Unul dintre marii cunoscatori ai antichitatii, istoricul german Ed.

Meyer spunea
undeva ca istoria veche nu este si nu trebuie sa fie altceva dect o parte a unei
singure istorii, si anume istoria generala. Faptul acesta nu ar trebui sa fie ni
ciodata uitat de cercetarea istoric??, att cea a antichitatii, ct si cea a istorie
i moderne . Desigur ca punctul de vedere a lui Ed. Meyer este, n esenta sa, corect
din punct de vedere metodologic. Nu trebuie sa uitam ca Ed. Meyer este autorul u
nei celebre Geschichte des Altertums, care ngloba tot spatiul circummediteraneean
, el fiind printre putinii istorici care stapnea cu egala competenta n afara limbi
lor greaca si latina si vechile limbi orientale. Trebuie observat ca, daca din p
unct de vedere metodologic, acesta observatie este valabila, nu putem ignora ca
istoria antica a devenit o specialitate propriu-zisa si daca ea apeleaza
ca si c
elelalte ramuri ale istoriei la aceleasi principii si metode generale, ea si-a c
onstituit n acelasi timp un instrumentar specific. Dar, nca odata, existenta unui
asemenea instrumnetar nu nseamna ca cel care studiaza istoria antica se ndeparteaz
a de obiectivele fundamentale ale istoriei generale. Stiinta istoric?? are un co
rp propriu de paradigme, ca de altfel oricare stiinta a spiritului. Nu trebuie u
itat ca aceste stiinte ale spiritului, ca tendintele politice, religioase, moral
e si economice ale fiecarui prezent, toate influentnd nendoielnic reprezentarile i
storicului. n felul acesta se defineste personalitatea acestuia, pentru ca, n afar
a de gradul de cultura, de ntelegere, de capacitatea de interpretare si sintetiza
re, istoricul si vadeste personalitatea si prin influentele receptate din propria
sa epoca.
n acest context, efortul de ecaminare a premiselor epocii sale istoricul trebuie
sa-l ntreprinda, cum spunea Tacitus, sine ira et studio, pentru a putea surprinde
mai profund aspectele si conexiunile istorice care domina o epoca la un moment
dat. El tebuie sa le cunoasca pentru a putea judeca opera predecesorilor sai si n
acelasi timp pentru a ncerca el nsusi sa nu se lase cu totul influentat de spirit
ul prpriei epoci, ceea ce ar putea duce la deformarea interpretarii istorice.