1) Pasivul bilanului contabil: ntr-un cadru mai general, un pasiv este orice lucru (material sau nu)

care contribuie la ntrzieri sau care mpiedic progresul, sau i aduce un dezavantaj
proprietarului su.
Pasivele sunt prezentate pe balana financiar i sunt de obicei mpr ite n dou categorii:

Pasive curente aceste pasive se pot lichida ntr-un termen de mai puin de un an de zile.
Acestea includ pli precum salarii, conturi, taxe, i facturi neachitate, venituri viitoare cnd se fac
ajustri, fraciuni din bondurile pe termen lung cate trebuiesc pltite n anul curent, obliga ii pe
termen scurt (ex: din achiziionarea de echipamente), i altele.

Pasive pe termen lung aceste pasive includ pasivele care nu se pot lichida ntr-un termen de un
an. Ele includ bond-uri pe termen lung, mprumuturi pe perioade mari, obliga ii de pensie, garan ii
pentru produse pe termen lung i altele. Pentru aceste pasive, o companie sau un individ trebuie s
plteasc dup o perioad fix sau extins, spre exemplu:- un mprumut pe termen lung la banc de
pn la 1 an sau peste 1 an.
Pasivul bilantului cuprinde urmatoarele grupe principale de elemente:

capitaluri proprii;

provizioane pentru riscuri si cheltuieli;

datoriile;

conturile de regularizare si asimilate - pasiv.

2) Pre i formarea preurilor

Pretul se defineste ca valoarea de schimb a bunurilor si a serviciilor pe piata (Dictionaire
dconomie C.D. Echaudemaison). In acceptiunea generala a cuvantului, pretul se refera la
suma de bani pe care o plateste sau o primeste cineva pentru a intra in posesia respectiv pentru a
ceda posesia unui bun.
Pretul, ca rezultat al interactiunii dintre cerere si oferta reflecta intotdeauna conditiile specifice
ale cererii si cele ale ofertei, pe piata respectiva. Inseamna ca procesul complex al formarii
preturilor se manifesta diferit in functie de natura produsului si gradul sau de omogenitate, de
numarul agentilor economici producatori si cumparatori si forta lor economica, de interesele
urmarite si strategia adoptata de acestia, de obiectivele firmelor participante la schimb si
informatiile detinute privind piata, de criteriile alese si raspunsurile date la intrebarile traditionale
ce, cat, cum sa produca, respectiv sa consume fiecare agent economic. Cu alte cuvinte, asupra
pretului, isi pun amprenta conditiile de combinare a factorilor de productie, respectiv posibilitatile
tehnice de productie si marimea cheltuielilor de productie, pe de o parte, si conditiile de alegere a
bunurilor de consum, respectiv ansamblul combinatiilor de marfuri de aceeasi utilitate si nivelul
venitului de consum, pe de alta parte.

3) Funcia preului 1. Functia de evaluare a cheltuielilor si rezultatelor se refera la capacitatea

preturilor de exprimare monetara a cheltuielilor si veniturilor agentilor economici. Ca urmare,
pretul este utilizat ca element de fundamentare a numeroase decizii si sprijina analizele cantitative
si structural-calitative ale diverselor activitati economice.

2.
Functia de corelare a cererii cu oferta se explica prin tendinta pretului de a se forma in
jurul nivelului sau de echilibru, la care cererea coincide cu oferta, iar cantitatea ceruta egaleaza
cantitatea oferita. De aceea, daca pretul este la un moment dat superior acestui nivel, piata se
caracterizeaza prin exces de oferta, iar cantitatea oferita se va diminua, ceea ce antreneaza o
scadere a pretului pana la nivelul sau de echilibru. De asemenea, daca pretul este inferior acestuia
din urma, pe piata exista un surplus de cerere si o cantitate oferita peste cantitatea solicitata, ceea
ce antreneaza cresterea productiei si a cantitatii oferite, pretul majorandu-se pana la nivelul
pretului de echilibru. Astfel, jocul pretului face sa diminueze decalajele intre cerere si oferta.
3.
Functia de informare a participantilor la viata economica este demonstrata de nivelul,
dinamica si caracteristicile pretului. Astfel, el transmite informatii privind situatia pietei, respectiv
raportul cerere-oferta si presiunile care exista pe piata, activitatile cele mai profitabile si
abundenta sau raritatea factorilor de productie.
4.
Functia de motivare a producatorilor se reflecta in practica prin stimularea agentilor
economici atunci cand pretul este ridicat si prin distribuirea veniturilor acestora in functie de
nivelul costurilor. Ca urmare, pretul asigura orientarea producatorilor catre producerea unui
anumit bun sau restrangerea ariei de productie in functie de nivelul pretului la care acesta se poate
comercializa. De asemenea, aceasta functie reflecta capacitatea pretului de a genera venituri mai
ridicate acelor agenti economici care dispun de conditii de productie mai bune, adica isi
desfasoara activitatea cu costuri scazute, si invers.
de elementele structurale ale preurilor i de deosebirile dintre sfera produciei i cea a serviciilor,
n practica economic se folosesc mai multe categorii de preuri i anume: - preuri cu ridicata; preuri cu amnuntul; - tarife.

4) Sistemul fiscal al RM Sistemul fiscal reprezint o strategie unic n sistemul financiar a

RM. Conform Codului fiscal (art. 2) sistemul fiscal reprezint totalitatea impozitelor i
taxelor, a principiilor, formelor i metodelor de stabilire, modificare i anulare a acestora
precum i totalitatea msuriloe ce asigur achitarea lor. Unii economiti teoreticieni consider
c sistemul fiscal trebuie privit mai larg i c el include urmtoarele elemente:

sistemul de impozite;

aparatul fiscal;

legislaia fiscal.
5) Impozit pe venit Impozitele reprezinta in zilele noastre obligatii banesti,pretinse, in temeiul legii,
de catre autoritatea publica, de la persoanepretinse, in temeiul legii, de catre autoritatea publica,
de la persoanefizice si juridice, in raport cu capacitatea contributiva a acestora,fizice si juridice, in
raport cu capacitatea contributiva a acestora,preluate la bugetul statului in mod silit si fara
contraprestatiepreluate la bugetul statului in mod silit si fara contraprestatieimediata si folosite de
catre acesta ca resurse pentru acoperireaimediata si folosite de catre acesta ca resurse pentru
acoperireacheltuielilor publice si ca instrumente de influentare acheltuielilor publice si ca
instrumente de influentare acomportamentului platitorilor, astfel incat interesele acestora sa
fiecomportamentului platitorilor, astfel incat interesele acestora sa fiearmonizate cu interesul
public.armonizate cu interesul public.
Impozitul pe venit este una din cele mai importante surseImpozitul pe venit este una din cele mai
importante sursede venituri ale bugetului de stat, izvorul principal al formariide venituri ale
bugetului de stat, izvorul principal al formarii venitului bugetului de stat si al finantarii
cheltuielilor publice. venitului bugetului de stat si al finantarii cheltuielilor publice

6) Produsul i elementele lui : Produsul este orice lucru care satisface o nevoie sau o dorinta si care
este oferit pe piata1 . Un produs poate fi oferit sub forma de bun material, serviciu, idee, persoana
sau sub forma unei combinatii a acestora.
n timp ce producatorii vad produsul ca un obiect fizic, consumatorii cumpara de fapt avantajele
de care se bucura din partea bunului respectiv. n general, n definirea unui produs intervin
urmatoarele elemente:
-componentele corporale - se refera la proprietatile tehnice si fizice concrete ale unui produs
(greutate, volum, durata de viata);
-componentele acorporale - cuprind elementele ce nu au corp material nemijlocit : marca si
numele, instructiuni de utilizare, pretul, serviciile asigurate pentru produs (instalarea, termenul de
garantie, service-ul) ;
-comunicatiile referitoare la produs - includ ansamblul informatiilor transmise cumparatorului
potential : actiuni de merchandising, promovare la locul vnzarii, publicitate) cu scopul de a
facilita prezentarea produsului si a impulsiona decizia de cumparare ;
-imaginea produsului este un atribut imaterial, simbolic si arata modul n care produsul l
reprezinta pe consumator, precum si modalitatea n care acesta doreste sa fie perceput de cei din
jur.
7) Clasificarea impozitelor:
1. Dupa principalele trasaturi de fond si de forma,impozitele se impart in:
a.

impozite directe;

b.

impozite indirecte.

2. Dupa obiectul impunerii deosebim:

impozite pe venit;

impozite pe avere;

impozite pe cheltuieli.

3. Dupa scopul urmarit la introducerea lor, impozitele se grupeaza in:

impozite financiare (cu caracter fiscal);

impozite cu caracter de ordine.

4. Dupa frecventa cu care se incaseaza la bugetul statului, impozitele pot fi:

permanente, cand se incaseaza periodic (de regula anual) la bugetul statului;

incidentale sau intamplatoare, cand se instituie si se incaseaza o singura data (de exemplu
impozitul pe substanta averii sau pe castigul exceptional de razboi).
5. Dupa aria de cuprindere a materiei impozabile, deosebim:

impozite analitice;

impozite sintetice.

6. Dupa institutia care le administreaza, in statele de tip federal intalnim: impozite federale,
impozite ale statelor (provinciilor) membre ale federatiei si impozite locale, iar in statele de tip
unitar deosebim: impozite ale administratiei centrale de stat si impozite ale colectivitatilor locale.
Impozitele mai pot fi grupate si dupa alte criterii, astfel:

dupa modul de asezare (impozite specifice si impozite ad-valorem);

dupa tipul cotelor de impunere utilizate (impozite proportionale, impozite progresive, impozite
regresive);
dupa modul de stabilire al sarcinii fiscale (impozite de repartitie si impozite de cotitate) etc.

8. Activul bilanului contabil:

n cadrul bilantului contabil care este simultan un model structurat si global[7], activul cuprinde
totalitatea mijloacelor, bunurilor aflate la dispozitia unitatii economice, exprimate n bani asa cum sunt ele
constituite si utilizate n procesul de productie.
n activul bilantului se cuprind urmatoarele grupe principale de elemente:

active imobilizate;

active circulante;

conturi de regularizare si asimilate - activ;

primele de rambursare a obligatiunilor.

Ordinea de dispunere a pozitiilor n activul bilantului este, de regula cea inversa lichiditatii
activelor, de la cele mai putin lichide, cum sunt imobilizarile necorporale, catre disponibilitatile banesti,
care mbraca deja forma de bani.
9. Costul de producie Astfel, costul de productie al unui bun cuprinde costul de achizitie a
materiilor prime si materialelor consumabile si cheltuielile de productie direct atribuibile bunului.
costul de productie se cuprind cheltuielile directe aferente productiei, cum sunt:
- materiale directe,
- energie consumata in scopuri tehnologice,
- manopera directa si alte cheltuieli directe de productie,
- costul proiectarii produselor,
- cota cheltuielilor indirecte de productie alocata in mod rational ca fiind legata de fabricatia
acestora.
- costurile indatorarii care sunt direct atribuibile achizitiei, constructiei sau productiei unui activ
cu ciclu lung de fabricatie pot fi incluse in costul acelui activ.
n contabilitatea financiar cheltuielile sunt grupate dup natura lor, iar n contabilitatea de
gestiune, pentru calculul costurilor bunurilor, acestea se clasific astfel:
cheltuieli directe;
cheltuieli indirecte de producie;
cheltuieli generale de administraie i
cheltuieli de desfacere

10. Metode de reducere a costului de producie

Metode clasice sau hard

reducerea consumurilor specifice de materii prime, materiale, combustibil i ap

cresterea productivitatii muncii

folosirea deplin a capacitilor de producie i a spaiilor de producie

retehnologizare

dimensionarea optim a cheltuielilor de dezvoltare

reducerea costurilor calitii

reducerea costului prin proiectare (design)

renegocierea contractelor cu furnizorii si distribuitorii

reducerea cheltuielilor administrativ-gospodreti

micorarea preurilor de desfacere

dimensionarea optim a cheltuielilor cu reclama

reducerea cheltuielilor salariale pe unitatea de produs

11. Determinarea volumuirlor critici:

12.Clasificarea activelor dupa gradul de lichiditate
13.Determinarea profitului
14. Determinarea pragului de rentabilitate (PR) se face potrivit ecuatiei:
PR = Costuri fixe / (Pretul de vanzare al unitatii Costurile variabile pe unitate)
PRP = (Costuri fixe + Obiective de profit) / (Pretul de vanzare al unitatii Costurile variabile pe unitate)
In incheiere, sunt de evidentiat doua aspecte cu impact asupra pragului de rentabilitate:
Cu cat mai inalt este nivelul costurilor fixe, cu atat mai mult dureaza atingerea pragului de rentabilitate si
obtinerea de profit;
Pretul este un element al mixului de marketing care poate fi modificat cel mai usor de catre antreprenor si
care are probabil cel mai mare impact asupra ratei profitului companiilor mici.
15. Determinarea i clasificarea investiiilor
Dup natura investiiilor avem categorii de investiii:
1. Investiii corporale. Se ncadreaz n elementele de capital fix.
2. Investiii propriu-zise, achizionarea de mijloace fixe pentru modernizare, dezvoltare,
construcie, nlocuire. Investiii asimilate, lucrri geologice, proiectare, organizare de
antier.
2. Investiii necorporale.
Realizarea de analize, studii i diagnostic
Formare i perfecionare personal
Programe informatice

Cercetare i dezvoltare pentru atragerea de clieni poteniali

3. Investiii financiare sau de portofoliu
Cumprarea de hrtii de valoare (aciuni, obligaiuni, titluri de stat)
4. Dup scopul realizrii investiiilor
Investiii de cretere economic
Investiii strategice - investiii ofensive - investiii defensive
5. Dup gradul de risc
Investiii cu risc minim (strategice cu garanii guvernamentale)
Investiii cu risc redus (nlocuirea utilajelor uzate existente)
Investiii cu risc mediu (modernizare, dezvoltare) Investiii cu risc mare (costuri importante, incertitudine
privind rezultatele ateptate)
6. Dup relaia dintre investiia realizat i proiectul principal
Investiia de baz
Investiii colaterale (anexe)
Investiii conexe
Surse de finanare 1. Capitaluri proprii Profitul nerepartizat 2. Creditele sau surse mprumutate 3.
Sponsorizri 4. Leasing 5. Warantul, emisiunea de titluri de valoare care i confer deintorului dreptul
de a cumpra aciuni ale emitentului ntr-o perioad bine determinat.
16. Rentabiliatea si indicatorii ei
Rentabilitatea constituie o forma sintetica de exprimare a eficientei economice, care reflecta
capacitatea unei firme de a realiza profit. In conditiile economiei de piata, profitul constituie obiectivul
de baza al oricarei intreprinderi. Cresterea acestuia si, implicit, a rentabilitatii constituie o necesitate
obiectiva, vitala pentru insasi existenta intreprinderii. Intreprinderile care se dovedesc nerentabile sunt
supuse falimentului. Rentabilitatea apare, astfel, ca instrument hotarator in mecanismul economiei de
piata, in orientarea productiei in raport cu cerintele consumatorilor (productivi sau individuali).
Rentabilitatea presupune obtinerea unor venituri, in urma vanzarii si incasarii productiei fabricate, mai
mari decat cheltuielile efectuate cu realizarea acesteia.
Pentru exprimarea rentabilitatii la nivelul unei firme, se utilizeaza doua categorii de indicatori:
a)
b)

Indicatori absoluti: rezultatul exercitiului; rezultatul din exploatare; rezultatul net.

Indicatori relativi (rate de rentabilitate): rata rentabilitatii economice; rata rentabilitatii
financiare; rata rentabilitatii resurselor consumate; rata rentabilitatii veniturilor; rata
rentabilitatii comerciale;

17. Solvabilitatea intreprinderii

Solvabilitatea reprezinta capacitatea intreprinderii de a-si achita toate obligatiile banesti fata de terti. Ea
rezulta din echilibrul intre fluxul incasarilor si cel al cheltuielilor.