Sunteți pe pagina 1din 12

CURS 1

Capitolul I

A. Spatiul extraatmosferic si dreptul spatial

Problema stabilirii regimilui juridic aplicabil spatiului


extraatmosferic si implicit stabilirea drepturilor si obligatiilor
statelor in acest spatiu a fost adusa in discutie odata cu
desfasurarea primelor activitati in spatiul extraatmosferic, de
exemplu lansarea primului satelit artificial.
Pentru prima data problema regimului juridic aplicabil
spatiului extraatmosferic dar si cea a delimitarii spatiului aerian al
statelor de spatiul extraatmosferic a constituit subiectul
dezbaterilor din cadrul Adunarii generale ONU.
Astfel la nivel ONU a fost infiintat un comitet special adhoc pentru utilizarea pasnica a spatiului extratmosferic, comitet
care ulterior a devenit permanen, creandu-se 2 diviziuni ale
acestuia si anume: cea privind problemele juridice si cea privind
problemele tehnico-stiintifice.
Tot la nivelul Adunarii generale ONU s-au adoptat o serie
de rezolutii priving diferite aspecte ale utilizarii spatiului
extraatmosferic. In acest sens mentionam rezolutia din 1958 care
privea utilizarea spatiului extraatmosferic in scopuri pasnice,
rezolutia Adunarii generale din 1961 ce stabilea libertatea de
utilizare a spatiukyu extraatmosferic in conditii de egalitate pentru
toate statele si rezulutia din 1963 in care se stabileau o serie de
principii ce au constituit ulterior nivelul tratatului spatial.

Dupa cum se cunoaste, ca regula generala, rezulutiile Ad.


generale ONU aveau un caracter orientativ, pt state, in esenta
acestea avand valoare de recomandare.
Urmarind sa stabileasca reguli cu valoare juridica
oblicatorie, statele interesate au adoptat tratatul privind principiile
care guverneaza activitatea statelor in ceea ce priveste
explorarea si folosirea sp extraat al lunii si celorlalte corpuri
ceresti.
Tratatul a fost adoptat in 1966, intrat in vigoare in 1967
fiind cunoscut drept TRATATUL SPATIAL.
Aceasta reglementare cu caracter general a fost
completata de o serie de instrumente juridice internationale care
reglementau probleme specifice:
acorduri privind salvarea astronautilor, reintruducerea
acestora si restituirea obiectelor lansate in spatiu in 1968;

conventie privind raspunderea statelor pt daunele cauzate de


obiectele lansate in spatiul extraat. 1972

conventie privind inmatricularea obiectelor lansate in spatiu


in 1975.

In anul 1979 a fost adoptat acordul privind luna si


celelalte corpuri ceresti care completa si dezvolta principiul stabilit
in Tratatul sp.

B. Delimitarea dintre spatiul extraatmosferic si


spatiul
aerian supus suveranitatii statelor

Delimitarea dintre cele 2 zone a constitui obiect al


preocuparilor comitetului ONU, dar si subiect de dezbateri in
cadrul doctrinei. Divergentele din doctrina si din practica sunt
determinate de faptul ca statele nu au ajuns la un acord in ceea
ce priveste teoria/regula care trebuie aplicata in cazul delimitarii
dintre cele 2 spatii.
Au fost propuse mai multe teorii:

spatiul aerian al unui stat se delimiteaza de spatiul


extraatmosferic la o distanta de 100-110 cm deasupra
nivelului marii;

linia celui mai coborat perigeu.

Desi nu au ajuns la un acord toti specialistii in dreptul


international- sa sustina t functionala sen t. care are in vedere
delimitarea celor 2 raze in functie de activitatile care se pot
desfasura in acele 2 spatii.

C. Principiile generale ale spatiului


extraatmosferic.
Principii si norme speciale.

Cadrul juridic general aplicabil spatiului extratmosferic


cuprinde o serie de principii generale precum si principii si
norme speciale consacrate in cele 2 intrumente juridice
internationale generale si anume: Tratatul spatial si acordul
privind luna, dar si in documente internationale avand caracter

special.
In categoria principiilor generale sunt incluse
urmatoarele:
1. Principiul utilizarii spatiului extraatmosferic in scopuri

pasnice.
2. Principiul patrimoniului comun.
3. Principiul libertatii de explorare si utilizare a spatiului

cosmic, a lunii si a celorlalte corpuri ceresti in conditii de


egalitate pt toate statele.
4. Principiul reaproprierii sp extraatm/ principiul resupunerii

suveranitatii statelor.
5. Principiul cooperarii internationale si a asistentei reciproce.

1. Principiul utilizarii spatiului extraatmosferic in


scopuri pasnice.
Conform Tratatului Sp. 1979 sp. extraatmosferic trebuie
folosit in scopuri pasnice, in scopul mentinerii pacii si securitatii
la nivel international.
Avand in vedere dispozitiile din cele 2 documente
internationale in literatura de specialitate se afirma ca spatiul
extraatmosferic este considerata zona delimitarizata,
denucleorizata si neutralizata. Astfel se interzice plasarea pe
orbita circumterestra a armelor nucleare si a altor arme de
distrugere in masa.
De asemenea aceasta obligatie este valabila pentru
toate corpurile ceresti.
In spatiul extraatm. se interzice amplasarea de baze
militare, experimentarea armamentului de orice tip.

Statele parti la documentele invocate interpretand


dispozitiile aratate afirma faptul ca interditia de a amplasa arme
nucleare si alte arme de distrugere in masa nu acopera si sfera
armamentului de tip clasic.
In alta ordine de idei, din dispozitiile evocate => ca sunt
interzise activitatile agresive in sp extr. si nu defensive. Prin
urmare aceste state sustin ca utilizarea satelitilor spioni nu ar fi
o activitate prin trat. in vigoare.
Marea majoritate a literaturii de specialitate nu
recunoaste/sustine interpretarilor prezentate anterior, dar admit
utilizarea echipamentelor cercetarea stiintifica.

2. Principiul patrimoniului comun.


Conform disp. din T.S. si a disp Acordului privind luna,
spatiul extraatmosferic si celelalta corpuri ceresti sunt
considerate patrimoniu comun al intregii comunitati.
1979 - sunt prev. o serie de principii care vor fi luate in
calcul in momentul in care va exista posibilitatea explorarii si
exploatarii resurselor lunii.

3. In ceea ce priveste libertatea de explorare si


utilizare se mentioneaza ca aceasta nu este o libertate absoluta
ci trebuie exercitate avandu-se in vedere interesele tuturor
statelor. Aceasta libertate include libertatea de lansare si anume
dreptul statelor de a lansa navete spatiale dar si drepturi si
obligatii de a desfasura astfel de activitati in spatiul
extraatmosferic.
Este adevarat ca numai o parte din state au
capacitarea tehnica de a lansa astfel de obiecte in spatiul
extraat., insa majoritatea statelor au dr si posibilitatea de a

utiliza sateliti de telecomunicatii.


Libertatea de explorare si utilizare presupune dr
statelor de a desfasuraactivitati de cercetare stiintifica cu
obligatia ca informatiile obtinute sa fie aduse la cunostinta
intregii comunitati nationale fiind vorba de un spatiu utilizat in
interesul intregii comunitati.

4. Chiar daca acest principiu a fost consacrat prin


T.S. 1967, totusi recunoasterea acestuia s-a manifestat din
momentul in care a fost amplasat steagul SUA pe luna, care a
fost considerat ca lipsit de efecte juridice si politice.
Prin urmare sp. extraat. nu constituie obiect al
exercitarii vreunui drept de catre state, pers fiz/jurid., org
internationale interguvernamentale/org nonguvernamentale.

5. Priveste in primul rand cooperarea dintre state pe


baza multilaterala/bilaterala. De asemenea are in vedere
cooperarea dintre state in toate domeniile de interes in spatiul
extraat.
O problema deosebita invocata de state a fost aceea a
utilizarii orbitei gestionale. Este orbita situata in jurul
ecuadorului.

Principii si norme speciale aplicate in spatiul


extraatmosferic:
1. jurisdictia si controlul asupra obiectelor lansate in spatiul
extraatm.
2. principiul privind raspunderea pentru daunele cauzate de
obiectele lansate in spatiu.

3. inmatricularea obiectelor lansate.


4. principiul privind teledetectia si telecomunicatiile prin sateliti.
5. principiul privind salvarea astronautilor, reintoarcerea
acestora si restituirea obiectelor in sp extraat.

D. DREPTUL TRATATELOR

Identificandu-se importanta tratatului dintre subiectele


dr international statele impreuna cu alte entitati au decis
codificarea si dezvoltarea progresiva a domeniului tratatelor.
Astfel sub auspiciul Ad. generale ONU si pe baza lucrarilor
Comisiei de dr international s-au elaborat o serie de conventii in
domenii.
Cea mai importanta este considerata Conventia de la
Viena asupra dr tr adoptata in 1969 si intrata in vigoare in 1980.
Prin natura acesteia conventia este considerata un tratat,
dar statele au codificat-o ca fiind un veritabil cod al dr tr sau
principalul izvor al dr tr.
In momentul adoptarii acesteia Conv s-a hotarat ca prin
aceasta sa se reglementeze incheiera trat intre state, urmand
ca ulterior sa se adopte o conventie privind incheierea tratatelor
intre state si organizatii internationale sau intre org inter. Prin
urmare in anul 1986 a fost adoptata conv privind incheierea trat
intre state si org internationale sau intre acestea din urma.
Conventia din 1986 nu a intrat inca in vigoare nefiind
ratificata inca de un nr de 35 de state asa cum se prevede in
continutul acesteia.

Dispozitiile existente in aceasta conventie sunt completate


cu dispozitii prezente in legislatie interna. Astfel in Ro
mentionam existenta legii 590/2009 privind trat, dar si legea
276/2011 privind procedura prin care Ro devine parte la trat
incheiate de UE si statele membre si terte si org inter.

E. DOMENIUL DE APLICARE AL CONVENTIEI DIN


1969.

2 aspecte:
1. Sfera tratatelor care cad sub incidenta acestei conventii.
2. Raportul dintre normele conventionale si normele formate pe
cale cutumiara.
Inca denumirea Conventia se desprinde clar faptul ca
aceasta se aplica tratatelor incheiate intre state. De asemenea
se arata ca pot fi puse in discutie si altele constitutive ale org
internationale precum si tratatele adoptate sub egida org
internationale, in limitele permise de regulile stabilite in cadrul
org.
In ceea ce priveste raportul dintre normele conventionale si
normele pe cale cutumiara se admite ca acolo unde conv nu
stabileste reguli se pot aplica norme formate pe cale cutumiara.
Mai mult in baza art 98 se permite aplicarea de catre statele
terte a unei reguli formata pe cale cutumiara, aceasta fiind
identica cu norma prev in conv.
Definitia tratatului:

Conform conventiei de la Viena 1969 tratatul este definit ca


fiind un acord incheiat in forma scrisa intre state guvernate

de dr int indiferent ca este consemnat intr-un singur


instrument/mai multe instrumente conexe si oricare ar fi
denumirea sa particulara;
-

Avand in vedere definitia data in lit de specialitate tratatul


este consid un acord internat, incheiat in forma scris intre
subiectii de drept international cu scopul de a crea, modifica,
stinge dr si obligatii in raport dintre acestea, fiind guvernat de
regulile dr internat, fie ca este consemnat intr-un singur
instrument jur/ mai multe instrumente conexe si oricare ar fi
denumirea sa particulara.
Din def se desprind conditiile de fond si forma care trebuie
avute in vedere in momentul in care calificam un acord ca
fiind tratat international.
CONDITII DE FOND:

Vointa liber exprimata;

Acordul trebuie sa fie incheiat intre subiectele de dr int;

Sa produca efecte juridice;

Sa fie guvernat de regulile de dr internat.


Pt ca un tratat sa fie obligatoriu trebuie ca partile acelui
tratat sa-si fi exprimat liber vointa. Prin urmare vointa
participantilor nu trebuie sa fie viciata/afectata de viciile de
consimtamant recunoscute in Conventia din 1969. Astfel un
tratat este afectat de nulitate daca se indentifica prezenta
erorii, dolului, coruperea reprezentantului statului,
constrangerea exercitata asupra reprez statului,
constrangerea exercitata asupra statului/incalcarea unor
norme internal privind competenta de a incheia tratate.
Obiectul tratatului trebuie sa fie licit, posibil, realizabil. Astfel
orice tratat este considerat nul, daca in momentul incheierii
sale contravine unei norme imperative a dr internat general.

Dupa cum am vazut un acord internat este calificat ca


fiind tratat numai daca se incheie intre subiecte de dr int.
(state federale/neutre).
Tratatul se incheie cu intentia de a se produce efecte jur
si anume de a se crea drepturi in favoarea sub de dr internat
si cu intentia de a naste obligatii pt statele parti la tratat.
Tratatul trebuie sa fie guvernat de regulile de drept
internat astfel este calificat ca fiind tratat acel acord incheiat
de state in calitatea lor de purtatoare ale suveranitatii de
stat.

CONDITII DE FORMA:
-

Forma scrisa;

Poate fi consemnat intr-un singur instrument sau mai multe


instrumente conexe;

Tratatul are aceasi valoare juridica obligatorie indiferent de


denumirea sa particulara.

Regula generala este ca tratatul trebuie sa fie incheiat in


forma scrisa. Identificarea in practica internationala a acelor
acorduri incheiate in forma verbala cunoscute sub denumirea de
Gentlemens government.
Tratatul are aceasi forta juridica chiar daca este
consemnat intr-un singur instrument juridic sau mai multe
instrumente conexe.
Tratatul are aceasi forta juridica indiferent de denumirea
particulara.
Viena 1969 => termenul de tratat este un termen general,
in practica utilizandu-se si termeni specifici: conventie, acord,
pact, protocol, carta, statut, act general, act final etc.

CALIFICAREA TRATATELOR:
In functie de mai multe criterii dupa cum urmeaza:
1. Criteriul functiei:
-

Tratate legi;

Tratate-contract.

2. Dupa numarul partilor la tratat:


-

Tratate bilaterale;

Tratate plurilaterale;

Tratate multilaterale.

3. Dupa criteriul formei de incheiere:


-

Tratate propriu-zise care suporta intreaga procedura de


incheiere prevazuta in conventie;

Acorduri in forma simplificata, acorduri carora li se aplica o


procedura simplificata.

4. Dupa domeniul in care se incheie acest trat:


-

Militar, politic, cultural etc.

5. In functie de posibilitatea aderarii:


-

Inchise;

Deschise.

6. In functie de efectele produse:


-

Tratate cu efecte la nivel universal;

Tratate cu efecte in plan regional.

7. In functie de subiectele participante:

Tratate incheiate intre state si organizatii intenationale;

Tratate incheiate intre state;

Tratate incheiate intre organizatii internationale.