Sunteți pe pagina 1din 4

Sanatatea parodontala reprezinta starea de stabiltatea in timp a fiecarui tesut care intra in

componenta parodontiului: gingia, cementul radicular, procesele alveolare si ligamentul


parodontal. Parodontiul marginal este format din toate tesuturile care mentin si sustin in acelasi
timp dintii in oasele maxilare. Parodontiul marginal se intinde de la nivelul margini gingivale
libere pana in apropierea apexului, unde nu are o limita clar determinata.
Componentele parodotiului marginal sunt:
A. Parodontiul superficial (de invelis) ce este reprezentat de gingie, aceasta fiind la urma ei
formata din: - epiteliu gingival; - corion gingival; - ligamente supraalveolare.
B. Parodontiul profund functional (de sustinere) alcatuit din:
- cement radicular;
- desmodontiu (ligamentul parodontal);

- os alveolar.
A. Gingia (parodontiul de invelis)
Mucoasa gingivala face parte dintr-un teritoriu care este specializat si inalt adaptat ce
apartine mucoasei orale. Ca si localizare, ea se gaseste la nivelul coletului dintelui, de jur
imprejurul lui, extinzandu-se in sens apical deasupra osului alveolar si avand ca principala
caracteristica contactul direct realizat cu suprafata dintelui, prin intermediul jonctiunii
dentogingivale. Rolul gingiei este de a furniza un atasament epitelial organic si de a inveli
partea coronara a dintelui. Ca structura, gingia este formata dintr-un epiteliu de suprafata
stratificat pavimentos keratinizat si corion subjacent, denumit si lamina propria. Gingia se
diferentiaza in trei mari zone distincte: - gingia marginala (neatasata sau libera); - gingia atasata
ce are latimi diferite; - gingia papilara (interdentara) situata intre doi dinti vecini, in ambrazura
cervicala.
Aspecte clinice ale gingiei sanatoase:
1. Culoarea gingiei este in general roz-coral, uniform de la gingia atasata pana la creasta gingiei
marginale. Prezinta uneori variatii in functie de rasa, datorita prezentei unui numar mai mare de
celule care contin pigment melanic. Astfel ca, la persoanele cu pielea inchisa la culoare (negri,
filipinezi sau chinezi) gingia prezinta o culoare bruna sau chiar albastru-inchis. Culoarea

gingiei depinde intotdeauna de gradul de vascularizatie al tesutului conjunctiv, de grosimea


epiteliului, gradul de keratinizare, precum si de cantitatea de melanina din tesuturi.
2. Conturul gingiei sanatoase este festonat, dand aspectul de linie ghirlandata.
3. Consistenta trebuie sa fie ferma, elastica, aderand strans la osul alveolar subjacent.
4. Aspectul mucoasei gingivale este comparat cu coaja de portocala (aspect granitat), fapt ce
se datoreaza unor fasicule de fibre de colagen care au o directie perpendiculara intre mucoasa si
periost. Pierderea acestui aspect poate indica instalarea bolii parodontale, luandu-se in
considerare toate modificarile care apar la acest nivel precum: inflamatie sau hiperplazie.
Santul interdentar Santul interdentar reprezinta un sant vertical orientat paralel cu axul
longitudinal al dintilor vecini, catre papilele interdentare, ce corespunde depresiunilor dintre
radacinile dintilor adiacenti.

Structura gingiei
Mucoasa gingivala prezinta elemente particulare in functie de diferitele teritorii in care
este localizata. Morfologia ei este diferita pe suprafetele vestibulare si orale ale gingiei
marginale, gingiei atasate si papilelor interdentare si, respectiv la nivelul jonctiunii
dentogingivale.
Jonctiunea dentogingivala Epiteliul localizat la acest nivel poate fi divizat in doua
compartimente: epiteliu jonctional si epiteliu sulcular.
B.

Cementul
Cementul radicular este un tesut dur, mineralizat, care acopera radacina dintilor si osul
alveolar, cu dispunere in straturi concentrice in jurul dentinei, si furnizeaza un mijloc de
ancorare a fibrelor din ligamentul parodontal pe suprafata dintelui.
Limita dintre dentina si cement este una liniara, neteda in cazul dentitiei permanente si
uneori ondulata in cazul dintilor temporari. Aceasta limita reprezinta jonctiunea
cementodentinara ce ofera un bun atasament al cementului de dentina.
In jurul apexului si in zona de furcatie a dintilor pluriradiculari cementul imbrca un strat
mai gros in comparatie cu celelalte zone. Smaltul si cementul formeaza o limita distincta
intalnindu-se la nivel cervical, formand o jonctiune sub forma de lama de cutit numita
jonctiune amelocementara.
La intalnirea cu smaltul, cementul se poate prezenta sub trei forme:
a) Smaltul poate fi acoperit pe o distanta scurta de cement;
b) Cementul poate realiza cu smaltul un raport de cap la cap;
c) Smaltul si cementul pot fi despartite printr-un spatiu, situatie ce poate explica frecventa
leziunilor carioase de la acest nivel.

C. Ligamentul parodontal
Este reprezentat de un tesut conjunctiv dens, ordonat, bine vascularizat, ce realizeaza
conexiuni puternice intre procesele alveolare si cement.
Prin limita sa interna, se ancoreaza in cement, acoperind astfel radacinile dintilor, iar
prin ancorarea in osul alveolar, prin intermediul limitei externe, imbraca peretii proceselor
alveolare.

D. Procesele alveolare
Reprezinta zonele maxilare sau mandibulare ce realizeaza alveolele dentare ce
adapostesc dintii. Osul alveolar este o componenta parodontala cea mai insabila, ce are o
activitate metabolica foarte intensa ce se manifesta prin procesele de formare si resorbtie.