Povestea omului de zpad

ntr-o iarn friguroas cu mult omt, un copil a avut ideea s aeze trei bulgri mai
mari unul peste cellalt ca s ridice un fel de turnule n grdina din spatele casei.
n joac, i-a pus apoi bulgrelui mai mic ochi din buci de crbune i nas dintr-un
morcov. Pe cap, o cciul de ln roas de vreme i n brae, n chip de mn, un
rest dintr-o mtur veche. Aa a aprut primul om de nea Pe nserat, copilul a
intrat n cas lsnd omuleul singur n grdina ngheat.
Zna Iarna, care colinda lumea n sania ei tras de cerbi albi, a zrit artarea din
grdin i, n glum, s-a gndit s i dea via.
Cnd s-a aternut linitea, din pdurea din apropiere au nceput s soseasc
musafirii nopii.
Dou cprioare nfometate s-au apucat s scormoneasc omtul, cutnd frunze de
varz sau tiulei uitai prin grdin de gospodari. Hrana era greu de gsit. Omul
cel alb le-a zrit i s-a gndit s le ofere nasul su cel rou:
Eu nu am nevoie de el, iar pentru voi poate fi o cin gustoas
Cprioarele au primit bucuroase darul.
n aceeai vreme, cteva psrele s-au aezat pe capul omului de nea. Ar fi avut
nevoie de cteva fire de ln ca s-i mai cptueasc cuiburile reci.
Cu mare drag! le-a rspuns omul de zpad i s-a grbit s mpart toat lna cu
psrile cerului.
Ct a fost noaptea de lung, omul de nea a fcut cadouri celor din jur: firele de paie
din mtur le-a dat unor iepurai iar crbunii unor pitici ai pdurii. Spre
diminea, Zna Iarna l-a observat stnd cu totul despuiat. Pentru buntatea lui, s-a
gndit s-i ofere ea un dar special: dragostea tuturor copiilor.
De atunci, omul de zpad este un simbol nelipsit al iernii. Cnd zpada acoper n
strat pufos pmntul, toi copiii se grbesc s ridice oameni de zpad, pe strzi, n
grdini sau n curile caselor.