Sunteți pe pagina 1din 2

Poezia Testament deschide volumul care se constituie ca debut editorial,

in anul 1927, si reprezinta o arta poetica, definind crezul artistic al


poetului in ceea ce priveste estetica uratului, ca dimensiune
fundamentala a creatiei lui Tudor Arghezi. In volumul cu titlul Cuvinte
potrivite au mai aparut si alte poezii precum: Melancolie, Psalmi,
Din drum, Mahniri, Din nou , Despartire, De-a v-ati ascuns, Ex
libris, Cantare, Niciodata toamna etc.
Titlu sugereaza mostenirea spirituala si creatia pe care poetul o lasa
urmasilor sai. Poetul este aici un cautator , un deschizator de drumuri, iar
poezia este o cale, un drum, o treapta: Prin rapi si gropi adanci,/ Suite de
batranii mei pe branci. Poetul este o abstractie care prind viata, iar poezia
devine un ideal: Am luat cenusa mortilor din vatra/ Si am facut-o
Dumnezeu de piatra.. In sfarsit, poetul nu e decat un depozitar al datinii,
iar poezia un testament spiritual al unui intreg popor: Nu-ti voi lasa drept
bunuri, dupa moarte,/ Decat un nume adunat pe-o carte..
In text este concentrata o singura tema poetul si poezia, iar motivele sunt
sugerate prin expresii caracteristice pentru stilul autorului: statuia
(Dumnezeu de piatra), osemintele (osemintele varsate-n mine, cenusa
mortilor din vatra), timpul (si framantate mii de saptamani), copacul
(E-ndreptatirea ramurei obscure/ Iesita la lumina din padure) si, nu in
ultimul rand, omul, care se regaseste in diferite ipostaze ( poetul, fiul,
strabunul, stapanul, domnita, robul).
Stilul anticalofil arghezian se prefigureaza cel mai bine in Testament,
intrucat textul este construit secvential, mai mult ca o insiruire de motive si
imagini sugestive si cat se poate de expresive. Epitetele se caracterizeaza
prin vigoare (tap injunghiat), prin cromatica ( plopi caramizii), prin
contrast ( veseli asasini) si prin capacitatea de a sugera (intinsa lenesa
pe canapea). Acest stil unic cultiva originalitatea expresiei si
ambiguitatea.
Renuntarea la ritm, rima si regulile de versificatie clasice ii da textului
arghezian un aspect migalos; nu are acea muzicalitate si acel ritm cu care
ne-am obisnuit la poetii de dinaintea lui precum Mihai Eminescu, George
Cosbuc, Vasile Alecsandri etc.
Pentru Tudor Arghezi, poezia inseamna forma cea mai inalta a
spiritualitatii unui popor, realizata cu mare efort si lasata generatiilor

viitoare, spre continuitatea unei civilizatii, asa cum bunurile lasate prin
testament pot contribui la o usurarea a vietii celui care le primeste.