Lamentarea unui rege batran

O adiere din intunericul noptii agita incet frunzele arborilor batrani un fosnet lin si
placut urechii asemeni unei soapte. Vantul dadea glas copacilor purtandule cantecul
trist si melancolic prin umbra padurii, un cantec numai de ei stiut vechi si neschimbat
de milenii. Perdeaua de la geam se ridica incet, fantomatic purtata si ea de adierea
usoara. Mii de lumini aprinse pe cararile asezarii, unii urca scarile care serpuiesc in
jurul maretului arbore cu lumanari aprinse in mana, imbracati in negru cu capetele
acoperite de o gluga. Nimeni nu vorbea doar urcau incet treptele catre capela invaluita
in negru unde trupul batranului rege se odihnea. Din capela doar vocea fiicei sale se
auzea cantand prohodul, ascultandul inima incepea sa planga nu puteai sa nu fii
miscat de profunzimea acestuia, povestea vietii unei fiinte, unui tata, a unui sot, a unui
lider a unui prieten. Firul unei veti de la inceput pana la sfarsit cu realizarile si
esecurile sale purtate de un glas cristalin printre ramurile copacilor care o acompaniau
in jalea care cuprindea padurea. Fiecare trecea pe langa trupul regelui aplecandusi
incet capul in semn de respect pentru cel ce a fost, purtandusi pasii incet fara zgomot
pe langa racla de marmura apoi coborand scarile la fel cum au urcat incet in pasi tristi
si domoli. Stelele licareau parca mai putin decat in alte dati, parca toata speranta sa
stins din aceasta lume. Anii au venit si au trecut asupra domniei regelui. La fel ca un
soare sangeriu care apune incet dupa dealurile din vest stinganduse incet lasand
intunericul sa patrunda in lume. Cantecul trist povesteste viata celui care va ramane in
glorie nestirbita pana la sfarsitul lumii, care suna astfel:

Cntul nti
Totul ncepe cu povestea lumii de demult, cnd tiin a cobort aupra naiei
oamenilor amgindui cu toat puterea universului oferindule-o la vrful unui singur
deget i cu zei fali creai de dnii. La nceput zeii i cu tiint au adus bunstare si
prosperitate lumii de atunci, dar ncet fii omului au ncetat s mai priveasc, s
asculte, sa simte minunile ce i nconjurau, ncepnd s distrug magia lumii si s o
supun vointei lor. Parc nebunii de zeii minii i de tiin au construit orae care
atingeau norii i locuiau printre ceruri. Astfel Hana1 a nceput s sufere s se
1

pmnt

mbolnveasc i s moar. Cu fiecare trecere a anotimpurilor Hana murea ncetul cu

ncetul. n cele