Sunteți pe pagina 1din 1

"Trei feţe"

"Cine n-are bătrîni, să-şi cumpere", spune o vorbă, tot din bătrîni. De ce oare? Bătrîneţea
e asociată, de cele mai multe ori, cu înţelepciunea. Dar vorbind de bătrîni nu putem să nu
aducem în discuţie conflictul dintre generaţii. În principal, acesta este provocat de
neputinţa de a accepta schimbările care apar odată cu trecerea timpului. Şi totuşi, bătrînii
au fost la rîndul lor tineri. Îşi amintesc, acum, cu drag, de horele la care fetele de măritat
mergeau însoţite de mame, de datinile şi obiceiurile pe care noi le-am uitat sau pe care nu
le mai respectăm, prinşi fiind de jocul modernităţii. E interesant felul în care, ajunşi la o
anumită vîrstă, privesc ei viaţa. Bătrînii de azi au trecut prin cel de-al II-lea Război
Mondial (unii chiar şi prin cel dintîi!) e o experienţă de viaţă care îţi ridică multe semne
de întrebare. Şi, totuşi, au puterea de a continua. Cel mai tare doare imaginea chipului
chinuit de ani, ştirb şi umil al bunicului din azil. Ochii doar îi spun povestea: familia,
războiul, medalia de onoare, munca, nepoţii, uitarea... Bunica s-a stins de mult, ţesînd la
război covoare de zestre pentru fata plecată la oraş... El a iubit-o şi ştie că Dumnezeu a
luat-o lîngă El. Credinţa lor, a bătrînilor, e mai adîncă decît oricare alta... Trei degete
uscate şi o cruce sfîntă... Poze îngălbenite de vreme, cu colţurile rupte. O viaţă strînsă
într-o cutie cu amintiri sfinte. Ei sînt cei care, prin dragostea de neam, sentiment de care
noi, tinerii, ne-am înstrăina, au unit ţările pentru ca acum să existe România. Cu cîtă
mîndrie îşi amintesc ei de Marea Unire! Dacă vreţi să aflaţi un secret, citiţi, vă rog, "Trei
feţe", de Blaga... Ioana Dascalopol, Colegiul "Gheorghe Cartianu", Piatra Neamţ