Sunteți pe pagina 1din 16

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE PROTECIA MEDIULUI

Analiza riscurilor i legislaia alimentar de asigurare a securitii alimentare

ndrumtor,

iunie, 2014

CUPRINS
CAPITOLUL I.OBIECTIVELE PROIECTULUI.............................................3
1.Obiectivul principal al proiectului.....................................................................3
2.Obiective secundare.............................................................................................3
3.Productia...............................................................................................................3
4.Salarii si salariati..................................................................................................3
CAPITOLUL II.
LEGISLATIA IN
DOMENIUL PREVENIRII
RISCURILOR
PROFESIONALE
APLICABILA
IN
SECTORUL
INDUSTRIEI ALIMENTARE..............................................................................4
1.Obligatiile angajatorilor......................................................................................4
2.Obligatiile lucratorilor.........................................................................................4
3.Legislatia privind securitatea si sanatatea in munca........................................5
CAPITOLULIII.OBLIGATIILE ANGAJATORULUI IN DOMENIUL
SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA.......................................................6
1Autorizatii, avize si alte permise ce trebuie obtinute.........................................6
2.Principalele institutii responsabile de gestionarea domeniului securitatii si
sanatatii in munca din Romania.............................................................................6
3.Accidentul de munca............................................................................................7
CAPITOLUL IV.PREVENIREA RISCURILOR PROFESIONALE.............8
1.Asumare efectuarii activitatilor din domeniul SSM de catre angajator.........8
2.Serviciul de prevenire..........................................................................................8
3.Puncte tari.............................................................................................................9
4.Puncte slabe.........................................................................................................10
CAPITOLUL V.STUDIUL RISCURILOR PROFESIONALE IN INDUSTRIA
ALIMENTARA DIN ROMANIA ...............................................11
1.Schema localizarii riscurilor..............................................................................12
2.Analiza riscurilor semnificative din Industria alimentara.............................12
3.Conditii derivate din mediul ambiental al locului de munca si din igiena
industriala...............................................................................................................12
4.Analiza riscurilor semnificative din industria alimentara..............................13
2

CAPITOLUL VI.SECURITATEA SI SANATATEA IN MUNCA DIN


INDUSTRIA ALIMENTARA..............................................................................14
1.Factori de risc; Vatamari/consecinte................................................................14
2.Concepte de securitate si sanatate in munca in industria alimentara...........14
3.Masuri de Protectie Colectiva...........................................................................15
4.Masuri de Protectie Individuala........................................................................15
BIBLIOGRAFIE...................................................................................................16
CAPITOLUL I.OBIECTIVELE PROIECTULUI.
1.Obiectivul principal al proiectului il reprezinta a identificarea stadiului sectorului industriei
alimentare in prevenirea riscurilor profesionale si dezvoltarea unui instrument util in detectarea,
evaluarea si controlul riscurilor profesionale la care sunt supusi lucratorii.
2.Obiective secundare:
. Furnizarea unei imagini de ansamblu a situatiei socioeconomice actuale a industriei alimentare
. Cresterea constientizarii culturii de prevenire in randul angajatorilor si lucratorilor din industria
alimentara, bazata pe cunoasterea si aplicarea legilor si reglementarilor cu privire la prevenirea
riscurilor profesionale.
. Situatia securitatii si sanatatii muncii in diferite subsectoare ale industriei alimentare: nivelul
de accidente la locul de munca, indicatori, cele mai comune accidente, etc.
Furnizarea unui ghid de localizare a riscurilor, ca punct de plecare pentru punerea in aplicare,
actualizarea si revizuirea evaluarilor de risc.
. Informarea asupra celor mai adecvate.masuri de control si de prevenire pentru fiecare risc
identificat.Identificarea punctelor slabe in implementarea masurilor de prevenire a riscurilor
profesionale in unitatile din industria alimentara din Romania.
Sectorul industriei alimentare romanesti difera de alte industrii din mai multe puncte de vedere:
sectorul este in marea majoritate compus din IMM-uri; produsele sunt foarte diverse si adesea,
metodele de productie se bazeaza mai degraba pe un sistem traditional, decat pe tehnologie;
IMM-urile duc de multe ori lipsa de resurse, de personal calificat si de timp pentru cercetare si
inovare; intreprinderile mijlocii, insa, sunt mai inovatoare, adopta noile tehnologii mai repede,
dar se implica mai rar in activitati de cercetare- dezvoltare, din cauza resurselor limitate; sectorul
industriei alimentare are responsabilitate in producerea alimentelor sigure si de
preferinta sanatoase. Aspectelor de mai sus li se adauga faptul ca sute de operatori s-au inchis si
sunt in pericol sa se inchida din cauza exigentelor UE in materie de siguranta a alimentelor si a
slabei retehnologizari, iar consecintele situatiei economice si financiare globale se resimt si in
aceasta industrie. O parte dintre investitorii straini sunt pe punctul de a renunta la afacerile din
Romania sau au facut-o deja, cautand tari cu un regim fiscal mai lejer si costuri de productie mai
mici, un prim rezultat fiind disponibilizarea salariatilor.
3. Productia.Geografic, exista diferente de productie pentru aceste sectoare si datorita
diferentelor culturale dintre regiuni. De asemenea in consumul pe fiecare dintre aceste sectoare
observam specificitati; este insa dificil de estimat in ce masura in perioada 2008- 2010 productia
principalelor produse industriale alimentare a fost influentata de modificari de comportament de
consum. Mai degraba fluctuatiile pot fi explicate prin distorsionarile de piata generate de criza
economico- financiara mondiala.In 2005 preturile la produsele alimentare din Romania au fost
mai mari decat media din Uniunea Europeana, in 2006 aceste preturi au ajuns si chiar au coborat
sub media europeana urmand pana spre sfarsitul anului 2010 o fluctuatie similara pe piata
3

comunitara. Sfarsitul anului 2010 marcheaza o explozie a acestor preturi dupa care o prabusire
pana la nivelul lunii ianuarie a anului 2012, sub media europeana.
4.Salarii si salariati.Numarul mediu de salariati din industria alimentara a fluctuat in ultimii
ani. Cresterea din perioda 2005-2008 s-a datorat cresterii consumului alimentar al populatiei si
crearii de noi locuri de munca in aceasta ramura. Scaderile din ultimul an s-au datorat inchiderii
multor unitati de productie ca urmare a dificultatilor economice generate de instabilitatea la nivel
mondial.

CAPITOLUL II.
LEGISLATIA
RISCURILOR
PROFESIONALE
INDUSTRIEI ALIMENTARE.

IN
DOMENIUL
APLICABILA
IN

PREVENIRII
SECTORUL

In Dreptul muncii si, in special in domeniul Sanatatii si Securitatii in munca,


capata o importanta deosebita Conventiile elaborate in cadrul Organizatiei Internationale a
Muncii (OIM) si Tratatele si Directivele Uniunii Europene. OIM este, fara indoiala, una dintre
cele mai importante organizatii internationale din domeniul muncii, atat datorita vechimii sale,
cat si datorita intensitatii activitatilor sale si a numarului mare de tari afiliate acesteia.
In cadrul OIM sunt de maxima importanta:
. Conventia 155, referitoare la Securitatea si Sanatatea Lucratorilor si la Mediul de Munca,
adoptata la data de 22 iunie 1981.
. Recomandarea 164, privind Securitatea si Sanatatea Lucratorilor.
La nivelul UE, Actul Unic European, care a intrat in vigoare la data de 1 iulie 1987, a reprezentat
un progres in ceea ce priveste obtinerea unui spatiu social european, securitatea si sanatatea
lucratorilor ocupand un loc prioritar, in special ca urmare a noilor dispozitii privind Politica
Sociala si Piata Interna. Aceasta constatare se materializeaza in doua articole din Actul unic:
. articolul 100A dispune ca produsele de libera circulatie in UE sa respecte anumite norme de
securitate;
. articolul 118A stipuleaza ca Statele membre vor incerca sa promoveze imbunatatirea mediului
de munca, in scopul protejarii securitatii si sanatatii lucratorilor. Prima decizie sociala de
anvergura adoptata in baza Actului unic, a fost Directiva Cadru 89/391/CEE, si constituie piatra
de temelie a noii politici comunitare in domeniul securitatii si sanatatii in munca. Obiectivul
Directivei este acela de a garanta o protectie mai eficienta a lucratorilor la locul de munca, atat
prin masurile luate pentru prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale, cat si prin
informarea, consultarea, participarea echilibrata si formarea lucratorilor si a reprezentantilor
acestora.
Directiva se aplica tuturor sectoarelor de activitate, private sau publice, cu exceptia anumitor
activitati specifice cu functie publica si serviciilor de protectie civila
1.Obligatiile angajatorilor:
. garantarea securitatii si sanatatii lucratorilor in toate aspectele legale de munca, in special pe
baza principiilor generale de prevenire enumerate, fara sarcini financiare pentru lucratori;
. evaluarea riscurilor profesionale, inclusiv in alegerea masinilor si in organizarea locurilor de
munca, si crearea serviciilor de protectie si de prevenire;
. realizarea unei liste si crearea de rapoarte cu privire la accidentele de munca;
. organizarea primului ajutor, lupta contra incendiilor, evacuarea lucratorilor si luarea de masuri
in caz de pericol grav si imediat;
. informarea lucratorilor, consultarea acestora si permiterea participarii acestora in toate
problemele legate de securitate si sanatate in munca;

. garantarea faptului ca fiecare lucrator va primi o formare suficienta si adecvata in ceea ce


priveste securitatea si sanatatea in programul de lucru.
2.Obligatiile lucratorilor:
. utilizarea corecta a masinilor si a altor mijloace, a echipamentului individual de protectie si a
altor dispozitive de siguranta;
. informarea cu privire la orice situatie produsa la locul de munca si care prezinta un pericol grav
si imediat, orice defecte ale sistemelor de protectie;
. asigurarea respectarii cerintelor de protectie sanitara impuse pentru a-i permite angajatorului sa
asigure un mediu de lucru si conditii de munca sigure si fara riscuri.Verificarea sanatatii
lucratorilor este asigurata prin masuri stabilite in conformitate cu normativele si practicile
nationale.Agentii expusi la riscuri si care sunt mai sensibili trebuie safie protejati de pericolul
care ii afecteaza in mod specific.
3.Legislatia privind securitatea si sanatatea in munca este o componenta a sistemului
national de reglementari, care stabileste responsabilitatile institutiilor implicate, cadrul de
infiintare si organizare a activitatii in domeniu si asigura respectarea principiilor de prevenire a
accidentelor de munca si bolilor profesionale. Caracteristica ei fundamentala este aceea ca se afla
intr-un proces de armonizare cu prevederile directivelor europene in domeniu.Activitatea de
protectie a muncii in Romania are o istorie de peste 100 de ani si a evoluat in stransa legatura cu
dezvoltarea industriala care, inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea, a atras dupa sine primele
manifestari ale acestei activitati.
Legea sanitara, consemnata si aprobata in 1874, reglementeaza aspecte de sanatate in munca.
In 1894 intra in vigoare primul act normativ din domeniul securitatii si sanatatii in munca,
Regulamentul pentru industriile insalubre, care cuprinde dispozitii obligatorii privind munca
femeilor si a tinerilor, prevenirea accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale. In
Romania, cadrul general legislativ in domeniul prevenirii riscurilor profesionale este asigurat de
Legea securitatii si sanatatii in munca 319/2006.

CAPITOLULIII.OBLIGATIILE ANGAJATORULUI
SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA.

IN

DOMENIUL

Conform legislatiei nationale obligatiile angajatorului in domeniul Securitatii si


Sanatatii in Munca sunt:
. Sa organizeze activitatea cu respectarea ierarhiei principiilor generale de prevenire.
. Sa organizeze activitatea de Securitate si Sanatate in Munca si sa desemneze persoanele
responsabile cu indeplinirea acestor sarcini.
. Sa tina seama de natura activitatilor
. Sa identifice locurile de munca unde pot aparea stari de pericol grav si iminent
. Sa tina evidenta accidentelor de munca, a bolilor profesionale, precum si a incidentelor
periculoase.
. Sa elaboreze instructiuni proprii de securitate a muncii,
. Sa desfasoare activitati cu caracter preventiv
. Sa respecte obligatiile fata de Inspectoratul Teritorial de Munca
1Autorizatii, avize si alte permise ce trebuie obtinute:
. autorizatie de functionare din punct de vedere al protectiei muncii
. autorizatie de functionare a depozitelor de materii explozive
. autorizatie pentru producerea, prepararea, detinerea, transportul sau comercializarea obiectelor
artizanale de distractien pe baza de amestecuri pirotehnice
. inregistrarea utilizatorilor autorizati pentru folosirea produselor
de uz fitosanitar
. autorizare PSI
. autorizare sanitara de functionare
. autorizatie sanitar veterinara
. autorizatie de mediu
. certificat de omologare
. autorizatii de fabricare, import, comercializare si/sau utilizare a produselor de uz fitosanitar
. aprobari emise pentru autorizarea meseriilor
. aprobari emise pentru categorii de lucrari
Supravegherea starii de sanatate a lucratorilor - prin examen medical:
. la angajarea in munca;
. de adaptare in munca;
. periodic;
. la reluarea muncii.
Obligatiile lucratorilor:
. sa-si insuseasca si sa respecte prevederile legislatiei de Securitate si Sanatate in Munca si
masurile interne:
. sa nu expuna la pericol de accidentare sau imbolnavire profesionala atat persoana proprie, cat si
pe celelalte persoane participante la procesul de munca

. sa aduca la cunostinta conducatorului locului de munca orice defectiune tehnica sau alta situatie
care constituie un pericol de accidentare sau imbolnavire profesionala
. sa opreasca lucrul la aparitia unui pericol iminent de producere a unui accident si sa informeze
de indata pe conducatorul locului de munca
. sa utilizeze echipamentul individual de protectie din dotare
2.Principalele institutii responsabile de gestionarea domeniului securitatii si sanatatii in
munca din Romania sunt:
-Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale
-Inspectia Muncii
-Institutul National de CercetareDezvoltare pentru Protectia Muncii Alexandru Darabont
-Institutul National de Cercetare Stiintifica in domeniul Muncii si Protectiei Sociale - INCSMPS
-Centrul de Pregatire si Perfectionare Profesionala al Inspectiei Muncii
-Ministerul Sanatatii
-Directia de Sanatate Publica
-Institutul National de Sanatate Publica
-Centrul National de Monitorizare a Riscurilor din Mediul Comunitar (CNMRMC)
-Centrul National de Evaluare si promovare a Starii de Sanatate (CNEPSS)
-Casa Nationala de Pensii si alte drepturi de Asigurari Sociale (CNPAS).
3.Accidentul de munca este definit ca fiind un eveniment neprevazut aparut in timpul muncii,
care duce la vatamari fizice sau psihice. Sunt incluse cazurile de otraviri acute si de actiuni
intentionate asupra altor persoane, precum si accidentele aparute in timpul muncii dar in afara
punctelor de lucru, chiar si cele cauzate de o terta parte. Sunt excluse leziunile auto provocate
deliberat, accidentele de traseu si bolile profesionale. Sintagama, in timpul muncii, inseamna
in timpul activitatilor desfasurate la munca sau in timpul orelor de program.
Conform modulului ad hoc al studiului LFS (Ocupare si Somaj) din 2007, al EuroStat:
. 3.2% din persoanele din UE 27 cu varste intre 15 si 64 de ani care au avut continuitate in munca
sau au muncit o anumita perioada in ultimele 12 luni, au suferit unul sau mai multe accidente de
munca.
. Barbatii (4.0 %) au suferit accidente de munca mai des decat femeile (2.1%).. In cazul
barbatilor, incidenta accidentelor de munca a scazut odata cu cresterea varstei. Incidenta
accidentelor de munca a fost mai mare in randul angajatilor cu un nivel educational scazut.
Muncitorii care lucreaza in schimburi sau au un program de munca neregulat au raportat mai des
accidente de munca.. Ranile sau leziunile superficiale, dislocarile, entorsele, intinderile
musculare, sunt cele mai comune tipuri de afectiuni rezultate ale accidentelor. In categoria
bolilor profesionale intra de obicei acele afectiuni pentru care factorii de risc ocupationali sunt
singurele sau, in mod clar, cele mai importante cauze. Pentru Statistica Europeana privind Bolile
Ocupationale (EODS), datele specifice despre bolile profesionale recunoscute de fiecare
autoritate nationala sunt furnizate de catre statele membre. Din acelasi studiu amintit anterior,
LFS din 2007, reiese ca:
. 8.6% din respondentii din UE 27 au suferit de probleme de sanatate legate de munca
. Aproape 60% dintre respondenti cu probleme de sanatate legate de munca au indicat afectiunile
osteomusculare ca fiind cele mai serioase probleme
. 14% dintre respondenti au indicat ca fiind de importanta majora afectiunile legate de stress,
depresii si anxietate
. Persoanele cu studii superioare au raportat mai putine probleme de sanatate legate de munca
(7.3%) decat persoanele cu studii medii (8.9%) si studii primare (8.9%)
7

. De doua ori mai multi barbati decat femei au fost inregistrati cu boli profesionale
. Dupa varsta de 54 de ani, numarul diagnosticarilor de boli
profesionale a scazut
. 7.3% dintre angajati au raportat probleme auditive
. 5.2% dintre persoanele cu probleme de sanatate legate de munca au indicat problemele
respiratorii si pulmonare ca fiind cele mai importante probleme de sanatate legate de munca

CAPITOLUL IV.PREVENIREA RISCURILOR PROFESIONALE.


1.Asumare efectuarii activitatilor din domeniul SSM de catre angajator.
Un angajator poate efectua activitatile din domeniul securitatii si sanatatii in munca ce ii
corespund, daca se indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
a. Compania are mai putin de 9 angajati inclusiv;
b. Activitatile desfasurate nu sunt cu risc ridicat (prevazute in anexa nr. 5 din HG 1425/2006
pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii
in munca nr. 319/2006);
c. Angajatorul isi desfasoara activitatea curent in intreprindere si/sau unitate;
d. Angajatorul a urmat cel putin un program de pregatire in SSM, de minim 40 de ore si
continutul prevazut in anexa nr. 6 lit. A2 din HG 1425/2006, dispunand de un certificat de
absolvire a programului respectiv;
e. Compania are intre 10 si 49 de lucratori inclusiv, conditiile b-d de mai sus sunt indeplinite, si
riscurile identificate nu pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinte grave,
ireversibile, respectiv deces ori invaliditate.
Lucratori desemnati.
Angajatorul poate desemna un numar de lucratori pentru a desfasura activitati de prevenire din
cadrul intreprinderii, in cazul in care:
1. Angajatorul nu poate intreprinde singur masurile preventive (adica nu sunt indeplinite
conditiile prevazute in paragraful anterior);
2. Angajatorul nu are capacitatile si aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de
prevenire si protectie prevazute;
3. Nu se doreste apelarea la servicii externe de prevenire;
4. Compania are intre 50 si 249 de lucratori. Lucratorii desemnati apartin personalului deja
existent al companiei, si pot combina responsabilitatile lor normale cu cele de prevenire.
Numarul de lucratori necesari, capacitatea si formarea lor, mijloacele pe care angajatorul le pune
la dispozitie si timpul pe care il vor avea pentru efectuarea activitatilor de prevenire va trebui sa
fie suficient pentru indeplinirea atributiilor, tinand cont de marimea companiei si tipul riscurilor
la care angajatii sunt expusi. Angajatorul trebuie sa le permita accesul la toate informatiile si
documentele referitoare la securitatea si sanatatea lucratorilor.
2.Serviciul de prevenire.Serviciul de prevenire reprezinta toate resursele umane si materiale ale
societatii necesare in desfasurarea de activitati de prevenire a riscurilor profesionale, pentru a
asigura o protectie adecvata a securitatii si sanatatii lucratorilor, consiliind si asistand in aceasta
activitate angajatorul, lucratorii, persoanele delegate responsabile SSM si reprezentantii
lucratorilor.
Pot fi:
a) Serviciul intern de prevenire si protectie
b) Serviciile externe de prevenire si protectie

O categorie aparte care este detaliata in studiul nostru este Comitetul de securitate si sanatate in
munca - organul paritar constituit la nivelul angajatorului, in vederea participarii si consultarii
periodice in domeniul securitatii si sanatatii in munca.
Cercetarea realizata, sub forma de chestionare, s-a realizat prin efectuarea a 31 de vizite de
investigare la companii din industria alimentara, in care s-au realizat interviuri cu manageri de
diferite niveluri/ directori de resurse umane/ responsabili SSM si a 427 de interviuri realizate la
companii reprezentative din sector.
Din punctul de vedere al modalitatilor de organizare ale serviciului de prevenire a accidentelor
de munca, in cadrul societatilor se poate observa ca nu exista un anumit tip de organizare
preponderent, acestea fiind prezente in valori relativ similare. Singura diferenta notabila care
poate fi subliniata, este in raport cu organizarea serviciului de prevenire a accidentelor de munca
prin desemnarea unor angajati, respectiv asumarea acestei responsabilitati de catre angajator. In
acest sens, se poate observa o pondere semnificativ mai mare a societatilor care au persoane
desemnate din randul angajatilor pentru desfasurarea activitatilor de prevenire si protectie. Un alt
aspect specific sectorului industriei alimentare este faptul ca societatile tind mai degraba sa
utilizeze doar o singura modalitate de organizare a activitatii de prevenire a riscurilor
profesionale. Astfel, 61.5% dintre societati au optat pentru o singura modalitate de organizare a
activitatii de prevenire si protectie, asumare, lucratori desemnati, serviciu intern sau serviciu
extern, in timp ce doar 38.5% au organizate doua sau mai multe structuri de prevenire si
protectie, precum si servicii de prevenire si protectie furnizate de o structura specializata externa.
In cadrul societatilor industriei alimentare se poate observa ca cele mai des intalnite
documente/proceduri cu privire la prevenirea riscurilor profesionale sunt: documentare de
instruire introductiv generala, la locul de munca si periodica
98.0% , dosare medicale, fise psihologice, fise de aptitudini si fise de expunere 94.7%, si
plan de prevenire si protectie
94.1%. Cele mai putin prezente documente/proceduri sunt cele referitoare la standardele de
calitate sub aspectul activitatilor prestate cat si a securitatii muncii: proceduri bazate pe
mentiunile de calitate ISO 9001 65.0%, proceduri bazate pe specificatiile tehnice OSHAS
18001 39.1%. Mai mult, de subliniat este faptul ca sub aspectul standardelor de calitate se
observa o pondere semnificativ mai mare a celor referitoare la calitatea activitatilor desfasurate,
in raport cele referitoare la securitatea la locul de munca.
Alte documente/proceduri mentionate au fost: Manualele de management al calitatii alimentelor
HACCP (3.1%), ISO 22000 (2.6%). La nivelul identificarii de catre societati a principalelor 5
riscuri de accidente la care sunt expusi angajatii in functie de numarul de lucratori expusi, se
considera ca fiind cele mai importante riscuri: arsuri (18.7%), lovituri, taieturi si intepaturi de
obiecte si unelte (18.2%), cadere de persoane de la acelasi nivel (16.6%), contacte electrice
(11.3%). Sub aspectul tuturor celor 5 mentiuni, se observa ca riscul de accidentare in functie de
numarul lucratorilor expusi, semnificativ mai mare decat toate celelalte este cel de lovituri,
taieturi si intepaturi de obiecte si unelte (53.2%).
Avand in vedere obiectivul studiului, metodologia folosita si rezultatele cercetarii sectoriale
efectuate, precum si informatiile obtinute si observatiile specialistilor SSM din cadrul proiectului
care au efectuat vizite la peste 30 de societati din industria alimentara si au intervievat 427 de
manageri, putem concretiza o imagine obiectiva a punctelor tari si a punctelor slabe privind
organizarea si activitatea de prevenire a riscurilor profesionale in industria alimentara din
Romania:
3.Puncte tari:
9

. Se respecta prevederile actelor normative in vigoare care reglementeaza domeniul securitatii si


sanatatii muncii, privind organizarea activitatii de prevenire a riscurilor profesionale;
. Instruirile introductiv-generale, la locul de munca si periodice, sunt realizate in marea
majoritate a societatilor (90%);
. Sunt declarate si investigate majoritatea accidentelor de munca care se produc (90%), in 95%
din cazuri fiind adoptate ulterior masuri de prevenire rezultate din cercetarea cauzelor
accidentelor;
. Majoritatea societatilor detin documentele specifice organizarii si desfasurarii activitatilor
specifice securitatii si sanatatii muncii (peste 94%);
. In marea majoritate a societatilor sunt constituite Comitete de Securitate si Sanatate in munca.
4.Puncte slabe:
. Munca manuala este inca des intalnita in foarte multe societati din industria alimentara- chiar
daca o parte a proceselor de productie sunt mecanizate- ceea ce presupune existenta inca a foarte
multe riscuri profesionale specifice sarcinilor de munca realizate manual;
. Instruirile nu sunt uneori executate interactiv, materialele prezentate nefiind intotdeauna
adaptate specificului societatilor si nevoilor lucratorilor;
. Cercetarea formala, in anumite cazuri, a incidentelor periculoase si a accidentelor usoare;
. Absenteismul datorat problemelor de sanatate legate de munca (afectiuni dorso-lombare si/sau
osteo-musculare, afectiuni ale aparatului respirator datorate expunerii la conditii de microclimat
necorespunzatoare, etc.) nu este urmarit si reflectat in situatii statistice;
. Nu in toate cazurile este acordata importanta cuvenita Comitetelor de Securitate si Sanatate in
Munca, implicarea lucratorilor in luarea deciziilor privind prevenirea riscurilor profesionale fiind
minimalizata;
. Nu toate societatile detin evaluari specifice (zgomot, microclimat, evaluarea echipamentelor de
munca, etc.) sau studii ergonomice si psihosociale, iar semnalizarea riscurilor, cu anumite
exceptii, este insuficienta;
. Domeniului Securitatii si Sanatatii Muncii nu este, in multe situatii, una din prioritatile
managementului societatilor;
. Resursele materiale si financiare alocate activitatilor de prevenire a riscurilor profesionale sunt,
cu anumite exceptii, foarte mici, fapt datorat in mare masura necunoasterii beneficiilor
implementarii unui management adecvat al securitatii si sanatatii muncii (reducerea
absenteismului, cresterea productivitatii,etc.).
. Desi cauzele celor mai multe accidente de munca au fosterorile umane (neindeplinirea
ordinelor, exces de incredere sau rutina, oboseala si extenuare), analiza atenta ar releva in multe
situatii carente ale instruirilor specifice si/sau ale organizarii muncii, prin lipsa sau insuficienta
instructiunilor privind procedurile de lucru pentru fiecare sarcina de munca sau activitate
adiacenta.

10

CAPITOLUL V.STUDIUL RISCURILOR PROFESIONALE IN INDUSTRIA


ALIMENTARA DIN ROMANIA .
Industria alimentara si a bauturilor cuprinde un ansamblu de activitati industriale
proiectate pentru tratamentul, transformarea, prepararea, conservarea si ambalarea produselor
alimentare, utilizand materii prime de origine vegetala sau animala din diverse surse (exploatari
agrozootehnice si piscicole).
Specificul activitatilor industriale a determinat structurarea Industriei alimentare si a bauturilor in
diferite subsectoare:abatorizare si procesare carne, lactate, procesarea si conservarea fructelor si
legumelor, morarit si panificatie,bauturi racoritoare, etc, care au totusi ca numitor comun
utilizarea materiilor prime de origine animala sau vegetala. In Romania, industria alimentara,
incluzand aici si industria bauturilor racoritoare si alcoolice, reprezinta unul din sectoarele cele
mai importante ale industriei bunurilor de consum, avand, de asemenea, o pondere seminificativa
in economia nationala, atat prin numarul de companii existente, cat si prin numarul de angajati.
Importantul potential agroalimentar al Romaniei a permis industriei alimentare
ocuparea unei pozitii importante in randul sectoarelor productive ale industriei romanesti. Din
punct de vedere al capacitatilor de productie, in industria alimentara isi desfasoara activitatea atat
firmele mici, traditionale, in care procesele de productie sunt in mare parte manuale si artizanale,
cat si mari companii multinationale in care procesele de productie sunt complet automatizate. In
functie de produsul elaborat si de tehnologia sau procedura de elaborare, activitatile pot fi
generatoare de riscuri pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, care trebuie sa fie identificate si
controlate adecvat. Pentru aceasta este imperativa cunoasterea proceselor de productie si a
elementelor acestuia (tehnice, organizatorice,economice, sociale) astfel incat sa fie identificate,
evaluate si adoptate masuri de prevenire pentru toate riscurile profesionale existente, de la cele
care pot provoca accidente de munca si/sau boli profesionale, pana la riscurile care pot cauza
oboseala mentala, insatisfactie profesionala, etc, si in general, orice posibila problema de
sanatate pentru lucratori. Indeplinirea acestor obiective este necesara pentru imbunatatirea
conditiilor de securitate si sanatate in munca, cu consecinte benefice pentru fiecare companie si
pentru sectorul industriei alimentare, in general.
Sectorul industriei alimentare cuprinde urmatoarele subsectoare:
. Carne si produce din carne
. Lapte si produce lactate
. Morarit panificatie
. Conserve vegetale si din peste
. Uleiuri si grasimi vegetale
. Zahar si produce zaharoase
. Ceai, cafea, condimente si alimente omogenizate
. Hrana animale
. Bauturi alcoolice (bere, vin, alcool)
. Bauturi racoritoare

11

Ca unitate de analiza a riscurilor profesionale la care pot si expusi angajatii, sunt folosite
sarcinile de munca din cadrul fiecarei etape ale proceselor de productie specifice fiecarui
subsector al industriei alimentare. Sunt luate in considerare acele caracteristici ale sarcinii de
munca - in cadrul unor conditii de munca date - care pot genera riscuri profesionale avand drept
consecinte incidente periculoase, accidente de munca, boli profesionale sau alte problema de
sanatate legate de munca. Pentru un specialist in prevenirea riscurilor este important sa ia in
considerare nu numai informatiile rezultate in urma producerii unui accident sau depistarii unei
boli profesionale, ci in special informatiile legate de producerea incidentelor care ar fi putut
cauza vatamari lucratorilor.
1.Schema localizarii riscurilor.Riscurile detectate sunt repartizate pe sarcini de munca concrete,
ceea ce permite, pe de o parte, extrapolarea si identificarea celor mai intalnite riscuri in sectorul
alimentar in general, si pe de alta parte, identificarea riscurilor specifice fiecarui subsector
analizat.
2.Analiza riscurilor semnificative din Industria alimentara.Odata identificate riscurile
derivate din procesele de munca, se apreciaza si anlizeaza riscurile frecvent intalnite si riscurile
semnificative datorita gravitatii lor, precum si riscurile specifice fiecarui subsector studiat. Se
stabilesc originile riscurilor si masurile generale de prevenire, adecvate atat eliminarii riscurilor,
cat si reducerii probabilitatii sau severitatii lor.
Riscurile la care pot fi expusi lucratorii , ca si potentialele vatamari cauzate de materializarea
acestor riscuri.
Riscurile sunt clasificate in 3 grupe care corespund specialitatilor tehnice descrise anterior:
. Riscuri derivate din conditiile de securitate;
. Riscuri derivate din igiena industriala: factori fizici, chimici si biologici;
. Riscuri derivate din ergonomie si psihosociologie aplicata (incarcatura fizica si mentala).
Conditii de securitate.
In acest grup sunt incluse acele conditii materiale care pot genera accidente de munca. Pentru a fi
studiate, este necesara investigarea si evaluarea factorilor de risc derivati din:
. Locurile de munca.
. Masini si echipamente specifice procesului de munca.
. Instalatii electrice si frigorifice.
. Echipamente de ridicare si transport.
3.Conditii derivate din mediul ambiental al locului de munca si din igiena industriala.
Conditiile ambientale se refera la orice element, substanta, tip de energie si organisme care in
anumite cantitati pot avea efecte nocive asupra sanatatii lucratorilor. Expunerea la aceste riscuri
are ca efecte bolile profesionale si alte probleme de sanatate legate de munca. Contaminantii din
mediul ambiental al locului de munca pot fi fizici, chimici sau biologici.
Factori fizici:
Sunt factori care provin din diferite surse de energie si care pot fi naturali sau modificati in
functie de procesul de productie si pot influenta negativ sanatatea lucratorilor.
. Conditii termohigrometrice si de iluminat.
. Zgomot.
. Vibratii.
. Radiatii (ionizante sau neionizante).
Factori chimici: substante chimice care in timpul fabricatiei, transportului, depozitarii sau
utilizarii se pot raspandi in mediul inconjurator in forma solida (pulberi, etc), lichida (vapori,

12

picaturi, etc) sau, afectand astfel sanatatea lucratorilor. Calea comuna de intrare in organism este
prin intermediul sistemului respirator, dar, de asemenea, si prin sistemul digestiv sau cutanat.
Factori biologici: microorganisme care pot fi prezente in mediul de munca si pot afecta sanatatea
lucratorilor. Pot fi organisme vii (bacterii, virusi, fungi), elemente animale (par, pene,
excremente) sau vegetale (polen, pulberi de lemn, pulberi vegetale).
Conditii derivate din incarcatura fizica si mentala:
Incarcatura fizica si mentala este un ansamblu de cerinte fizice si mentale la care sunt supusi
lucratorii pe durata unei zile de munca. Daca o munca este predominant fizica, atunci apare
incarcatura fizica, iar daca munca implica un mare efort intelectual, atunci apare incarcatura
mentala.
Incarcatura fizica este deteriminata de caracteristicile lucratorului (varsta, sex, constitutie fizica)
si de caracteristicile locului de munca (pozitii fortate, manipulare greutati, miscari
repetitive). Consecintele unei incarcaturi fizice inadecvate sunt, in general, afectiunile osteo
musculare.
Incarcatura mentala este un ansamblu de tensiuni psihice la care este supusa o persoana datorita
exigentelor muncii intelectuale pe care o realizeaza.Date fiind multiplele variabile care pot
influenta incarcatura mentala si relatia acestei tipologii de riscuri cu aspectele concrete de tip
organizational, in schemele de identificare a riscurilor vor fi evaluate doar riscurile derivate din
incarcatura fizica. Pentru o interpretare corecta a schemelor, trebuie sa se tina cont de
urmatoarele premise:
Absenta identificarii unui anumit risc pentru o anumita sarcina sau proces nu implica inexistenta
acestui risc, ci doar ca nu a fost identificat riscul respectiv in tipologia procesului studiat.
Aparitia sa va fi asociata caracteristicilor organizatorice si constructive ale fiecarei intreprinderi
si nu tipului de proces productiv. Riscurile considerate transversale si, de aceea, nu in relatie
directa cu sarcina de munca sau cu procesul de productie, asociate in general cu organizarea
muncii sau cu instalatiile in sine, nu au fost incluse in schema de localizare. Cu titlu de exemplu,
acest tip de riscuri sunt cele derivate din incendii, situatii de urgenta, munca in schimburi, munca
de noapte si din alte caracteristici organizatorice.
4.Analiza riscurilor semnificative din industria alimentara.In general, in cadrul proceselor de
productie din industria alimentara (transformare, preparare, conservare si ambalare, etc.) riscurile
privind securitatea si sanatatea lucratorilor sunt controlate, totusi incidenta accidentelor de
munca din acest sector este inca foarte mare. Majoritatea riscurilor existente in industria
alimentara este consecinta dezvoltarii tehnice considerabile a sectorului, specific, a
echipamentelor de lucru si a sarcinilor de munca complexe derivate din adoptarea noilor
tehnologii. In plus, absenta sau superficialitatea formariii-informarii lucratorilor determina
perceptia eronata a riscurilor sau, in cel mai nefericit caz, lipsa constientizarii existentei
riscurilor.
Activitatile si procesele de productie din industria alimentara implica prezenta a numerosi factori
de risc profesional: zgomot si vibratii peste limita admisa, generate de utilajle;
contaminanti biologici; contaminanti chimici; manipularea greutatilor, pozitiile fortate si
miscarile repetitive; microclimatul si iluminatul necorespunzator; mijloacele de transport si
manevrat marfuri; etc.
Conform statisticilor, principalele cauze ale accidentelor de munca din industria alimentara din
Romania sunt: caderile de la acelasi nivel, prinderile/blocarile intre obiecte
(consecinte: entorse, contuzii, zdrobiri-fracturi, la maini si brate); suprasolicitari fizice si pozitii
fortate (consecinte: afectiuni dorso-lombare); folosirea defectuoasa sau fara
13

echipament de protectie a obiectelor si instrumentelor utilizate (consecinte: taieturi, loviri).

CAPITOLUL VI.SECURITATEA SI SANATATEA IN MUNCA DIN


INDUSTRIA ALIMENTARA.
Complexitatea industriei alimentare, definita prin diversitatea intreprinderilor si a
proceselor de productie, determina necesitatea analizarii detaliate a aspectelor privind
securitatea si sanatatea lucratorilor.
Un pas extrem de important in domeniul securitatii si sanatatii muncii a fost facut in 2006 prin
promulgarea Legii Securitatii si Sanatatii in Munca nr. 319 din 14 iulie 20066, act normativ
care transpune Directiva Consiliului Europei nr. 89/391/ CEE privind introducerea de masuri
pentru promovarea imbunatatirii securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de
munca. Asigurarea Securitatii si Sanatatii in Munca, impune societatilor din sector
implementarea masurilor adecvate pentru securitatea si sanatatea lucratorilor si executarea
monitorizarii periodice si corecte a starii de sanatate a angajatilor, in concordanta cu
caracteristicile posturilor de lucru.
Desi exista particularitati si diferente intre procesele de productie specifice sectorului industriei
alimentare, in domeniul securitatii si sanatatii muncii se pot descrie suficiente caracteristici
comune:
. categoria societatilor, majoritatea incadrandu-se in categoria intreprinderilor mici si mijlocii;
. resurse financiare reduse destinate implementarii prevederilor legislatiei din domeniul
securitatii si sanatatii muncii;
. incompatibilitatea dintre procesele de productie si principiile prevenirii riscurilor profesionale.
1.Factori de risc; Vatamari/consecinte.
Conditii de lipsa pregatirii profesionale in domeniul securitatii si sanatatii muncii adaptata
nevoilor specifice sectorului alimentar; de asemenea, managementul prevenirii riscurilor trebuie
sa fie adaptat caracteristicilor organizatorice, productive si socio-profesionale specifice, de
subliniat fiind:
. Folosirea echipamentelor de lucru si a utilajelor depasite tehnologic si foarte vechi, a caror
adaptare la standardele de securitate nu mai este posibila sau este foarte costisitoare;
. Manipularea manuala a maselor si efectuarea de miscari repetitive;
. Utilizarea pe scara larga a unei game variate de unelte de mana si a unor substante chimice in
procesele de elaborare si fabricare a produselor alimentare;
. Existenta locurilor de munca cu conditii speciale: temperatura si umiditate, zgomot, iluminat,
etc.
. Aparitia de imbolnaviri profesionale in subsectoarele in care lucratorul are contact direct cu
animale(ex:abatorizare) si anumite materii prime (ex: faina).
. Temporalitatea muncii, datorata caracterului sezonier al anumitor procese de productie;
. Tipul programului de lucru (de noapte, in zile de sarbatoare, in schimburi, etc);
. Monotonia muncii sau ritmul de lucru intens in cazul proceselor de productie automatizate.

14

2.Concepte de securitate si sanatate in munca in industria alimentara.Pentru a intelege mai


bine conceptul de risc profesional este necesara definirea termenilor pericol si risc.
Continutul definitiilor nu este intotdeauna acelasi, nici in legislatiile statelor membre ale Uniunii
Europene, nici in diversele discipline stiintifice. In general, sunt utilizate urmatoarele:
. pericol proprietatea sau capacitatea intrinseca prin care un element (materii, materiale,
metode si practici de munca, tehnologii, etc) este susceptibil sa conduca la materializarea
unui eveniment nedorit;
. risc probabilitatea ca evenimentul nedorit sa se realizeze cu o anumita gravitate, in conditii de
utilizare si/sau expunere date.
Factorii de risc care pot cauza accidente profesionale sunt: unelte manuale sau mecanice,
organe de masini in miscare, materiale, contacte electrice, termice, inhalari si contacte
cu produse toxice, elementele ambientale ale mediului de munca, etc.
Riscurile profesionale prezente in industria alimentara din Romania pot fi analizate folosind
urmatoarea clasificare:
. riscuri derivate din elementele de securitate a muncii sunt riscurile derivate din lipsa sau
insuficienta elementelor de securitate (ecrane de protectie, etc ) si din elemente materiale
(locul de munca, unelete, scule, mijloace de transport si ridicat, instalatii electrice, etc) si care pot
genera accidente de munca.
. riscuri derivate din elementele de igiena industriala,sau din mediul de munca includ factorii de
risc fizici, chimici si biologici;
. riscuri derivate din ergonomia muncii- pot fi Riscuri ergonomice determinate de pozitii fortate,
Suprasolicitari in manipularea manuala a maselor, Miscari repetitive;
. riscuri legate de factori psihosociali, ce pot fi legate de incarcatura psihica/ fizica la locul de
munca sau referitoare la organizatie.
Analiza se axeaza pe descrierea originii riscurilor (suprafata si locul de munca, unelte,
echipamente de munca, utilaje,instalatii electrice, manipulare si transport, semnalizare,
agenti biologici, agenti chimici, etc) si a masurilor preventive, scopul fiind evitarea accidentelor
de munca si bolilor profesionale.
3.Masuri de Protectie Colectiva.Principiul fundamental al aplicarii masurilor de prevenire are
ca scop eliminarea riscurilor de la sursa, totusi nu in toate cazurile exista aceasta posibilitate, asa
cum nu este posibila nici eliminarea riscurilor doar prin adoptarea de masuri operative sau
organizatorice. Adoptarea masurilor de protectie colectiva are ca scop protejarea tuturor
lucratorilor dintr-o entitate industriala, precum si a altor persoane care pot aparea ocazional in
zona respectiva.
4.Masuri de Protectie Individuala.
Sunt adoptate dupa implementarea masurilor de protectie colectiva daca evaluarea riscurilor
releva inca existenta riscurilor de accidentare pentru lucratori si consta, in general,
in folosirea echipamentelor de protectie individuala specifice fiecarui risc identificat.

15

BIBLIOGRAFIE.
1. Managementul securitii i sntii n munc, vol.1 i 2, Editura Agir, Bucureti,
2001;
2. Managementul Resurselor Umane, Editura Economic, Bucureti, 2007;
3. Management, ediia a III-a revizuit, Editura Economic, Bucureti, 1999;
4. Managementul Resurselor Umane. Aplicaii, Editura Economic, Bucureti, 2004;
5. Legea 319 din 2006 Legea securitatii si sanatatii in munca;
6. Legea 90 din 1996 Legea protectiei muncii;
7. ***,www.wikipedia.com, accesat la data de:16.05.2014;
8. ***,www.scribd.com, accesat la data de:16.05.2014;
9. ***,www.sindalimenta.ro,accesat la data de:17.05.2014;
10. ***,www.romalimenta.ro, accesat la data de:17.05.2014.

16