Daniel Medvedov

Alexandra Nego

T P I
andem

Madrid
New York
2016

oetry -

ubire

Alexandra Nego

si vraja ne prelinge
cand ma plimbam si prin oras
a fost si nu demult
se spune ca esti chiar codas
de vorba aia ascult.
am cracii roz si merg agale
si-s mandra in toate cele
iar tu te uiti cu jind se pare
de stii ca-s ale mele.
si iau iphonul si il mangai
si selfie-uri dulci imi trag
ma admir din diferite unghiuri
si iti fac cu ochiul drag.
esti mult prea cool din firea ta
si imi zambesti in fata
iar eu raspund in sinea mea
tu-mi faci mintea creata.
si pas cu pas pe urma ta
alunec pe carare
o sa te urmez de acum as vrea
cu drag si inflacarare.
si cand in pat o sa te intinzi
asa dintr-o suflare
cu miinile tu ma cuprinzi
ca intr-o asamblare.
iar eu ascult tremurator
din umeri dau , din sale
ma misc ades cutremurator
alunec in visare.
in visul care am cazut
parca in spagat plutesc
tu tragi de mine ca de lut
hai mandra ca amortesc.
esti mandru ca un voievod

si paru-i pe carare
iar din maieu iti faci un nod
e timp de dezbracare.
iar ochii mari si minunati
se invart ciudat, isteric
ca bulgarii teleghidati
nu sunt in teleferic.
pe tine ma asez din nou
ca sa te indopi de acuma
nu te uita ca la tablou
trage la jug intr-una.
esti de dorit de acum nespus
si din figuri te lasa
eu-s nebunatica de sus
aseaza-te, ma apasa.
nu giugiulesc cuvant ales
te vreau doar ca motorul
sa stiu ce am de cules
din tine tot odorul.
si vreau chiar toata faima ta
pocneste o sarutare
si vreau sa stiu de asemenea
ce ai tu in zestrare.
si scriu acuma pentru tine
strofe multe. mii de zile
mi-am rupt si tastele in fine
zburand atatea file.
iar ochii mei falfaitori
la locul lor ramin,
iti pui in gura scobitori
te rogi ca un hapsin.
te apuca un amor nespus
iubirea ti se linge
ma inalti pe trepte tot mai sus
si vraja ne prelinge.

Daniel Medvedov
raspuns
................
esti cinica
sarcastica
sardonica
ironica
dar tu ma-nnebunesti
eu as citi si as minca cu lingurita
de mii de ori acest poem

M-ai vrajit
Ma simt cotrobait
Prin toate ungherele cele mai intunecoase
Ce zic
Nu pin-la piele
Pina chiar la oase.
Te uiti cu microscopul plin de stele
La omul asta strimt
La cap
La inteles
La buzunar
La cint
Nu vrea nimic
E ca un mormoloc
Dar ai vazut tu cum se misca mormolocii
Ca nu-i poti prinde nici macar cu o penseta
Chiar daca-noata in apa din chiuveta.
E drept
Am fost vrajit la tirg
De tarancuta florareasa
Deja nu pot sa ma intorc, din nou
Acasa.
Raman pe-aici prin tirg,
Ma bramburesc printre tarabe
Te-astept la colt cind termini
Florile sa vinzi
La toate acele babe.
Noi prin oras sa ne plimbam
De mina luati ca mirii
Iubire naturala
E doar miscarea firii.

Prin lumea-ntreaga ne plimbam

Plecam, venim,
Privim si la vitrine
Noi amindoi facem un team
Unul la altul noi ne dam.
Eu ma dau la tine
Tu te dai la mine
De mine te-ai lipit tu ca un scai
Iar eu de tine,
Ca un maracine.
Imi tot vorbesti de maci si de lalele
Nu-mi plac nici flori frumoase
Nici peisaje
Nici statui de marmura
Si nici lulele
Par toate astea scoase
Din lada de zestre a lui Makelele.
Cu cracii-n sus tu pari prapastia de la muntele numit
Negoiul, sau Moldovean,
Sau Omul,
In fine,
E natural sa pari asa
Dar e captivant
In loc s-o dau eu en avant
O dau marche-arriere
Sau cum se spune aici pe romaneste
In marsalier o dau
Ca la tot omul
Ii vine frica ca la uliul ce coboara
In curte la gaini
La moara.
Ce rozalie esti
Ramin ca inghetat
O podoaba
De la ce tirg te-am cumparat?
Te aranjez ca pe un joc de sah
Pe fiecare patratel ai tu ceva de pus
Iar eu
Al reginei sint nu numai sclav dar si supus.
Ma misti de -colo pina -colo
Ma scoti din joc
Te vei incorona si iarasi
Pare ca ea ma va scoate din nou la loc
E o teatralizare
O adevarata fapta si realizare.

Tu pentru mine esti ca si imensul tobogan

Pe care eu alunecam din cer de sus
Cind m-am nascut ca si cum as cadea
Dintr-un burlan
In poala mamii
Si se pare ca ea se cheama AILATAN
Stai linistit
Trebuie sa i-l citesti intr-o oglinda
E un palindromic rit
In lumea cea vizibila totul e invers
Si ca atare trebuie inversat
NATALIA e citit si e citat.
Vin-o cu mine zeita minunata
Eu cozile ti-oi impleti
Am multe jucarii
La apa de izvor tu ma imbii
La nucile de coaja verde
Ce negru este parul tau
In umbra lui ca pana corbului
Oricine ca se pierde.
Ai inflorit in fata mea
Petale si pistile
Botanica esti tu
O floare-a mea
Mirosuri si culori iubite de zambile.