaţiilor conflictuale din familie, de la şcoală sau din grupul de prieteni.4% dintre subiecţi declară acest motiv pentru consumul de alcool (vezi Figura 1). Pentru mulţi tineri, alcoolul reprezintă o modalitate de a uita de greutăţile vieţii, reprezintă o modalitate de dobândire a unei senzaţii de linişte, dar de multe ori alcoolul înseamnă doar distracţie.Ei consumă droguri în baruri, discoteci sau alte locaţii, uneori doar din curiozitate. În lotul studiat 30% din subiecţi declară că au ales să consume alcool pentru că, consumul contribuie la buna dispoziţie şi înlătură stresul, iar 13% îşi motivează consumul prin faptul că le place gustul băuturilor alcoolice.13% consumă alcool pentru a se recompensa după o realizare.Toate aceste motive sunt pretexte pentru a ieşi din cotidian, de a se simţi bine alături de ceilalţi. 2.A doua ipoteză Există diferenţe între tinerii din mediul urban şi din mediul rural consumatori alcool în ceea ce priveşte nevoia de apartenenţă. Nevoia de apartenenţă se referă la trebuinţa de identificare afectivă cu un grup sau cu o categorie socială, de a fi în consonanţă afectivă şi cognitivă cu membrii grupului.Subiecţii cu valori mai mari au legături sentimentale cu semenii lor, sunt atraşi de societate, de grup, acordă atenţie celor din grup.Subiecţii care au valori mai mici sunt mai introvertiţi, se descurcă singuri, nu au foarte mulţi prieteni, sunt puţin egoişti.

Putem asocia nevoia de apartenenţă scăzută cu structura individualistă şi nevoia de apartenenţă ridicată cu structura colectivistă.Structura individualistă este caracteristică persoanelor care fac ce gândesc, pun accent pe capacităţile, trăirile, ideile personale din dorinţa de a se separa de ceilalţi.Individualiştii îşi folosesc resursele pentru a-şi atinge propriile scopuri.Structura colectivistă este caracteristică persoanelor care comunică indirect, ei sunt atenţi la gândurile şi trăirile neexprimate ale membrilor grupului, trăiesc sentimentul împlinirii sinelui prin ceilalţi.Colectiviştii cuceresc stima de sine prin relaţii interpersonale armonioase şi se adaptează cu uşurinţă la diverse situaţii. Socializarea copiilor cunoaşte diferenţe semnificative în mediile colectiviste faţă de cele individualiste.În mediile colectiviste, copii sunt îmbrăţişaţi mai mult, sunt trataţi cu mai multă tandreţe dar au mai puţină libertate şi autonomie în comparaţie cu cei din mediile individualiste.Familiile individualiste sunt mai calde faţă de copii dar manifestă şi un control mai ridicat asupra acestora.Acestor medii le este caracteristică dependenţa faţă de părinţi, manifestată în toate domeniile importante ale vieţii şi de asemenea şi accentul pe relaţiile interpersonale. Copiii din mediile individualiste sunt adesea lăsaţi să-şi aleagă singuri un mod de a trăi, după ce le-au fost schiţate în prealabil nişte reguli.Aceste reguli pot fi urmate sau încălcate, încălcarea lor nefiind sancţionată foarte sever de către părinţi.Încurajaţi să fie autonomi copii din familiile individualiste sunt cei care îşi exprimă liber trăirile, dorinţele fiind trataţi în consecinţă.Independenţa este valorizată şi încurajată, accentul este pus pe realizarea personală. Mediul rural este un mediul prin excelenţă colectivist.Copii crescuţi în mediul rural sunt învăţaţi să aprecieze grupul şi nevoile acestuia chiar cu riscul de a ignora propriile nevoi.Apartenenţa la un anumit grup este valorizată şi pentru că în mediul rural grupurile sunt puţin numeroase.Relaţiile în grup sunt apropiate şi nu apare intenţia membrilor de a-l părăsi.Copii crescuţi în mediul urban aleg să fie membrii în mai multe grupuri, relaţiile în cadrul grupului fiind mai superficiale.Dacă grupul din mediul rural valorizează consumul de alcool atunci este cert că toţi membrii acestui grup vor consuma alcool.Presiunea grupului este mare şi dorinţa de a rămâne în grup de asemenea.Astfel, subiecţii din mediul rural aleg să-şi menţină apartenenţa la un grup chiar dacă acesta încurajează comportamente de risc.În mediul urban, individualist, presiunea grupului la consumul de alcool este de asemenea mare, dar individul poate să aleagă să părăsească grupul fără să simtă că este dezrădăcinat . Nevoia de aparteneţă este vizibilă în mare măsură şi în cazul lotului analizat.Întrebaţi cu cine consumă alcool subiecţii din mediul rural indică grupul de prieteni în proporţie 68% şi colegii în proporţie de 21%.Nici nu se pune probleme consumului de alcool cu persoane necunoscute, iar consumul solitar este întâlnit la un număr foarte mic de subiecţi.

Cu cine consumi alcool? Rural

3% 21%

0%

8%

68%

Fam ilia

Prietenii

Colegii

Singur

Pers oane necunos cute

Figura 2.Motivaţia consumului de alcool la tinerii din mediul rural Printre tinerii din mediul rural pot să existe mulţi care nu îndrăznesc să refuze paharul cu băutură de teama de a nu fi izolaţi, de a nu fi respinsi.Să fi respins sau expulzat dintr-un grup valorizat poate să fie o experienţă infricoşătoare pentru mulţi tineri, iar posibilitatea de a se integra într-un alt grup, în mediul rural, nu este certă.Aici grupurile sunt puţin numeroase, iar relaţiile dintre membrii sunt foarte apropiate.În acelaşi timp dorinţa de a accepta noi membri este redusă, tocmai din această cauză (a relaţiilor strânse dintre membrii). Indivizii care nu fac parte din grup pot să caute posibilitatea de a fi integraţi prin intermediul consumul de alcool.Este cazul indivizilor care părăsesc un grup în care consumul de alcool nu este valorizat pentru a se integra între similari, consumatori de alcool.

Cu cine consumi alcool? Urban

6% 25%

4%

15%

50%

Familia

Prietenii

Colegii

Singur

Persoane necunoscute

Figura 3.Motivaţia consumului de alcool la tinerii din mediul urban

În cazul subiecţilor din mediul urban proporţia consumului alături de prieteni şi colegi se menţine la un nivel ridicat, apare însă şi consumul alături de persoane necunoscute şi de asemenea şi cel solitar.Consumul solitar sau alături de persoane necunoscute arată o dorinţă mai mică de aderare la normele unui grup, cât şi o nevoie de rezolvare a problemelor cotidiene prin recursul la alcool. 3.A treia ipoteză Există diferenţe între tinerii consumatori de alcool şi cei neconsumatori la nivelul stimei de sine. Teoria eului în oglinda celorlalţi elaborată de Cooley susţine faptul că identitatea individului dobândeşte consistenţă numai în interacţiunea cu celălalt şi primeşte contururile pe care partenerul de rol le trasează.Astfel, valorile, atitudinile şi comportamentele dezirabile sunt construite social.Cele mai putenice legături prin care ceilalţi transferă sinelui valorile şi atitudinile dominante sunt datorate grupurilor primare (familia, grupul de covârstnici).Dacă relaţia cu familia nu este resimţită ca adecvată adolescentul sau tânărul va căuta compania grupului de prieteni.Valorile acestui grup pot să fie sau nu fie în contradicţie cu valorile familiale.Dacă contravin valorilor familiale, adolescentul nu vede nici o problemă în a trece la valorile grupului şi a declara ca inutile sau depăşite valorile familiei.Dacă una dintre atitudinile grupului este în favoarea consumului de alcool, tânărul va adopta această atitudine.O atitudine pro consum de alcool nu va determina o scădere a stimei de sine a individului pentru că, comportamentul de consum este aprobat de grupul cu care se identifică tânărul. Teoria căutării stimei de sine a lui Baumister şi Tice (1986) descrie mecanismele de rezolvare a conflictelor dintre eul real (ceea ce este subiectul) şi eul imaginar (ce ar dori să fie subiectul) precum şi natura afectelor care le însoţesc.Astfel, atunci când actorul social resimte o disparitate între cele două euri, se produc afecte negative, iar când se realizează un acord, echilibrul personal se restabileşte, stima de sine reîntărindu-se.Dacă individul intră într-un grup care valorizează consumul de alcool stima sa de sine poate fi afectată prin discrepanţa apărută între valorile personale şi valorile grupului.Persoana îşi va rezolva această discrepanţă prin părăsirea grupului sau prin reinterpretarea motivelor consumului.Dacă alege această a doua variantă disonanţa cognitivă este astfel rezolvată, nivelul stimei de sine nefiind afectat.

Dacă indivizii nu văd în consumul de alcool o acţiune de care să le fie ruşine şi pe care să dorească să o ascundă nivelul stimei lor de sine nu va scădea. Consumul de alcool este văzut la adolescenţi şi tineri ca o modalitate de a-şi afirma independenţa (vezi ipoteza 1).De aceea nivelul stimei lor de sine este ridicat. 4.A patra ipoteză Există o legătură între sociabilitate şi stima de sine la tinerii consumatori de alcool. În ceea ce priveşte asocierea dintre sociabilitate şi stimă de sine la tinerii consumatori de alcool rezultatele indică existenţa unei legături semnificative între variabile: între sociabilitate şi stima de sine există o corelaţie semnificativă, cu alte cuvinte o sociabilitate ridicată se va asocia cu o stimă de sine ridicată la tinerii consumatori de alcool. Corelaţia dintre sociabilitate şi stima de sine poate fi explicată prin faptul că pesoanele cu o stimă de sine scăzută se tem de eşec.De aceea ele consacră mai mult timp protejării stimei de sine decât dezvoltării ei, mai mult prevenirii eşecului, decât gestionării riscului.Din acest motiv regăsim la ele mecanisme de apărare precum evitarea şi respingerea (a nu acţiona/a nu face/a nu se angaja pentru a nu eşua) sau negarea (a nu-şi recunoaşte frustrările şi evitările).Această teamă de eşec se va manifesta în mod global la o anumită persoană printr-o atitudine socială rezervată şi prudentă, chiar precaută. Persoanele care au stimă de sină ridicată se angajează în interacţiuni sociale numeroase, intră în competiţie cu alte persoane pentru a reuşi în atingerea scopurilor propuse. Consumul de alcool se desfăşoară în cadrul grupului de prieteni.Grupul valorizează persoanele care respectă norma consumului de alcool.Astfel individul care consumă alcool este apreciat de restul membrilor grupului şi stima lui de sine creşte, sau dacă stima de sine este ridicată se menţine constantă. Recunoaşterea socială este legată de stima de sine: a fi acceptat de grup demonstrează acceptarea din partea semenilor.În acelaşi timp, grupul permite împărţirea succeselor.În acest sens, nu ne surprinde că adolescenţa este vârsta de aur a găştilor. Există o legătură între nevoia de apartenenţă şi anxietate la tinerii consumatori de alcool. Dacă ne referim la legătura dintre nevoia de apartenenţă şi anxietate putem spune că avem o corelaţie semnificativă statistic între aceste două variabile.Corelaţia este negativă, deci un nivel ridicat al nevoii de apartenenţă se asociază cu un nivel scăzut al anxietăţii la tinerii consumatori de alcool.

Anxietatea este o stare de nelinişte în care predomină perceperea unei situaţii care, deşi în genral nedeterminată, s-ar putea dovedi dezagreabilă sau chiar periculoasă.Noi trăim anxietatea ca pe o nelinişte cu privire la posibilitatea de a face faţă unor ameninţări.Anxietatea se caracterizează prin hipervigilenţă care ne face mai conştienţi de valenţa negativă a stimulilor ambientali.Este cunoscut faptul că în situaţii negative de viaţă rememorăm evenimentele cu consecinţe neplăcute care ne-au traversat existenţa.De aceea este mai probabil ca atunci când ne aflăm într-o situaţie incertă în care există posibilitatea de a se întâmpla ceva neplăcut să înregistrăm un nivel crescut al anxietăţii.Adolescenţa este perioada dezvoltării caracterizată de incertitudine în grade ridicate, de aici şi anxietatea mai ridicată. Apartenenţa la grup este importantă pentru un tânăr.Familia trece pe planul doi, majoritatea activităţilor se desfăşoară în grupul de covârstnici.Grupul oferă siguranţă, îl protejează pe adolescent şi îi oferă recunoaşterea de care are nevoie. Nici o persoană singură nu se simte completă, în faţa greutăţilor oamenii se sprijină între ei.Adolescenţa, o perioadă în care se petrec atâtea schimbări este însoţită de anxietate.Adolescentul trebuie să facă faţă la situaţii şi responsabilităţi mai mari, asemănătoare adulţilor şi nu ştie dacă are resursele necesare.În astfel de situaţii este reconfortant să ştii că poţi apela la prieteni care trec prin aceleaşi schimbări ca şi tine şi care te înţeleg şi nu te judecă. În grup nu există ameninţări, chiar dacă ele ar exista membrii au convingerea că le pot face faţă.În aceste condiţii, indivizii izolaţi au o anxietate mai ridicată şi caută în consecinţă compania altor persoane. Consumul de alcool poate fi o modalitate de control a anxietăţii, o încercare de a uita chiar şi pentru câteva ore de responsabilităţi.Dar ce uită sau nu ştiu tinerii care apelează la astfel de substitute este că după ce efectele alcoolului dispar anxietatea este şi mai ridicată decât înainte.Multe persoane recurg la consumul de alcool pentru amelioararea anxietăţii.Unele studii au indicat pe de-o parte faptul ca alcoolul poate fi utilizat în scop de “auto-medicaţie” pentru ameliorarea simptomelor de agorafobie sau a fobiei sociale iar pe de altă parte faptul că este posibil ca o tulburare indusă de alcool să preceadă apariţia tulburării de panică sau a tulburării de anxietate generalizată. Remisiunea completă a simtomatologiei anxioase la mai multe săptămâni după obţinerea abstinenţei complete certifică relaţia cauzală asociată consumului de alcool.

5.A cincea ipoteză Există diferenţe între tinerii consumtori de alcool şi tinerii consumatori de droguri pe dimensiunile analizate. Dimensiunile alese pentru verificarea acestei ipoteze sunt: nevoia de autonomie, nevoia de autojustificare, nevoia de dominare raţională, dependenţa pasivă, sociabilitatea, stima de sine şi anxietatea. Am ales această modalitate de analiză a consumatorilor de droguri pentru că ei reprezintă 5% din totalul lotului testat.Fiind un număr atât de mic de consumatori de droguri (doar 6) nu s-au putut efectua teste de comparaţie cu subiecţii care nu consumă droguri.Pentru a nu ignora existenţa grupului de consumatori de droguri analiza acestora va lua forma unui „profil” al consumatorului de droguri susţinut de date calitative obţinute din chestionarul CORT 2004. Se vor realiza tot prin intermediul acestui chestionar şi al celorlalte instrumente aplicate comparaţii între consumatorii de alcool şi consumatorii de droguri. Procentajul de consumatori de droguri de 5% este similar cu cel obţinut în alte cercetări desfăşurate în România (vezi Percepţiile şi atitudinile consumatorilor, părinţilor şi profesorilor Studii de caz: România şi Republica Moldova – Anca Stoica-Constantin şi Ticu Constantin).Din totalul lotului de 120 de subiecţi 6 persoane au declarat că au consumat droguri.Ceea ce este totuşi îngrijorător este numărul mare de persoane cărora li s-a oferit droguri: 33 (27,5% din totalul lotului).Dintre drogurile consumate aceste sunt : marihuana, ecstasy, LSD şi steroizii anabolizanţi.

Ce droguri ai consumat? Urban

Steroizi 50%

Marihuana 25%

Ecstasy 0%

LSD 25%

Marihuana

LSD

Ecstasy

Steroizi

Figura 4. Droguri consumate de tinerii din mediul urban

Ce droguri ai consumat? Rural
Steroizi 0%

Ecstasy 20% LSD 0%

Marihuana 80%

Marihuana

LSD

Ecstasy

Steroizi

Figura 5. Droguri consumate de tinerii din mediul rural Subiecţii consumatori de droguri sunt doi din mediul urban şi patru din mediul rural.Dintre aceştia patru persoane sunt şi consumatoare de alcool şi două sunt neconsumatoare de alcool.Consumul este experimental la cinci persoane din cele şase şi doar la o persoană este ocazional.În cazul consumului ocazional drogul consumat sunt steroizii anabolizanţi care nu sunt clasic încadraţi între droguri şi nu sunt percepuţi ca foarte nocivi.Fără excepţie toate persoanele care au consumat droguri au declarat că au renunţat la consumul de droguri. Vârsta consumului de droguri este de 17 ani sau mai mult la consumatorii din mediul rural şi 15-16 ani la cei din mediul urban.

La ce vârstă ai consumat droguri pentru prima dată? Urban

15- 16 ani 100%

17 ani sau mai mult 0% 17 ani sau mai mult 15- 16 ani

Figura 6.Vârsta consumului de droguri la tinerii din mediul urban

Diferenţa de vâstă existentă în cazul consumatorilor de droguri din mediul urban se explică prin accesibilitatea mai mare a drogurilor în locurile frecventate de tinerii din oraşe care sunt, de altfel şi locurile unde sunt prezenţi cei mai mulţi furnizori.Oraşele mari, cu peste 200.000 de locuitori şi cu un procent mare de tineri sunt nodurile reţelei de distribuţie a stupefiantelor.

La ce vârstă ai consumat droguri pentru prima dată? Rural

15- 16 ani 25%

17 ani sau mai mult 75% 17 ani sau mai mult 15- 16 ani

Figura 7.Vârsta consumului de droguri la tinerii din mediul rural În mediul rural vârsta consumului este mai ridicată, dar numărul subiecţilor care au consumat droguri este dublu faţă de numărul celor din mediul urban.În plus, subiecţii din mediul rural care au declarat că li s-au oferit droguri este procentual mai mare în mediul rural. În schimb adolescenţii consumă alcool în medie în jurul vârstei de 13-14 ani în mediul urban şi 15-16 ani în mediul rural.. Se ridică din nou problema accesibilităţii consumului de alcool.Tinerii din mediul urban au mai mare acces la băuturile alcoolice.Aici intervine şi controlul familiei care este mai puţin intens decât al familiei din mediul rural.Tinerii din mediul urban au o mai mare libertate în alegerea comportamentelor pe care le adoptă, consumul de alcool la vârsta de 13 ani putând fi ascuns de familie, dar cunoscut de grupul de covârstnici care este, în general, locul iniţial în care se desfăşoară comportamentul de consum.În mediul rural controlul este mai ridicat, de asemenea accesul la băuturi alcoolice în afara familiei este redus.

Ce vârstă ai avut când ai consumat prima dată băuturi alcoolice mai mult decât câteva înghiţituri? Mediu urban

13% 10% 7%

3%

23%

44% 17 ani sau mai mult 13-14 ani 9-10 ani 15-16 ani 11-12 ani 8 ani sau mai puţin

Figura 8.Vârsta primului consum de alcool la tinerii din mediul urban

Ce vârstă ai avut când ai consumat prima dată băuturi alcoolice mai mult de câteva înghiţituri? Mediu rural

7% 0%

7%

3% 30%

53%

17 ani sau mai mult 13-14 ani 9-10 ani

15-16 ani 11-12 ani 8 ani sau mai puţin

Figura 9. Vârsta primului consum de alcool la tinerii din mediul urban În ceea ce priveşte motivele consumului de droguri acestea sunt împărţite între : consumul de droguri contribuie la buna dispoziţie şi înlătură stresul, curiozitate, exemple din familie şi dorinţa de a se simţi bine după un eveniment neplăcut.Curiozitatea, în cazul consumului de droguri este principala nevoie ce trebuie satisfăcută.

Din ce motive consumi droguri? Urban

50%

0%

50%

Contribuie la buna dispoziţie şi înlătură stresul După ce mi s-a întâmplat ceva neplăcut Aşa am văzut în familie Curiozitate

Figura 10. Motivaţia consumului de droguri la tinerii din mediul urban

Din ce motive consumi droguri? Rural
33% 0% 34%

33%

Contribuie la buna dispoziţie şi înlătură stresul După ce mi s-a întâmplat ceva neplăcut Aşa am văzut în familie Curiozitate

Figura 11. Motivaţia consumului de droguri la tinerii din mediul rural Locul unde se consumă droguri este discoteca sau barul atât în cazul tinerilor din mediul urban cât şi a celor din mediul rural.Drogurile sunt procurate în general de la persoane cunoscute, prieteni dar şi de la necunoscuţi şi consumate în acelaşi grup. Există o diferenţă între consumatorii de droguri şi consumatorii de alcool în ceea ce priveşte mediile scorurilor obţinute la nevoia de autonomie.Consumatorii de droguri au o nevoia de autonomie mai ridicată.Nevoia de autonomie, de independenţă este nevoia de a avea voinţă proprie şi de a acţiona pe baza acestei voinţe.Subiecţii cu valori mari fac ceea ce vor şi ceea ce le place, sunt nonconformişti, sunt încăpăţânaţi şi ţin la nevoile lor, chiar şi cu riscul unor dezavantaje.Dobândirea independenţei constituie un rezultat firesc al autocunoaşterii la

care se supune adolescentul.Pentru că descoperă resursele bogate de care dispune, adolescentul doreşte să le fructifice şi aspiră la independenţă.Această independenţă se manifestă la nivel valoric prin negarea tuturor valorilor părinţilor, a regulilor care i-au fost inoculate.Comportamentul adolescentului este excentric, parcă în ciuda tuturor regulilor pe care le-a respectat până acum.Consumul de droguri poate fi apogeul acestei căutări interioare a valorilor proprii.Dovadă a faptului că acest consum este doar o etapă pe calea maturizării este şi răspunsul la întrebarea adrestată subiecţilor „Aţi renunţa la consumul de droguri?”.Toţi subiecţii au răspuns afirmativ.În cazul consumului de alcool se menţin aceleaşi coordonate ale nevoii de autonomie, doar că prezenţa consumului de alcool nu este la fel de blamată ca în cazul drogurilor.Sunt cazuri în care consumul de alcool este încurajat în familie.Nu este de neglijat aici atitudinea tatălui care îi spune fiului său „ce fel de bărbat eşti tu dacă nu rezişti la câteva pahare de alcool”. Nevoia de autojustificare apare în urma decepţiilor, eşecurilor, frustrărilor.Subiecţii cu valori mari îşi apără valorile faţă de un pericol real sau imaginar şi a încrederii în sine în faţa altora care îi contestă.Consumatorii de droguri au o nevoie de ajutojustificare mai scăzută decât a consumatorilor de alcool.Pentru că autojustificarea se face în faţa celorlalţi şi ca reacţie la criticile, celorlalţi consumatorii de droguri sunt mai puţin expuşi.Consumul de droguri, în cazul lotului analizat, nu este motiv de laudă, ba chiar din contră este ascuns de ceilalţi.Dacă anturajul nu ştie nu are ce să critice şi nici nu e nevoie de justificări.Pe de altă parte consumul de alcool este mult mai vizibil şi mai comentat în grupul de prieteni care poate fi eterogen din punct de vedere al atitudinii faţă de consum (pentru consum sau împotriva lui).Nu trebuie ignorat aici şi rolul programelor anti-drog care sunt mai numeroase decât cele pentru consumul de alcool. Nevoia de dominare raţională este nevoia de a ieşi în evidenţă.Subiecţii cu valori mari manifestă competitivitate şi urmăresc obţinerea succesului cu orice preţ şi prin orice mijloace.Dacă dorinţa adolescentului sau a tânărului este să dovedească că este cel mai bun, indiferent de domeniu va alege metode care pot fi discutabile din punct de vedere al sănătăţii.Consumul de droguri poate fi încadrat în acest tip de metode.Dacă pentru a ieşi în evidenţă alegi un comportament care îţi dăunează sănătăţii pe termen scurt dar şi pe termen lung ţi-ai atins scopul, poţi să spui că i-ai depăşit pe ceilalţi şi să te simţi bine cu tine însuţi.Consumul de alcool este relativ comun în grupurile de tineri şi nu este considerat o modalitate suficient de „inovatoare” de a ieşi în evidenţă. Dependenţa pasivă este caracteristică persoanelor care preferă dependenţa faţă de alţii de dragul siguranţei mai ales în decizii importante, evitând responsabilitatea şi ascunzându-se în spatele altora.Subiecţii cu valori mai mici au o personalitate care vrea să iasă în evidenţă, având nevoie de independenţă.Subiecţii care consumă droguri au dependenţa

pasivă mai scăzută faţă de consumatorii de alcool.Dacă consumul de alcool este văzut ca o modalitate de evadare din faţa problemelor, ca o fugă de responsabilităţile caracteristice vâstei, consumul de droguri este o declaraţie de independenţă (vezi nevoia de autonomie). Sociabilitatea este caracteristică persoanelor care se simt bine în anturaj, activează bine în grup şi sunt toleranţi cu semenii lor.Subiecţii cu valori mari se acomodează uşor în orice grup, sunt prietenoşi, activi în echipă.În adolescenţă, timpul petrecut alături de familie se diminuează.Majoritatea timpului adolescentul îl petrece în cadrul şcolii sau în grupurile de prieteni.A fi membru într-un grup valorizat social este un deziderat major al tuturor tinerilor.Cum membrii grupurilor trebuie să aibă anumite „calităţi” ce poate fi mai important decât integrarea rapidă şi atitudinea prietenoasă faţă de restul membrilor.Implicarea în activităţi comune, preocuparea pentru concret, pentru aici şi acum sunt foarte valorizate. Consumatorii de droguri sunt mai sociabili decât consumatorii de alcool.Dacă pentru a rămâne într-un grup valorizat social tânărul trebuie să consume droguri, acesta o va face pentru a demonstra că este un „membru al echipei”.Ce poate să demonstreze integrarea mai rapidă într-un grup dacă nu adoptarea promptă a consumului de droguri de către tânăr? Consumul de alcool este prezent în majoritatea grupurilor de adolescenţi, se observă totuşi că, în general, consumatorii fac parte din acelaşi grup cu alţi consumatori, iar neconsumatorii alcătuiesc un grup distinct.Pe de altă parte sociabilitatea poate să fie un deziderat al adolescentului, nu neapărat şi o caracteristică a personalităţii sale. Stima de sine reprezintă încrederea în propria minte, în propriul discernământ, înseamnă încrederea în capacitatea noastră de a lua decizii corecte şi într-un timp oportun, capacitatea de a controla schimbările.La o persoană cu o constantă stimă de sine ridicată a se regrupa, a trece de la un grup la altul serveşte mai mult la a se diferenţia de ceilalţi.În cazul acestor persoane modul lor de acţiune constă în a-şi asuma riscuri, a căuta să-şi dezvolte competenţele, a-şi depăşi limitele, a creşte.Nivelul global al stimei de sine influenţează alegerile pe care individul le face în viaţă Consumul de droguri poate să fie un comportament riscant ales de o persoană doar din dorinţa de a experimenta tot ce se poate experimenta în diferitele perioade ale vieţii. O persoană cu stimă de sine ridicată are încredere în propriile capacităţi şi este convinsă că poate renunţa la consumul de droguri.Dacă încearcă din curiozitate să consume droguri îşi va explica motivat această decizie prin nevoia de a cunoaşte, prin curiozitate. Această motivaţie a consumului nu va altera stima de sine a tânărului care nu consideră un eşec personal consumul de droguri.Aceeaşi explicaţie se poate aplica şi consumului de alcool, diferenţele între nivelurile stimei de sine pot să apară dacă se ia în

considerare frecvenţa consumului, pentru că în cadrul lotului analizat nu apare nici o persoană care să fi consumat în ultimele 30 de zile orice fel de drog, în schimb tinerii consumatori de alcool au ingerat diverse cantităţi în ultimele 30 de zile.

De câte ori ai consumat în ultime le 30 de zile ce l puţin o poţie de alcool? Urban
17% 3% 17%

24% 14%

25%

1 - 2 zile

3 - 5 zile

6 - 9 zile

10 - 19 zile

20 - 29 zile

Zilnic

Figura 12.Frecvenţa consumului de alcool la tinerii din mediul urban În mediul urban consumul de alcool este relativ egal împărţit între toate variantele de răspuns propuse.Se observă totuşi un procent mai mare de subiecţi care au răspuns că au consumat cel puţin o porţie de alcool în 3-5 zile din ultimele 30 şi în 10-19 zile din ultimele 30 de zile.Frecvenţa mare a consumului ridică unele semne de întrebare şi ar trebui analizată mai amănunţit. Jumătate din tinerii din mediul rural au consumat alcool în 1-2 zile din ultimele 30 de zile.Frecvenţa ridicată a consumului este mai puţin prezentă în cazul acestor subiecţi.

De câte ori ai consumat în ultimele 30 de zile cel puţin o porţie de alcool? Rural
13% 0%

10% 10%

17%

50%

1 - 2 zile

3 - 5 zile

6 - 9 zile

10 - 19 zile

20 - 29 zile

Zilnic

Figura 13.Frecvenţa consumului de alcool la tinerii din mediul rural

Anxietatea este o teamă fără obiect, o nelinişte însoţită de tensiune intrapsihică, agitaţie, iritabilitate şi simptome somatice.Anxietatea ca stare comportă o serie de caracteristici dintre care amintim: emoţionalitate negativă, anticipări pesimiste ale evenimentelor, incapacitate de concentrare.Anxietatea se poate instala brusc sau progresiv şi este rezultatul alegerilor şi a consecinţelor alegerilor pe care trebuie să le facă un adolescent.Viitorul adolescentului depinde de posibilităţile sale de a-şi domina această anxietate, de a exista cu ea.Se consideră că starea de criză a adolecentului este determinată de relaţia acestuia cu covârstnicii, cu adulţii.Nivelul anxietăţii consumatorilor de droguri este mai ridicat decât al consumatorilor de alcool.Adolescentul care a consumat droguri fie şi numai o dată trebuie să-şi asume, să-şi integreze această alegere şi să-i suporte consecinţele.Dacă consecinţe legale nu există adolescentul se întreabă ce se va întâmpla dacă se va descoperi că a consumat droguri.Această incertitudine generează anxietate.Nivelul anxietăţii nu este foarte ridicat, dar anxietatea este prezentă pentru că unii subiecţi au declarat ca motiv al consumului de droguri curiozitatea, subliniind că au încercat doar o dată ca să vadă cum este şi de atunci niciodată.Este clară încercarea de a controla neliniştea determinată de alegerile făcute prin acest fel de justificări.Anxietatea este prezentă şi la consumatorii de alcool dar în mai mică măsură, consecinţele consumului de alcool atât la nivel somatic cât şi la nivel social nefiind considerate atât de grave.

Capitolul VII
Concluzii
Din cele enunţate până acum se desprinde o concluzie importantă: tinerii apelează la consumul alcool din dorinţa de a-şi afirma independenţa, de a face parte dintr-un grup.În adolescenţă când tânărul se îndepărtează de familie, grupul de prieteni şi valorile acestuia devin repere în formarea personalităţii sale.Dacă membrii grupului consumă alcool, şi tânărul o va face, pentru că aşa va rămâne în continuare printre similari.Grupul de prieteni îl va ghida în căutarea propriei identităţi, îi va da prilejuri de afirmare, de valorificare, îi va oferi posibilitatea să-şi îmbogăţească cunoştinţele despre modalităţile de comunicare şi de relaţionare cu ceilalţi.Din dorinţa de a demonstra că este important adolescentul va apela la comportamente de risc dintre care şi consumul de substanţe (alcool şi droguri). Consumul de alcool şi droguri îi oferă iluzia controlului asupra propriei vieţi, îi oferă posibilitatea să se angajeze în comportamente riscate prin care să-şi demonstreze că e valoros, prin care să-şi întărească stima de sine. Bineînţeles că popularitatea nu este sinonimă cu consumul de alcool şi droguri, sunt persoane foarte sociabile care nu vor apela niciodată la acest tip de comportament de risc.Contează deci şi grupul din care face parte adolescentul, normele la care aderă acesta.Există grupuri care refuză categoric să aibă printre membri consumatori de alcool.Este deci de luat în considerare importanţa pentru tânăr a integrării într-un grup sau altul. Nu este de ignorat nici consumul solitar când persoana nu are nevoie de aprobarea sau de imboldul celorlalţi pentru a consuma droguri.Aici intervine familia şi modele din socializarea timpurie a tânărului. De analizat sunt şi consecinţele comportamentului de consum: agresivitatea în toate formele ei :de la cea verbală, la bătăi, până la sinucideri şi omucideri. Această lucrare a pornit de la premisa că structura motivaţională a personalităţii consumatorilor de droguri este în legătură cu stima de sine, anxietatea şi locusul controlului. Am dorit să descoperim care sunt motivele pentru care adolescenţii şi tinerii consumă alcool şi droguri de risc. Am considerat că există diferenţe între consumatorii de alcool şi neconsumatori pe dimensiunile enunţate mai sus. Prima ipoteză (există diferenţe între tinerii consumatori de alcool şi neconsumatori la nivelul dependenţei pasive) a fost confirmată.Am demonstrat prin aceasta că, consumatorii de alcool au o dependeneţă pasivă mai scăzută decât neconsumatorii.

A doua ipoteză (există diferenţe între consumatorii de alcool din mediul urban consumatorii din mediul rural la nivelul nevoii de apartenenţă) a fost susţinută de datele analizate.Cu alte cuvinte consumatorii de alcool din mediul rural au o nevoie de apartenenţă mai ridicată decât consumatorii de alcool din mediul urban. A treia ipoteză (există diferenţe între consumatorii de alcool şi neconsumatori în ceea ce priveşte stima de sine) a fost infirmată.Nu am descoperit diferenţe între consumatorii de alcool şi neconsumatori pe dimensiunea stimă de sine.Cred că nu am descoperit diferenţe pe această dimesiune datorită faptului că tinerii nu consumă alcool pentru a trece peste situaţii conflictuale decât în mică măsură.Ei recurg la acest tip de comportament de risc din dorinţa de a fi alături de ceilalţi, de a respecta norma consumului de alcool a grupului. A patra ipoteză s-a confirmat demonstrând existenţa unei legături între nevoia de apartenenţă şi anxietate şi între sociabilitate şi stima de sine la consumatorii de alcool.Altfel spus, un nivel crescut al nevoii de apartenenţă este asociat cu un nivel scăzut al anxietăţii, iar un nivel ridicat al sociabilităţii se asociază cu un nivel ridicat al stimei de sine. Trebuie avute în vedere şi limitele acestei cercetări.Tinerii pot să consume alcool şi din alte motive decât cele studiate.Influenţa familiei şi a mass-mediei nu este de neglijat, dar pe de altă parte un studiu care să includă toate motivele consumului este aproape imposibil de realizat.Sunt importante şi motivele pentru care un tânăr alege să nu consume alcool sau droguri de risc.Cercetarea putea fi influenţată de genul subiecţilor, vârsta, dispoziţia de moment, disponibilitatea de a coopera cu realizatorul studiului. Este important ca astfel de investigaţii să se repete pentru a dobândi informaţii cât mai exacte despre numărul subiecţilor care consumă alcool şi droguri şi despre frecvenţa consumului pentru că efectele consumului excesiv de substanţe se vor resimţi mai devreme sau mai târziu.În plus, acest fenomen (al consumului) este în continuă extindere şi doar informaţiile clare pot să conducă la realizarea unor programe de prevenţie eficiente. Consecinţele consumului de substanţe sunt grave, uneori chiar letale.Numărul de accidente în care sunt implicaţi tinerii sub influenţa băuturilor alcoolice sau a drogurilor este în continuă creştere, autoagresiunile şi heteroagresiunile sunt din ce în ce mai dese.Adăugăm aici numărul tot mai mare al furnizorilor de droguri arestaţi, toţi recrutaţi dintre tineri. În concluzie, e necesar accentul pus pe programe de prevenţie de la vârste cât mai mici, înainte de experimentarea primului consum de alcool sau de droguri.

Bibliografie
1.Abraham P.l, Roncov A. L., Cărăuşu C. (2004). Drogurile: aspecte juridice şi psihosociale, Timişoara : Editura Mirton 2.Albu G. (2002). În căutarea educaţiei autentice, Iaşi : Editura Polirom 3.Banciu D., Rădulescu S., Voicu M. (1987). Adolescenţii şi familia .Socializare morală şi integrare socială, Bucureşti : Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică 4.Băban A. (2003). Consiliere educaţională.Ghid metodologic pentru orele de dirigenţie şi consiliere, Cluj-Napoca : Psychological network 5.Beliş, V. (1981). Riscurile consumului de alcool , Bucureşti : Editura Medicală 6.Branden N. (1996). Cei şase stâlpi ai respectului de sine, Bucureşti : Editura Colosseum apud Albu G. (2002). În căutarea educaţiei autentice, Iaşi : Editura Polirom 7.Boţiu V., Vintilă M. (1998). Adolescenţa sau căderea în lume, Timişoara : Editura Sedona 8.Campbell, R. (2001).Copii noştri şi drogurile, Bucureşti :Editura Curtea Veche 9.Constantinescu D., Manea M., Ene F. (2001). Incursiuni în problematica alcoolismului, Bucureşti : Editura Tehnică 10.Cosmovici A. (1996). Psihologie generală, Iaşi :Editura Polirom 11.Drăgan J. (2000).Dicţionar de droguri, Bucureşti : Editura Naţional apud Abraham P., Roncov A. L., Cărăuşu C. (2004). Drogurile: aspecte juridice şi psihosociale, Timişoara : Editura Mirton 12.Degi L. Csaba (2004). Evoluţia consumului de droguri între 1995 şi 2002 în România, Calitatea vieţii, XV, nr. 1–2, 2004. 13.Edwards G. (2006) . Drogurile – o tentaţie ucigaşă, Piteşti : Editura Paralela 45 14.Ferreol G. (coord.) (2000). Adolescenţii şi toxicomania, Iaşi : Editura Polirom 15.Hamilton CJ & Collins JJ.The role of alcohol in wife beating and child abuse:A rereview of literature,in Collins JJ ed.Drinking and crime:Persective on the relationship between alcohol consumption and criminal behavior, New York: Guilford Press,1981 apud Abraham P., Roncov A. L., Cărăuşu C. (2004). Drogurile: aspecte juridice şi psihosociale, Timişoara : Editura Mirton

16.Andrea M Hussong, Richard E Hicks. Affect and peer context interactively impact adolescent substance use.Journal of Abnormal Child Psychology. New York: Aug 2003.Vol.31, Iss. 4; pg. 413 17.Hussong Andreea M. The settings of adolescent alcohol and drug use , Journal of Youth and Adolescence. New York: Feb 2000.Vol.29, Iss. 1; pg. 107, 13 pgs 18.Karatzias A., Power K.G., Swanson V. Predicting use and maintenance of use of substances in Scottish adolescents , Journal of Youth and Adolescence. New York: Aug 2001.Vol.30, Iss. 4; pg. 465, 20 pgs 19.Lelord Fr., André Ch. (1999). Cum să te iubeşti pe tine pentru a te înţelege cât mai bine cu ceilalţi, Bucureşti : Editura Teora 20.Macsinga I. (2000). Psihologia diferenţială a personalităţii, Timişoara : Editura Universităţii de Vest 21.Miuţ P. (2001).Psihologie generală.Volumul II , Timişoara : Editura Eurostampa 22.Munteanu A. (2003). Psihologia copilului şi a adolescentului, Timişoara : Editura Augusta 23.Nuţ S. (2003). Anxietate şi performanţă la tineri (abordare psihoindividuală, experimentală şi educaţională), Timişoara : Editura Eurostampa 24.Pop O. (2002). Drogurile, un flagel al lumii contemporane, Timişoara : Editura Mirton 25.Porot A. , Porot M. (1999) . Toxicomaniile , Bucureşti : Editura Ştiinţifică 26.Răşcanu R. (2000) . Introducere în psihologie aplicată , Bucureşti : Editura Ars Docendi 27.Richard D. , Senon J.-L. (2005) . Dicţionar de droguri, toxicomanii şi dependenţe, Bucureşti : Editura Ştiinţelor Medicale 28.Sava F. (2004). Analiaza datelor în cercetarea psihologică.Metode statistice complementare, Cluj-Napoca : Editura ASCR 29.Smart, R.G., Mann R. E., Alcohol and epidemiology of liver cirrhosis, Alcohol Health and Research World, 1992 apud Vraşti, Radu (2001). Alcoolismul. Detecţie, diagnostic şi evaluare. Timişoara : Editura Timpolis. 30.Stravos C. (1988). Droguri concomitente: alcool, tutun , cafea – factori de risc , Bucureşti : Editura Medicală 31.Stroescu V. (1999). Bazele farmacologice ale practicii medicale, Bucureşti : Editura Medicală apud Abraham P., Roncov A. L., Cărăuşu C. (2004). Drogurile: aspecte juridice şi psihosociale. Timişoara : Editura Mirton

32.Steinberg L. (1993). Adolescence , Temple University, McGraw-Hill Inc. 33.Şchiopu U., Verza E. (1997), Psihologia vârstelor – ciclurile vieţi . Bucureşti: Editura Didactică şi pedagogică 34.Vintilă M. (2004).Igienă şi sănătate mentală , Timişoara 35.Vraşti R. (2001) . Alcoolismul . Detecţie , diagnostic şi evaluare , Timişoara: Editura Timpolis 36.Wilson RJ.Drinking and driving,In research of solutions to an international problem, Alcool Health&Research World,1993,17:212-213 apud Vraşti R. (2001) . Alcoolismul . Detecţie , diagnostic şi evaluare , Timişoara: Editura Timpolis 37.Manual de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale.Ediţia a patra.Text revizuit (DSM – IV - TR™ ) , Bucureşti : Asociaţia Psihiatrilor liberi din România 38. O.M.S. public nr. 32 – Incapacité liées a consommation d’alcool apud Stravos C. (1988). Droguri concomitente: alcool, tutun , cafea – factori de risc , Bucureşti : Editura Medicală

Anexe
Anexa 1

CORT 2004
Instrucţiuni: Citiţi cu atenţie fiecare întrebare şi marcaţi răspunsul potrivit prin încercuirea cifrei sau cifrelor corespunzătoare (sunt mai multe răspunsuri posibile). Dacă nu găsiţi un răspuns care să se potrivească exact , marcaţi-l pe cel mai apropiat de acesta.
1. Ce vârstă ai avut când ai consumat pentru prima dată băuturi alcoolice mai mult decât câteva înghiţituri? 0) Nu am consumat alcool niciodată 1) 17 ani sau mai mult 2) 15-16 ani 3) 13-14 ani 2. Din ce motive consumi băuturi alcoolice? a) Nu consum alcool b) Consumul de alcool contribuie la buna dispoziţie şi înlătură stresul c) Când consum alcool comunic mai uşor cu alte persoane d) Când mă găsesc între persoane care consumă alcool, nu vreau să creez opinie separată e) Pentru a mă recompensa după o realizare (examen, altele) f) Pentru că îmi place gustul băuturilor alcoolice g) Pentru că face parte integrantă din ocaziile festive şi oficiale h) Pentru că aşa am văzut în familie i) Pentru a depăşi situaţii conflictuale în familie, la şcoală/universitate, cu prietenii j) Pentru că sunt o persoană timidă k) Din alte motive (vă rugăm să le specificaţi)............................................................. 3.Ce băuturi alcoolice consumi de obicei? 0) Nu consum alcool 1) Bere 2) Vin 4) Băuturi tari 4) 11-12 ani 5) 9-10 ani 6) 8 sau mai puţin

4.În ultimele 30 de zile, în câte zile ai băut cel puţin o porţie de alcool (o porţie înseamnă: 25 ml de tărie=un păhărel de tărie, 100ml de vin=1 pahar de vin, 250 ml de bere=1/2 sticlă de bere)? 0) Niciodată 1) 1-2 zile 2) 3-5 zile 3) 6-9 zile 4) 10-19 zile 5) 20-29 zile 6) Zilnic

5.În ultimele 30 de zile, în câte zile ai băut 5 sau mai multe porţii de alcool una după alta în decurs de câteva ore? 0) Niciodată 1) 1 zi 2) 2 zile 3) 3-5 zile 4) 6-9 zile 5) 10-19 zile 6) 20 sau mai multe zile

6.Până în prezent de câte ori te-ai îmbătat? 0) Niciodată 1) 1-2 ori 2) 3-5 ori 3) 6-9 ori 7. Unde consumi alcool? a) Nu consum alcool b) Acasă c) La altcineva acasă specificaţi)..................................... d) În incinta şcolii/universităţii 8. Cu cine consumi alcool? a) Nu consum alcool b) Cu familia c) Cu prietenii 9. De obicei, cum îţi procuri alcool? a) Nu consum alcool b) Îl cumpăr singur c) Mi-l cumpără altcineva specificaţi).................................. d) Îl primesc e) Îl fur f) Alte modalităţi (vă rugăm d) Cu colegii e) Singur f) Cu persoane necunoscute e) Pe stradă, în parc f) În discotecă, în bar, în restaurant g) În alte locuri (vă rugăm 4) 10-19 ori 5) 20-39 ori 6) 40 sau de mai multe ori

10. Când ai cumpărat alcool, ţi s-a cerut să dovedeşti ce vârstă ai? 0) Nu am cumpărat alcool niciodată 1) Da 2) Nu 11. Ai încercat vreodată să renunţi la consumul de alcool? 0) Nu consum alcool 1) Da 2) Nu 12. Cunoşti alte persoane care nu pot renunţa la consumul de alcool? a) Nu cunosc dependenţi de alcool b) Membrii ai familiei c) Prieteni d) Colegi

13. Când ţi s-a o ferit un drog spre consum l-ai consumat? 0) Nu mi s-a oferit un drog spre consum 1) Nu 2) Da 14. La ce vârstă ai consumat droguri pentru prima dată? 0) Nu am consumat droguri niciodată 1) 17 ani sau mai mult 2) 15-16 ani 15. Din ce motive consumi droguri? a) Nu consum droguri b) Consumul de droguri contribuie la buna dispoziţie şi înlătură stresul c) Când consum droguri comunic mai uşor cu alte persoane d) Când mă găsesc între persoane care consumă droguri, nu vreau să creez opinie separată 3) 13-14 ani 4) 11-12 ani 5) 10 sau mai puţin

e) Pentru a mă recompensa după o realizare (examen, altele) f) Pentru a mă simţi mai bine după ce mi s-a întâmplat ceva neplăcut g) Pentru că îmi place efectul drogurilor h) Pentru că aşa am văzut în familie i) Pentru a depăşi situaţii conflictuale în familie, la şcoală, cu prietenii j) Pentru că sunt o persoană timidă k) Din alte motive (vă rugăm să le specificaţi)............................................................. 16. Ce fel de droguri ai consumat până în prezent? a) Nu consum droguri b) Marihuana (haşiş, canabis, iarbă) sprayuri) c) LSD sau alte halucinogene d) Cocaină (crack, freebase, pulbere) e) Heroină (smack, junk, china white) rudotel f) Ecstasy g) Amfetamine (speed, crystal, crank, ice) sedative h) Metadonă i) Ciuperci halucinogene 17. Ce fel de droguri ai consumat în ultimele 30 de zile? a) Nu am consumat droguri în ultimele 30 de zile b) Marihuana (haşiş, canabis, iarbă) c) LSD sau alte halucinogene d) Cocaină (crack, freebase, pulbere) e) Heroină (smack, junk, china white) rudotel f) Ecstasy g) Amfetamine (speed, crystal, crank, ice) sedative h) Metadonă i) Ciuperci halucinogene diazepam, fenobarbital, altele) o) Alcool împreună cu tranchilizante şi p) Steroizi anabolizanţi j) Aurolac k) Solvenţi organici (lipici, vopsele, sprayuri) l) Morfină m) Fortral n) Tranchilizante sau sedative (extraveral, p) Steroizi anabolizanţi diazepam, fenobarbital, altele) o) Alcool împreună cu tranchilizante şi l) Morfină m) Fortral n) Tranchilizante sau sedative (extraveral, j) Aurolac k) Solvenţi organici (lipici, vopsele,

18. În ultimele 30 de zile, în câte zile ai consumat cel puţin o dată droguri? 0) Niciodată 1) 1-2 zile 2) 3-5 zile 3) 6-9 zile 4) 10-19 zile 5) 20-29 zile 6) Zilnic

19. Cât de frecvent ai consumat droguri până în prezent? 0) Niciodată 1) Experimental (1-2 ori) 2) Ocazional (1-3 ori/lună) 3) 1 dată/săptămână 4) La 2-3 zile 5) 1 dată/zi 6) De mai multe ori/zi

20. Ce cale foloseşti pentru administrarea drogurilor? 0) nu consum droguri 1) Fumat 2) Prizat 21. Unde consumi droguri? a) Nu consum drogurui b) Acasă c) La altcineva acasă specificaţi)..................................... d) În incinta şcolii/universităţii e) Pe stradă, în parc f) În discotecă, în bar, în restaurant g) În alte locuri (vă rugăm 4) Inhalat 5) Ingerat (inghiţit) 6) Injectat

22. Cu cine consumi droguri? a) Nu consum droguri b) Cu familia c) Cu prietenii 23. Cum ai obţinut drogul consumat? a) Nu consum droguri b) De la frate sau soră c) De la un prieten d) De la cineva cunoscut specificaţi) ............................. e) De la o persoană necunoscută f) A fost împărţit într-un grup de prieteni g) L-am cumpărat de la un prieten h) L-am cumpărat de la cineva cunoscut i) L-am cumpărat de la o persoană necunoscută j) Alte situaţii (vă rugăm d) Cu colegii e) Singur f) Cu persoane necunoscute

24. În care din următoarele locuri ştii că poţi cumpăra un drog? a) Nu cunosc nici un astfel de loc b) Pe stradă, în parc c) La şcoală/universitate d) În imediata apropiere a şcolii/universităţii specificaţi).................................... e) La discotecă, într-un bar f) În casa furnizorului (dealer-ului) g) Din farmacie h) Altele (vă rugăm

25. Ai încercat vreodată să renunţi la consumul de droguri? 0) Nu consum droguri 1) Da 2) Nu 26. Cunoşti alte persoane care nu pot renunţa la consumul de droguri? a) Nu cunosc dependenţi de droguri b) Membrii ai familiei c) Prieteni d) Colegi

Anexa 2

Scala Rosenberg
Instrucţiuni: Mai jos sunt date 10 afirmaţii.Citiţi fiecare afirmaţie în parte şi încercuiţi acea literă din tabel corespunzătoare gradului de acord sau dezacord care vă caracterizează. Nr.crt. 1. 2. 3. Itemii Cred că sunt un om de valoare sau cel puţin la fel de bun(ă) ca alţii. Cred că am câteva calităţi remarcabile. În general înclin să cred că sunt un (o) ratat (ă), un (o) nerealizat(ă). Sunt capabil(ă) să fac lucruri la fel de bine ca ceilalţi oameni. Nu cred că am prea multe lucruri cu care să mă pot mândri. Am o atitudine pozitivă faţă de propria persoană. În ansamblu sunt mulţumit(ă) de mine. Aş vrea să am mai mult respect faţă de propria persoană. Din când în când am senzaţia că sunt inutil(ă). Uneori cred că nu sunt bun(ă) de nimic. Absolut de acord A A A De acord B B B Nu sunt de acord C C C Categoric nu D D D

4. 5. 6. 7. 8. 9. 10.

A A A A A A A

B B B B B B B

C C C C C C C

D D D D D D D

Anexa 3

S.T.A.I. – Forma X-1
Instrucţiuni: Mai jos sunt date diferite descrieri ale unor stări sufleteşti.Citiţi fiecare descriere în parte şi încercuiţi acea cifră din dreapta descrierii care corespunde cu felul cum vă simţiţi acum, în acest moment. Nu există răspunsuri bune sau rele.Nu pierdeţi prea mult timp cu vreo descriere şi daţi acel răspuns care pare să înfăţişeze cel mai bine felul cum vă simţiţi în prezent. Nr crt. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. Foarte mult 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4 4

Itemii Mă simt calm(ă). Mă simt liniştit(ă). Sunt încordat(ă). Îmi pare rău de ceva. Mă simt în apele mele. Sunt trist(ă). Mă îngrijorează nişte neplăceri posibile. Mă simt odihnit(ă). Mă simt neliniştit(ă). Mă simt bine. Am încredere în puterile mele. Mă simt nervos (nervoasă). Sunt speriat(ă). Mă simt iritat(ă). Sunt relaxat(ă). Mă simt mulţumit(ă). Sunt îngrijorat(ă). Mă simt agitat şi „scos din fire”. Mă simt vesel(ă). Sunt bine dispus(ă).

Deloc 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1

Puţin 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2

Destul 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3

Anexa 4

Scala Locus of control
Instrucţiuni : Vă rugăm să citiţi cu atenţie următoarele propoziţii.Încercuiţi varianta pe care o consideraţi adevarată.

1. a.Copii au necazuri pentru că părinţii lor îi pedepsesc prea des. b.Necazurile celor mai mulţi copii,în ziua de azi,provin din faptul că părinţii îi lasă prea liberi. 2. a.Multe din evenimentele nefericite din viaţă se datorează în parte ghinionului. b.Eşecurile oamenilor rezulă din greşelile pe care chiar ei le fac. 3. a.Unul dintre motivele majore pentru care există războaie este insuficienta implicare în politică a cetăţenilor. b.Vor exista întotdeauna războaie,indiferent cât am încerca să le prevenim. 4. a.În cursul vieţii orice individ poate câştiga stima şi respectul pe care le merită. b.Din păcate,valoarea unui om este adesea nerecunoscută,oricât de mult s-ar strădui el. 5. a.Ideea că profesorii sunt nedrepţi cu studenţii este un nonsens. b.Majoritatea studenţilor nu realizează în ce măsură notele lor sunt întâmplătoare. 6. a.Fără o „porţie sănătoasă” de noroc nu poţi fi un lider eficient. b.Oamenii capabili care nu reuşesc să se impună n-au ştiut să profite de ocaziile care li s-au oferit. 7. a.Unora,pur şi simplu nu le placi,oricât te-ai strădui. b.Oamenii care nu pot să se facă plăcuţi de ceilalţi nu ştiu să se poarte. 8. a.Ereditatea are rolul principal în determinarea personalităţii. b.Experienţa vieţii determină ceea ce este un individ. 9. a.Nu o dată mi-am dat seama că ceea ce trebuia să se întâmple s-a şi întâmplat. b.Lăsate la voia întâmplării problemele nu mi s-au rezolvat niciodată la fel de sigur,ca atunci când mă hotăram să acţionez eu însumi pentru a le rezolva. 10. a.În cazul unui student foarte bine pregătit poate fi rar vorba de o „examinare nedreaptă”. b.De multe ori întrebările de examen tind să fie atât de departe de cursul predat încât studiul este într-adevăr fără folos. 11. a.Obţinerea unui succes este o chestiune de muncă serioasă,norocul având prea puţin de-a face cu asta. b.Obţinerea unui loc de muncă depinde de a fi la locul potrivit şi la momentul potrivit. 12. a.Omul de rând poate influenţa deciziile guvernamentale. b.Lumea este condusă de câţiva oameni puternici,iar omul de rând are prea puţină importanţă. 13. a.Când îmi fac planuri sunt aproape întotdeauna sigur că voi putea să le îndeplinesc. b.Nu este întotdeauna înţelept să îţi faci planuri pe termen lung ,pentru că oricum multe întâmplări ţin de şansă sau neşansă. 14. a.Există unii oameni care pur şi simplu nu sunt buni. b.În orice om există ceva bun. 15. a.În cazul meu, a obţine ce vreau are puţin de-a face cu norocul ,sau chiar deloc. b.De multe ori putem foate bine să decidem ce este de făcut dâmd cu banul. 16. a.A deveni şef depinde de cât de norocos este cineva pentru a se găsi la locul potrivit înaintea celorlalţi. b.Reuşita oamenilor în a face ceea ce trebuie depinde de abilitatea lor,norocul având puţină importanţă sau deloc.

17. a.Atâta timp cât problemele mondiale îngrijorătoare,cei mai mulţi dintre noi suntem victime ale unor forţe pe care nici nu le înţelegem,nici nu le controlăm. b.Luând parte în mod activ la problemele sociale şi politice,oamenii pot controla evenimentele mondiale. 18. a.Majoritatea oamenilor nu realizează în ce măsură viaţa lor este controlată de evenimente întâmplătoare. b.Nu există „noroc”. 19. a.Omul ar trebui să admită întotdeauna posibilitatea de a greşi. b.De obicei este de preferat să acoperi greşelile. 20. a.Este dificil de ştiut dacă o persoană te place sau nu. b.Câţi prieteni ai,depinde de cât de plăcut eşti. 21. a.În cursul vieţii întâmplările negative sunt echilibrate de cele pozitive. b.Cele mai multe eşecuri se datorează fie lipsei de abilităţi,fie ignoranţei,fie lenei sau tuturor la un loc. 22. a.Cu puţin efort putem învinge corupţia politică. b.Este dificil pentru cetăţeanul de rând să controleze activitatea de culise a oamenilor politici. 23. a.Uneori nu pot înţelege cum ajung profesorii să dea notele pe care le dau. b.Există o relaţie directă între nivelul pregătirii şi notele pe care le obţin elevii/studenţii. 24. a.Un lider bun aşteaptă ca oamenii să decidă pentru ei înşişi. b.Un lider bun trasează fiecăruia ce are de făcut. 25. a.Adesea simt că am prea puţină influenţă asupra lucrurilor care ni se întâmplă. b.Îmi este imposibil să cred că şansa sau norocul joacă un rol important în viaţa mea. 26. a.Oamenii sunt singuri pentru că nu încearcă să fie prietenoşi. b.Nu trebuie să te străduieşti prea mult pentru a fi pe placul oamenilor;dacă te plac atunci te plac şi gata. 27. a.Se pune prea mult preţ pe sport în liceu. b.Sportul de echipă este un excelent mod de a construi caracterul tinerilor. 28. a.Ce se petrece cu viaţa mea depinde de mine! b.Simt că nu controlez suficient sensul în care evoluează viaţa mea. 29. a.Cel mai adesea nu înţeleg de ce politicienii se comportă aşa cum se comportă. b.În cursul vieţii lor oamenii sunt responsabili de proasta guvernare atât la nivel naţional cât şi la nivel local.

Anexa 5

S.M.P.
Răspundeţi cu DA sau NU la următoarele întrebări:

Întrebarea 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21. 22. 23. 24. 25. 26. 27. 28. 29. 30. 31. 32. 33. 34. 35. 36. 37. 38. 39. 40. 41. Aţi vrea să realizaţi ceva într-adevăr important? Vă puteţi uşor lipsi de prieteni un timp mai îndelungat? Vă “ sare ţandăra” repede când nu obţineţi ceea ce vreţi? Doriţi întotdeauna să aflaţi exact ce gândesc alţii despre dumneavoastră? Aveţi (simţiţi) remuşcări de conştiinţă şi atunci când nu cunoaşteţi exact motivele? După părerea prietenilor aţi fi apţi pentru o muncă (funcţie) de conducere? Vă place să vă îmbrăcaţi astfel, ca să vă deosebiţi de alţii? Ascultaţi cu plăcere sfaturile unor oameni mai în vârstă şi cu mai multă experienţă? Aţi alege drept vocaţie preocuparea cu copiii? Vă agasează oamenii dezordonaţi şi imprecişi? Dacă sunteţi bolnav sau aţi suferit un accident vă face plăcere să fiţi cocoloşit, dezmierdat? Obişnuiţi să visaţi uneori, despre fapte mari pe care le veţi realiza odată? Sunteţi indispus şi trist dacă trebuie să vă despărţiţi de cel mai bun prieten? Vă place să necăjiţi (enervaţi) oamenii şi să-i “duceţi de nas”? Suportaţi critica mai greu decât alţii? Sunteţi în stare să fiţi nedrept şi să săvârşiţi fapte incorecte fără a avea un sentiment deosebit de culpabilitate? Puteţi fi convins uşor, să vă schimbaţi părerea ulterior unei decizii deja luate? Realizaţi drept nereuşită acea şedinţă în care atenţia nu s-a polarizat asupra dumneavoastră? În relaţiile sociale, în relaţiile de prietenie în general rămâneţi independent? Sunteţi dispus ca majoritatea timpului şi confortului dumneavoastră să-l sacrificaţi pentru tineri sau pentru cei neajutoraţi sau mai slabi? Sunteţi ceva mai neglijent, în a ţine o perfectă curăţenie şi ordine în jurul dumneavoastră? Evitaţi să vă plângeţi când păţiţi ceva neplăcut? Aţi dori (doriţi) să faceţi ceva, ceea ce alţii consideră că necesită un efort deosebit? Este foarte important pentru dumneavoastră să rămâneţi în legătură (de exemplu telefonică) cu rudele, prietenii când aceştia lipsesc o perioadă de timp? Vă supăraţi uşor pe alţi oameni? În gândirea dumneavoastră, vă reamintiţi frecvent situaţiile neplăcute suferite Cândva? Vă preocupă schimbarea permanentă pentru a deveni un om mai deosebit? Influenţaţi, mai des, pe alţii sau invers? Vă simţiţi stingher dacă sunteţi remarcat? Sunteţi des tentat să faceţi ceva ce contravine cu obiceiul, cu uzanţa? Vă deranjează mult batjocora, ultrajul celor lipsiţi de apărare? Vă plac acele situaţii în care se pretinde un comportament după reguli foarte stricte? Preferaţi să evitaţi prietenii mult prea săritori sau devotaţi? Este important pentru dumneavoastră să vă reuşească tot ceea ce demaraţi, întreprindeţi? Durează timp îndelungat până ce simţiţi atracţie, ataşament faţă de o nouă cunoştinţă? Se întâmplă să vă “ ieşiţi din pepeni” de supărare? Dacă vă critică întotdeauna încercaţi să paraţi totul? Se întâmplă ca ulterior să vă pară rău de faptele dumneavoastră? În grupul de prieteni, de regulă, dumneavoastră daţi tonul? Vă tulbură dacă vi se fac observaţii pentru vestimentaţia sau aspectul exterior dumneavoastră? Lesne deveniţi încăpăţânat, îndărătnic, dacă alţii vor să vă dirijeze?

DA

NU

42. 43. 44. 45. 46. 47. 48. 49. 50. 51. 52. 53. 54. 55. 56. 57. 58. 59. 60. 61. 62. 63. 64. 65. 66. 67. 68. 69. 70. 71. 72. 73. 74. 75. 76. 77. 78. 79. 80. 81.

Aţi fi total satisfăcut dacă v-aţi preocupa exclusiv de acţiuni de binefacere? Vi s-ar părea plicitisitor, dacă toate muncile dumneavoastră în prealabil le-aţi proiecta şi organiza? De alintare şi îngrijire aveţi nevoie mai puţin decât alţii? Este important pentru dumneavoastră să vă realizaţi munca mai bine decât alţii? Ar fi bine să fiţi departe, un timp, de rude, de prieteni? Vă distrează dacă reuşişi să vă faceţi de râs adversarul? Evitaţi des anumite lucruri, întrucât vă este frică să suferiţi un eşec cu ele? Sentimentul de culpă îl aveţi mai des decât alţii? V-aţi descurca bine într-un serviciu unde aţi avea influenţă, putere, dreptul de a conduce pe alţii? Ar fi o alegere nepotrivită pentru dumneavoastră o meserie unde frecvent ar trebui să apăreţi în faţa unui public, să vorbiţi în public? Este importantă pentru dumneavoastră independenţa, să vă puteţi urma întotdeauna drumul propriu? Sunteţi gata întotdeauna să împrumutaţi, să dăruiţi lucrurile proprii celor care au nevoie de ele? De obicei, reusiţi greu să vă împărţiţi timpul? Aveţi mare nevoie din partea altora de semnele de ataşament, gingăşie, afecţiune, blândeţe? Vă fixaţi ştacheta sus întotdeauna pentru a realiza performanţe cât mai bune? Dacă ar fi posibil, aţi ţine prietenii şi cunoştinţele mereu în preajmă? Este greu să vă enerveze cineva sau ceva? Dacă nu vă reuşeşte ceva, căutaţi întotdeauna să vă justificaţi, explicaţi? Este incomod să vă daţi părerea despre alţii întrucât nu aveţi certitudinea că puteţi fi obiectivi? Vă cade greu să vă apăraţi drepturile în faţa celor de care depindeţi? Vă place să trăiţi şi să vă mişcaţi astfel, să treceţi neobservat? Preferaţi să trăiţi în stilul dumneavoastră, fără să vă pese de părerea altora? Creşteţi şi îngrijiţi cu plăcere, pisica, câinele sau alte animale? Sunt foarte antipatice pentru dumneavoastră persoanele care uneori nu respectă curăţenia şi normele de igienă? În locuri străine, vi se instalează repede sentimentul de părăsire, aservire? Sunteţi dispus la un efort deosebit de mare, pentru a propăşi în viaţă? După părerea dumneavoastră, fidelitatea şi statornicia faţă de prieteni este cea mai importantă calitate umană? Obişnuiţi să protestaţi cu voce tare, când cineva se bagă în rând în faţa dumneavoastră? Reuşiţi să vă păstraţi încrederea în sine şi între oameni având “aere de superioritate” şi foarte siguri pe sine? Aveţi reţineri faţă de anumite lucruri, pentru că nu sunteţi sigur că veţi proceda corect şi imparţial? Aţi fost privat vreodată de drepturile dumneavoastră pentru că nu v-aţi putut Apăra interesele? De dragul prietenilor obişnuiţi să faceţi pe mucalitul, pe clovnul? Este importantă pentru dumneavoastră libertatea, să puteţi merge unde vreţi şi când vreţi? Îi evitaţi pe cei ce, probabil, vă vor cere ajutorul sau sprijinul în viitor? Vă displace precizia, preocuparea care necesită meticulozitate şi exactitate? În străinatate, întotdeauna vă cuprinde uşor dorul de casă? Este adevărat că, competiţia este cea mai importantă forţă de propulsie a progresului uman? Este indiferent pentru dumneavoastră dacă reusiţi sau nu să aveţi prieteni noi? Înfruntaţi cu plăcere păreri contrare cu ale dumneavoastră? Evitaţi cu grijă întotdeauna acele situaţii în care aţi putea eventual să fiţi

82. 83. 84. 85. 86. 87. 88. 89. 90. 91. 92. 93. 94. 95. 96. 97. 98. 99. 100. 101. 102. 103. 104. 105. 106. 107. 108. 109. 110. 111. 112. 113. 114. 115. 116. 117. 118. 119. 120. 121.

ridicol? Aţi avut vreodată o decepţie în sine, pentru că nu aţi ştiut să fiţi absolut drept şi cinstit? Vă cade greu, că în discuţii să vă expuneţi partea proprie? Dacă povestiţi o întâmplare obişnuiţi să o “coloraţi” cu puţină actorie? Vă este greu, ca într-o poziţie de subordonare să prestaţi maximal? Sunteţi incapabil să manifestaţi întelegere, compasiune faţă de oamenii care au ajuns în conflict cu societatea (alcoolici, huligani etc.)? Este plictisitor dacă munca zilnică, odihna, ora meselor sunt ordonate riguros? Vă impovărează dacă faţă de dumneavoastră se manifestă mereu grijă şi devotament? Încrederea în sinea dumneavoastră are nevoie de dovada că aţi rezolvat cu succes sarcini dificile? Pretindeţi întotdeauna totală loialitate şi ataşament de la prietenii şi cunoştinţele dumneavoastră? Evitaţi manifestările exteriorizate ale sentimentelor când sunteţi surescitat sau supărat? Sunteţi în stare să vorbiţi degajat despre o temă în care nu sunteţi specialist? În general, judecaţi mai sever ce este corect şi ce nu este corect decât alţii? Cu ocazia unor cunoştinţe noi, în general, dumneavoastră conduceţi discuţiile? Se afirmă des despre dumneavoastră că sunteţi un om spiritual şi distractiv? Acceptaţi cu plăcere sarcini cu răspundere şi restricţii? Vă străduiţi ca în orice ocazie să oferiţi mici atenţii cunoştinţelor dumneavoastră? Puteţi lucra liniştit chiar în condiţii de deranj şi dezordine? Simţiţi des că oamenii nu se interesează suficient de dumneavoastră? Credeţi că majoritatea oamenilor nu sunt suficient de ambiţioşi? Cu plăcere, aţi aparţine unui grup care recunoaşte drept principale valori, relaţia amiabilă, călduroasă, prietenească între membrii grupului şi manifestarea acestor relaţii? Simţiţi dorul de răzbunare dacă cineva vă jigneşte? Vă fâstâciţi dacă împrejurarea vă obligă să vă apăraţi drepturile? Puteţi minţi, de nevoie, fără procese de conştiinţă? Vă consideraţi, de regulă, prea puţin important ca să vă exprimaţi părerea? Ar fi penibil dacă v-ar remarca radioul sau televiziunea? Consideraţi că punctele de vedere proprii, în general, se aliniază cu ale celorlalţi? Aveţi o grijă deosebită să nu lezaţi niciodatţ sentimentele unora mai slabi ca Dv.? Este important să fiţi întotdeauna îmbracat fără cusur? Este mai uşor să recepţionaţi veştile proaste în prezenţa unui prieten bun? Dacă v-aţi apucat de ceva faceţi tot posibilul să realizaţi maximul posibil? Faceţi cu plăcere şi sacrificii băneşti pentru prieteni, rude? Când cineva vă enervează simţiţi de-a dreptul ura pentru aceasta? Întotdeauna aveţi grijă ca nimeni să nu vă poată reproşa comportarea? Vă este foarte penibil când vă vine pofta să faceţi ceva ce contravine bunelor maniere? Este important pentru dumneavoastră să vă apăraţi punctele de vedere prin discuţii? Vă face plăcere să fiţi în centrul atenţiei în grupul de prieteni? Aveţi relaţii bune cu superiorii dumneavoastră? Este deranjantă, penibilă, situaţia fortuită în care trebuie să ajutaţi pe alţii, să aveţi grija altora? Este important ca lucrurile dumneavoastră să stea frumos ordonate? Când sunteţi bolnav, detestaţi să vă compătimească?

122. 123. 124. 125. 126. 127. 128. 129. 130. 131. 132. 133. 134. 135. 136. 137. 138. 139. 140. 141. 142. 143. 144. 145. 146. 147. 148. 149. 150. 151. 152. 153. 154. 155. 156. 157. 158. 159. 160. 161. 162. 163.

Preferaţi acele munci unde aveţi ocazia să fiţi în competiţie cu alţii? Dacă aveţi o adevărată bucurie sau necaz, simţiţi nevoia să împărtăşiţi sentimentele cu cineva? Dacă cineva vă atacă verbal, preferaţi replica imediată? Sunteţi în stare să suportaţi ridiculizarea, umilinţa fără ca demnitatea dumneavoastră să sufere ireparabil? Sunteţi în general mai conştiincios, mai responsabil decât alţii? Cedaţi des iniţiativa altora? Preferaţi să vă îmbrîcaţi astfel încât să nu produceţi senzaţie? Preferaţi să spuneţi fără ocolişuri ceea ce gândiţi? V-aţi descurca rău într-o meserie în care ar trebui să îngrijiţi bolnavi sau bătrâni? Ar fi bine să trăiţi astfel ca totul să decurgă de la sine, planificat, fără schimbări neprevăzute? Dacă aţi suferit un eşec, aveţi mare nevoie de sprijin, încurajare? Aţi fi cu plăcere o personalitate remarcabilă, de exemplu în sport, arta sau ştiinţa? Încercaţi întotdeauna să realizaţi contacte personale şi apropiate cu toţi oamenii? Uneori vă supăraţi excesiv, încât aţi prefera să spargeţi ceva? Sunteţi în stare să vă păstraţi calmul, să rămâneţi molcom când vă critică sau vă învinovăţesc? De dragul dreptăţii, puteţi renunţa la principiile şi interesele dumneavoastră? Ca şi conducător (sau dacă aţi fi conducător) vă este sau v-ar fi greu să tineţi ordine şi disciplină? Vă cade greu să spuneţi lucruri care ar surprinde, ar consterna oamenii? Este mai greu să lucrezi singur, decât cu alţii împreuna? Totdeauna sunteţi gata să sacrificaţi timp şi energie pentru cei care apelează la ajutorul dumneavoastră? Cu placere aţi lucra (sau lucraţi) într-un program liber? Dacă aveţi necazuri, simţiţi drept inutilă compătimirea, întelegerea altora? Vă place să rezolvaţi asemenea sarcini, care altora deja au creat dificultăţi? Vă bucură dacă puteţi rezolva anumite lucruri pentru cunoscuţi? Dacă vă jignesc, puteţi cu greu să vă stăpâniţi indignarea, supărarea? Deciziile dumneavoastră sunt des influenţate de gândul că alţii le vor critica? Meditaţi mult asupra situaţiei că unele fapte au fost corecte sau incorecte? Vă contravine situaţia în care trebuie să dirijaţi munca altora? Vă place să vorbiţi astfel încât pentru asta alţii să vă considere plin de idei şi cu umor? Este adevărat că cel care merge numai de capul lui, fără să ţină seama de părerile altora, mai devreme sau mai târziu o păţeşte? Preferaţi să-i evitaţi pe oamenii nejutoraţi şi cu necazuri? Vă place să păziţi bunurile şi actele dumneavoastră după un anumit sistem? Detestaţi să vorbiţi despre greutăţile şi eşecurile dumneavoastră, prietenilor, rudelor? Vă fixaţi de preferinţă, ţeluri greu de atins, numai ca să dovediţi capacitatea dumneavoastră? Preferaţi să petreceţi concediul de vară singur sau eventual în doi cu partenera(ul) în loc de societatea prietenilor? Uneori spuneţi şi lucruri neserioase, pentru că este nostim să sperii, să păcăleşti şi să necăjeşti oamenii? Sentimentul demnităţii dumneavoastră depinde mult de măsura în care sunteţi apreciaţi de alţii? Uneori aţi prefera să fiţi mai puţin conştiincios? În general, evitaţi să ajungeţi în postul de conducere? Vă cade greu saă vorbiţi despre sine sincer, în faţa altora? Uneori simţiţi dorinţa de a lăsa totul baltă şi să începeţi o viaţă nouă, ca un om liber, independent? Vă bucuraţi când puteţi ajuta un om necăjit?

164. 165. .

În cazul plecării într-o excursie, preferaţi să acceptaţi spontaneitatea situaţiilor decât să vă bazaţi pe un plan de drum amănunţit? Vă cade bine când un coleg mai în vârstă vă îngrijeşte şi vă ajută?

Anexa 6

Din ce motive consumi alcool? Urban
Contribuie la buna dispoziţie şi înlătură stresul Comunic mai uşor cu alte persoane

13%

2% 30%

Nu vreau să creez opinie separată Recompensă după o realizare Îmi place gustul băuturilor alcoolice Face parte din ocaziile festive şi oficiale Depăşirea unor situaţii conflictuale

20% 11% 9% 15%

Din ce motive consumi alcool? Rural
Contribuie la buna dispoziţie şi înlătură stresul Comunic mai uşor cu alte persoane

7% 24%

27%

Nu vreau să creez opinie separată Recompensă după o realizare

7% 15%

9% 11%

Îmi place gustul băuturilor alcoolice Face parte din ocaziile festive şi oficiale Depăşirea unor situaţii conflictuale

Anexa 7

Ai încercat să renunţi la consumul de alcool? Urban
Da 7%

Da Nu

Nu 93%

Ai încercat să renunţi la consumul de alcool? Rural

Da 44% Nu 56%

Da Nu

Anexa 8

Când ţi s-au oferit droguri le-ai consumat? Urban
Da 14%

Da Nu

Nu 86%

Când ţi s-au oferit droguri le-ai consumat? Rural Da 21%

Da Nu

Nu 79%

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->