Sunteți pe pagina 1din 3

OBIECTIVE GENERALE ALE UNEI EXPERTIZE MEDICO-LEGALE

TRAUMATOLOGICE
TRAUMATOLOGIE MEDICO-LEGALA
Trauma (leziune) - modificare locala sau generala a organismului, de ordin (cu substrat)
morfologic sau functional, ce apare n urma unui traumatism; traumatism - (numai) actiunea unui
agent traumatic asupra organismului; agent traumatic - orice forma de energie, exterioara
organismului, care actionnd asupra acestuia poate produce o leziune.
Clasificarea agentilor traumatici:
a) agenti traumatici mecanici: corpuri contondente (piatra, pumn) etc.;
b) agenti traumatici fizici: temperatura, electricitatea etc.;
c) agenti traumatici chimici: substante toxice, medicamente etc.;
d) agenti traumatici biologici: animale etc.;
e) agenti traumatici psihici - actiunea lor asupra organismului uman nu poate fi probate numai
de catre medicul legist.
Actiunea agentilor traumatici asupra organismului uman poate determina: moartea
persoanei; aparitia unor leziuni traumatice.
Obiectivele expertizei medico-legale n traumatismele nemortale:
1. Demonstrarea realitatii traumatismului, prin: evidentierea leziunilor traumatice; aprecierea
vechimii acestora; stabilirea fondului organic - patologic, preexistent traumatismului.
2. Obiectivarea circumstantelor de producere a leziunilor traumatice, prin: estimarea
caracteristicilor agentului traumatic; stabilirea mecanismelor de producere; aprecieri asupra
mprejurarilor/circumstantelor de producere.
3. Stabilirea cauzalitatii medico-legale, respectiv, a legaturii de cauzalitate: a) directa sau primara;
imediata = neconditionata; mediata = conditionata de fondul patologic preexistent; b) indirecta sau
secundara; c) complexa, si a raportului de cauzalitate.
4. Evaluarea gravitatii leziunilor traumatice sau a consecintelor acestora prin folosirea criteriilor
medico-legale care permit ncadrarea juridica n conformitate cu prevederile C.pen.
Criteriile medico-legale de evaluare a gravitatii unui traumatism prevazute de C.pen.,
prin care numai medicul legist poate evalua gravitatea unui traumatism asupra organismului
uman, sunt:
1. Numarul de zile de ngrijire medicala: reprezinta numarul de zile prin care se estimeaza
n mod direct, din punct de vedere medico-legal, gravitatea unei /unor leziuni sau boli
posttraumatice; stabilirea numarului de "zile de ngrijire medicala" se realizeaza n functie de:
criteriul diagnostic = tipul, localizarea, marimea si numarul leziunilor traumatice;
criteriul terapeutic - pronostic (recuperator) = perioada de timp necesara aplicarii unei terapii
(medicamentoase, chirurgicale, recuperatorii) - n ambulator sau prin internare n spital pentru
leziunea traumatica respectiva; criteriul antecedentelor patologice = starea de sanatate existenta
anterior traumatismului; "terenul" pacientului/victimei este determinat de vrsta, boli preexistente,
stare de nutritie, sex etc.
1

2. Infirmitatea: defineste o vatamare corporala grava, partiala sau totala (completa), cu


caracter permanent, de ordin morfologic, functional sau morfo-functional ce produce un handicap
fizic sau psihic care genereaza persoanei respective o stare de inferioritate.
Handicapul fizic este reprezentat prin: pierderea unui organ si/sau ncetarea ori diminuarea
semnificativa si permanenta a functionalitatii acestuia; pierderea sau reducerea semnificativa si
permanenta a unui simt; lipsa unui segment corporal (a unei parti corporale) si/sau paralizia ori
alterarea semnificativa si (permanenta) a sensibilitatii locale.
Handicapul psihic trebuie sa aiba un substrat organic obiectivabil.
Infirmitatea se poate constitui:
a) imediat posttraumatic, cnd gravitatea initiala a leziunilor traumatice este deosebita si
permite acest lucru;
b) dupa un interval de timp de la traumatism, cnd infirmitatea apare: dupa aplicarea masurilor
terapeutice impuse de situatie; dupa epuizarea metodelor terapeutic-recuperatorii prin care sa ncercat remedierea consecintelor posttraumatice.
Tipuri de infirmiti:
- Pierderea unui organ
Organul = o formatiune anatomica, cu o topografie precisa, bine diferentiata si individualizata,
formata dintr-un tesut specific cu o vascularizatie si o inervatie proprie, ce ndeplineste n mod
independent, sau mpreuna cu un alt organ de acelasi fel ori diferit sau cu un alt tesut, o anumita
functie si prin a carui protezare (nlocuire - n caz de necesitate) nu se mai poate reface statusul
anatomo - functional initial (natural) si se induce/favorizeaza aparitia fenomenelor de
incompatibilitate (histoincompatibilitate). Aceasta definitie a organului a fost redata pentru a se
putea ntelege diferenta dintre notiunile de parte corporala si, respectiv, de organ, astfel nct din
punct de vedere juridic pierderea unui/unor dinti sa nu mai fie considerate drept pierdere de organ.
- Pierderea unui simt
Simturile organismului uman sunt reprezentate prin: vaz, auz, pipait (tactil), miros si
gust. Acestea pot fi pierdute, conform acceptiunii juridice, si n situatia n care organul este
indemn.
- ncetarea functionarii unui simt sau organ
6. Slutirea/ desfigurarea defineste o vatamare corporala grava, ce consta ntr-o
deformare (corporala) evidenta, obiectiva, cu caracter permanent, de ordin (cu substrat) morfologic,
care, indiferent de localizare, altereaza aspectul estetic, armonios nativ al unui regiuni anatomice,
punnd persoana respectiva n conditii de inferioritate.
Deoarece cele mai frecvente sechele posttraumatice care fac obiectul notiunii de slutire sunt
localizate la nivelul fetei, n practica medico-legala se foloseste (cu acelasi nteles) si notiunea de
desfigurare, care desemneaza o forma de slutire cu repercusiuni grave asupra fizionomiei (aspectul
static) si/sau mimicii (aspectul dinamic, prin care sunt manifestate starile psihice ale persoanei).
Pentru a putea considera o leziune posttraumatica drept slutire - desfigurare, trebuie sa se
cunoasca si sexul, vrsta si mai ales profesia victimei.
Din punct de vedere medico-legal, nu se pot accepta drept slutire - desfigurare:
- taierea/smulgerea/ruperea/arderea sau vopsirea parului capilar, a barbii, a mustatii, a
genelor sau a sprncenelor, deoarece, desi temporar aspectul estetic al victimei este alterat, printr-un
2

proces natural de crestere - regenerare, fara tratament, parul se reface, iar prejudiciul estetic va
disparea; deci, nu exista caracterul de permanenta a efectului posttraumatic;
- pierderea dintilor, inclusiv a celor frontali, deoarece acestia pot fi supliniti prin proteze
fixe sau mobilizabile, care nu numai ca pot restabili functia dentara (masticatorfonatorfizionomica), dar, nu de putine ori, genereaza un aspect estetic chiar mai placut dect cel
avut anterior traumatismului; deci, chiar daca nu exista un proces natural de vindecare, prejudicial
estetic putnd fi remediat (protetic), dispare caracterul de permanenta al prejudiciului posttraumatic,
ceea ce face ca notiunea de slutire sa nu poata fi operanta;
- pierderea unicului dinte pe care-l avea persoana vatamata;
- pierderea dintilor stlpi; aceasta va contura notiunea de infirmitate si nu pe cea de
slutire.
7. Punerea n primejdie a vietii persoanei: se considera ca o leziune traumatica a pus n
primejdie viata unei persoane atunci cnd exista pericolul cert - iminent, imediat, tardiv, ca acea
leziune sa determine moartea, n lipsa unui tratament (medical) adecvat (n prima situatie) indiferent
de reactivitatea, uneori crescuta, a organismului traumatizat, care face ca pericolul letal sa fie
depasit fara aplicarea terapiei/asistentei medicale necesare (cea de-a doua situatie).
Aprecierea medico-legala se va face strict n functie de gravitatea leziunii traumatice
produse, neacceptndu-se formulari de tipul: "daca leziunea traumatica ar fi fost 5 cm mai la stnga
sau cu 2 cm mai profunda ar fi fost periculoasa pentru viata persoanei".
8. Avortul posttraumatic: acest criteriu medico-legal indirect, mai rar folosit n activitatea
practica, se refera la ntreruperea cursului normal al sarcinii (indiferent de vrsta produsului de
conceptie) si expulzia/ /extragerea fatului, ca o consecinta directa a traumatismului exercitat asupra
unei femei gravide, aflata n imposibilitate de a se apara.
n inducerea avortului pot fi folositi orice agenti traumatici; particularizam faptul ca: agentii
traumatici mecanici pot genera avortul mai ales n lunile mari de sarcina; agentii traumatic psihici
pot provoca avortul mai ales n lunile mici de sarcina.