Sunteți pe pagina 1din 19

F.E.G.

EDUCATION FILIALA SUCEAVA

COAL POSTLICEAL
SPECIALIZAREA ASISTENT MEDICAL
BALNEOFIZIOKINETOTERAPEUT

PROIECT DE ABSOLVIRE

ndrumtor:
Prof. Beniamin-Laurentiu Cojoc

Candidat:
Adrian Leu

2016

F.E.G. EDUCATION FILIALA SUCEAVA

COAL POSTLICEAL

TITLUL PROIECTULUI
Recuperare medical n leziune de menisc

2016

Capitolul I
Introducere

1.1 . Motivarea alegerii temei


Pentru nceput putem accentua faptul c aceast tem este puternic angrenat n
domeniul kinetoterapiei al crei scop este reprezentat de realizarea tratamentului prin micare.
Majoritatea este obinuit, atunci cnd aude sau se gndete la kinetoterapie, s cread c
aceast noiune are conotaii asemntoare terapiilor complementare de genul: aromoterapie,
cromoterapie, meloterapie, reflexoterapie, chiar i bioenergie, etc. Dorim s precizm ns
faptul c ea aparine domeniului medicinii tradiionale iar efectele ei pot fi suplinite cu succes
de terapiile complementare n msura n care noi le nelegem i le acceptm ca pe o
completare la tratamentele clasice.
Azi n secolul nostru, kinetoterapia este nelipsit n cadrul unui spital, i asta datorit
efectelor i rezultatelor obinute prin practicarea ei. De aceea am ales s studiem partea
kinetoterapiei care se ocup de recuperarea genunchiului meniscectomizat, acesta avnd un
rol deosebit de important n a oferi pacientului libertatea de micare.
Kinetoterapeut n ziua de azi nu este n nici un caz sinonim cu un medic i cu att mai
puin cu un maseor. Kinetoterapeutul se deosebete de un medic prin aceea c cel dinti nu
poate pune un diagnostic aa cum nici medicul nu poate alctui un program de kinetoterapie
pentru pacient (l poate indica i recomanda ca tratament ns coninutul lui va fi realizat de
ctre kinetoterapeut pe baza unei anamneze ulterioare). Kinetoterapeutul trebuie s fe o
persoan complex, din toate punctele de vedere, de asemenea el trebuie s tind i ctre
statutul de pedagog n relaia cu pacienii, dar i n conduita sa. n domeniul pe care am ales s
l studiem n lucrarea de fa, aceasta ar presupune prezentarea terapiilor posibile pentru
genunchiul meniscectomizat ntr-o manier care s conduc pacientul ctre o foarte bun
nelegere a utilitii programului i efectelor benefice ale acestuia; de asemenea, aceasta
presupune totodat i ndeprtarea angoasei pacientului n legtur cu aceste tipuri de terapie.
Tema a fost aleas pentru a demonstra o dat n plus rolul benefic al kinetoterapiei n
recuperarea genunchiului meniscectomizat, n condiiile unei bune colaborri ntre echipa de
medici, kinetoterapeui, asisteni medicali, psihoterapeui, incluzndu-1 pe bolnavul nsui.
ntruct unul din vastele capitole ale traumatologiei este reprezentat de leziunile
traumatice ale genunchiului, printre primele locuri situndu-se leziunile de menisc, al cror
numr este n prezent n cretere efectiv mai ales n rndul sportivilor, kinetoterapia i

propune obinerea unei mai bune funcionaliti a genunchiului i implicit al ntregului


membru inferior prin utilizarea att a mijloacelor profilactice dar i curative.
Genunchiul deservete micarea, acea micare care, dup cum se tie, este forma
primordial de manifestare a vieii, iar poziionarea sa, n partea inferioar a corpului
omenesc, creeaz acea indestructibil interdependen cu mediul nconjurtor, n ortostatism
i mers ct i n defectele variate posturale impuse de profesie.
Genunchiul, ca articulaie principal este contientizat permanent de-a lungul vieii, iar
recuperarea postoperatorie n cazul genunchiului meniscectomizat, cu rezultatele ei
miraculoase, a condus la realizarea acestei lucrri prin care ne propunem dezbaterea unor
chestiuni referitoare la anatomia, biomecanica i patologia acestei articulaii complexe.
De asemenea, ne dorim ca lucrarea de fa s vin n ajutorul celor implicai n terapia
post-operatorie avnd n vedere faptul c un numr mare de bolnavi ar putea beneficia de o
mare autonomie de micare, dac s-ar aplica la timp anumite msuri simple de kinetoterapie i
de aceea vom insista pe parcursul lucrrii asupra faptului c un program de recuperare trebuie
nceput din primele zile postoperatorii.
Dorim s evideniem faptul c n terapia de recuperare a meniscului vrsta pacientului
joac i ea un rol foarte important, n cazul pacienilor tineri, recuperarea fiind mai uoar i
mai rapid dect n cazul celor mai n vrst.
Nu n ultimul rnd, ne propunem s lum n discuie recuperarea postoperatorie n
funcie de tipul de menise afectat (cel lateral sau cel medial), cunoscut fiind faptul c
meniscul medial este mult mai frecvent lezat dect cel lateral, datorit, printre altele i
ataamentului su periferic mai rigid, fa de cel mult mai lax al meniscului lateral.
Recuperarea funcional a genunchiului meniscectomizat se subordoneaz principiului
fundamental al recuperrii ideale a membrului pelvin care va trebui s aib segmente
indolore, mobile dar stabile.

1.2.

Istoric

1.2. Generaliti
Meniscul (Fig.1) este definit ca fiind un mic cartilaj situat ntre femur i tibie.
Genunchiul este alctuit din dou meniscuri: unul intern i unul extern. Acestea nu se interpun
complet ntre tibie i femur, lsnd astfel un contact ntre cartilajul celor dou suprafee
articulare. Rolul su este de a amortiza ocurile i de stabilizare a genunchiului. O leziune
izolat a meniscului nu are totui repercusiuni importante asupra stabilitii genunchiului dac
celelalte ligamente sunt intacte.

Fig.1. Structura meniscului


Genunchiul este cea mai mare articulaie important a corpului. Prin poziia sa, prin
rolul su n biomecanica static i dinamic a membrului inferior, ca i prin slaba sa acoperire
cu esuturi moi, el este deosebit de predispus i vulnerabil att la traumatismele directe, ct i
la cele indirecte. Genunchiul sufer i n cazul unor imobilizri impuse de tratamentul
anumitor afeciuni sau traumatisme.
Particularitatea recuperrii const n strns interdependena dintre funcia articular i
valoarea anatomo-funcional a musculaturii sale.
La genunchi ntlnim toate tipurile de traumatisme i lezri a tuturor tipurilor de
structuri articulare:
1. Leziuni ale prilor moi:

Tegumente i esut celular subcutanat (contuzii, plgi, arsuri);

Tendoane i muchi (ntinderi, rupturi, secionri, dezinserii);

Vase i nervi (rupturi, secionri)

2. Leziuni osoase (deranjamente trabeculare, fisuri, fracturi) ale :

Epifizelor femurale, tibiale sau peronale;

Rotulei.

3. Leziuni articulare

Plgi articulare;

Rupturi ligamentare;

Entorse;

Luxaii;

Leziuni meniscale.

Ruptura de menisc este un accident survenit pe o meniscopatie preexistent care a


creat o degenerescen, cu sau fr depunere de calcar. Se poate prezenta ca ruptur
longitudinal complet (care este o caracteristic mai ales meniscului extern) sau ca ruptura
oblic sau combinat cu dezinserie.
Genunchiul, prin poziia sa de articulaie intermediar a membrului inferior are un dublu rol:
-

asigurarea static n momentul de sprijin;

asigurarea elevaiei piciorului n momentul balansului pentru orientarea piciorului


n funcie de denivelrile de teren.

genunchiul joac un rol important n foarte multe momente i activiti uzuale i


profesionale.

1.2 Etiopatogenie
Factorii vulnerani care pot aciona asupra genunchiului sunt:
a) Factori mecanici;
b) Factori fizici;
c) Factori biologici;
d) Factori chimici.
Anatomia patologic
Traumatismele fibrocartilajelor articulare sunt reprezentate doar de leziunile meniscale ale
articulaiei genunchiului. Aceste leziuni pot fi singulare sau se pot asocia cu oricare alt tip de
leziune (entorse, luxai, fracturi).
Leziunile meniscului compromit vascularizaia acestuia, ceea ce explic de ce tratamentul
conservator are puine anse de reuit, indicaia terapeutic rmnnd cea chirurgical.
Leziunile de menisc sunt formaiuni fibrocartilaginoase, vascularizate doar periferic n
zona fibroas. Meniscurile au rol de a creea o congruen perfect ntre condilii femurali i
platoul tibial, de a creea o mai bun repartiie a presiunilor intraarticulare, de a permite o mai
bun alunecare a capetelor osoase articulare.
Tipuri de leziuni de menisc:
1. Longitudinal: are traiect vertical i este paralel cu marginea periferic a meniscului.

2. Orizontal: este un plan de clivaj n mijlocul meniscului. Este frecvent n 1/3 posterioar a
meniscului intern i n 1/3 medie a celui lateral.
3. Oblic: cuprinde toat grosimea meniscului de la centru la periferie.
4. Radial: pornete de la centru spre periferie i are traiect perpendicular pe circumferin.
5. Flap tear (n limb de clopot): ruptura radial cu clivaj
6. Complex
7. Degenerativ
Meniscurile sunt bine ancorate (n special cel intern) la structurile din jur: la femur , la tibie, la
rotul, ligamente ncruciate, capsule, ligamentul lateral i intern. Meniscul intern este cel mai
expus traumatizrii (80% din leziunile meniscale), datorit fixitii lui la structurile din jur
(mai ales la ligamentul lateral intern) ca i presiunilor mai mari ce se exercit asupra lui prin
condilul femural intern, prin care trece proiecia centrului de greutate a corpului.
Exist trei mecanisme care ar produce rupturile meniscului:

flexie urmat de o extensie puternic asociat cu o rotaie a genunchiului n timp ce tibia

este fixat, prin blocare la sol a piciorului. La sportivi blocarea piciorului la sol prin
crampoanele ghetelor este o cauz frecvent (56 % din rupturile de menisc sunt ntlnite la
fotbaliti).

asocierea concomitent a unei flexii cu rotaie extern i vag forat, ceea ce deschide

interlinia intern articular i va ncarcera meniscul, care va fi strivit la extensia urmtoare.

n cadrul unor traumatisme complexe ale genunchiului, soldate cu fracturi de platou sau cu

rupturi de ligamente, ncruciate sau laterale.


Clasificarea leziunilor de menisc
Clasificarea acestor leziuni este esential clinica, in functie de caracterul traumatic sau nu al
leziunii. Se disting astfel:

Leziuni de menisc traumatice care pot surveni pe un genunchi stabil sau pe un


genunchi instabil.

Leziuni de menisc netraumatice , fie ca este vorba despre leziuni meniscale


degenerative sau artrozice

Leziuni de menisc traumatice


1. Leziuni de menisc pe genunchi stabil

Traumatismul responsabil de o leziune de menisc este variabil, de obicei indirect. Mecanismul


cel mai caracteristic este ridicarea din pozitia de hipeflexie. O astfel de miscare, urmata brusc
de un blocaj al genunchiului cu pierderea extensiei, permite evocarea cu inalta probabilitate a
rupturii de menisc. De asemeni ruptura de menisc se poate datora unui mecanism de torsiune,
in mod particular in timpul activitatilor sportive. Aceste accidente trebuie sa evoce cautarea
sistematica a unei leziuni ale ligamentului incrucisat anterior. Leziunile traumatice ale
meniscului se clasifica, in functie de morfologia lor, in mai multe tipuri: toarta de cos,
langheta, ruptura longitudinala sau transversala, si leziuni complexe.
2. Leziunile meniscale traumatice cu un genunchi instabil
Este vorba frecvent despre o leziune asociata a ligamentului incrucisat anterior, foarte rar o
ruptura a ligamentului incrucisat posterior sau a ligamentelor colaterale. Pentru a diagnostica
leziunea asociata a LIA concomitenta cu leziunea de menisc trebuie ca :

Chirurgul sa se gandeasca la asocierea acestor leziuni datorita frecventei

Chirurgul sa caute, prin notiuni de anamneza a traumatismului, circumstantele care

evoca ruptura ligamentului - notiunea de torsiune a piciorului cu piciorul blocat la sol, a cauta
cracmente, senzatie de instabilitate perceputa imediat dupa traumatism

Examenul clinic sa caute semnul tipic de sertar anterior al tibiei (semnul Lachmann)

Sa se caute leziunea prin mijloace imagistice: radiografii in stress, examen RMN

Leziunile meniscale netraumatice


Aceasta absenta a traumatismului, paradoxala aparent pentru leziunile meniscale, risca sa
neglijeze leziunile de menisc. Dar aceste leziuni sunt foarte frecvente. Trebuie ca medicul sa
se gandeasca sistematic la aceste leziuni mai ales la pacientii de varsta adulta cu dureri la
nivelul interliniului articular intern cu debut progresiv. Evolutia este progresiva, ciclica, cu
episoade dureroase mai lungi sau mai scurte spontan remisive care apoi se repeta cu o
intensitate crescuta. Acest diagnostic este de altfel dificil si necesita recurgerea la examene
paraclinice (artrografia, RMN). Aceste leziuni de menisc se pot asocia si cu leziuni
degenerative, artrozice, cartilaginoase la nivelul femurului si tibiei. Este important de
mentionat aceste leziuni cartilaginoase deoarece ele pot fi responsabile de dureri reziduale si
pot eventual agrava simptomele dupa excizia de menisc. Excizia meniscului nu are de altfel
nici un efect preventiv asupra evolutiei artrozei.

Caz particular la nivelul meniscului extern


Meniscul extern poate fi sediul unui chist, sau poate avea o anomalie congenitala de formare,
numita menisc discoid. Chistul meniscului extern reprezinta formarea unui mic chist la
periferia meniscului, el insusi fisurat , cu continut gelatinos. Termenul de chist nu trebuie sa
ingrijoreze caci aceasta formatiune este in totalitate benigna, in nici un caz canceroasa. Poate
fi la originea durerilor externe ale genunchiului si aparitia unei mici tumefactii. Meniscul
extern discoid. Este vorba de o forma anormala a meniscului, discoida in loc de forma de
croissant de origine congenitala. Acesta acopera in totalitate platoul tibial extern. Un menisc
discoid intact nu antreneaza in mod obisnuit nici un simptom. Dar acest menisc este fragil si
se poate rupe, mai ales la copil.
Diagnosticul leziunilor de menisc se bazeaza pe argumente clinice (simptome, examenul
genunchiului), si pe examenele complementare (radiografii si RMN). Cat despre artroscopie,
este esentiala pentru tratamentul leziunilor de menisc, si nu pentru diagnosticul acestora.
Printre simptome, desi nu este caracteristic, este blocajul genunchiului. Este vorba despre
imposibilitatea de a efectua extensia brusca a genunchiului, in timp ce flexia ramane libera.
Un blocaj poate surveni ca urmare a unui accident, cu torsiunea genunchiului. Acest simptom
se poate produce de asemenea la ridicarea brusca din pozitia pe vine. Durerile sunt
semnificative si mersul este dificil datorita pozitiei de flexie a genunchiului. Acest blocaj este
datorat deplasarii in interiorul genunchiului a unui fragment de menisc, rupt pe aproape toata
lungimea sa. In mod obisnuit pacientul gaseste singur manevrele pentru a debloca
genunchiul. Este destul de rar ca blocajul meniscal sa fie ireductibil si sa fie nevoie de
o artroscopie de urgenta pentru a exciza fragmentulde menisc in cauza. Cel mai adesea nu se
produce nici un blocaj, si leziunea de menisc se manifesta prin dureri variabile in intensitate si
evolutie.
Examenul genunchiului efectuat de catre un medic specialist poate evidentia un numar
variabil de semne clinice, in mod particular dureri la palparea interliniului meniscal. In acest
stadiu, diagnosticul de leziune de menisc poate fi suficient de probabil dupa efectuarea
radiografiilor de genunchi, ceea ce este suficeint pentru a efectua un tratament artroscopic al
leziunii de menisc.

Desi necesare, radiografiile nu pot afirma diagnosticul de leziune de menisc deoarece


meniscul nu se vede pe examenul RX. Insa decat sa se efectueze oartroscopie in scop
diagnostic este de preferat sa se efectueze un alt examen complementar:

Tratamentul leziunilor meniscale


Exista mai multe posibilitati de tratament al leziunilor de menisc:

Observarea (nici un tratament). Este posibil sa nu faceti nici un tratament daca un

menisc este rupt si nu produce o simptomatologie jenanta, mai ales daca se acompaniaza de o
ruptura de ligament incrucisat anterior (LIA) unde prioritatea o constituie ruptura
ligamentului incrucisat anterior (LIA).

Sutura meniscului - daca este realizabila tehnic - ceea ce este foarte rar in cadrul

leziunilor de menisc cu un genunchi stabil. In principiu, leziunea de menisc trebuie sa aiba un


anumit traiect si o anumita localizare pentru a se putea efectua sutura meniscului.

Meniscectomia - reprezinta de fapt excizia (ablatia) meniscului. Aceasta interventie se

deruleaza prin tehnica de artroscopie, si consta in excizia (ablatia) portiunii rupte din menisc.
Rezultatele meniscectomiei
Rezultatele acestei mici interventii depind mult de existenta sau nu a leziunilor asociate.
Rezultatele unei leziuni izolate de menisc, fara leziuni ligamentare, cartilaginoase sunt
excelente in majoritatea cazurilor. Durerile dispar ca si eventualele blocaje cu reluarea tuturor
activitatilor sportive posibila. Aceasta va face sa ajungeti la concluzia ca meniscul nu serveste
la nimic? De fapt acesta are un rol de amortizare si de stabilizare a genunchiului. Leziunea
meniscului creste riscul la distanta in timp de suferinta a cartilajului si de aparitie secundara a
artrozei, iar meniscectomia creste acest risc. Momentul aparitiei acestei eventuale artroze este
variabil, de obicei foarte lung, dar pare mai mare la meniscectomia externa decat la cea
interna.
Daca exista o leziune asociata a ligamentului incrucisat anterior (LIA), meniscectomia fara
repararea leziunii ligamentului incrucisat anterior duce la agravarea instabilitatii si cresterea
riscului de artroza.
In caz de artroza asociata excizia (ablatia) meniscului da rezultate variabile caci este dificil sa
se separe cauzele durerii generate de meniscectomie si cele datorate artrozei. Meniscectomia
poate sa imbunatateasca simptomatologia, fara sa influenteze evolutia artrozei.
Indicatii:
Trebuie operat un menisc rupt?
Nu exista motive medicale care sa avizeze excizia (ablatia) sistematica a tuturor leziunilor de
menisc. Indicatia unei eventuale interventii depinde doar de importanta durerilor, de jena
functionala, de repetitia blocajelor eventuale, si de dorinta pacientului de a se insanatosi.
Rolul medicului si al chirurgului nu este de a lua o decizie, ci de a face un diagnostic precis si
de a prezenta toate informatiile pacientului pentru ca acesta sa ia cea mai buna decizie de
tratament.
Acest principiu este cu atat mai valabil cu cat aceasta interventia chirurgicala nu este o
urgenta. Abstinenta terapeutica fata de o leziune de menisc nu agraveaza starea genunchiului
si nu complica o eventuala operatie efectuata ulterior datorita agravarii simptomatologiei.
Singura consecinta a acestei temporizari este persistenta sau agravarea durerilor sau

survenirea unui blocaj care, daca persista, conduce la o interventie artroscopica rapida.
Pacientul nu trebuie operat daca jena functionala este minima si poate efectua fara greutate
activitatile fizice curente. Astfel tratamentul medical (antialgicele, antiinflamatoarele), pot fi
eficace asupra simptomelor si sa evite sau sa temporizeze interventia chirurgicala. Insa daca
pacientul doreste sa faca in continuare activitati sportive, este indicat sa beneficieze de o
meniscectomie artroscopica.
1. Meniscectomia artroscopica

Daca un menisc care prezinta o leziune determina o simptomatologie jenanta (durere, blocaje
de genunchi), este preferabil sa se practice interventia chirurgicala. Principiul acestei
interventii este de a practica ablatia doar a portiunii lezate a meniscului, conservand partea
intacta, pentru a conserva la maxim rolul de amortizor al meniscului (meniscectomie
economica).
Oricare ar fi denumirea unei leziuni de menisc: fisura, clivaj, lengheta, etc, leziunea produce o
jena extrem de variabila, de la absenta durerilor pana la dureri, blocarea genunchiului, si
tumefactia genunchiului.
Principiile operatiei
Operatia consista in a rezeca partea lezata a meniscului, conservand partea intacta, cu incizii
si leziuni minime ale genunchiului. Cu ocazia artroscopiei se practica si o inspectie
artroscopica (o verificare a structurilor intraarticulare) a intregii articulatii.
Tehnica de meniscectomie artroscopica
Artroscopul, care este un mic tub optic, la care se ataseaza o camera, se introduce printr-un
mic orificiu, si permite vizualizarea meniscului lezat. Prin al doilea orificiu, sunt introduse
mici instrumente: crosetul palpator, pensele de menisc, care permit rezecarea progresiva a
mici portiuni din menisc, foarfeca, etc. portiunea lezata este rezecata dintr-o singura bucata
sau fragmentata putin cate putin.
Complicatiile si perioada postoperatorie precoce
Complicatiile acestei operatii sunt rare si sunt desccrise la capitolul de artroscopie. Anumite
complicatii sunt direct legate de meniscectomie.

Survenirea unei artroze este consecinta leziunii de menisc. Excizia (ablatia) unei

portiuni de menisc creste riscul de artroza. Aparitia artrozei nu este obligatorie, si atunci cand
survine, aceasta se intampla la ani distanta de interventia chirurgicala. In schimb, survenirea
precoce a artrozei dupa meniscectomie este exceptionala si se intalneste mai ales dupa
meniscectomia externa.

Survenirea

unei

necroze

osoase

la

nivelul

condilului

femural-complicatie

exceptionala.

Persistenta sau aparitia durerilor: ea poate fi consecinta unei leziuni de menisc

restante, ca si a producerii unei noi leziuni de menisc.


Perioada spitalizarii variaza de la una la doua zile. Reluarea mersului cu sau fara carje este
posibila precoce. Kinetoterapia nu este intotdeauna necesara. Reluarea activitatilor sportive
are loc de obicei dupa 4-8 saptamani, dar acest interval poate varia de la un chirurg la altul.
Genunchiul este cea mai mare articulatie a corpului. Prin pozitia sa, prin rolul sau in
biomecanica statica si dinamica a membrului inferior, ca si prin slaba sa acoperire cu tesuturi
moi, el este deosebit de predispus si vulnerabil atat la traumatismele directe, cit si la cele
indirecte. Genunchiul se poate resimti si in cazul unor imobilizari impuse de tratamentul
anumitor afectiuni sau traumatisme.

Leziunile de menisc sunt printre cele mai frecvente leziuni la genunchi. Sportivii, in special
cei care practica un sport de contact, sunt predispusi la a face rupturi de menisc. Cu toate
acestea, oricine, la orice varsta poate suferi o leziune de menisc.

Anatomie

Articulatiile in general, sunt constituite din totalitatea elementelor prin care oasele se unesc
intre ele. Genunchiul, cea mai mare articulatie a corpului omenesc, este alcatuit din:

suprafete articulare, acoperite de cartilaj: capatul distal al femurului (epifiza); capatul


proximal al tibiei si suprafata posterioara a rotulei.

mijloace de unire: capsula si ligamentele (colaterale medial si lateral, incrucisate


anterior si posterior, patelar, etc)

meniscurile intern si extern, se situeaza intre suprafetele articulare fiind doua


formatiuni fibrocartilaginoase. Rolul lor este de a amortiza socurile si de stabilizare a
genunchiului.

Leziunile meniscale (rupturile de menisc) pot fi posttraumatice sau degenerative.


Cele doua meniscuri (meniscul intern si meniscul extern) pot fi lezate usor printr-o miscare de
rotatie a genunchiului in timpul unui efort sustinut. Ruptura partiala sau totala a meniscului
apare la o miscare brusca de torsiune sau de rotatie a coapsei, in timp ce piciorul sta pe loc (de
exemplu, la intoarcerea brusca pentru a lovi mingea de tenis). Gravitatea unei rupturi depinde
de localizare si extensie.
Descriere

Leziunile de menisc sunt diferite. Leziunile cele mai frecvente ale meniscului, sunt:
longitudinal, oblica sau in cioc de papagal si radiara.
Leziunile de menisc legate de sport apar adesea impreuna cu alte leziuni ale genunchiului,cum
ar fi: leziunile de ligament incrucisat anterior, ligament colateral medial si lateral,leziuni de
cartilaj.

Cauza
Leziunile de menisc apar de multe ori in timpul practicarii sportului. Jucatorii se pot lasa pe
genunchi si rasuci ,existand astfel riscul sa apara leziunea de menisc. Contactul direct, cum ar
fi un atac, poate fi deasemenea cauza aparitiei unor leziuni de menisc.
Persoanele mai in varsta sunt mai predispuse de a face o leziune de menisc degenerativa.
Cartilajul se slabeste si se subtiaza in timp. Cu trecerea anilor, tesutul se uzeaza si este mai
predispus la leziuni. Doar o rasucire usoara la ridicarea de pe scaun poate fi suficienta pentru
a provoca o leziune, in cazul in care meniscul este degenerat odata cu inaintarea in varsta.
Simptome
Pacientul poate percepe un zgomot, sa un click, atunci cand apare leziunea de menisc. Cei
mai multi oameni isi pot desfasura in continuare activitateade zi cuzi, in ciuda leziunii de
menisc. Multi atleti continua sa joace cu o leziune. Peste 2 sau 3 zile, genunchiul va deveni
treptat mai rigid,mai umflat si mai dureros.
Cele mai frecvente simptome ale rupturii de menisc sunt :
durerea
rigiditatea si umflarea genunchiului
blocarea genunchiului
senzatie de instabilitate a genunchiului
neputinta genunchilor de a face o miscare completade flexie/extensie.
Fara tratament, o bucata de menisc se poate desprinde si se poate deplasa in articulatie. Acest
lucru poate duce la aparitia genunchiului blocat ( pacientul neputand face flexie/extensie
completa de genunchi.
Examinarea la medic
Dupa ce se discuta simptomele si se verifica istoricul medical, medicul va examina
genunchiul.
Unul dintre principalele teste pentru leziunile de menisc este testul McMurray. Medicul va
flexa genunchiul, apoi va face extensie cu rotatie interna/externa. Acest lucru pune tensiune pe
o ruptura de menisc provocand durere.
Deoarece alte afectiuni ale genunchi determina simptome similare, medicul poate solicita
teste imagistice pentru a l ajuta la confirmarea diagnosticului.
Radiografii. Desi razele X nu arata leziunile de menisc, ele pot arata alte cauze ale durerilor
de genunchi, cum ar fi gonartroza,fracturi ale epifizei tibiale/femurale,tumori.

Imagistica prin rezonanta magnetica (RMN). Acest test poate arata imagini mult mai
concludente ale partilor moi din articulatia genunchiului .
Tratament
Ortopedul va trata leziunea in functie de dimensiunea si localizarea acesteia.
O treime din menisc este bogat vascularizata( denumita si zona rosie a meniscului). O leziune
in aceasta zona , se poate vindeca de la sine, sau poate fi de multe ori reparata prin suturi
chirurgicale

artroscopice.

Pe de alta parte, doua treimi ale meniscului nu sunt alimentate cu sange(denumita si zona
alba). Fara elementele nutritive din sange, leziunile din aceasta zona, nu se pot vindeca
singure sau prin sutura chirurgicala. Aceste leziuni complexe sunt de multe ori in partea
subtire a cartilajului uzat. Pentru ca meniscul din aceasta zona nu se poate reface, de
obicei,este nevoie de eliminarea leziunii. .
Tratamentul se adapteaza fiecarui pacient in functie de tipul de leziune, varsta, nivelul de
activitate etc.
Daca leziunea este mica si este pozitionata pe marginea externa a meniscului, acesta nu
necesita interventie chirurgicala. Atata timp cat simptomele nu persista si genunchiul este
stabil, tratamentul nechirurgical este cea mai buna alternativa.
Protocolul RICE este eficient pentru cele mai multe leziuni legate de sport. RICE reprezinta
initialele pentru: Rest, Ice, Compression, and Elevation.
odihna( Rest). Se va lua o pauza de la activitatea care a cauzat prejudiciu . Medicul va poate
recomanda sa utilizati carje pentru a evita punerea greutatii pe picior.
gheata( Ice). Folositi comprese reci pentru 20 de minute, de mai multe ori pe zi. Nu se aplica
gheata direct pe piele.
compresii( Compression). Pentru a preveni umflarea excesiva a genunchiului, purtati un
bandaj ce produce usoara compresie elastica.
Ridicarea piciorului(Elevation/). Pentru a reduce umflarea genunchiului, va intindeti pe pat
si ridicati piciorul mai sus de nivelul inimii.
Medicamente antiinflamatorii. Medicamentele cum ar fi aspirina si ibuprofenul reduc durerea
si umflarea.
Tratamentul chirurgical
Daca simptomele persista in ciuda tratamentului nechirurgical, medicul va poate sugera
rezolvarea problemei prin chirurgie artroscopica.

Artroscopia genunchiului este una dintre procedurile chirurgicale cele mai frecvent efectuate.
O camera video in miniatura este introdusa in articulatia genunchiului printr-o incizie mica.
Acesta ofera o imagine clara a interiorului genunchiului si a leziunilor existente. Ortopedul
introduce instrumente chirurgicale de mici dimensiuni prin alte mici incizii pentru a trata
leziunile depistate.
Dupa

operatie,

medicul

va

poate

pune

genunchiul

in

repaus

intr

orteza.

Odata ce vindecarea este completa, medicul poate va poate recomanda exercitii de recuperare.
Pentru a restabili mobilitatea genunchiului si pentru a creste forta musculara, se pot
recomanda exercitii fizice regulate.
Pentru cea mai mare parte dintre pacienti, recuperarea se poate efectua la domiciliul.
Leziunile de menisc sunt leziuni extrem de frecvente. Cu un diagnostic corect, tratament si
recuperare optima, de cele mai multe ori pacientii revin la activitatiilor lor de zi cu zi,in
cateva saptamani.

S-ar putea să vă placă și