Facultatea de Psihologie i tiinele Educaiei

Departamenul de pregtire a personalului didactic

Modulul psihopedagogic I

PROFILUL PSIHOLOGIC
AL VARSTEI PRESCOLARE
A DOUA COPILARIE (de la 3 la 6 ani)

COORDONATOR
CONF. UNIV.DR
ENACHE RODICA

CANDIDAT
NECHIFOR (SURDU) MONICA

CONSTANA
2015-2016

I.1. PREZENTARE GENERALA

Copilul prescolar ia contact mai strans cu mediul de gradinita, diferit de cel familial, si
traverseaza observativ mediul social (strada, magazinele, mijloacele comune de transport).
Cele trei componente ale mediului solicita copilului ajustari ale comportamentului la
sistemele nuantat diferite de cerinte, in conditii de tutela, protectie si afectiune diferite, si
creeaza si o mai mare sesizare a diversitatii lumii si vietii, o mai densa si complexa antrenare
a deciziilor, curiozitatii, emotiilor si cunoasterii in situatii numeroase inedite. Astfel
dezvoltandu-se bazele personalitatii copilului si capacitatile de cunoastere, comunicare,
expresia si emanciparea personalitatii. Se dezvolta, de asemenea, capacitatile de proiectare
in contextul evenimentelor prin care trece copilul. Capacitatile de cunoastere devin complexe,
sunt insa specific impregnate de caracteristicile varstelor, si concomitent cu dezvoltarea lor,
se dezvolta reprezentarile.
Fluiditatea acestui plan de produse psihicealimenteaza imaginatia, comportamentele si
strategiile mintale care sunt incarcate de o simbolistica ampla si o emotionalitate complexa.
Tipul fundamental de activitate este jocul, care reprezinta o decentrare a psihicului de
pe activitatea de percepere pe activitatea de implantatie in viata cultural-sociala, prin
simbolizari ample si complexe. Tipul de relatii se nuanteaza si se diversifica, amplificanduse conduitele din contextul colectivelor de copii. Are loc concomitent si diferentierea
conduitelor fata de persoane de diferite varste si ocupatii, aflate in ambianta cultural-sociala a
copilului.
Dezvoltarea fizica este evidenta, de la 3 la 6 ani are loc cresterea de la aproximativ 92 cm la
116 cm ca statura, si o crestere de la circa 14 kg la 22 de kg ponderal. De asemenea, are loc o
schimbare si dezvoltare a structurii muschilor, descreste ponderea tesutului adipos, pielea
devine mai elastica, mai densa si mai putin friabila, procesul de osificare este intens la nivelul
epifizelor oaselor lungi, a celor toracice, claviculare, dantura provizorie incepe sa se
deterioreze si mugurii danturii definitive se intaresc. Organismul (in intregime) devine mai
elastic, miscarile mai suple si sigure. Persista o oarecare iritabilitate a cailor rino-faringiene si
implicit o sensibilitate fata de bolile copilariei, plus o usoara contractare de gripe si.
Continua dezvoltarea diferentierilor fine in antrenarea functionala a structurilor
scoartei cerebrale, angajarea mozaicala fina a zonelor vorbirii si a dominatiei asimetrice a
uneia dintre cele doua emisfere (de obicei, stanga), fapt ce determina caracterul de dreptaci,
stangaci sau ambidextru a manualitatii copilului. Dezvoltarea biochimismului intern devine
mai complexa si impregnanta de hormonii tiroidieni si cei ai timusului (glanda cresterii).
Comportamentele alimentare se culturalizeaza intens. Se stie ca alimentarea nu este
numai un act de satisfacere a unei trebuinte vitale de intretinere a organismului. Alimentatia
este impregnata de o serie de ritualuri si s-au diferentiat in mesele principale ale zilei, micul
dejun, pranzul si cina, iar pentru copil un plus de doua gustari. Consistenta si orele acestor
mese se afla in plina transformare sub influenta regimului de viata modern. Cea mai evidenta
schimbare consta in cresterea consistentei micului dejun si a cinei, si diminuarea consistentei
si duratei mesei de la mijlocul zilei ca si iesirea desertului din regimul de aliment premial.

Din punctul de vedere al modului cum se realizeaza alimentati, interesanta este asezarea si
tinuta la masa, utilizarea tacamurilor, paharului si a altor ustensile (solnita, servetelele etc.).
Perioada prescolara este dominata de intensificarea consolidarii deprinderilor legate de folosirea acestor ustensile (latura instrumentala a alimentarii). Spre sfarsitul perioadei prescolare,
aceste deprinderi sunt evidente.
Tot in procesul alimentatiei exista un al doilea cerc de conduite, cel al reactiilor
cultural-sociale privind modul de a se servi, de a cere, de a multumi, tinuta la masa,
relationarea cu ceilalti. Atentia la cerintele acestora. Acestea iradiaza si in alte zone ale
conduitelor civilizate, fiind intretinute apoi de cele din urma.
In perioada prescolara, latura instrumentala a alimentatiei trece in faze progresive
complexe. La 3 ani, copilul reuseste sa manance cu furculita bucati de carne ce i-au fost taiate
in prealabil. Intre 4 si 6 ani isi insuseste conduitele de utilizare adecvata a furculitei, lingurii
si linguritei, paharului cu apa, a servetului, solnitei etc. Copilul trece la o alimentatie
complexa. La 4 ani, preferintele alimentare devin mai selective.
Ne-adaptarea culturala alimentara se exprima prin carente in constituirea deprinderilor
curente implicate in alimentatie in sensul celor mai sus descrise. Manuirea grosolana si stanga
ce a tacamurilor, ori ignorarea lor, nefolosirea servetelelor, imprastierea de alimente,
murdarirea fetei de masa, tendinta de a nu tine seama de ceilalti in timpul mesei etc., fac parte
din insemnele inadaptarii cultural-alimentare.
La acestea se adauga mica psihopatologie alimentara - unele reactii nevrotice sau
unele reactii excesive ca voma, dezgustul, obsesiile alimentare (de dulciuri) sau refuzul lor,
stocarea in gura de boluri alimentare ce nu pot inghitite etc.
Intre 4 si 5 ani, copilul trece printr-o diminuare a poftei de mancare, adesea
determinata de monotonia regimului alimentar sau de tensiuni afective.
Progresele similare se manifesta si in domeniul culturalizarii legate de imbracare,
igiena si toaleta. Imbracarea implica numeroase deprinderi, dar si competente implicate in
decizia de a alege imbracamintea in functie de o serie de factori sezonieri sau ai zilei (imbracamintea de zi si imbracamintea de noapte). La 3 ani, copilul este dependent de adult pe
acest plan. La 6 ani, el dispune de numeroase deprinderi legate de imbracare.
O problema interesanta prin latura psihologica pe care o implica este aceea a
continutului buzunarelor copiilor, copilul de 3-4 ani avand buzunarele relativ goale, insa spre
5 ani, incep sa cuprinda dulciuri si ambalaje de dulciuri, spre 6 ani unele obiecte mici, dopuri,
baloane, pietricele colorate, capse si chiar cioburi de sticla colorata.
Igiena alimentara, de spalare a mainilor inainte de orice masa si dupa orice vizita la
toaleta, spalarea obrazului, a urechilor, a gatului, baia, taierea unghiilor, pieptanarea parului,
spalarea dintilor, c 424i87e onduita la toaleta, folosirea hartiei igienice, a jetului de apa etc.
precum si folosirea de lotiuni, folosirea batistei etc. oglindesc gradul de dezvoltare a
deprinderilor igienice, dar si interesele copilului care contribuie la formarea imaginii de sine.
Si pe acest plan exista diferente mari intre copii: unii se ingrijesc excesiv sau prelungit,
deoarece transforma momentele de ingrijire in joc; in schimb, altora le este teama de apa sau
raman indiferenti fata de murdarie. In genere, pana la 6 ani copiii reusesc sa stie sa se spele

pe dinti si sa o faca zilnic. In majoritatea cazurilor, ei devin sensibili la curatenie, iar fetitele
manifesta adeseori forme evidente de cochetarie.
Prin toate cele descrise mai sus, copilul isi insuseste elementele de baza ale fondului
de adaptare culturala, amplu concentrate in asa-numitii 'cei 7 ani de acasa'. Expresia isi
mentine sensul, dar anii nu mai sunt 7, ci 6, si substanta conduitelor la care se refera nu se
mai dobandeste numai in familie, ci si in gradinita.
In perioada prescolara, copilul accepta mai greu sa mearga la culcare, spectacolul
relationarii cu ceilalti, interesul pentru ce fac adultii (adultrism) ca si placerea jocului fiind de
mare atractie. Protestul fata de mersul la culcare poate fi verbal, evaziv sau categoric, de
tergiversare, incarcat de tot felul de tranzactii, ca si de necesitatea de a avea un fetis, prezenta
unei persoane, a unei surse de lumina, cu liniste totala sau cu muzica etc.
Exista diferente mari intre copii in ceea ce priveste adormirea, modul de a dormi (acoperit,
descoperit, linistit, zbuciumat), trezirea (prelungita, imediata), dispozitia (linistit, tacut, vesel,
rasfatat, plangacios).
Asadar, pana la 6 ani are loc acest amplu proces de constituire de deprinderi exprimate
prin conduite alimentare, vestimentare si igienice etc. Importanta lor este mare si creeaza
personalitatii un suport de adaptare ce are ecouri profunde ordonatoare generale, creand si un
suport de responsabilitate pentru propria persoana si de autonomie reala, dar si de contributie
la structura constiintei de sine, a eu-lui corporal.

I.2. CARACTERISTICI PSIHICE GENERALE

Aceasta este una din perioadele de intensa dezvoltare psihica deoarece presiunea
structurilor sociale, culturale, absorbtia copilului in institutiile prescolare solicita toate
posibilitatile lui de adaptare, diferentele de cerinte din gradinita si din familie solicitand o mai
mare varietate de conduite, iar contradictiile dintre solicitarile externe si posibilitatile interne
devin astfel mai active, acestea constituind puncte de plecare pentru dezvoltarea exploziva a
comportamentelor, a conduitelor sociale diferentiate, a castigarii de modalitati diverse de
activitati, a dobandirii de abilitati inscrise in programele gradinitelor. In aceste conditii,
comunicativitatea si sociabilitatea copilului cresc.
Devine activa contradictia dintre cerintele interne, dorintele, aspiratiile, interesele
copilului si posibilitatile de a fi satisfacute. Copilul parcurge contradictii legate de
modalitatile mai simple si primitive de satisfacere a trebuintelor si cerintelor implicate in
trebuintele noi si in modalitatile mai complexe si civilizate de a fi satisfacute.
Copilul descopera faptul ca imaginar poate sa se transpuna in orice situatie, fie ea si
fantastica, pe cand in realitate situatiile de viata sunt foarte restranse si banale ca semnificatie.
Legata de aceasta contradictie se dezvolta dorinta de a crea, de a schimba, de a se imbogati si
de a trai din plin.
Perioada prescolara poate fi impartita in trei sub-perioade: aceea a prescolarului mic
(3-4 ani), a prescolarului mijlociu (4-5 ani) si a prescolarului mare (5-6 ani).
Perioada prescolara mica se caracterizeaza printr-o crestere a intereselor, a aspiratiilor
si a aptitudinilor marunte implicate in satisfacerea placerii de explorare a mediului. De la un
relativ echilibru la 3 ani, are loc o trecere spre o oarecare instabilitate, o oarecare expansiune
ce exprima o mare decentrare de pe obiectele concrete si manipularea lor pe integrarea
obiectelor in strategii mai largi de utilizare in care li se confera functii simbolice. Integrarea
in gradinita se face cu oarecare dificultate la aceasta varsta, data fiind dependenta mare a
copilului prescolar mic fata de mama sa si de ambianta familiala.
Instabilitatea psihomotorie, anxietatea crescuta in situatii de desprindere de mediul
familial contribuie la adaptarea dificila a copilului la conditiile de gradinita. Adaptarea este cu
atat mai dificila, cu cat copilul nu stie inca sa se exprime destul de clar si nu intelege prea
bine ce i se spune. La acestea se adauga inconsistenta unor limite clare intre realitatea
personala subiectiva si realitatea obiectiva, favorizand dilatarea si inundarea realitatii
obiective de realitatea subiectiva, fenomen pe care Jean Piaget l-a denumit "egocentrism".
Perioada prescolara mica este vadit de trecere de la centrarea activitatii organismului
pe satisfacerea necesitatilor imediate, adeseori dominant biologice spre activitati in care devin
mai complicate modalitatile de satisfacere a unor trebuinte psihologice. Prescolarul mic este
instabil, foarte impresionabil, plange razand si trece usor de la o dispozitie la alta. Durerea sa
ca si bucuria sunt explozive, totale.
Spre 4 ani, copilul devine mai puternic, dar si mai neindemanatic iar miscarile sale
devin mai brutale

In perioada prescolara mijlocie, copilul traverseaza un usor puseu de crestere. Pe plan

psihologic se intensifica dezvoltarea limbajului (intre 3 si 5 ani se castiga cam 50 cuvinte pe
luna). Este evidenta dezvoltarea autonomiei datorita progreselor ce se realizeaza in planul
deprinderilor alimentare, de imbracare, igienice. Se intensifica dezvoltarea constiintei de sine,
fapt ce se exprima prin cresterea opozabilitatii, a bravadei, a dorintei de a atrage atentia asupra sa. Jocul devine o activitate de baza incarcata de caracteristici active de manipulare a
experientei de viata, a observatiilor a emotiilor, a actiunilor si a conduitelor ce se vehiculeaza
in ambianta sa.
Receptivitatea copilului fata de habitusurile conservate de familie si apoi de gradinita
creste- copilul isi insuseste regulile specifice implicate in convietuirea din aceste colective.
Copilul devine mai sensibil la semnificatia evenimentelor. Conduitele lui devin mai nuantate
si incorporeaza mai numeroase reactii si adresari reverentioase, dar creste si fragilitatea sa
afectiva. Ii plac povestile, prezinta interes pentru carti cu imagini, pentru desen, modelaj,
jocuri cu cuburi, teatru de papusi ori de marionete,
TV., desene animate etc.
Prescolarul mare (5-6 ani) manifesta o mai mare forta, agilitate, inteligenta, reticente
in situatii usor penibile. Campul atentiei este dominat de o intelegere mai profunda a
situatiilor.
Exista si in aceasta perioada o opozitie fata de adult ce se manifesta spontan, urmata
de dorinte vadite de reconciliere. La unii copii, acestea sunt oprimate in comportament, dar
alimentate subconstient. Se manifesta in conduitele alimentare si pun in evidenta
susceptibilitatile nesatisfacute. Este caracteristica prescolarului mare adaptarea conduitelor de
diferite persoane, de caracteristicile acestora in cele doua medii concurente, familia si
gradinita. In acest sens, copilul poate fi acasa destins, disponibil, iar in gradinita, rasfatat,
nervos, si invers, fapt ce pune de asemenea probleme legate de dificultatile sale de adaptare,
manifestate prin aceste mari distante psihologice de conduita in cele doua medii.
Adeseori, in timpul in care copilul are conduite incarcate de negativism exista
persoane devalorizate psihic pentru el - sau persoane cu care nu stabileste relatii firesti
datorita unor baraje psihice (din teama, din antipatie, din nesiguranta). Concomitent se
exprima cerinta activa a copilului de a fi de folos adultilor. Atentia mare fata de acestia se
exprima evident prin imitatia discreta, contagiuni (inclusiv de dispozitie afectiva) etc. In
perioada prescolara mare, activitatea creatoare este evidenta, cu tendinte de diferentiere.
Desenul, muzica, colajele, constructia, mozaicul intereseaza foarte mult copiii.
Capacitatea de invatare devine activa si este dublata de interese de cunoastere care
incorporeaza si forme, mai evoluate de simbolizare in care actioneaza integratori verbali.
In gradinita copilul traverseaza programe educative diverse care-i maresc
sensibilitatea intelectual-observativa, il abiliteaza cu manualitati tot mai complexe, uneori il
pun in contact cu elemente ale simbotisticii artistice. Imaginatia utilizeaza probabilul fantastic
si mai putin in viata de fiecare zi ramanand activa insa in joc.
Simbolistica infantila este impregnata, de un decalaj intre dezvoltarea afectivitatii fata de cea
intelectuala. In acest sens, exista o varsta a simbolului mimat intre 4 si 6 ani si o faza a
identificarii de simbol intre 5 si 6 ani. In orice caz, dominatia planului imaginativ este
evidenta ca suport al dezvoltarii simbolistice ludice, dar si a unei anumite coloraturi a
universului mental al copilului.

I.3. DEZVOLTAREA PSIHICA COGNITIVA

Intregul plan perceptiv se subordoneaza actiunilor de decodificare a semnificatiilor,
care incep sa se constientizeze. Actiunile perceptive se incarca cu intentii si capata directie,
focalizare si functii de intretinere si satisfacere a intentiilor. In aceste conditii, perceptia
devine observatie perceptiva ce serveste invatarii in larga masura. In ansamblu, satisfacerea
trebuintelor biologice devine dependenta de trebuintele psihologice care se dezvolta si se
dilata, fiind intretinute de curiozitate, care capata un statut similar cu cel al jocului.
Senzatiile si perceptiile furnizeaza materia prima extrem de importanta pentru planul
mintal si al actiunilor desfasurarii in mediul inconjurator si in cel cultural.
Copilul prescolar incepe sa cunoasca interiorul si exteriorul locuintei si al gradinitei,
strada pe care merge spre gradinita, sau eventual magazinul alimentar. Incepe sa cunoasca
denumirea mobilierului, camerele, particularitatile acestora, poate identifica locul a diferite
obiecte. Curiozitatea copilului exploreaza caracteristicile fiecarui membru al familiei,
identitatea acestora, comportarea, iar cunoasterea persoanelor din gradinita se realizeaza ca o
identificare a lor. Copilul incepe sa fie interesat de conditiile de viata, de activitatile si
profesiunile umane de baza, ca si de bunurile implicate in aceste activitati. Lumea uneltelor
incepe sa fie cunoscuta: bicicleta, motocicleta, automobilul, troleibuzul, tramvaiul, camionul,
trenul, vaporul, barca, avionul etc. Incep sa fie cunoscute semnele de circulatie, pentru
pietoni, semafoarele colorate. Se construiesc cunostinte cu privire la oras si sat si se fac
avansuri importante in ceea ce priveste cunoasterea naturii: plantele si viata lor, partile lor,
animalele. Incep sa se consolideze generalizari cantitative, logica practica a relatiilor:
marimea (lung, lat, inalt), cantitatea (mult, putin, foarte putin, deloc), spatiale (langa, pe, sub,
aproape, departe), ecuatia temporala si spatiala, parte-intreg (putin, tot, nimic, mai mult, mai
putin, amandoi, sfert, jumatate, inca unul), succesiunea si simultaneitatea (acum, dupa aceea,
intai, dupa, deodata), comparatia (la fel, tot atat). Perceptia de spatiu si timp incepe sa devina
operativa.
La copiii orbi si ambliopi perceptia si logica spatiala prezinta caracteristici care arata
ca in formarea lor au un rol important coordonarea miscarilor de pipaire. La copiii cu
tulburari evidente de limbaj, planul relationarilor este mai putin dezvoltat, procesul de
decentrare mai lent. Reprezentarile sunt incarcate de impresii concrete.
Transformari calitative importante permit sa creasca gradul de intelegere.
Reprezentarile sunt de mai multe feluri: reprezentari privind obiecte vazute, evenimente
traite, dar si reprezentari ale evenimentelor evocate care circula liber dinspre adult si dinspre
viata culturala. Astfel, au loc combinatii de rezerve de experiente acceptate care sunt
reprezentari ale imaginatiei si se construiesc in situatii ce necesita completari pentru a fi
intelese aspectele noi, in situatii in care este solicitata anticiparea sau in situatii de constructii
mentale fantastice.
Un rol de seama in dezvoltarea planului perceptiv si al activarii reprezentarilor poate
fi atribuit jocului care solicita si antreneaza vigoarea, forta fizica, rapiditatea, supletea si
coordonarea, echilibrul, evaluarea spatialitatii, abilitatea in folosirea diferitelor parti ale
corpului. Concomitent jocul solicita coordonare oculomotorie, coordonare audio-motorie,
tact, sensibilitate cutanata, presiune, temperatura.

Deosebit de activa se manifesta dupa 4 ani, capacitatea de memorare. Datorita

vorbirii, memoria capata caracteristici psihice si sociale importante. Ea este mai activa in joc,
copilul intuind cerinta fixarii si pastrarii sarcinilor care i se traseaza. Copilul invata poezii si
le reproduce cu placere, insa are unele aspecte in care se evidentiaza o oarecare rigiditate:
copilul nu poate continua recitarea unei poezii daca este intrerupt, trebuie sa reproduca poezia
in intregime.
Evidenta este implicatia memoriei ca proces de fixare, pastrare, recunoastere si
reproducere in fixarea de conduite care redau pe cele ale celor din jur. Imitatia pe acest plan
se asociaza cu observatia, fapt ce creeaza pana la urma numeroase asemanari intre stilul
conduitelor celor din aceeasi familie.
Prescolarul uita repede fiindca fixarea este fluctuanta si adeseori superficiala. Campul,
inca relativ restrans al capacitatilor de percepere si implicit de fixare, confera pastrarii si
reproducerii caracteristici fragmentare. Recunoasterea este in plina dezvoltare ca insusire
individuala, manifestandu-se tot mai pregnant ca un fel de sira a spinarii pentru activitatea
psihica.
Atentia voluntara este alimentata de inflatia mare a dorintelor si intentiilor si
necesitatea de a le finaliza. Jocul este, de asemenea, un teren de antrenare a atentiei, de
focalizare, concentrare, ca si de dezvoltare extensiva a atentiei, de distribuire, de largire a
angajarii psihice. Concentrarea creste de la 5-7 minute (la prescolarul mic), la 12-14 minute
la prescolarii mijlocii si 20-25 minute la cei mari - in situatii obisnuite, si chiar 45-50 minute
in joc - in auditia de povesti, teatru de copii, etc.
Intreaga dezvoltare a inteligentei intra intr-o noua etapa, parcurge o etapa de
inventivitate ce pregateste gandirea operativa complexa. Progrese importante face notiunea
de conservare. O serie de experimente cu pahare de aceeasi marime, umplute cu
margelute ori cu lichid colorat, dintre care unul se pastreaza ca ecran de referinta, iar din
celelalte se transfera continutul in pahare de diferite forme si marimi, pune copilului
probleme dificile. Copilul de 3 ani si chiar cel de 4-5 ani are tendinta de a considera cantitatea
de margele ori lichidul colorat ca fiind inegale, daca vasul in care s-a facut simultan mutarea
este mai inalt sau evident mai plat, fapt ce modifica foarte mult "nivelul". Aceasta inseamna
ca nu este inca elaborata deplin notiunea de conservare.
In dinamica dezvoltarii gandirii, corectia, dar si eroarea pe aceste planuri se datoreaza
perceptiei si reprezentarilor care opereaza inca lacunar. Totusi, aceste scheme de evaluare
logica se formeaza. Spre 6 ani copilul evalueaza cu mai multa corectitudine obiectele de la
distanta ca fiind mici sau mari, late sau inguste. Dupa 5 ani si marimea persoanelor este
evaluata relativ mai bine de la distanta.
Relatia cauzala pune in evidenta o serie de particularitati in cazul unor experiente
privind plutirea obiectelor, prescolarul de 4-5 ani asociaza marimea cu greutatea. La 5/6 ani
copilul, desi spontan, poate opera cu relatia marime - greutate, anticipeaza corect in
numeroase situatii. Prin intermediul intuirii relatiilor, se constituie intuitii articulate si ceva
mai reversibile prin intermediul carora se pregateste operatia mintala ca reactie fata de
operatii concrete, creandu-se un alt raport intre aparenta si esenta. Oricum, pana la 6 ani
gandirea dobandeste o operativitate generala (nespecifica) relativ complexa cu o oarecare
viteza ce pune in evidenta constituirea unor operatori de baza pe acest plan, figurile logice.

Marea frecventa a intrebarii "de ce ?", la 4 ani, constituie un indiciu pentru marea foame de
realitate si de sesizare de relatii a gandirii copilului prescolar.
Interogatia isi schimba directia in functie de densitatea si saturatia culturala a mediului si in
functie de caracteristicile de "disonanta cognitiva" cu care se confrunta copilul, ori acest
fenomen nu este neglijabil.
In genere, inteligenta copilului trateaza numeroasele impresii si reprezentari,
acumulate si pe cale de acumulare, prin modalitati si strategii formate intre timp, dar si prin
incercare si eroare. Accesul la cultura ofera insa o redusa experienta intelectuala, ce se
asimileaza ca atare odata cu faptele, situatiile, activitatile, prin care se solicita antrenarea
inteligentei. Intarirea suplimentara, prin "succes", "reusita", "rezultate bune" sau "rezultate
slabe", "proaste" etc. constituie terenul de validare practica atat a cunostintelor cat si a
strategiilor prin care se dobandesc sau se utilizeaza cunostintele.
Perioada prescolara este o perioada de mari achizitii culturale, de intensa asimilare
intelectuala, de largire a intelegerii si a posibilitatilor gandirii de a aborda situatii, repere, evenimente. Ea se caracterizeaza prin faptul ca inteligenta depaseste animismul primar,
sincretismul simplist, investigatia interogativa cu privire la existenta, deplasandu-se spre si
aspecte tot mai largi si mai distantate de "acum" si "aici". Functiile mintale isi amplifica
fortele, directia, eficienta, dar si structura datorita dezvoltarii capacitatilor simbolistice.

I.4. PSIHOTERAPIA COPILULUI SI DESENELE

Morgenstern (1937) considera ca in momentele dificile ale vietii sale, copilul
evadeaza intr-o lume imaginara in care nimic nu il mai impiedica sa isi realizeze dorintele.
Manifestarile vizibile ale acestei fugi din realitate sunt jocurile, povestile si desenele. In
creatiile sale originale, copilul exprima prin simboluri esecurile, conflictele ideo-afective,
dorintele sale. El cauta sa se echilibreze si gaseste o eliberare de tensiunile afective prin
creatiile sale. Toata aceasta activitate catarctica se desfasoara pe plan inconstient.