Sunteți pe pagina 1din 6

“CONSTANTIN BRÂNCUSI” UNIVERSITY – ENGINEERING FACULTY

UNIVERSITY’S DAY
8 th
INTERNATIONAL CONFERENCE
Târgu Jiu, May 24-26, 2002

Târgu Jiu, Geneva Street, nr.3, 1400, Gorj, România,Tel.+4053215848, Fax+4053214462, www.utgjiu.ro

CREŞTEREA EFICIENŢEI TERMOCENTRALEOR


ELECTRICE PRIN ÎMBUNĂTĂŢIREA TEHNOLOGIILOR
DE ARDERE A COMBUSTIBILILOR

Dr. ing. Stochiţoiu A., Dr. ing. Cozma V., Drd. ing. Popescu C.,
Drd. ing. Purcel L.

Abstract
În lucrare se analizează unele metode de ardere a combustibililor în termocentrale
electrice cu scoatere în evidenţă a avantajelor şi dezavantajelor existente iar prin modificarea
unor parametrii ca presiune, temperatură, etc. randamentul poate creşte la aceste
termocentrale cu câteva procente. Se iau în considerare termocentralele electrice cu
combustibil solid, cu gaze, cu gazeificarea combustibilului, petrol (păcură), etc.

1. Introducere

Energia electromagnetică poate fi produsă în diverse moduri în termocentralele


electrice, dar trei cerinţe de bază sunt necesare a fi îndeplinite în oricare dintre acestea, ele
constând în:
– eficienţa economică, unde costurile producerii energiei electromagnetice trebuiesc
să fie competitive, acestea fiind influenţate în principal de capitalul disponibil, combustibil şi
alte costuri operaţionale, incluzând munca, întreţinerea, etc.
– protecţia mediului, aceasta se referă la emisiile nocive de gaze, iar măsurile
suplimentare de protecţia mediului constau în reducerea pierderilor de căldură, a pierderilor
de apă şi a poluării fonice.
– necesităţile operaţionale ce privesc în deosebi aspecte calitative cum ar fi
disponibilitatea şi modificarea încărcării termocentralei, care totuşi, pentru impactul lor
economic, pot fi foarte semnificative în folosirea unor anumite unităţi pentru o sarcină dată.
Dintre toţi combustibilii fosili existenţi, cărbunele va continua să fie una dintre cele
mai importante surse primare în producerea energiei electromagnetice, chiar şi pe termen
lung avându–se în vedere rezervele de cărbune existente. Ţara noastră dispune de o rezervă
geologică exploatabilă evaluată în prezent la cca. 2,8 miliarde tone lignit şi cărbune brun şi
0,8 miliarde tone huilă.
Deşi calitatea cărbunilor energetici din ţara noastră e relativ scăzută (1,6 – 1,85
Gcal/tonă pentru lignit şi 3,5Gcal/tonă la huilă), aceasta se înscrie în banda de calitate pentru
care au fost construite centralele termoelectrice pentru producerea energiei, astfel încât cca.
96% din producţia internă de cărbune e destinată sectorului de producere a energiei electrice
şi termice.
Puterea disponibilă actuală în Sistemul Energetic Naţional este de 14281 MW
respectiv circa 88% din capacitatea totală instalată, cu următoarea structură: 4179 MW în
centralele termoelectrice de cărbune, 3249 MW în centralele termoelectrice pe hidrocarburi,
5491 MW în centralele hidroelectrice, 706 MW în centrala nuclearo-electrică de la

25000
20000
15000
GWh

10000
5000
0
1996 1997 1998 1999 2000

Hidrocarburi Carbune Hidrocentrale Nucleara

Cernavodă, 656 MW putere disponibilă a producătorilor independenţi. Dinamica producţiei


de energie electrică este indicată în figura 1.
Fig. 1 Dinamica producţiei de energie electrică

Analizând datele din figura 1 rezultă următoarele:


- la nivelul anului 2000 producţia totală de energie electric a fost de 51950 mil.
kwh, din care 19920 mil. kwh în centralele termoelectrice pe cărbune,
reprezentând un procent de 38,3% din totalul energiei electrice produse;
- din totalul de energie electrică produsă pe cărbune, peste 80% se obţine prin
arderea lignitului;
- energia electrică a scăzut în perioada 1996 – 1999 cu aproximativ 17%;
- energia electrică produsă pe lignit a scăzut cu 27% în 1999 faţă de 1996 şi a
crescut în anul 2000 cu aproximativ 36% faţă de 1999;
- se înregistrează o uşoară creştere a participării cărbunelui pentru producerea
energiei electrice şi o descreştere mai accentuată a participării hidrocarburilor la
producţia energiei electrice.
Principalii concurenţi ai cărbunelui sunt energia nucleară şi gazele naturale, iar
petrolul cât şi energia apelor, a vântului şi energia solară au o poziţie puternică, dar locală.
În ultimul timp, centralele nucleare s–au stabilit ferm în piaţa electricităţii, iar
principalele lor avantaje sunt: preţurile rezonabile de operare şi absenţa emisiilor de CO2.
Totuşi după cum arată dezbaterile prezente în ceea ce priveşte optarea pentru calea
nucleară de producere a energiei electromagnetice, acestei tehnologii îi lipseşte acceptul
social şi politic, iar în unele ţări este foarte dificilă existenţa centralelor nucleare.
În producerea energiei electromagnetice, gazul natural este folosit la termocentrale
dacă acesta se găseşte în cantităţi suficiente. În ultimii ani, s-au înregistrat progrese
remarcabile în creşterea eficienţei acestor termocentrale şi importante reduceri de cheltuieli.
Deşi preţul pentru energia electrică produsă prin arderea gazului natural este mult mai
mare decât prin arderea cărbunelui, acest preţ este încă destul de mic faţă de cel realizat în
cazul termocentralelor cu ciclu combinat.
Aşadar, termocentralele cu ciclu combinat au devenit în ultimii ani o alternativă
serioasă la termocentralele cu arderea cărbunelui. Dar şi tehnologia aplicată în
termocentralele cu cărbune a făcut progrese semnificative în ultimul timp. A fost posibil de
exemplu să se reducă printr–o varietate de măsuri tehnice, consumul de cărbune brun cu 10%
şi de lignit cu 20%.

2. Situaţia actuală a tehnologiei de ardere a combustibilului în


termocentrale

a. Tehnologia de ardere a cărbunelui folosită în termocentralele


existente
În termocentralele convenţionale construite se aplică o tehnologie veche, testată
îndelung unde procesul de producere al aburului este cel mai important. Astfel, un proces cu
o singură reîncălzire şi un sistem de preîncălzire, este denumit proces standard (fig.2.), cel
mai mult aplicat până în prezent, iar procesul de producere a aburului poate fi comparat cu
un ciclu Carnot, care este cunoscut că atinge randamentul maxim, în cazul unei temperaturi
date.

Fig. 2 Circuitul de bază al ciclului apă / abur în termocentrală

În cadrul procesului Carnot, ca şi în cazul unei termocentrale, măsurile de


îmbunătăţire a randamentului sunt: creşterea temperaturii maxime şi scăderea temperaturii
minime de funcţionare. Temperatura superioară de funcţionare este reprezentată de
temperatura aburului, care la rândul ei este limitată de materialele utilizate în construcţia
cazanului. O temperatură obişnuită a aburului este 540oC la o presiune de 250 bari iar
temperatura minimă în procesele din termocentrale depinde de temperatura apei de răcire
folosite şi deci poate fi influenţată doar limitat. Referitor la ciclul apă–abur, cazanele de abur
sunt aproape în exclusivitate de acelaşi tip.
În Germania, măsurile luate pentru a minimiza impactul cu mediu cu circa 40%, au
dus la construcţia de noi termocentrale, 20% dintre ele fiind curăţite de însuşi circulaţia
gazului.
Pe lângă curăţarea cu gaz, măsuri pentru protecţia mediului au fost luate în ceea ce
priveşte degajarea (pierderea) de căldură, pierderea de apă şi poluarea fonică. Degajarea de
căldură rezultată ca urmare a proceselor din termocentrale poate fi cel mai uşor eliminată
prin răcirea cu apă de mare sau de râuri. Dacă astfel de condiţii favorabile de aşezare nu
există, este necesară construcţia de turnuri de răcire, pentru a se elimina excesul de căldură în
atmosferă.
Din cauza cerinţelor stricte impuse de protecţia mediului, evacuarea apelor reziduale
ce rezultă din termocentrale în apele râurilor sau în sistemele de canalizare este posibilă doar
după tratamente intensive, cum ar fi răcire, curăţare şi neutralizare chimică.
Legile în vigoare în privinţa poluării fonice cer ca metodele de izolare să fie puse în
practică direct la sursa care emite zgomotul, turbinele sunt antifonate, staţiile de reducere a
presiunii aburului sunt prevăzute cu instalaţii de atenuare a sunetului, etc.

b. Diverse procese tehnologice din termocentrale şi eficienţa lor


Randamentul unei termocentrale influenţează direct asupra celui mai important
element din costurile de operare, adică preţul carburantului şi un randament mai mare este
mai eficient din punct de vedere ecologic.
O creştere a randamentului de la 40% la 45%, reduce emisiile de CO2 cu 11%, iar
emisiile de particule, bioxidul de sulf şi oxidul de azot sunt reduse în acelaşi raport.
Eficienţa procesului de producere a energiei electromagnetice prin folosirea aburului
este decisiv influenţată de temperatura superioară a procesului, care, oricum, este limitată de
către procesul respectiv şi de către materialele folosite. Figura 3 arată randamentul ce poate fi
atins prin diferite procedee ce privesc temperatura şi presiunea de funcţionare.

Fig. 3 Randamentul termocentralelor funcţie de combustibilii folosiţi

Termocentralele cu cărbune construite în ultimii ani au atins randamentul net de circa


40%. Materialele disponibile în prezent permit chiar temperaturi mai mari ale aburului şi
chiar presiuni mai mari. Dacă parametrii procesului sunt crescuţi până la 300 bari şi 600oC,
şi alte măsuri sunt luate, randamente de până la 45% sunt obţinute, iar termocentralele
construite în ultimii ani, au atins astfel de valori.
Avantajul procesului de ardere cu gaz şi turbine de abur asupra procesului
convenţional cu arderea cărbunelui este temperatura superioară la care se poate ajunge – în
jur de 1150oC –, permisă de tehnologiile actuale. Deşi încă destul de fierbinte, gazele
evacuate de turbina de gaz cu temperaturi de 500 – 550oC sunt folosite pentru generarea
aburului într–un boiler.
Configuraţia unui ciclu apă – abur este mai puţin sofisticată decât într–o centrală
alimentată cu cărbune. Randamentul termocentralelor cu gaz natural a depăşit nivelul de 50%
după anii 1990, iar turbinele moderne cu gaz, deja permit atingerea unor randamente mai
mari de 55 % , unde alte îmbunătăţiri sunt posibil să se adopte.
Turbinele cu gaz pot fi alimentate doar cu combustibil ce nu produc cenuşă sau
reziduuri, iar pentru a folosi cărbunele ca şi combustibil pentru turbinele cu gaz şi abur, au
fost dezvoltate diverse variante constructive (figura 4).

Fig. 4 Circuitul de bază al unei centrale cu ciclu combinat cu turbine cu gaze şi abur

O variantă posibilă este gazeificarea cărbunelui pentru a produce un combustibil în


stare de gaz, care, după curăţare, poate fi ars în turbina de gaz a unui ciclu combinat de
producţie. Totuşi, datorită pierderilor ce intervin în gazeificarea cărbunelui o creştere a
eficienţei corespunzătoare creşterii temperaturii nu se realizează. Ciclul combinat de
producţie cu gazeificarea integrată a cărbunelui permite în prezent atingerea unor eficienţe în
jur de 45%. Centrale pilot de mărime industrială sunt funcţionale în Olanda, Spania, etc.
O altă opţiune de ardere este cel cu ciclul combinat cu pat fluidizat sub presiune, unde
în acest proces, patul fluidizat sub presiune constituie camera de ardere a turbinei de gaz.
Pentru a se putea folosi această tehnologie, temperatura internă în turbina de gaz în
acest proces este limitată la circa 900oC, cu randament de circa 42–45%, o astfel de
termocentrală găsindu-se la Stockholm.
În cazul unui proces cu ciclu combinat cu ardere sub presiune directă a cărbunelui
pulverizat, focarul constituie de asemenea camera de ardere a turbinei de gaz (figura 5).
Astfel, procesul de ardere e legat de ciclul cu pat fluidizat, dar are un potenţial de eficienţă
considerabil mai mare, de aproximativ 50 %. Totuşi, sunt necesare eforturi considerabile în
cercetări şi dezvoltare, în particular problemele încă nerezolvate a cenuşii şi a separaţiei
alcaline de gazul fierbinte înainte de admisia în turbina de gaz, au dus la folosirea acestui
procedeu pe termen mediu, în cel mai bun caz. Un astfel de proiect de cercetare este în
prezent implementat de firma STEAG, împreună cu alte firme germane.

Fig. 5 Integrarea arderii cărbunelui gazeificat, a arderii cu pat fluidizat sub presiune şi a
arderii cărbunelui pulverizat sub presiune în termocentralele cu ciclu combinat
În ciuda temperaturilor mari care apar, procesele combinate cu arderea patului
fluidizat sub presiune sau cu gazeificarea cărbunelui nu au reuşit să atingă randamente
semnificativ mai mari decât procesele cu abur convenţionale cu parametri ridicaţi.

3. Concluzii.
În ultimii ani diverse concepte de termocentrale au fost dezvoltate pentru a se
beneficia de termocentralele cu ciclu combinat (gaz – abur) folosite pentru cărbune având o
eficienţă mai mare. Totuşi, datorită progreselor făcute între timp în construcţia de
termocentrale, acest tip de termocentrală a continuat să fie cea mai eficientă din punct de
vedere economic. În majoritatea cazurilor, arderea cărbunelui pulverizat îşi va găsi folosirea,
deşi arderea cu pat fluidizat este o alternativă bună în anumite condiţii.
Dacă competiţia dintre cărbune şi gazul natural în piaţa producţiei de electricitate se
va menţine, sunt motive importante pentru presupunerea păstrării poziţiei dominante a
cărbunelui pe termen lung. De asemenea tehnologia bine pusă la punct în termocentralele cu
cărbune, este un avantaj al cărbunelui, iar rezervele mai mari de cărbune vor conduce la un
preţ de cost mai redus al acestuia în defavoarea gazului.

4. Bibliografie
1. Scholtholt, H. - Kohle, Umweltschutz und Wirkungsgrade: Die leistubgsfahigkeit
moderner Steinkohle-Kraftwerke. Steinkohle 1996 – Energietrager mit Zukunft? Dortmund,
29./30.05.1996

2. Dr. ing. Cozma V., Drd. ing. Popescu C., Drd. ing. Purcel L. – Tehnologii de ardere a
combustibililor în termocentrale şi îmbunătăţirea lor, SOCER – (10 - 11).XII.2001 - Craiova