Sunteți pe pagina 1din 2

Comunisti si legionari in Romania postbelica.

Cum a negociat Ana Pauker un pact


de neagresiune cu Garda de Fier
Bogdan Iancu,

Anii de dupa Al Doilea Razboi Mondial au fost tulburi in Romania. Regimul comunist a incercat sa-si
consolideze puterea si sa controleze toate segmentele societatii. Putina lume cunoaste probabil ca atunci au avut
loc negocieri si aliante intre doi dusmani ireconciliabili: comunisti si legionari.
Istoricul aradean Antoniu Martin spune ca ceea ce a conferit anilor 1944-1948 aspectul de turnura in istoria
romaneasca a fost mutatia profunda care s-a produs, odata cu accesul comunistilor la putere, in orientarea
spatiului societal romanesc.
Cucerirea puterii de catre comunisti, dincolo de prezenta sovietica decisiva, a fost facilitata de fragilitatea
politica, economica si morala a societatii noastre postbelice.Faptul ca reprezentau o minoritate organizata
conferea comunistilor avantajul unitatii politice, al centralizarii informatiei si al actiunii coerente.
,,Imediat dupa 23 august 1944, propaganda lor s-a amplificat si s-a organizat in jurul puterii, spre a o cuceri si a
o consolida. Crearea in martie 1945 a Ministerului Propagandei, cu largi atributii in aspectele vietii publicistice,
stiintifice, literare, artistice, denota interesul fundamental al comunistilor pentru producatorii de discurs. In
paralel, prin intermediul scolilor de partid au fost formati mii de propagandisti si agitatori care urmau sa
actioneze la toate palierele societatii. Intre anii 1944-1947, PCR nu a facut altceva decat sa continue tipul de

discurs predominant in societatea romaneasca interbelica, cand fragilitatea democratiei dusese la instaurarea
dictaturii regale in 1938", spune istoricul aradean.
Acesta precizeaza ca ideologia si mentalitatea nationaliste aveau deja un teren prielnic in structurile
nedemocratice, deja formate. In aceste conditii, nu trebuie sa ne mire raporturile ambivalente dintre PCR si
miscarea legionara in perioada instaurarii comunismului. Acest aspect este demonstrat si de traiectoria socio profesionala si chiar politica a unor lideri legionari aradeni dupa 23 august 1944.
,,Constienti de slabiciunea partidului lor - sub 1.000 membri in august 1944-, liderii PCR au adoptat tactica
recrutarilor in masa. In luna septembrie acelasi an, liderul PCR, Ana Pauker a negociat un pact de neagresiune
cu seful Garzii de Fier, Nicolae Patrascu. PCR oferea astfel amnistierea oricarui legionar care se preda benevol,
in contextul in care peste tot in tara se formasera detasamente legionare inarmate. Ca un semn de bunavointa,
legionarii arestati anterior au fost eliberati. In acest context, nu trebuie sa mire faptul ca numerosi simpatizanti
legionari au trecut in tabara comunista, fie din considerente de pur oportunism, fie pentru a capta bunavointa
autoritatilor noului regim in vederea stergerii activitatii din trecut. Interesanta este replierea pe pozitii cel putin
neutre fata de noul regim a unora care fusesera anterior propagandistii Legiunii in plan local", mentioneaza
Antoniu Martin.
Acesta il da ca exemplu pe preotul profesor Ilarion Felea, care fondase in 1940 primul cuib legionar in Arad ,,Sf. Ioan Gura de Aur". Acesta a adoptat imediat dupa august 1944 o atitudine ,,loialista" fata de regim,
acceptand anumite obligatii impuse de puterea politica, dar respingand tendintele de propaganda antireligioasa
ale regimului. Prin aceasta atitudine, Felea era exponentul unei tendinte destul de consistente in cadrul BOR,
prin care se afirma respectul fata de puterea politica si deciziile sale, cu conditia respectarii libertatii credintei
religioase. In aceeasi orientare s-a incadrat si preotul Tudor Demian care, dupa momentul august 1944, a scris o
serie de articole de circumstanta despre rolul Bisericii in noul context politic, conditia muncitorilor etc.
Istoricul mai spune ca atitudinea contradictorie a regimului comunist fata de legionari a permis unora dintre
acestia sa-si continue viata profesionala si chiar sa-si consolideze pozitia sociala. Astfel, preotul Aurel Moise,
intrat in miscarea legionara in 1949, ca student la Academia Teologica, seful unui cuib legionar si participant la
rebeliunea din ianuarie 1941, a devenit intre anii 1945-1953 preot paroh in cartierul Sega din Arad. Alexandru
Budai, absolvent al aceleasi Academii, legionar din 1940, a lucrat intre anii 1945 si 1958 la Protopopiatul
Ortodox din Arad.
,,Cazurile de mai sus ilustreaza perfect dinamica raporturilor dintre statul comunist si biserica in primii ani
postbelici", incheie istoricul.
Va mai recomandam:
Miscarea Legionara a fost sprijinita puternic de preoti
Cum a trecut presa romana de la legionari la Antonescu fara sa clipeasca