Sunteți pe pagina 1din 54

Scoala Sanitara Postliceala Sf.

Ioan

Proiect
Anatomia si Fiziogia Omului

Bolile Sistemului Digestiv

Profesor Coordonator:

Elev:
Muresan Lidia
1S1

Brasoveanu Gheorghita

An Scoalar 2016

Cuprins:

Introducere..............................................................................................................3
Capitolul I: Aspecte generale ale bolilor digestive.
1.1 Structura si functiile sistemului digestiv............................................................5
1.2 Factorii de risc ai bolilor digestive....................................................................12
1.3 Principalele forme ale bolilor digestive............................................................13
Capitolul II: Caracteristici specifice ale bolilor digestive.
2.1 Implicatiile medico-sociale ale bolilor digestive...............................................16
2.2 Masuri de profilaxie si de combatere a bolilor digestive...................................17
2.3 Servicile sociale acordate persoanelor diagnosticate cu boli digestive.............18
Concluzii si recomandari......................................................................................19
Bibliografie.............................................................................................................

Introducere
Bolile digestive sunt boli de larg rspndire n populaie, ocupnd un loc
important n morbiditatea general. Ponderea mare pe care o au aceste boli n
patologia general, potenialul mare invalidant al unora din ele, interaciunile lor cu
factorii de mediu i de alimentaie, fac necesar cunoaterea lor n stadiile ct mai
incipiente, pentru tratarea i prevenirea complicaiilor lor. Jucind un rol important
in nutritia organismului, aparatul digestiv este cunoscut traditional prin bolile acute
infectioase si mai putin prin bolile sale cronice. Dintre acestea din urma maladia
ulceroasa- la care pot fi alaturate gastritele si duadenitele, eteropatiile si
hepatopatiile cronice, se detaseaza azi prin particularitatile de frecventa si etiologie
in populatii si prin multiple consecinte personale, familiale si social-economice.
Fiind declansate direct de factori cauzai sau de consecinte ale unor boli generale ori
locale, maladiile digestive cronice (cu exceptia tumorilor) debuteaza si se manifesta
la virstele tinere si adulte. Sub aceasta forma cu incidente medii , iar numarul
bolnavilor cronici este constant in crestere, severitatea formelor de boala determina
spitalizari repetate, iar unele din acestea necesita interventii chirurgicale. Caracterul
lor creste invalidant, genereaza un volum important de concedii medicale, si
pensionari la virstele cele mai productive, pentru care aspecte sunt cunoscute ca o
patologie dominanta a virstelor active. Dau pierderi pramature de vieti omenesti, iar
morbiditatea intregului aparat digestiv constituie a IV- a cauza in tabloul
mortalitatii. Aceste boli nu beneficiaza de mijloace preventive specifice si nu au
inca terapii eficiente. Utilizarea metodelor si tehnicilor de diagnostic ambulatoriu
poate degreva spitalele de un costisitor consum medical. Multiplele implicatii
economice fac din aceste boli o importanta problema de sanatate. Conform datelor
statistice prezentate de catre Biroul National de statistica, morbiditatea populatiei
peprincipalele clase de boli in 2007 a costituit 2375,5mii de cazuri, dintre care cu
boli digestive a constituit 288, 6, bolnavi inregistrati, iar cu diagnosticul stabilit
pentru prima data a constituit 69,9 din totalul de 1164,mii de cazuri. Nivelul anual
al incidentei tuturor bolilor aparatului digestiv la adulti in Republica Moldova
(2000) este de 49.197 cazuri noi la 100 mii locuitori sau 14.9 % din totalul bolilor,
reprezentind a III-a clasa in tabloul incidentei.
In cadrul bolilor digestive nivelul cel mai inalt il au gastritele, si duadenitele,
enteritele si colitele neinfectioase, litiaza biliara si colecistitele, boala ulceroasa si
ciroza hepatica, cu frecvente mai mari la genul feminin pentru litiaza biliara si
ciroza hepatica. Litiaza biliara si colecistitele, gastroduodenitele, maladia
ulceroasa, enterocolitele neinfectioase(mai frecvent in prima parte a vietii active) si
ciroza hiepatica (mai frecvent in a doua parte a vietii active) acupa ponderea cea
mai mare de spitalizare. La personalul din productie indicii morbiditatii ci
3

incapacitatea temporara de munca cauzata de bolile aparatului digestiv au constituit


46, 3 la 100 de lucratori, numarul de zile 293 la 100 lucratori durata medie a unui
caz 18, 6 zile. In structura incapacitatii temporare de munca, bolile aparatului
digestiv reprezinta a V-a cauza dupa bolie organelor respiratorii, unele afectiuni ale
sistemului ostiomuscular, traumatisme si bolie cardiovasculare. Aproape 2/3 din
absenteismul bolilor digestive este dat de bolile cronice: 32%- de boala ulceroasa si
gastrite, 19%- litiaza biliara si colecistitele, 8% hepatita cronica si ciroza
ficatului(cu tendina de crestere)si 6%- de enterocolitele cronice.

Capitolul I:
1.1 Structura si functiile sistemului digestiv.
Sistemul digestiv (digestia) are loc intr-un tub lung de 9m, in tubul digestiv care
incepe cu cavitatea bucala (pe aici intra hrana) si se termina cu rectul (pe aici se
indeparteaza substantele neasimilate). Sistemul digestiv se compune din: cavitatea
bucala, faringe, esofag, stomac, intestinul subtire, intestinul gros si glandele
anexe (vizica biliara, ficatul, pancreasul).
Cavitatea bucala este primul segment al tubului digestiv, care comunic cu
exteriorul prin orificiul bucal gura i cu faringele prin istmul faringian, avnd rolul
de rezonant sonor pentru vocea produs de coardele vocale, n parte rol n respiraie
i funcia cea mai important este calea de introducere a hranei. In cadrul cavitatii
bucale putem delimita dintii si limba care au rol important in procesul de
masticatie, deglutitie. Astfel, dintii sunt formatiuni osoase special adaptate la
masticatie. Din aceasta cauza, ei prezinta cel mai inalt grad de mineralizare si deci
si duritatea maxima. Limba este un organ musculos, care indeplineste functii
mecanice si senzitive. Ea intervine in mod activ in: mestecarea alimentelor,
inghitire si in fonatie (vorbire, cantat). La suprafata limbii se gasesc diferiti
receptori, precum si organele gustative. Urmatoarea portiune a sistemului digestiv
este faringele. Faringele reprezinta un conduct musculo- membranos cu lungimea
de 12-13 cm. Functiile principale ale faringelui sunt: deglutitia, functia senzoriala,
functia imunologica,functia respiratorie,functia fonatorie.
Deglutitia este un act reflex, declansat de bolul alimentar ajuns la nivelul bazei
limbii.
Functia respiratorie. Faringele participa in timpul pasajului aerului inspirat sau
expirat prin rino- si orofaringe deglutitia este inhibata.
Functia senzoriala, perceperea gustului se realizeaza atat la nivelul papilelor
linguale gustative cat si prin receptori de la nivelul orofaringelui. Senzatiile

gustative fundamentale sunt: dulce, sarat, acru (percepute la nivel lingual) si amar
(perceput faringian).
Functia imunologica este asigurata de tesutul limfoepitelial grupat in asa-numitul
inel al lui Waldeyer si care cuprinde: tonsila faringiana, tonsilele palatine, tonsila
tubara, tonsila linguala de la baza limbii. Functiile de supraveghere imunologica
specifice tonsilelor sunt urmatoarele:
tonsilele produc limfocite;
la nivelul lor se realizeaza expunerea limfocitelor de tip B si T la antigenii uzuali
si in acest mod se asigura productia de limfocite mesager si limfocite cu memorie;
plasmocitele de la nivel tonsilar secreta toate tipurile de imunoglobuline;
limfocitele imunoactive de la nivel tonsilar patrund in torentul sanguin si limfatic.
Functia fonatorie. Cavitatea bucala, faringele si limba sunt importante in vocea
articulata si in realizarea timbrului specific al vocii prin modularea sunetului
fundamental emis la nivelul corzilor vocale.
Esofagul este un tub, ce leag faringele de stomac. Pereii si musculari produc
contracii ondulatorii, care ajut la transportarea hrnii din cavitatea bucala spre
stomac. Are o lungime de 18- 26cm. Esofagul este mpartit n mai multe portiuni:
el incepe la nivelul gatului, unde se gaseste n spatele traheei, apoi trece in torace,
unde se gaseste n spatele traheei si bronhiilor si n imediata vecinatate a aortei.
Esofagul transporta mncarea n stomac prin contractii asemanatoare unor unde.
Procesul de inghitire a alimentelor, care poarta numele de deglutitie, se realizeaza
prin mecanisme de control voluntare si involuntare. Prin mestecarea alimentelor si
amestecul acestora cu saliva se realizeaza bolul alimentar, care e transportat apoi in
faringe, si apoi, prin contractia faringelui bolul alimentar trece in esofag. n
continuare, procesul de deglutitie se realizeaza involuntar, prin contractii
involuntare, coordonate, ale muschilor netezi din tunica musculara a esofagului.
Procesul de digestie ncepe de fapt n gura, unde mncarea este amestecata cu
saliva, care contine un lubrefiant pentru a usura transportul mncarii si enzime
care digera partial hrana.
Stomacul este un organ tubular n forma de J, si reprezinta mai degraba o dilatatie a
tubului digestiv, care se continua n partea de sus cu esofagul, iar n partea de jos cu
duodenul. Volumul lui este de cca.30 ml la nou-nascut, si creste pn la 1,5-2l la
varsta adulta. Stomacul functioneaza ca un rezervor capabil sa stocheze cantitati
mari de alimente, permitnd astfel hranirea intermitenta. Tot aici se initiaza
procesul de digestie, iar continutul stomacului este eliberat controlat si in cantitati
mici, astfel incat hrana sa ajunga in duodenul care are un volum mult mai mic. n
stomac, hrana este amestecata cu sucul gastric. Acesta contine acid gastric, mucus,
enzime proteolitice care digera proteinele. Sucul gastric mai contine si cantitati
foarte mici de lipaza, care au o contributie neglijabila la digestia grasimilor
5

(trigliceridelor) din dieta. Reducerea marcata a secretiei gastrice apare ca rezultat al


atrofiei gastrice (disparitia glandelor gastrice, prezenta cel mai adesea la vrstnici),
a rezectiei gastrice chirurgicale (cnd se indeparteaza portiuni mai mari sau mai
mici din stomac), a administrarii medicamentelor antisecretorii (Ranitidina,
Famotidina, Omeprazol). Aceasta poate ca rezultat afectarea de ansamblu a
digestiei si absorbtiei nutrientilor cu scadere in greutate, deficit de vitamina B12 ce
se manifesta prin anemie si tulburari nervoase, risc crescut de infectii intestinale,
lipsa de fier cu anemie. nteaga activitate a stomacului, de secretie si mecanica este
influentata de sistemul nervos central, astfel incat cauza multor simptome
dispeptice (dureri epigastrice, greata, balonari) poate fi data de fapt de un
dezechilibru nervos: stress, oboseala nervoasa.
Intestinul subtire este partea din tubul digestiv care face legatura dintre stomac si
intestinul gros. Este un tub elastic si moale de muschi si membrane intestinale, care
sta strns rasucit in cavitatea abdominala, si care intins poate ajunge la o lungime
de 6m. In intestinul subtire se disting trei parti: duodenul, jejunul si ileonul.
Duodenul are forma literei C si este asezat in spatele abdomenului prin muschiul
peritoneal, celelalte parti fiind acoperite de peritoneu numai pe fata lor
anterioara.functiile acestuia sunt descompunerea grasimilor in acuzi grasi,
descompunerea carbohidratilor complecsi in glocoza, transformarea proteinilor in
acizi simpli, absorbtia aminoacizilor, acizilor grasi si a glucozei in singe.
Intestinul gros are o lungime de 1,5m si o latime de 6,5 cm. Este impartit in 4
sectiuni principale: cecum, colon, rect si canalul anal. Prima portiune a intestinului
gros este colonul, care incepe in partea dreapta a abdomenului. Ileonul se varsa in
colon deasupra capatului sau inferior. Segmentul inchis de sub aceasta jonctiune cecum, de forma unei pungi din care se prelungeste apendicele. Colonul traverseaza
abdomenul pe sub stomac, inainte sa se curbeze din nou brusc in jos. Partea din
colon care ajunge la pelvis se numeste rect- o portiune de trecere de aproximativ 12
cm lungime, care se termina in canalul anal.
Unit cu partea superioara a stomacului, duodenul este portiunea initiala a
intestinului subtire cu rol in digestia eficienta a hranei. Are o forma de potcoava ce
inconjoara capul glandei pancreatice. Peretele duodenului are doua straturi
musculare care se contracta si se relaxeaza alternativ, contribuind la deplasarea
continutului alimentar in timpul digestiei. Deasupra stratului muscular se gaseste
submucoasa ce contine multe glande care secreta mucusul protectiv. Aceasta
previne autodigestia duodenului sau lezarea lui de catre compusi acizi reveniti din
stomac.
In stratul superficial al duodenului, mucoasa, se gasesc glande care secreta un
suc alcalin ce contine unele dintre enzimele necesare pentru digestie. Sucul
6

actioneaza, de asemenea, pentru a neutraliza secretia gastrica acida. Celulele


mucoasei necesita o reinoire constanta. Ele se multiplica mai rapid decat oice alte
celulue ale organismului: din o suta de celule, una este inlocuita la fiecare ora pe tot
parcursul vietii. Intestinul gros:
-depoziteaz temporar deeurile provenite din digestie i apoi le elimin din
organism sub form de fecale;
-asigur absorbia apei, a ionilor minerali, a aminoacizilor i a vitaminelor.
-realizeaz, prin microflora care se dezvolt aici, sinteza unor vitamine i a unor
enzime.
-este o cale de eliminare a flatusului.
-secret, prin glandele sale, un lichid alcalin, ncrcat cu fermeni, vscos, cu rol
lubrifiant, enzimatic i protector asupra mucoasei.
Glandele anexe(pancreasul, ficatul si vezica biliara). Organele anexe aparatului
digestiv au rol doar n digestie. Acestea sunt ficatul, vezica biliar i pancreasul.
Ficatul produce bila, iar vezica biliar o depoziteaz i o vars n tractul
gastrointestinal. Pancreasul de asemenea vars n intestinul subire bicarbonat i
diverse enzime care au i ele un rol important n digestie. Aceste dou organe
secretoare au doar rol in digestie.
Functiile sistemului digestiv. Alimentele sunt substante complexe care se clasifica,
dupa originea lor, in: alimente de natura animala (carnea, ouale, laptele etc),
alimente de natura vegetala (legumele, fructele, cerealele, uleiurile etc.) si alimente
de origine minerala (sarurile, apa). Dupa compozitia chimica se clasifica in
alimente de natura proteica, lipidica si glucidica, apoi vitamine, saruri minerale si
apa. Alimentele nu pot fi folosite de organism in starea in care se gasesc in natura:
este necesara transformarea lor fizica si chimica.
Transformarile constau in desfacerea substantelor alimentare din molecule
complexe insolubile, in substante cu molecule simple, solubile, care pot fi absorbite
prin peretele tubului digestiv. Totalitatea acestor transformari poarta numele de
digestie. O data absorbite, substantele chimice sunt folosite de organism pentru
producerea de energie - rol energetic.Digestia gastrica:
Digestia incepe in cavitatea bucala, ce reprezinta partea tubului digestiv care vine
in directa legatura cu mediul exterior. in gura alimentele sufera modificari
mecanice, fizice si chimice. Masticatia reprezinta totalitatea modificarilor mecanice
care conduc la divizarea si triturarea alimentelor solide si semisolide sub actiunea
combinata a maxilarelor si a dintilor, a limbii si a musculaturi obrajilor. in actul
masticatiei, rolul important il joaca musculatura masticatoare si articulatia temporomandibulara care permit miscari de coborare si ridicare ale mandibulei, de
lateralitate si de propulsie si retragere. Musculatura sta sub comanda directa a
7

sistemului nervos central.


Secretia salivara:
Saliva este un lichid cu o compozitie complexa. in mod obisnuit contine apa,
substante organice, enzime, mucina, diferite alte protide, substante minerale,
cloruri, fosfati, carbonati si altele. Saliva secretata de glandele sublinguale este
bogata in mucina, ca si secretia glandelor mucoasei bucale, pe cand saliva
parotidiana este foarte apoasa. Glandele submaxilare au o structura si o secretie
mixte.
Datorita constituentilor sai, saliva indeplineste mai multe functii:
solubilizeaza anumiti constituenti alimentari, stimuland astfel receptorii gustativi;
curata si umecteaza mucoasa bucala, cu rol in vorbire;
actiune antimicrobiana prin prezenta lizozimului;
rol in eliminarea - excretia: metabolitilor (uree, acid uric), virusuri (poliomielitic,
turbare etc); substante toxice (Hg, Pb etc);
in digestie prin pregatirea alimentelor pentru masticatie, formarea bolului
alimentar si deglutitie;
hidrolizeaza amidonul prin amilaza pe care o contine, desprinzand din el molecule
de maltoza, pe care o desface, prin intermediul maltazei, in glucoza, care este
asimilabila.
Deglutitia:
Prin deglutitie intelegem totalitatea actelor prin care bolul alimentar este transportat
din gura in stomac. Deglutitia se efectueaza in trei timpi:
- Timpul bucal cuprinde trecerea bolului alimentar din gura in faringe.
- Timpul faringian, desi cel mai scurt ca durata, este cel mai complex, implicand
coordonarea a numeroase si complicate miscari, faringele reprezentand locul de
incrucisare a cailor aeriene si digestive. Calea nazofaringiana este inchisa prin
ridicarea valului palatin. Trecerea alimentelor inapoi in gura este oprita de baza
limbii in contractie. Laringele este ridicat si tras sub limba si simultan epiglota se
lasa peste deschiderea laringelui. Bolul alimentar ia singura cale libera, calea
esofagului.
- Timpul esofagian - bolul alimentar este condus pe toata lungimea esofagului cu
ajutorul undelor peristaltice. Prin unde peristaltice intelegem unde de contractie
precedate de unde de relaxare.

Figura 1: Structura aparatului digestiv.

1.2 Factorii de risc ai bolilor digestive.


Bolile digestive sunt boli de larg rspndire n populaie, ocupnd un loc important n
morbiditatea general. Ponderea mare pe care o au aceste boli n patologia general,
potenialul mare invalidant al unora din ele, interaciunile lor cu factorii de mediu i de
alimentaie, fac necesar cunoaterea lor n stadiile ct mai incipiente, pentru tratarea i
prevenirea complicaiilor lor. Una din condiiile necesare depistrii, diagnosticrii i
tratrii corecte ale bolilor digestive este prezentarea bolnavului la medic att la apariia
simptomatologiei de debut, ct i pentru controlul periodic al unor afeciuni
diagnosticate, ce trebuie urmrite prin dispensarizarea n dispensare, policlinici, la
cabinetele de consultaii ale spitalelor judeene i al clinicilor universitare. De
asemenea, este necesar cunoaterea factorilor de mediu, factorilor toxici i alimentari
ce pot genera sau agrava aceste boli. Efectele nocive ale alcoolului asupra stomacului,
ficatului, pancreasului, ale tutunului asupra esofagului, stomacului, efectul ulcerogen al
unor medicamente cu producere de HDS,efectul nociv al alimentelor incomplet
pregtite, al meselor neregulate, al stresurilor, impun cunoaterea acestor factori i
evitarea lor n profilaxia bolilor digestive. Factorii de risc ai bolilor digestive sunt
multiple, si de multe ori nu actioneza de unii singuri dar in comun. Ei pot fi arbitrar
grupati in:
1. factori fizici: inclusiv factorul termic, temperaturi inalte sau joase(ale produselor
alimentare).
2. factori chimici: influenta unor medicamente sau substante chimice, asupra mucoasei
tractului digestiv, ca de exemplu aspirina, dimedrolul diclofenacul.
3. factori mecanici: diverse lovituri, sau inghitirea unor corpuri sau obiecte staraine
care afecteaza nemijlocit aparatul digestiv.
4. factori ereditari: se refera la defecte biochimice fundamentale asa cum sunt
aminoacidopatiile prin erori chimice de observatie la nivelul tuburilor renale,
malabsorbtia ereditara de cloruri, polipoza familiala.
5. factori toxici: se refera la diverse substante, din mediu de munca sau casnic care pot
participa la declansarea unor boli cronice., inclusiv si tutunul, alcoolul, care pote
favoriza cancerul, cacitatii bucale, faringelui, laringelui, pancreasului.
6. factorii mediului si modului de viata: multipli si obisnuit asociati, participa cu
importanta pondere in aparitia si intretinerea bolilor digestive, ritmul neregulat in
alimentatie, nerespecatea igienei alimentare, precum si nerespectarea regulilor de
pregatire a hranei, produsele alimentare netolerate,care provoaca tulburari pentru ca nu
pot fi scindate sau absorbite, cele care produc alergii, condimentele, trecerea brusca de
10

la un tip de hrana la altul, alterarea proportiei uzuale dintre produsele alimentare,


conservantii si produsi iritanti din alimente, excesul de bauturi alcoolice,
fumatul.reprezinta factori ce conditioneaza aparitia sau intretinerea gastritelor si
duodenitelor cronice, a bolii ulceroase, a enterocolitelor, hepatitelor cronice, litiazei
biliare.
7. stresul, sau suprasolicitarile psiho-nervoase de diferite intensitati si durate, sunt
din ce in ce mai frecvente in viata de famile, in traiul din centrul populat si in activitatea
ocupationala: stari de tensiune psihonervoasa in relatiile ce alte persoane, insatisfactii
datorita situatiei din famile, sau la locul de munca.

1.4 Principalele forme ale bolilor digestive.


Bolile sistemului digestiv se clasifica dupa mai multe criterii, insa vom enumera citeva
boli, foarte importante, care se intilnesc mai des:
GASTRITELE
Gastrita consta in afectiunea mucoasei gastrice reprezentata de procese inflamatorii,
degenerative, metaplazice, alergice. Aceste leziuni pot avea o evolutie autolimitanta
ducand la cicatrizare sau dimpotriva pot duce la complicatii grave reprezentate in
special de hemoragii sau perforatii.
Gastritele sunt clasificate, din punct de vedere al evolutiei, in acute si cronice.
Din punct de vedere clinic ele pot fi asimptomatice sau insotite de anumite simptome
clinice. Acestea uneori pot fi nespecifice, diagnosticul fiind dificil de stabilit, in aceste
cazuri impunindu-se investigatii paraclinice precum: endoscopia, examenul
histopatologic si investigarea bacteriologica a mucoasei gastrice.
Gastrita acuta este cauzata frecvent de ingestia unor medicamente (aspirina,
antiinflamatorii - gastrita postconsum de AINS), de abuzul de bauturi alcoolice - gastrita
etanolica, meselor copioase, condimentelor sau alimentelor dificil de digerat. In unele
cazuri se instaleaza secundar ingestiei de substante caustice precum acidul sulfuric,
clorhidric, acetic, substante care provoaca rani pe diferite portiuni ale mucoasei gastrice
- gastrita acuta postingestionala. In alte cazuri poate fi provocata de refluxul bilei din
duoden in stomac, in special dupa anumite interventii chirurgicale la nivelul stomacului
ce favorizeaza refluxul bilios.

11

Gastritele acute pot fi clasificate in:


- gastrita acuta simpla;
- gastrita acuta coroziva;
- gastrita acuta alergica.
Evolutia gastritei acute poate fi de scurta durata cu tendinta rapida spre vindecare dupa
administrarea tratamentului adecvat sau dupa indepartarea cauzelor. Neglijarea gastritei
acute poate duce la cronicizare sau complicatii severe.
Gastritele cronice se caracterizeaza prin prezenta unor simptome dispeptice de lunga
durata resimtite de bolnav la nivelul abdomenului superior si sensibilitate dureroasa
epigastrica moderata. Gastrita cronica are o evolutie indelungata de obicei progresiva si
poate duce in timp la atrofia mucoasei gastrice.
O complicatie severa a oricarei forme de gastrita este reprezentata de hemoragia de la
nivelul mucoasei gastrice, manifestarile clinice fiind diferite in functie de cantitatea
sangelui pierdut - de la usoara anemie, la scaune cu sange (melena) si soc hemoragic.
Semnele clinice ale gastritei cronice sunt caracterizate prin senzatii de presiune si arsura
in epigastru, dureri surde permanente, uneori cu iradieri dorsale ce pot fi influentate mai
ales de schimbarea de pozitie sau de miscari.
Gastrita cronica de multe ori, este nemanifesta si se descopera intamplator. Unele
cercetari medicale au aratat ca numai o treime din adulti au o mucoasa gastrica absolut
normala, restul de doua treimi prezentand semne de gastrita.
Atunci cand sunt prezente simptomele, acestea sunt reprezentate la debut de dureri
epigastrice de intensitate variabila si initial fara ritmicitate, care apar de obicei dupa
mese mai condimentate, dupa consumul alimentelor mai acide sau mai greu digerabile,
alcool, etc. Durerile sunt insotite de senzatie de balonare, satietate, mai rar apar chiar
varsaturi postprandiale.
Unii autori sustin ca o gastrita cronica neglijata poate fi urmata de displazie epiteliala cu
dezvoltarea ulterioara a unui adenocarcinom. De aceea se recomanda o abordare
serioasa a afectiunii si efectuarea in scopul diagnosticarii precoce a unor endoscopii si
examinari histologice seriate.

12

Printre cauzele gastritei cronice se mai numara infectia cu Helicobacter Pylori, refluxul
biliar, utilizarea pe termen lung a medicamentelor de tip aspirina si auto-imunitatea
(boala Biermer).
Examenul radiologic poate releva pliuri de mucoasa ingrosata, iar investigatia
gastroscopica cu biopsie va stabili diagnosticul de certitudine.
Diagnosticul diferential se va face cu alte afectiuni cronice ale abdomenului superior
precum ulcerul peptic, hernia diafragmica, esofagita si pancreatita cronica.
Exista o varietate de factori capabili sa produca boala:
1) Factori infectiosi:
- virali;
- bacterieni (toxiinfectii alimentare, enterocolite infectioase);
- micotici (candida - cel mai frecvent);
2) Factori chimici:
- exogeni (medicamente, substante toxice, alcooli);
- endogeni (uremie, acidocetoza).
3) Factori fizici: iradiere;
4) Factori mecanici;
5) Factori alergici (sensibilitate la medicamente);
6) Factori nutritionali (carente proteice, vitaminice, minerale).
Gastritele acute apar n urma unor agresiuni ocazionale, iar cele cronice datorita actiunii
repetate si prelungite a unora dintre factorii amintiti.

13

Simptomatologie: dureri n regiunea epigastrica, accentuate dupa mese bogate, balonari


postprandiale, gust neplacut, greata, regurgitari, uneori varsaturi si diaree, n gastritele
hiperacide creste cantitatea de acid clorhidric.
Din stomac, apar arsuri n regiunea epigastrului si pe traiectul esofagului.
Frecvent se manifesta printr-o senzatie de arsura in partea superioara a abdomenului
numita pirozis, dar poate evolua si fara simptome.
Exista numeroase cauze, cele mai frecvente fiind reprezentate de consumul de alcool,
anumite medicamente (spre exemplu aspirina, analgeticele, AINS - antiinflamatoarele
nesteroidiene, dar si cele steroidiene, pot genera iritatii ale mucoasei gastrice pina la
gastrita si uneori complicatii ale acesteia chiar administrate in doze uzuale la cei
sensibili), abuzul de cafea, consumul alimentelor prea reci sau prea fierbinti, infectia cu
Helicobacter Pylori, ingurgitarea unor substante caustice, anumite boli infectioase,
stresul, etc.

14

La pacientii cu aceasta afectiune se pot constata prin mijloace specifice de investigatie


(radiologie si endoscopie), anumite semne de alterare a mucoasei gastrice, precum si
semne functionale legate de secretia de acid clorhidric.
Tratament
Tratamentul gastritei acute se va face in functie de etiologia sa. In cazul unei gastrite
acute hiperacide vor fi utilizate pentru tratament medicamente din clasele:
- antiacide (amestecuri de substante alcaline cu rol in neutralizarea secretiei acide);
- antisecretorii (substante ce au rolul de a inhiba secretia acida actionind asupra
receptorilor histaminici;
- ranitidina, famotidina, etc. si asupra pompelor de protoni - omeprazolul);
- pansamente gastrice (medicamente ce au rolul de a forma la nivelul mucoasei gastrice
un film protector ce va ajuta la refacerea acesteia).
Cind se va evidentia existenta germenului Helicobacter pilory in mucoasa gastrica se va
asocia un tratament antibiotic de eradicare a acestei infectii: amoxicilina asociata cu
metronidazol.
Cu toate aceste modalitati terapeutice, se va impune regim igienodietetic adecvat de
eliminarea a factorilor iritanti gastrici (alcoolul, tutunul, condimentele, etc.).
Profilaxie
Pentru prevenirea gastritei, exista cateva principii de alimentatie ce pot fi aplicate si
adaptate necesitatilor fiecaruia. Este utila eliminarea zaharul si alimentelor cu aditivi
sintetici - explozia de cazuri de gastrita din ultimii ani este cauzata in buna masura si de
alimentele imbogatite cu E"-uri, intrucat ele pot afecta digestia, favorizeaza (in special
zaharul) dezvoltarea bacteriei Helicobacter Pylori in stomac, sensibilizeaza, in timp,
intreg sistemul digestiv si produc perturbari digestive in lant. Mai ales cei care au
predispozitie sau sufera deja de gastrita trebuie sa evite strict zaharul si alimentele cu
aditivi sintetici (in primul rand cei pentru gust, aroma si colorantii).
Se recomanda renuntarea la consumul de alcool - indiferent de provenienta sau de tarie
- acesta alaturi de tutun este marele inamic al stomacului.

15

Gustul dulce, picant, acru sau amar puternic poate sa declanseze pusee de gastrita
printr-un mecanism simplu: stimularea gustativa intensa produce o secretie puternica de
sucuri gastrice care nu sunt suportate de stomacul sensibilizat.
Fumatul joaca un rol extrem de important in etiologia gastritei si ulcerului - se
recomanda renuntarea cit mai rapida la fumat in cazul suferintei gastrice.

Boala Biermer
Este intalnita mai frecvent la femei decit la barbati si mai ales intre 40 si 55 de ani. Se
manifesta ca o anemie severa, macrocitara, neregenerativa. Se poate manifesta de
asemenea printr-o macrocitoza izolata. Aceasta afectiune se datoreaza unei atrofii a
mucoasei gastrice fundice evidentiata de endoscopie cu biopsii. Atrofia glandelor
fundice priveaza organismul de secretia normala a celulelor parietale ducand la lipsa de
absorbtie a vitaminei B12 - acest lucru putand fi confirmat de testul Schilling. Lipsa
vitaminei B12 ca factor antianemic, va genera tulburari grave la nivelul tuturor
tesuturile organismului.
Boala debuteaza cu tulburari digestive, care pot preceda cu ani de zile anemia. In timpul
anemiei apar trei grupe de simptome: anemice, digestive si neurologice.
Sindromul anemic se caracterizeaza prin paloare asociata cu icter, dispnee, palpitatii,
astenie. La nivelul membrelor inferioare apar edeme, unghiile fiind adesea
sfaramicioase (friabile) si parul uscat. Subfebrilitatea prezentata de unii bolnavi este de
origine metabolica si dispare la cateva zile dupa administrarea vitaminei B12.
Alte manifestari pot fi varsaturile, diareea si anorexia.

Duodenitele cronice
Duodenita reprezint inflamaia acut sau cronic a mucoasei duodenale i apare
farte rar izlat, cel mai adesea fiind asociat cu o gastrit sau cu o jejunit.
Duodenitele cronice sunt provocate de: infestri cu parazii cu sediul n duoden,

16

infectii microbiene atenuate, intretinute de o vezicula biliara infectata; procese


alergice, intoxicaii cu alcool, staz duodenal, afeciuni endocrine.
Simptome. Duodenita acuta izolata este extrem de rar; de regul este asociat:
gastro-duodenit acut, gastro-duodeno-enterocolit acut, simptomatologia ei
confundndu-se n aceste cazuri cu aceea a afeciunilor asociate. De foarte multe
ori, duodenita cronic preced sau nsoete ulcerul duodenal i se manifest prin
dureri n epigastru, paraombilical drept sau n hipocondrul drept i cu senzaie de
arsuri, care apar la un interval de timp dup mese i sunt atenuate prin ingestia de
lapte sau de alcaline; tulburrile acestea nu au periodicitate, apariia lor nsemnnd
apariia ulcerului. Semnele proprii duodenitei sunt greaa, inapetena, senzaia de
vrstur, astenia, cefaleea, iritabilitalea, uneori scderea n greutate.
Evolutia duodenitelor acute este de obicei spre vindecare, prin instituirea la timp a
tratamentului.Duodenitele cronice au o evolutie lung, cu dureri permanente, cu
scurte perioade de liniste.

ULCERUL PEPTIC
Majoritatea ulcerelor peptice pot fi vindecate si recurentele pot fi prevenite prin
eliminarea Ulcerele peptice sunt leziuni la nivelul mucoasei gastrice (a stomacului)
sau a mucoasei intestinului subtire superior (duodenului). Aceste leziuni apar atunci
cand secretiile gastrice - care contin acid clorhidric si o enzima numita pepsina irita si lezeaza mucoasa stomacului. Secretiile gastrice pot afecta si esofagul.

17

Ulcerele peptice din mucoasa gastrica se numesc ulcere gastrice. Cele care apar in
mucoasa duodenala se numesc ulcere duodenale.
Cauze
Doua din cele mai frecvente cauze de ulcer peptic sunt infectia cu bacteria numita
Helicobacter pylori (H. pylori) si abuzul de antiinflamatoare nestroidiene (AINS),
cum ar fi Aspirina.
Desi majoritatea oamenilor sunt infectati cu H. pylori, doar cativa vor face boala
ulceroasa peptica. Unii factori de risc la o persoana cu H. pylori dau o
susceptibilitate crescuta pentru dezvoltarea ulcerului. Acesti factori, unii dintre ei
prea putin cunoscuti, includ:
- fumatul;
- abuzul de alcool;
- antecedente de ulcer;
- stresul fizic determinat de o boala severa sau accident grav (trauma majora,
dependenta de un aparat de ventilatie sau interventia chirurgicala).
Majoritatea ulcerelor care nu sunt cauzate de H. pylori sunt date de AINS. AINS
sunt prescrise pentru a reduce durerea sau inflamatia in boli cronice (de durata
lunga), ca artrita sau durerile de cap (migrenele). Folosite timp de saptamani sau
luni de zile, AINS pot afecta mucoasa tractului gastric, ducand la un ulcer sau
activand un ulcer deja format.
O cauza rara de ulcer peptic este sindromul Zollinger-Ellison. In aceasta afectiune
stomacul secreta in exces acid clorhidric, care afecteaza mucoasa gastrica.
Stressul psihologic, adaugat la alti factori de risc, poate creste sansele de a dezvolta
un ulcer peptic.
Factori de risc
Urmatorii factori de risc pot creste sansa de a dezvolta un ulcer peptic si pot
incetini vindecarea unui ulcer deja existent. Se poate reduce riscul dezvoltarii unui
ulcer prin controlul sau eliminarea acestor factori care includ:
- folosirea antiinflamatoarelor nesteroidiene (ca aspirina);
18

- fumatul;
- abuzul de alcool.
Unii factori necontrolabili pot creste riscul de a dezvolta un ulcer. Acestia includ:
- infectia cu H. pylori, care este cea mai frecventa cauza de ulcer;
- stressul fizic dat de o boala severa sau traumatism (trauma majora, dependenta de
un aparat de ventilatie sau interventia chirurgicala);
- secretii excesive de acid gastric;
- ulcer in antecedentele heredocolaterale (familiare).
Consumul de alimente picante sau de cafea sau de cantitati moderate de alcool erau
considerate a favoriza dezvoltarea unui ulcer. In prezent, nu se mai iau in
considerare. Desi unele alimente sau bauturi nu cresc riscul de a dezvolta un ulcer,
ele pot duce la indigestii sau arsuri retrosternale. Acestea trebuie evitate daca nu
sunt tolerate.
Majoritatea medicilor nu sunt convinsi ca stresul psihologic poate duce la ulcere.
Oricum, in combinatie cu alti factori de risc, stresul poate favoriza dezvoltarea unui
ulcer peptic.
Simptome
Simptomatologia este complexa: durere arsuri, varsaturi, flatulenta, diaree sau
constipatie, anxietate Sindromul dispeptic dureros respecta periodicitatea sezoniera
(primavara si toamna mai ales n ulcerul duodenal, greturile si varsaturile
predomina n ulcerul gastric. S-a constatat ca majoritatea ulcerelor se datoreaza n
principal secretiei de bila anormala.
Simptomele ulcerului peptic variaza si nu sunt esentiale pentru diagnosticul unui
ulcer. Unii oameni pot sa nu prezinte simptomatologie.
Simptomele unui ulcer, ca dispepsia (senzatie de disconfort digestiv, aparuta dupa
mese), pot fi confundate frecvent cu alte afectiuni abdominale, ca refluxul gastroesofagian (RGE).
Simptomele specifice ulcerului sunt:

19

- dureri, sub forma de arsuri sau eroziuni, intre regiunea ombilicala si osul xifoid
(portiunea inferioara a sternului, cunoscuta popular de "capul pieptului"). Cateodata
durerea iradiaza in spate. Durerea abdominala tine de la cateva minute pana la
cateva ore si dispare la administrarea unui antiacid (Maalox, Sucralfat) sau
inhibitor al secretiei acide (Omeprazol, Lansoprazol). Simptomatologia este
periodica, durerea apare si dispare, perioadele cu simptomatologie alterneaza cu
cele fara simptomatologie;
- inapetenta (lipsa poftei de mancare) si scaderea in greutate;
- balonarile abdominale si greata postprandiala (dupa mese);
- voma postprandiala (dupa mese);
- scaun negru, ca smoala sau care contine sange rosu-inchis in cazul unui ulcer
hemoragic;
Simptomele ulcerelor duodenale si gastrice sunt asemanatoare cu exceptia
periodicitatii durerii.
Durerea din ulcerul duodenal poate apare la cateva ore dupa masa (cand stomacul
este gol) si se poate ameliora postprandial. Durerea poate trezi pacientul in timpul
noptii.
Durerea din ulcerul gastric poate apare la scurt timp dupa masa (cand alimentele
sunt inca in stomac).
Unele ulcere nu prezinta simptomatologie si sunt cunoscute sub numele de ulcere
silentioase. Aproximativ jumatate din toate ulcerele nu prezinta simptomatologie,
decat in momentul in care apar complicatiile. Complicatiile unui ulcer pot fi
hemoragia, perforatia, penetratia sau obstructia tractului digestiv.
Ulcerele silentioase sunt frecvente la persoanele in varsta, persoanele cu diabet
zaharat sau cele care consuma multe antiinflamatoare, cum ar fi Aspirina.
Simptomatologia la copii variaza cu varsta:
- copilul mic si prescolar se plange de dureri gastrice;
- adolescentii au simptome mai apropiate decat cele ale adultilor.
intrerupta.
20

Investigarea infectiei cu H. Pylori

Multi oameni sunt infectati cu aceasta bacterie, dar majoritatea nu vor prezenta
simptome de boala ulceroasa peptica. Din aceste motive testarea pentru H. pylori
este recomandata doar persoanelor care:
- au ulcer peptic activ sau antecedente heredocolaterale de cancer gastric sau ulcer
peptic;
- sunt cunoscuti cu antecedente heredocolaterale de cancer gastric sau alte
afectiuni, numite limfoame ale tesutului limfoid asociat mucoaselor;
- dispepsie de alte cauze - testarea H. pylori poate sa nu ajute cu nimic in cazul unei
dispepsii de cauza nonulceroasa;
- doresc sa inceapa tratamentul, daca bacteria este identificata.
Medicii prefera sa testeze toate persoanele care prezinta simptome ulcer-like.
Unii medici recomanda un screening pentru H. pylori inainte de inceperea unui
tratament de lunga durata cu AINS. Screeningul si tratamentul pentru infectia cu H.
pylori au demonstrat reducerea riscului de a dezvolta ulcer la oamenii, care incep
21

un tratament de lunga durata cu AINS. Orice persoana care are tratament cu AINS
trebuie sa discute cu medicul despre riscul existent de a face ulcer in urma unui
tratament de lunga durata cu AINS.
Testele pentru H. pylori nu pot diagnostica o boala ulceroasa peptica sau alte boli
cu simptomatologie ulcer-like. Aceste teste pot evidentia doar prezenta sau absenta
bacteriei. Cele mai frecvente teste folosite pentru evidentierea infectiiei cu H.
pylori sunt:
- biopsia mucoasei gastrice. In timpul unei endoscopii a tractului digestiv superior,
se poate face o biopsie a mucoasei gastrice pentru a testa prezenta H. pylori. O
biopsie este modul cel mai bun pentru testarea H. pylori. Aceasta metoda permite,
de asemenea, stabilirea diagnosticului diferential cu cancerul gastric. O biopsie este
scumpa si necesita o examinare endoscopica mai invaziva decat alte teste folosite
pentru detectarea H. pylori;
- teste serologice pentru detectarea anticorpilor impotriva H. pylori. Un test
serologic este rapid, usor si ieftin. Acest test poate evita efectuarea unei endoscopii
superioare. Testul nu poate face diferenta intre o infectie prezenta si una vindecata,
deci nu este relevanta pentru determinarea stadiului unei infectii;
- testul respirator cu uree. Testul respirator cu uree pentru H. pylori este un test
specific. Spre deosebire de testele serice, acest test va detecta doar bacteriile
prezente la momentul efectuarii testului. Este un test bun pentru verificarea
eficientei tratamentului. Costurile testarii sunt destul de mari;
- testarea scaunului pentru antigeni. Aceasta examinare verifica prezenta antigenilor
H. pylori in scaun. Poate fi folosita pentru identificarea H. pylori ca si cauza pentru
o boala ulceroasa peptica si la verificarea eficientei tratamentului. Unele persoane
care au urmat un tratament pentru infectia cu H. pylori, pot avea nevoie de testari
de control pentru confirmarea vindecarii complete.
Tratament
Daca pacientul a fost diagnosticat cu ulcer peptic de cauza bacteriana (Helicobacter
pylori), va avea nevoie de un tratament cu antibiotice al caror spectru sa includa
H.Pylori (bactericide sau bacteriostatice).
Daca ulcerul este datorat utilizarii antiinflamatoarelor nesteroidiene, se incearca
oprirea utilizarii lor pe cat posibil. AINS pot incetini sau preveni vindecarea unui
ulcer.
22

Medicamentele care reduc cantitatea de acid secretata de stomac sunt folosite


pentru tratamentul oricarei forme de boala ulceroasa peptica. Acestea sunt
antagonistii receptorilor H si inhibitorii pompei protonice.
Modificari ale stilului de viata, renuntarea la fumat, limitarea consumului de cafea
si bauturi alcoolice, reducerea stresului pot accelera vindecarea ulcerului si pot
preveni recurenta ulcerului.
Ulcerele care nu raspund la tratament pot fi ulcere complicate sau pot fi cancere. Se
recomanda efectuarea unei endoscopii, verificarea existentei H. pylori sau
prelevarea de material pentru o biopsie, pe baza careia se poate verifica existenta
unui cancer.
Daca ulcerul erodeaza peretele stomacului sau intestinului pana la perforatie in
cavitatea abdominala sau daca ulcerul continua sa sangereze in ciuda terapiei, este
posibil sa fie nevoie de interventie chirurgicala. Totusi, in prezent, aceste
complicatii sunt rare. Majoritatea cazurilor de boala ulceroasa peptica sunt cauzate
de o infectie cu H. pylori sau utilizarea medicamentelor antiinflamatoare
nesteroidiene (AINS). Medicamentele care inhiba secretia de acid gastric sunt
recomandate pentru toate formele de boala ulceroasa peptica. Daca se identifica
prezenta H. pylori sunt utilizate antibioticele care au actiune asupra acestor bacterii,
in combinatie cu alte medicamente.
Medicamentele eliberate fara prescriptie medicala si unele modificari la stilul de
viata, pot ajuta, de asemenea, la accelererea vindecarii unui ulcer si pot reduce
riscul de recurente.
Deoarece tratamentul farmacologic administrat in bolile ulceroase peptice este atat
de eficient, interventia chirurgicala este aplicata rar in tratamentul bolii ulceroase
peptice. In general, tratamentul chirurgical este rezervat oamenilor care fac
complicatii ale ulcerului, care pot fi fatale, ca hemoragia severa, perforatia,
obstructia. In unele cazuri, chiar si aceste complicatii pot fi tratate fara interventie
chirurgicala.
Riscurile unui ulcer netratat
Multe ulcere netratate se vindeca in cele din urma. Ulcerele recidiveaza in cazul in
care cauzele acestora nu au fost eliminate sau tratate. Daca ulcerele sunt recurente,
pacientul poate avea un risc crescut pentru complicatii grave. Un ulcer gastric, ce
nu raspunde la tratament, poate fi in realitate un cancer gastric. Medicul va

23

recomanda o biopsie din ulcerul gastric inainte de inceperea tratamentului. Aceasta


metoda ajuta la eliminarea suspiciunii de cancer gastric.
Cand se discuta inceperea unui tratament cu AINS in timpul tratamentului pentru
ulcer este mai importanta reevaluarea altor boli pe care le poate avea pacientul,
cardiace, respiratorii sau renale. Aceste boli pot creste riscul de deces daca ulcerul
este hemoragic.

Medicamente pentru reducerea secretiei de acid gastric


Medicamentele care reduc cantitatea de acid produsa de stomac sunt folosite in
tratamentul oricarei forme de ulcer peptic.
- antagonistii receptorilor H (de ex Zantac) reduc cantitatea de acid produsa de
stomac;
- inhibitori ai pompei protonice (de exemplu Omeprazol, Controloc, Nexium) reduc
cantitatea de acid secretata se stomac (sunt in general mai eficiente decat
antagonistii de receptori H);
- antiacidele neutralizeaza acidul gastric.
Aceste medicamente se pot folosi in asociere cu altele, in special daca ulcerul este
dat de infectia cu H. pylori.
Medicamente bactericide pentru H. pylori
Medicul prescrie combinatii de medicamente pentru vindecarea unei infectii cu H.
pylori. Terapia include, de obicei, cel putin doua antibiotice si un inhibitor de acid
gastric (care poate include un inhibitor de pompa de protoni) si uneori preparate de
bismut coloidal (de exemplu Amoxicilina plus Claritromicina plus Lansoprazol).
Tratament profilactic
Unele medicamente sunt folosite pentru a proteja stomacul de efectele utilizarii
prelungite de aspirina sau alte AINS. Aceste medicamente se numesc analogi de
prostaglandine (de exemplu misoprostolul). Se folosesc uneori pentru prevenirea
unui ulcer.
24

Sucralfatul se poate administra de asemenea pentru tratamentul sau prevenirea


ulcerelor gastrice sau duodenale.
Important!
Ulcerele gastrice se vindeca mai greu decat ulcerele duodenale.
Asocierea de medicamente, care include cel putin doua antibiotice, un inhibitor de
acizi (de obicei un inhibitor de pompa de protoni) si uneori, un preparat de bismut
coloidal, este recomandata persoanelor cunoscute cu boala ulceroasa peptica si
infectate cu H. pylori. Aceste terapii vindeca infectiile in proportie de 80-90%.
Succesul tratamentului infectiei reduce sansa de recurenta a ulcerului.
Tratament chirurgical
Interventia chirurgicala este foarte rar necesara in tratamentul ulcerelor peptice.
Exista o oferta foarte mare de medicamente care se compliaza la tratamentul
ulcerelor si eradicarea bacteriei H. pylori reduce recurenta ulcerelor.
Interventiile chirurgicale sunt necesare in urmatoarele cazuri:
- ulcere care nu se vindeca dupa tratamente prelungite si modificari ale stilului de
viata (ulcere peptice neretractabile);
- complicatii posibil fatale ale unui ulcer, ca hemoragia severa, perforatia sau
obstructia.
Metoda chirurgicala in tratarea unui ulcer implica:
- sectiunea unuia sau mai multor nervi ai stomacului (vagotomie);
- largirea deschiderii inferioare a stomacului (piloroplastie);
- sectionarea unei portiuni din stomac daca este nevoie (gastrectomie partiala).
Important!
Deoarece tratamentele farmacologice pentru ulcerele peptice sunt atat de eficiente,
chirurgia este foarte rar utilizata. Daca se recomanda interventia chirurgicala:
- pacientul poate consulta alt medic si poate intreba daca au fost epuizate toate
tratamentele farmacologice;
25

- persoana poate compara costul unui tratament de lunga durata cu costul unei
interventii chirurgicale;
- trebuie cunoscut faptul ca nici o interventie chirurgicala nu poate preveni complet
recurenta ulcerelor.

SINDROMUL DIAREIC
Diareea, consecinta a mai multor cauze, este un sindrom clinico-coprologic,
caracterizat prin emisia de scaune frecvente, neformate, cu resturi alimentare
nedigerate sau incomplet digerate. Clinic, apare sindromul carential: scaderea
ponderala (n greutate), paliditate, astenie (oboseala), reducerea capacitatii de efort,
depresiune psihica, hipotensiune arteriala.
Oameni de toate varstele pot manifesta aceasta conditie care poate fi deosebit de
periculoasa pentru copii si persoanele in varsta, intrucat poate provoca rapid
deshidratare si trebuie sa fie tratata prompt pentru a se evita problemele grave de
sanatate.
La adultii sanatosi cel mai frecvent intalnit tip de diaree este cea acuta sau pe
termen scurt, care dureaza cateva zile si, in general, dispare de la sine, fara niciun
tratament special.
Totusi, in cazul in care diareea dureaza mai mult de o saptamana si este insotita de
deshidratare extrema, sete excesiva, gura si piele uscate, urinare in cantitati mici,
slabiciune severa, ameteala, trebuie contactat urgent medicul.
Este necesara interventia medicala atunci cand este prezenta durerea abdominala
sau rectala, scaunul este inchis la culoare sau este insotit de sange, iar temperatura
este mai mare de 38.5 C. Diareea cronica, in cazul in care simptomele se manifesta
pe termen lung sau reapar frecvent, este un semn de boala grava. La baza acesteia
pot fi: sindromul de intestin iritabil, boala inflamatorie intestinala, infectie cronica
sau sindrom de malabsorbtie al substantelor nutritive.
Examenul de laborator poate indica:
- hipocalcemie;

26

- hipopotasemie;
- hiponatremie (calciu, potasiu si natriu scazute);
- acidoza metabolica, ajungndu-se pna la deficiente hormonale.
Semne si simptome
Semnele si simptomele asociate cu diareea includ adesea:
- scaune moi sau apoase frevente;
- nevoia stringenta de a avea scaun;
- crampe abdominale;
- dureri abdominale;
- febra balonare;
- greata si varsaturi.
Cauze
Cauze mai frecvente n declansarea bolii sunt: nevroze (diareea emotionala),
endocrine (persoanele hipertiroidiene), alergii la medicamente sau alimente,
intoxicatii, descarcari bruste de fiere, insuficienta pancreatica (cu scaune grasoase),
inflamatii intestinale, cauze microbiene sau virotice etc.
Obiectivele terapeutice nespecifice, comune de altfel si altor enteropatii, sunt:
ncetinirea tranzitului, stimularea mucoprotectiei, stoparea procesului inflamator,
corectarea deficientelor nutritionale. Diareile cronice (de lunga durata) beneficiaza
de tratament reflexoterapeutic.
Regimul alimentar trebuie respectat n raport cu tipul diareii (de fermentatie sau de
putrefactie), deci depinde de afectiunea n cadrul careia apare sindromul diareic. La
testarea zonelor reflexe ale intestinului subtire, gros, zona hemoroizi, acestea sunt
deosebit de sensibile. De asemenea, sunt sensibile si zonele corespunzatoare
urmatoarelor organe: tiroida, pancreas, vezica biliara, plex solar, n raport cu
factorii care au produs sindromul diareic.

27

- Sindromul de colon iritabil - Este o cauza functionala a diareei sau constipatiei.


Poate fi cauzat de probleme diferite dar cea mai comuna cauza este trecerea rapida
a continutului intestinal prin colon;
- Boli infectioase - Exista cateva boli infectioase care pot provoca diaree cronica,
cum ar fi giardia lamblia. Pacientii cu SIDA sufera deseori de infectii cronice
intestinale care provoaca diareea;
- Suprainfectia bacteriana a intestinului subtire - Din cauza a mici probleme
intestinale, bacteriile normale din colon se pot multiplica, raspandi in colon si
intestinul subtire. Atunci cand fac acest lucru, acestea digera alimentele pe care
intestinul subtire nu a avut timp sa le digere si sa le absoarba. Mecanismul care
determina dezvoltarea bacteriilor in cazul suprainfectiei bacteriene nu este clar;
- Postinfectii - In urma infectiilor acute virale, bacteriene sau parazitare, unele
persoane dezvolta diaree cronica. Cauza acestui tip de diaree nu este clara, dar in
cazul unora dintre persoane ar putea fi vorba despre o suprainfectie bacteriana a
intestinului subtire. Pot fi prezente si anomalii microscopice sau biochimice,
depistate prin biopsia realizata la nivelul intestinelor;
- Boli inflamatorii intestinale - Boala Crohn si colitele ulcerative declanseaza
inflamatia intestinului subtire si/sau a colonului manifestandu-se diaree cronica;
- Cancerul de colon - Cancerul de colon poate determina diaree sau constipatie. In
cazul in care cancerul blocheaza eliminarea scaunului, este prezenta, de obicei,
constipatia. Uneori, este secretata apa in spatele blocajului si rezulta diareea.
Diareea sau constipatia cauzate de cancer se agraveaza in timp. Persoanele care
sufera de cancer de rect pot avea senzatia de evacuare incompleta a scaunului;
- Constipatia severa - Prin blocarea colonului, scaunul intarit poate determina
aceleasi probleme intalnite in cazul cancerului de colon, discutate anterior;
- Sindrom de malabsorbtie a carbohidratilor - Sindromul de malabsorbtie a
zaharului este inabilitatea sistemului digestiv de a digera si a absorbi zaharurile.
Malabsorbtia este insotita de intoleranta la lactoza, situatie in care consumul de
produse lactate care contin zahar, duce la diaree.
Lactoza nu poate fi descopusa in intestin din cauza lipsei unei enzime intestinale,
lactaza care in mod normal ajuta la descompunerea zaharurilor din lactoza:
galactoza si glucoza. Daca nu este descompusa, lactoza nu poate fi absorbita in
organism. Lactoza nedigerata ajunge in colon si atrage prin osmoza, apa in colon.
28

Acest lucru duce la diaree. Desi lactoza este cel mai frecvent tip de zahar intalnit in
sindromul de malabsorbtie, chiar si alte tipuri de zaharuri din dieta pot provoca
diaree, inclusiv fructoza si sorbitolul;
- Malabsorbtia grasimilor - Sindromul de malabsorbtie al grasimilor se refera la
incapacitatea de a digera sau absorbi grasimea. Malabsorbtia grasimilor poate sa
apara din cauza secretiilor pancreatice reduse, care sunt necesare pentru digestia
normala a grasimilor (cauzata de pancreatita sau cancer pancreatic, de exemplu)
sau de afectiuni ale mucoasei intestinului subtire, care impiedica absorbtia
grasimilor care trebuie digerate (cum ar fi boala celiaca).
Grasimile nedigerate ajung in ultima parte a intestinului subtire si a colonului, unde
bacteriile se transforma in substante chimice care stimuleaza intestinul si colonul sa
produca apa. Trecerea prin intestinul subtire si colon a scaunului poate fi mult mai
rapida atunci cand este prezent sindromul de malabsorbtie a grasimilor;
- Boli endocrine - Multe dintre bolile endocrine (dezechilibrele hormonale) pot
provoca diaree. Hipertiroidia sau boala Addison sunt cateva exemple;
- Abuzul de laxative - Acest procedeu adoptat de catre persoanele care doresc sa
piarda in greutate, este o cauza ocazionala de diaree cronica.
Tratamentul
Tratamentul diareei cronice are ca scop eliminarea cauzei principale (in cazul in
care aceasta este cunoscuta), sa normalizeze procesul eliminarii scaunului si
eventualele complicatii legate de diaree.
Tratarea cauzei - Este indicat ca principala cauza a diareei cronice sa fie depistata si
tratata de cate ori este posibil. De exemplu, infectiile pot fi tratate cu antibiotic.
Persoanele cu boala Crohn sau colita ulcerativa trebuie sa urmeze tratament pe
termen lung. In unele cazuri tratamentul poate fi simplu si ar putea sa constea in
eliminarea unui medicament sau a unu produs alimentar.
Pentru persoanele cu intoleranta la lactoza tratamentul poate include excluderea din
dieta a alimentelor sau bauturilor care contin lactoza. Alte ingrediente cunoscute
catre pot provoca diareea sunt cele cu inlocuitori pentru zahar (sorbitol) sau
grasime. Exista si unele medicamente care pot determina diaree.
Tratarea diareei - La unele persoane scopul este diminuarea frecventei scaunelor.

29

Aceasta abordare este adesea folosita inainte de investigarea cauzei, atunci cand
rezultatele scaunelor sunt normale sau nu sunt de ajutor pentru diagnosticarea
cauzei sau daca diareea este provocata de o problema medicala cronica.
Tratamentul pentru diaree ar putea sa includa:
- administrarea de bismut;
- adoptarea unor diete bogate in fibre sau suplimente alimentare cu fibre;
- medicamente antidiareice (in functie de gravitatea simptomelor).
Procesul tratarii diareei ar putea presupune:
- administrarea unui antibiotic (conform antibiogramei);
- stoparea unui medicament;
- modificarea dietei - cand este suspectata o alergie alimentara sau o problema
legata de absorbtia nutrientilor (cum ar fi intoleranta la lactoza);
- tratarea complicatiilor - Diareea cronica sau severa poate determina complicatii
grave, inclusiv deshidratare si malnutritie. Pe parcursul evaluarii, se vor bea multe
lichide, pana cand urina va avea culoarea galben deschis.
Daca bolnavul nu poate consuma suficiente lichide, i se vor administra lichide,
intravenos pentru a se inlocui lichidele si electrolitii pierduti in urma diareei. Acest
lucru nu vindeca diareea dar previne complicatiile grave.
Alimentatia in cazurile de diaree
De evitat mesele copioase - Pacientii care sufera de sindrom de colon iritabil pot
identifica rapid produsele alimentare care declanseaza simptomele. Desi unele
alimente sunt mai iritante decat altele pentru tractul digestiv, uneori posibil sa apara
reacti violente, atat dupa consumul unui anumit aliment, cat si dupa consumul
meselor bogate.
De evitat mesele care contin multe grasimi - Mesele care contin un nivel ridicat de
grasimi pot intensifica miscarile intestinale. Prin urmare, se vor exclude alimentele
prajite, grase si cremoase.

30

Mese mici pe tot parcursul zilei - Bolnavii care sufera de diaree predominanta
incearca de multe ori sa nu manance, pentru a preveni episoadele nedorite de
diaree. Aceasta metoda este de fapt una buna pentru dumneavoastra, iar si mai bine
ar fi sa mancati mese mici pe tot parcursul zilei. In acest mod sistemul digestiv va
functiona intr-un ritm mai lent si se va reduce riscul de a consuma o masa prea
consistenta pe parcursul unei zile (apetitul va fi diminuat).
Introducerea cu atentie a alimentelor noi atunci cand sunteti echilibrati - Desi exista
tendinta de a da vina pe anumite produse alimentare specifice pentru un episod de
diaree, ar putea fi vinovati si alti factori cum ar fi stresul sau modificarile
hormonale. Restrictiile alimentare inutile pot duce la deficiente nutritionale. In
scopul de a extinde repertoriul de alimente, testati produsele alimentare suspectate
atunci cand sunteti echilibrati.

APENDICITELE
Apendicita este inflamarea apendicelui cecal.
Apendicita acuta este cea mai frecventa urgenta chirurgicala abdominala. Aceasta
afectiune apare frecvent la varste cuprinse intre 10 si 30 de ani, dar aparitia acesteia
este posibila la orice varsta, fiind cunoscute si cazuri cu manifestari particulare la
bolnavii varstnici (formele pseudotumorala sau pseudoocluziva).
Apendicita acuta este afectiunea in care apare o inflamatie a apendicelui. Odata
pornit procesul inflamator acesta nu poate fi stopat medicamentos, tratamentul
acestei afectiuni fiind chirurgical. Cu cat se intervine chirurgical mai rapid, cu atat
suferinta pacientului este mai redusa si interventia mai usor realizabila cu
complicatii cat mai reduse ca frecventa si gravitate. In cazul in care interventia
chirurgicala este amanata, afectiunea se poate complica: de la stadiul cataral
(incipient), la stadiul flegmonos, ulterior gangrenos (necroza organului), cu
perforatia acestuia si peritonita initial localizata si apoi generalizata, putand cauza
decesul bolnavului.
Anatomie
Apendicul vermiform este o structura tubulara atasata la nivelul primei portiuni a
intestinului gros (colonul), portiune numita cec. Apendicele are baza implantata la
nivelul cecului, cel mai frecvent medial si inferior, la unirea celor trei tenii (benzi
de musculatura neteda), pozitia cea mai frecventa fiind mezocecala.
31

Poate avea insa si pozitii atipice (subhepatic, pelvin, etc). La nivelul peretelui
abdominal, acesta se proiecteaza in partea dreapta a abdomenului in zona
inferioara, regiune denumita fosa iliaca dreapta.
Structura este limfoida (organ cavitar cu tesut limfatic abundent), dar functia sa nu
este foarte bine cunoscuta, fiind considerat mai cu seama un vestigiu embrionar.
Inlaturarea sa prin apendicectomie (operatia prin care se extrage apendicul atunci
cand acesta este inflamat) nu modifica functia digestiva.

Cauze
Cauza acestei afectiuni poate fi, in multe dintre cazuri, obstructia lumenului, a
cavitatii organului, fie datorita unei proliferari limfatice stimulate bacterian sau a
unui mic corp strain (sambure, samanta).
Aceasta obstruare a lumenului provoaca o crestere a presiunii intraluminale (in
interiorul organului), o tulburare a circulatiei sangelui in peretii organului si
inflamatia acestuia ce poate evolua fara tratament pana la gangrena si perforatie
(ruptura).

Poate fi luata in discutie si o predispozitie genetica pentru obstructia lumenului


apendicular cauzatoare de apendicita, plecand de la observatia ca sunt familii cu
mai multi subiecti apendicectomizati (operati de apendicita) decat altele.
Semne clinice: dureri sub forma de arsura n fosa iliaca dreapta (aproape de
stinghie), dupa un efort la mers sau la 5-6 ore dupa mese, greturi matinale
(dimineata) sau postalimentare, uneori varsaturi, diaree ce alterneaza cu constipatia.
De asemenea, apar semne de neuroastenie si fenomene vegetative (transpiratii,
palpitatii, extremitati reci).
Simptome
Acestea sunt variate insa prezinta anumite caracteristici:
- durerea - are initial sediul in epigastru (capul pieptului) si periombilical, pentru ca
ulterior sa-si modifice sediul in fosa iliaca dreapta, frecvent iradiind la nivelul
membrului inferior drept; durerea este de intensitate diferita si variabila de la un

32

stadiu la altul; daca initial are aspectul unui disconfort abdominal, ulterior poate
deveni intensa si chiar cu aparare musculara (abdomenul devine tare la palpare);
- inapetenta (lipsa poftei de mancare), greata si varsaturile, constipatia sau diareea
sunt alte simptome care pot aparea;
- subfebrilitatea este posibila - febra nu foarte ridicata.
In anumite cazuri poate evolua foarte rapid fara simptome reprezentative, motiv
pentru care prezentarea la medicul specialist este o urgenta; aceste cazuri sunt
reprezentate de pacienti cu terapii imunosupresive utilizate in transplantele de
organ si in anumite afectiuni, bolnavi cu HIV, bolnavi de diabet zaharat, afectiuni
neoplazice in tratament cu citostatice, pacientii obezi.
In cazul localizarilor pelvine a apendicelui la aceste simptome se mai pot asocia
tenesme rectale (crampe) cu diaree.
In timpul sarcinii
De asemenea femeile insarcinate, copiii mici si batranii pot avea forme particulare
de manifestare a acestei afectiuni. Femeile in perioada sarcinii prezinta frecvent
simptome, precum durerea, greata si varsaturile, dar atunci cand acestea au
intensitati si forme mai speciale, pacienta trebuie sa se prezinte de urgenta la
medicul chirurg pentru examen de specialitate.
La copii mici
Aparitia acestei afectiuni ridica probleme speciale datorita imposibilitatii acestora
de a comunica medicului suferinta. Ei pot avea simptome atipice - doar varsaturi,
somnolenta, dificultati in alimentare, constipatie etc. De asemenea, consultarea
medicului de specialitate trebuie facuta cat mai rapid, mai ales ca in cazul copiilor
mici evolutia este frecvent rapida, de multe ori chiar fara faze intermediare.
La pacientii varstnici
Manifestarile pot fi diferite, diagnosticarea fiind mai dificila. Poate imbraca forme
pseudoocluzive - cu simptome asemanatoare ocluziei intestinale, si pseudotumorale
- simptome asemanatoare tumorilor cecale. La acestia, o particularitate o reprezinta
comorbiditatile (afectiunile asociate tipice la batranete): cardiopatia ischemica,
hipertensiunea arteriala, diabetul zaharat tip 2, insuficienta renala etc., afectiuni ce

33

inrautatesc prognosticul afectiunii de baza si care se pot si ele decompensa in cursul


evolutiei bolii.
ATENIE! Daca durerea din fosa iliaca dreapta este puternica, bolnavul trebuie
ndrumat de urgenta la medicul chirurg.
Diagnostic
In cadrul diagnosticarii acestei afectiuni, un rol important il ocupa anamneza,
istoricul bolii si examenul obiectiv.Tratamentul apendicitei este chirurgical si
consta in operatia numita apendicectomie. Aceasta se practica la adulti in cele mai
multe cazuri sub rahianestezie, uneori sub anestezie generala; la copii regula este
anestezia generala.
Incizia in cazurile uzuale, necomplicate, este in fosa iliaca dreapta, de mici
dimensiuni - 1,5-3 cm, putandu-se prelungi in cazul dificultatilor intraoperatorii
(pozitionare atipica, patologie asociata - chist ovarian, aderente, etc.).
Sunt cazuri cand apendicectomia se poate realiza si printr-o incizie de doar 1 cm (in
cazul in care ulterior se va practica si o sutura intradermica, cicatricea va fi foarte
estetica, rezultate apreciate in special de pacientele tinere).
Interventia chirurgicala se poate practica si laparoscopic, ceea ce presupune trei
mici incizii.
Tratament postoperator
La tratamentul chirurgical trebuie asociat si un tratament medicamentos adecvat:
antibiotic cu spectru larg, analgetic, uneori antisecretor gastric (bolnavii acuzand
postoperator dureri in epigastru ce se datoreaza ligaturii mezoului apendicular)
administrat in perfuzie in primele 24 de ore si ulterior per os.
La 12-24 de ore postoperator bolnavul se poate mobiliza, poate incepe sa se
alimenteze la recomandarea medicului, si in mod obisnuit la 48-72 de ore se
externeaza din spital tinand cont de recomandarile medicului chirurg: in general
regim alimentar, evitarea efortului fizic 4-6 saptamani, revenirea bolnavului la
control si pentru scoaterea firelor la 1 saptamana de la interventie, in general.

Complicatii

34

Complicatii in evolutia bolii:


- perforatia apendiculara cu abces;
- peritonita localizata si ulterior generalizata.
La copii evolutia catre aceasta complicatie este mai rapida. Aceasta este o
complicatie de maxima gravitate a bolii ce poate duce la deces in scurt timp fara
interventie chirurgicala de urgenta.
Complicatii postoperatorii precoce:
- supuratia parietala (complicatie frecventa in cazurile complicate);
- abcesul rezidual (apare dupa peritonite generalizate si este o complicatie grava si
impune reinterventia);
- cefaleea postrahianestezie asociata frecvent cu greturi si varsaturi, etc.
Complicatii postoperatorii tardive:
- eventratia postapendicectomie (in cazul pacientilor obezi sau care nu respecta
recomandarile medicului si exercita efort intens postoperator si consta intr-un
defect parietal ce se rezolva printr-o interventie chirurgicala de refacere a acestuia);
- aderente peritoneale (dupa cazurile grave) ce pot duce pana la volvulari de anse
cu ocluzii intestinale.
Important!
- apendicele este o structura tubulara de mici dimensiuni atasata de prima portiune
a colonului;
- apendicita este boala inflamatorie a acestui organ si este considerata urgenta
chirurgicala;
- simptomele sunt reprezentate de durere abdominala (in general in partea dreapta,
dar posibil initial sediul sa fie in capul pieptului"), inapetenta (lipsa poftei de
mancare), greturi si varstaturi, febra (dar nu foarte ridicata); trebuie insa retinut, ca
nu intotdeauna apendicita acuta prezinta toate simptomele si, de asemenea, poate
prezenta simptome atipice;

35

- diagnosticul este pus pe seama datelor anamnestice, examenului clinic (efectuat


de medicul chirurg), analizele de laborator si investigatii paraclinice imagistice;
- tratamentul afectiunii este chirurgical si consta in apendicectomie;
- este o boala a carei complicatii (perforatia apendiculara cu peritonita generalizata)
sunt de o gravitate extrema si pot duce la pierderea bolnavului.

Hepatita

Cu durat mai mare de 6 luni este definit cronic.

Semne i simptome.
n hepatita cronic ficatul rmne inflamat chiar dac dumneavoastr nu avei
semne i simptome. Unii oameni au hepatit de mai mult de 20 de ani fr s tie
acest lucru. n alte cazuri, inflamaia poate cauza treptat formarea de esut
cicatricial la nivelul ficatului (ciroz) i poate duce la insuficien hepatic.
Persoanele cu hepatit cronic au risc crescut de cancer hepatic. Steatohepatita
nealcoolica este o cauz frecvent de hepatit cronic. Hepatita C poate debuta c o
infecie acut, dar frecvent se cronicizeaz. Hepatita cronic poate s urmeze ci

36

diferite. Poate progresa foarte ncet, cu afectare limitat sau poate avansa rapid,
determinnd afectare hepatic extensiv.

Litiaza biliar este definit de prezena calculilor n interiorul colecistului sau


cilor biliare, la care se asociaz modificri ale pereilor acestora, cu att mai
pronunate cu ct afeciunea este mai veche.
Boala apare mai frecvent la femei (raportul fiind de 3:1 femei: brbai), n special
dup vrsta de 40 ani, incidena ei crescnd odat cu naintarea n vrst. Regimul
alimentar i implicit obezitatea au un rol inportant, de aceea revenirea treptat la
greutatea ideal este urmat de scderea coninutului n colesterol al bilei.
Simptome : -icter
- durere foarte intensa si subita in partea dreapta a abdomenului, ce persista mai
multe de 6 ore;
- varsaturi persistente;
Hematemeza
Reprezint eliminarea de vrstur cu snge, cu aspect caracteristic de "za de
cafea". Sngele poate fi digerat sau proaspt (n efracia de varice esofagiene).
Melena
Const n eliminarea de snge prin scaun cruia i d un aspect negru, "ca pcura",
lucios. Se va diferenia de scaunul nchis la culoare al celor care iau preparate de
fier, antiacide care conin bismut i crbune medicinal sau dup ingestia de
preparate cu snge (sngerete), spanac, legume.
Meteorismul abdominal
Este determinat de acumularea unei cantiti mari de gaze i de tulburri n emisia
lor.
37

Flatulena
Este prezent mai ales n colopatiile de fermentaie n care cantitatea de gaze
produs este mai mare i se elimin frecvent pe cale anal.
Constipaia
Se datoreaz diminurii tranzitului intestinal. Se caracterizeaz prin rrirea
ritmului de eliminare a scaunelor, reducerea volumului i consistenei
acestora. Poate fi:
- primar,
- secundar (neoplasme rectale sau sigmoidiene, afeciuni neurologice).
Regurgitaia
Poate fi cauzat de obstrucia esofagului (tumori) sau poate fi rezultatul refluxului
coninutului gastric. Reprezint refluxul alimentelor din esofag sau stomac n
cavitatea bucal fr efort i nensoit de grea.
Scderea n greutate
Apare de obicei n cancerul gastric sau de colon.
Eructaia
Const n eliminarea gazelor din stomac prin gur ca urmare a creterii cantitii de
aer din stomac (aerofagie, stenoz piloric).
Refluxul gastro-esofagian
Apare n special postprandial fiind accentuat de ingestia de alimente n cantitate
mare, alcool, cafea. Dac apare n somn exist pericolul aspiraiei coninutului
gastric n cile respiratorii.
Icterul
- apare ca urmare a tulburrii metabolismului bilirubinei. Se manifest clinic prin
coloraia galben a tegumentelor i mucoaselor.
38

Ascita
- este urmarea acumulrii de lichid n cavitatea peritoneal i se manifest clinic
prin mrirea n volum a abdomenului. Se instaleaz progresiv i nu este nsoit de
durere. Cel mai frecvent este expresia sindromului de hipertensiune portal.

ENTEROCOLITA
Sunt inflamatii simultane ale mucoasei intestinului subtire si colonului
Enterocolita infectioasa este o inflamatie a mucoasei cauzata de o bacterie, virus
sau parazit.
Contaminarea se face prin ingestia de alimente infectate sau prin transmisia intre
indivizi.
CIRCUMSTANTE DE APARITIE
- persoanele care au consumat alimente contaminate cu proteus,
sallmonela, shigella
SEMNE SI SIMPTOME
- greata
- inapetenta
- cefalee
- neliniste
- dureri abdominale
- balonare
- varsaturi alimentare

39

scaune lichide sau sangvinolente 5-30/zi


tenesme (contracturi spasmodice dureroase ale sfincterelor anal sau
vezical, nsoite de arsuri, senzaie penibil de tensiune i senzaia
imperioas i continu de urinare sau defecare)
- febra
- frisoane
PROBLEME
- deshidratare
- discomfort abdominal
- hipertermie
- riscul raspindirii infectiei
OBIECTIVE
- sa fie echilibrat hidroelectrolitic
- sa prezinte stare de confort fizic
- sa prezinte temperatura corpului in limite normale
- sa nu devina sursa de infectie pentru alte persoane
HEMORAGII DIGESTIVE
- pot fi secundare unei afectiuni digestive sau manifestarea unei boli generale
- se pot exterioriza prin
varsatura hematemeza
o singele eliminat din stomac este brun inchis, asmanator zatului de
cafea
o eventual amestecat cu resturi alimentare
scaun melena
o singele eliminat prin intestin este negru ca pacura, fiind digerat pe
parcurs de sucurile digestive
o apare cind singerarea este mai mare de 100 g
- culoarea singelui poate fi rosie deschisa daca hemoragia e fulgeratoare si
masiva
- cauzele
o ulcer cronic si duodenal
o tumori benigne sau maligne ale tubului digestiv
o gastrite hemoragice acute
o varice esofagiene
o enterite
o hipertensiune portala de diverse cauze
40

o ciroza hepatica
o tromboza venei porte
o cauze generale
o boli ale vaselor
o boli de singe
- simptome
o anemia
o in hemoragiile mari
o anxietate
o sete accentuata
o transpiratii reci
o extremitati reci
o puls mic si rapid
o lipotimie
o TA scazuta
o colaps
o pentru diagnosticul de certitudine
o se vor exclude
hemoptizia
epistaxisul
hemoragia mucoasei bucale singe inghitit si apoi eliminat sub
forma de varsaturi sangvinolente
hemoragii digestive inferioare anorectoragii manifestate prin
scaune sangvinolente
modificari de culoare ale scaunului datorita unor medicamente
pe baza de bismut, fier, carbune sau alimente afine
CIROZA HEPATICA
- este o suferinta hepatica cronica, cu evoutie progresiva

41

CIRCUMSTANTE DE APARITIE
- persoane cu hepatita virala tip B,C,D in antecedente
- persoane consumatoare de alcool
- persoane cu tulburari metabolice
o diabet zaharat
o supraalimentatie
o subalimentatie
- persoane tratate cu medicatie hepatotoxica
- suferinzi ai unor obstructii cu infectii in tertoriul cailor biliare
- femeile la menopauza
- tinerii
SEMNE SI SIMPTOME
- in peioada de debut
o fatigabilitate (Reprezinta scaderea anormal de rapida a fortei
musculare)
o depresie
o scaderea capacitatii de effort
o inapetenta
o greturi
o balonare postprandiala
- in perioada de stare
o stelute vasculare
o eritem palmar
o limba lucioasa rosie
o icter
o edeme
o ascita
o scadere marcata in greutate
o ginecomastie (dezvlotarea excesiva a sanilor la barbati)

42

o somnolenta
o coma
o encefalopatie portala
PROBLEME
- discomfort abdominal
- deficit de volum rahidian
- lipsa autonomiei in ingrijirile personale
- risc de alterare a integritatii tegumentelor
- ascita
- epistaxis
- HDS
- Coma hepatica
OBIECTIVE
- Sa prezinte stare de confort
- Sa se poata alimenta
- Tegumentele sa fie curate, integre, fara leziuni de grataj
- Sa cunoasca modul de viata
- Sa fie ferit de complicatii
INTERVENTII
- Asigura repausul la pat 16-18 ore in decubit dorsal sau in pozitie
adoptata de pacient cu ascita masiva care sa il ajute la respiratie
- Reduce la maxim efortul fizic
- Mentine igiena
- Ingrijeste cavitatea bucala
- Recolteaza singe, urina
- Supravegheaza urina, scaunul, icterul tegumentar, greutatea corporala
- Hidrateaza pe cale orala cind e permis si pe cale parenterala in celelalte
situatii cu solutii de glucoza tamponata cu insulina
- Alimenteaza pacientul cu produse lactate, zarzavaturi, fructe fierte, supe,
pireuri
- Alimentele sunt desodate
- Educa pentru respectarea alimentatiei si normelor de viata

43

Respecta normele de prevemire a infectiilor nosocomiale


Pregateste pentru punctia abdominala exploratorie sau evacuatorie
Supravegheaza pacientul
Administreaza medicatia
o Hepatoprotectoare
o Corticoterapia
o Calmanta a pruritului
- Pregateste pacientul in vederea interventiei chirurgicale pentru transplant
hepatic la indicatia medicului
PANCREATITA ACUTA
- reprezinta inflamatia acuta a pancreasului
CIRCUMSTANTE DE APARITIE
persoane cu afectiuni ale cailor biliare
alcoolici
persoane care prezinta infectii
persoane cu traumatisme pancreatice
persoane care au efectuat colangiu pancreatografie enoscopica
pacienti tratati cu glucocorticoizi
SEMNE SI SIMPTOME
debut brusc
dureri violente
in abdomenul superior, deseori in centura , iradiind in spate
greturi
varsaturi
meteorism abdominal
44

retentie de facale si gaze


febra
tahicardie
rareori ascita , revarsat pleural
PROBLEME
discomfort abdominal
alterarea eliminarii intestinale
risc de deshidratare
hipertermie
risc de soc hipovolemic
OBIECTIVE
sa se amelioreze durerile abdominale
sa fie echilibrat hidroelectrolitic
sa prezinte eliminari intestinale normale
INTERVENTII
asigura repaus la pat postalimentar si de lichide
aplica punga cu gheata in regiunea epigastrica
aplica la indicatia medicului ubstitutia volemica parenterala
reia alimentatia naturala dupa 3-10 zile de la incetarea durerilor
o 400-500ml ceai/24 ore
o supa zarzavat strecurata
o biscuiti
o cafeaua, alcoolul si grasimile sunt interzise
administreaza tratamentul prescris
o antialgic
o antiinflamator
o antihemoragic
o antienzimatic
urmareste ingestia/excretia
monitorizeaza semnele vitale
monitorizeaza presiunea venoasa centrala
AFECTIUNI ALE CAILOR BILIARE
- angiocolitele sunt inflamatii ale cailor biliare extrahepatice sau intrahepatice fara
afectarea vezicii biliare

45

- colecistitele sunt inflamatii ale vezicii biliare acute sau cronice


- diskineziile biliare sunt tulburari functionale ale cailorbiliare extrahepatice
CIRCUMSTANTE DE APARITIE
- Incidenta maxima la femei intre 30-50 ani
- Paciente cu tuburari neuroendocrine
SEMNE SI SIMPTOME
- In angiocolecistita
o Febra 39-40C
o Frison
o Dureri colicative
o Subicter sau icter la 1-2 zile de la debut
- In colecistite acute
o Febra 39-40C
o Frison
o Stare generala alterata
o Durere intensa in hipocondrul drept, cu iradiere in umarul drept sau in
spate
o Varsaturi biliare
o icter
- In diskinezie biliara hipokinetica
o Greturi
o Varsaturi biliare
o Constipatie
o Depresii
o Inapetenta
o Senzatie de plenitudine in hipocondrul drept
46

In diskinezie biliara hiperkinetica


o Dureri repetate sub forma de colici in hipocondrul drept
PROBLEME
- Alterarea confortului
- Hipertermie
- Risc de deshidratare
- anxietate
OBIECTIVE
- aeliorarea confortului
- echilibrare hidroelectrolitica
- combaterea hipertermiei
INTERVENTII
- asigura repausul fizic, psihic si alimentar
- supravegheaza varsaturile cantitativ si calitativ
- reechilibreaza hidroelectrolitic cu perfuzii intravenoase cu ser fiziologic ,
glucoza bicarbonat de sodiu dupa ionograma
- asigura alimentatia
o in perioade dureroase
regim hidric imbogatit cu fainoase, supe de zarzavat, brinza de
vaci
o in perioade de liniste
sunt contraindicate alimentele grase
- pregateste pacientul pentru examenele radiologice si ecografice
- recolteaza singe pentru laborator
o VSH
o Hemograma
o bilirubina
- administreaza tratamentul prescris
o antispastic
papaverina
scobutil
atropina
no spa
o antiemetic
emetiral
metocloramid
o antiinfectios neopiaceu
ampicilina

47

gentamicina
supravegheaza durerea notind caracteristicile si mijloacele
nefarmaceutice folosite pentru diminuarea durerii

Capitolul II.
2.1 Implicatiile medico- sociale ale bolilor digestive.
Jucind un rol important in nutritia organismului, aparatul digestiv este cunoscut
traditional prin bolile sale acute precum si prin cele cronice. Bolile digestive sunt
plasate pe locul III-IV schimbinduse cu traumatismele. In structura mortalitatii
generale, incidenta prin boli digestive in R.M in ultimii 5 ani reprezinta 50.000 de
mii la 100 de mii de locuitori. O buna parte de boli digestive se trateaza.Un factor
important care plaseaza patologiile bolilor digestive in rangul problemelor medicosociale este volumul mare de concedii medicale si pensionari la virstele cele mai
productive, in urma careai are de suferit statul, economia caruia se duce spre
declin. O alte consecinta a bolilor digestive este cel psihologic care afecteaza atit
bolnavul, care sufera de boala data, precum si famia acestuia care sufera si unele
pierderi economice. Un alt argument care plaseaza patologiile digestive in cadrul
problemelor medico-sociale este faptul ca BD dau pierderi premature de vieti

48

omenesti, iar morbiditatea intregului aparat digestiv constituie a IV- cauza in


tabloul mortalitatii. La personalul din productie indicii morbiditatii cu incapacitate
temporara de munca cauzata de bolile aparatului digestiv constituie 46,3 la 100
lucratori, durata medie a unui caz- 18, 6 zile. Un alt factor care plaseaza BD in
cadrul problemelor medico-sociale este faptul ca invaliditatea prin BD ocupa in
prezent locul IV in tabloul morbiditatii, mai ales dupa hepatopatii si bolile
ulceroase operate. Anual in urma in urma bolilor aparatului digestiv in Modova
decedeaza aproximativ 3800 oameni. Dupa frecventa mortalitatea in cauza se
situeaza pe locul III dupa bolile cardiovasculare si tumori. Astefel putem mentiona
ca incidenta prin bolile digestive in Republica Moldova constituie 50 de mii de
cazuri la 100.000 de locuitori, ceea ce denota faptul ca este in amploare si faptul ca
unele din maladii se trateaza. In cadrul bolilor digestive la copii nivelul cel mai
inalt il au gastroenteritele , pe cind la adulti si indeosebi in prima parte a vietii
active, predomina gastritele, si ulcerul, dupa 45-50 ani adica a doua parte a vietii
active predomina hepatitele cronice, cerozele, litiazele biliare.
In cadrul invaliditatii prin boli digestive ocupa locul IV in structura invaliditatii
generale si este dominata de boala ulceroasa si de hepatitele cronice(ulcer
gastroduadenal). Astfel in concluzie cu referire la implicatiile bolilor digestive
putem mentiona faptul ca la fel ca si alte maladii, acestea au consecinte nefaste
asupra sanatatii omului, indiferent de sex, virsta, mediu de trai, si pentru a preveni
aparitia acestora trebuie de respectat cu mare strictete modul sanatos de viata.

2.2 Masuri de profilaxie si de combatere a bolilor digestive.


Desi se cunosc o mare parte dintre factorii de risc legati de bolile digestive, totusi
nu se stie cu precizie care anume provoaca aceste boli. Cea mai buna strategie este
cea de a reduce acolo unde este posibil, factorii de risc, de a diagnostica in stadiile
cit mai precoce bolile digestive. Profilaxia primara se ocupa de crearea
conditilor sanatoase de viata si de munca prin eliminarea sau neutralizarea
factorilor de risc in asa scop pentru prevenirea aparitiei bolilor. Profilaxia primara a
bolilor digestive prevede evitarea factorilor ce conditioneaza aparitia sau
intretinerea acestora si ea este posibila in cazul factorilor infectiosi si boloilor
generale care afecteaza aparatul digestiv, asociatiilor variabile ale factorilor de
mediu, alimentari si comportamentali. Stabilirea factorilor sau atitudinilor de
protectie, particularitatilor legate de starea fiziologica sau de virsta ale individului
asigura atit prevenirea acestor boli, cit si realizarea rolului aparatului digestiv in
nutritia organismului. In cadrul profilaxiei prmare se includ:regim de alimentatie

49

normal resind din virsta si profesie, alimentatie bogata in microelemente lipide,


glucide, proteine, fructe legume, calitatea alimentelor, modul de preparare a
alimentelor trebuie sa corespunda normelor, produse alimentare naturale,
respecatrea igienei personale, evitarea stresului, respectarea unui mod sanatos de
viata psiholigic, excluderea deprinderilor daunatoare precum alcoolul, drogurile,
tutunul, substante toxice(cafea, ceai), si nu in ultimul rind examenul medical
profilactic care se realizeaza la cel putin jumatate de an, pentru a verifica starea
generala a organismui, precum si a organelor in parte, pentru a preveni maladiile in
stadiile cit mai precoce.Profilaxia secundara pune accentul pe depistarea bolilor
in stadiile cit mai precoce inscopul prevenirii aparitiei complicatiilor., prin
cunoasterea precoce a bolilor, bolnavilor si a grupurilor expuse la factori de risc
identificati, realizeaza reducerea gravitatii, a recedivelor si consecintelor acestora.
Un rol important in cadrul acestui nivel reprezinta cunoasterea simptomelor bolii,
adica clinica acestora, care este majora in cadrul depistarii.un alt lucru important
este efecuarea screeningurilor la gravide, precum si la persoane care au avut in
familie cazuri de boala, in pofida aparitiei complicatiilor.Profilaxia tertiara, prin
stabilirea restantului functional-dispensarizarea, prin obtinerea unui comportament
de protectie si prin tratamente (dieta, ape minerale) asigura evitarea agravarilor,
complicatiilor si mentinerea capacitaii de munca. In asigurarea asistentei medicale
bolnavilor, participarea cooperanta a tuturor esaloanelor medicale( dispensarul
medical teritorial si de intreprindere, policlinica, spitalulu) asigura eficienta
programului sanitar teritorial in cunoasterea factorilor de risc, in depistarea si
rezolvarea bolilor in populatie si in reducerea consecintelor multiple ale acestor
boli crononice.
2.3 Serviciile sociale acordate persoanelor bolnave de boli digestive.
Recupararea deficientelor este o problema care se situeaza in centrul atentiei
medicinie, precum si a intregii societati. Recuperarea presupune nu numai lichdarea
bolii, ci si vindecarea intrun sens mult mai larg, care asigura manifestarea activa si
complexa a persoanei. Recuperarea se bazeaza pe evaluarea si cresterea restantului
morfo-functional al deficientului pe restabilirea cit mai deplina a capacitatii
functionale si pe dezvoltarea unor mecanisme recompensatorii si adaptive care sa
asigure maximum functionalitatea in conditiile de activitate profesionala. Actiunea
de recuperare depaseste barierele traditionale a medicinei si urmareste bolnavul nu
numai in stationar si ambulator, ci si in ambianta sociala, in activitatea productiva,
priveste deci omul ca pe o fiinta complexa, psiho-bio-sociala. Ea presupune pe
linga faptul salvarii persoanei de la moarte biologica propriu-zisa precum si de la
moartea sociala, adica masuri sociale si educativ- profesionale pentru prevenirea
starii de dependenta sociala. Prin recuperare se urmareste atit prevenirea
50

invaliditatii la bolnavii suferind de boli cronice cu potential invalidant, cit si


restabilirea cit mai deplina a capacitatii functionale, cu dezvoltatrea unor
mecanisme compensatorii, pentru a se asigura posibilitatea de munca sau
autoservire, respectiv o viata activa, cu independenta economica si sociala. Astfel
in continuare sunt enumerate citeva servicii medico- sociale acordate persoanelor
bolnave de BD:
Consultarea bolnavilor cu metode de prevenire precoce a bolilor digestive cu
scopul stabilirii corecte a diagnosticului.
Servicii de reabilitare sociala si psihica angajarea la un serviciu fizic usor;
Reincadrarea in cimpul muncii;
Grupuri de sprijin;
Oferirea unor mese dietice(precum si cantine sociale);
Oferirea unor medicamente la pret redus persoanelor cu boli cronice;
Urmarea prescriptiilor medicale precum si frecventarea unor cure blenosanatoriale;
Servicii de deservire la domiciliu, cit si in institutie de spital;
Aderarea sau consultarea unor organizatii non guvernamentale care ofera
servicii de ajutorare a categoriilor de persoane cu boli cronice;
Concluzii si recomandari.
Bolile digestive debuteaza incepind cu nasterea omului si se manifesta la toate
virstele.Ponderea mare pe care o au aceste boli n patologia general, potenialul
mare invalidant al unora din ele, interaciunile lor cu factorii de mediu i de
alimentaie, fac necesar cunoaterea lor n stadiile ct mai incipiente, pentru
tratarea i prevenirea complicaiilor lor. De asemenea, este necesar cunoaterea
factorilor de mediu, factorilor toxici i alimentari ce pot genera sau agrava aceste
boli. Efectele nocive ale alcoolului asupra stomacului, ficatului, pancreasului, ale
tutunului asupra esofagului, stomacului, al stresurilor, impun cunoaterea acestor
factori i evitarea lor n profilaxia bolilor digestive.
De asemenea, se insista asupra necesitii controlului periodic al afeciunilor ce
necesit tratamente cronice, de ndelung durat, cu obligativitatea bolnavului de a
51

se prezenta la anumite intervale. Astefel pot propune o niste recomandari privind


igiena aparatului digestiv.
Imbolnavirile organismului au loc si datorita igienii sanitare necorespunzatoare a
alimentelor. Astfel, prin alimente se pot transmite o serie de boli, provocate de
microbi si virusi, hepetita epidemica, toxiinfectiile alimentare etc. si boli provocate
de paraziti.
Reguli igienice :
- Alimentatia trebuie sa corespunda calitativ si cantitativ.
- Alimentatia trebuie sa se faca la ore fixe, pentru ca organele digestive sa lucreze
ritmic si sa li se asigure perioade de odihna.
Astfel, micul dejun, pranzul si cina trebuiesa fie luate intodeauna luate la intervalle
de timp 4-5 ore.
- Alimentatia trebuie sa cuprinda cruditati, care favorizeaza curatirea dintilor si
vitalitatea gingiilor.
- Alimentatia trebuie sa fie cat mai variata si sa evite alimentatia unilaterala.
Excesul de glucide duc la ingrasare si tulburari in dezvoltarea sistemelor osos,
muscular si nervos.
- Evitarea consumarii consecutive de alimente prea fierbinti sau prea reci, deoarece
smaltul dintilor se poate sparge.
- Evitarea dulcilor dupa cina, pentru a nu ramane resturi, care favorizeaza aparitia
cariilor.
- Spalarea dintilor dupa fiecare masa principala si obligatoriu seara inainte de
culcare. Periajul dintilor, cu perie si pasta, sa dureze aproximativ 5 min. si sa fie
executat prin miscari verticale ce la gingii spre marginea dintilor, atat pe fata
exterioara, cat si pe fata interioara.
Cele mai bune conditii de pastrare a alimentelor este frigul.Mucoasele organelor
digestive ale copiilor sunt mai fine decat ale adultilor. Datorita schimbarii dintilor,
copii fac mai usor si mai frecvent infectii ale gurii. Smaltul dintilor este mai subtire
si caria dentara apare mai frecvent la copii. Coplicatiile cariei dentare, abcesele
dentare sau granoloamele, repr. focare de infectii, care pot declansa imbolnavirea
rinichilor si a inimii.Stomacul copiilor are o capacitate mai redusa decat la adult,
sucurile digestive sunt mai sarace in enzime si acid clorhidric, iar musculatura
tubului digestiv este incomplet dezvoltata. De aceea, copii fac mai usor gastite,
colite, toxiinfectii alimentare si parazitoare a caror poarta de intrare este tubul
digestiv.
Obiectivele igienii sistemului digestiv :
- evitarea meselor bogate din punct de vedere cantitativ
- evitarea condimentelor, prin consumarea alimentelor bogate in celuloza
- evitarea constipatiilor, prin consumare alimentelor bogate in celuloza
- prevenirea cariei dentare si infectiilor, pri mentinerea igienei cavitatii bucale
52

- mestecarea corecta a alimentelor, bine si incet, fara graba cu gura inchisa


- prevenirea intoxicatiilor, toxiinfectiilor alimentare si a viermlorintestinali prin
hranirea cu alimente de bune calitate, bine preparate, usor digerabile si asimilabile.
n sfrit, pentru evitarea greelilor i temporizrii inutile prin diagnosticarea i
tratarea de ctre bolnavul nsui a unor simptome digestive, recomandm ca o dat
ce acestea apar, s ne adresm medicului curant, din teritoriul sau familie.

Bibliografie.

1. Anatomia si fiziologia omului compediu, CORINT, Bucuresti 2003.


2. Propedeutica bolilor interne, chisinau, UNIVERSITAS 1995.
3. Managementul serviciilor medicale.
4. CLINICA MAYO. DESPRE BOLILE DIGESTIVE, editura ALL.
53

5. Bolile digestive transmisibile editura SCRIBD.


6. Accesarea paginilor web, www.digestia.ro, www.romedic.ro.
7. LUCREIA TITIRC: TEHNICI DE EVALUARE I NGRIJIRI
ACORDATE DE ASISTENII MEDICALI Editura Viaa Medical
Romneasc
8. LUCREIA TITIRC: GHID DE NURSING - Editura Viaa Medical
Romneasc

54