Sunteți pe pagina 1din 2

# O scrisoare pierduta - Ion Luca Caragiale

Opera O scrisoare pierduta este o **comedie realista de moravuri politice**, scris


a de dramaturgul roman Ion Luca Caragiale in anul 1884.
Tema vizeaza **dorinta de parvenire a burghezilor** in timpul campaniei electora
le pentru alegerea de deputati in parlament.
In ceea ce priveste rema operei, textul este structurat in 4 acte cu mai multe s
cene: A1 - 9, A2 -14, A3-7, A4 - 14.
Spatiul poate fi diegetic si dramatic: cel **diegetic** este definit in **didasc
alii** ( ex: in capitala unui judet de munte). Observam ca in toate actele spatiil
e sunt inchise (in 1 si 2 anticamera lui Tipatescu, in 3 Sala mare a primariei,
iar in actul 4 gradina lui Trahanache.
Spatiul dramatic este virtual, mimetuc. El joaca un rol important, compartimenta
rea spatiului din actul 3 permitand ilustrarea unor scene simultane si figurarea
atmosferei, asa cum se indica in didascalii.
La randul lui si timpul poate fi **diegetic si dramatic**.
Timpul diegetic e indicat in didascaliile initiale temprale (in zilele noastere).
El este restrans, actiunea nu e derulata pe parcursul unei periade extinse. Timp
ul diegetic e cronologic.
Timpul dramatic este textul scenic. Accelerarea timpului imprima un ritm sustinu
t piesei si este direct proportionala cu nerabdarea lui Catavencu de a se vedea
numit candidat la functia de prefect. Timpul acesta, care pentru Catavencu insea
mna un sir de clipe care il despart de visul sau, pentru Zoe inseamna un timp al
disperarii.
Forma neaccentuata a titlului induce ideea de generalizare. Practic, sunt doua s
crisori in text, aratandu-se astfel ca mai exista situatii asemanatoare cu cea pr
incipala.
Scrisoarea e un suprapersonaj, pentru ca in jurul ei se tese intriga.
**Tehnica principala de constructie a conflictului** este cea a **bulgarului de
zapada**. Acesta consta in amplificarea treptata a conflictului si se raporteaza
la: conflictul fundamental si la cele secundare.
**Conflictul fundamental** este construit treptat iar personajele sunt aduse in
scena treptat: mai intai Tipatescu, apo Trahanache si mai tarziu Zoe. Toti sunt
alarmati din cauza unui eveniment petrecut in exteriorul cercurilor lor si dezva
luit paritial. Apoi intra in scena Catavencu, realizandu-se astfel unitatea de a
ctiune a operei.
**Conflictele secundare** au loc intre cuplul Farfuridi - Branzovenescu si condu
catorii partidului din care fac parte Trahanache si Tipatescu, conlict determina
t de faptul ca primii se simt tradati pentru ca Trahanache, Zoe si Pristanda sun
t vazut iesind din casa lui Catavencu.
Exista si conflictul dintre Zoe si Tipatescu, generat de aparitia neasteptata a
depsei cu numele lui Dardanache. Amplificarea conflictului se face prin intraril
e si iesirile repetate ale Cetateanului Turmentat, care creaza o stare de tensiu
ne niciodata rezolvata. Aceasta se realizeaza de asemenea prin evolutia inversa
a grupurilor (Catavencu, desi pare ca va castga e infrant, iar Tipatescu, Trahan
ache si Zoe triumfa, desi aparent erau foarte aproape de a pierde) si interferen
ta finala a intereselor tuturor personajelor aflate in conflict.
Una din **tehnicile compozitionale** prezente in opere este cea a rasturnarii de

situatie. In timpul elaborarii piesei, Caragiale constentizeaza ca va trebui sa


aleaga pentru postul de deputat in parlament intre un santajist (Catavencu) si
un prost fudul (Farfuridi). Pe oricare dintre cei doi ai fi ales, mesajul esteti
c al piesei nu ar fi fost atins. Dilema dramatrugului este subliniata prin repli
ca cetateanului turmentat Eu pentru cine votez?, acesta actionand ca un alter ego
al autorului. Atunci in scena apare apare un al treilea personaj, mai imoral dec
at catavencu si mai porst decat Farfuridi, iar pe deasupra, si ramolit. Acesta a
cumuleaza defectele celorlalte personaje si le intrece in carentele lor.
O alta tehnica compozitionlala folosita este cea denumita **teatru in teatru**.
Aceasta este evidentata prin celebra expunere a lui Pristanda de la inceputul pl
iesei, in care politistul joaca multiple roluri, dand detalii amanunte despre di
alogul imitat.
# Descrierea personajului - Nae Catavencu
Nae Catavencu este reprezentantul tinerei burghezii locale, candidatul gruparii
dizidente. Titulatura sa pompoasa din lista de personaje (avocat, director, propr
ietar al ziarului Racnetul Carpatiolr, prezident-fondator al Societatii Encicloped
ice-Cooperative Aurora Economica Romana) arata inca de la inceput, indirect, tip
ologia politicianului demagog.
In viata privata, el reprezinta tipul arivistului, care se conduce dupa **princi
piul lui Machiavelli**, scopul scuza mijloacele.
Numele personajului, derivat de la cata- femeie barfitoare, dar si de la cataveica haina cu doua fete, subliniaza cele doua ipostaze ale sale.
Din punct de vedere al incadrarii intr-o anumita anumita ideologie estetica, int
r-un tipar, ca personna, personajul se valideaza ca personaj principal, bidimensio
nal si static, deoarece el nu evolueaza pe parcursul scriptului dramatic.
Este un personaj tipic pentru ca se incadreaza in tipologia parvenitului, tipul
politicianului demagog.