Sunteți pe pagina 1din 1

Un entuziasm inocent mi-a inglobat mintea si sufletul cu iluzii din trecut.

Simteam
din nou prezenta acelui inger, a carui vesminte deveneau mai albe si mai
stralucitoare cu fiecare lacrima ce o varsam de dorul lui.Ochi atat de negri ca ai mei
nu mai pot ascunde fericire, ci lacrimi sumbre si amintiri peforate de durere.
Dar tu ai inghetat, ochii tai sticlosi nu mai adapostesc iubirea de alta
data.Vocea ta nu mai are ecou in inima-mi strapunsa de indiferenta, iar
imbratisarea ta e rece precum o ploaie de toamna ce-si revarsa emotiile, lasand
pamantul fara suflare.
Sorele a apus de mult, iar miezul noptii mi-a spulberat linistea profunda ce nu a
existat niciodata, era doar o iluzie.Doar unul poate vorbi, iar suspinele mele ti-au
furat glasul.Te intreb, dar nu imi poti raspunde, si totusi simt din nou gustul amar al
cuvenitelor ce mi le rosteai pe atunci.
E prea tarziu si trebuie sa pleci.Aud zorile cum iti spotesc adio.Nu te uita inapoi,
caci vreau sa zambesc din nou.Sperantele s-au intors si stau la capataiul meu,
spunandu-mi vorbe dulci pentru a-mi readuce fericirea.Stinge stelele in urma ta,
caci vreau sa vad din nou razele soarelui, dar vino din nou de cate ori te voi chema,
scumpul meu inger.