Plumb

de George Bacovia
ESEU BAC
Poezia "Plumb" , scrisa de simbolistul George Bacovia si aparuta in anul
1916, marcheaza debutul scriitorului in lumea literara si poate fi considerata
o sinteza nu doar a volumului cu acelasi nume, pe care il deschide, ci a
intregii lirici bacoviene. Universul poetic bacovian are la baza cateva motiv
specifice liricii simboliste: motivul singuratatii apasatoare, sentimentul
inadaptarii producand izolarea, instrainarea si dorinta de evadare.
Un prim argument, dovedeste aparrtenenta poemului la simbolism prin
doua trasaturi specifice acestui curent literar. Estetica simbolista este
primordial caracterizata de operarea la nivelul metagrafelor prin punctele de
suspensie, pentru a marca discursivitatea si pentru a puncta simultan
deschiderea spre noi senzatii. Una dintre dominantele liricii bacoviene este
faptul ca materialul lexical capata semnificatii neobisnuite, fapt care tradeaza
rolul poetului de a percepe analogiile si corespondentele, in acest caz intre
planul exterior intalnit in prima catrena si planul exterior regasit in cea de-a
doua. Poemul "Plumb" oglindeste totodata, solitudinea eului liric, o constiinta
inspaimantata de lumea in care traieste. Textul nu cuprinde nici un termen al
angoasei(sentiment de instrainare), starea poeica simbolista fiind transmisa
pe calea sugestiei, prin decor si simboluri. Poezia este o elegie, deoarece
exprima sentimentul de tristete si spaima de moarte, sub forma monologului
liric al unui eu "fantomatic", asa cum afirma Nicolae Manolescu .Aici, viziunea
este fara iesire, deoarece textul evidentiaza starea de singuratate, obsesia
deplinei izolari, presimirea mortii.
Pe de o parte, avem in vedere doua secvente poetice relevante pentru
viziunea despe lume. In prima strofa, eul liric apare in ipostaza insinguratului
ntr-o lume pustie si moarta: "Stam singur in cavou...si era vant" . Utilizarea
verbului la imperfect "stam", insotit de epitetul sau "singur" valideaza o
identificare a eului liric, surprins intr-un cadru ostil "in cavou", spatiu inchis
din care eul insingurat nu reuseste sa evadeze, sintagma insasi inducand
ideea continuitatii starii de singuratate, petrecuta intr-u permanent disconfort
"era vant" . Conditia poetului damnat din cauza imposibilitatii comunicarii cu
lumea exterioara, se amplifica in strofa a doua, devenind incomunicare in
plan interior, sufletesc: "Dormea intors amorul meu de plumb/Pe flori de
plumb si-am inceput sa-l strig ". Aici, moartea iubirii acutizeaza sentimentul
de singuratate. Daca la romantici iubirea poate fi o cale de implinire, la
Bacovia moartea amorului desemneaza pierderea ultimei sperante de
salvare, acesta fiind si motivul pentru care exteriorizarea spaimei de neant se
face prin strigat "si-am inceput sa-l strig."

Pe de alta parte, elementele de structura au un rol deosebit in

desavarsirea temei si viziunii simboliste bacoviene. In primul rand, viziunea
poetica simbolista este marcata prin insusi titlul poemului "Plumb", care are
drept corespondent in natura, metalul ale carui trasaturi specifice(de culoare
gri, rece, toxic, greu), sugereaza stari sufletest abstracte. Metalul de culoare
cenusie, este un element al anorganicului, fapt care tradeaza duritate,
prabusire sufleteasca, plictis, melancolie, lipsa de viata, izolare. Elementul
care contrbuie la intoarcerea in huma este greutatea, sub povara ei avand loc
regresiunea, caderea in timp, de parca destinul insusi ar fi de plumb si-l
preseaza pe om, adancindu-l treptat dar implacabil spre golul nefiintei. In al
doilea rand, simtria este redata in mai multe forme, si anume: semnificantul
"plumb" contine doua fricative(=consoane) explozive "p" si "b", pozitionate
simetric in cadrul lexemului; utilizarea verbului "a dormi" la imperfect la
inceputul primului vers al fiecarei strofe; prezenta sintagmei "flori de plumb"
la inceputul celui de-al doilea vers al fiecarei strofe; verbul la imperfect
"stam" insotit de epitetul sau "singur" la inceputul celui de-al treilea vers al
fiecarei strofe. In al treilea rand, incipitul "Dormeau adanc sicriiele de plumb",
cuprinde doua simboluri obsedante ale liricii bacoviene "sicrie" si "plumb",
acestea conducand la identificare campului lexico-semantic al mortii, la fel ca
si verbul la imperfect cu determinare adverbiala "dormeau adanc", care
actualizeaza motivul unui somn al mortii. Versul incipit aduce totodata, prima
reluare a simbolului "plumb", plasat la finalul versului, ceea ce potenteaza
imposibilitatea evadarii. Nu in ultimul rand, corespondentele sunt legaturi
subtile intre planul exterior si cel interior, iar lumea este o reflectare a unei
stari de spirit. Astfel, raceala, impietrirea afectiva a lumii, exprimata de
simbolul "vant" cu sugestii auditive si tactile, corespund senzatiei de gol
sufletesc, exprimata direct de laitmotiul:"Stam singur in cavou...si era vant".
In opinia mea, atat tema cat si viziunea despre lume a lui Bacovia se
reflecta in mod original in poezia "Plumb" prin monotonia voita a imaginilor,
obsesia cromatica cenusie, impresia de real particularizat sau de univers
poetic absurd, care exprima in cele din urma ideea unui sfarsit continuu,
acestea fiind doar cateva dintre trasaturile universului bacovian, care ii
confera unicitate poetului in lirica romaneasca a secolului XX. Ambiguitatea
poetica se remarca la nivelul structurii "amorul meu de plumb", deoarece
aceasta poate sugera, pe de o parte, o dragoste pierduta, irealizabila, insa,
pe de alta parte, creatia eului liric care intelege ca intr-o lume ingusta,
moarta din punct de vedere spiritual, opera sa nu se poate inalta, nu poate fi
apreciata la justa ei valoare. In acelasi timp, tema poemului este validata prin
conditia poetului, intr-o societate lipsita de aspiratii, lumea ostila si stranie
conturata simbolic, reprezentand proiectia universului interior, de un tragism
asumat cu luciditate. Astfel, creatorul traieste o drama, se simte incompatibil
cu lumea in care i-a fost dat sa traiasca si care nu este capabila sa-l
inteleaga. De aceea, poezia prezinta viziunea creatoului, artistului de geniu

aflat in dezacord cu societatea.

In concluzie, autorul valorifica intr-un stil inconfundabil curentul
simbolist prin tehnicile sale de creatie, principial prin utilizarea simbolurilor.