2)110

i. babel
armata de cavalerie
povestiri din odesa
qi

1'

rt.

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

,Ilustratia copertei : Harry Guttman

www.dacoromanica.ro

isaak babel
armata de cavalerie

povestiri din odesa

TRADUCERS

PREFATA

DE VICTOR KERNBACI4

1961

EDITURA PENTRU LITERATURA

www.dacoromanica.ro

H. BABEJ1b
H3BPAHHOE
l'ocyllapcTnemme HaAaTeabeTno
XyikoncecTsefitioil .ilvrrepaTyp II
Momma, 1957

www.dacoromanica.ro

INCURSIUNE IN FENOMENUL BABEL

Isaak Babel este un scriitor redescoperit. Muhl vreme, proza

care apucase sa-si uimeasca si sa-si captiveze contempo-

lui

nu s-a mai publicat, iar tinerii, care citisera destula

literatura mediocre spre a nu-si mai gasi totdeauna criterii de
confruntare, nici nu I-au cunoscut pe autorul tradus in peste
douazeci de limbi al Armatei de cavalerie. Dostoevski insusi
fiind ignorat, literatura care nu romantiza lozinci era adesea
data uitarii. Babel a fost intr-adevar redescoperit dupe doui
decenii, insa nu fiindca opera lui s-ar fi pierdut intr-o calamitate naturall (incendiu, inundgie, uragan sau cutremur),
pentru ca un prilej fericit s-o regaseasca in vreo pestera, cum
ranii

au fost gasite de pada sulurile manuscrise de IMO Marea

Moarta.

Minte alerts, fire fermi, limbs ascutita, ochi clar si spirit

de autentica sinceritate, Isaak Babel, prozator nascut in Odesa

la sfirsitul secolului trecut, indrumat apoi la primul sau pas

literar de Maxim Gorki si marcindu-si anonim si fare voia
naturii ultimul pas de viata la patruzeci sapte de ani nelmpliniti, a reusit chiar
asa sa ilustreze literatura ;aril sale i
a lumii, careia i-a adus un sunet nou si durabil.
Cine era acest Isaak Babel ? Un evreu din Odesa, crescut in
mahalale eterogene, intro sinagogi, 114, doamne filistine, contrabandisti

Si

marinari, format si calit de entuziasmul candid al

armatei de cavalerie a lui Budionnii,

e1

simtind mereu in spatele

sat' povara placuta a traditiei marii proze rusesti. Trecerea

scriitorului prin aceste medii capatind audienta intuitiei sale

www.dacoromanica.ro

artistice atit de originate, a ridicat omul dincolo de prejudecati,

a facut din el un scriitor rus modern, un poet al oraselor si un
cunoscator de cusururi si insusiri omenesti. El e prezent in opera

sa ca revolutionar deliberat, poate de aceea de un entuziasm

discret si cu atit mai puternic. El nu striga, si reuseste sa convinga. Cutirul lui tale. once, uneori scormoneste in rani, fara
sadism dar si fara concesii, si nu cruta nimic din ce impiedica
degajarea de balast a notiunii de om.
Babel a adus in scena o lume putin sau de loc cunoscuta, fie
ca era alts lume deck aceea a traditiei literare rusesti (cavaleristii rosii ai razboiului civil), fie ca era a lume (tarani,
peisaje de natura, derici, hoti, n.egustori). frecventata si de altii
(Turgheniev, Kuprin, Gorki, Leonov, driar data altfel). Dar el
o priveste aitminteri, itx acelasi timp dinafara si diniuntru,
cultivindu-si predilectia pentru descoperirea sufletului omcnesc
si a tuturor sentimentelor capitale acola uncle cititorul rutinat

de alte cai ale prozei nu se astepta sa le mai gaseasca de loc.

Poate ca de aceea, la India privire, lumea scrierilor lui Babel
pare bizara (unora le-a parut neverosimill sau chiar inexistenta,
de vreme ce erau deprinsi sa claseze omenirea. numai in culorile
si pozitiile tablei de salt sau ale arclinelor de zi pe arniata).. Sa

ne oprim o clips la eroii din Armau de cavalerie, carte care

nu plicuse comandantului acelei armate. Scriitorul n-a vizut
in vestita si glorioasa armata o dulce oaste de ingerasi, care de

altfel nici n-ar fi fost in stare sa apere revolucia pe viata si

pe moarte. Spre deosebire de multi, el a surprins prin actul sau
literar ceea ce era mai important : formarea destinului revolutionar unic din elementele umane cele mai sincere si mai
diverse. Eroii razboiului civil sint la Babel autentici si profunzi,
agramati dar cinstiti, necrutatori si umani, primitivi Ursa dornici de innoire, deci atit de departe de schemele siropoase ale
unui stadiu cu cavaleri agricoli ai stelelor de aur. Sufletele entu-

ziaste si pure care au facut revolutia protetara, fie ele si de

oameni care se descurcau mai greu in stilistica sau in gindirea
strict peripatetica, au intrat in riscul dramatic al bataliei fara
VL

www.dacoromanica.ro

cunoaste nici conventionalismul diplomatiei, nici frica,

ne..

cinstea sau la5itatea.

0 revolu%ie este un flux natural gi necrucator al sinceritatii

al dorintei de dreptate. Ea nu se infaptuie5te dupa
regulamente precise, ci &pa ni5te legi generale. Observinduli
sectorul ales, I. Babel a gIsit explicatia artistic anume a
aspectului particular in contextul legilor generale. Recititi
Armata de cavalerie paralel cu istoria documentary a eveniumane 5.1

mentelor, gi yeti vedea ca Babel n-a modificat semnificatia aces-

tor evenimente, cum 1-au acuzat unii cititori ocazionali, obi5nuiti prea mult cu Muzica de fanfare.

Mutinduli atentia spre mahalalele gi portul Odesei, Babel

procedase la fel. Observatia 3criitorului este de o foga sintetica

rare 5i profund intuitive. Lumea rurala sau lumea mahalalei

unui mare ora5, lumea soldatilor revolutiei proletare, lumea
intelectualilor, lumea clerului de diferite rituri alcatuiesc la un
loc lumea ruseasca dintr-un mare moment modern de trecere de
la o epoca la alta. Babel gase5te peste tot esentele amare care
acopera.' firul tainic al zbaterii omului pentru mai bine, 5i din
umbrele paradoxelor smulge picatura curate din care se aduna
definitia, de fapt unite, a sufletului omenesc. Iar miracolul artei
lui Babel sty tocmai in confirmarea existentei objective a lumii
unui moment istoric 5i a sufletului ei, pe care (e nevoie de un

paradox, ori5icit...) o prive5te cu pasiune aproape totdcauna

nepartinitoare.

Citind lantul de povestiri din Armata de cavalerie, sau Povestirile din Odesa 5i oricare alte povestiri din aceasta carte,
se poate face uneori apropierea nelegitima cu proza picaresa
sau cu nuvelistica de tinerete a lui Gorki, deli la Babel semnificatia e diferita, Ajar data mediul seamana. Caracterele
lucrate literar cu forta unui pictor modern, care nu are nevoie
de o mie de amanunte spre a descoperi unul esential, elm dincoace epurate de anecdoticul pitoresc 5i hi mentin supletea prin
ceea cc pare mai comun in om 5i poate tocmai de aceca mai
bizar.

www.dacoromanica.ro

v11

E drept, nu se poate spune ca Isaak Babel a fost cu totul

nepartinitor ; arhitectura obiectiva a prozei sale foarte originale,

incheiate din sinteze, ofera mereu, cu sau fara voie, anume

iluzii optice pentru contemplarea de la distanta, totusi ochiul,
privind mai de aproape, isi da seama ca stilpii inalci care se
vad drepti, uneori sent de fapt anume ciopliti oblic. E o chestiune de geometric in spatiu...

Daca pictind portretul armatei de cavalerie sau pe al lumii

suburbiilor din Odesa, poetul Babel scapa din pensula si stropi
ai malitiei sale de intelectual ros de uncle complexe fizice ne-

recunoscute si apartinind probabil rasei sale, on daca in alte

ptnze cad stropi tinzind sa irizeze discret spre gestul hiperbolic

admiralia sa nu mereu ironica, nu totdeauna ascunsa, pentru

vechile intelepciuni rabinice cu circulatie restrinsa la un singur
popor
este fiindca scriitorul a venit in literatura rasa cu testamental sau genetic, insa si cu o mostenire spirituall absorbita
din copilaria sa. Dar Babel nu este si nici n-ar fi izbutit sa fie
(se poate ba'nui Ca nici n-a dorit sa fie) un $alom Alechem,
care-si cinta rasa fa'tis, cultivtnd -o cam in aceteasi medii in care

a privit-o ,ci autorul Povestirilor din Odesa, caci acesta din

urma, construit de viata in alte moduri, este un scriitor rus si
un scriitor universal, interesindu-se nu de anumiti oameni, ci de

omenesc. Scriitor rus Babel a devenit nu numai prin inventia

alit de originala a limbii sau prin ancorele agatate in stincile
de cremene ale lui Dostoevski sau in bisturiile imense ale lui
Cehov, ci si prin atentia sa statornica fata de sufletul rusesc
global.

Un intelectual gustind din plin ideea ca si indeletnicirea rafinata de a o analiza microscopic sau apoi de a reconstitui prin
chimismul sintezei, Babel a scris totusi o proza in care arta lui
izbuteste de obicei sa depaseasca primele impulsuri ale jocului
de intelett si sa se consacre numai luminii din om, chiar daca
ii zugraveste mai ales din umbre. Aceasta se datoreste ochiului
sau sensibil la
sensibil la ceea

miscarea plastica

vietii, sufletului sau

ce se poate deduce sau imagina ca organic

pins si in materia anorganica. Si acolada acestui gest, in fond

VIII

www.dacoromanica.ro

poetic, se intinde, prin hatisurile greu de defrisat ale sufletului

primitiv, de la amorul brutal (Pacatul lui Isus) i setea brutall
de viatI (Sfirlitul azilului) sau, prin miresmele subtile tot atit
de greu defrisabile ale sufletului elevat, pink' la lupta de adaptare (India mea giscii), lupta de evadare (Di Grasso) on lupta
de statornicire (Debutul).

Babel nu foloseste, epic, simboluri sau metafore fundamentale. Stilistic insa, da. Aci metafora lui Babel e uneori rara ca
metafora lui Esenin (deli temperamentele sint prea diferite I),
fiindca amindoi sint poeci de viziune pronuntat plastid a Rusiei
si amindoi au duritatea limbajului frust care ar fi facut poate din

ei niste cinici, de n-ar fi fost totusi in densitatea sufleteasca a

amindorura punctul de plecare al unei beatitudini dominante
cu care amindoi acesti sceptici senini privesc in cele din urma
peisajul cu oameni, animale si copaci.

Dar I. Babel am putea spune a e si un ironic ce nu cade

niciodata in sarcasm. Ironia sa foarte lucida este, lucru ciudat
de la prima vedere, dublata aproape mereu de o pasiune tot
asa de lucida si fara hiperbole pentru fenomenologia vie;ii,
scriitorul sesizind sufletul colectiv al societatilor omenelti in
simplitatea lui profunda ca a unui proverb. Este legata aceasta
ironie de o anumita stare de umor a frazei ? Da, depinde ins
ce vrem de la umor. Babel intelegea ridiculul in formele lui
cele mai tragice si de aceea ridea indurerat si bintuit mereu de
nostalgia demnitatii umanc. $i tocmai de aceea nu cruta nimic
si pe nimeni.

Pornit insa la drum cu astfel de impulsuri, scriitorul a trebuit sa-si &easel alts arhitectura epics, una care sa raspunda.
deopotriva si poetului, si filozofului paradoxal, si observatorului epic al societatii umane. Nu mai putem afla niciodata daci
ar fi fost in stare sa scrie un roman in sensul curent al defi-

nitiei. Poate ca da. $i totusi el a urmarit si cred ca a aflat

singura modalitate care ii era necesara. Tot ce se gaseste in
cartea de fata, aproape tot ce a ramas scris de mina lui Isaak
Babel, s-a construit din amintiri autentice, nesimulate, neascunse,

si care ins

nu apartin de loc ca gen memorialisticii. Potrivit

www.dacoromanica.ro

IX

tiparelor vechi, nimic din ce a scris Babel nu se poate aumi neaparat nuvela, roman sau schita. Folosindu-se de temperamentul

sau de poet patimas, de logica sa de eseist care a renuntat la

eseu, de coerenta perfecta a amintirilor directe si de minunata
inventie lingvistica, Babel a dat nastere unei modalitad epice
deosebit de interesante, poate nu atit prin ingeniozitatea punctu-

lui de plecare, tit prin efect. El a scris nuvele autonome, grupate ciclic, care ,au laolalta cadenta unui roman abrupt, si care
pot trai tot asa de bine singure sau impreuna. Izvorul acestui
sistem de a povesti sta., tehnologic, in rara exigenta a scriitorului fata de dreptul de a vorbi de prisos. Fireste, scurtimea
exprimarii e un sttl al sau ; altul se exprima tot fara prisosuri
in fraze lungi si stufoase. Dar sistemul nervos al epicii babeliene cerea acest Finn $i o paste din arta lui Babel e datoare rabdarii de a-1 fi gasit. Scriitorul K. Paustovski transmite probabil
destul de exact niste raarturisid de odinioara ale autorului Armatci de cavalerie. Deci Babel era cu desavirsire constient (nici nu
putea sa nu fie) de cauzele si efectele frazei sale. Lucra mult,

staruitor, ca un catir (Nu ma piing, eu insumi mi-am ales

aceasta meserie de ocnas."), ceea ce nu e o noutate in istoria

literaturii universale. Dar omul stia caile sintezei celei mai
simple : Duper ce elimin tot ce a fost de prisos, verific prospetimea si precizia tuturor imaginilor, comparatillor, metaforelor ; data o comparatie nu e limpede, mai bine sa lipseasca ;
substantivul poate trai singur in simplitatea lui nucla." Cunoscindu-si bine uneltele, ii si placea sa cocheteze definindu-le. De
pilda : Comparasia trebuie sa fie precisa ca o lime logaritmica
si naturals ca mirosul de mane. Sau (explicind scurtimea frazelor sale printr-o definitie amara) : Eu unul poate ca scriu
in fraze mult prea scurte si nu este exclus ca asta sa-mi vina
de la astmul meu invechit".

Sa nu uitain insa ca facem examenul unui scriitor disparut

la mijlocul ascensiunii... Uneori gresim, catalogind un artist
numai duper ce a apucat sa ne lase, fara sa incercam a-i restitui
pprtretul integral si prin ipoteze, fie ele orkit de prudente I Cu
o intuitie perfecta, ctndva Titu Maiorescu ii prezisese lui
X

www.dacoromanica.ro

Al. Bratescu-Voinesti ca va scrie putin, fiindca a inceput Cu

ceea ce altii incheie cu amintirile. lntr-o durata similara de
viata scurta, alci prozatori au scris mult mai mult decit Babel.
Dar nici Babel n-a. scris, cum de altminteri am vizut, pur si
I.

simplu amintiri. Asa ca, poate mai tirziu, de n-ar fi pierit

inainte de vreme, tinind desigur seamy si de acest punct de
vedere maiorescian, ca si de cumplita exigency a lui Babel fats

de silueta hazel, banuiesc ca, fail a scrie mult, ar fi ajuns la

constructii epice mai complexe, nu neaparat luxuriante. Din
punctul sau de plecare aparent memorialistic, autorul Armatei
de cavalerie ar fi ajuns poate la ridicarea acestei modalitati pe
o treapti inedita in literatura ruse a timpului. Sa nu uitain ca
Isaak Babel a fost contemporan cu Andre Gide, care a scris
Dace saminta nu moare, i cu giganticul Proust. La nici maul
n-a fost vorba de o memorialistica jurnaliera cu file cronologice in succesiunea riguroasa a matariiilor monahicesti, mizind pe
interese documentare. Uneori, aproape ca si cci doi mari scriitori
francezi, ocolind fantazarea romantics a faptelor pitoresti,

Babel creeaza literatura din selectia directs a faptului exact,

caruia ii acorda dimensiuni numai optica sa, ori, cu un cuvint
mai larg si mai enigmatic, talentul sau. Caci povestitorul izbuteste sa se obiectiveze pretutindeni, raminind ca in vechile fresce
bisericesti unul din personajelc de fundal cele mai umbrite, care
Linea loc

de iscalitura.

Nu e greu de spus despre un scriitor cu temperamentul lui

Babel ca e poet, ca e stilist ; si Ia nevoie se poate rezuma in
cuvinte sterpe originala sa tehnologie stilistica. Dar numai citit,
el iti atrage atentia asupra lumii sale, propozitie cu propozitie,
printr-un atit de paradoxal sim; al estetului care se incumeta
sa rascolcasca simultan aghiasma si gunoiul vietii si izbuteste sa
ramina, in aproape cinicul sau scepticism, intr-adevar un pasionat al vietii.
De ce alege Babel totusi adesea aproape cu predilectie
desi
discret, ferindu-se de ostentatie si de rautate
umbrele si li-

corile amare ale existentei ? El nu este un satiric malitios care-si

priveste cu zimbet superior insecta din ac. Ye tonurile risului

www.dacoromanica.ro

XI

sau de multe on chiar jovial, suns tot atit de des durerea. $i

totO ii place fiinta omeneasca in toate ipostazele ei, si nu
pentru pitoresc sau pentru exotism, ci pentru orizontul ei promitator, chiar data adesea stropit de noroaie. Nedorind si
nestiind sa fie vreodata idilic (fiindca nici unul din inarii artisti ai prozei n-a cultivat idila), dezgolind rani, zdrente si ticalosii, Babel a cautat sub ele luminisul unde se puteau descifra
sensurile grave ale vietii. Sinceritatea artistica a lui I. Babel a
fost cutitul sau cu doua taisuri. Un tais ramasese pentru el, ne-

dorit de el.
In parte Babel si-a descifrat zona aleasa. Ar fi facut mai
mult data o aka cadenta, iubitoare de idile fumate flegmatic,
nu i-ar fi intrerupt opera, inadmisibil 1i totusi admis, cu mult
inainte de vreme.

Isaak Babel a murit, fara voia destinului sau biologic, la

47 de ani, in echilibrul virstei marilor prozatori.
VICTOR KERNBACH

www.dacoromanica.ro

TABEL CRONOLOGIC

1894 La 1 (13) iulie, in cartierul eterogen Moldovanca al Odesei, s-a ngscut Isaak Emmanuilovici
Babel, fiul unui comerciant evreu.
In aceeasi lung a aceluiasi an se clam scriitorul englez
Aldous Huxley.

1902 Intrg la liceul comercial din Odesa, ggsind acolo

o iesire de bun augur din cercul familial impovgrgtor. Ping. la 16 ani, mgrturiseste ironic intr-o autobiografie, am studiat din porunca tatii
limba ebraicg, Biblia, Talmudul. Acasg era greu
de trait, cgci de dimineacg ping noaptea eram
pus sg invgt o muhime de stiime. Mg odihneam
la scoalg."
1910 Invgvind bine francuzeste cu un profesor breton
si, cu ajutorul acestuia, intrind in contact cu coIonia francezg. din Odesa, Babel scrie cam in
acest an, poate $i in anul precedent, citeva nu-

vele in aceastg limbg, de fapt primele sale incercgri literare.

1914 Incep peregringrile : acum e la Kiev.

1915 Se mutg la Petrograd, insg fgrg dreptul oficial
de a se stabili in capitala Rusiei cariste ; trgieste
in oral mai mult ascuns, ferindu-se de poliTie ;

www.dacoromanica.ro

XIII

la un moment dat locuieste intr-o piynita, pe

strada Punkin, chirias al unui chelner betiv.
In iarna cumplita a acelui an (avea ski descrie
gerurile !), umblind in crivat fara palton, incepe
sa viziteze redac ;iile de reviste ca sa-$i ofere
proza de inceput, dar e alungat sau chiar povawit sa se bage baiat de pravalie spre a-$i rezolva
problemele existentei.

1916 Taria firii il face sa fie staruitor in lupta pentru afirmare ; asa nimereste la Maxim Gorki, in
Petrograd, caruia tinarul rebegit de ger, lipsit de

palton, privind miop prin niste ochelari legati

cu sfoara., u atrage atentia : prima vizita are
loc intr-o marti, iar in vinerea urmatoare, Babel
primeste in sfirsit rezultatul imbucurator ; iar
numarul din noiembrie al revistei Letopis ii publics doua povestiri, pentru care debutantul e

cit pe ce sa fie dat in judecata (instigatie

si

pornografie" !).

1917 5i totusi, dupa sfatul aceluiasi Gorki, tinarul iii

intrerupe. activitatea abia inceputa, in%elegind
nevoia unui prozator de a cunoaste viata mai
sistematic ; o cunoaste intr-adevar, chiar daca
nu totdeauna prea sistematic, si e acum, dupi
Revolu%ia din Octombrie, mereu in cite o func ;ie
neasteptata : func%ionar la Comisariatul poporu-

lui pentru cultura, administrator de tipografie,

reporter la Petersburg $i Tiflis, soldat...
1918 Participa la citeva expedi ;ii de aprovizionare,
organizate de guvernul sovietic.

1920 Devine ostas al Armatei 1-a de Cavalerie a lui

S. M. Budionnii, momentul cel mai greu din viata
XIV

www.dacoromanica.ro

sa de ping atunci, Ins poate ca si cel mai fertil,

fiindca de aici incolo carnetele scriitorului se
umplu de insemnari imbelsugate ce vor genera
o capodopera : Armata de cavalerie.

1922 Lucreazi la Ceka si ii gasim in diferite misiuni

inc a neliterare, uneori in satele eliberate, alteori
in orase.
Apare prima editie engleza a romanului Ulysses, de
James Joyce.

1923 Urrnil'ad un sfat mai vechi al lui Gorki, timp de

sapte ani Babel a schimbat mai multe meserii,
evitind literatura. ,,Si numai in 1923, zice el, am

invkat sa-mi exprim gindurile clar si nu prea

lung. Atunci m-am apucat din nou de scris."
Asaclar in acest an isi construieste probabil intiia forma autonomy a Armatei de cavalerie si,
poate, a unora clintre Povestirile din Odesa.

1924 Povestirile Sarea, Scrisoarea, Moartea lui Dolgitsov si Regele apar in numarul de aprilie al
revistei lui Maiakovski, reef.

In noiernbrie, acelasi an, Isaak Babel isi redacteaza o scurta autobiografie, ce se va tipari
peste aproape doi ani.

1926 Armata de cavalerie e public-a-Ca in volum. In

acelasi an, Babel face cunostinTa cu Ilya Ehrenburg si scrie un scerrarin pentru filmul Stele
rateicitoare.
In tuna martie tneepe sa apara la Bucuresti romanul lui
Matei I. Caragiale, Craii de Curtea-Veche ;

Apare in S.U.A. Plata soldatului, primul roman al lui

William Faulkner.

www.dacoromanica.ro

XV

Se publics postum (tin an dupl tiplrirea Procesului)

Castelul de Franz Kafka.

1927 Foarte bine primita in multe tari europene, Armata de cavalerie ajunge sa fie tradusa in peste
douazeci de limbi. Dar in U.R.S.S. izbucnesc
unele opinii contrare, alimentate mai ales de comandan %ii cavaleriei. Toamna tirziu (29 noiem-

brie) Maxim Gorki ii scrie din Sorrento lui D.

M. Hait : Budionnii iii impodobeste soldatii si
caii pe dinafara, Babel i-a impodobit pe dinauntru. Gindindu-te la asta, sper ca ai sa fii de
acord cu Babel, fiindca la urma urmei soldatii
Armatei de cavalerie sint mai oameni decit soldatii lui Budionnii."

1928 In prima parte a anului (ianuarie-aprilie), Babel

se afla la Paris, iar din mai it gasim in Italia

(Sorrento, Florenta) unde s-a dus mai ales pentru

a-1 vizita pe Gorki. Apare la Paris Armata de

cavalerie, in traducere franceza.
Se tipareste la Moscova piesa lui I. Babel, As-

reprezentata in premiers la Teatrul de

Arta in 28 februarie. Armata de cavalerie continua insa a nemultumi pe unii, care aveau
puncte de vedere mai bizare asupra specificului
literaturii. Gorki i-1 recomanda pe Babel lui Romain Rolland in cuvinte foarte calde : Este un
om de un talent foarte mare si foarte colorat,
si un om de o severs exigency fats de el insusi".
In toamna acestui an se dezlantuie o larga polemics asupra cartii Armata de cavalerie, intre
S. M. Budionnii si Maxim Gorki, marele scriitor
luind apararea artistului Babel impotriva acuzatiilor de a fi reflectat inexact" structura sufleteasca st vitejia cavaleristilor rosii. PersonaliXVI

www.dacoromanica.ro

tatea lui Gorki doming aceastI polemid 5i, -de

pilda, Vs. Visnevski, marinar gi cavalerist, apoi
dramaturg (autor at unei Tragediz optintiste !)
simte nevoia de a se justifica fat5. de Maxim
Gorki, intr-o scrisoare cu argumente sentimentale : Credeti cuvintul unui ostas : n-a fost cavaleria noastra asa cum a atitat-o Babel !"
1929 I. Babel lucreaz`i intens, poate si la un roman,
mai sigur rocs la nuvelele ciclului odesit.
Apar romanele Pe frontal de vest nimic nou de Erich

Maria Remarque

gi

Adio, arme 1 de Ernest Hemingway.

1930 La Bucuroti apare romanul lui Camil Petrescu,

Ultima noapte de dragoste, intiia noapte de razboi.

1931 Isaak Babel publics volumul Povestiri din Odesa.

1932 Apare la Torino traducerea italianl a Arnzatei

de cavalerie.
1933 Apare in Franca romanul lui Andre Mairaux, Con di,tia umanci, i in ace14 an i se decerneazg scriitorului
rus Ivan Bunin, Premiul Nobel.

1934 Participind, in august, la Congresul scriitorilor*

sovietici, I. Babel e ales in comitetul de conducere al
Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S.

1935 Se publics piesa Maria, ca si eealalta, reluind

atmosfera din nuvelele ciclurilor inchinate Odesei, dar firs for ;a de expresie din ele.
In acest an, Isaak Babel ca'Utoreste la Paris,

facind parte din delegatia sovietica trimisa' la

Congresul mondial at scriitorilor. Autorul Armatei de cavalerie este intimpinat cu entuziasm
de Henri Barbusse, Heinrich Mann, .lean -Richard Bloch si alti scriitori. Prezent Si el la congres, I. Ehrenburg noteaza c5. Babel nu si-a citit
2

www.dacoromanica.ro

XVII

discursul, ci w vorbir liber frantuzeste, jovial $i

artist, timp de cincisprezece minute, inveselindu si auditorii cu citeva schite orale".
1936 La Moscova se publics o carte cuprinzItoare de
Povestiri, aclunind Armata. de cavalerie ciclul
de Povestiri din Odesa i un, numar important
de alte nuvele.

Cam in atest rimp o parte din critics incepe sa -1

mace mai des, si scriitorul se retrage in semianommat, consacrindu-se_ mai au seams. unor traduceri.

1937 Apar numai, povestirile 0 sarutare

iulie) si

Di Grasso (august).

1938 Almanahul Anul XXI ii tiOreste scurta narathine autobiograficl Deb-utul.

Campania de critici violente impotriva scriitorului continua.

In aceastl land, dificsla pentru

el,. is,i gh'seste

refugiu spiritual in casa lui Ehrenburg din. Moscova.

1939 In urma unui, dentun calomnios, L Babel e

arestat. In acele imprejurIri dispar mai toate
manuscrisele sale inedite ; ele nu au fort rocs
gisite
1941 1. Babel moare. la. 17 manic (in acelasi, an in
care se stinge James Joyce). Acest an. al mortii
avea sa." fie cunoscut mai tirziu.

1957 Anul primei retiplriri postume a operei lui I.

Babel,, in U.R.S.SI (Opere arese, cu o prefata de
Ilya Ehrenburg),
V. K.

www.dacoromanica.ro

ARMATA DE CAVALERIE

2*

www.dacoromanica.ro

TRECEREA RIULUI ZBRUCI

Comandantul Diviziei 6 raporta ca NovogradVolinskul a fost ocupat azi in zori. Statul major parasi Krapivno si coloana noastra de transport se intinse intr-o ariergarda plina de larma, in lungul soselei dintre Brest si Varsovia, construita de Nicolae I,
pe temelia osemintelor Oranesti.
In jurul nostru dau in floare cimpuri de maci purpurii, vintul de amiaza se joaca in secara pirguita, iar
hrisca virginall se ridica la orizont aidoma zidului
unei manastiri departate. Linistitul riu Vo lin serpuieste, Volinul se duce de linga not sa se afunde in
ceata de margaritar a cringurilor de mesteceni, se
strecoara printre maguri inflorite $i iii incuca bratele parasite de puteri in tufele de hamei. Soarele
portocaliu se rostogoleste pe cer ca o capatina retezata, o lumina dulce se aprinde in strimtorile dintre
nori, iar stindardele asfintitului filfiie deasupra capetelor noastre. Mirosul singelui de ieri si al cailor uc6i
picura in racoarea serii. Innegritul Zbruci larmuie,?te
$i -si incovoaie buclele inspumate ale pragurilor. Podurile sint darimate si trecem .riul prin vad. Luna
zace mareava pe valuri. Spinartle cailor intra in api
de tot si torente sonore mustesc printre sutele de picioare de cai. Cineva se ineaca, ponegrind-o pe precista cu glas rasunator. Riul e presarat cu patratele
negre ale carutelor, e plin de vuiet, de suier si cintece,

www.dacoromanica.ro

care zguduie vazduhul pe deasupra serpilor selenari

Si a gropilor sclipitoare.
Noaptea tirziu ajungem la Novograd. In locuinta
care mi se repartizeaza, gasesc o femeie gravida $i dot
evrei roscovani cu gituri subtirele ; al treilea doarme
cu patura trasa peste cap, lipit de erete. In camera
unde sint cazat gasesc dulapurile ravastte, pe dusumea zac zdrente de blanuri femeiesti, fecale de om si
cioburi de vesela rituall pe care evreii o folosesc o
data pe an, la Pasti.
Stringe Coate astea t ii spun eu femeii. Murdar
mai traiti, oameni buni...
Cei doi evrei se ridica de pe locurile lor. Salta pe
talpile for de pisla $i aduna cioburile de jos. Salta in
ticere, ca maimutele, sau ca japonezii la circ, $i giturile for se umfla $i se rasucesc. Intind pe jos o saltea
de puf spintecata si ma culc la perete, alkuri de cel
de-al treilea evreu, cel care doarme. Deasupra culcusului meu se ghemuieste saracia sperioasa a casei.
Totul lace ucis de tacere, si numai Luna, apucindu-se
cu miinile vinete de capul rotund, lucios si nepaskor,
vagabondeazi in dreptul ferestrei.
Imi intind picioarele amortite $i, culcat pe salteaua
spintecata, adorm. Il visez pe comandantul Diviziei 6.

Il vad alergind calare pe un armasar voinic dupes

un comandant de brigada, caruia ii trage doua gloante
in ochi. Gloantele strapung capul comandantului bri-

gazii si ochii lui cad amindoi pe pamint. De ce ai

intors brigada inapoi ?" ii striga Savitki, comandantul Diviziei 6, celui &tit, $i in aceeasi clips ma
destept din somn fiindca femeia gravida umbra cu
miinile pe fata mea.
Domnule, zice ea, dumneavoastra tipati in somn
si va zbateti. Am sa va mut asternutul in alt colt, ca
sa nu mai dati in tan meu...
4

www.dacoromanica.ro

Femeia isi ridica de pe dusumea picioarele slabe i

burta rotunda, si trage patura de pe omul adormit.

Batrinul zace acolo mort, intins pe spate. Beregata ii
e sfisiata, fata despicata in doua si-i atima in barbs
un cheag de singe vinat, ca o bucata de plumb.
Domnule, imi spune evreica scuturind salteaua,

1-au taiat polonezii. $i el se tot ruga de dinsii si le

spunea : omoriti-ma in curtea din dos, si nu ma vada
fiica-mea cum mor. Dar ei au facut ce-au avut nevoie

sa faca... $i el a murit in odaia asta 4i s-a gindit la

mine... $i a$ vrea si pot sti, spuse femeia deodata cu
o putere cumplita in glas, a$ vrea sa pot sti unde mai
gasiti pe tot pamintul un tats ca al meu...

www.dacoromanica.ro

0 BISERICA IN NOVOGRAD

M-am dus ieri cu un raport la comisarul militar,

cantonat in casa unui pops catolic fugar. La bucatarie m-a intimpinat madam Eliza, menajera iezuitului. Mi-a dat un ceai ca chihlimbarul, cu biscuiti. BBcuitii ei miroseau a crucifix. Zacea in ei sucul viclean
si mina parfumata a Vaticanului.
In biserica de linga casa mugeau clopotele trase de
un paacliser scos din minci. Era o seara plina de stele
de iulie. Scuturindu-$i firele carunte, madam Eliza
ma tot imbia amabila cu biscuiti, $i m-am desfatat din
plin cu hrana iezuicilor.

Batrina poloneza imi spunea domnule", in prag

stateau in pozi ;ie de drep ;i niste batrini carumi cu
urechile osificate si undeva in amurgul serpesc se incolacea o sutana de calugar. Abate le fugise, dar isi
lasase ajutorul : pe domnul Romuald.
Eunuc fonf cu trup de urias, Romuald ne numea
tovarasi". Isi purta pe harts degetul galben, aratindu-ne cercurile infringern poloneze. Apucat de un

extaz ragusit, numara ranile patriei sale. Fie ca blinda

uitare sa inghita amintirea lui Romuald, cel care ne-a
tradat fara regret si a fost impuscat in treacat. In
seara aceea insa, sutana lui strimta fluturase ling
toate portierele, maturase cu furie toate drumurile $i

le zimbise malicios tuturor amatofilor de rachiu. In

seara aceea, umbra calugarului se furisase intr-una pe
6

www.dacoromanica.ro

urmele mele. Acest pan Romuald ar fi ajuns fara indoiala episcop, de n-ar fi fost spion.

Am baut cu el rom ; rasuflarea

unei rinduieli

nevazute tresalta sub darimaturile casei abatelui Si

ispitele lui, furisate hoteste, m-au lasat fara puteri.

0, crucifixuri marunte ca talismanele de curtezana,
ca pergamentul bulelor papale, ca atlazul scrisorilor
unei femei, care au mucezit in matasea albastra a
vestei !...

Te zaresc de aici, monah sperjur in sutana liliachie,

iti vad mlinile grasulii, vad sufletul tau, gingas si ne-

indurator ca un suflet de pisica, vad ranile dumnezeului tau, mustind de sam'inta, de mireasma veninului
care imbata fecioarele.

Am baut rom amindoi, asteptind pe comisarul militar care para.' nu mai avea de gind sa se intoarca
de la statul major. Romuald s-a prabusit intr-un colt,
doarme si tresare, iar dincolo de
geam, in parc, se revarsa o alee sub patima,neagra a
cerului. Trandafiri insetati se leagana in bezna. In
bolti and fulgere verzi. Sub un mal ripos zace un cadavru despuiat. $i luciul lunei curge ca un sipot peste
picioarele moarte, desfacute in laturi.
Iata Polonia, iata durerea trufasa. a Rzeczpospolite'. I ! $i eu, veneticul sosit prin forts, desfac salteaua

adormind.

paduchioasa pe lespezile bisericii parasite de slujitorul

ei si-mi pun drept capatii niste infolii in .care se afla
tipante osanale pentru nobilul si prealuminatul sef al
tuturor panilor, Jusef Pilsudski 2.

Hoarde sarmane impinzesc stravechile tale orase,

o, Polonie, deasupra for tuna cintecul unirii tuturor
1 Rzeczpospolita (republicl
in limba polonezI), numele
traditional al statului feudal polonez.

Om politic (1867-1935), eful statului polonez burghezomosieresc (1918-1922), apoi dictator fascist al Poloniei (19261935).

www.dacoromanica.ro

rubilor, si vai de tine, Rzeczpospolita, vai tie, conte

Radziwill 1, si tie, conte Sapieha 2, voi care v-ati ridicat pentru ra'stimpul unui ceas !...
Comisarul meu tot n-a venit. TI caut la statul major, in parc, in biserica. Usile bisericii sint date de
Ferete. Cind intru, doua cranii de argint se aprind
intru intimpinarea mea pe capacul unui sicriu sfgrimat. Inspaiimintat, ma reped jos, in subsol. De acolo,
o scars de stejar duce inIuntrul altarului. $i zaresc
multime de flIcHri alergind in inallimi, pe timpla
6010. II Vid pe comisar, pe seful sec %iei speciale, si
va'd cazaci cu luminari in miini. Ei toti raspund slabului meu striga't $i m5 scot afar din subsol.
Testele acelea, care nu erau decit niste sculpturi de
catafalc bisericesc, nu ma mai inspaiminta% Si acum,
toti laolalta, continuum perchezi %ia, fiinda era vorba
de o perchezi%ie, inceputI dupI ce in locuinta abate-

lui s-au gasit monnane de echipament militar.

Risipind sclipiri din capetele de cai brodate pe minecile vestoanelor noastre, schimbind 4oapte si znglnindu-ne pintenii, ne invirtim prin clklirea sonora,
cu ceara care ni se topeste in miini. Precistele impodobite cu pietre pre %ioase ne atin calea cu it ii for
trandafirii, ca de soareci, va'paia se zbate intre degetele noastre si umbre Otrate se chircesc pe statuile
sfintului Petru, sfintului Francisc, sfintului Vincen%iu,

pe obrajorii for rumeni si pe tarbile crete, vopsite in

carmin.

D5.m tircoale si ca'uta'm. Sub degetele noastre sar

bupibi de os si se desfac icoane talate in dou'a, deschi-

zindu-ne drum spre subsoluri $i pesteri aptusite cu

1-2 Familii aristocratice cu inalte fungi; in statul feudal polono-lituanian. Citind aceste nume, scriitorul se refer4, la toci
aparatorii feudalitatii din Polonia.

www.dacoromanica.ro

mucegai. Biserica aceasta e straveche si plina de taine.

Ascunde in zidurile ei lustruite usi secrete, firide si

canaturi care se deschid larg, fad zgomot.
0, abate nerod, care ai agkat de cuiele mintuitorului sutienele enoriaselor tale. Dincolo de usile impa-

ratesti, am g5.sit o valiza cu monede de aur, un sac

de catifea cu bilete de band si cutii ale giuvaergiilor
parizieni cu inele de smarald.
Dupa aceea am numarat banii in odaia comisarului
militar. Stilpi de monede de aur, covoare de bancnote,
vintul suflind in rafale asupra vIpaii luminarilor, dementa din ochii de cioara ai doamnei Eliza, risul tunator al lui Romuald si urletul nesfirsit al clopotelor
trase de pan Robacki, paracliserul scos din min %i.

In lkuri, mi-am zis mie insumi, in laturi din fa %a

acestor madone care fac cu ochiul, amagite de soldap...

www.dacoromanica.ro

SCRISOAREA

Iata scrisoarea trimisa acasI, pe care mi-a dictat-o

Kurdiukov, un balat de la serviciul nostru de expeditie. Scrisoarea nu merits uitare. Am copiat-o fara
sa infloresc nimic 5i o reproduc textual, f5.11 nici o
schimbare.

Drags mama Evdokia Feodorovna.

Xn

primele

rinduri ale acestei scrisori ma grabesc sa to instiintez

ca, nzultumesc lssi Dumne7eu, ma aflu sanatos-voinic,
ceea ce doresc sa and acelasi lucru si de la dumneata.
5i tot a ,ca ma inchin dumitale adinc cu fata pins -n
pamint... (UrmeazI enumerarea rudelor, na5ilor, cu-

metrilor. Sa lasam asta la o parte. SI trecem la alineatul al doilea.)

Scumpa mama Evdokia Feodorovna Kurdiuleova.

Ma grabesc sa-ti scrim ca ma aflu in Armata Rorie de
cavalerie a tovara )cului Budionnii si tot aici este ,ci cunzatrul dumitale Nikon Vasilici, care este in mornentul de fata erou rosu. Dumnealui m-a luat la serviciul
de expeditie al Sectiei politice, uncle ducem pe pozitii
brosuri i ziare
Izvestia Comitetului Executiv Cen-

tral din Moscova, Pravda din Moscova si scumpa

noastra gazeta necrutatoare Cavaleristul row, pe care
fiecare ostas din linia intii doreste a o citi, dupa aceea
taind cu suflet eroic ticaloasa lea h
o disc i eu
foarte excelent pe linga Nikon Vasilici.
10

www.dacoromanica.ro

Scumpa mama Evdokia Feodorovna. Tilmite-rni ce

poti dupa puterile si posibilitatile dumitale. Te rog sa
tai porcul cel tarcat ci sa -nzi trimiti un pachet la Sectia
politica a tovarasului Budionnii, ca sa-1 primesc eu,

Vasili Kurdiukov. In fiecare noapte ma cult sa ma

odihnesc pe nemincate fi fara nici un fel de haine,
astfel ca nzi-e tare /rig. Scrie-mi o scrisoare despre
Stiopa al meu, daca-i viu on ba, te rog sa ai grija de
el si scrie-mi despre el data se mai impiedica on i-a
trecut, fi tot astfel cu privire la mincarimea de la picioarele dinainte, fi daca l-ati potcovit sau nu ? Te
rog, draga mama Evdochia Feodorovna, spala-i neaparat picioarele dinainte cu sapunul pe care l-am
lasat dupa icoana, iar daca tata a distrus sapunul,
cumpara la Krasnodar, si Dumnezeu n-are sa te lase.
Pot sa va mai descriu- de asemenea ca acilea tara este

bane saraca, taranii se pitesc cu caii for in paduri

fugind de vulturii nostri rosii, griul se vede ca e putin

si este tare marunt, not ridem de el. Gospodarii sea-

mana secara si tot astfel ovaz. Ad creste pe araci

hameiul, asa ca vine la fix ;-din hamei se face rachiu.

In rindurile de-al doilea din aceasta scrisoare ma

grabesc sa-ti scriu de tata, anume ca dumnealui l-a
casapit pe frate-meu Feodor Timofeici Kurdiukov, sa
tot fie un an de-atunci. Brigada noastra rosie a thvarasului Pavlicenko inainta spre orasul Rostov, cind
in rindurile noastre a avut loc o tradare. lar tata era
in vremea aceea la Denikin, in calitate de comandant
de cornpanie. Oamenii care 1 -au va" zut ziceau ca dum-

nealui purta asupra sa dicora tide, ca pe timpurile vechzului regim. $i in cazul acelei tradari, ne-au luat pe
toti prizonieri si frate-meu Feodor Timofeici s-a ne-

merit fata in faro cu tata. $i tata unde incepu sa -1

casapeasca pe Fedea, zicindu-i : pramatie, javra rosie,

port de cline fi altele, fi l-a casapit pina s-a facut

noapte si nu l-a lasat pina ce frate-meu nu fi-a dat
www.dacoromanica.ro

11

sufletul. Eu ti-am scris atunci o scrisoare, cum Fedea

al clunzitale zace faro barem o truce la capatii. Dar
tata m-a prins cu scrisoarea si mi-a spus : voi sinteti
jeciorii ma-ti, sinteti came din carnea ei, jeciori de
aria, ca eu am umflat-o pe ma-ta cu bursa fla vas
si-am s-o urnflu fi de-acu inainte, ca viata mea s-a
dus, am sa-mi stirpesc intro dreptate saminfa mea, si
altele. Am p,:c'timit atuncea de la dumnealui, ca rnintuitorul 'sus firistos. Atita ca am fugit in grabs de
la tata si m-am alipit de unitatea mea a Tovarkului
Pavlicenko. $i brigade noastra a primit orcIin sa
mearga in oraful Voronej sa-si cornpleteze efectivul,

fi acolo am primit cornpletari, de asemenea cai, ranite,

nagane fi tot ce apartinea de noi. Despre Voronej pot

ca sa-ti scriu, stumps mama Evdokia Feodorovna, ca
e un orafel foarte excelent, sa tot fie nitel mai mare
decit Krasnodarul, .oarnenii sint acilea tare frumoyi,

iar girla e buns pentru a face baie. Ne-au dat piine

cite doua funturi pe zi, came jumatate de funt si
zabar indeajuns, astfel ca la defteptare beam ceai
dulce, la cina la fel si de foame uitam, iar la amiaza

ma duceam la frate-meat Semion Timofeici dupa clatite sans came de gisca i dupa aia Ina culcam sa ma
odibnesc. In vremea aceea, pe Semion Timofeici pentru corajul lui tot regimentul a dorit sa-1 aiba comandant si a sosit de la tovaraful Budionnii astf el de or-

din, fi dinsul a primit doi cai, echipament prima, o

farefii pentru boarfe ti separat de asta ordinal Drapelul RaFu, iar eu ma socoteam pe linga el ca Irate.

Acu, care vecin s-o apuca sa to jigneasca cu ceva, Semion Timofeici poate foarte bine sa-1 casapeasca. Apoi
incepurain sa alungam pe generalul Denikin, am casapit mu dintre ei i-am aruncat in Marea Neagra,
numai ca tau nu s-a vazut nicaieri, , i Semion Timofeici l-a tot cautat pe toate pozitiile, fiindca ii era tare
dor de frate-su Fedea. Numa.i ca, dragii mama, dupa
12

www.dacoromanica.ro

cum ,ctii ,ci dunzneata de tata ce fire inca patinata e, cu

nerusinare ,ci -a vopsit barba din rope in neagra ca

pana corbului ,ci umbla prin orasul llaikop in civil,
aFa ca nici un locuitor de acolo habar n-avea ca ista
a fost at mai al draculzt$ jandar sub vechiul regim.
Atita ca de adevar nu scapi nici in gaura de ,carpe, ,ci

cumatrul dumitale Nikon Vasilici I-a vazut din intimplare in casa unui cetacean ,ci i-a scris lui Semion
7 imofeici o scrisoare. Noi am sazit pe cai ,ci am gonit
vreo doua sate de verste, adica eu, frate-meu Senka
,ci tine a mai wrist dintre baletii din stanitii.

Si ce crezi ca am vazut in ora,cul Maikop ? Am

vazut ca spatele frontulmi nu, tine de loc cu frontzit
Fi peste tot in orasul ala e rz.uma tradase ,ci e plin de
ovrei, ca ,ci sub vechiul regim... $i Semion Timofeici
s-a incontrat grozav in arasul Maikop cu ovreii, care
nu-1 lasau dintre ei pe tata si 1-au begat la zdup, punind lacat la ufa, zicind ca a venit ordin sa nu-i casapeasca pe prizioneri, adica a sa-1 judecam noi, n-aveti

grija, ce-i at lui e pus deoparte. Numai ca, vezi, Semion Timofeici o Linea pe-a lui ,ci le-a aratat ca el e
commandant de regiment ,ci are de la tovaraFul Budion-

nii toate ordinele Drapelultri Rosa, ,ci i-a amenintat

ca-i casape ,cte pe toti care se pun de-a curmeziFul pentru persoarra- tatii ,ci nu-I daze in vileag, ,ci tot astfel

au amenimat ,ci baietii din stanita. $i numai cit a pus

labs Semion Timofeici pe tata, uncle n-a inceput sa-i
care in sale ,ci i-a rinduit in curte- pe toti ostasii, cum
serie la regulament. $i atunci Senka i-a zvirlit niste
apa in barba ,ci Timofei Rodionici, adica tatii, si din
barba a inceput sa curga vopseaua. $i Senka uite ce
_
1-a intrebat pe Tinzofei Rodionici :
Te simti bine, tata, izz miinile mele ?
Nu, i-a raspuns tata, nu ma simt bine.
Atunci Senka 1-a intrebat :

www.dacoromanica.ro

13

Dar Fedea, cind l-ai casii pit, s-a simtit bine in

Xnzinile dumitale ?

Nu, i-a raspuns tata, nu s-a simtit bine Fedea.

Atunci Senka 1-a intrebat :

la spune, tata, to -ai gindit ca n-are sa fie bine

nici de duinneata ?

Nu, i-a raspuns tata, nu m-am gindit ca n-are

sa fie bine de mine.
Atunci Senka s-a intors cu fata la oameni fi a spur :
Uite ce gindesc eu, ca data or pune ai voFtri laba
pe mine, n-or sa ma crute. Asa ca, tata, acuma o sa-ti
punem coat si dumitale...
ocarasca
Si Tinzofei Rodionici a prins atunci
pe Senka cu nerusinare si de mama fi de nascatoare
si sa-i dea la moaca, i Semion Timofeici m-a trimis
afara din curte, a.a ca, scumpii mama Evdokia Feodorovna, nu pot sa-ti descriu cum i-au pus capat tatii,
pentru ca in-au trimis afar'ii din curte.
Dupe aia ne-a trimis in cantonament in ora.ul Novorossnsk. Despre acest oraf pot ca sa-ti scriu ca dincolo
de el nu este nici un fel de pamint, deck- numai apa,

adica Marea Neagra, si not am ramas acolo pins in

tuna mai, cind am pornit pe frontul polonez, fi acum
tot scuturam leahta, de-i vai de capul ei.
Ranzin al dumitale iubitor fiu Vasili Tinzokici
Kurdiukov. Mama, is seama la Stioplea, fi Dumnezeu
n-are sa to lase."
Iata scrisoarea lui Kurdiukov, in care n-am schimbat nici un cuvint. Cind am ispra'vit, el si-a luat foaia
scrisa si Si -a Mgat-o in sin, de-a dreptul pe piele.
Kurdiukov, 1-am intrebat eu pe fa'ca'u, taicl-tau
a fost om ra'u ?

Tata a fost un dulau, mi-a raspuns el posomorit.

Dar maia-ta e mai cumsecade ?

14

www.dacoromanica.ro

Mama, ce sa zic, femeie de treaba. Daca vrei sa

vezi, cite familia noastra...

5i mi-a intins o fotografie indoita. Yn poza se afla

Timofei Kurdiukov, un jandarm rural lat in spete, cu
un chipiu de uniforms in- cap ti cu barba pieptanata,
imobil, falcos, cu nige ochi spalacici i lipsi%i de expresie, cu sclipiri fixe. Maturi de el, intr-un jil% de
bambus, edea o aranca maruncica la trup, intr-o
bluza larga, cu nite trasaturi terse, ofilite gi pline de
sfiiciune. Iar la perete, pe acest jalnic fundal de atelier fotografic provincial cu flori Si porumbei, se

inalcau doi flacai, monstruos de uriai, cu infacipre

neroada, cu faca lata, cu ochi holbaci, incremeniii ca
la instruccie : erau cei doi fraci Kurdiukov
i Semion.

3 - Armata de cavalerie

www.dacoromanica.ro

Feodor

COMANDANTUL REZERVEI DE CAI

Satul e plin de vaiet. Cavaleria distruge griul

schimba caii. In locul istovitelor mirtoage, cavalemtu

iau caii de mune& Vinovat nu e nimeni. Fara cai nu
poate fi nici armatI.
Dar asta nu-i incalzete pe tiirani. Taranii se ingrIma'desc intr-una in fata cladirii statului major.
Ei trag de funii n4te biete animale care se impotri-

vesc sau aluneca, slabite de puteri. Ra'mai lara cai,

tkanii incep sa simta" in ei un aflux de indrazneall
amaii $i, tiind ca indr5zneala aceasta nu va dura
mult, se geabesc sa spun vorbe de ocarl, chiar daca
fari nici o nklejde, comandan%ilor, lui Dumnezeu Si
soartei for sa'rmane.
Seful statului major J. sta in prag, imbrkat in uniforms dupa toate regulile. Lasindu-i in jos pleoapele
inflamate, asculta" cu aparenta luare-ainte plingerile

tkanilor. Dar aten%ia lui nu e decit o metoda. Ca

orice lucrkor cu o buns instructie dar istovit, el tie
sa-i intrerupa cu desavirire, in clipele sterile, orice
activitate a creierului. In aceste rare clipe de fericita
opacitate, eful statului nostru major 4i mai pune in
ordine m4na uzata.
Tot ap i acum, cu tkanii.
In acompaniamentul linistitor al rumoarei for in-

coerente i dezdadaidulte, J. urmkqte ca un specta-

tor zarva aceea plina de moliciune din creier, care

16

www.dacoromanica.ro

prevesteste claritatea Si energia gindirii. Asteptind

pauza necesara, el surprinde ultima lacrima de Oran,

se rasteste pe un ton autoritar si se retrage la statul

major, sa lucreze.
De asta data nu era nevoie nici macar sa se rasteasa.

In clipa aceea veni in galop pins la pridvor, calare

pe un cal ca focul, de rasa anglo-araba, Diakov, un
fost atlet de circ, iar arum comandant al rezervei de
cai, un barbat rosu la fata, cu mustata carunta, imbracat cu o manta neagra de ploaie si cu lampasuri
argintii in lungul salvarilor sai rosii.
Binecuvintare de egumen preacinstitclor tirfe !
racni el, cabrindu-$i calul din mers. si in aceeasi clipa

chiar sub scarile lui se pravali o biata iepsoara

rit5, dintre caii schimba %i de cazaci.

Uite, tovarase sef ! zbiera taranul lovindu-$i na-

dragii cu palmcle. Uite ce dau ai vostri la ai nostri

Vazusi ce ne dau ? Fa-ti treaba cu mirtoaga asta, data

poti...

Pai, pentru calul asta, incepu Diakov cu glas

raspicat $i autoritar, pentru calul asta, stimate prie-

tene, ai tot dreptul sa cape%i la rezerva de cai cinci-

sprezece mii de ruble, iar daca acest cal ar fi ceva

mai vioi, iii cazul asta ai putea ob%ine pe el la rezerva

de cai, drags prietene, suma de douazeci de mii de

ruble. Dar ca acest cal a cazut, inca nu inseamni
nimic. Daca un cal cade si se richca, inseamna cl-i
cal ; numai cind, ca sa zic asa, nu se mai ridica, atunci
nu mai po ;i spune ca e cal. Dar fiindca veni vorl'a,
iepsoara asta grozava o fac euacusi sa se ridice...
Doamne, =tea preamilostiva ! facu taranul

dind deznadajduit din mina. Unde mai poate, sir-

mana, sa se ridice... Ea, biata, e gata sa piara...

Jignesti calul, cumetre ! ii raspunse Diakov cu
convingere adincl. Hulesti pe Dumnezeu, cumetre,
nu alta ! mai adauga el si trupul lui zvelt de atlet sari
3*

www.dacoromanica.ro

17

indeminatic din $a. 1ntinzindu-si picioarele superbe,

prinse la genunchi cu cite o curelusa, sprinten si elegant, ca pe scena, el porni spre animalul ce-$i dadea
duhul. Biata faptura isi a %inti cu tristete ochii adinci
asupra lui Diakov $i ii linse din palma zmeurie o porunca nevazuta. $i in aceeasi clipa, iapa istovita simti
a ;intindu -se asupra-i o putere de om priceput, pe care
o emana acest carunt, infloritor si bray Romeo. Miscindu-si botul $i lunecind cu picioarele care i se fringeau, simtind gidilatul nerabdator $i autoritar al sfichiului pe burta, mirtoaga se tidied' incet si cu luareaminte in picioare. $i atunci am vazut cu totii cum
mina subtire, iesind din mineca fluturinda, incepu sa

bata usor coama murdara, in timp ce biciul se lipi

cu suspin de soldurile insingerate. Tremurind din tot
trupul, mirtoaga statea pe cele patru picioare ale sale,
neluindu-$i de la Diakov ochii ei de dine, speriosi si
to; mai indragostiti.
Prin urmare e cal ! ii spuse Diakov taranului,
apoi adauga cu blindete : $i to mai plingeai, iubite
1

prietene...
Aruncindu-i inso %itorului dirlogii, comandantul rezervei de cai pasi dintr-o saritura peste cele patru

trepte si, fluturmdu-$i mantia de opereta, disparu in

cladirea statului major.

www.dacoromanica.ro

DOMNUL APOLEK

Viata incintatoare 4i inteleapta a domnului Apolek

mi s-a suit la cap, ca un yin vechi. La Novograd-Volinski, in orasul darimat in grabs, printre ruinele rascolite, soarta mi-a aruncat la picioare o evanghelie
ascunsa lumii. $i atunci, inconjurat de stralucirea candial' a nimburilor, am facut legamint sa unnez pilda
domnului Apolek. Iar dulceata urii meditative, disprecul am it fats de ciinii si porcii omenirii, focul tacutei si extaticei razbunari le-am adus prinos noului
legamint.

In apartamentul preotului catolic fugar din Novograd, sus de tot pe perete era o icoana. Si pe ea inscnptia : Taierea capului sfintului loan ". Fara sa
ma indoiesc o clips, am recunoscut in Ioan figura unui

om pe care-1 vazusem cindva.

Tin minte ca intre zidurile drepte si luminoase
domnea tacerea paienjenita a unei dimine %i de vara.
In partea de jos a tabloului, soarele proiectase o raza
direct in care roia praful scinteietor. Din adincul
vinat al firidei pogora asupra-mi, de-a dreptul, silueta
prelunga a iui Ioan. 0 mantie neagra atirna solemn
pe trupul acesta neinduplecat, dezgustator de slab. In
copcile rotunde ale mantiei sclipeau stropi de singe.
Capul lui loan era rete7at piezis de pe gitul sfisiat.
Acest cap 7acea pe o tipsie de lut, tinuta cu putere de

www.dacoromanica.ro

19

niste degete mari si galbene ale unui ostean. FaAa mor-

tului mi s-a pa'rut- cunoscud. M-a strabatut presimtirea unei taine. Pe tipsia de lut za"cea un cap de mort,

zugdvit dupsi chipul domnului Romuald, ajutorul

abatelui fugar. Din gura lui rinjid, sclipinc de solzi
vii, atirna trupul ma:runt al unui sarpe. Capul mic al
sarpelui, de o culoare gingas trandafirie, plin de insufletire, nuama puternic fondul profund al mantiei.
M-am minunat de arta pictorului, de sumbra lui
idscocire. Cu atit mai uimitoare mi s-a pa'rut a doua
zi Maica Domnului cea cu obrajii imbujorali, care
atirna deasupra patului conjugal al doamnei Eliza,
menajera ba'trinului abate. Ambele pine purtau pecetea aceluiasi penel. Fata clrnoasa a Maicii Domnu-

lui era un portret al doamnei Eliza. $i astfel m-am

apropiat de dezlegarea tainei icoanelor din Novograd.

Firul tainei ducea in buddria doamnei Eliza, unde

se stringeau in seri inmiresmate umbrele b5trinei Polonii a robilor, cu pictorul nebun in frunte. Dar sa fi
fost intr-adeva'r nebun acest domn Apolek, care populase cu ingeri satele din apropierea orasului si-I ridi-

case la rangul de sfint pe schiopul Janek, un evreu

botezat ?

Venise aici cu orbul Gotfried, acum treizeci de ani,

intr-o zi oarecare de var5.. Cei doi prieteni, Apolek
si Gotfried, s-au oprit in fata circiumii lui Szmerel,
aflata pe oseaua Rovno, la douI verste de marginea
orasului. Apolek avea in mina dreapta o 15.did cu
vopsele, iar cu stinga 11 conducea pe armonistul orb.
Pasul cindtor al ghetelor for nemtesti, ferecate cu
;lute, rIsuna plin de liniste sufleteasea si de sperand'.
Pe gitul subvire al lui Apolek atirna un fugar de culoarea canarului, iar in 015.ria tiroleza a orbului se
lega'nau infipte trei pene ca ciocolata.
20

www.dacoromanica.ro

Intrind in circiumI, noii-veniti Si -au asezat pe tablia ferestrei vopselele si armonica. Pictorul si-a des:.
fasurat de la git fularul, interminabil ca panglica unui
scamator de bilci. Apoi a iesit in curte, s-a dezbracat

in pielea goals si si-a turnat apa rece ca gheata pe

trupul trandafiriu, slab si pipernicit. Nevasta .lui
Szmerel le-a adus oaspetilor rachiu de stafide r o
strachinI de chiftele de came cu crupe. Punindu-si
burta la tale, Gotfried si-a rezemat armonica de genunchii ascutiti. Apoi a oftat, si-a dat capul pe spate
si si-a miscat degetele slabanoage. Sunetele cintecelor
din Heidelberg au prins a iisuna intre peretii crismei
evreului. Cu o voce tremuiltoare, Apolek ii Linea orbului isonul. Parea ca si and s-ar fi adus in circiuma
lui Szmerel orga bisericii Sfinta Indehilda si la

aceasta orga s-ar fi asezat alituri muzele, cu fulare

pestrite plusate si incaltate cu ghete nemtesti potcovite.

Oaspetii au cintat pini la apusul soarelbi, apoi si-au

strins vopselele si armonica in niste saci de pinza

groasa, iar pan Apolek, inclinindu-se adinc, i-a in-

minat Brainei, nevasta circiumarului, o foaie de hirtie.

Stimatl doamna Braina, i-a spus el, primeste

din partea unui pictor iitacitor, botezat cu numele

crestinesc de Apolinarie, acest portret al domniei-tale,

ca semn al preaplecatei noastre recunostirne si drept
m:irturie a admirabilei dumitale ospitalitati. Dad
Domnul - nostru Isus Hristos imi va lungi zilele si-mi
va intari arta, ma voi intoarce spre a zugeivi in culori portretul acesta. Parului domniei-tale ii vor sta
bine ma'rga'ritarele, iar pe piept vom ad'Auga un colan
de smarald...

Pe foaia de hirtie nu prea mare era desenata cu

creionul rosu, un creion rosu si inoale ca lutul, fata
rithoare a doamnei Braina, incadrata de bucle aramii.
Banii mei ! racni Szmerel, vazind portretul sotiel.

www.dacoromanica.ro

21

.El insfaca un bat si se napusti in urmarirea mustenilor. Dar pe drum Szmerel isi aduse aminte de trupul
trandafiriu al lui Apolek, cind isi turnase ape rece pe
trup, revazu soarele din curtea sa $i auzi din nou sunetul discret al armonicii. $i atunci sufletul circiumarului se tulbura $i, lepadindu-si bawl, omul se intoarse
acasa.

A doua zi dimineata, Apolek ii infatisa abatelui

din Novograd diploma sa de absolvire a Academiei
din Miinchen $i insira in fa;a lui douasprezece tablouri
cu subiecte luate din Sfinta Scripture. Aceste tablouri
erau pictate in ulei pe piaci sub%iri din lemn de chiparos. Parintele vazu pe masa lui purpura arzatoare
a mantiilor, stralucirea cimpiilor de smarald si macaturile inflorate aruncate peste sesurile Palestinei.
Sfin ;ii domnului Apolek, toata aceasta adunatura

de mosnegi triumfatori si saraci cu duhul, cu barbi

carunte, cu fete ro$ii, erau inghesuiti intr-un torent de

matasuri $i de amurguri magnifice.
Domnul Apolek primi chiar in ziva aceea comanda

sa zugraveasca biserica cea noua. $i la un pahar de

benedictina, parintele grai catre Apolek :
Sancta Maria, zise el, iubite domnule Apolinarie, de pe ce tarimuri minunate s-a pogorit printre not
atit de imbucuratorul dumitale har ?...
Apolek lucre cu osirdie, $i numai dupe o Luna bi-

serica cea noua se umplu de behaitul turmelor, de

aurul colbait al asfintiturilor si de ugerele galbui ale
vacilor. Bivoli cu pielea roasa se miscau greoi cu juurile pe grumaji, ciini cu boturi trandafirii alergau
in fruntea turmei, iar in leaganele atirnate de trunchiuri drepte de palmieri se leganau prunci dolofam.
Un leagan era inconjurat de zdren ;ele castanii ale
franciscanilor. Mul;imea de magi era impestritata de
o puzderie de chelii lucioase si de riduri, insingerate
ca niste rani. In mul%imea magilor, pilpiia intr-un
22

www.dacoromanica.ro

surfs viclean de vulpe fetisoara de baba a lui Leon al

XIII-lea 1, far insusi abatele din Novograd, petrecind

printr-o mina niste matanii chinezesti sculptate, cu

cealalta mina, libera, binecuvinta pe Isus cel nou
nascut.

Claustrat in scaunul sau de lemn, Apolek s-a tirit

cinci luni de-a lungul peretilor, cupolei si stranelor.
Ai o slabiciune pentru figurile cunoscute, iubite
domnule Apolek ! ii spuse o data abatele, recunoscindu-se pe sine in chipul unuia din magi, si pe domnul
Romuald in capul taiat al lui Joan.
Batrinul pater zimbi si-i trimise un pocal de coniac
pictorului care lucra tocmai sub cupola.
Dupa aceea, Apolek sfirsi Cina cea de taina si
Alungarea cu pietre a Mariei din Magdala. Intr-o duminica, dezveli pere %ii pictati. Cetatenii de vaza, invitati de abate, recunoscura in apostolul Pavel pe Janek, evreul schiop convertit la crqtinism, iar in
Maria Magdalena pe tinara evreica Elka, fiica a unor
parinti necunoscuti si mama a mai multor copii din
flori. Cetatenii de vaza poruncira sa fie acoperite nelegiuitele chipuri. Abatele profera amenintari impotriva hulitorului de Dumnezeu. Dar Apolek nu acoperi zidurile zugravite.
Asa incepu nemaipomenitul razboi intre corpul puternic al bisericii catolice pe de o parte, si nepasatorul

iconar pe de alta. Razboiul acesta dura trei decenii.

Intimplarea fu cit pe-aci sa-1 dues pe blajinul chefliu
la intemeierea unei not erezii Iar atunci el ar fi devenit cel mai original si hazliu luptator din toti pe
care i-a cunoscut vreodati vicleana si furtunoasa istorie a bisericii romane, un luptator care strabatea in1 Papa Leon al XIII-lea (1878-1913), a dus o politicI de

conciliere cu anduielile laice statornicite de regimul republican

din Franca.

www.dacoromanica.ro

23

tr-o stare de fericita betie parnintul, cu doi 4oareci

albi in sin i cu un manunchi de pensule din cele mai
subviri in buzunar.
Cincisprezece zlovi pentru Maica Domnului,
cinci pentru Sfinta familie $i cincizeci de
douazeci
zloti pentru Cina cea de taina cu zugravirea chipului
tuturor rudelor clientului. Dusmanul clientului poate
fi infatisat in chipul lui Iuda Iscarioteanul, si pentru
asa vesti Apolek
asta se mai adauga zece zlovi !

pe taranii din impreprimi, dupa ce fu alungat din

biserica in constructie.

Nu ducea lipsa de .comenzi. far rind peste un an

de zile, raspunzind disperatelor chemari ale abatelui
din Novograd, sosi o comisie din partea episcopului
de la Jitomir, ca gasi piny si in cele mai sarmane si
imputite bordeie aceste monstruoase portrete de familie, nelegiuite, naive $i pitoresti. losifi cu pletele
drunte pieptanate cu carare la mijloc, Isusi sulemenivi, Marii rurale, name a multi copii, asezate cu genunchii craci%i. Toate aceste icoane erau atirnate la
loc de cinste si inconjurate de cununi impletite din

flori de hirtie.

El v-a trecut printre sfinti inca din viava !

striga vicarul de Dubno 4i Novo Konstantinov, raspunzind gloatei care-i luase apararea lui Apolek. El
v-a inconjurat de harurile nerostite ale sfintiei, pe voi,
care ati cazut de trei on in pacatul neascultarii, voi,
tainici rachieri, camatari fara inima, facatori de terezii mincinoase $i vinzatori ai nevinovatiei fiicelor
voastre 1

Sanctitatea-voastra, ii spuse atunci vicarului Witold cel schiop, paznic de cimitir si achi7itor de lucruri
furate, in ce afla Domnul-Dumnezeu cel preamilostiv
adevIrul, si cine-i in stare sa spuna asta norodului cel

cu mintea Intunecata ? Nu e oare mai mull ade' ar

in zugravelile domnului Apolek, care a nniltumit min.

24

www.dacoromanica.ro

dria noastrac deck- in cuvintele sanctitatii-voastre,

pline de hula $i de furie boiereasca ?
Strigarele muliimii it pusera pe vicar pe fuga. Starea de spirit din suburbii amenin %a securitatea slujitorilor bisericii._ Pictorul invitat in local lui Apolek

nu s-a putut hotari sa steargl imaginea Elkai si a

acum in tinda laterals a bisericii din Novograd.: Janek, infatisat ca

apostolul Pavel,. un schiop sperios cu o barbs neagra
schiopului Janek. El pot fi vsizuti

ciltoasa, un renegat at satului, si ea, femeia desfrinata

din Magdala, slabanoaga si scoasa din mind, cu trupul
dantuitor si cu obrajii scofilciti.
Lupta cu abatele durI trei decenii. Apoi revarsarea

cazaceasca i1 alunga pe batrinul calugar din parfuo, vicisitudini

matul &air cuib de piatra, iar Apolek
ale soartei !
se install in butharia doamnei Eliza.

Si iata ca eu, oaspete de a clips, sorb in fiecare sears

din vinul conversatiei lui.

Conversatie, dar despre ce ? Despre timpurile romantice ale sleahticilor, despre furia fanatismului
muieresc, despre pictorul Luca della Robbia 1 gi despre
familia dulgherului din Betleem.

--

Am ceva de spus domnului furier-. imi sopri

Apolek in taina inainte de cina.

Da, r'aspund eu, da, Apolek, to ascult...

Dar paracliserul bisericii, domnul Robacki un ins

aspru 5i cenusiu, osos si &plug, lade prea aproape

de noi. El iii intinde in fata noastra pinzele decolorate ale tacerii si ouiHta {ii.
Trebuie sa-i spun domnului furier, rosteste Apo
Ick in soapta $i ma trage Intr-un ungher, ca Isus, fiul
Mariei, era insurat cu Debora, a fata. din lerusalim,
de neam fara vaza...
I Pictor $i sculptor florentin (1400-1482).

www.dacoromanica.ro

25

Vai de omul acesta ! striga domnul Robacki cu

deznadejde. Omul acesta nu va muri in asternutul

sau... Oamenii it vor ucide pe omul acesta....
Dupi cina, fosneste glasul prabusit al lui Apolek,
dupe cina, daca domnul furier va binevoi...
Fireste, binevoiesc. Incendiat de.inceputul povestii
lui Apolek, ma plimb prin bucatane si astept ora sacramentala. Iar dincolo de fereastra sta noaptea, ca
o columns neagra. Dincolo de fereastra, gradina vie si
intunecata sta impietrita. Cararea spre biserica se
scurge sub lung ca un torent stralucitor de lapte. Pa-

mintul s-a desfasurat intr-o sclipire innegurata, iar

colierele fructelor luminoase atirna pe tufe. Parfumul

crinilor e curat si tare ca spirtul. Vemnul acesta proaspat se infiltreaza in respira %ia grass, sporovaitoare,
a plitei, si mortifica mireasma rasinoasa a lemnelor
de brad, imprastiate prin bucatarie.
Cu o lavaliere trandafirie si cu niste pantaloni
trandafirii lustruhi, Apolek se tot invirte in coltisorul

lui, ca un animal blind si gratios. Masa lui e patata

de clei si vopsele. Mosneagul lucreaza cu miscari marmite si dese ; din coltul Jul se aude o vibratie usoara
si melodies. Batrinul Gotfried o produce cu degetele

sale tremurinde. Orbul lade nemiscat in lumina galbena, uleioasi a lampii. Plecindu-si fruntea plesuva,
el asculta nesfirsita muzica a orbirii lui si bolboroseala lui Apolek, eternul sau prieten.
...Si tot ce ii spun domnului furier si popii, si
evanghelistul Marcu, si evanghelistul Matei nu este
adevar... Dar adevarul poate fi dezvaluit domnului
furier, caruia eu sent gata sa-i fac pentru cincizeci de
marLi portretul, ca sa semene cu fericitul Francisc pe
un fond de verdeata si cer. Domnul Francisc a fost
tin sfint de rind. Si dad domnul furier are in Rusia o
logodnica... Femeilor le place fericitul Francisc, deli
nu chiar tuturor femeilor, domnule...
26

www.dacoromanica.ro

Asa a inceput acolo, in coltisorul mirosind a brad,

istorisirea casatoriei lui Isus cu Debora. Fata, dupa
cum zicea Apolek, ar fi avut un logodnic. Logodnicul
ei era un tinar izraelit, care se Indeletnicea cu negotul
de colti de elefant. Dar pentru Debora noaptea nuntii

s-a sfirsit cu uimire si lacrimi. Cind si-a vazut barbatul apropiindu-se de asternutul ei, femeia a fost cuprinsa de frica. Gitlejul i s-a zbuciumat in sughituri.
Ea varsa tot ce mincase la ospatul nuptial. Rusinea
cazu asupra Deborei, tatalui ei, mamei si asupra intregului ei neam. Mire le o parasi, baltindu-si joc de ea,

si chema toti oaspetii. Atunci Isus, vazind chinul femeii care-si dorea un barbat si se temea de el, se imbrad in vesmint de mire si, plin de compatimire, se
impreuna cu Debora care zacea in baltoaca Nopriei
ei varsaturi. Apoi ea se duse la oaspeti, triumfind zgomotos ca o femeie care se mindreste cu caderea ei. Si
doar Isus statu deoparte. 0 sudoare ca de moarte se
ivi pe trupul lui, albina durerii ii intepa inima. Nebagat in seams de nimeni, el iesi din sala ospa.tului si
se duse departe, intr-o tad pustie, la rasarit de Iudeea,

unde-1 adasta Joan. Si Debora nascu pe intliul

ei

prune...
Si unde-i el ? strigai eu.
si-si

L-au ascuns popii, rosti Apolek cu importanta

apropie un deget usor si infrigurat de nasul sau

de betiv.

Domnule pictor ! striga deodata Robacki, sculindu-se din bezna, si urechile lui cenusii se miscara.
Ce tot vorbesti ? Asta este cu neputinta...
Ba asa e, chiar asa ! zise Apolek chircindu-se

si insacindu 1 pe Gotfried. Asa e, asa e, domnule...

Il tiri pe orb spre iesire, dar in drum se opri o clips
si ma imbie cu degetul.

www.dacoromanica.ro

27

Fericitul Francisc, spuse el in foapta, flandu-mi cu ochiul, cu o pasare pe bray, porumbel sau
sticlete, cum va binevoi domnul furier...
Apoi disparu cu orbul, cu eternul sau prieten.

Vai, ce prostie l rosti atunci Robacki, paracliserul. Omul acesta nu va muri in asternutul sat,
Domnul Robacki deschise gura mare, cascind ca o
mica. Eu imi luai times bun si m dusei s aa ma culc,
acasa, la evreii mei zdrencarosi.

Prin oral ratacea, fara capatii, luna. $i am umblat

laolalta cu ea, incalzind in mine visuri irealizabile si
cintece difuze.

www.dacoromanica.ro

SOARELE ITALIEI

Am stat aseara din nou in camera de serviciu, la

Eliza, sub o cununa calda de ramuri de brad.

pani

Am stat linga soba calda, vie, care mormaia intr-una,

apoi m-am intors acasa la mine, prin noaptea adincl.
Jos, in fundul ripei, tacutul Zbruci isi dadea de-a dura
valul de sticla fumurie.
Orasul ars, cu coloanele lui surpate si cu scoabele
infipte in pamint, ca niste rautacioase degete mezine

de baba, mi se parea inalvat in vazduh, confortabil

si nemaipomenit, ca un vis. Luciul nud al lunii se revarsa peste el cu putere neistovita. 11,lucegaiul jilav al
ruinelor se colora ca marmura unei banci de opera. $i

eu asteptam cu sufletul tulburat iesirea din nori a lui

Romeo, a unui Romeo de atlaz, care sa cinte dragostea, in timp ce in culise un electrician posac vine degenii pe intrerupatorul lunii.
Curgeau pe linga mine drumuri albastre, ca niste

sipote de lapte visnite din mai mulct sini.Intorcindu-ma. acasa, ma ingrozeam la gindul intilnirii cu Si-

dorov, vecinul meu, care in toate nopvile

isi lasa

asupr5."-mi laba paroasa a melancoliei lui. Din fericire, in noaptea asta sfisiata de laptele lunii, Sidorov
n-a lepadat nici o vorba. Inconjurat de carvi, el scria.
acest rug fuPe masa fumega girbova o luminare
nest al visatorilor. Eu sedeam mai la o parte, movaind,
1 Doamna (pot.).

www.dacoromanica.ro

29

iar visele se zbenguiau in jurul meu ca niste pisoi. $i

abia noaptea tirziu m-a trezit ordonan;a, chemIndu -1
pe Sidorov la comandament. Au plecat impreuna. Am
alergat atunci spre niasa la care scrisese Sidorov si
i-am rasfoit carcile. Era un manual pentru invatarea
limbii italiene fara profesor, si mai erau niste imagini
ale forului roman si un plan al Romei. Planul era in
Intregime hasurat de cruci $i puncte. M-am aplecat
asupra unei foi scrise si, cu inima strinsa, fringindu-mi
degetele, am citit scrisoarea strains. Ucigas melancolic,

Sidorov sfisie atunci vata trandafirie a inchipuirii

mele 5i ma cars prin coridoarele judecAii tefere a demen %ei lui. Scrisoarea incepea de la pagina a doua,
si nu m-am incumetat sa taut inceputul :
,,...un plamin mi-e strapuns fi nz-am ficnit nireluf,
sau, cum zice Serghei, mi-a cam luat-o mintea la vale.

Ca doara n-o sa-mi ies de tot din minri, din mintile

astea timpite. Dar sa lasam gluma fi sa trecern la
ordinea de zi, prietena Victoria...
Am facut campania de trei luni de zile a lui
Mahno 1, o farlatanie obositoare si nimic mai mult...
$i numai Volin a mai ramas acolo. Volin isi pune odaj-

dii de apostol $i se car in sus, sa ajunga un Lenin al

anarbistilor. E ingrozitor. lar tatucu 2 21 asculta, isi
mingiie sirma pra Mita a pletelor sale ;i-fi strecoara
printre dinrii putrezi zeflemeaua lui taraneasca. $i nu
mai giu acuma data in toate astea se afla .5; vreun
graunte autentic de anarhie fi data va vom taia nasurile voastre satisfacute, ceceifti improvizati dintr-un
C.C. iznprovizat, made in Harkov, aceasta capitals

improvizata. Bravilor vowi flacai nu le mai place

1 N. 1. Malmo (1884-1934), capul misearii anarhiste contrarevolutionare a paturilor instarite din satele Ucrainei in anii
1918-1921.
2 Apelativ dat lui Mahno de partizanii sai.

30

www.dacoromanica.ro

acum sa-si aduca aminte de pacatele tineretii for anar-

histe si-si rid de ele de la inaltimea intelepciunii de

stat, dracul sa-i pieptene...
Dupa aceea am nimerit la Moscova. Cum am niazerit eu la Moscova ? Baietii si-au batut joc de cizzeq,a
in privinta rechizitiei )Si in altele. Eu, ca un`papalapte ce sint, i-am sarit in aparare. M-au luat in ras-

par, si bine mi-au facut. Rana era un Ileac, insa la

Moscova, vai, Victoria, la Moscova, nenorocirile m-au
impietrit. La spiral infirmierele imi aduceau in fiecare

zi cite un strop de terci. Strinse de hamul veneratiei,

ele aduceau terciul asta pe o tava mare, si am inceput sa urasc terciul asta de ;o c, ca 1i aprovizionarea
peste plan si planificata Moscova. M-am intilnit apoi
la Soviet cu o mina de anarhisti. Sint on niste sclivisiti, on niste babalici pe jurnatate ticniti. M-am bagat
si in Kremlin, cu un plan de munca adeviirata. M-au
mizzgiiat pe crestet i mi-au fagaduit sa nza faca pe
undeva adjunct, dace' am sa ma cumintesc. Dar 7M
m-am cumintit. $i mai departe ? Mai departe, a fost
frontul, Armata de cavalerie i soldatinzea, rnirosind
a singe crud si a ramasite pamintesti de oanzeni.
Salveaza-ma, Victoria. Intelepciunea politica ma

scoate din minti, uritul ma imbata. Daca n-ai sa ma

ajuti, am sa crap asa, lard' nici un plan. Cine ar vrea
ca un ostean sa crape asa de neorganizat ? Doar nu
esti dunzneata aceea, Victoria, logodzzica ce n-ai sa fii
niciodata sotie. Uite Fi sentimentalismul, da-1 in aia a
ma-si...

$i acum sa trecem la fapte. Mi s-a unit in armata.

Din cauza ranii, nu pot umbla calare, prin urmare nu
pot nici sa lupt. Foloseste-te de influenta dunzitale,

Victoria, ca sa fiu trinzis in Italia. Limba m-am si

apucat s-o invat 1i peste doua luni am sa pot vorbi
italieneste. In Italia pamintul fumega. lylulte sint gala

la ei. Lipsesc doar vreo doua focuri de arma. Unul

4

www.dacoromanica.ro

31

din ele am sa-1 produc eu. Regele de-acolo trebuie

trimis la stramosi. Lucrul asta e foarte important. Regele for e un nene de treabci, se joaca de-a popularzta:
tea si se fotografiazci impreuna cu socialistii domesticz
pentru revistele destinate lecturii in familie.
La C.C., la Comisariatul Poporului pentru Afacerile
Externe, sa nu vorbecti mci de focut de arma, nici de
regi. Or sa to laude fi-or sa fonfaie : e un romantic".
Spune-le pur fi simplu asa e bolnav, furios, beat de
melancolie, vrea soarele Italiei
banane. Doar merit.

fi eu atita lucru, on poste nu merit ? sat ma tratez,

asta-i tot. $i data nu, atunci sa ma trimita la Celea din

Odesa... Acolo e foarte bine, ii...
Ce timpit scriu, nedemn si timpit, prietena Victoria.

Italia mi-a patruns in inima ca o viitura de ape.

Gindul la Cara asta pe care n-am vazut-o niciodata
e pentru mine duios ca numele unei fenzei, ea numele
dumi tale, Victoria..."

Am chit scrisoarea, apoi rn-am culcat in asternutul

meu bAtucit si murdar, dar somnul nu mi se lipea de
gene. De partea cealalt1 a peretelui plingea din inima
evreica gravidl, iar huiduma ei de sot ii easpundea cu

o mormaialI Oita de gemete. Cei doi isi aduceau

aminte de lucrurile de care au fast prIclati si se infuriau unul pe altul pentru lipea for de perspicacitate.
Apoi, la reva'rsatul zorilor, s-a tutors si Sidorov. Pe

mass se sufoca luminarea arsl. Sidorov scoase din

carimb alt apetel de luminare si, dus pe ginduri ca
niciodat'A, strivi cu el fitilul. Odaia noastrl era intunecati si sumbrI, totul in ea rIspindea putoarea Ravi
a noptii, $i numai fereastra plini de va'paia lunii sclipea ca o mintuire.
Agasantul meu vecin veni Si isi ascunse scrisoarea.
Apoi se gtrbovi la mass si deschise albumul cu vederi

din Roma. Cartea fastuoas5, cu margini aurite, ii

32

www.dacoromanica.ro

privea de pe masa fata mlslinie, larI expresie. Deasupra spmlni lui rotunde luceau ruinele crenelate ale
Capitoliului si arena circului, luminaea de asfin %it. Tot

aid era o fotografie a familiei regale, pusli ca zlloagi

intre foile marl de hirtie ceratl. Pe o fill smulsl

dintr-un calendar era inflcisat afabilul

si pirpiriul
rege Victor-Emanuel impreunI cu sot is lui cea cu Or
negru, cu printul mostenitor Umberto si cu o intreagI
prasilI de pnntese.

...Si iatl noaptea, plinI de risunete IndepIrtate 4i

aplsItoare, mei un pgtrat de lumina in intunericul

jilav, si intr-insul fata cadaveric a lui Sidorov

o
mascl flea viatg, spinzurind deasupra flaVarii galbene
a luminlrii.

4*

www.dacoromanica.ro

GHIDALE

In fiecare ajun de simbati ma chinuie tristetea

densa a amintirilor. Cindva, in serile acestea, bunicul
meu mingiiase cu barba lui ingalbenita tomurile lui
Ibn- Ezra'. 0 batrina cu bonetica de dantela descinta
cu degetele ei noduroase pe linga luminarea sabatului
si plingea duios. Inima mea de copil se legana in acele
seri, ca o corabioara pe valuri vrajite.
Ratacesc prin Jitomir si caut o stea sfioasa.
turi de o sinagoga straveche, linga zidurile ei galbene
si nepasatoare, evrei batrini vind creta, albastreall de
rufe si fitiluri. Sint evrei cu barbi de profe%i, cu zdrentele patimilor pe piepturile for scobite...
Tata, am dinaintea mea piata si moartea pietei.

Sufletul gras al belsugului a fost ucis. Lacate mute

atirna in belciuge si granitul caldarimului e curat ca
o chelie de mort. Stea sfioasa, ea clipeste si se stinge...

Norocul a venit la mine mai tirziu, norocul mi-a

venit chiar inainte de apusul soarelui. Dugheana lui
Ghidale statea pitita in sirurile de pravalii inchise.
Spune-mi, Dickens, unde a fost umbra to in sears

aceea ? Ai fi vazut in dugheana asta de antichitki

niste pantofi aurii

3i

odgoane de corabii, o busoll stra-

I Moise lbn-Ezia (1055-1139), poet evreu, printre creatiile

druia un loc de seams 11 ocupau versurile cu continut religios,
multe intrate in liturghia sinagogalL
34

www.dacoromanica.ro

veche si un vultur impaiat, un Winchester de vinatoare cu data 1810" gravata pe el si o cratita sparta.
Batrinul Ghidale, micul patron cu ochelari fumurii
si cu surtuc verde care atinge podeaua, se plimbi imprejurul comorilor sale in pustietatea trandafirie a
serif. Ysi freaca minutele albe, isi ciupeste barbuta ros-

covana si, plecindu-si fruntea, asculta glasuri tainice

pogorite asupra lui.

Dugheana asta este ca o cutiuta a unui Valetas curios si gray care va deveni profesor de botanica. In
dugheana aceasta sint si nasturi, e si un fluture mort.
Pe micul ei patron it cheama Ghidale. Toata lumea a
plecat din piata, Ghidale insa a ramas. El se strecoara
prin labirintul de globuri geografice, de cranii si flori

artificiale, scutura totul cu un pamatuf din pene de

cocos si sufla praful de pe florile moarte.
Ne-am asezat pe mste butoaie de bere. Ghidale isi

infasoara pe deget si-si desfasoara barba rara. Jobenul lui se clatina deasupra noastra, ca un turnulet negru. $uvoaie de aer cald curg pe linga noi. Cerul isi
schimba culorile. Un singe delicat curge de-acolo, de
sus, dintr-o sticla rasturnata, si ma simt cuprins de un
miros usor de putreziciune.
Revolutia ?... SS-i spunem da", dar parca Foci

spui sirnbetei nu" ? incepe Ghidale si ma strange

in curelele de matase ale ochilor sai fumurii. Da" ii
strig eu revoluliei, uite, asa ii strig da", insa ea se ascunde de Ghidale si-si trimite inainte numai focurile
sS-i

de arms...

In ochii inchisi nu intra soarele, ii raspund eu

batrinului, dar noi vom descoase ochii inchisi...

Leahul mi-a inchis ochii, imi spune in soapta

sugrumata Ghidale. Leahul e un dine rau. El it is pe
evreu si-i smulge barba, ah, ciinele ! $i uite ca acuma
e batut ciinele cel rau. Asta-i minunat, asta-i revolulie ! $i dupa aceea, cel care 1-a batut pe leah imi zice :

www.dacoromanica.ro

35

Inregistreazl-ti gramofonul, Ghidale... Mie imi

place muzica, doamdi", ii rIspund eu revolutiei. Nu

gtii to ce-ti place, Ghidale ; eu am sa trag hi tine si
atunci ai si afli, iar eu nu pot ssi nu trag, pentru ca
eu sint revolutia..."

Ea nu poate sa nu tragI, Ghidale, u spun eu

momeagului, pentru ca ea este revolutia...

Dar leahul tr'agea, duiosul meu domn, pentru

ca el era contrarevolutia. Dumneavoastri trageti pen tru ca sinteti revolutia. Dar revolutia este o pIacere.
$i pacerea nu ing5.cluie sa vadI orfani in casI. Fap-

tele bune le face omul bun. Revolutia este o fapti

bunl fIcufa de oameni buni. Dar oamenii buni nu

ucid. Prin urmare revolutia o fac oamenii rai. Dar $i

lesii sint oameni rai. Atunci cine poate sa-i spun lui
Ghidale unde-i revolutia i unde-i contrarevolutia ?
Am inv5itat cindva Talmucird ; imi plac comentariile
lui Rachi b gi cartile lui Maimonide 2. $i mai sint la
Jitomir oameni care pricep. $i uite noi, toti oamenii
invkati, Ciderri cu fata la p5mint i strigIm intr-un
glas : amar de noi, unde-i dulcea revolutie ?...
WAtrinul 0:cu. $i amindoi v`izurlm India stea ficindu-i loc de-a lungul Caii Laptelui.
R5sare sabatul ! rosti cu importantI Ghidale.
Evreii trebuie s5. se &Ica la sinagogI... Domnule tovarh, aciug5 et sculindu-se, si jobenul ca un turnule;
negru i se cla'tira pe cap, aduceti la Jitomir olecuti
de oameni buni. Vai, igtia lipsesc din orasul nostru,
vai, lipsesc ! Aduceti oameni buni $i noi o si be dlni
1 Rabin francez (I040-1105), pe adevaratul sau nume Rabbi
Salomon Itzbaki, reputat comentator al Talmudului.
Mofe ben Maimon Maimonide (1135-1204), filozof si medic evreu, cabin. A sistematizat dogtnele mozaismului, cautind
totodati sa le elarifice cu ajutorul filozofiei aristotelice. Opera
sa Calauza loviiielnicilor (1190), care define un rol important
in cadrul filozofiei ebraice si arabe, a influentat scolastica
tirzie.
36

www.dacoromanica.ro

'toate gramofoanele. Noi nu sintem intunecati la minte.

Internationala... stim not ce-i aia Internationale. $i

eu vreau o Internationale de oameni buni, vreau ca
fiecare suflet si fie luat in evidenta si sa capete cite
o ratie de categoria intii. Uite, suflete, poftim, is Si
maninca, to rog, sa ai placere de vista ta. Internationala, domnule tovaras,_ nu stiti dumneavoastra cu cc
se maninca...

Se maninca cu praf de pusca, i-am ra'spuns eu

ba"trinului, si cu singele cel mai bun...

$i iata ca dram] sabat s-a ridicat din genunea

albastra in jiltul lui.

Ghidale, ,zic eu, azi e vineri si a inserat. Uncle
s-ar putea face rust de o turta evreiasca, de un pahar
de ceai evreiesc, cu putm din dumnezeul asta scos la
pensie, in paharul de ceai ?...

Nu este asa ceva, imi lispunde Ghidale, aga'tind lacatul pe chitimia lui. Nu este. Este alaturi un
han, faceau acolo .negot awe oameni buni, dar acum
nu se mai maninca la hanul acela, acum se plinge...
El iii incheie surtucul verde cu cei trei nasturi de os.

Se scutura cu plmatuful de pene de cocos, iii turns

ape in palmele mat si pled, m'arunt, singuratic, visa tor, cu jobenul negru in cap si cu o enorma carte de
rugaciuni la subtioara.

Vine sabatul. Ghidale, fondatorul unei Internationale irealizabile, s-a dus la sinagoga sa se roage.

www.dacoromanica.ro

INTIIA MEA GISCA

Sav4ki, comandantul Diviziei 6, se scull in picioare

vazindu-ma, si ma minunai de frumusecea corpului
sau gigantic. Se scull, si apoi, cu purpura pantalonilor
sai de calarie, cu sapcup lui zmeurie data pe-o sprinceana, cu decorapile sale batute pe piept, taie incape.rea in doua, cum taie cerul un stindard. Mirosea a
parfum 5i a licoare dulceaga de sapun. Picioarele lui
lungi pareau niste fete, ferecate piny la umeri in botfori stralucitori.

1mi zimbi, izbi cu cravasa in mass Si trase mai

aproape un ordin, care abia fusese dictat de seful
statului major. Era ordinul adresat lui Ivan Cesnokov, de a porni cu regimentul ce i-a fost incredintat
in direcOa Ciugunov-Dobrivodka $i, luind contact cu
inamicul, de a-I nimici pe acesta...
,,...Care nimicire, incepu sa scrie comandantul diviziei, mizgalind toata foam, o dau ca sarcina pe raspunderea aceluiasi Cesnokov pinci la macura capitals, pe

care it voi

1i

lichida pe loc, fapt de care, tovarase

Cesnokov, lun ind cu mine pe front nu de azi-de ieri,

puteti fi sigur ca asa va fi..."
Comandantul Diviziei 6 iii puse sub ordin iscali-

tura cu infiorituri, arunca hirtia curierilor, apoi iii

indrepta spre mine ochii cenusii in care juca voiosia.
Yi intinvei deleg4ia prin care eram trimis sa lucrez
la statul major al diviziei.
38

www.dacoromanica.ro

Sa dati ordin de zi ! spuse comandantul diviziei. Sal dati ordin de zi si sa-1 bagati in portie la
toate placerile, afara de cea din fats. Stii carte ?
Stiu, it raspunsei eu, pizmuind fierul si floarea
acestei tmereti ; sint candidat in stiinte juridice de la
Universitatea din Petersburg...

Esti un soi de kinderbalsam, vad eu ! racni el,

ri7ind, si mai ai si ochelari pe nas. Si ce pirpiriu !...
Va tot trimite incoace, fara sa ne intrebe pe noi, si-aici

va omoara din cauza ochelarilor. Ramii cu noi, ce

zici ?

Ramin, ii xaspunsei eu si, in tovarasia cartiruito-

rului, plecai spre sat sa-mi taut un adapost pentru

noapte.

Cartiruitorul imi ducea pe umar ladita de campanie,

in fata noastra se intindea o ulita de sat, rotunda

si galbena ca o tartacuta, iar soarele muribund iii didea in ceruri duhul trandafiriu.
Ne apropiararn de o casuta cu cununi zugravite pe

ea ;

cartiruitorul se opri si-mi spuse deodata cu un

zimbet vinovat :
Mare dandana $i cu ochelarii astia la noi, naiba

stie cum sa-i mai pui capat ! Sa fie omul toba de

carte, ca aici ii iese toata cartea pe nas. Dar is sa-ti
ba'i joc de vreo cucoana, de cea mai curata, atunci
toti ostasii to iau de bun...
Cum era cu radi%a mea pe umar, el se fistici $i veni

foarte aproape de mine, apoi sari in laturi disperat

Si intra fuga in cea dintii curte. Cazacii sedeau acolo
pe fin si se barbiereau unul pe altul.
Uite, baieci, zise cartiruitorul $i -mi puse pe pa-

mint Mita de campanie, conform ordinului tovarasului Savitki, sinteti obligati sa-I primiti pe omul
asta la voi in cantonament, si fara magarii, fiinda
omul asta este sinistrat din punct de vedere stiintific...

www.dacoromanica.ro

39

Rosind pins -n virful urechilor, cartiruitorul pleca

gra a-si mai intoarce capul. Eu imi dusei mina la

cozoroc 4i salutai pe cazaci. Un flacau tinerel, cu pa-

rul ca fuiorul de in atirnindu-i drept, si frumos la

chip cum sint oamenii din Riazan, veni linga ladita
mea, o insfaca $i o zvirli peste poarta. Apoi se in-

toarse cu fundul spre mine, ,ii cu o deprindere deosebita incepu sa produca zgomote rusinoase.
striga un cazac
Tun de calibru doul zeruri
ceva mai in virsta $i izbucni in ris. Mai trage-i o rafalL..
Flacaul iii consurna toata stiinta lui modesta, apoi
se indepartal. Dupa aceea, tirindu-ma pe pamint, ma
apucai sa-mi adun manuscrisele si rufele gaurite, rasturnate din ladita. Le-am strins gi mi le-am dus intr-un alt colt al curtii. Linga casa, pe niste caramizi
era un cazan in care fierbea niste came de pore, fumegind, asa cum scoate fum in departare casa Orinteasca din sat, amestecind in mine foamea cu o sin-.
guratate 'lira seaman. /mi acoperii ladita cu fin, imi
/acid din ea capatii si ma culcai pe parnint, sa citesc

in Pravda cuvintarea lui Lenin de la Congresul at

doilea al Kominternului. Soarele cadea peste mine de
clupa magurile crenelate, cazacii umblau peste picioarele mele, flacaul acela iii ridea de mine intr-una, iar

rindurile dragi veneau spre mine pe un drum spinos

si nu puteau ajunge la mine. Atunci am dat la o

parte ziarul $i m-am dus la gazda, care mina virtelnita
pe prispa.
Femeie, i-am spus, trebuie sa halesc ceva.Baba i0 ridica spre mine globii labartati ai ochilor
pe jumitate orbi, apoi ni i rasa' iarasi in jos.

Tovara'se, spuse dinsa dupa o clips de tacere,

toate astea ma fac sa doresc sa ma spinzur.
40

www.dacoromanica.ro

Dumnezeul .i sufletul ma-ti ! bodogInii en cu

ciuda $i -i repezil babei un puma in piept. Nu-i chip
s5 se inteleagI omul cu

$i facind stmga-mprejur, zarii o sabie a nu stiu cui,

care zkea in apropiere. 0 giscl gravy si severi se leg5na prin curte, curatindu-si cari grija penele. Am
ajuns-o dintr-o s5rituri si am lipit-o de p5mint, iar
capul gistei trosni sub cizma mea, trosni si se revksg.
Gitul alb se t5v5li prin g5inat si aripile se ridicarl
deasupra pIsIrii ucise.
Dumnezeul si sufletul ma-ti

nind cu sabia in m5runtaiele

spusei eu scormoFrige-mi gisca

asta, babo.

Batrina, stidindu-si ochii pe jumkate orbi si oche-

larii, ridic5 paskea de jos, o inf5surI in sort si o

duse la buck5rie.

Tovar5se, zise ea dupa o clipl de tkere, as dori

sa ma spinzur ! apoi inchise usa dupi sine.
Iar in curte cazacii se si asezaseri in jurul ceaunului Tor. Sedeau nemiscati, drepti, ca niste pontifi, f5r1
s5 se uite la gisca mea.

FlacIul asta e istet, vorbi despre mine unul din

facind cu ochiul, duse la gura o lingura de ciorba
de varz5.
ei

Cazacii incepur5 sa m5nince cu eleganta sobrI a

Oran-dor care se respect5 unii pe al%ii, in vreme ce eu,
stergind sabia pe nisip, iesii pe poart5, apoi intrai din
nou, tinjind. Deasupra curcii atirna luna, ca un cercel
ief tin.

Fr5tioare ! imi spuse deodata Surovkov, cel mai

in virsta dintre cazaci, vino de m5nincI aci cu noi,

pina s-o frige gisca ta...
Scoase din carimbul cizmei o lingura pe care o avea

de rezerv5 $i mi-o oferi. Sorbir5m impreura ciorba

improvizat5

si

mincaram carnea de pore.

www.dacoromanica.ro

41

Ce scrie la ziar ? ma intrebi fracIul cu par ca

fuiorul de in, acindu-mi loc.
Lenin scrie in ziar, spusei eu scocind din buzunar Pravda, Lenin scrie, ca ne lipsesc multe...
$i le-am citit cazacilor cuvintarea lui Lenin cu voce
tare, ca un surd triumfItor.
Amurgul ma inveli in racoarea invioratoare a cearsafurilor lui vesperale, seara ii lipi palmele materne
de fruntea mea in fl5c5.ri.

Citeam si triumfam, $i pindeam, triumfind, curba

taimca a dreptei leniniste.
Adevarul toate narile le gidila, spuse Surovkov,

dup5 ce sfirsii de citit, numai ca nu stii cum sal sco6

din grImad5., pe cit5. vreme Lenin it ciuguleste de-a
dreptul, ca g5ina gr5untele.

Tata ce a spus despie Lenin Surovkov, comandant

de pluton at escadronului de gatd5.,DupI aceea ne-am
dus cu totii sa ne culc5m in fin. Am dormit acolo case
inst, inc517indu-ne unul pe altul, cu picioarele incilcite, sub acuperisul g5urit prin care se scurgeau stelele.
Am visat, si am vazut femei in vis, si numai inuna
mea inrosit5 de omor ma durea $i se prelingea mereu.

www.dacoromanica.ro

RABBI

...Totul e supus morcii. Via %a vesnica e sortita

numai mamei. Si cind mama nu mai este printre cei

.vii, ea lass in urma ei o amintire pe care nimeni

n-a indraznit inca s- intineze. Amintirea

m
mamei
neste in not compatimirea, asa cum oceanul, nemarginitul ocean hraneste riurile care strabat universul...
Cuvintele acestea iiapartin lui Ghidale. El le-a rostit cu importanTa. Stara care se stingea it inconjurase
cu fumul trandafiriu al tristecii sale. Batrinul a grait :
ao

In cladirea de patimi a hasidismului 1 sint smulse

ferestrele $i usile, dar ea este nemuritoare, ca sufletul
mamei... Chiar si cu orbitele scurse, hasidismul tot mai

sta la raspintia vinturilor istoriei.

Asa . a spus Ghidale si apoi, dupa ce s-a rugat in

sinagoga, m-a dus la rabbi Motala, la ultimul rabin
din dinastia Cernobilului.

Am urcat strada principals impreuna cu Ghidale.

Bisericile catolice albe stralucira in departari, ca niste
lanuri de hriKa. Dupa un colt' de strada gemu roata

unui tun. Doul ucrainence gravide iesira la poarta,

sunindu-$i salbele, $i se asezara pe banca. 0 stew sfielmei se aprinse in toiul luptei portocalii a asfintitului,
I Hasidism, curent aparut in iudaism in prima jumatate a

secolului al XVIII-lea in rtndurile populatiei evreiesti din Volinia, Podolia si Galitia.

www.dacoromanica.ro

43

si linistea, linistea simbetei, se aseza pe acoperisurile

strimbe ale ghettoului din Jitomir.
Aici, spuse Ghidale in soapta", si-mi arata o casa
prelunga, cu frontonul spart.
Intraram intr-o odaie de piatra, goall ca o morga.
Rabbi Motala sedea la o masa, inconjurat de posedati
si de mincinosi. Avea in cap o caciula de sobol si pe
trup un halat alb, incins peste mijloc cu o funie. Rabinul sedea cu ochii inchisi si-si scarmana cu degetele
sale osoase puful galben al barbii.

De unde a venit evreul ? intreba el, ridicindu-si

pu tin pleoapele.
De la Odesa, raspunsei eu.

Binecuvintat oral, spuse rabinul. Steaua surghiunului nostru, fintina robita a nenorocirilor noastre !... Cu ce se indeletniceste evreul ?

Transpun in versuri petegrinarile lui Hersala

Ostropoler.

Mareata opera, sopti rabbi si inchise ochii. Sacalul geme cind e flamind, fiecare nerod are destula

prostie in el spre a se lasa prada tristetii, si numai

cel in4elept sfisie cu risul lui perdeaua existentei... Ce
a invatat evreul ?
Biblia.
Ce cauta evreul ?
Veselie.

Reb Mordha, spuse tadicull, scuturindu-si barba,

sa se aseze tinarul la masa si sa manince in seara

aceasta de simbata laolalta cu ceilalti evrei, sa se
bucure ca e viu si nu mort, sa bati din palme cind
vecinii lui dantuiesc, sa bea vin Baca i se va da yin...
Si reb Mordha veni repede lined mine, el, vechiul
ma'searici cu pleoapele intoarse pe dos, mosnegutul
ghebos, inalt cit un baiat de zece ani.
I Tactic, inwlept.
44

www.dacoromanica.ro

Vai, dragul si tinSrul meu prieten, spuse zdrentSrosul reb MordhS facindu-mi cu ochiul. Vai, citi
natSrai bogati am cunoscut la Odesa, citi cersetnri
ir4elepti am cunoscut la Odesa ! Asa7.5-te la mass,
tinere, si bea vinul pe care n-are sa ti-1 dea nimeoi...

Ne awzazim cu topi aritun posedati, mincinosi

si gurS-cascS. intr-un colt suspinau deasupra cSrtilor
de rugSciuni evrei spStosi, aducind cu niste pescari on
apostoli. Imbracat cu surtucul sSu verde, Ghidale movSia la perete, ca o pSsiricS pestritS. $i vIzui deodatl
un tinar la spatele lui Ghidale, un tidar cu chipul lui
Spinoza, cu fruntea magnifica' a lui Spinoza si cu o
fati vestecri de cSlugSrita. Fuma si tresSrea ca un
fugar, readus la inchisoare dupa goana in urma careia a fost prins. ZdrentSrosul MordhS se furis:1 la
spatele lui, ii smulse tigara din gurS si se repezi spre
mine.

Asta-i Ilic, fiul lui rabbi, horcSi MordhS si isi

apropie de mine carnea singerinclI a pleoapelor sale
sfisiate. Este un fiu blestemat, ultimul fiu, fiul rStScit...
$i Mordha it amenintS pe tinSr cu pumnul si-1 scuipi

in fail

Fie Domnul binecuvintat ! rSsung atunci glasul

lui rabbi MotalS Bratlayski, si bStrinul frInse piinea
cu degetele lui. monahale. Binecuvintat fie Dumnezeul
lui Izrael, care ne-a ales pe not dintre toate popoarele
pan tntalai..
Rabinul binecuvintS mincarea, si ne asezaram la

mask. Dincolo de geam nechezau caii si strigau cazacii. Pustietatea rSzboiului cSsca la fereastrS. Fiul
rabinului fuma tigara dupa tigara in linistea din jur
si printre rugaciunile celorlalti. Cind cina ltta sfirsit,
eu ma ridicai cel dintli.

Dragul meu, care esti asa de tinSr, murmurs

Mordha la spatele meu si ma smuci de curea, dacl
n-ar fi pe lume nimeni decit bogStasii cei rai Si cerse-

www.dacoromanica.ro

45

torii vagabonzi, cum ar mai putea sI tralasea oamenii

sfinvi ?

Ii &dui bani mosneagului si iesii pe stradI. MI

despIrtii de Ghidale si plecai acasI, la garI. Acolo, la

gaga, in trenul de agitavie al Armatei 1 de cavalerie,
ma astepta luciul sutelor de lumini, luciul fermecat
al sta%iei de radio, fuga indirjitI a ma5inilor din tipografie $i articolul neterminat pentru Cavaleristul iolu.

www.dacoromanica.ro

DRUM SPRE BRODY

Sint trist pentru albine. Le nimicesc armatele beligerante. In Volinia nu mai sint albine.

Noi am pingarit stupii. I-am otravit cu sulf si i-am

sfarimat cu praf de pusca. Cirpele fumeginde raspindeau duhoare in sacrele republici ale albinelor. Murind, ele zburau incet si zumzaiau abia auzit. Ramasi
fara piine, noi ne faceam rost de miere cu sabiile. In
Volinia nu mai sint albine.
Cronica crimelor cotidiene ma sufoca neincetat, ca
o boala de inima. Ieri a fost ziva primului macel de
la Brodi. Ratacici pe pamintul albastru, noi nu banulam nimic, nici eu, nici Afonka Bida, prietenul meu.
Cailor li se dadusera de dirnineaa graume. Secara era
inalta, soarele minunat $i sufletul, nemeritind acest cer
stralucitor care -Si lua zborul, era insetat de dureri domoale.

Povestesc muierile prin stanite de albine $i de

sim%irea for sufleteasca, incepu comanclantul de- pluton, prietenul meu. Spun fel de fel de lucruri. Ca 1-au

suparat oamenii pe Hristos, on nu 1-or fi suparat,

despre asta o sa se dumireasca lumea cu trecerea

vremii. Numai ca uite ce zic muierile prin stanice, ca

Hristos se intristeaza de urit pe cruse. $i ca via la 21
tot soiul de gize, ca sa-1 chinuiasca ! $i Hristos se Luta
la ele cu ochii lui si i se intristeaza. sufletul. Atita ca'

gizele astea fara numar nu-i zaresc ochii. $i tot asa

5 - Armata de cavalerie

www.dacoromanica.ro

47

mai zboara si albina in jurul lui Hristos. Da-i la

cap, ii striga albinei gizele, da-i la cap pe raspunderea

noastra !..." Nu pot, zice albina ridicindu-si aripile

deasupra lui Hristos, nu pot, ca el e din clasa dulgherilor..." Trebuie

s.-o

invelegi pe albina ! incheie Afonka,

comandantul meu de pluton. SI mai rabde ea nivel,

albina. Ca doar si pentru ea ne batem...

$i dind din mina, Afonka prinse a cinta. Era un

cintec cu un armasar Barg ; si opt cazaci

plutonul
incepura
Una isonul.
lui Afonka
Armasarul Barg, pe nume Djighit, era al esaulului 1, care s-a imbatat cu votca de ziva taierii capului

sfintului loan.

Asa cinta Afonka, intinzindu-Si

vocea ca o strung Si luptind cu somnul.

Djighit era
un cal credincios, iar esaulul, in zilele de sarbatoare,

nu cunostea margini in dorinvele lui. De ziva taierii

capului primisera cinci ocale. Dupa a patra oca, esaulul incaleca si se porni sa mine calul spre cer. Urcusul
a fost greu, lung, dar Djighit era un cal credincios.
Aiunser'a' ei in cer, si acolo esaulul vru sa bea si cea
de-a cincea oca. Dar aia ramasese pe pamint. Atunci
esaulul plinse pentru zadamicia sforvarilor lui. El plin-

gea, iar Djighit dadea din urechi, privindu-$i seapinul...

Astfel cinta Afonka, aci zanganindu-$i vocea, ad

avipind. Cintecul plutea ca fumul. $i not ne indreptam

in intimpinarea asfinvitului. Riurile lui in clocot se

scurgeau pe stergarele inflorate ale ogoarelor varanesti.
Tacerea se facea trandafirie.

Pamintul zacea tolanit ca o spinare de pisica, imparosati de blana luminiscenta a grinelor. Pe un, deal
se cocirja catunul Klekotov, cu casele lui de lut. Dincolo de magura ne astepta vedenia cadavericului si

crenelatului Brodi. Dar la Klekotov o detunaturi

' Grad in trupele de cazaci, tnainte de Revolutie.
48

www.dacoromanica.ro

plesni vazduhul cu rasunet, drept in fa %a noastra. De

dupa o casa scoasera capul doi soldati polonezi. Caii
for erau legati de stilpi. Pe coama dealului se urca in
grabs o baterie usoara a inamicului, Gloan;ele impinzira drumul.
Galop ! spuse Afonka.
Si porniram in goana.
Vai, Brodi ! Mumiile patimilor tale strivite au suflat
asupra-mi veninul for imbatabil. Am si simtit raceala
mortii in orbitele inundate de lacrimile care se raceau.

Si iata ca galopul saltaret ma duce departe de piatra

stirbita a sinagogilor tale...

5*

www.dacoromanica.ro

LECTIE DESPRE TACEANICA 1

Mi-a fost trimis de la statul major un vizitiu sau,

dupa cum se obisnuieste a se spune la noi, un conduc-

tor de earuta". /I cheama Grisciuk. Are treizeci si

nouI de ani.
A stat cinci ani prizonier la nemti, iar acum citeva
luni a evadat, a stra'bsitut Lituania, nord-vestul Rusiei,
a ajuns in Volinia si la Belevo a fost prins de cea mai
stupida comisie de mobilizare din lume si trimis s-si
faca serviciul militar. Piny in judetul Kremenet,.unde
s-a na'sctit, Grisciuk mai avea doar cincizeci de verste.

In judetul Kremenet are nevasea si copii. N-a mai

fost pe-acasa de cinci ani si cloua luni. Comisia de
mobilizare 1-a fa'cut conductor de caruta la mine, si
am incetat sa mai fiu un paria printre cazaci.
Sint posesorul unei astfel de bristi si al unui vizitiu
in ea. Taceanka ! Acest cuvint a devenit baza triunghiului pe care se bizuie obiceiul nostru : a taia cu
taceanka
singele...
Cea mai ordinary brisca popeasca., brisca de asesor,

sabia

dobindind celebritate dintr-un capriciu al rkboiului

civil, a ajuns sa fie un cumplit mijloc mobil de lupt5,
a dat nastere unei noi strategii si unei noi tactici, a
schimbut chipul obisnuit al ra'zboiului si a nascut eroi

$i genii de taceank5. Asa e bunoara' Mahno, care a

1

era
50

In timpul
montatI

razboiului civil, cgruta wag, cu arcuri, pe care

o mitraliera.

www.dacoromanica.ro

facut din taceanka axul strategiei lui viclene si misterioase, desfiintind infanteria, artileria, ba chiar si cavaleria, si care, in locul tuturor acestor namile greoaie,
a montat pe bristile lui trei sute de mitraliere. Ada e
Mahno, multilateral ca, natura. Carutele cu fin, rin-

duite in dispozitiv de lupta', pun stapinire pe orase.

Un cortegiu de nuntg, ajungind in fa ;a unui comitet
executiv de plasa, deschide un foc concentric, si un
pops pirpiriu, care a deslasurat deasupra capului sau
steagul negru al anarhiei, cere autoritkilor sa'-i fie pre -

da;i burghezii, sa-i fie predati proletarii, sa i se dea

yin si muzica.

Armata de bristi are o nemaipomenita capacitate

de manevra.

Budionnii a demonstrat acelasi lucru nu mai ra'u

decit Mahno. 0 astfel de armata e greu de decimat,
si e absurd sa to gindesti a o prinde. Mitraliera ingropatg sub o claie de fin, taceanka dusa sub un Sopron
tara'nesc inceteaza a mai fi unitati militare. Aceste elemente bine ascunse, termeni bgnuiti, dar insesizabili ai
totalului, indica in ultima analiza- structura satului
fioros, rebel si hraparet.
ucrainean de pins mai ieri
0 atare armata, cu munitia viria prin col%uri, Mahno

e in stare s-o pung intr-o singura ora pe picior de

ra'zboi ; iar pentru a o demobiliza ii trebuie si mai pu%in timp.

La noi, in cavaleria regulata a lui Budionnii, taceanka nu domneste cu atita exclusivitate, dar toate
grupele noastre de mitraliori nu se deplaseaza decit
cu bristile. Spiritul inventiv al cazacilor deosebeste
dou'a genuri de bristi : coloniste si asesoriale. De fapt,
nici nu e dascocire, ci o diviziune cu existents reala.
aceste cgru%e hodorogite,
In bristile asesoriale
se
injghebate fa'ra dragoste si Cara spirit inventiv
hurducase prin stepele bogate in griu ale Kubanului

functionarimea mizera cu nasuri stacojii, o mina de

www.dacoromanica.ro

51

oamern cu ochii cirpiti de nesomn, grabindu-se la

autopsii 1 instructii, iar bristtle coloniste au venit la
not din cimpiile Volgai, de prin partile Samarei $i ale
Uralului, din coloniile germane. Spetezele largi de stejar ale bristilor coloniste sint impestritate de o pictura
gospodareasca, infkisind puhave ghirlattzi trandafirii
de flori nemtesti. Fundul solid al bristilor este ferecat

in fier. Trasurica e asezata pe neuitatele ei arcuri.

In arcurile acestea simt ardoarea multor generatii care

acum se zbat pe lungile drumuri de tarsi ale Voliniei.

Incerc simtamintul de extaz al omului caruia ii

apartine un lucru India oars. In fiecare ,ai, dupaamiaza, inhamam. Grisciuk scoate caii din grajd.
.Caii se ingrasa de la o zi la alta. Descopar acum, cu
bucurie gi mindrie, un luciu mat pe crupa for tesalata.
Le masam cailor picioarele umflate, le tundem coamele

$i le aruncam pe spinari hamurile cazacesti, adica o

retea incurcata Si scorojita de curele subtiri, dupa care
iesim din curte la trap. Grisciuk lade pe capra piezis ;
scaunul meu e acoperit Cu o scoartii colorata si cu fin
mirosind a parfum si a seninatate. Rotile mari scirtite
pe albul nisip grauntos. Patrate de maci infloriti coloreaza pamintul, iar pe maguri sclipesc biserici catolice in ruins. Sus, deasupra drumului, intr-o firida
sparta de o ghiulea, se inalt1 statuia cafenie a sfintei
Ursula, cu bratele rotunde si goale. Si stravechile slove

inguste impletesc un Ian; strimb pe aurul innegrit al

frontonului... Intru slava Iui Isus si a Maicii Domnului..."

Tirgusoare evreiesti fara viata stau lipite pe linga

conacele panilor. Pe zidurile imprejmuitoare de caramida sclipeste profeticul paun, spectru impasibil
al spatiilor albastre. Pitita dupi cocioabele risipite

in jur, s-a proptit in pamintul sarman o sinagogi,

oarba, stirba, rotunda ca o palarie de hasid. Evrei
cu umeri ingusti stau melancolici la raspintii. $i in
52

www.dacoromanica.ro

amintire prinde contur imaginea ev reilor din sud,

burtosi, joviali, spumegosi ca un vin ieftin. Nici o
asemanare cu trufia amara a acestor spinari desirate
si osoase, a acestor barbi galbene si tragice. In trasaturile for stradalnice, taiate chinuit, nu este nici
grasime, nici pulsatie calc15 a singelui. Miscarile
evreului galitian sau ale celui din Volinia sint nestapinite, violente, jignesc bunul gust, dar forta durerii
for e plina de maretie sumbra, $i dispretul ascuns

pentru pani nu are margini. Privindu-i, am inteles

istoria patimasa a acestui tinut marginal, am priceput

povestirile despre talmudistii care tineau circiumi in
arena, despre rabinii care se indeletniceau cu camata,
despre fetele pe care be siluiau soldatii polonezi 4i
din pricina carora se impuscau magnatii Poloniei.

www.dacoromanica.ro

MOARTEA LUI DOLGUSOV

Perdeaua de foc a Waliei se apropia de oral. La

amiaza trecu in zbor pe linga noi in dulama lui neagra
Koroceaev, comandantul Diviziei 4, cel cazut in dizgratie $i care lupta acum de unul singur, cautindu-si
moartea. Imi stnga din fugal :
Comunica ;iile noastre sint rupte, Radziwillow
ti Brodi sint in flacari !...
Si plea.' in galop mai departe, cu dulama iq vint,
negru tot, cu ochi de taciune.
Pe cimpia neteda ca o scindura, avea loc regruparea
brigazilor. Soarele se rostogolea intr-un nor de pulbere
stacojie. Ranitii mincau prin santuri. Surorile de caritate seiteau tol'anite in iarbal ti cintau in surdina.
Cercetasii lui Afonka rascoleau cimpul, cautind morti

ti echipament militar. Afonka trecu la doi pasi de

mine $i -mi spuse fara a mai intoarce capul :

Ne-au dat la moaca. E clay ca buna ziva. S-ar

zice ca de la comandantul Gliviziei se trage ; acu-1
schimba. Ostasii cam au indoieli...

Polonezii ajunsesera la liziera pa'durii, la vreo trei

verste de noi, si-Si instalasera mitralierele pe undeva
scincesc gloantele.
pe-aproape. Acura scheauna
Tinguirea for creste si ajunge insuportabila. Gloantele

se reped in Orina si o rascolesc, tremurind de nerabdare. Comandantul de regiment Vitiagaicenko,

sforaind in aria amiezii, a strigat deodata prin somn
54

www.dacoromanica.ro

si s-a trezit. A s'arit apoi pe cal si s-a dus la escadronul din capul coloanei. Avea fata bo %ita, toata numai dungi rosii de pe urma soinnului incomod, iar buzunarele ii erau pline de prune.
Dracia dracului ! se rasti el scuipind un simbure.
Porcaria tiaibii. Timoska, cla drumul la steag !

0 !Liam din loc, sau cum ? it intreba Timoska

scotind lancea steagului din seari, si desfasurind apoi
drapelul pe care era desenata o stea si scria ceva
despre Internationala a III-a.
Om vedea not mai incolo ! spuse Vitiagaicenko,
apoi racni salbatic : Fetelor, sus pe cai ! Comandan;i
de escadroane, aduna %i oamenii !...

Gornistii sunara" alarma. Escadroanele se rinduirI

in coloana de mars. Un rank se tiri afara din ant si,
acoperindu-si fa%a cu palma, ii spuse lui Vitiagaicenko :

Taras Grigorievici, eu sint delegat. Se vede

treaba, cum s-ar spune, ca' timinem aici...
Las' ca va descurca%i voi... bolborosi Vitiagaicenko facindu-si calul sa cabreze.
Ne cam bate gindul, Taras Grigorievici, ca n-o
sa ne prea descurcam, ii striga: din urma
Nu to mai tingui ! raspunse Vitiaraicenko peste
umar. Nu va las eu...
si dadu comanda de mars.
In aceeasi clips, ra'suna glasul plingaret, ca de
muiere, al lui Afonka Bida, prietenul meu.
Nu ne trece de pe loc de-a dreptul la trap, Taras
Grigorievici, ca pins acolo sint cinci verste de alergat.
Cum mai sariam cind avem caii obositi ?... N-are rost
asta ! Las' ca apuci s-ajungi la scuturat perele de
Sintamarie...

La pas ! comanda Vitiagaicenko fara sa-si ridice

privirea..
Regimentul pled.

www.dacoromanica.ro

55

Daca povestea cu comandantul diviziei e -asa

cum s-a auzit, spuse Afonka in soapta, incetmind
pasul, daca I-or debarca, s-a zis cu el, parapanghelos.
Aia e !

1i dadura lacrimile. M-am uitat uimit la Afonka.

Flacaul se rasuci ca o sfirkaza, isi Ina caciula, isi
drese glasul, chiui si pleca in goana.
Grisciuk cu taceanka lui absurd

$i cu mine
am limas singuri si ne-am tot invirtit de colo-ncoace pins seara intre zidurile arzinde. Statul major
al diviziei disparuse. Unitatile straine nu ne primeau,
Regimen tele intrara in Brodi si furl respinse in urma
unui contraatac. Ajunseram linga cimitirul orasului.
Un detasament polonez sari dintre morminte si, ducind pustile la ochi, incepu sa traga in noi. Grisciuk

intoarse caii. Taceanka porni sa urle din tuspatru

rotile ei.

Grisciuk ! am strigat eu prin suier si vint.

Ce mai joaca, imi riispunse el trist.
S-a zis cu noi I am exclamat eu, cuprins de extazul mor %ii. S-a zis cu nor, taica !

La ce s-or mai fi ostenind muierile ? raspunse el

cu si mai multa tristete. La ce se mai petesc oamenii $i
se cununa, pentru ce mai joaca pe la nunti cumetrii...
0 coacia trandafirie straluci pe cer si se stinse. Calea
Laptelui isi facu loc printre stele.
Ma umfla risul, spuse Grisciuk cu amaraciune Si
arata cu biciul inspre un om asezat la marginea drumu-

lui, ma umfla risul cind ma gindesc pentru ce se

ostenesc muierile.

Omul care sedea la marginea drumului era Dolgusov, telefonistul. Sedea cu picioarele raschirate si se
uita tints la noi.
Uite ce, zise Dolgusov cind ne-am apropiat de
el, eu sint pe duca... Pricepi ?
56

www.dacoromanica.ro

Pricep, raspunse Grisciuk oprind caii.

Trebuie sa prapadivi un cartus cu mine, mai

spuse Dolgusov.

Sedea sprijinit de un copac. Cizmele n stkeau vepene, aruncate in laturi. Fara sa"-si is ochii de la mine,
isi tidied* grijuliu dmasa. Pintecele ii era sfisiat, ma-.
vele ii ddeau pe genunchi si i se vedeau bataile inimii.

Dad vine sleahta, isi bate joc de mine, Uite

actele, scrie-i maces -mi ce si cum...

Ba nu, ii ra'spunsei eu $i dadui pinteni calului.

Dolgusov isi intinse pe pamint pahnele vinete si le
examina cu neincredere...
Fugi ? mormai el, alunecind in jos. Fugi, cline...

Simveam cum imi curge sudoarea pe trup. Mi-

tralierele facaneau tot mai repede, cu ind5ra"tnicie is-

terid. Afonka Bida galopa spre noi, inconjurat de

nimbul asfinvitului.
1i sca'rrna'nam $i noi cit putem, ne striga" el vesel.
Ce i cu bilciul 5.sta la voi ?

I 1-am aratat pe Dolgusov $i m-am depktat.

Cei doi au vorbit scurt. N-am auzit ce si-au spus.
Dolgusov ii intinse comandantului de pluton carnetul.
Afonka si-1 viri in carimbul cizmei si-1 impusd pe
Dolgusov in gura.
Afonea, am spus eu zimbind jalnic si mi-am adus
calul linga cazac, uite, vezi, eu n-am fost in stare.

Pleaca de-aici, imi raspunse el pallid, to omor !

Va doare de-ai nostri pe voi 4tia, ochelaristii, cum o
doare pe miva de soarece...

$i arm tragaciul.
Am pornit la pas, MI sa ma uit inapoi, simvind pe
sira spinarii fiorul rece al morvii.

Ia vezi ! rkni in spatele meu Grisciuk. Las

prostiile !
$i-1 apuca pe Afonka de mina.

www.dacoromanica.ro

57

Neam de stirpitura ! strig5. Afonka. Las' c5 nu

scapI el de miinile inele...

GriKiuk m5 ajunse la cotitur5. Afonka nu mai era

cu el. Plecase in alt5 parte.

Vezi, GriKiuk, i-am spus eu, azi 1-am pierdut

pe Afonka, primul meu prieten...
GriKiuk scoase de sub sa un mar cu coaja incretitl.
Maninc5, imi zise. Ia 1 m5ninc5, to .rog...

www.dacoromanica.ro

COMANDANTUL BRIGAZII 2

Budionnii, cu pantalonii lui rosii cu lampasuri argintii, seatea linga un copac. Adineaori fusese ucis
comandantul Briga'zii 2. In locul lui, comandantul
armatei 11 numise pe Kolesnikov.

Cu o ora inainte, Kolesnikov era comandant de regiment. Cu o sa'peamida inainte, Kolesnikov fusese
comandant de escadron.
Noul comandant de brigada era chemat la Budionnii. Comandantul armatei 11 astepta linga un copac.
Kolesnikov veni insotit de Almazov, cornisarul sau.
Ne incoltesc javrele, spuse comandantul armatei,

cu surlsul sau sclipitor. lnvingem sau capam. Altminteri nu se poate. Ai inteles ?

Am inteles, aspunse Kolesnikov, holbind ochii.

$i daca fugi, to impusc, mai spuse comandantul

armatei, zImbi si apoi isi muta privirea spre selul

sectiei speciale.

Ordonati, spuse seful sectiei speciale.

,Invirteste-te, Roata 1 ! striga vioi un cazac.
Budionnii se intoarse brusc pe calciie $i-1 saluta pe

noul comandant de brigada. Acesta isi raschira in

dreptul cozorocului cele cinci degete rosii de copilandru, 11 trecua sudorile, apoi plea peste pamIntul

arat de curind. Caii 11 asteptau la o departare de o

1 Joc de cuvinte, intemeiat pe eada'cina numelui Kolesnikov :

koleso inseamna roati.

www.dacoromanica.ro

59

sta5 de stinjeni. Omul merse cu capul in jos, miscindu si enervant de incet picioarele lungi si strimbe.
V5paile asfintitului se rev5.rsaser5 deasupra lui, zmeurii $i neverosimile, ca apropierea mortii.
Si deodat5., pe p5mintul intins, pe cimpiile r5scolite,

ar5tindu-si toat5 goliciunea for galbena, nu mai v5zur5m nimic, decit spinarea ingust5 a lui Kolesnikov,
bratele lui leganindu-se si capul cu b5rbia in piept,
acoperit de o caschet1 cenusie.
Insotitorul ii aduse calul.
Sari in sa Si galop5 spre brigada lui, fara sl se mai

uite ind5rat. Escadroanele 11 asteptau in sosea, ling5

sleaul spre Brodi.
La urechile noastre ajunser5 niste urale ca un
geam5t, sfisiate de vint.
Ducindu-mi binoclul 14 ochi, 1-am v5zut pe coman-

dantul brigazii r5sucindu-se in sa in norii deli de praf.

Kolesnikov si-a dus brigada la atac, spuse ob-

servatorul care sedea in copac, deasupra capetelof

noastre.

E-n regul5 ! facu Budionnii, apoi isi aprinse

tigara $i inchise ochii.

Uralele incetarl. Canonada se sufoc5 si ea. Un grap-

nel se sparse flea nici un rost deasupra p5durii. Si

apoi auzir5m t5cerea m5reat5 a sarjei de cavalerie,
E b5iat inimos, spuse comandantul armatei
sculindu-se in picioare. Cauca glorie. Cred ca are s-c
scoata la cap5t.
$i ordonind s5-i fie adusi caii, Budionnii plec5 spre
locul unde se dadea lupta. Statul major porni dup5 el,
Am avut prilejul s5.-1 vad pe Kolesnikov in aceeasi
sears, o or dup5 ce polone,zii fuseser5 zdrobiti.

Mergea in fruntea brigazii lui, singur, pe un armIsag

Barg, si motala in sa. .Mina dreapta ii atima uimr -o
esarfl. La zece pasi depNrtare de el, un cazac ealare,
60

www.dacoromanica.ro

chicea drapelul desPasurat. Escadronul din capql coloanei cinta alene cuplete des'amate. Prafuit'S si interminaba, brigada se tira ca un sir de care fa'ra'negi
ce se duc la tirg. In coadi gifiiau fanfarele obosite.
In seara aceea, am vIzut in tinuta lui Kolesnikov
nepa'sarea lui

de ban .fatar atotputernic si am re-

cunoscut scoala vestitului Kniga, a autoritarului Pavlicenko si a fermecitorului Savq.ki,

www.dacoromanica.ro

SASKA HRISTOS

Yl chema Saska, si it poreclisera' Hristos peritru blin-

detea lui. Era ciobanul obstei din stanita st nu mai ficuse munci grele de la paisprezece ani, adica de cind se
imbolna'vise de o board' lumeasea. Lucrurile s-au petrecut astfel :
Tarakanici, tatal vitreg al lui Saska, plecase sa

ierneze in orasul Groznii si acolo se aliturase unui

artel. Artelul se alcatuise cu spor din niste carani de
prin Parti le Riazanului. Tarakanici lucra pentru ei
duigherie, asa ca nu ducea lipsa de nimic. Cum nu
mai prididea cu lucrul, ii scrise balatului chemindu-1
la sine, sa'-i fie ucenic : avea sa se descurce stanita o
iarna si fara Saska. Saska lucra pe linga tats -sau vitreg o sgptamtda. Cind veni simb'Sta, Mark' lucrul si
se asezara sa bea ceai. Era in octombrie, aerul era insa
caldut. Deschisera fereastra si inealzira' a doua oar

samovarul. 0 cersetoare tot d'adea tircoale pe la ferestre. Ea btu in cercevea si le spuse

Buda ziva, tarani venetici. Ia eitati la starea in
care ml aflu.
Ce stare ? zise Tarakanici. Intra, s'armano.
Cersetoarea se mai foi pe dupl perete, apoi navali
in casa. Veni linga mass si li se inching pins la pamint. Tarakanici ii smulse basmaua din cap, arunca
basmaua asta in laturi si o scarping pe femeie in cap.
62

www.dacoromanica.ro

Cersetoarea avea pantl sur, carunt, incilcit tot si plin

de colb.

Ptiu, ce mai Oran dat naibii si ce voinic ! zise

ea. Parc-ai fi la bilci... Rogu-va, nu va fie scirba de
o biata batrina ! adauga ea in soaped' grabita $i se
cocoa pe lavita.
Tarakanici se culca cu ea. Cersetoarea iii tot lasa
capul pe umar Si ridea.
Dete si biata baba de ploaia norocului ! ridea
dinsa. Am sa scot doua sure de puduri de pe-o deseatina...

Spunind acestea, 11 zari pe Saska ; baiatul sedea la

masa si bea ceai, fara sa ridice ochii la fa ;a lumii

acesteia.

E flacaul tau ? it intreba ea pe Tarakanici.

ii raspunse Tarakanici. E at ne-

.Ca si al meu,
vestet.

Uite ce ochisori a holbat baietasul, zise muierea. Ei, hai, vino-ncoa.

Saska veni linga ea si se alese cu o boala lumeasca:
Dar nu se gindi atunci la boala lumeasca. Tarakanici
ii dete cersetoarei oasele ramase de la mass si un pitac
de argint, foarte lucios.
Sa-1 freci cu nisip, cuvioaso, ii spuse Tarakanici,
ca are sa luceasca si mai tare. De-1 vei harazi bunului Dtimnezeu intr-o noapte intunecoasa, are sa"-ti lumineze calea in loc de lung.
Cersetoarea i i lega basmaua, isi lua ciolanele $i se
dose. Jar dupa doua saptamini taranii pricepura 1;mpede totul. Boala lumeasca ii chinui mult. Toata iarna
se caznira cu ea, tncercind sa si-o tamaduiasca cu bu-

ruieni. $i primavara plecara in stanita, la munca for

tara'neasca.

Stanita era derarte, cale de noug verste de drumul

de fier. Taralcanici si cu Saska trecura peste clmpuri.
Pamintul zacea imbibat de umezeala lunii aprilie. Tn
6

www.dacoromanica.ro

63

gropile negre sclipeau smaralde. Fisiile verzi inseilasera tarina cu incleminatice cusaturi. Pamintul mirosea acru, ca o muiere de soldat in zori de zi. Yntiile
turme coborau de pe gorgane, iar minjii se zbenguiau
in largimiTe albastre ale zarii.
Tarakanici si Saska mergeau pe csar5.ri furisate.
Lases -ma, Tarakanici, sa ma bag cioban la obste,
zise Saska.
Ce -ti, veni ?

Nu mai pot rabda sa vad ca ciobanii au parte

de-o viata asa de buns.
Nu-ti dau yore, spuse Tarakanici.
Lases -ma, Tarakanici, pentru numele lui Durnnezeu, repeta Saska : toti sfin %ii s-au ridicat dintre

pastori
Saska.-sfintul, izbucni in ris tata-sau vitreg, s-a
pricopsit cu un sifilis de la nascatoarea de Dumnez_etr.

Tirecura cotul riului la Podul ROW, strsa'bkura un

cring, o pajiste si vazura crucea bisericii dirt stanita.
Muierile se mai invirteau prin gradinile de zarzavat,. iar cazacii, asezaci intre niste tufe de liliac, beau
votca si cintau. Pines la. casa lui Tarakanici mai rarnasese ca la o jumatate de versta.
Da, Doarmae, sa fie totul bine, spuse el si-si facu
cruce.

Se apropiera amindoi de casa si se rritara pe fereas-

tra. In casa nu era nimeni. Mama lui Saska mulgea

rata in grajcP. Cei doi se. strecurara tiptil. Tarakanici
incepu sa rides $i striga drept in spatele femeii :

Motia, inalvimea-voastra, pune de dial pentru

oaspeli...

Femeia se intoarse, tresari, apoi fugi din grajd

si

incepu a alerge prin. curte. Dupes aceea very; inapoi la

locul ei si se aruncii la pieptul lui Tarakanici plingind 5i zbatindu-se.

64

www.dacoromanica.ro

Uite-o cum da buzna, toanta zise Tarakanici

$i o indeparta cu un gest gingas. Ada copiii ski vad...

An plecat copiii din ograda noastra, raspunse

femeia, albs ca varul, apoi prinse a alerga din nou
prin rime pins cazu jos. Aoleu, Aliosenka, racni ea
salbatic, s-au dus copilasii nostri cu picioatele inainte...
Tarakanici facu un semn de lehamite cu mina Si se

duse pe la vecini. Vecinii ii povestira ca Dumnezeu

luase si baiatul si fata saptamina trecuta, dupa ce au
zacut de tifos. Motia i-a scris, insa pesemne a el n-a
apucat sa primeasca scrisoarea. Tarakanici se intoarse
in casa. Muierea lui facea focul in sobs.
0 facusi, Motia ! spuse Tarakanici. Bucati ar
trebui sa to tai.
Barbatul se aseza la masa Si se intrista adinc ; ramase astfel trist mincind carne $i bind votca, pins -1
apuca somnul, fara sa se mai duca sa-$i vada gospodaria... Sforaia la masa, se trezea, apoi incepea din
nou sa, sforaie. Motia flcu patul pentru ea si pentru
barbatu-sau, iar asternutul lui Saska i1 puse mai la
o parte. Sufla in lamps si se culca cu barbatu-sau.
Saska se tot rasuci in asternutul de pale din unglierul
sau ; ochii ii Linea deschisi, nu clormea, si vedea ca
prin vis odaia, o stea la Beam, marginea mesei $i hamurile de sub patul
Silnica nalucire it biruia
si baiatul se supunea gindurilor, bucurindu-se de acest

vis petrecut aievea. I se nazarea ca atirnau din cer

doua snururi de argint, rasucite intr-o funie groasa,
de care era agatat un leagan, un leagan de lemn de
trandafir, cu inflorituri. 11 vedea leganindu-se sus deasupra pamintului si totodata departe de cer, iar snururile de argint se miscau stralucind. Saska statea lan-

git in leagan, $i aerul adia un iurul lui. Sonor ca o

muzica, aerul venea de pe ,cimpii $i in grinele necoapte
inflorea curcubeul.

www.dacoromanica.ro

65

Saska se bucura de visul s'Au vkut aievea, si inchise

ochii ca sa nu mai iireasca hamurile de sub patul

maica'-si. Auzi apoi un gifiit in asternutul ei si se gindi

ca Tarakanici himinta carnea Motiei.

Tarakanici, zise el cu glas tare, am o treabl cu
dumneata.

Ce treburi poti avea noaptea ? eispunse Tarakanici supa'rat. Dormi, pacoste !...

Pe crucea mea ca am o treab5., tispunse Saska.

Iesi putin pina afati.
lar in curte, sub steaua aceea nestinsl, Saska ii
spuse lui taica'-sa'u vitreg :

Nu-ti bate joc de mama, Tarakanici, ca dumneata ai singele stricat.

Da' firea mi-o cunosti to mie, hai ? 11 intrebI

Tarakanici.

Firea ;i -o stiu eu, da' is spune, n-ai vkut dumneata ce trup are mama ? Si picioarele i-s curate, si
pieptul ii e curat. Nu - %i bate joc de ea, Tarakanici.
Singele nostru-i stricat.
Mete drags, ii r5spunse tats" -sa'u vitreg, fugi

mai bine de vksare de singe si de firea mea. Tine

gologanul asta si dormi pins dimineata, ca sa te tre-

zesti...

Gologanul dumitale nu-mi tine de cald, bolo-,

rosi Saska, lasg-ma sa ma bag cioban la obste...
Asta nu-ti dau voie s-o faci, spuse Tarakanici.
Las5.-ma sa ma fac cioban, inOirn5; Saska, altminteri li spun mamei ce-i cu noi. De ce sa sufere ea
cu trupul ei care-1 vezi cum e...
Tarakanici ii intoarse spatele, se duse in magazie si
aduse toporul.
Preasfinte, rosti el in soaptg, nu-i trebuie omului
mult... ascultg, Saska, buca'ti te fac...
N-ai sa m5 fad buca'ti pentru o muiere, spuse

Miatul cu glas abia soptit si se apled spre tats -ssiu

66

www.dacoromanica.ro

vitreg. $tiu ca ti-e mill de mine, asa ca lass -ma sa ma

fac cioban...
Du-te dracului ! spuse Tarakanici si zvirli topo-

rul. Du-te si fa-te cioban.

Se intoarse in casa si dormi cu nevasta-sa pina in
zori.

Dimineata, Saska se duse la cazacisa se bage cioban

la ei, si de-atunci trai pe seama Obstii. Ii merse vestea
in tot tinutul pentru curatia lui sufleteasca, si stanicerii 11 poreclira Saska Hristos". Astfel, trai linistit
ca pastor pina-i veni sorocul sa -1 is la armati. Taranii batrini, care erau mai rai de gura, veneau la el
pe pajiste sa palavrageasca, iar muierile alergau la
Saska sa mai rasufle dupa aprigele apucaturi ale barbatilor, fara sa se supere pe Saska pentru dragostea

si pentru boala lui. Ordinul de chemare ii veni lui

Saska in cel dintii an de razboi. Flacaul statu la
razboi patru ani si se intoarse in stanita tocniai in
rastimpul cind albii isi facea acolo de cap. Saska fu
imboldit sa se duca in stanita Platovskaia, unde se
forma un detasament impotriva albilor. Un vagmistru inaintat in grad pentru meritele sale, anume Semion Mihailovici Budionnii, conducea treburile in de-

tasamentul acesta, si mai erau pe linga el trei fra6 :

Emelian, Lukian si Denis. Saska se duse la Platovskaia,

si acolo i se hotari soarta. Facu parte, pe rind, din regimentul lui Budionnii, din brigada, din divizia lui si
din Armata 1 de cavalerie. El lua parte la luptele pentru salvarea eroicului Taritin, se uni cu Armata 10 a
lui Vorosilov, se batu la Voronej, linga Kastornaia si
la Podul Generalilor de pe Donet. La campania poloneza Saska lua parte ca vizitiu, pentru ca fusese ranit
si era considerat invalid.
Asa s-au petrecut lucrurile. Nu demult am legat cunostinta cu Saska Hristos si mi-am mutat ladita in ca-

www.dacoromanica.ro

67

ru;a lui. Nu o data am intimpinat zorile amindoi si am

insotit pe drumul for hsfintiturile. cind voia intimplarii din lupte ne aducea pe unul ala'turi de celalalt,

ne asezam seara pe the o prispI stralucind in razele

lunii, on fierbeam ceaiuri in codri, intr-o gamely murdail de funingine, sau dorfneam aMturi pe cimpiile cosite, legindu-ne de picior calul flImind.

www.dacoromanica.ro

POVESTEA VIETII LUI PAVLICENKO

MATVEI RODIONICI

Concetateni, tovarasi, fratii mei de singe ! Luati cunostinta, in numele omenirii, de povestea vietii generalului row Matvei Pavlicenko. A fost cioban generalul
acesta, cioban la conacul Lidino, la boierul Nikitinski,
si pastea porcii boierului, pins rind i-a dat viata o tress
pe epoleti, iar de-aci incolo, avind aceasta tress, Matiuska incepu sa duca la pascut vitele cornute. $i, cine
stie, de s-ar fi nascut Matvei Rodionici al nostru in
Australia, lucru foarte cu putinta, daca nu s-ar fi iidicat si pins la elefanti, dad n-ar fi pascut elefan %ii
Matiuska, sa nu fi fost nacazul acesta al meu ca n-au
de unde sa se iveasca elefanti in gubernia noastra Stavropol. Prin partile acestea ale noastre, intinse cum sint,
ale Stavropolului, drept sa va spun, alth vita mai mare
decit bivolul nu se afra. Iar pentru omul shrac, bivolul
nu-i mare scofara, ca rusului u e lehamite sa-si bath

joc de bivoli, noua, sarmanilor, sa ne dai un call;

chiar cu tarhsenie fara capat, un calut, ca sa-i iasa sufletul pe brazda o data cu coastele.
$i asa, va sa zica, imi past eu vitele mele cornute,
m-am inconjurat din toate partile de vaci, duhnesc tot _
a lapte, put ca un uger ciopirtit, in jurul meu umbra,
dupa rinduialh, taurasii, niste thurasi cenusii, de culoarea soarecelui. De iur-imprejurul meu totu-i slobod
peste cimpuri, iarba fosneste cit e lumea de larp', cerill se deschide deasupra mea, e ca o armonica intinsa

www.dacoromanica.ro

69

iar cerul in gubernia Stavropol, mal blieti, e uneori cit

se poate de albastru. $i-mi past, care va sa zica, vitele

in felul sasta, stau de ma Intrec cu vintul zicind din

fluier ca sa ma aflu in treaba, pina-ce-mi spune un mosneag asa :

Ia sa te infltisezi tu, Matvei, zice, la Nastia.

De ce ? zic. Ori poate dumneata, mosule, ma cam
iei peste picior ?...
Ba infatiseaza'-te, zice, ca te doreste.

$i asa, va sa zica, ma inratisez Ia ea.

Nastia ! zic eu si parca mi se intuneca smgele
in vine. Nastia, zic, nu cumva dumneata ma iei in iis?
Nastia insa nu ma lass nici s-o and ce mi-ar spune,
si se pune pe fug si fuge de mine din tisputeri, st
alerg si eu dupa: ea, pins ajungem amindoi pe pajiste,

mai mult morti decit vii, rosii la fata si cu sufletul

la gura.
Matvei, imi spune atunci Nastia, e a treia dumi-

nica de cind au fost viiturile de prim5vara, de s-au

dus pesca'ritele spre mal, atunci te-ai dus si dumneata
cu ele, si mergeai cu capul in jos. Spune, Matvei, de
ce umblai cu capul in jos, on poate ti se stringe inima
de la vreun gind ? Ra"spunde la ce te-ntreb...
$i uite ce-i ra'spund eu :
--4 Nastia, zic, n-am ce sa'-ti ra'spund, capul meu

nu-i pusca, n-are nici atare, nici inalt5tor, pe cita

vreme inima mea, cum stii si dumneata, Nastia, e pustie, nu-i nimic intr-insa, decit ca -i imbibata de lapte,
cumplit lucru cum duhnesc eu a lapte...
Si vad ca" Nastia se prkAdeste de ris la auzul spuselor mele.

Pe crucea mea, isi cla ea drumul si ride cu hohote, ride cit o tine gura, de ra'suna stepa, ca si cind
ar bate-n toba : pe crucea mea, zice, dumneata faci
cu ochiul la domnisoare...
70

www.dacoromanica.ro

$i vorbind ch5va vreme tot prostii de-alde astea,

in scurt timp ne-am c5s5torit. Si asa Nastia si cu mine
am prigs a tr5i laolalt5, cum ne-a dus capul si pe noi,
a de dus ne ducea capul. Ardeam amindoi de dogoare
cit era noaptea de mare, ne era cald si iarna, si umblam

dcspuiati in noptile cele lungi de iarna si ne sfisiam

pielea unul de pe altul. 0 duceam grozav de bine, pini
rind a venit intr-o zi mosneagul a doua oars.

Matvei, zice el, deunazi boierul ti-a pipit nevasta prin toate *tile, asa c5 s5. stii Ca are s5-si faca
el, boierul, cheful cu ea...
Da' eu de colo :
Nu se poate, zic, nu,si si m5 ierti, mosule, daci
aici iti r5mine pielea.
Asa c5 mosneagul, bun inteles, si-a luat numaiclecit
filp5sita de lingI mine, iar eu am str5b5tut cu picioarele mele in ziva aia dou57eci de verste de p5mint, si
catre sears m-am infiintat la conacul Lidino, la Nikitinski, boierul meu cel vesel. El sedea intr-o odaie, si
era batrin tare ; sedea acolo 4i--i desf5cea trei sei, una
englezeasa una de dragon si alta de cazac. Iar eu stam
infipt in usa lui, si am stat asa un teas de vreme, ca
o buruian5 netrebuincioas5, si degeaba. In cele din
urm5 imi arunc5 si el o privire.
Ce poftesti ? zice.
Vreau s5. m5. socotesc.

Ai temei impotriva mea ?

Temei n-am, insl vreau sl ma socotesc.
Atunci, el isi ab5tu ochii aiurea, adicl o-ntoarse din

uliti in hudit5, asternu pe dusumea niste cioltare

zmeurii, si erau mai zmeurii cioltarele lui decit steagurile tarului ; apoi se ridicI mosneagul in picioare pe
ele si se umf15 in pene ca un cocos.
Cine vrea s5 fie slobod, slobod s5 fie ! zice si se
tot umf15 in pene. Pe mumele voastre, crestini pravos-

lavnici, eu pe toate le-am aranjat, asa ca poti s5-ti

www.dacoromanica.ro

71

primesti socoteala, atita numai sa-mi spui, Mitiusa

prietene, n-oi fi avind tu vreun fleac de datorie la

mine ?
1-11-111, raspund eu, nastrusnic mai sinteti dumneavoastra, boierule, sa ma trasneasca Dumnezeu dad
nu-i asa, zau, tare nastrusnic ! Eu s-ar cuveni sa 'mai
primesc de la dumneavoastra...
Tu sa primesti ? miriie boierul meu si-mi da
brinci de cad in genunchi, $i ma framinta cu picioarele, i ma atinge la moaca in numele tatalui, al fiului

si-al sfintului duh. Tu sa primesti ? zice. Da' de jug

ti-ai uitat, ca anul trecut mi-ai spart jugul de la tauri ?
Spune -mi, unde se afla jugul meu ?

Jugul am sa ti-1 dau indarat, ii raspund eu boierului si-mi ridic ochii mei cura ;i catre el $i stau in
fata lui in genunchi mai jos decit tot pamintul. Am
sa-ti dau jugul, dar nici dumneata nu ma sugruma cu
datoriile, mosnege, ci mai pasuieste-ma niiel...
$i ce sa vezi, mai flacai din Stavropol, consatenii
mei, tovarasi, fratilor, cinci ani de zile a asteptat boierul sa-mi platesc datoriile, cinci ani prapaditi degeaba m-au prapadit pe mine, pins cind a venit oaspete in casa mea, a prapaditului, anul noua sute opspe.
$i a venit calare pe armasari vioi, pe calutii lui cabardini. Ducea dupa el un sir lung de carute si fel de fel
de cintece. Si, ce sa va spun, ce mai an fu si anul ala
noua sute opspe !... Oare sa nu mai petrec cu tine Inca
o data, singele meu, tu, an o mie noua sute opspe ?...
Ti-am cintat cintecele, ti-am bauz vinul, ti-am inscaunat dreptatea ; 4i nu ne-au limas de la tine decit furieri.

Si, of, of, ce sa mai spun ! Nu furierii erau

cei care zburau in zilele acelea prin Kuban $i slobozeau la ceruri sufletul generalilor numai de la tin pas
distanta. Matvei Rodionici zacuse atunci scaldat in
singe linga Prikumsk si n-avea Matvei Rodionici decit cinci verste, ultima etapa, pins la conacul Lidino.
72

www.dacoromanica.ro

m-am dus acolo singur, fara detasament, si cind am

intrat in odaie, am intrat linistit. Comisia pentru plt

minturi sedea acolo Nikitinski ii tot servea cu ceai
si se gudura pe linga oameni, dar, vsizindu-ma pe mine,
facu fete-fete, eu ins5. mi-am scos ca'ciula.
Buda ziva, le spusei eu oamenilor, buns ziva.
Bucuros de oaspeti, boierule, sau cum alta are sa fie ?
Are sa: fie bine, civilizat, imi ra'spunse atunci
unul din oameni care, cum am 135.gat de seamI dup.1

vorbl, era hotarnic ; are sa: fie bine, civilizat, numai

ca dumneata, tovarsise Pavlicenko, ai venit in goara,
dupa cum se vede, de departe, $i aspectul iti este plin
de noroi. Noi, comisia pentru P.minturi, ne ingrozim
pentru astfel de aspect. Ce s-a intimplat cu dumneata ?

Uite ce, le rIspunsei eu, voi sinteti comisie pentru psaminturi $i aveti inima de piatil : asa este aspectul meu pentru ca un obraz imi arde de cinci anisori, arde in transee, arde pe ling. muiere, are sa arca

si la Judecata de Apoi. La Judecata de Apoi, le zisei

eu
ma tlitai la Nikitinski ca si cind m-as fi inveselit, da' lui i se intunecase si vazul, numai bulbii ochilor i se vedeau fia mijlocul fevei, ca $i cind 1-ar fi tintit
cineva cu niste bile, acolo, pe pozitii, si cu bilele area

ale lui de cristal imi tot facea cu ochiul, parci vesel

si el, da' tare cumplit.
Matiusa, zise el, not doi ne cunoastem nu de azi,
de ten, gi uite $i sotia mea, Nadejda Vasilievna, care
dupa urma vrernurilor ce -au venit si-a iesit din mini,
s-a purtat bine cu tine, dintre toti tu, Matiusa, o respectai pe ea mai tare, pe Nadejda Vasilievna, $i oare
n-ai clod tu s-o vezi, de cind nu se mai bucuri, biata,
de lumina mimii ?

Se poate, zic eu si am intrat amindoi intr-alta

odaie,

$i

acolo el a inceput sa"-mi tot is miinile in mii-

nile lui, ba mina dreapea, ba pe cea stings.

www.dacoromanica.ro

73

Matiusa, zice. el, se afla soarta mea in miinile

tale, on ba ?
Ba nu, zic eu, si mai las5.-te de vorbele astea.
Dumnezeu s-a lepadat de noi, slugoii ; ursita ne is cu
arcanul, viata ne fuge ca gologanul, asa ca mai lasa-te de iordane si asculta ici, daca vrei, scrisoarea
lui Lenin.

0 scrisoare pentru mine, pentru Nikitinski ?

face el.

Pentru dumneata, zic eu $i scot cartea cu de$i citesc de pe-o foaie alba,.mkar ca nu stiu
carte neam. In numele poporului, citesc eu, si pentru intemeierea vie ;ii luminoase din viitor, ordon lui
Pavlicenko Matvei Rodionici sa suprime viata la diferiti oameni, conform cu hotarirea dinsului..." Uite,
cretele

zic, vezi, asta e scrisoarea lui Lenin catre dumneata...

Da' el de colo : nu !
Nu, zice, nu, Matiusa, o fi ea viata noastra data
in seama dracului si s-o fi ieftinit el, singele, in statul
pravoslavnic al Rusiei, da' tu, cit singe ti se cuvine sa

cape;i, tot ai sa capeti, si ochii met muritori ai sa-i

utti, si n-ar fi mai bine sa-ti ark taini;a mea ?
Arat-o, zic, poate are sa fie mai bine.

$i iarasi ne-am dus amindoi prin odaie si am coborit in pivni %a de vinuri $t acolo el a tras la o parte
o caranuda si a scos de sub eara'mida aia un sipetel.
Erau acolo inele, in sipetelul a1a, erau salbe, dicorkii
$i o icoana batuta in rdargaritare. El mi-a aruncat sipetelul in brace si a incremenit.
Al tau e, zice, stapineste tu, Matvei, sfinta sfintelor lui Nikitinski si du-te de-aici in vizuina to de
prin partile Prikumskului.
Atuncea 1-am luat de piept, 1-am apucat de beregata, 1-am tras de par.
Ce sa fac eu cu obrazul meu, zic, cum ra'rnine
cu obrazul meu, oameni buni ?
74

www.dacoromanica.ro

$i-atunci a inceput sa rids el singur de sine, di'

cam tare, si n-a mai cautat sa se smulga din miinile

mele.

Suflet de sacal, zice si nu cats sa se apere, eu

vorbesc cu tine ca si cu un ofiter al imperiului rus,
si voi, mirlanilor, ati supt lapte de lupoaica. Haide,
impusca-ma, porc de cline ce esti...
Da' eu n-am stat sa trag in el, ca nu eram de loc
dator sa trag intr-insul, doar ca I-am tirit sus, in
salon. Acolo in salon Nadejda Vasilievna, cu totul
iesita din minti, se plimba cu sabia goals $i se uita
in oglinda. $i cind 1-am tirit pe Nikitinski in salon,
Nadejda Vasilievna s-a repezit sa se aseze in jilt, $i
avea in cap o coroana de catifea impodobita cu pene,
si numaidecit s-a asezat vioaie in jilt Si mi-a dat onorul cu sabia. Si atunci 1 -am calcat in picioare pe boierul meu Nikitinski. 0 or 1-am tot calcat, on poste

d mai bine de-o ors, si in rastimpul acela am aflat

de-a binelea ce-i $i viata asta. Cu arma, ca sa spun
asa, poti doar sa scapi de-un om ; sa-1 impusti inseamna sa-1 ier %i, si pe tine sa to usurezi de povara a
un ticalos, ca focul de arma n-ajunge la suflet, unde-o

fi in om $i sufletul ala $i cum o fi aratind. Eu insa

de multe on nu ma cru; pe mine, si pe vrajmas it talc
in picioare cite o ors Si mai bine de-o ors, ca am domita si aflu cum e via ;a $i cam cum se arata a fi...

www.dacoromanica.ro

CIMITIRUL DIN KOZIN

Un cimitir intr-un tirgusor evreiesc. Asiria si descompunerea enigmatic a Orientului, pe cimpiile nlp'adite de buruieni ale Voliniei.
Pietre cenusii roase de vreme, cu inscrip ;ii vechi de

trei secole. Taietura grosolana de altoreliefuri sapate

in granit. Imaginea unui peste si a unei of deasupra

unui cap de mort. Chipuri de rabini cu ckiuli de

blana. Rabinii sint incinsi cu cite o curea peste soldurile' inguste. Sub fecele fara ochi, liniile valurite,
de piatra, are barbilor crece. Mai la o parte, sub un
stejar despicat de trasnet se afla cavoul rabinului Az.riel, ucis de cazacii lui Bogdan Hrnelnicki 1. Patru generatii zac in aceasta cripta, sarmana ca locuino unui

sacagiu, si lespezile, inverzitele lespezi, le cinta aintirea intr-o rugkiune de beduin :

Azriel, fiul lui Anania, gura lui Iehova.

Ilie, fiul lui Azriel, creierul care s-a luat la lupta
cu uitarea.
Volf, fiul lui Ilie, primul
nouasprezecea prima'vara.

rapit Torei intr-a

Iuda, fiul lui Volf, rabin al Cracoviei si al Pragai.

0, moarte, o, hraparea;o, o, furule lacom, de ce nu
ne-ai crutat macar o data ?"
1 Zinovi Bogdan Mihailovici Hmelnitlei (1595-1657), om de
stat i diplomat, hatman al Ucrainci (1648-1657). Sub condu-

cerea sa, armatele azacesti au infant la Apele Galbene, la

Corsun (1648), la Batog (1652) qi in alte batalii armatele panilor polonezi.
76

www.dacoromanica.ro

PRISCEPA

Ma strecor spre Lesniuv, unde se afla statul major

at diviziei. Insotitorul meu, ca si pins& acum, e tot
Priscepa, un tidal. din Kuban, un mitocan care nu to
oboseste, un fost comunist exclus din partid, un viitor
negustor de boarfe vechi, un sifilitic nepasator si un
palavragiu domol. Poarta o haina cercheza de culoarea zmeurei, facuta din postav subtire, $i o gluga
pufoasa, data pe spate. Pe drum imi povesteste despre el...

Acum un an, Priscepa fugise de la albi. Drept razbunare, albii ii luasera in locul lui, ca ostatici, paring ii,
pe care ii ucisera la serviciul for de contraspionaj. Pe
avere pusesera mina- vecinii. Dupa ce albii au Bost
alungati din Kuban, Priscepa s-a intors in stanita lui
de basting.

Era dimineata, in zori ; somnul taranesc ofta in

zapuseala acrita. Priscepa pregati caruta military si se
duse prin stanita sa-$i adune gramofoanele, donitele
pentru cvas si stergarele brodate de maica-sa. Iesi in
ulita,

intr-o bunda neagra, cu un pumnal cu lama

curbs virit la briu; caruta se tira dupa el. Priscepa umbla de la tin vecin la altul si amprentele insingerate ale
talpilor lui se insirau pe urmele sale. In casele in care
cazacul sea lucrurile maica-si sau vreun ciubuc de-al
lui tats -sau, lasa babe injunghiate, clini spinzurati deasupra fintinilor, icoane minjite cu gainat. FumIndu-$i

www.dacoromanica.ro

77

lulelele, stanicerii ii urmareau posomoriti calea. Cazacii tineri se impraglasera prin steps si tineau rabcj.
Rabojul sporea, dar stanita tacea deocamdata. Ispravind, Priscepa se intoarse in casa parinteasca pustiita.
Awza pe la Jocurile ei mobila sparta, asa cum Linea
minte ca statuse in copilaria lui, apoi trimise pe cineva dupa votca. Inculat in casa, bau doua zile si doua
nopti, cinta, plinse si tale mesele cu sabia.

In noaptea a treia, toata stanita vazu fum deasupra casei lui Priscepa. Ars si zdrentaros, matahaind
din picioare, el scoase vaca din staul, ii bags teava
revolverului in bot si trase. Pamintul fumega sub el,
un rotogol albastrui de flacari izbucni pe horn 4i se
topi in vazduh, iar in grajd mugi jalnic un juncan
parasit. Incendiul stralucea ca o inviere. Priscepa dezlega calul, sari in sa, arunca in foc o suvita din parul
sau si se facu nevazut.

www.dacoromanica.ro

ISTORIA UNUI CAL

Savitki, comandantul diviziei noastre, ii luase

cindva lui Hlebnikov, comandantul escadronului unu,

arrna'sarul lui alb. Era un cal aratos, insa cu forme

crude, care mi se parusersi atunci cam greoaie. Hleb-

nikov ca'psatase in schimb o iapa murga: de rasa de3tul

de buna, cu trap lin. Totusi, el n-avea ochi si vacua

iapa. Insetat de ra'zbunare, isi astepta ceasul, care intr-o bun zi veni.
Dupa insuccesele din iulie, cind Savitki fu inloLuit
$i trimis la rezerva din spatele frontului, Hlebnikov
sense la statul major al annatei o cerere sa-i fie restituit calul. $eful de stat major puse pe cerere aceasta
rezolutie : A se reintoarce sus-atitatul armasar in sifar Hlebnikov, triumfiltor, stralsAtu
tuatia
atunci o suta de verste pentru a-1 ga'si pe Savitki, care

se afla pe atunci la Radziwillow, in orsaselul acela

schilodit, ce aducea cu o mahalagioaica in zdrente.
Tra'ia in singuratate comandantul de divizie scos din
func;ie, pe care lingali din statele majore se faceau
ca nu -1 mai recunosc. Lingaii din statele majore vinau

once surfs al comandantului armatei, ca si cind ar fi

ga'sit in el pui frip ;i, si acum, ca'ciulindu-se pe la altii,
ii intorceau spatele gloriosului comandant de divi7ie.
Stropit din belsug cu parfum Si sema'n'ind cu Petru
cel Mare, traia in dizgra %ie, cu caza'cita Pav la, pe care
i-o suflase unui intendent evreu, impreuna cu dota'zeci
7 - Armata de cavalerie
www.dacoromanica.ro

79

de cai pursinge, pe care not ii socoteam drept proprie:

tatea lui personalg. In curtea lui, soarele se incorda st
se chinuia din pricina -razelor sale oarbe, minjii din
curtea lui sugeau vijelios la %Iva mamelor, jar gra}
darii cu spingrile tide vinturau ovgzul in vinturgtori
decolorate. Rgnit de adevgr si cglguzit de dorul rgzbungrii, Hlebnikov venea spre curtea baricadatg.

Persoana mea vg este cunoscuti ? it intrebg el

pe Savi %ki, care stgtea culcat in fin.
Parcg te-am mai vgzut, ii rgspunse Savitki cgscind.

Atunci primi%i rezolutia sefului de stat major,

rosti Hlebnikov cu fermitate, si vg rog, tovargse rezervist, sg vg uita %i la mine oficial...
Se poate, mormgi Savi ;ki impgciuitor, apoi lug

hirtia si se porni s-o citeascg fgrg grabg. Dupg aceea

chemg pe dzacita Pavla, care tocmai se pieptIna la
umbrg, sub Sopron.
Pavla, spuse el, vgd ca te piepteni, dragg
doamne, de cum ai fgcut ochi... Mai bine te-ai ingriji
de samovar...

Cgzgcita isi puce pieptenele deoparte si, luinclu-si

cu miinile pgrul, si-1 azvirli pe spate.
Vgd cg azi te legi de mine intr-una, Konstantin
Vasilievici, rosti ea cu un zimbet lenes, insg autoritar.
Ba %i trebuie cutare, ba cutare...

$i se indreptg spre comandantul diviziei, calcind

cu ghetele-i inalte si purtindu-si sinii ridicati, care se
miscau ca un animal intr-un sac.

Toatg ziva te legi de mine, repetg femeja radiind, si-i incheie comandantului de divizie cgmasa pe
piept.
Ba cutare vreau, ba cutare ! rise comandantul de
divizie sculindu-se, apoi ii cuprinse Pavlei umerii rnoi
si-si intoarse spre Hlebnikov fa %a brusc incremenitg.
80

www.dacoromanica.ro

Sint Ind viu, Hlebnikov, spuse el imbiltisindu-si c5z5cita. Mai m5 asculta picioarele si caii mei
mai fug, miinile mele or sl te g5seasci si tunul meu se
incalzeste de la trupul meu...
$i luind revolverul ce-1 avea virit in pantaloni de-a
dreptul pe pintecul gol, se apropie de comandantul
escadronului unu.
Acesta se intoarse pe calclie, pintenii lui suspinar5,

$i el iesi din curte ca un curier ciruia i s-a inminat o

staked', si str5b5tu din nou o sut5 de verste ca s5-1
g5seasc5 pe seful statului major, care ins5 11 alungi
zkind :
Chestiunea dumitale, comandante, s-a rezolvat.
Eu %i -am restituit arm5sarul, $i apoi am destu1a bataie

de cap si fara dumneata...

$eful de stat major nu mai seitu s1-1 asculte pe Hlebnikov si in cele din urma i-a redat escadronului unu
pe comandantul fugit. Hlebnikov lipsise o s5pt5min5

incheiat5. Intre timp, not am fort mutati in bivuac,

prin p5.durile din jurul orasului Dubno. Ne-am intins

corturile acolo si am dus-o bine. Hlebnikov s-a intors,
mi-aduc aminte, intr-o duminici dimineata, pe data de
dotasprezece. Mi-a cerut hirtie mai mult5 sr cerneari.
Cazacii i-au netezit o buturugl, iar el isi puse revolverul $i hirtiile pe buturuga aceea 4i scrise pita seara,

mizaind o multime de foi.

Curat Karl Marx, li spuse seara comisarul militar al escadronului. Ce tot scrii acolo, naiba sa te is ?
Descriu fel de fel de idei conform cu jurImintul, r5spunse Hlebnikov si-i intinse comisarului militar
o declaratie prin care anunta c5 iese din partidul comunist al bolsevicilor.

Partidul comunist, stria in aceastI declaratie, a lost

intemeiat, cum beinuiesc, intru bucurie fi pentru dreptatea fani rnargini fi de asemenea trebuie sa cute ft la
7*

www.dacoromanica.ro

81

cei mai mid. Acum am sa ma refer la armeisarul alb,

pe care l-am &tat de la nifte tarani ne2nchipuit de

plini de spirit contrarevolutionar, avind el aspect slabanog, fi multi tovara'fi rideau fara sfiala de acest as-

pect, dar eu am avut foga sa rabd acest its phn de

cruzime ,ci, cu dintil striwi pentru cauza comuna, am

ingrijit arma'sarul pina la dorita schimbare, deoarece
eu sint iubitor, tovarafi, de cai sun, fi am depus pentru

ei fortele mele ramase in mica cantitate dupa urma

razboiului imperialist ,si civil, fi sus-aratatii armasari
simt cind sint pe mina mea, ,ci eu de asemenea pot sa
simt nevoia lui necuvintatoare fi ce-i mai trebuie altele, dar nejusta iapa murga nu-mi face trebuinta, eu
nu pot s-o simt ,ci nu pot s-o suport, ceea ce pot confirma toti tovarafii, numai de n-ar ie ,ci dintr-asta vreo
nenorocire. $i iata ca partidul nu-mi poate re2ntoarce,
conform cu rizolutia, ceea ce-i al meu, astfel ca n-am

alta iefire dec2t ca sa scriu aceasta declaratie cu lacrimi in ochi, care nu cadreaza la un ("stab insa curg
Para incetare ,ci -mi frig inima, biciuindu-mi aceasta
inima pina la singe..."
Tata ce scria Hlebnikov in declaratia lui, pe linga
multe altele. A scris la declara %ia aceea toatI ziva, si
a facut-o peste m'asura de lungs. Comisarul militar si
cu. mine ne-am spart capul cu ea mai bine de un ceas
si, in cele din urinal, am descifrat-o pins la sfirsit.
Ce mai dobitoc, spuse comisarul militar, rupind

hirtia. Vino la not dupa cina $i ai sa' ai cu mine o

discuiie.

N-am eu nevoie de discu %ia ta, raspunse Hleb-

nikov tresarind ; m-ai jucat cum ai vrut, comisare !

Seatea cu palmele intinse pe vipusd, tremurind,
gra' sa se clinteasca din loc, si se uita in toate Ortile
ca $i cind ar fi ales pe care drum s-o is la fuga. Comisarul militar se apropie de el piept in piept, dar '11
82

www.dacoromanica.ro

scapl. Hlebnikov se smuci $i o la la fug din rIsputeri.

M-ai jucat ! racni el salbatic $i, cocotindu-se pe

buturugI, incepu sa -$i rupa haina de pe el

si sa -si

zgirie pieptul.

Da -i, Say-4i, zbierl el caztrid la p'amint; ti age

pe loc !

L-am ttrit cu tolii in con/ ajutaci de cazaci. I-am

fkut un ceai $i i-am ra'sucit niste tiga'ri. Omul fuma,

dar tremura din tot corpul. $i abia ca"tre sears c-a

potolit comandantul nostru. De aiurita sa declaratie
n-a mai pomenit nimic, dar peste o s'apta'minI a plecat
la Rovno, si-a fa'cut rost de un certificat de la comi-

sia medicari si a fost lasat la vatr5., ca invalid fanit

de case ori.

Asa am limas not 5:ea Hlebnikov. Am fort foarte

intristat, fiindc'al Hlebnikov era un om linistit, semInind la fire cu mine. In escadronul nostru numai el
avea samovar. In zilele de acalmie beam amindoi ceai.
Ne tulburau aceleasi patimi. Priveam amindoi lumea
ca pe o lunch' in mai, ca pe o lunch' prin care trec cai
si femei.

www.dacoromanica.ro

KONKIN

Noi f5rimitam Oeahta dincolo de Belaia Terkov.

Loveam In ea cum se cuvine, de se indoiau i copacii.
Eu m-am ales de dimineat5 cu un semn, dar ma dez-

llnwiam mai departe, biniwr, ca sl zic aka. Mi-aduc

aminte c5 ziva d5dea spre amurg. MI r5t5cisem de comandantul brig5zii, din proletariat se luaser5 dupI
mine ca la cinci cazcei maxi i lati. Jur-imprejur se
t5iau unii pe altu piept la piept, ca pops cu preoteasa ;
din mine picura singele, nitel cite nitel, calul meu se

scapa pe el... Intr-un cuvint, ce mai la deal la vale,

aia era.

Eu i cu Spirka Zabutli am ieit dincolo de pIdurice,

mai dep5rtiqor, cind colo, ce SI vezi, o aritmetica pe
cinste... La vreo trei sute de stinjeni, s5 nu fi fost mai
mult, parc5-parca se z5rea in nori de praf statul major,
on poate c5 era o coloan5 de c5rute. Daca era statul
major, foarte bine, iar de c5rute nici s5 nu mai vorbim !

C5 zdrentele de pe b5ieti nu mai erau bune de nimic,

aveau n4te c5m4i, mama -mama, de li se vedeau mate
alea.

Zabutii, ii spun eu lui Spirka, mama to ap i pe

dincolo, iti dau cuvintul ca la un vorbitor inscris la
cuvint, c5 vezi tu, 5sta-i statul major al for care se
cars...

Mare scofal5 c5-i statul major, zice Spirka, nu

vezi, not sintem doi i ei opt...
84

www.dacoromanica.ro

Mi se filfiie de ei, ma Spirka, zic eu, ca tot am

sa le spurc odajdiile... Sa murim pentru un castravete
murat si pentrurevolutia mondiala...
$i da-i drumul. Erau opt sabii, aia. Pe doi i-am luat
din zbor, de la radacina. Pe-al treilea vad ca Spirka
ii duce la statul major al lui Duhonin I, sa-i controleze actele. Iar eu ochesc asul. Avea lampasuri zmeurii,
mai baieti, asul ala, ceas de our cu lam la briu. L am
impins spre ferma. $i ferma aia de-acolo era piing de
men si de visini. Calul de sub asul ala al meu, taman
ca fata negustorului, da' tot a obosit si s-a oprit.
Atunci domnul general arunca dirlogii si unde inupe
sa ma masoare cu mauserul ping -mt face o gaura in
picior.

Bine, zic eu, ai sa fii al meu cu cracii in laturi..."

$i unde ma infurii odata si-1 aranjez pe calut cu
doua gloan;e unul dupa altul. Pacat de bietul cal. F ra
bolsevic calul asta, adevarat bolsevic. Roscovan, ca
gologanul, coada infoiata si piciorul incordat ca o
strung. Ma gindeam eu sa i-1 duc de viu lui Lenin, da'
n-am izbutit. Am lichidat calutul. S-a prabusit bietul
cal ca o mireasa si s-a deplasat si asul meu din sa. A

apucat-o in laturi, apoi s-a mai intors o data si mi-a

mai strapuns talia cu un glon ;. Am, care va sa zica,
trei destinctii pentru faptele mele in contra inamicului.

Doamne Isuse, zic eu in gindul meu, asta e-n stare

sa ma $i omoare de tot, asa, ca din greseala..."
' N. N. Duhonin (1876-1917), general tarist, contrarevolutionar ; in timpul Guvernului provizoriu, seful statului major
al comandantului suprem al armatei. Dupi caderea Guvernului
provizoriu, a incercat si organizeze o rebeliune impotriva Puterii sovietice. A fost ucis de soldatii rasculati impotriva lui.
Expresia a duce la statul major al lui Duhonin" echivaleaza
aici cu condamnarea la moarte.

www.dacoromanica.ro

85

$i numaidecit am si fost linga el, da' ala iti $i scosese sabia, ti obrajii i se scaldau in lacrimi, niste lacrimi albe, ca laptele de femeie.
Al meu e ordinul Drapelul Rosu ! zbier eu. Predate, luminatia-ta, cita vreme mai sint eu viu !...

Nu pot, domnule, raspunde batrinul, ca ai sa

ma spinteci...

Iar Spiridon tocmai atuncea iese $i el in fata mea,

ca din pamint. Fa %a lui era toaea numai spuma ti ochii

ii atirnau din mutra ca pe niste ate.

Vasea, imi striga el, to -apuca groaza sa afli citi
oameni am achitat eu ! Pe cita vreme al eau e general,
uite ce de fireturi, si as avea mare dorinta sa-1 achit
eu $i pe asta.
Du-te la naiba, ii spun eu lui Zabutii si ma infurii. Fireturile lui ma costa singe. $i -1 imping pe general cu iapa mea intr-un Sopron,

unde era niste fin sau asa ceva. $i era o lini$te, si-un
intuneric, $i-o racoare acolo !...

Domnule, zic eu, astimpara-ti batrinetile, predate pentru numele lui Dumnezeu, $i avem sa ne odihnim amindoi, auzi, domnule !...
Iar el gifiie cu pieptul lipit de perete si-$i tot freaci
fruntea cu un deget stacojiu.
Nu poci, zice, ca to ai sa ma spinteci, sabia mea
n-am sa i-o dau decit lui Budionnii...

ll vrea pe Budionnii, si pace buns ! Vai de mine,

maiculita ! $i ma uit ti vad ca se prapadeste batrinul.
Domnule, ii strig eu ti pling ti scrisnesc din dinti,
pe cuvintul meu de proletar ca sint eu comandant
superior. Nu cata ca n-am fireturi, da' titlu am. Titlul
meu, uite cum ii zice : excentric muzical si ventriloc de

salon din orasul Nijni... ()raw] Nijni de pe fluviul

Volga...
86

www.dacoromanica.ro

$i atunci a intrat dracul in mine. Ochii generalului

au clipit in fa%a mea ca niste felinare. $i s-a revarsat

dinaintea mea o mare rosie. Ciuda mi-a patruns cu

toata saratura ei in rang, ca vedeam c5 mosneagul nu
ma crede. Am strins din din%i atunci, m5 baie6, mi-am

supt burta, am tras aer in piept $i i-am dat drumul

cum s-a pomenit pe la not din b5.trini, dupa obice'ul
nostru ostasesc, ca la Nijni-Novgorod, i-am aratat
sleahtei ce va sa zica aia ca sint ventriloc.

Batrinul s-a facut alb ca varul, s-a luat cu mina

de inima si s-a asezat in Orilla.

Acu ii dai crezare lui Vaska-excentricul, comisarul Brigazii 3 neinvinse...
Comisar ? zbiara el.
Comisar, zic eu.
Comunist ? zbiara el.
Comunist, zic eu.
Spune-mi in ceasul mortii mete, urla el, acuma
la cea din urma suflare a mea, prietene cazac, esti cu
adevarat comunist on ma minti ?
Sint comunist, ii spun.
Atunci unde nu-1 vad o data pe mosneagul meu a

se asaza pe pamint, ca pupa nu stiu ce iconita, isi

fringe sabia in doua si-$i aprinde in ochi doua opaite,
ca doua felinare in stepa intunecata.
Iarta-ma, zice, dar nu pot sa ma predau unui comunist ! $i -mi stringe mina. Iarta-ma, zice, si taie-ma
ostaseste...

Povestea asta ne-a istorisit-o cindva, la o halts, cu

hazul lui din totdeauna, Konkin, comisarul politic al
Brigazii X de cavalerie, de trei on cavaler al ordinului Drapelul Rosu.
Spune, Vaska, si cum te-ai inteles pins la urma
cu panul ala ?

www.dacoromanica.ro

87

Cum sa ma inteleg cu el... Era tare ingimfat.

M-am mai rugat de el, dar degeaba. Atunci i-am luat
actele, cite le avea, i-am luat mauserul, iar saua lui
lade pins in ziva de azi sub mine. Si pe urma data

vad ca ma molesesc tot mai must, ca da sa ma cuprinda un somn cumplit, cizmele mi-erau pline de
singe, asa ca, de, nu-mi mai irdea mie de el !...
Prin urmare 1-ati usurat pe batrin ?
Pai, cam aqa.

www.dacoromanica.ro

BERESTECIKO

Ne deplasam de la Hotin la Beresteciko. Ostasii

motaiau in seile inalte. Cintecul susura ca un piriu
care seaca. Lesuri monstruoase zaceau pe milenarele
gorgane. Tarani in camasi albe isi scoteau caciulile
dinaintea noastra. Du lama comandantului de div trie
Pavlicenko flutura deasupra statului major, ca un
steag sumbru. Gluga lui pufoasa era aruncata peste
dulama, iar sabia incovoiata statea alaturi.
Trecuram de gorganele cazacesti si de magura lui
Bogdan Hmelni%ki. De dupa o lespede funerary iesi
la iveala un mosneag cu o bandura 1. Cu glas de corn', mosneagul cinta despre trecuta slava cazkeasca.
Ascultararn cintecul tacuti, apoi ne desfasuraram stindardele si, in sunetele unui mars tunator, navalitam
in Beresteciko. Locuitorii firgului iii zavorlsera obloanele cu drugi de fier, si linistea, o liniste stapina, se
aseza pe tronul tIrgului.
S-a brodit sa fiu cartiruit la o vacluva roscovana,
imbibata de aerul durerii de vadana. MI spalai dupi
drum $i iesii in strada. Pe stilpi erau lipite anunturi
aduclnd la cunostinta ca Vinogradov, comandantul
militar al diviziei, va prezenta seara un raport asupra
Congresului al doilea al Kominternului. Chiar in dreptul ferestrelor mele, niste cazaci tocmai impuscau pen' Instrument muzical cu coarde, folosit in Ucraina.

www.dacoromanica.ro

89

tru spionaj pe un evreu batrin cu barbs de argint.

Batrinul %ipa strident i cauta sa se smulga din miinile

lor. Atunci Kudrea, din grupa de mitraliori, ii apuca

evreului capul si ;i -I viri la subtioara. Evreul amuti
si-si intinse picioarele. Cu mina dreapta Kudrea scoase

pumnalul si-1 injunghie pe batrin cu grija, ca sa nu

se stropeasca. Apoi ciocani Intr -un oblon inchis.
Dad intereseaza pe cineva, poate sa-1 is de-aici,
zise el. E voie...

Si cazacii cotira dupa colt. M-am luat dupa ei si

am prins a rataci prin Beresteciko. Populatia e alcatuita mai ales din evrei, iar pe la margini s-au asezat
niste tabacari rusi. Acestia traiesc in case curate, albe,
cu obloane verzi. In loc de votes, beau bere sau mied,

cultiva tutun in gradinitele de linga casa si ii fumead in ciubuce lungi si incovoiate, la fel ca si taranii galitieni.
Tradi %iile de via

la Beresteciko se spulberased,
altadata insa aveau temelii solide aid. Lastarii copacilor batrini de peste trei veacuri tot mai inverzeau
prin Volinia, ca un putregai cald al trecutului. Evreii
legau aici cu firele profitului pe taranul rus de panel
polonez si pe colonistul ceh de fabrica din Lodz. Erau
contrabandisti, cei mai priceputi de la granita, si
aproape totdeauna aparatori ai credintei. Hasidismul
tinea intr-un prizonierat inabusitor toata populatia
aceasta forfotitoare de circiumari, vinzatori ambulariti si misi%i. Baietii in halate tot mai bateau drumul
secular spre hederul hasidic, iar babele isi duceau ca
si pins atunci nurorile la tadic, cu rugi patimase pentru rodnicia pintecului tinerelor femei.

Evreii de-aici locuiesc in case spatioase, spoite cu

alb sau albastru-apos. Mizexia traditionala a acestei
arhitecturi dureaza de secole. In spatele casei se intinde magazia, cladita in cite doua si uneori chiar trei
90

www.dacoromanica.ro

caturi. Soarele nu intra acolo niciodata. Aceste magazii, nespus de sumbre, tin locul curtilor noia,stre. In-

trari secrete duc in beciuri si in grajduri. In vremuri

de razboi, oamenii isi gasesc adapost in aceste catacombe, scapind de gloante si pradaciuni. Multe zile
in sir, aici se aduna murdarii de om $i balegar de vite.
Tristetea $i groaza umplu catacombele de o duhoare
iute $i de acreala dospita a excrementelor.
Beresteciko pute cu consecventa si pink' in ziva de

azi, iar fiecare om de-aici raspindeste un miros de

scrumbie putreda. Tirgul duhneste, in asteptarea unei
ere noi, si in loc de oameni pe ulitele lui umbla schemele decolorate ale napastelor din preajma frontierei.
Spre sfirsitul zilei, mi s-a facut lehamite de el si m-am
dus dincolo de marginea tirgului, am urcat dealul $i

am patruns in castelul devastat al contilor Racziborski, recentii stapini ai acestui loc.

Asfintitul lin a facut iarba de linga castel sa' park'
albastra. Deasupra lacului a rasarit lung verde ca o
sopirla. De la fereastra vad domeniile oonttlor Raczi-

borski, luncile ,ii plantatiile de hamei, ascunse sub panglicile de moar ale amurgului.
In castel traise inainte o contesa nonagenara ticnitg,

cu fiul ei. Ii tot scotea ochii lui fiu-sau ca n-a daruit

mostenitori spitei neamului pe cale de a se stinge, si
mi-au povestit taranii ca batrina contesa isi batea
odrasla cu un bici de surugiu.
Jos pe platou se Linea un miting. Venisera taranii,
evreii si tabacarii din suburbie. Pe deasupra tuturor
pluti aprins glasul extaziat al ,lui Vinogradov si zanganitul pintenilor lui. Vorbea despre Congresul al
doilea al Kominternului, in timp ce eu rataceam pe
sub zidurile unde nimfe cu ochii scosi isi incing Mora
for straveche. Apoi am gasit intr-un colt, pe dusu-

www.dacoromanica.ro

91

meaua roasI, un petec de scrisoare ingalbenita. Sta

scris acelo cu cerneala decolorata :
Berestetchko. 1820. Paul, mon. bien aime, on dit que
l'empereur Napoleon est mort, est-ce vrai ? Moi, je
me sens bien, les couches ont ete faciles, notre petit
heros acheve sept semaines..." 1

Jos, glasul comisarului militar al diviziei nu mai

contenete. Cauti sl-i convingI pa'tima pe micii burghezi nedumeriti i pe evreii zdrenta'roqi :
Voi sinteti puterea. Tot ce -i aici, e al vostru. Nu

mai sint pani. Tree la alegerea Comitetului Revolt',

tionar...
1 Beresteciko. 1820. Paul, dragul meu, se spune ca imparatul
Napoleon ar fi murit, si fie oare adevarat ? Eu ma simt bine,
nasterca a fost usoara, iar micutul nostru viteaz implineste
rapte saptamini" (fr.).

www.dacoromanica.ro

SAREA

Drags tovarase redactorsef. Vreau sa va scriu

despre femeile inconstiente, care tie sent daunatoare.
ale punem nadejdea in dumneavoastra, care cutreie-

rind fronturile razboiului civil si lacind insemnari,

n-ati scapat din vedere vechea statie Tastov ce se
intr-o -tars de:
afla peste noua. mari si -noua
partati, pe alt tarim, unde, buninteles, am lost 1
eu, am baut $i -am mincat, mustata mi-am udat,
numa-n gura nu mi-a intrat. Despre statia sus-ara:
tata am a va scrie cite ceva, dar cum spunem not,
oamenii din prostime, scirnivia de pe lava panain:
tului n-o poi cara nici cu carul. IPentru aceea va vim
descrie numai ceea ce ochii mei au ,vazut cu mina mea.

Acu sapte -zile a fost v "soap. Inistita, pe cinste,

rind emerital nostru tren al Armatei de cavalerie
s-a oprit acolo incarcat cu ostasi. iVoi toti ardeam
de dorinta de a contribui la cauza comuna 4; ne indreptam spre Berdicev. Si .deodata observ'am ca
trenul nostru nu se mai urneste din loc, nea Cutare at
nostru nu-i mai a drumul, si habar n-avem de ce
ne-am oprit. Si intr-adevar, pentru cauza comunii a
fost o oprire uriasa, deoarece desagarii, acesti dusmani ticalosi printre care se afla de asemenea forta
nemasurata a sexului femeiesc, s-au purtat cu tupeu
de obeaznicie fats de autoritAile tailor ferate. Acesti
dusmani inraiti au pus mina fara frica pe barele de
www.dacoromanica.ro

93

la scki si au inceput s5'alerge in trap pe acoperisul

de fier al vagoanelor, fkind zarv5 si agitind spiritele,
si in miinile fieckuia figura binecunoscuta sare, ajungind pin5 la cinci puduri de fiecare sac. Dar n-a du-

rat molt triumful capitalului des5garilor. Initiativa

ostasilor, care s-au dat jos din vagon, a dat posibilitate autoritkii jignite a celor de la calea feratI sa

r5sufle in voie. Singur numai sexul femeiesc a r5mas

prin imprejurimi cu desagii lor. Avind compkimire,

ostasii au asezat in vagoane pe uncle femei, iar pe

altele nu. Tot asa in vagonul nostru al plutonului doi
au ap5rut fkis dou5 fetiscane, iar dup5 ce s-a auzit
primul clopot, vkl c5 vine la noi o femeie impozant5
cu un plod, spunind :
Lkati-m5 si pe mine s5 stau cu voi, drag;

cazaci, c5 de cind e r5zboi m5 tot chinuiesc prin

g5ri cu pruncul 5sta de %Ica in brae si acum vreau
s5 am o intilnire cu sotul, dar din cauza caii ferate
nu po;i c515tori de loc, si oare nu merit eu, dragi
cazaci, atita lucru din partea voastr5 ?
Uite, femeie, ii spun eu, cum are sI hot5.rasc5
de comun acord plutonul, asa va fi si soarta dumitale.
$i adresindu-m5 plutonului, le-am arkat ca femeia
impozant5 se roag5 s5 se ducI la soul ei la destinatie
si ca intr-adev5r se af15 cu ea un copil, asa ca ce hotkire luati, o 14s5m s5 vie cu noi, on ba ?
Las-o s5 vie, strigar5 baiecii, ca dup5 noi n-o
s5.-i mai trebuiasc5 nici sot !...
Ba nu, be spun eu b5ietilor destul de politicos, vi

ascult cu respect, fra ;ilor din pluton, da' ins5 ma

miry ca and din gura voastr5 vorbe dintr-astea de
animale. Adu-ti aminte, pluton, via ;a voastrI si cum

si voiftti fost copii la sinul mamelor voastre, asa

c5 in cele din urrn5 vorba e c5 nu se cade sa vorbiti
cum vorbi;i...
94

www.dacoromanica.ro

Si dup5 ce au mai vorbit ei inde ei, c5 adic5 ce

putere de convingere are Balmasov, cazacii i-au dat
voie femeii sa intre in vagon, la care ea a intrat 4i
c15-i si multumeste-le. Si fiecare din ei, aprins de adev5rul care 1-am spus lor, au inceput a o aleza

care mai de care, vorbind toti data:

Asaz5-te, femeie, acilea, in coltisorul a'sta, dezmiard5-ti copilasul cum se cuvine sa fac5 o mama, c5
in coltisorul dumitale .n -are s5 se lege nimeni de dum-

neata si ai s5 ajungi neatins5 la soul dumitale dupa

cum doresti, si not punem baz5 pe constiinta dumitale c5 ai s5 ne cresti schimbul de mine, deoarece
ceea ce-i vechi se invecheste, iar tineret, dupI cum
se vede, e cam putin. Noi am v5zut destul5 jale, femeie, si in timpul serviciului militar in termen si cind
am fost rechemati sub arme, ne-a sugrumat foamea,
ne-a ars frigul. Da' dumneata sezi, femeie, in pace,
f5r5 sa ai prepusuri...
$i cind a sunat clopotul a treia oars, trenul a pornit. $i o noapte minunat5 s-a intins, ca..un cort. Si
in cortul acela erau stele multe. Si ostasn si-au adus
aminte de noptile din Kuban si de steaua cea verde
de pe cerul Kubanului. $i gindurile au zburat ca o
pas5re. Iar rotile t5c5neau, t5c5neau intr-una...
Dupl o bucat5 de vreme, cind noaptea fu inlocuitI
din postul ei si tobosarii rosii au 135tut desteptarea
in tobele for rosii, cazacii m-au inconjurat venind
linga mine, dac5 au v5zut ca stau f5r5 somn si ma

chinuiesc de urit.
Ascult5, Balmasov, imi spun cazacii, de ce esti

asa de posomorit si stai asa, f5r5 sa dormi ?

Ma inchin vou5 pin5 la p5mint, ostasi, zic eu,
si v5 cer scuze, insI dati-mi voie sa schimb dou5
vorbe cu aceast5 cet5teanc5...

Si cutremurindu-m5 din tot corpul, m5 ridic din

culcusul meu din care somnul fugise ca lupul de o
8

www.dacoromanica.ro

95

haita de clini Ili, ma apropii de ea si-i iau din brace

copilul, smulg scutecele de pe .el si vad sub scutece un

bolovan de sate, cintarind mai bine de un pud.

Uite, ma, tovarsasi, ce copil enteresant, tAa nu

cere, udul nu si-1 Iasi in poala ma'-si, $i nici ,nu ndburl somnul la oameni.:.
Iertati-ma, cmstio cazaci, se 160 femeia
deodata in vorba noastra, cu mult singe rem, nu eu

v-am amagit, nacazurde m-au amagit pe mine-.

Balmasov are s'a-ti ierte nsacazurile astea, ii

spun eu muierii, 6 pe Balmasov nu-1 costa mare luciu.

Asa a cumparat, asa winde. Da' numai intoarce-te,

mai femeie, catre cazacii care terau ridicat /in slaw .ca
pe o mama muncitoare din sepublici. Uita"--te la aste

douI fete care pling in momentul de fa ca ca niste

fiince care au avut de suferit in aceasta inoapte.

Uita-te la nevestele noastre din Kubanul cel bogat in

griu, care -$i irosesc puterea for femeiasca 116 barbati, care si ei sint stmgheri acu si de nevoie $i ama-

raciune siluiesc fetele care tree prin viata lor-. Pe

city vreme de tine nu s-a atins nimenea, mkar el
tu, .nemernico, nici nu meriti ahceva... Uit5.-te la
Rum care-q sugrumata de durere...
Si ea ce credeti ca-mi.spune ?
Cu sarea mea s-a ms, mie nu mi-e frica de adev'ir. Nu wa pasa voila de Rusia, 6 voi ii ap5.ravi pe
jidani...

.Nu-i worba acu de jidani, cetateancI ticaloasa.

Jidanii n-au nici o lega'tura cu asta. Pe cind dumneata, ceta'teanca: murda6 la suflet, esti mai contrare-

volutiona6 decit generalul ala alb care ne ameninti

cu sabia lui ascutita de pe calul lui scump... Generalul .ala se vede de pe toate drumurile $i oamenii
muncu si-au pus in gind sa-1 spintece, pe cind pe dum-

neata, ceeateand josnica, cu CO pni dumitale enteresanti care nu cer de mincare, $i nici nu-si fac ne96

www.dacoromanica.ro

voile, nimenea nu te vede, te ascunzi ca un purice $i

sugi, sugi intr-una...
recunosc intr-adevar ca am aruncat-o pe cetateanca asta jos, din mersul trenului, numai ca ea, grosolana cum era, a stat cit a stat, $i -a scuturat fustele

s-a dus apoi pe cararea ei ticaloasa: $i vazind-o

pe muierea asta vie, nevatamata, Si Rusia cea nemarpima de jur imprejurul ei, si cimpiile taranilor fara fir
de spic, si pe fetele batjocorite, si pe tovarasii care se
duc spre front multi, dar se intorc pu %ini, am vrut

sa sar din vagon

5i

sa-mi pun capat zilelor on s-o

achit pe ea. Dar cazacii m-au compatimit si-au spus :

Atinge-o cu un foc.
$i luind din perete pusca cea credincioasa,am curl-

tat fata pamintului muncitor $i a republicii de rusinea asta.

$i noi, ostasii plutonului doi, juram in fata dumneavoastrI, drags tovarase redactor-sef; si in fata
voastra, dragi tovarasi din redac%ie, sa ne purtam

fara mils cu toti tradatorii, care ne tirasc in prlpastie si vor sa intoarca apa riului inapoi 1i sa aco-

pere Rusia cu lesuri $i cu balsam.

In numele tuturor osta.silor din plutonul doi, Nikita Balmasov, soldat at revolutiei.

8*

www.dacoromanica.ro

SEARA

0, statut al P.C. din Rusia ! Tu ai tras un impetuos drum de fier peste aluatul dospit al nuvelelor rusesti. Ai transformat trei inimi desarte, cu
patimi de Isusi din Riazan, in colaboratori ai Cavaleristului rosu, le-ai transformat pentru ca sa .poati
compune zilnic un ziar bray, indliznet
plin de
veselie brutara.
Galin cel cu albeata la ochi, ofticosul Slinkin,

Sicev cel cu matele roase se thisc tustrei grin praTina stearpa din spatele frontului, snipungind cu agitatia $i cu vapaia foilor for volante frontul chipesilor cazaci, pe potlogarii din rezerv5., inregistrati ca
talmaci polonezi, sz pe fetele trimise pentru refacere
de la Moscova la noi, in trenul sectiei politice.
Gazeta, acest fitil cu dinamitg, virit sub armatI, se
incheie abia spre ddereanoptii: Pe cer se stinge felinarul poncis al soarelui provincial, luminile tiporafiei, zburatkite care incotro, and neinfrinate, ca
patima masinii.$i atunci, dtre miezul nop-

tii, Galin se &a jos din vagon, ca sa se cutremure

de musckurile dragostei lui neimpartasite pentru

spalkoreasa trenului nostru, Irina.

Rindul trecut, zice Galin, ingust in um-ri,
palid $i chior, rindul trecut, Irina, noi am studiat
executia lui Nicolae-cel-Singeros de catre proletariatul din Ekaterinburg. Acum o sa trecem la al;i tirani,
9$

www.dacoromanica.ro

dare au murit r ei ca niste ciini. Pe Petru al III-lea

I a sugrumat Or luv, amantul nevestei. Pe Pavel 1-au
sfisial curtenii si propria lui odrasla. Nicolae Ciomag 1 s-a otravit, fiu-sau a cazut la 1 martie, iar nepotu-sau a murit de be0e... Ar trebui sa stii toate
astea, Irina.
$i, ridicindu-si spre spalatoreasa ochiul gol, plin
de adoratie, Galin rascoleste neobosit cavourile im-

paratilor defungi. Adus de spate cum e, 11 scalds

luna care s-a infipt acolo sus, ca o aschie obraznica,

iar

masimle

tipografice tacanesc

undeva

foarte

aproape de el si postul de radio i i iradiaza lumina

curati. Lipindu-se de umarul bucatarului Vasili, Irina
asculta bolboroseala surds si stupid a dragostei, 4i
in timp ce deasupra ei, in negrele dulbine ceresti, se
tirasc stelele, spalatoreasa mocaie, isi face cruce peste
gura umflata si se holbeaza din cind in cind la
Galin...

Alaturi de Irina cased' falcosul Vasili, care dispretuieste omenirea ca to%i bucatarii. Bucatarii au mult
de-a face cu carnea anirnalelor moarte si cu lacomia
celor vii ; de aceea cauta in politics numai lucrurile
care nu au atingere cu ei. La fel $i Vasili. Tragindu-si
nadragii piny la tite, it intreaba pe Galin despre lista
civila a diferi%ilor regi, despre zestrea fiicei de imparat, apoi spune, cascind :
S-a facut noapte, Arisa. Si mline-i zi la oameni.
Haide sa strivim puricii...
Si zicind acestea, au inchis amindoi usa bucatariei,
lasindu-1 pe Galin fa0-n fata cu luna, infipta acolo
sus, ca o aschie obraznica... In dreptul lunii, pe marginea terasamentului, linga iazul adormit, sedeam eu
I Din cauza aplicarii in proportie de mass a pedepselor corporale in cadrul regimului policienesc instaurat in timpul dom-

nici sale, Nicolae I a fost poreclit de popor Nicolae Ciomag

(in original, Palkin).

www.dacoromanica.ro

99

cu ochelarii pe nas, cu furuncule pe git Si cu picioarele bandajate. Digeram in tulburele meu creier poetic
lupta dintre clase, cind veni Galin ling mine, cu albeata lui sclipitoare din ochi.

Galin, i-am spus eu rkpus de tristete si singurktate, sint bolnav, cred ca mi-a sunat ceasul si .am
obosit sa trkiesc in Armata noastri de cavalerie...
Esti un papk-lapte, imi rkspunse Galin, si
ceasul de pe incheietura slkbknoagk a minui lui arkta
ora unu noaptea. Esti un ,papk-lapte si noi sintem ursiti sk vk indurkm pe aide voi, papk-lapte ce sinteti... Noi curktkm pentru voi miezul de gkoace. Va
mai trece citva timp si ai sk vezisi diunneata miezul acesta curktat, si atunci ai sk-ti scoti. degetul dm
nas si ai sk anti via;a nouk intr-o prozI neobisnuiti,
dar pink atunci stai linistit, papi-lapte ce esti, si nu
mai schelklki pe lingk noi.
Se apropie mai mult de mine, imi indreptl fesele
ckzute de pe ranile mele riioase
Usk apoi capul

in piept, pieptul lui de pui de gkink. Noaptea ne

alina tristetile, boarea usoark ne invkluia ca fusta

mamei, iar jos ierburile sclipeau de prospetime
$i rouk.
Masinile, vuind in tipografia trenului, scirtiiri

deodatk si tkcurk, zorile traserk o linie la marginea

pkmintului, usa bucktkriei suierk $i se intredeschise.
Patru picioare cu cklciie groase iesirk la rkcoare, $i
noi vkzurkm pulpele iubete ale. Irinei Si degetul mare
al lui Vasili cu unghia lui strimbk si neagrk.
Vasiliok, sopti muierea cu o voce strivitk, gata
sk se stingk, du-te matale din patul meu, zurbagiule...
Dar Vasili zvicni numai din picior si se apropie

de ea i mai mult. .
Armata de cavalerie, imi spuse atunci Galin,
Armata de cavalerie este o manevra socials, skvir100

www.dacoromanica.ro

it de C.C. at partidului nostru. Curba revolutiei

a aruncat in primele rinduri cazIcimea imbibata de
multe prejudecali, insa C.C., facind o mware, le va
rade cu o perie de fier...

Si Galin vorbi despre educavia politics a Armatei 1

de cavalerie. Vorbi indelung, cu glas ina'bu*, cu

claritate deplina. Pleoapa i se zbatea deasupra albe%ii.

www.dacoromanica.ro

AFONKA BIDA

Ne bateam linga Lesniuv. Zidul cavaleriei inamice

aparea peste tot. Resortul strategiei poloneze infa-

nte se intindea cu un suier rauprevestitor. Erani

impresuract. intlia oars de la inceputul campaniei

am incercat pe pielea noastra taisul diabolic al loviturilor de flanc si al patrunderilor in spatele fron-

tului, muscaturi ale aceleiasi arme care pins atunci ne

servise cu atita succes.

Frontul de la Lesniuv era merqinut de infanterie.

De-a lungul gropilor nu prea adinci, sapate strimb,
se aplecau Taranii albinevi si desculti al Voliniei. Pe-

destrimea aceasta a fost smulsa ieri de la coarnele

plugului, ca &a se formeze o rezerva de infanterie pe
linga Armata de cavalerie. Taranii s-au dus bucurosi.
S-au batut cu cea mai mare sirguinca. Violen ;a for

icnita a uimit pins $i pe ostasii lui Budionnii: Lira

mujicilor impotriva mosierilor polonezi era cladita pe

un material neva'zut, insa temeinic.

In a doua perioada a razboiului, cind.chiotele au

incetat sa mai ac%ioneze asupra inchipturn mamiculut
si cind atacurile cavaleriei asupra dusmanului ascuns

improvizata i-ar fi fost Armatei de .cavalerie de cel

mai mare folos. Dar mizeria ne-a depasit. Taranilor
li se daduse cite o pusca la trei oameni si cartuse
care nu se potriveau la pusti. Ideea a trebuit sa fie
in transee au devenit imposibile, aceasta infanterie
102

www.dacoromanica.ro

abandonata, iar aceasta autenticai militie populara fu

lasata la vatra.
Sa trecem acum la luptele de la Lesniuv. Pedestra-

isi facusera transeele la trei verste de localitate.

In fata frontului for se plimba un tinar girbov cu
ochelari. La sold i se balabanea o sable. Tinarul
sii

inainta saltind, cu un aer nemultumit, ca si cum 1-ar

fi strins cizmele. Acest hatman taranesc, ales de oa-

meni si iubit de ei, era evreu, un adolescent evreu

cam chior, cu fata ofilita si concentrate de talmudist. In lupta vadise o vitejie Eircumspecta si un
singe rece care aducea cu aerul absent al unui visator.

Se apropia ora trei din aceasta zi lunge de iulie.

Sclipea in aer paienjenisul spectral al arsitei. Din:
colo de maguri straluci dunga festive a tunicilor st
a coamelor de cai impletite cu panglici. Tinarul facu
un semn pregatitor. Lipaind cu opincile lor, taranit
alergara fiecare la locul sau, Bata de a infrunta
atacul. Dar alarma se dovedi false. Pe soseaua Lesniuvului se ivira escadroanele pestrite ale lui Maslak. Caii
for slabi, insa vioi, mergeau cu pas intins. Pe lancile

aurite, grele de ciucuri de catifea, in nori inflacarati

de colb, se leganau drapele fastuoase. Calaretii mergeau cu nepasare mareati si aroganta. Pifanii latost
testra din gropile for si incepura sa caste gura la eleganta mladioasa a acestui puhoi care luneca atit
de lin.
In fruntea regimentului mergea calare pe -un calut

cracanat de steps comandantul de brigade Maslak,

cu fata colorata de single sau de betiv si de putregaiul sevelor sale grase. Burta lui, ca un motan urias,
zacea pe arcul seii ferecate in argint. Zarind pifann, Maslak se imbujora vesel $i-1 chema pe comandantul de pluton Afonka Bida. Comandantul de pluton era poreclit la noi. Mahno", pentru asemanarea
lui cu tatucu". Vorbira in soaped' ca la un minut, ei
www.dacoromanica.ro

103

doi, comandantul si cu Afonka. Apoi comandantul plutonului se intoarse spre escadronul unu, se apleca

pAin si comanda cu glas scIzut : Ia dirlogii !" Ca-

zacii trecura, pluton dup'a pluton, la trap. Incepur sa

atlIe caii, naValind spre transeele din care ii privea,
incintata de asemenea priveliste, mul ;imea de pifani.
Pentru atac, fii Bata ! cinta glasul funebru si
parca indepa'rtat al lui Afonka.
Horcalind, tusind $i desfatindu-se cu privelistea,
Maslak se dadu mai in laturi, iar cazacii se napustiel
la atac. Sarmanii pifani fugira sa scape, dar era prea
tirziu. Bicele cazacesti apucasera sa le atmgI zdrenele. Calarecii se roteau prin cimp invirtindu-si nagaicele cu o neobisnuita maiestrie.
De ce va prostivi ? i-am strigat eu lui Afonka.
Asa, ca s5 mai ridem ! imi raspunse el, jucind
atrap.

in sa si tiigind din niste tufe pe un fla'cau care se

pitise acolo.
Ca sa ridem ! urla el din nou, scormonind trupul
flacaului, care nu mai stia ce-i cu el.
Distractia se sfirsi abia cind Maslak, muiat $i mag-

nific, facu un semn cu mina sa puhavI.

Nu easca, pifane ! racni Afonka $i -$i indreptI
trufas din sale trupul pirpiriu. Hai, acum puneti-va
pe prins purici, pifanilor...
Rizind intre ei, cazacii se adunau din nou in coloanI. De pifani, nici urrna. Transeele erau goale. Si
numai evreul adus de spate st5.tea in acelasi loc, privindu-i pe cazaci prin ochelarii sai, atent si _semet.
Schimbul de focuri ce se auzea dinspre Lesniuv nu
se potolise. Polonezii ne invaluiau. Puteai vedea cu
binoclul siluetele razlew ale cercetasilor calari. Ieseau grabiTi din tirgusor si apoi se prabuseau undeva,

ca niste hopa-mitid. Maslak adunI un escadron si-I

desfasura de amindoul
soselei. Deasupra local iLitii I esniuv se arcuise un cer sclipitor, neinciuaamindoul

104

www.dacoromanica.ro

puit de pustiu, asa cum e intotdeauna in ceasurile

de primejdie. Cu o amaractune adinca, dindu-si capul
pe spate, evreul sufla din rasputeri intr-o trtsca metalica. $i pedestrimea, biciuita pedestrime, incepu sa
se intoarca la locurile ei.

Gloan%ele zburau cu duiumul inspre noi. Statul

major al brigazii nimeri in raza rafalelor de mitraliera. Ne aruncaram atunci in padure si prinseram
a ne strecura prin tufanii din dreapta soselei. Crengi
frinte de gloante icneau deasupra noastra. Cind iesiram dintre tufani, cazacii nu mai erau acolo. Din
ordinul comandantului diviziei, se retrageau acum
spre Brodi. Numai faranii se mai otarau din gropile
for cu rare focuri de pusca, iar Afonka, ramas in
urma, se zorea sa-si ajunga plutonul.
Gonea calare chiar pe marginea drumului, uitindu-se imprejur

$i

adulmecind vazduhul. Focul slabi

o clips. Cazacul se gindi sa se foloseasca de acest

ragaz $i porni in galop intins. fn acelasi moment,
un glonte strapunse gitul calului sau. Afonka mai
merse vreo suta de pasi si dincoace, in rindurile noastre, calul iii indoi deodata genunchii si se prabwi la
pamint.
Afonka iii trase din scars, fara grabl, piciorul

strivit. Apoi se aseza pe vine si scormoni rana cu degetul sau aramiu. Dupa aceea se indrepta din sale si
cuprinse cu ochii chinuiti zarea stralucitoare.
Adio, Stepan, rosti el cu un glas Para expresie,
dindu-se inapoi de linga animalul muribund, si i se

inching pins la pamint. Cum am sa ma intorc eu

fara tine in stani;a linistita ?... Unde sa mai pun saua
to inflorata ? Adio, Stepan, repeta el mai tare, apoi
glasul i se ineca.

Bida chitcai ca un soarece prins Si incelau sa. urle.

Urletul sau clocotitor ajunse la urechile noastre, si

www.dacoromanica.ro

105

it vazura'm pe Afonka batind matanii, ca o muiere

cu istericale la bisericl.
ba n-am sa ma supun eu sortii, fir-ar ea
a dracului ! zbiera el luindu-si deodata miinile de pe
fata palida I am sa mkelaresc fara mils toatg sleahta
aia ticaloasa ! Am sa ajung sl-i aud oftatul din urma,
aud oftatul si sa vad singele Na'scatoarei... iti
fagaduiesc, Stepan in fata fratilor mei sta'niceri...
Afonka I i culca fata peste rana deschisa a calului
tacu. Atintindu-si asupra stapinului ochiul sat]
adinc, stralucitor, cu reflexe violete, calul asculta
si

horcaitul sfisietor al lui Afonka. El I i misca prin

taring botul eazut, intr-o gingassa toropeala, si doul
suvite de singe, ca doua snururi de rubin, i se scurgLau
pe pieptul intins, intre muschii albi.

Afonka statea fara sa se miste. racind pasi marunti cu picioarele-i groase, Maslak se apropie de
cal, ii yid teava revolverului in ureche si trace.
Afonka sari ca ars si-si intoarse spre Maslak fata
pistruiat'S.

Ia harnasamentul, Afanasi ! ii spuse Maslak cu

blindete, hai, du-te la unitate...
Si de pe dimbul unde stateam, v'azuram cum, incovoiat sub povara seii, cu fata umeda si rosie ca o
bucata de came vie, Afonka mergea matalgind spre
escadron, neinchipuit de singur prin pustietatea prafuita si incendiata a cimpiei.
Seara tirziu 1-am intilnit la coloana de transport.
Dormea intr-un car, laolalea cu toatl avutia lui
vestoane si monezi de our gaurite. Naclait de
singe inchegat,

cu gura strimbatl ca de

spasmele

mortii, capul comandantului de pluton zacea parca

rastignit in scobitura seii. Alaturi era asezat hargasamentul calului ucis, imbracamintea complicate si
plina de zorzoane a unui armasar cazIcesc : pieptarul
106

www.dacoromanica.ro

cu ciucuri negri, curelele flexibile pentru coada, batute

cu pietre multicolore, si friul incrustat in argint.

intunericul ne impresura tot mai mult. Coloana de

drute se invirtea greoaie pe sleaul catre Brodi. Stele
modeste se rostogoleau pe caile lactee ale cerului Si
satele departate ardeau in adincul racoros al nop %ii.
Or lov, ajutorul comandantului de escadron, gi mustaciosul Bitenko sedeau si ei acolo, in carul lui Afonka,
discutind despre durerea lui.
Tocmai de-acasa si-a adus calul, zise mustaciosul Bitenko. 3pune, unde mai gasesti asa cal ?
Ca lul e un prieten, ii raspunse Or lov.

Calul e ca un tata, zise Bitenko oftind. De cite

on iFi scapa viata !
fara cal...

0 sa se

prapadeasca Bida

Dimineata, Afonka disparu fara urma. Luptele de

la Brodi au inceput gi s-au sfirsit. Infringerea lasa

loc unei victorii vremelnice ; trairam cu to %ii clipa

inlocuirii comandantului de divizie, dar Afonka tot
nu se ivi. $i numai tropotul cumplit de prin sate,
urma crincena si rapitoare a pirjolului savirsit de
Afonka ne aduceau marturia drumului sau dificil.
T i cautaun cal, vorbeau despre comandantul de
pluton oamenii escadronului, si in necuprinsele seri
ale pribegiilor noastre mi-a fost dat sa ascult destule
istorii despre aceasta surda $i fioroasa cautare.
Ostasii celorlalte unitki dadeau de Afonka la zeci
de verste de pozi%iile noastre. El statea la pinda, asteptind cavaleristi polonezi rataciti, on cotrobaia prin
paduri, cautind hergheliile taranesti ascunse acolo.
Dadea foc satelor si impusca pe primarii polonezi
pentru tainuire. Ajungeau $i la urechea noastra
ecourile acestei furioase lupte de until singur, ecourile
atacului tilharesc al unui lup napustindu-se singur asupra turmei.

www.dacoromanica.ro

107

Mai trecu o saptaminI. Amarele evenimente aie

zilei facura sa dispara din preocup5.rile noastre povestirile despre ispravile sumbre ale lui Afonka, $i
Mahno" incepu sa fie uitat. Apoi ne ajunse la ureche
un zvon, anume ca. 1-ar fi Injunghiat tairanii gahtien:

pe undeva prin codri. Iar in ziva intrarii noastre in

Beresteciko, Emelian Budeak din escadronul unu se
i duse la comandantul diviziei sa cerseasca saua
cea cu cioltar galben a lui Afonka. Emelian ar fi vrut

sa iasa la parada calare pe o sa nou5, dar nu mat

avu prilejul.
Noi am intrat in Beresteciko la 6 august. In fruntea
diviziei noastre merges besmetul ' asiatic si cazao
rosie a noului comandant. Levka, un derbedeu turbat,
ducea in urma comandantului diviziei o iapi de
monta. Marsul militar, plin de ptelungi amenintari,
zbura de-a lungul ulicioarelor intortocheate $i mizere.
Fundatufile stfavechi si padurea pitoreasca de grinzi
zugraivite, subrede $i tremuratoare, impinzeau tirgul.
Ivliezul lui, ros de vreme, sufla asupra-ne un iz intrist'a tor de putregai. Contrabandistii si bigotii se
ferecasera in sumbrele si incapatoarele for casuce de
bIrne. Numai pan I.udomirski, clopotarul cu surtuc
verde, fu singurul care ne intimpina in fata bisericii
catolice.

Trecuram riul si ne afundaram in slobozia negustoreasca. Ne apropiam de casa preotului eatohc,

cind de dup5 o cotitur5 iei dintr-o data, calare pz un
armasar omic, Afonka.
Respectele mele, rosti el cu glas 15trator $i, facindu i drum cu coatele printre soldati, isi relua locul
in coloana.

Maslak isi atinti privirea in departarea incolora

mirii, fara sa se intoarca :
Haina scurta vatuita.
108

www.dacoromanica.ro

si

.De unde ai luat calul ?

F-al meu, raspunse Afonka, apoi 4i rSsuci o tio micare scurel a limbn, o umezi ca s-o

garS i, cu
lipeasc5.

Cazacii veneau unul dupS altul la

el

i-i dSdeau

buns ziva. In local ochiului sting, pe fa %a -i carbonizatI

lucea respingStor a monstruoasS umf1SturS trandafirie.

Iar a doua zi dimineata, Afonka trase un chef.

Sparse in bisericS racla sfintului Valent gi se eizni sI

cline la orgS. Era imbrIcat cu o hairta croita dintr-un
covor albastru cu un crin brodat in spinare, i ciuful
asudat i-1 pleptSnase peste ochiul scurs.
Dup-a-masS 4i imeuS calul i trase

cu puKa

in geamurile sparte ale castelului contilor RaczborsItt.

Cazacii stateau roatS in jurul lui... Ridicau coada armSsarului, it pipSiau picioarele si -i numSrau din%ii.

0 mindre ;e de cal, spuse Orlov, ajutorul co-

manclantului de escadron.

E un cal pe cinste, infiri musaciosul Bitenko.

www.dacoromanica.ro

LA SFINTUL VALENT

Divizia noastra ocupase Beresteciko aseara. Statul

major se instala in casa preotului Tuzinkiewicz. Travestit in femeie, Tuzinkiewicz fugise din Beresteciko
in ajunul sosirii trupelor noastre. $tiu despre el atita,
ca s-a ocupat de Dumnezeu patruzeci st cinci de .ani
la Beresteciko $i ca a fost un pop bun. Cind locuttorii vor sa ne faca si intelegem asta, ne spun asa : il
iubeau evreii. In timpul lui Tuzinkiewicz, vechea biserica a fost renovata. Repara %iile s-au terminat in
ziva implinirii a trei sute de ani de la construirea ei.
Atunci a venit $i episcopul din Jitomir. Prela%i in .sutane de matase au.ofictat un tedeum in fa %a bisericii.
Burtosi $i cucernici, stateau ca niste clopote in iarba
inrourata. Din satele invecinate curgeau fluvii de credmciosi. Taranii isi.indoiau genunchii, pupau miinile,
st in cerun s-au apnns in aceeasi zi noun nemaivazuti.
Steagurile ceresn filfiiau in cinstea batrinei biserici catolice. /nsusi episcopul I-a sarutat pe Tuzinkiewicz pe
frunte si 1-a denumit tats al tirgului Beresteciko, pater Berestecka.

Povestea asta am auzit-o la statul major, pe cind

cercetam raportul coloanei noastre de invaluire care
executa o recunoastere pe directia Lvov, in apropiere de Radzihov. Eu citeam hirtiile, iar in spatele meu,

sforaitul furierilor imi dadea de stire despre viata

noastra de pribegie. Mucezi de nesomn, furierii scriau
110

www.dacoromanica.ro

ordine de zi pe divizie, mincau castraveti si stranutau.

M-am eliberat abia catre amiazi si, apropiindu-ma
de fereastra, am zarit biserica din Beresteciko, mareata si alba. Stralucea in soarele potolit, ca un turn
de faianta. Fulgerele amiezii sclipeau pe soldurile ei
smaltuite. Linia lor convexa incepea de la verdele
stravechi al cupolelor si luneca lin in jos. Vine le trandafirii se descompuneau in piatra albs a frontonului,
iar sus de tot erau coloanele subtiri ca niste luminari.
Apoi auzul imi fu zguduit de cintecul orgei, si numaidecit in usa statului major se ivi o batrina cu parul galben despletit. Umbla ca un cline cu o labs ranita, invirtindu-se si lasindu-se mereu la pamint.

Pupilele ii erau inecate de unda albs a orbitei si-i

picurau lacrimi. Sunetele orgei, aci prelunO, aci grabite, pluteau spre noi. Zborul for era greol, tar urma
for rasuna prelung si jalnic. Batrina tsi sterse lacrimile
cu parul ei galben, se aseza pe pamint si incepu sa-mi

sarute cizmele aproape de genunchi. Orga tacu, ca

apoi sa hohoteasca pe note cue bas. 0 apucai pe batrina

de miini si ma uitai in jur. Furierii bateau la marina,

curierii sforaiau din ce in ce mai rasunator, pintenii
for spintecau pisla de sub tapiteria de plus a canapelelor. Batrina imi saruta cizmele cu gingasie, imbratislndu-le ca pe un prunc. 0 tirii pins dincolo de prag
si inchisei usa dupa mine. Biserica se ridicase in faia
noastra in toata stralucirea ei orbitoare, ca un decor.
PorOe laterale erau deschise si pe mormintele ofiterilor polonezi zaceau tigve de cai.
Intraram in curte alergind, strabaturam coridorul
sumbru si ajunseram intr-o camera patrata, cladita
ca adaos la altar. Acolo trebaluia Saska, infirmiera de
la Regimentul 31. Ea cotrobaia prin matasurile aruncate, nu se stie de cine, pe dusumea. Aroma de moo
9 - Armata de cavalerie

www.dacoromanica.ro

111

a brocartului, a florilor vestede, a putregaiului parfumat curgea in narile ei frematatoare, gidilindu-i-le

st umplindu-le de otrava. Apoi intrara in odaie cazacii. Ei izbucnira in ris, o insfacara pe Saska de mina
si-t facura vint pe maldarul de pinzeturi si carti.
Trupul Saskai, infloritor $i imputit, ca si carnea unei
vaci de curind taiate, se dezgoli, fusta ridicata ii dezveli picioarele de dams de escadron, niste picioare
zvelte ca de tuci, $i Kurdiukov, baiatul acela prostanac, -suindu-se calare pe Saska si saltind ca in sa, se

prefacu a fi cuprins de patima. Femeia it zvirli cit

colo si se napusti spre usa. Si abia atunci, strabatind
altarul, intraram 4i not in biserica.
Se scalda in lumina biserica aceasta plina de raze

danwitoare, de stilpi aerieni si de o anume racoare

voioasa. Cum 6 uit tabloul atirnat in dreapta catapetezmei, pictat de Apolek ? In tabloul acela, doispre-

zece prelmi trandafirii leganau pe pruncul bucalat

Isus, culcat intr-un leagan impodobit cu panglici. Degetele de la picioarele prencului erau raschirate, iar
trupul dat cu lacul caldei naduseli matinale. Copilul
parea 6 se agita, culcat cum era pe spinarea grasana,
toata numai cute, iar cei doisprezece apostoli cu tiare
de cardinali se aplecasera deasupra leaganului. Obra-

le erau atit de grijuliu barbieriti case facusera

vine ;i. Mantiile ca para focului le stateau rasfrinte

jii

pe bur%i. Ochii apostolilor straluceau de imelepciune,

hotarire si bucurie, in col %urile gurii fiecaruia ratacea un surfs subtil, iar pe barbiile for duble erau plantaii negi dev1paie, negi zmeurii, ca ridichea de mai.
In aceasta biserica din Beresteciko exista un punct

de vedere propriu, un punct de vedere fermecator

asupra chinurilor mortii indurate de fiii omului In
biserica aceasta, sfimii care se duceau la moarte ara112

www.dacoromanica.ro

tau spectaculos, ca niste cintareti italieni pe scenI, iar

parul negru al cala'ilor lucea ca barba lui Holofern. 1

Si tot aici, deasupra usilor imparatesti, am vazut o

infatisare nelegiuita a lui loan, apartinind penelului
eretic si extaziat al lui Apolek. In aceast icoana,
Joan Botezatorul era frumos, avind acea frumusete

ambigua si indefinita, pentru care tiitoarele regilor isi

pierd cinstea pe jumatate pierduta si viata abia inflorita.

La inceput n-am bagat de seamy urine de distrugere

in biserica., sau poate ca acestea mi s-au pa'rut neinsemnate. Numai racla sfintului Valent era spartg. Zaceau sub ea buca*.ti de vats putrea 4i osemintele ridicule ale sfintului, aducind mai degraba cu niste oase

de Okla. Iar Afonka Bida cinta la orgy. Era beat

Afonka, si era barbar si mutilat. Abia in ajun se intorsese la noi cu calul smuls de la tarani. Afonka se
caznea cu incapatinare sa prina pe clapele orgei un
mars, si cineva se tot ruga de el cu voce somnoroasa :
Lass -te, Afonea, hai sa. minca'm". Dar cazacul nu se
lasa : erau o sumedenie de cintece in repertoriul lui
Afonka. Fiecare sunet era un cintec, si toate sunetele
erau rupte unul de altul. Fiecare cintec, cu refrenul
sau dens, dura o clips si apoi se scurgea in alt cintec...
Eu ascultam, priveam in jur, si urmele distrugerii nu

mi se pareau mari. Nu tot astfel socotea insa pan

Ludomirski, clopotarul bisericii sfintului Valent si

soul baitrinei oarbe.

Ludomirski se ivi printre noi nu se stie de unde.
Intra in biserica cu pasi egali si cu capul in piept. Batrinul nu se hotara sa arunce un giulgiu peste moa7tele
1 Temut general al lui Nabucodonosor, 4asinat de ludita in
timpul noptii, pe cind dormca.
9*

www.dacoromanica.ro

113

risipite, deoarece nu-i este ingaduit unui om simplu

sl se atingI de lucrurile sfinte. Clopotarul se pravali
pe dalele albastre ale dusumelei si-si inIla capul, iar
nasu-i vink stku deasupra lui ca un steag deasupra
unui morn. Nasul vink tremura deasupra lui si, in
clipa aceea, perdeaua de catifea din altar se clItinI,
si tot clItinindu-se, luned in lkuri. In adincul firidei
ce se deschise, pe fondul unui cer brzdat de noH,
alerga o siluefi bkboas1 intr-un conta's portocaliu, cu
picioarele desculte si cu gura zdrelitI si singerina. Un
urlet ligusit ne sfisie atunci auzul. Omul in confas
portocaliu era urmkit de urI si era gata ssi fie prins
de urmkitori. El isi indoi brawl ca s1 impiedice o
lovituri de care era amenintat, si din brat incepu sI-i
curgi singe intr-un sipot de purpuel. Cazacul mkunvel de lingi mine tips deodata si se puse pe fuga, mgcar d n-avea de cine fugi, de vreme ce silueta din
firidI nu era altul decit Isus Hristos, cea mai neobisnuitI infkisare a lui Dumnezeu din toate cite le vIzusem in viata mea.
Mintuitorul lui pan Ludomirski era un evreu cu
pkul crev, cu barba in noduri si. cu fruntea tesiti si
piing de cute. Obrajii scofilciIi ii erau vopsi%i cu carmin, iar deasupra ochilor strinsi de durere se arcuisera
niste sprincene roscate.

Gura ii era sfisiafi, arkind ca o buza de cal ; con-

tkul lesesc ii era strins intr-o cingkoare de pietre

scumpe, si de sub caftan ieseau niste picioruse de por%elan vopsite; desculte si spintecate de cuie argintii.

Pan Ludomirski, in surtucul s'iu verde, stkea sub

statuie. Intinse asupra noastrI o mina uscati si ne

blestemg. Cazacii holbael ochii si-si zburliii ciufurile

galbene ca paiul. Clopotarul bisericii sfintul Valent

aruncI asupra noastrl, cu glas de tunet, anatema in

114

www.dacoromanica.ro

cea mai curatl limbs larin5. Apoi ne intoarse spatele,

ca'zu in genunchi $i imbiltis5. picioarele Mintuitorului.

Intorcindu-ml la statul major, am scris un raport

thre comandantul diviziei asupra jignirii sentimentului religios al populaIiet locale. Se cla'du ordin sa se
inchid5 biserica, iar vinovatii sa fie pedepsiti disciplinar si apoi deferi%i tribunalului militar.

www.dacoromanica.ro

COMANDANTUL DE ESCADRON TRUNOV

La amiazai aduseram la Sokal trupul ciuruit de

gloan %e al lui Trunov, comandantul escadronului nostru. Fusese ucis diminea %a, intr-o lupta cu aeroOlanele

inamice. Toate focurile 11 nimerisera pe Trunov in

fa0, obrajii ii erau numai rani, iar limba ii fusese

smulsa. Spalaiim cum puttnim si noi fa;a mortului,
ca sa arate mai puffin fioros ;
la caOtliul
aasezarm

sicriului saua lui caucaziana

sa'param un mormint
intr-un loc solemn, adica in gradina publics din mijlocul orasului, chiar linga gard. Escadronul nostru veni
acolo calare, impreuna cu statul major al regimentu-

lui si cu comandantul divizici. $i la ora dou'A dup'a

ceasul catedralei, batrinul nostru tunule% trase prima
salva. El saluta pe comandantul mort cu tot calibrul
sau de trei %oh, ii dete salutul deplin, si noi duseiim
sicriul spre groapa deschisa. Sicriul era descoperit si
soarele curat de amiail lumina cadavrul lung, gura
lui ticsita de dimii sfarimaci, cizmele lustruite, cu calciiele lipite ca la instruc ;ie.
Ostasi ! spuse atunci Pugaciov, comandantul re-

gimentdlui, uitindu-se la defunct, si veni la marginea

gropii. Ostasi ! spuse el tremurind si luind pozicia de
drep %i. Il inmormintam pe Pasa Trunov, erou mondial, si-i dam lui Pasa ultimul nostru salut...
$i
spre cer ochii rosii de nesomn, Pugaciov striga o cuvintare despre ostasii mor ;i din Ar116

www.dacoromanica.ro

mata I de cavalerie, despre aceasta mindra falanga

care bate cu ciocanul istoriei in nicovala veacurilor
viitoare. Pugaciov isi striga cu glas puternic discursul,

stringind in palms minerul salmi sale incovoiate de

cecen si scormonind- pamintuI cu cizmele scilciate, im-

podobite cn pinteni de argint. Dupa discurs, fanfara

intona Internationala i cazacii isi luara bun ramas
de la Pa.ska Trunov. Intregul escadron sari pe cai $i
trase o salva in aer, tunuletul de trei ;oh schelalai a
doua oars, si trimiseram apoi trei cazaci si aduca coroana. Cei trei plecara in goana, tragind focuri de
arms din galop, lasindu-se din sei si ficind acrobatii
pe cai, si se intoarsera cu bratele pline de flori rosii.
Pugaciov presara aceste flori pe mormint, si not trecuram unul cite unul pin fata lui Trunov pentru ultimul sarut. Eu atinsei cu buzele fruntea inseninata,
incadrata de $a, apoi plecai in oral, in Sokalul gotic
care zacea in pulberea vinata si in tristetea galitiana.
In stinga gradinii se intindea o plata larga, unde
se inaltau sinagogi strivechi. Aid, evrei in caftane
zdrentaroase se certau insultindu-se unul pe altul. Umi

dintre ei, ortodocsii, proslaveau invatatura lui Adasia, rabinul din Belz ; din aceasfa prima', asupra ortodocsilor se napusteau hasidistii moderati, discipoli
ai rabinului Iuda din Guseatino. Evreii discutau in
contradictoriu despre Kabbala si pomeneau in disputele for numele lui Ilie, gaonul din Vilna, impilatorul
hasidistilor...

Uitind de razboi si de salvele lui, hasidistii batjocoreau pins si numele lui Ilie, intiiul preot din Vilna,

lar eu, sfisiat de dorul lui Trunov, ma inghesuiam

asucleri printre ei, $i pentru usurarea sufletului meu
vociferam laolalta cu dinsii, ping cind am dat cu ochii
de un galitian cadaveric $i desirat ca Don Quijote.

Galitianul acesta era imbracat cu o ca'mag albg

de in, lungs pins -n calciie. Era invesmintat ca pentru

www.dacoromanica.ro

117

inmormintare sau,,pentru imp'irtgsanie, si tragea clup1

el de fringhie o vacutsi zburlitl. Pe trupul lui gigantic)

era asezat un cap de carpe mobil, minuscul $i Ourit,

acoperit cu o pnarie firaneasei din pale, cu bor larg,
ce se clgtina intr-una. Jalnica vIcuta mergea in urma
gali%ianului, dusI de funie. 0 purta cu importanfi,
Si cu spinzwitoarea scheletului s'Au lung spinteca strilucirea fierbinte a cerului.
El stra'Utu cu pasi solemn; intreaga piaci $i intel
intr-o ulicioara strimba% imbicsit'a de tot soiul de fumuri gre %oase. In cgsutele carbonizate, In bucIfariile
mizere, treValuiau citeva evreice cu sini incomensurabili sem'Anind cu niste negrese Mtrine. Gali %ianul
trecu pe lingg ele si se opri in cap5.tul ulicioatei, la
frontonul unei clgdiri nIruite.

Acolo, in fata frontonului, lingI o coloanl albs fi

scorojiti, sedea un fierar %igan si potcovea niste cai.
Tiganul Utea cu ciocanul in copite, scuturindu-$i pletele unsuroase, si fluiera zimbind. Citiva cazaci stlteau cu caii for in jurul potcovarului. Gali ;ianul meu
se apropie de el, ii da'du Uri o vorbI vreo duzini de
cartofi cop ;i $i fa'ra sl se uite la nimeni se intoarse

de unde a venit. Eu voisem sg ma iau dupI el, dar

ma opri un cazac care-si Linea calul preg'itit de potcovire. Numele acestui cazac era Seliverstov. Plecase

cindva de la Mahno si acum lacea parte din Regi-

mentul 33 de cavalerie.

Liutov, zise el dindu-mi mina, to to aga'ti de

toata lumea, pard ar sta dracul in tine ; rri5.'i Liutov
is spune, de ce 1-ai schilodit pe Trunov azi-dimineaa?
$i repetind niste vorbe stupide ale nu stiu cui, Se-

liverstov imi stria niste absurdit4i, ca si cum in di-

mineata aceea eu 1-as fi ba'tut pe Trunov, comandantul

meu de escadron. Seliverstov imi repro pe toate cgile
acest lucru, mi-1 repro fall de toti cazacii, ins'a ni-

mic din toatsa povestea lui nu era adev'Arat. Trunov

118

www.dacoromanica.ro

si cu mine, e drept, ne certasem in dimineata aceea,

fiindcl Trunov incinsese cu prizonierii o zarva interminabili, ma certasem cu el, e drept, insa el, Paska,
a murit, el nu mai are pe lume nici un judecator, si eu
i-am fost judecatorul cel de pe urtni. 5i uite de ce
ne-am certat :

Pe prizonierii de azi i-am luat dis-de-dimineafa

linga sta%ia Zavodi. Erau zece insi. N-aveau pe ei
decit rufaria in clipa in care i-am prins. Un maldar
de halm zacea linga polonezi : era un siretlic al for
cu care voiau sa ne faca sa nu deosebim dupa imbracaminte ofiterii de solda ;i. I i aruncau ei singuri ves-

mintele, insa de asta data Trunov hotarise sa afle

adevarul.

Ofiterii sa iasa inainte ! ordona el, apropiindu-se

de prizonieri si sco ;ind revolverul.
Trunov fusese ranit la cap chiar in diminea ;a aceea;
avea capul infasurat intr-o clipa si singele picura ca

ploaia de pe o capita.
Zi, care esti ofi %er ! repeta el $i incepu sa-i impunga pe polonezi cu minerul revolverului.

Atunci iesi din multime un om slab $i batrin, cu

oasele vazindu-i-se pe spinare, cu falci galbejite si cu

urechi dripauge.

...Gata razboi, spuse batrinul cu un entuziasm

de neinteles, toti ofiter fugit, gata razboi...
Si polonezul iii intinse spre comandantul de escadron miinile vinete.
Cinci deget, spuse el hohotind de plins si rotindu-si prin aer mina vestedi si uriasa, cu ieste cinci deget am %inut familia meu...

Batrinul se sufoca, incepu sa se clatine, plinse cu

lacrimi fierbinti $i apoi cazu in genunchi inaintea lui
Trunov, insa Trunov it impinse in 15turi cu sabia.
www.dacoromanica.ro

119

Ofiterii vostri sint nistmporcii spuse comandan

tul de escadron. Ofiterii vostri au aruncatt aici efec.tele astea... cui i s-on patrivi haineie astea, s-maia cu}
ala, uite, fac. proba...

Si indad comandantul de escadron alese din gra

mada de zdrente un chipiu cu tress si i1 pus=imoapul

batrinului.
Se potriveste ! mormal Trunav, apropiindu-se
si soptind : E taman pe, tine...
vire prizonierului
sabia in beregata. Batrinul dizu, zvioni din picioare,
iar- din gitlej ii izbucni um piriu spumos de_ culoarea
margeanului. Atunci veni lingl el, sclipind din cercelul atirnat in urechi si_ din g,ituL sau rotund, dranesc,
Andriuska. Vosmiletov. Andriuska- ii descheie muribundului nasturii, ilscutura usurel si incepu sl-i tragg
jos nIdragii. Apoi sigh =Inca! pm Say mai lua'._ doua tunici din gramacia, $i. dupit aceea pied de ling. noi,
jucindu-se cu cravasai Irn clipa aceea soarele iesi din

nori, inundind cu grab. calul lui Andriuska, trapul

lui vioi si leganarea nepassatoare a cozii lui scurte. An-

driuska merges pe a potecl inspre pidure, iar acolo,

in padure, sdtea coloana noastra de transport, $i vizitiii coloanei se hirjanean, suierau si-i faceau lui Vosmiletov semne ca) unui mut:

Cazacul apucase sa faca jum'atate de drum; cind

Trunov, c'azut deodafi
urma lui :

in genunchi,

horcai

in

Andrei, spuse comandantul de escadron, uitindu-se in pamint ; Andrei, reped el Era' sa-si mai ridice ochii din Omint, republica noastra sovieticl e
Inca vie, e prea devreme sa. se faca" impa'rteala. Leapada catrafusele, Andrei !
Dar Vosmiletov nici nu se Intoarse ma'car. Merse
inainte in uimitorul sau trap ciza'cesc, in Limp ce ca-

lul lui isi tot salta vioi coada, ca si cum ar fi vrut

sa se scuture de noi.
120

www.dacoromanica.ro

Tradare ! bolborosi atunci Trunov si ramase uimit. Tradare ! repeta el si, ducindu-si in grabs carabina la ochi, trase
dar zorit turn era, trase aiurea.

De data asta, insa, Andrei se opri. Isi intoarse calul

nitre noi, salts muiereste in .sa, lava i se facu rosie
furioasa, iar picioarele prinsera a-i zvicni.
Asculta, mai consatene, racni el apropiindu-se,
dar in aceeasi clips se si lmisti la auzul glasului sau
prdfund si puternic ; vezi, consatene, sa nu pun eu
mina pe tine, aia a ma-ti astazi si miine !... Ai luat si
to 7 ece sleahtici si cltamai panics ai stirnit, pe cita
vreme noi prindem cite o suta deodata di pe tine nu to
cherna'm sa ne aju%i... Daca esti muntitor, apoi fa-ti
treaba to care se cuvine...
Dupa care, aruncind de pe sa nadragii si cele doul
tunici, AndriuSka fornai pe rias si, intorcindu-i spatele comandantului de escadron, se aptica sa ma, jute
sa alcatuiesc lista prizonierilor ramasi. Tot frecindu-se
de mine, fornaia neobisnuit de zgomotos. Prizonierii

urlau si fugeau de Andriuska, in vreme ce el alerga

dupa dinsii si-i prindea manunthi, asa cum apuca
vinatorul cite un manunehi de papura, ca sa vada-mai
bine cirdul de pasari/zburind in zori spre riu.
Ocupindu-ma de prizonieri, mi-ram secat toata rezerva de blesteme Si, cu cthiu, cu vai, am izbutit sa in-

,scriu opt oameni, numarul unitatilor lor, arma din

care faceau parte si am trecut apoi la al noualea.
Acest al noualea -era im baietandru-aducind a gimnast

neamt dintr-un circ bun, un tinar cu piept alb nemtesc $i cu favori %i, purtind tricou

Si

izmene de flanera.

El iii intoarse spre mine =le doua the de pe pieptul

bombat, isi dadu pe spateiparul albicios ud de sudoare
numi unitatea. Atunci AndriuSka it apuca de izmene si-1 intreba cu asprime :
De unde-ai facet rost de izmenele asrea ?

www.dacoromanica.ro

121

Mi 'le -a tricotat mama, raspunse prizonierul

si

tresari.

0 ti ma-ta de la fabrics, spuse Andriuska tot

uitindu-se si pipaind cu buricele degetelor unghiile

polonezului, ingrijite cu migala. 0 fi de la fabrics

ma-ta, ca de-alde not n-am mai purtat izmene deastea...

Mai pipai o data izmenele tricotate, apoi 11 apuca

pe acest al noualea de mina ca sa-1 duca la ceilalti
prizonieri, care fusesera inscrisi. Dar in clipa aceea
I-am vazut pe Trunov aparind de dupa o movila.
Din capul comandantului de escadron curgea singele
ca ploaia de pe o capita, cirpa murdara cu care fusese
legat se desfasurase si atirna in voia ei. Omul se tira

pe burta cu carabina in mina. Era o carabina japoneza, lacuita si cu bataie lung& Cind fu la douazeci
de pasi, Paska ii zdrobi baietandrului capul $i creierii polonezului ma improscara pe miini. Atunci Trunov hi arunca din arms cartusele trase si se apropie
de mine.

Sterge-I de pe lista, imi spuse el, aratind lista.

Ba n-am sa sterg nimic, ii raspunsei eu. Pesemne
ordinele se scriu nu pentru tine, Pavel...
$terge -I de pe lista ! repeta Trunov si impunse
hirtia cu degetul sau negru.
Ba n-am sa sterg nimic ! am racnit eu din rasputeri. Au fost zece si nu mai sint decit opt ; la statul major n-au sa tins seama ca esti tu, Paska...
La statul major or sa tie seama de viata noastra chinuita, raspunse Trunov $i incepu sa inainteze
spre mine, sfisiat, ragusit si minjit de fum cum era,
dar pe urma se opri, isi ndica spre cer capul insingerat $i rosti cu un repro amar : Zi-i, zi-i inainte, ca
mai e unul care-i tot zice...
Si comandanrul escadronului ne arata patru puncte
pe cer, patru bombardiere care pluteau pe dupa nom
c

122

www.dacoromanica.ro

sclipitori i pufoi ca nhte lebede. Erau aeroplanele

escadrilei maiorului Fauntleroy, nhte aparate blindate
de mare anvergurI.
incllecarea ! strigara comandancii de plutoane
cind le v5:zursA acolo sus i duseri escadronul in trap
spre Odure, dar Trunov nu vru sa piece cu escadronul sa'u. El eamase lingi cradirea sta./lei, se lipi de zid
si seatu ta'cut. Andriuem Vosmiletov i doi mitraliori,
doi fla*cal desculyi cu pantaloni zmeurii, statur5. i ei
araturi de dinsul, alarmaci.
Dsi-i la elice, Hievi ! le spuse Trunov i singele
incepu sa -i Or'Iseasca obrazul ; i uite raportul meu
eatre Pugaciov...
Si Trunov scrise cu litere tara'nqti imense pe o fila"
de carnet smulsa strimb :

Urmind sa pier pe data de azi, scria el, gasesc de

datoria mea sa propun doi servanti pentru posibila
doborire a inamicului ii totodata predate comanda lui
Semion Golov, comandant de pluton..."
Lipi scrisoarea, se awzsai pe Omint i, incordindu-se,
hi trase cizmele din picioare.
Folosici-le, zise el Bind mitraliorilor raportul
i cizmele, folosivi-le, ea cizmele sint noi...
Wimineci cu bine, tovar4e comandant, ineiimara in loc de iispuns cei doi mitraliori, schiinbindu-se de pe un picior pe altul i neinchiznind
sa piece.

$i voi iiminevi cu bine, zise Trunov. Vedem noi,

msai facailor... i se duse la mitraliera care se afla pe
movila de ling5. canton.
Acolo 11 atepta Andritqka Vosmiletov, cel care
aduna boarfele cadavrelor.
Vedem noi ! ii spuse Trunov ti se apuca si po-

triveasca mitraliera Ce zici, Andrei, stai

to cu

mine ?...

www.dacoromanica.ro

123

Doamne Isuse, ii faspunse Andriuska speriat, se

smiorc5i, se facu palid, apoi rise. Doamne Isuse, 'tu-i
praporul ma-si astazi si miine !...

$i se apuci sa indrepte spre aeroplan teava celei

de-a doua mitraliere.

Aeroplane le se avintau tot mai virtos asupra garii,

huruind in inaltimi, descriau viraje, in timp ce soarele
isi culca raza trandafirie pe luciul aripilor lor.

In vremea asta, noi, Escadronul 4, stateam in pa"dure. Acolo, in Padure, asteptam rezultatul luptei ine-

gale dintre Paska Trunov si maiorul american Reginald Fauntleroy. Maiorul $i cele trei bombardiere
ale sale dovedira pricepere in aceasta lupt5. Ele
coborira la trei cute de metri si-1 omorira cu mitralierele intii pe Andriuska, apoi pe Trunov. Toate benzile
trase de al nostri nu pricinuira americanilor nici o paguba ; aeroplanele zburara in alts directie, fara sa observe escadronul ascuns in Padure. Datorita acesttti
fapt, dupa ce mai asteptaeam vreo juma'tate de ceas,
ne puturam duce sl lua'm cadavrele. Corpul lui
Andriuska Vosmiletov fu luat de doua rubedenii de-ale
sale, care faceau parte din escadronul nostru, iar pe
Trunov, pe defunctul nostru comandant, it transportar'am in Sokalul gotic si-I ingroparam acolo, in locul
acela solemn din geadina publics, in parcul cu flori
de la mijlocul orasului.

www.dacoromanica.ro

IVANII

Diaconul Agghev fugise de doua on de pe front.

Pentru asta fusese mutat in Regimentul disciplinar
din Moscova. Comandantul suprem Karnenev Serghei
Sergheevici trecuse in revisfa acest regiment la Mo-

jaisk, inainte de a-I trirnite in prima linie.

N-am eu nevoie de -aide astia, spusese comandan-

tul suprem, trimiteti-i inapoi la Moscova sa spele Iatrinele...

Totusi, la Moscova, cu chiu, cu vai a fast injgbebata din toti a'stia o companie de mars. Printre altii,
nimeri in rindurile ei si diaconul. El sosi pe frontul
polone7 si acolo facu pe surdul. Subchirurgul Barsutki din detasamentul sanitar, pierzindu-si vremea
cu el o saPfamin'a incheiatI, nu izbuti s'a'-i infringa
incaPatin area.
D'A-1 dracului de surd ! zise Barsutki catre sanitarul Soicenko. Cauta i su o caruta de la coloana
de transport, sa.-1 trimitem pe diacon la Rovno, sa-1
cerceteze cei de acolo...

Soicenko se duse la coloana de transport si facu

rost de trei drute ; la prima din ele era vizitiu

Akinfiev.

Ivan, ii spuse Soicenko, sa-I dud pe surdul

asta la Rovno.
Se poate, raispunse Akirrfiev.
Si sa-mi aduci iscalitura ca 1 a; predat...

www.dacoromanica.ro

125

E limpede, zise Akinfiev, dar care-i pricina ca

n-aude ?
Mai aproape dintii decit parintii, spuse Soicenko,
sanitarul. Asta-i toatI pricina. E farmazon, nu e
surd...

Pal, pot s5-1 duc, repetl Akinfiev $i porni dupa

celelalte c5rute.

La punctul de pansare a iinitilor se adunaser5 cu

totul trei ca'rute. In prima drut5 fu asezata o
trimisl in spatele frontului, a doua fu dat5 unui cazac bolnav de nefritI, iar in a treia 11.15 roc Ivan
Agghev, diaconul.
Duna ce iii indeplini misiunea, Soicenko 11 chern5
pe subchirurg.

Pleac5 farmazonul nostru, zise el. L-am dat in

sarcina celor de la tribunalul revolutionar, cu dovad5
de primire. Acu porneste...
Barsutki privi pe geam, vIzu earutele si se n5.pusti
afar din cash, rosu la fatl si f5r5 chipiu.
Vai de mine, pal tu ai s5-1 omori ! ur15 el la
Akinfiev. Diaconul trebuie mutat.
Unde s5-1 mai muti ! rIspunserl cazacii aflati

in preajmi si izbucnirl in ris. Las' c-ajunge el cu

bine, Vanea al nostru...

Akinfiev st5tea si el tot aici, cu biciul in mina,
pe 11110 caii sai. Isi scoase c5ciula $i rosti politicos :
Buna ziva, tovar5se subfirug.
Bun ziva, prietene, ii rIspunse Barsutki ;
tu eSti o fiara, asa ca diaconul trebuie mutat intr-alt1
c5rut5...

M-as ruga s5-mi spuneti, rosti atunci cazacul

cu glas strident, $i buza de sus ii tresIri, se intinse $i
incepu sl-i tremure deasupra dintilor stillucitori de
albi ; m-as ruga sa-mi spuneti, ni se potriveste on ha,
atunci cind vralmasul umbra cu tirania cum nici nu
poti s5-ti inchipui, cind vrajm4u1 c15 in not pin5 ne
126

www.dacoromanica.ro

scoate sufletul, cind se pune ca o povari pe picioarele

si ne incolaceste miinile ca un sarpe, ni se
potnveste on ba sa ne astup5m urechile tocma-n

noastre

momentul 5.sta de primejdie de moarte ?

Apr Vanea pe comisari, zbiea Korotkov, vi-

zitiul primei carute ; aoleu, ce-i mai ap5rI !...

Nu-i vorba ca -i ap5rI" ! bodoani Barsutki

si

se intoarse cu spatele. Toti ii ap5r5m. Numai ca lucrurile trebuie flcute dup5 regulament...
Pai 5sta aude, surdul a.sta al nostru, 11 intrerupse
deodatI Akinfiev, asuci biciul intre degetele sale noduroase, rise si-i I5cu diaconului cu ochiul.
Diaconul sedea in &Anita% cu umerii s5i uriasi 15sati
in jos, $i misca din cap.
Ei, c15-i drumul cu Dumnezeu ! stria subchirurgul cu disperare. Sa stii ca to r5.spunzi pentru toate,
Ivane...
De raspuns aspund eu, lasI ! rosti Akinfiev

ginditor si-$i las5 capul in piept. Asaa-te mai bine,

ii spuse apoi diaconului f5ra sI se intoara ; hai,
asaza-te sa to simti ca la tine acas5 ! repetl cazacul Si
1u5 h5.turile in mina.

Carutele se insiruia una dup5 alta $i pornia in

goan5 pe sosea. In frunte mina Korotov, iar Akinfiev

venea al treilea, fluierind un cintec si facind vint cu
h5turile. F5cur5 astfel vreo cincisprezece verste $i spre

sears furs dati inapoi de navala neasteptata a inamicului.

In acea zi de dou5zeci si dou5 iulie, printr-o manevr5 rapid5, polonezii sfirtecara tot spatele frontului
armatei noastre, niv5lir5 cu iutea1a in atunul Kozin
si luar5 prizonieri multi ostasi din Divizia 11.
Escadroanele Diviziei 6 au fost trimise spre Korin sa

tins piept inamicului. Manevra fulgeatoare a unititilor imbuc5.tati toat5 coloana de transport aflat5 in
mars, iar c5rutele tribunalului revolutionar aaciri
10

www.dacoromanica.ro

127

doua zile si doua nopti prin desisurile clocotitoare ale

bataliei si abia in a treia noapte reusira sa .iasa. la

drumul pe care se retrageau statele majore ale unitatilor aflate in spatele frontului. Pe acest drum, intr-un
miez de noapte, le-am intilnit si eu.

Inlemnit de disperare, le-am intilnit dupa lupta de

la Hotin_ Acolo, in lupta de la Hotin, mi-a fost ucis
calul. Pierzindu-1, m-am asezat intr -o caruta sanitary
si piny seara am tot strins raniti de pe cimpul de lupta.

Mai tirziu, cei sanatosi au fost lepadati din caruta,

asa ca am rama.s singur linga un bordei naruit. Noaptea zbura spre mine pe cai ageri. Scir ;iitul carutelor
didea glas universului. Pe -parnintul incins de scincete
se stingeau drumurile. Stelele iesira tiris afara din bursa
racoroasa a noptii si satele parasite incepur a se invIpaia deasupra zarii. Luindu -mi saua pe umeri, am
pornit prin miristea rascolita si, la o cotitura, m-am

oprit sa-mi fac nevoile. Usurat, am inceput sa ma

inchei, rind am sine it niste stropi pe mina. Am aprins

lanterna si intorcindu-ma am vazut cadavrul unui po-

lonez inundar de mina mea. Alaturi de les zacea un

carnet si niste bucati din proclama ;iile lui Pilsudski.
In carnetul polonezului erau insemnate cheltuielile marunte, programul spectacolelor de la Tearrul de drama
din Cracovia si ziva de nastere a unei femei cu numele
de Maria-Luiza. Cu o proclarnatie a maresalului si comandantului suprem Pilsudski am sters lichidul puturos
de pe ;easta fratelui meu anonim si am plecat mai departe, incovoiat sub greutatea sen.

In vremea asta se auzi din apropiere un scincet

de roti.
Stai ! am strigat eu. Cine-i ?
Noaptea zbura spre mine pe cai ageri sj incendiile
filliiau la orizont.

De la tribunalul revolutionar sintern, raspunse

o % oce sugrumata de intuneric.
12$

www.dacoromanica.ro

Am alergat inainte si am dat de o c5rut5.

Mi-au ucis calul, am spus- eu cu glas tare. Lavrik
ii zicea calului...

Nu-rni rispunse nimeni. M-am caIS.rat in eiruII,

mi-am pus saua sub cap, am atipit si am dormit asa
pins aproape de zori, incalzit de finul incins si de
trupul lui Ivan Akinfiev, vecinul meu intimpl5tor.
Dimineata, cazacul se trezi dup5 mine.

S-a luminat, slav5 Domnului, spuse el si, sco;Ind revolverul, trase in dreptul urechii diaconului.
Acesta sedea drept in fata lui si mina caii. Deasupra
magurii craniului s5u pe jurnsatate pIesuv prinsese a
zbur5t5ci un fir de p5r usor si c5runt. Akinfiev mai
trase o dat5 si in dreptul urechii celeilalte si-si yid revolverul in toc.
Buda dimineata, Vanea ! ii spuse el diaconului,
gifiind si incaltindu-se..S5 1u5m o gust5ric5, ce zici ?
Mal flac5ule, strigai eu, ce faci ?
Orice-as face, tot e putin, easpunse Akinfiev
scotind merindele ; uite-asa m5 tot simuleaz5 de
trei zile...

Atunci intr5 in vorba Korotkov, din prima c5rut5,

pe care-1 cunosteam de la Regimentul 31 ; el imi
istorisi de la inceput pinl la sfirsit toati povestea diaconului. Akinfiev asculti cu luare-aminte, ciulind
urechea, apoi scoase de sub sa un picior fript de vita,

care seatuse acoperit cu o cergl si era phn de paie.

Diaconul se d5du jos de pe capr5 si veni la noi, tale

cu un briceag carnea inverzit5 si ne dete fiearuia cite
n bucat5. Sfirsind gustarea, Akinfiev leg5 piciorul de
vita intr-un sac si b5g5 sacul in fin.
Vanea, ii spuse el lui Agghev, haide sa scoatem
diavolul. Tot ne-am oprit si trebuie adapati si caii...
Scoase din buzunar o sticlut,5 cu un medicament si
siringa lui Tarnovski si le dadu diaconului. Se deter5
jos si se duser5 mai incolo cu vreo dou5zeci de pasi.
10*

www.dacoromanica.ro

129

Ascult5, sorI !

stria Korotkov, din prima

drutI, muta-ti ochii la distanta cea mai dep5rtat5,

d ai s5 orbesti de-ai s5 vezi prisosul lui Akinfiev.

Nu mai pot eu de prostiile voastre, bodoeini

femeia st se intoarse cu spatele.

Akinfiev i$i ridid atunci dmasa. Diaconul se asez5

in genunchi in fata lui si-i facu injectia. Apoi sterse
siringa cu o cirpI si se uit5 la lumin5.. Akinfiev iii
ridid pantalonii si, prinzind un moment prielnic, veni
in spatele diaconului i trase din nou cu revolverul la
urechea lui.
Multumirile noastre, Vanea, zise el incheindu-se
la prohab.
Diaconul puse sticlu ;a in iarb5 si se scul5 in picioare.

Firul cel usor de p5r se ridid din nou in aer.

Pe mine are sa ma judece judedtorul 51 mai

mare, spuse el cu voce surc15. Tu, Ivan, nu esti pus

peste

Acura fiescare judeca pe cine vrea, 11 intrerupse

vizitiul din a doua 6'114, un cocosat vioi. $i la

moarte te osindeste f5r5 multe marafeturi...

OH mai bine, rosti Agghev, indreptindu-se din
sale, ucide-m5, Ivane...

Nu te prosti, diacone, zise Korotkov venind

ling5 el, acelasi Korotkov pe care-1 cunoscusem si in
alte vremuri. D5-ti seama cu ce fel de om c5.15toresti.
Altul te-ar fi aranjat de mult, ca pe-o rata, si nici n-ai
fi icnit, pe cita vreme 5sta pescuieste adev5rul din tine
si te invat5, r5spopitule...
OH mai bine, repetI diaconul cu ind5r5tnicie si
f5cu un pas inainte, ucide-m5, Ivane.
Ai sa te ucizi to singur, cutel ! ii easpunse Akinfiev, palind si vorbind peltic. Singur ai s5-ti sapi

groapa si tot singur ai sa te ingropi in ea...

In aceeasi clip5 ridid miinile la cer, isi sfisie gulerul
si se pr5busi la p5mint, apucat de o criza.
130

www.dacoromanica.ro

sa-ei

Of, singele meu, singe ! racni el salbatic si incepu

toarne farina pe fata. Of, singele meu amar,

puterea mea

Vanea, zise Korotkov venind linga el si punin-

du-i cu gingasie o mina pe umar, nu te mai zbate,

prietene, nu te mai necaji. Trebuie s-o luam din loc,
Vanea...

Korotkov lua o gura de apa ei -1 improsca pe Akinfiev in fata, apoi ii duse in caruta. Diaconul se aseza
pe capra',,si pornira la drum.
Pina in tirgusorul Verba ram'Asesera cel mult doua

verste. In dimineata aceea se adunara in tirgusor nenumarate coloane de carute. Erau aici Diviziile 11, 14
i 4. Evrei in veste, cu umerii ridicali, stateau in pragurile caselor for, ca niste pasari jumulite. Cazacii
umblau prin curli adunind stergare si mincind prune
necoapte. Indati ce sosiram, Akinfiev se viri in fin
si adormi, iar eu, luind o patura din caruta lui, ma
dusei sa caut un loc la umbra. Insa toata cimpia de
ambele parti ale drumului era plina de excremente.
Un Oran barbos, cu ochelari cu rams de metal si cu

palarioara tiroleza in cap, statea mai la o parte 4i

citea un ziar. Surprinzindu-mi privirea imi zise :

S-ar chema ca sintem oameni, da' ne spurcam
mai rau ca sacalii. $i de pamint s-ar cuveni sa ne fie
rueine...

$i, intorcindu-mi spatele, urma sa-si citeasca mai

departe ziarul, cu ochelarii sai mari pe nas.
Apucai atunci la stinga spre padurice si-1 zarii pe
diacon care se apropia tot mai mult de mine.
Incotro ai pornit, consatene ? ii striga Korotkov
din prima caruta.
Sa-mi fac nevoile, ingaima diaconul si, apucin-

du-mi mina, mi-o saruta. Dumneavoastra sinteti un

domn cumsecade, spuse el in soapta, schimonosindu-se,

cremurind si apucind vazduhul cu miinile. V-as ruga

www.dacoromanica.ro

131

intr-un moment liber sa -scrieti in orasul Kasimov, ca

sa ma poata piing: solia...

Esti surd, parinte diacon, i-am strigat .eu din

rasputeri, on nu oti ?
Ma rog ?aise el. Aud ? ski puce mina la ureche.
Esti surd, Agghev, sau rnu esti surd ?
Asa e cum spune%i, sint surd ! spuse el refiede.
Acum trei zile am avut auzul in buns regula, numai

ca tavarasui Akinfiev mi-a nenorocit auzul cu re-

volverul lui. Dumnealui, tovarasul Akinfiev, ,era obli-

gat sa ma _duel la Rovno, dar socot ca mare sa ma

.duca ping acolo...

Si cazind in genunchi, diaconul se -tiri xle-a busilea

inainte, printre caru %e, cu parul sau popesc incilcit de

-tot. Apoi se scull in picioare, se strecura printre

haturi si se apropie de Korotkov. Acesta ii 'date putin

tutun 4i, rasueindu-si cite o vigara, turnara" 2mindoi.
Asa-i mai bine, wise Korotkov
tacu loc
linga el.

Diaconul se aseia alaturi, si amindoi taeura.

Apoi se trezi Akinfiev. Scoase .din sac piciorul de
vita, tale carnea cu briceagul si dete fiecatuia rite o
bucata. Vazind carnea aceea putrezitii, -am sim ;it ca
ma is cu lesin si i-am dat inapoi bucata mea.
Ramineti eu, bine, baieti, am spus Pu. Drum bun...
Cu bine, imi raspunse Korotkov.

Mi-am luat saua din carma si m-am dus. In timp

ce ma departam, am mai auzit bolboroseala Fara sfirsit

a lui Ivan Akinfiev.

Vanea, ii spuse el diaconului, n facusi lata eau,
mai Vanea. Tu ar trebui sa tremuri numai la auzul
numelui meu, si cind colo to -ai asezat si in care a mea.

Ei, daca ai mai putut sa zburzi cita vreme nu %i -am

tesit eu in tale, apoi sa stii ca acu o sa-mi fac xis de
.tine, Vanea, cum ma vezi si cum to vad...
132

www.dacoromanica.ro

URMARE LA ISTORIA UNUL CAL

Cu patru luni in urma, Savicki, fostul nostru comandant de divizie, ii luase lui Hlebnikov, comandantul escadronului unu, armasarul alb. Hlebnikov

plecase atunci din armata, iar astazi Savicki primi o

scrisoare de la el.

Hlebnikov catre Savitki

Si nu mai pot sa am nici un fd de pica pe armata.

lui Budionnii, suferintele mele in sinul acelei armate le

inteleg fi le pastrez in inima ca lucrul cel mai sfint

ce-1 am. Jar dumneavoastra, tovarag Savitki, ca la un
erou mondial, masele muncitoare din tinutul Vitebskului, unde ma aflu in calitate de prefedinte al comitetului revolutionar juderean, va trinzit chemarea proletara : La revolutia mondiala !. pi va doresc ca acel
armasar alb sa mearga sub dumneavoastra ani multi
de-aici inainte pe carari woare, spre folosul libertatzz
iubite de toti pi al republicilor surori pentru care tre-

buie sa fim cu ochii in patru in ce privefte puterea

locals unitatile de plasa din punct de vedere admi-

nistrativ..."
Savitki catre Hlebnikov
Hlebnikov, tovarafe cledincios ! Scrisoarea care ai
scris-o to catre mine este foarte laudabila pentru cauza

comuna, cu atit mai virtos dupa prostia ta, chid ti-ai

www.dacoromanica.ro

133

4st:spat ochii cu pielea to proprie si ai iesit din partidul

nostru comunist al bolsevicilor. Partidul nostru comu-

fist, tovarase Hlebnikov, este un fir de fkr al ostasilor care-si daruiesc singele in linia intii, si cind singele

curge din fier, asta nu e, mai tovarase, lucru de saga,

ci e sau victorie sau moarte. Ace Iasi lucru cu privire la
cauza comunii, careia nu cred sa mai apuc sa-i vad in-.

florirea, deoarece luptele sint grele si cadrele de comanda le schimb o data la doua sapaimini. De treizeci
de zile si nopti duc lupta in ariergarda, facind pava7a
neinvinsei Armate I de cavalerie si ma aflu in prezent
sub focul pustilor, artileriei si aeroplanelor inamiculut.

A lost ucis Tardii, a fost ucis Lubmannikov, a fost

ucis Likosenko, a lost ucis Gulevoi, a fost ucis Trunov,

si nici calul alb nu-1 mai calaresc, asa Ca, conform cu

schimbarile norocului pe cimpul de lupta, nu astepta

sa -1 vezi, tovarase Hlebnikov, pe iubitul comandant de
divizie Savitlei, ci ne vont vedea, ca sa spun de-a drep-

tul, in impara fia cerurilor, dar, dupa cum se-aude,

mosneagul ala are colo-n cer nu imparatie, ci un bordel
in toata regula, iar blenoragii sint destule si pe pamint,
asa ca, mai stii, poate ca nici n-o sa ne mai vedem de

loc. Cu aceasta, ramii cu bine, tovarase Hlebnikov."

www.dacoromanica.ro

VADUVA

Comandantul de regiment $evelev trage sa moara

intr-o caruta m
0 femeie ade la picioarele lui.
Noaptea, strapunsa de reflexele canonadei, s-a arcuit
deasupra muribundului. Levka, vizitiul comandantului
diyiziei, incalzete mtncarea tntr -o gamela. Ciuful lui
Levka atirna deasupra focului, caii impiedica ;i rothaie
prin tufe. Levka mesteca in gamela cu o creanga i-i
spune lui $evelev, care zace lungit in caru%a samtara :
Am munch, mai tovaraele, la ora la Tiumrek,
am lucrat la calarie gi tot astfel ca atlet la categoria
ugoara. Orawlul, bun irheles, era cam obositor pentru
femei, ca de cum m-au vazut cuconhele, sa &rime pere;ii, nu alta... Lev Gavrilici, ziceau, nu ne refuza%i sa
luaTi o gustare alacart, n-o sa va pars rau de timpul
pierdut care nu se mai intoarce... M-am dus cu una la
birt. Cerem doua por %ii de viTel, mai cerem o jurnatatied' de votca, stam in lin4te i pace i bem... Cind ma

uit, ce sa vezi : se vtra in mine un domn oareKare,

imbracat, n-am ce zice, cura.";e1, dar in persoana lui am
observat o mare fandacsie, gi era gi cam pilit...

Scuza%i, zice ala, ce nactonalitate avect dumneavoastra, daca nu-i cu suparare ?"
Dar pentru care motiv ma atingi pe mine, domnule,
la nacionalitate s? tl intreb eu. $i mai ales ca vezi ca
ma gasesc in societatea unei doamne !"

...Da' el de colo :

www.dacoromanica.ro

135

Ce mai atlet of fi si dumneata ! zice. La lupte libere

din de-alde dumneata se fac captuseli pe termen nelimitat. Dovedeste-mi de ce nationalitate esti...
...Dar eu Inca. ma mentin.
Nu sun n cum iti zice, zic, dar .pentru ce cauti sa
cauzezi asemenea neintelegeri, ca st cum ar fi cineva
obligat in prezent sa piara negresit, on ca sa zic asa,
sa cada o data cu ultima suflare ! Cu ultima suflare...
repeta tevka plin de incintare ski ridica mlinile la
cer, lasindu-se inconjurat de noapte ca de un nimb.

Un vint nepotolit, vintul curat al noptii, cinta, se

umple de sunet si leagana sufletele. Stelae pilplie in
bezna ca niste inele de logodna $i cad peste Levka, i se
incurca in par si se sting in coamele lui pletoase.

Lev, ii spune deodata $evelev in soaped', abia

miscindu-$i buzele vinete, vino-ncoace. Aurul, cit it
am, e pentrn Saska, inelele, harnasamentul, totu-i pentru dinsa. Am trait $i not cum ne-a dus capul... vreau
s-o rasplatesc. Frainele, rufete, ordinul pentru eroicm
neprecupetit trimite-le mamei, la Terek. Trimite pe
cineva cu o scrisoare si scrie in scrisoarea aia asa :
Te saluta comandantul, ti sa nu plingi. Casuta-i a

ta, batrinica, traieste in ea. Care cum te-o jigni cu

ceva, cla e fuga la Buchonnii si spune-i : eu sint mama
lui Sevelev..." Calul meu Abramka iI las regimentului, sa fie pomana de sufletul meu...

Am inteles cum e cu caluf,, mormaie Levka si

face semne cu miinile. Sa.sa, o striga el pe femeie, ai
auzit ce zice ?... Recunoaste in fa %a lui ca ai sa-i dai
batrinei ce-i al ei, on poate n-ai sa-i dai ?...
Mama voastra la toti I raspunde Saska, si se duce
in tufis, teapana ca un orb.
Ai sa-i dai partea lui de orfan ? ii striga Levka

ajungind-o din urma si apucind-o de git. Spune in

fa %a

136

lui...

www.dacoromanica.ro

Am sl i-o dau. Lasa-m'i in pace !

$i dupa ce-i stoarse declara %ia asta verball, Levka

lua gamela de pe foc $i incepu sa wattle fiertura in

gura inclestati a muribundului. Ciorba grass se
scurgea pe obrajii lui $evelev, lingura zgnga'nea intre

dintii lui sclipitori si mor;i, iar gloantele cintau tot

mai jalnic, cu tot mai multa putere in spatille dense
ale nop%ii.

Trage cu pustile, spurca'ciunea ! spuse Levka.

Ce mai ocupatie de slugoi, ii raspunse $evelev.

Ne face ferfenitsi in flancul drept cu mitralierele...
$i inchizind ochii cu solemnitate, ca tin molt intins
pe mass, $evelev incepu sa asculte batglia cu urechile
sale mari de cearI. Levka molfaqa linga el ni'te came,
crontaind si inecindu-se. Terminind carnea, Levka isi
linse buzele Si -o tiri pe Saska intr-o vilcea.
Saska, rosti el tremurind, rigiind $i framintindu-si miinile, Sasa, iti sptin ca in fata lui Dumnezeu,
Ca tot sintem plini de plcate ca de scaie%i... Acu teaieste omul gi -mu crapsi. Culcal-te cu mine, Sasa, si-am

si-ti fin de folos mkar si cu singele meu... El si--a

trait xrainl, auzi 'tu Sasa, dar n-au intrat zilele

n sac...
Se asezarg amindoi in iarba inalt*A. Luna iesi agate
dintre nori $i se opri pe genunchiul got al Saskgi.
Va incalziti, ing5iing $evelev, si ala, uite, a intrat in lupta cu Divizia 14.
Levka gifiia, sufocindu -se in tufis. Luna cetoasa
A

umbla razna pe cer, ca o cersetoare. In aer plutea

ecoul schimbului de focuri, venind de departe, negara
fo5nea pe pIrnintul zbuciumat $i stelele de august
ca:deau in iarba.

Saska se intoarse dupa aceea in local de uncle a

plecat. Se apuei sa i schimbe ranitului pansamentele
si ridica lanterna deasupra ranii pline de puroi.

www.dacoromanica.ro

137

Pin5 mline to duci, spuse Saska, stergindu-1 pe

$evelev de sudoarea lui rece. Te duci pinI miine, ca
moartea e la tine in mate
Si in aceeasi clip5 o bufnitura grea, pe mai multe
voci, se pdbusi pe p5mint. Cele patru brig5zi
proaspete, b5gate in lupt5.' de comandamentul unit al
inamicului, traserI spre Busk prima salv5 si,
intrerupindu-ne comunicapile, incendiary malul Bugului. Incendii docile se 445 la orizont gi p5s5.rile grele
ale canonadei prinser5 a-si lua zborul din foc. Buskul
ardea, gi Levka zbur5 prin p5.dure in tr5sura leg5nat5

a comandantului Diviziei 6. Tragea din fasputeri de

"'Aurae zmeurii si se izbea cu rotile 15cuite de buturugi. Caruta lui $evelev gonea pe urmele lui, Saska
mina cu atentie incordat5 caii care dutau s5 se smulg5
din ham.
Asa ajunser5 la liziera unde se afla punctul sanitar.
Levka desh5m5 caii si se duse la intendent s5-i cear5
o cerg5. 0 lua prin p5clurea ticsit5 de drute.
Trupurile sanitarelor se z5.reau pe sub drute, $i zorile
sfioase se zb5teau deasupra cojoacelor sold5testi. Ciz-

mele celor adormiti erau aruncate care incotro, ochii

le erau indreptati spre cer si gropile negre ale gurilor
se dscau strimbe la tot pasul.
In cele din urm5 intendentul g5si o cerg5. Levka se

intoarse la $evelev, it s5rut5 pe frunte si-i acoperi

trupul. Atunci se apropie de druta lui Si Saska. Isi
innoc15 basmaua sub b5.rbie si-$i scutur5 rochia de
firele de paie.
Pavlik, spuse ea. Tu, Hristosul meu... $i se culc5

intr-o ring peste mort, acoperindu-1 cu trupul ei de

huidum5.

0 doare, zise atunci Levka. Ce s5 spun, au dus-o

bine. Acuma iar o sy poarte cue grij5 la tot escadronul.
Nici o scofal5..
,138

www.dacoromanica.ro

$i se duse mai departe spre Busk, unde se of la statul

major al Diviziei 6 de cavalerie.
Acolo, la vreo zece verste de oras, se &idea lupta
cu cazacii lui Savinkov. Tr5.d5torii luptau sub comanda
esaulului Iakovlev, care trecuse de partea polonezilor.
Se bateau vitejeste. Comandantul diviziei era de doul
zile si dou5 nop ;i alIturi de trupele sale, asa ca, negasindu-I la statul major, Levka se intoarse la bordeiul
lui, isi Tes5II caii, sp515 cu ap5 ro%ile tr5surii si se
duse s5 se culce in sur5. $ura era plin5 de fin
proaspat, ametitor ca parfumul. Dup5 ce se s5tur5 de
soma se asez5 s5 m5nince. Gospodina ii fierse niste
cartofi, peste care turns lapte cov5sit. Levka tocmai
sedea la mass, cind strada fasun5 de plinsul hohotitor
al unei fanfare si de tropot de nenum5rate copite. Pe

intortocheata strada gali;ian5 trecea un escadron cu

muzic5 i cu stindarde. Corpul lui Sevelev, asezat pe
un afet de tun, era inf5surat in drapele. In urma sicriului venea Saska, calare pe calul lui $evelev, si un
cintet c5z5cesc mustea in ultimele rinduri.

Escadronul trecu pe strada principall si coti spre

riu. Atunci Levka porni in goara, descul ;, cu capul
gol, sa ajung5 din urml detasamentul care pleca, si
apucl de dirlogi calul comandantului de escadron.
$i nici comandantul diviziei, oprit la o r5spintie
dea ultimul salut comandantului mort, nici cei
din statul san major nu auzir5 ce anume i-a spus Levka
comandantului de escadron.

Rufele... aduse vintul pin5 la not niste crimpeie de cuvinte, mama la Terek...

Atha putur5m auzi din strig5tele incoerente ale lui

Levka. Comandantul de escadron, c5rs s5 mai asculte
pin5 la sfirsit, 15si dirlogii si ar5ts cu mina spre Saska.

Femeia datin5 din cap si trecu mai departe. Atunci

Levka sari in sa ling5 ea, ii cl5clu capul pe spate si-i
zdrobi fa%a cu pumnul. Saska se sterse de singe cu
www.dacoromanica.ro

139

p.m la rochiei si merse mai departe. Levka se dete jos

din ya, isi aruncI mo ;ul pe spate si-si legl pe mijloc o
esara rosie. lar muzicantii, urlind din al5muri, duserI

escadronul mai departe, inspre linia str5lucitoare a

Bugului.

Levka se intoarse peste putin la noi si r5cni, fulgerind din ochi :

Am aranjat-o pe cinste... Cicl o s5.-i trimitl

m5-si, cind o fi nevoie, asa zicea. Nu uit eu, zicea,
-memoria lui. Da' dac5 Tine minte, apai s5 nu uite, vipera dracului... Si dac-o uita, ii mai aducem noi aminte
Inc5 o dat5. De-o uita si-a doua oars, ii amintim si de
dou5 ori.

www.dacoromanica.ro

ZAMOSTIE

Comandantul diviziei si statul sau major stateau

culcati pe cimpul cosit, la trei verste de Zamostie. La
noapte, trupele urmau si atace orasul. Ordinul pe armata ne indicase sa facem popas in Zamostie, si comandantul diviziei astepta deci sa i se aduca stirea
victoriei.

Ploua. Peste pamintul inundat pluteau vintul 4i

bezna. Stelele erau stinse de cerneala revirsata a norilor. Caii istoviti oftau si bateau din copite prin intuneric. N-aveam ce sa le dam. Mi-am legat de picior
dirlogii calului meu, m-am infasurat cu mantaua $i
m-am culcat intr-otgroapa plina de apa. Pamintul ud
ma prim' intr-o imbratisare linistitoare de mormint.
Calul trase de dirlogi si ma tiri de picior afara. GIsise un manunchi de iarba si incepuse sa pasca. Apoi
am adormit din nou si am visat un pod plin cu fin.
Deasupra duduia aurul prafuit at treierisului. Snopii

de griu zburau prin cer, ziva de iulie se 'ingina cu

seara, desisurile asfin ;itului se pravaleau peste fin.
Stateam intins in culcusul tacut 4i dezmierdarea
fInului la ceafa ma scotea din minti. Apoi deodata

usa de la sura se deschise suierind. 0 femeie in rochie

de bal se apropie de mine. Isi scoase un sin din dantelele negre ale corsajului si si-1 apropie cu grija de
mine, ca o doica ce ar fi vrut si ma alapteze. Apoi isi
lipi sinii de pieptul meu. 0 caldura ametitoare imi cu-

www.dacoromanica.ro

141

tremura temeliile sufletului si stropii de sudoare vie

si mobila incepura sa clocoteasca intre sfircurile
noastre.

Margot, vrui eu sa strig, pamintul ma tiraste .de

funia nenorocirilor mele ca pe un cline care se opmteste pe picioarele dinainte, si totusi to -am putut vedea, Margot..."

Voiam sa strig asta, dar maxilarele mele, cuprinse

de o infrigurare subita, nu se puteau desclesta.

Atunci femeia se departs de mine si cazu in ge-

nunchi.

Isuse, spuse ea, primeste sufletul raposatului robului tau...

Ea lipi doi gologani rosi pe pleoapele mele si-mi

astupa cu fin inmiresmat deschizatura gurii. Racnetul se zbatea zadarnic in cercul falcilor mele inclestate,
pupilele care se stingeau se intoamera incet sub banii

de arama si nu eram in stare sa-mi desprind miinile

una de alta... apoi m-am trezit.

In fa %a mea statea culcat un Oran cu barba murdara si incilcita. Tinea in miini o pusca. Spinarea calului reteza cerul, ca o grinds neagra. Friul imi stringea ca un la; piciorul zvicnit in sus.
Adormisi, leat ! spuse taranul si-mi zimbi cu
niste ochi de noapte si nesomn. Calul te-a tirit ca la
vreo juma' de versa.
Dezlegai cureaua de la picior si ma sculai. De pe
fata mea zdrelita de buruieni picura singe.
Si tot acolo, la doi pasi de noi, zacea lantul celor
de pe pozitiile liniei India. Vedeam hornurile din Zamostie, luminitile furise din ulicioarele intortocheate
ale ghetoului si un stilp cu felinarul spart. Zorile jilave se scurgeau peste noi ca niste valuri de cloroform.
Rachete verzi se avintau deasupra taberei poloneze.
Tremurau in aer, se desfoiau ca trandafirii la lumina
lunii, apoi se stingeau.
142

www.dacoromanica.ro

Si in linistea aceasta se auzi ecoul indepartat al unui

geamat. Ne &idea tircoale fumul unei. crime tainuite.
Bate pe careva, spusei eu. Pe cine-o fi batind ?...
Leahul n-are astimpar, imi raspunse taranul.
Taie leahul ovrei.

Taranul isi muta pusca din mina dreapta in mina

stings. Barba i se risuci spre umar de-a binelea, omul
ma privi cu dragoste si grai :
Tare-s lungi nopple astea pe pozitie, n-au capat
astfel de nopt i. ca-i vine omului chef sa mai stea de
vorba cu alt om, si is spune, de un' sa-1 iei pe omul
ala ?...

Taranul ma puse sa-mi aprind o tigara de la focul lui.

Ovreii poarta vina la toate, spuse el, ca sint si

cu aia si cu astilalti. Dupa razboi o sa ramina din ei
o nimica toata. Citi ovrei or fi pe lumea asta ?
Vreo zece milioane, i-am raspuns eu si-am dat
sa pun zabala calului.

Doul sute de mii or sa ramina, striga taranul si

ma apuca de mina, temindu-se ca am sa plec.
Eu insa ma cafirai in sa si gonii calare catre locul
unde se afla statul major.

Comandantul diviziei era gata de plccare. Curierii

stateau in fata lui in pozitie de dremi si dormeau

picioare. Eccadroanele descalecate se tirau
peste movilele ude.
S-a strins surubul, spuse in soapta comandantul
diviziei si plea.
Porniram si not dupa el pe drumul ce ducea la Side-a-n

taney.

Incepu iar ploaia. Pe drumuri se vedeau plutind

soareci morti. Toamna ne asedia inimile, iar copacii,
niste cadavre goale, stind rezemate in amindoua picioarele, se clatinau 15., raspintii.
11 Armatq de cavalerie

www.dacoromanica.ro

143

Sosiram la Sitanev dimineata. Eram cu Volkov,

cartiruitorul statului major. El ne gasi o casa libera
in capul satului.

Vin, ii spusei eu gazdei, vrem yin, carne si

piine !

Batrina sedea pe jos si hranea din palms o vi %ea

ascunsa sub pat.

Nu avem de nici uncle ! raspunse ea cu nepasare. Nici nu mai mi-aduc aminte de cind nu mai
avem nimic...
Ma asezai la masa, imi scosei revolverul de la centura si adormii. Peste un sfert de ors, trezindu-ma,
it zarii pe Volkov aplecat peste pervaznl ferestrei. Ii
.

scria logodnicei.

Mult stimata Valia, scria el, va mai aduceci aminte

de mine ?"

Citii prima fraza, apoi scosei chibriturile din buzunar si dadui foc unui maldar de paie din mijlacul
odaii. Flacara eliberata se napusti, stralucind, pre
mine. Batrina se aTunca peste fac cu pieptul si 11.stinse.

Ce faci, domnule ? spuse batrina si se dadu indarat, ingrozita.

Volkov se intoarse, isi a %inti asupra gazdei oLhii
goi, apoi continua sa scrie.
--r-Am sa to and de vie, babo, bodoganii eu adormind, am sa-vi dau foc si vie 4i la vi ;ica asta pe care-ai furat-o.
Asteapti nivel ! tips gazda cu voce pivigaiata.

Apoi alerga in tinda, de unde se intoarse cu un

ulcior de lapte si cu piine.
Nu apucaram sa mincam nici jumatate, ca in curte
se auzira impuscaturi. Sumedenie de impuscaturi. acanira multa vreme, pins ne plictisiram de ek. Ispraviram laptele, si Volkov iesi in curte sa vada despre
ce-i vorba.
144

www.dacoromanica.ro

Ti-am inseuat calul, imi spuse el dupa aceea de

la ferestruica. Pe-al meu 1-au aranjat mai bine nici ca

se putea.Lesii astia isi pun mitralierele la o suta de

pasi de aici.

$i astfel ramaseram doi insi la un cal. Animalul

abia fu in stare sa ne scoata din Sitanet. Eu ma abezasem in $a,. iar Volkov in spatele meu.
Coloanele de transport fugeau, urlau si inotau prin
noroaie. Dimineata mustea in noi, cum musteste cloroformul pe o masa de spital.

Esti insurat, Liutov ? ma intreba deodata Volkov, cum sta asezat la spatele meu.
M-a lasat nevasta, ii raspunsei, -apoi atipii cites a
clipe $i visai ca dorm intr-un pat.
Tacere.

Calul nostru se clatina.

Iapa asta are sa mai tina cel mult doua verste,

zice Volkov, asezat la spatele meu.
Tacere.
Am pierdut campania, mormaie Volkov si incepe
sa sforaie.

Da, zic eu.

11*

www.dacoromanica.ro

TR ADAREA

TovarAse judecgior de instructie Burdenko, la intrebarea dumneavoastrg va comunic cg am carnetul de

partid numgru dougzeci si patru zero zero eliberat pe

numele Nikita Balmasov de comitetul de partid din

Krasnodar. Autobiografia mea de ping la anul 1914
o explic ca fiind casnia unde ma ocupam pe lingg
pgrinti cu pluggria si am trecut de la pluggrie in rin-

durile imperialistilor spre- a apgra pe cetgteanul Puancare 1 si pe cglgul revolutiei germane Ebert-Noske 2,
care, dupg eum mg gindesc, dormeau si visau cum sl
dea ajutor stamtei mele unde m-am ngscut, care-i zice
Sfintul Ivan din regiunea Kuban. $i asa au stat lucrurile ping ctnd tovargsul Lenin a Tutors baioneta mea

cea sglbgtgcitg si a indicat matul dinainte stabilit si

prapurele cel mai potrivit. Din acel moment port numgru dougzeci si patru zero zero in virful baionetei
mele, si e destul de rusinos si-mi vine sa rid cg and
acum de la dumneavoastrg, tovatise judec.itor de instructie Burdenko, aceastg nemaiauzitg tgilsenie cu
I Raymond Poincare (1860-1934), om de stat francez. Primministru (1912-1913, 1922-1924 si 1926-1929) si presedinte
al Frantei (1913-1920).
1 Friedrich Ebert (1871-1925), om politic si lider de dreapta
al Partidului social-democrat din Germania, presedinte al partidului dupi moartea lui A. Bebel. Ca presedinte al Germaniei
(1919-1925) a inabusit in singe Republica Sovietica din Bavaria (1919) si insureccia armata din Hamburg (1923).
146

www.dacoromanica.ro

necunoscutul spital din orasul Ics. Eu n-am tras, nici

nu m-am napustit asupra acestui spital, lucru care

nici nu putea sa se intimple. Fiind raniti tustrei, noi,

adica soldatul Golovitin, soldatul Kustov $i cu mine,

aveam calduri in oase si nu atacam, caci plingeam numai, stind in halatele de la spital in piata in mijlocu

populatiei libere de nationalitate evrei. Iar referindu-ma la stricaciunea acelot geamuri pe care noi le-am

spart cu tin nagan oficeresc, va spun din tot sufletul

ca geamurile nu corespundeau misiunii lor, ca fiind la
carnara unde nu era necesitate de ele. $i doctoru Iavein, vazind aceasta jalnica tragere a noastra cu arma,
doar se ridea de noi cu fel de fel de zimbete, stind la
ferestruica spitalului dumnealui, ceea ce de asemenea
pot confirrna susaratatii evrei liberi din localitatea

Kozin. Asupra doctorului Iavein mai dau, tovarase

judecator de instructie, inca un material, anume ca
el ridea cind noi, cei trei raniti, adica soldatul Golovitin, soldatul Kustov si cu mine, am intrat la inceput in spital, si cum a deschis gura, el ne-a declarat
foarte grosolan : voi, ostasi, sa faceti baie fiecare, armele $i hainele sa vi le dati jos pe moment, ca cu ma
tern sa nu fie in ele vreo molima si ele au sa mearga
negresit la etuva... $i atunci, vazind inaintea ochilor o
fiara, nu om, soldatul Kustov a pit inamte cu piciorul
lui ranit $i s-a exprimat ca ce fel de molima poate fi in
sabia lui ascutita din Kuban, afara numai ca e contra
dusmanilor revolutiei noastre, si totodata s-a interesat sa afle despre etuva, dace -i adevarat ca acolo sta.
linga lucruri un soldat membru de partid, on poate ca

la din contra, unu din masa celor fara de partid. Si

atunci doctoru Iavein pesemne ca a bagat de seama ca

noi pricepem ce-i aia tradare. El s-a intors cu spatele
la noi si fara alta vorba ne-a trimis in salon $i din nou
cu fel de fel de zimbete, uncle ne-am 5i dus, impleticindu-ne in picioarele sfariinate, Bind din miinile noas-

www.dacoromanica.ro

147

tre invalide si %inindu -ne unul de altul, deoarece tustrei sintem consateni din stanita Sfintul Ivan, adica
tovarasul Golovitin, tovarasul Kustov si cu mine, noi
sintem consateni si cu o singura ursita, si care din noi
are piciorul rupt, a1a 11 tine pe alalalt de mina, iar
cui ii lipseste o mind, ala se sprijina de umarul tovarasului sau. Conform ordinului primit, noi ne-am dus
in salon, unde ne asteptam sa vedem munca cultural
si devotament fats de cauza, si cind colo ce sa vezi
cind am intrat in salon ? Am vazut ostasi din Armata
Rorie, numai infanterie, sezind pe asternutul din paturi, jucind dame, iar pe linga ei niste surori de statura inalta, cu pielea neteda, stind la ferestre 4i fac1nd

cobza cu dinsii. Vazind acestea, noi ne-am oprit ca

trasniti.

A ;i termenat razboiul, baieti ? exclam eu catre

raniti.

L-am termenat, zic ranitii si si muta damele facute din miez de pline.
Cam devreme ! le spun eu la raniti. Cam prea
repede ai termenat razboiul, pifane, taman cind dusmanul vine tiptil la cincisprezece verste de localitate
$i cind in ziarul Cavaleristul rofu se poate citi despre
situatia noastra internationals ca este ingrozitoare 4i
ca la orizont e Om de nori negri.
Insa vorbele niele

au sarit in laturi de la urechile eroicei infanterii, ca

balega de oaie de pe toba regimentului, si in loc de

altceva s-a facut ca surorile de caritate

ne-au condus la paturi 5i -au inceput iar cu iordanele
lor, ca adica sa preciam armele, ca si cind am fi fost
invinsi. Cu asta ei I-au necaiit pe Kustov in asa hal,
orice

ca omul a inceput sa-si sfisie rana pe care o purta

pe umartil sting, deasupra inimii Insingerate de ostas

si proletar. Vazind incordarea lui, surorile au tacut

milc, atita ca au tacut numai pentru scurt timp si

dupa aceea s-au apucat iarasi ele, masa celor fara
148

www.dacoromanica.ro

de partid,-sa-si riza de noi $i au inceput a trimite

doritori sa traga hainele de sub noi, care eram ador-

miti, on puneau pe cite unii cu munci culturall sa

joace ca la teatru un rol imbracat in femeie, ceea ce

nu s-ar fi cuvenit.
Nu-s de caritate surorile alea... Parca numai o data
de dragul hainelor au incercat sa ne dea prafuri pentru somn, asa ca noi am inceput sa dormim cu rindul,
cu un ochi deschis, ba chiar ca sa ne facem micile
nevoi ne duceam imbracati reglementar Si inarmati,
$i chinuindu-ne in felul asta o sapeamina plus o zi,
am inceput sa vorbim aiurea, aveam vedenii $i, in
sfirsit, trezindu-ne din somn in diminea%a zilei de
4 august, pentru care sintem acuza%i, am observat la
noi o schimbare, ca stam culca%i in halate cu numere,
ca ocnasii, fara arme si fara hainele %esute de mamele
noastre, bietele bkrine neputincioase din Kuban... Si

vedem ca soarele straluceste minunat, pe cita vreme

infanteria de la transee, in mijlocul careia sufeream
trei cavalerigi rosii, face huliganism cu noi si cu ei
$i surorile alea fara caritate, care punindu-ne in ajun
pe furis prafuri de somn, iii salts acu %I%ele tinere $i
ne aduc pe tavi cacaua cu lapte, iar lapte in cacaua
aia, vorba ceea, baie sa faci in el ! Si de bilciul asta
care-o face sa riza, infanteria bate cu cirjele in po-

dea de ne sparge urechile, si ne piKi de olduri, ca

pe niste tirfe de-ale for tocmite, parca ar zice, ma
rog : uite, a terminat razboiul $i Armata 1 de cava-.
lerie a lui Budionnii. Numai d nu-i asa, tovarast
dragalasi care ati facut burta de cit ati tot mincat
aici Si care burta noaptea cinta ca mitraliera, n-a
terminat ea razboiul, si cerindu-ne noi ca si cum am

avea nevoie afara, am iesit tustrei in curte 4i de-acolo

tule-o, baiete, arzind de caldura trupului si cu ranile
vinete is cetateanul Boiderman, la presedintele comitetului revolutionar jude%ean, Cara care, tovarase ju-

www.dacoromanica.ro

149

decator de instructie Burdenko, aceasta neintelegere

cu focurile de arms foarte cu putinta nici sa nu se

existe, adica fara acel presedinte al comitetului revo:

lutionar judetean, din care cauza ne-am pierdut $t

not Cu firea. $i macar ca nu putem sa dam un material clar in contra cetkeanului Boiderman, pot ca sa
va spun ca, intrind la presedintele comitetului revolutionar judetean, not am observat un cetacean in
etate intr-un cojoc, de nationalitate evreu, care sedea
la masa, si masa lui era plina de hirtii ca 0-era $t
scirba sa to uiti... Cetateanul Boiderman isi rasucea
ochii ba incolo, ba incoace, ca se vedea bine ca nu
pricepe neam ce-i in hirtiile alea, $i ca vai de capul
lui cu hirtiile alea, cu atit mai must, cu cit niste soldati necunoscuti, insa plini de merit, vin/miniosi la
cetateanul Boiderman pentru aprovizionare Si, o data
cu dinsit, lucratorii localnici indica niste contrarevolutionart din comunele suburbane, si tot atunci an ve-

nit si niste lucratori de rind de la centru, dorind a

se cununa la comitetul revolutionar judetean rapid $i
fara nici o taraganeala... La fel $i noi am aratat sus
si tare cum s-au petrecut lucrurile cu tradarea de la

spital, dar cetateanul Boiderman n-a facut decit a

holbeze ochii la noi, rasucindu-i iarasi ba incolo, ba
incoace, si ne-a batut pe uma'r, ceea ce nu mai este

autoritate $i nici nu este demn de o autoritate, nu

ne-a dat nici o rezolutte, numai cit ne-a spus : tovarasi ostast, dad va doare pentru puterea sovietica,
parasiti aceasta incapere, lucru cu care noi n-am fost
de acord, adica sa parastm incaperea, a i-am cerut
legitunatia, pe care neprimind-o ne-am pierdut cunostinta. $i aflindu-ne fara cunostinta, am iesa tus-

trei in plata, in fata spitalului, unde am dezarmat

militia formats dintr-un om de la cavalerie si am atacat cu lacrimi in ochi trei neinsemnate geamuri de la
susaratata camara. Doctoru Iavein fats de acest fapt
150

www.dacoromanica.ro

si mutre, $i asta in asemenea

moment, cind tovar5sul Kustov trebuia sa moarI
peste patru zile din cauza bolii lui !
In .scurta sa viatI rosie, tovar5sul Kustov a fost
tot timpul ingrijorat fara margini pentru teadare,
care lute ca ne face cu ochiul de la ferestruica aia
$i -si bate joc de proletariatul grosolan, dar proletariatul, tovar5si, stie singur ca e grosolan, pe noi ne
doare asta, sufletul se pirjoleste in noi $i sfisie cu
flacara lui inchisoarea trupului...
Tr5darea, asculta%i ce va spun, tovar5se judecnor
de instructie Burdenko, ride de noi de la fereastr5,
tr5darea umb15 desealtatl,prin casa noastr5, teiclarea
$i -a atirnat bocancii pe um5r ca sa nu scirtlie dusumelele in casa pradat5 de tilhari..."

inadmisibil fIcea figuri

www.dacoromanica.ro

CESNIKI

Divizia 6 s-a concentrat in padurea de linga satul

Cesniki si astepta semnalul de atac. Dar Pavlicenko,

comandantul Diviziei 6, astepta inca Brigada 2 si

nu dadea semnalul. Atunci Vorosilov veni calare
spre comandantul de divizie. El ii atinse pieptul cu
botul calului si-i spuse :
Taraganezi, comandante, taraganezi.
Brigada 2, raspunse Pavlicenko cu voce surds,
conform ordinului dumneavoastra vine in trap la fa%a
locului.

Taragane7i, comandante case, taraganezi, spuse

Vorosilov si smuci diagonala centurii.
Pavlicenko se dete un pas inapoi.
In numele constiintei, striga el si incepu sa:si
fringa degetele jilave, in numele constiintei, nu ma
zoriti, tovarase Vorosilov...
Sa nu to zoresc... spuse in soapta Klim Voroibov, membru al Consiliului militar revolutionar, si
inchise ochii.

Era calare, pleoapele ii acoperisera ochii ; tacea si

isi misca buzele usor. Un cazac in opinci si cu casea

pe cap se uita la el cu nedumerire. Se auzea prin pldure tropotul escadroanelor in mars, ca freamatul de
arbori in vint, ca un zgomot de ramuri rupte. VoroOlov pieptana cu mauserul coama calului sau.
152

www.dacoromanica.ro

Comandant de armati. stria el intorcindu-se

spre Budionnii... spune-le ostasilor un cuvint de imb5rbatare. Uite-I, leahul, rum sta pe dimb, sta ca in
poza, si ride de tine...
Intr-adevar, polonezii puteau fi vazuti cu binoclul.
Statul major al armatei sari pe cai si cazacii incepura
sa se scurga spre el din toate partile.
Ivan Akinfiev, fostul vizitiu al Tribunalului revolu%ionar, trecu pe linga mine si ma atinse cu scara.
Esti la front, Ivane ? 11 intrebai eu. $tiam ca
n-ai coaste...

Fac eu ceva pe coastele alea... imi TaspunK-.

Akinfiev sezind pe cal aplecat pe-o buca. Lasa-ma
sa auz ce spune omul.
Trecu inainte si-si inghesui calul lina calul lui
Budionnii. Budionnii tresari si rosti incet :
BaieGi, zise el, nu-i buna situa;ia noastra. Mai
vioi, baieti, mai vioi...
La Varsovia ! racni cazacul in opinci si cu
casca si, bulbucindu-si ochii, taie vazduhul cu sabia.
La Varsovia ! stria Vorosilov cabrindu-si calul
si intrind ca un vifor in miezul escadroanelor.
Solda %i si comandanti ! spuse el cu patima. La
Moscova, instravechea noastra capitala, se lupta o
putere nemaivazuta. Guvernul muncitoresc-taranesc,
primul din lume, va ordona, soldati si comandami,
sa atacati inamicul si sa -1 biruii.

Sabia afara, pentru atac... cinta Pavlicenko cu

glas departat, la spatele comandantului de armata,
si buzele lui intoarse, viorii si cu spuma in colturi,
lucira dintre sirurile de ostasi. Cazaca rosie a comandantului de divizie era rupta, fata lui carnoasa
era desfigurata. Cu lama sabiei sale nepretuite ii dadu
lui Vorosilov onorul.
Conform datoriei juramintului revolutionar,
spuse comandantul Diviziei fi, horcaind si uitindu-se
153

www.dacoromanica.ro

in laturi, raportez Consiliului militar revolutionar al

Armatei 1 de cavalerie ca neinvinsa Brigada 2 de cavalerie se apropie in trap de locul indicat.
Da-i drumul, raspunse Vorosi lov si dadu din
mina,
Trase de dirlogi si porni, cu Budionnii alaturi. Calareau cite o iapa sarga, cu corpul lung, mergeau

unul Una altul si erau imbracati in tunici la fel 5i

cu aceeasi pantaloni sclipitori, cusuti cu fir de argint. Haulind, ostasii veneau dupa ei, si otelul palid
pilpiia in vapaia moale a soarelui de toamna. N-am

aunt insa unanimitate in urletele cazacilor si, fara sa

mai astept atacul, m-am infundat in padure, in adincul ei, spre locul unde era punctul de aprovi7ionare.
Acolo zacea aiurind un ostas rosu ranit, iar Stiopka
Dupliscev, un cazacel zbanghiu, 11 tesala pe Uragan,
tin armasar pursinge, apartinind comandantului diviziei si provenit de la Liuliusa, o iapa de curse din
Rostov cu numeroase recorduri. Ranitul vorl-ea repede, amintindu-si de $uia, de minzata lui, si de nu
mai stiu ce fuioare de in, in vreme ce Dupliscev, aioperindu-i jalnica bolborosire, cinta un cintec despre
0 ordonanta si o generaleasa durdulie, it cinta tot
mai tare, dirijind cu tesala si minglind calul. Yl intre-

rupse insa Saska, Saska cea puhava, dama tuturor

escadroanelor. Ea veni calare linga flacaiandru si sari
jos de pe cal.
Ce zici, facem tirgul ? spuse Saska.
Cara-te, ii raspunse Dupliscev intorcindu-i spatele si apucindu-se sa lege panglici in coama lui
Uragan.
Faci cum vrei, esti stapin pe tine, zise atunci

Saska, on esti un vax si to ?

Cara-te, ii

raspunse Stiopka, fac ce vreau,

aia e
154

www.dacoromanica.ro

Impleti in coama toate cordeluIele si deodata imi

striga cu disperare :
Uitati-va, Kiril Vasilici, bagati nice! de seams

ce batjocura isi face pe contul meu. lle-o lung de

zile indur de la ea toate astea, ca nici nu mai stiu
ce sa mai zic. Unde ma intorc, dau de ea, incotro
imi indrept ochii, ea mi se pune de-a curmezisul :
adu armasarul si adu armasarul. Ei, si ce
fac,
cind comandantul diviziei imi porunceste zi de zi :
Stiopka, zice, la armasarul asta multi or sa-ti dea
tircoale, dar sa nu care cumva sa-1 dai pins la patru
ani..."

Pe voi va las la cinspe ani, bodogani Saska, si

ne intoarse spatele. La cinspe, si nu zic nimic, numai
cit ma lihnesc mai mutt...
Ea se duse spre iapa sa, intari chinga si se pregati
sa

incalece.

Pintenii prinsi de pantofi zanganeau, ciorapii ajura ;i

erau stropiti de noroi si plini de pale, iar sinii

ei monstruosi dadeau

salte peste umeri.

Am adus bani batuti, spuse Saska in gol si-si

puse in scars pantoful cu pinten. I-am adus si uite
ca trebuie sf -i duc inapoi_ cu mine.
Femeia scoase din sin doua monezi not -nouve si le

juca in palms, apoi le ascunse din nou in sin.

Pai, sa facem tirgul, daca vrei ! spuse atunci

Dupliscev fara sa-si is ochii de la banii de argint,

si-si

duse de dirlogi armasarul.

Saska alese un loc bun din poiana si duse iapa

acolo.
ii

Parc-ai fi numai to pe pamint cu armasar !

spuse ea lui Stiopka si incepu sa-1 conduca pe

Uragan. Numai ca iepusoara mea e curata, de doi ani

n- a fost data la armasar, asa ca, ce mi-am zis, haide
sa fac rost de un pursinge...

www.dacoromanica.ro

155

Saska se descurca bine cu armasarul, apoi I i duse

iapa mai la o parte.

Asa, fetito, acum avem

si

not o umplutura,

sopti, ea si-si saruta iapa pe buzele ei negre

si

umeda

de cal, pline de bale atirnate ca firele de acs ; isi

freed' fata de botul iepei, apoi isi ciuli urechile sa
asculte zgomotul care tropaia prin padure.
Vine in fuga mare Brigada 2, spuse Saska sever si se intoarse spre mine. Trebuie s-o luam din loc,
Liutici...
Vine

nu vine, racni Dupliscev si glasul i se

sparse in gitlej, mie sa-mi numeri banii in palms,
nasico...

Pai nu in ve7i ca sint aici, cu bani cu tot ?

bolborosi Saska si sari in $a.

Pornii dupa ea

5i

alergaram in galop. In urmi

noa,tra rasuna r;acnettil lui Dupliscev si un foc de

arms.

Luati seama, va rog ! urla cazacelul alergind

din rasputeri prin padure.
Vintul sarea printre crengi, ca un iepure besmetic ;
Brigada 2 zbura printre stejarii galitieni, praful nepasator al canonadei se ridica deasupra parnintului ca
peste o casuta hnistita. $i, la un semn al comandantului diviziei, porniram la atac, la neuitatul atac de
la Cesniki.

www.dacoromanica.ro

DUDA LUPTA:

Iata istoria sfadei dintre mine si Akinfiev.

In ziva de treizeci si unu a avut loc atacul de la
Cesniki. Escadroanele s-au concentrat in pa'clurea din
marginea satului Si la ora sase seara s-au napustit

asupra inamicului. Acesta ne astepta pe o coama de

deal pins la care aveam de strabatut trei verste. Noi
am parcurs cele trei verste calari pe niste cai peste
masura de obositi $i, urcind dealtil, am vazut un zid
funerar alcatuit din tuniei negre Si fete palide.-Erau
cazacii care ne tradasera de la incepu-tul lAtallnlor
cu polonezii si fusesera adunati intr-o brigada de
esaulul Iakovlev. Egan 1111 isi rinduise calaretii in careu

ne astqpta cu sabia scoasa.-/i lucea in.gura un dinte

de aur, iar barba neagra ii acuperea pieptul, ca o

icoana puss pe -mort. Mitralierele vrajmase au prins
a Odni de la dou'eci de .pasi, $i dintre ai nostri
incepura sa cada oameni raniti, pe care-i -calcaram
in picioarele cailor, ji ne izbiram piept in piept cu
inamicul, dar careul acestuia nici nu se clinti ; atunci
o luaram la guana.
Asa au repurrat unitatile lui Savinkov o biruinta

de scurta durata asupra Diviziei 6. FitHlia aceasta

a fost cistigata pentru ca cei atacati nu si-au intors
fata de la escadroanele napustite asupra for ca o lava.
De asta data sta'tuse neclintit esaulul, gi not am fugit

www.dacoromanica.ro

157

fara sa ne muiem sabiile in murdarul singe al tea.datorilor.

Cinci mii de oameni, intreaga noastra divizie, zbura

de pe povirntsuri, neurmarita de nimeni. Inamicul

ramasese pe deal. El nu se incredea in neverosimila
sa victorie si nu se hotara sa porneasca in urmarire.
De aceea am ramas vii $i am lunecat fail pierderi in
vale, unde ne-a iesit inainte Vinogradov, ajutorul comandantului Diviziei 6. Vinogradov se framinta pe
trapasul sau nebun $i intorcea la lupta pe cazacii care
fugeau.

Liutov, striga el cind ma vazu, Intoarce -mi ostasii, ca-ti scot sufletul si tie !...
Cu minerul mauserului, Vinogradov isi lovea calul
care juca in loc. Tipa strident $i chema oamenii.
M-am desprins de linga dinsul si m-am apropiat de
kirghizul Gulimov care galopa prin apropiere.
In sus, Gulimov, i-am spus eu. Intoarce calul...
Intoarce to coada iepei, imi raspunse Gulimov
si se uita inapoi.

Uitindu-se cu o privire hoteasca, trase cu pusca

$i -mi pirli parul de la timpla.

...Intoarce-o pe a ta, soptt. Gulimov printre

din ;i, apoi ma apuca de umar st prinse a-si scoate

sabia cu mina cealalta.
Sabia, era intepenita in teaca. si .kirghizul, caznin-

du-se s-o scoata, tremura $t se utta imprejur. Ma

;inea de umar 4i-i apropia capul tot mai mult de
mine.

...A ta inainte, al meu dupa tine... repeta el

abia auzit si ma lovi usurel in piept cu lama sabiei,

pe care izbutise in sfirsit s-o scoata.
Mi s-a facut un gol in stomac cind am sine it apropierea mortii si imbratisarea ei strinsa ; am impins
in

laturi cu palma fata kirghizului, fierbinte ca o

piatra incinsa la soare, apoi 1-am zgiriat cit am putut

158

www.dacoromanica.ro

de adinc. Singe le cald se miKI sub unghide mete, mi

le gidila ; ma indepIrtal de Gulimov gifiind ca dupi

un drum lung. Prietenul meu sfisiat, calul, mergea

la pas. C515ream f5r5 si zaresc calea, mergeam Uri
s5 m5 uit ind5rat, si-am mers asa pin5 cind 1 -am intilnit pe Vorobiov, comandantul Escadronului 1. Vorobiov isi duta cartiruitorii si nu-i gasea. Ajunser5m
impreuni pin5 in satul Cesniki, si acolo ne awzaram
pe-o lavit5 al5turi de Akinfiev, fostul vizitiu at Tribunalului revolutionar. Pe ling5 noi trecu Saska, sora
Regiinentului 31 de cavalerie, si doi comandanti se
wzar5 pe aceeasi lavita cu noi. Comandantii acetia
motIiau si tkeau, iar unul din ei, care suferise o contuzie, dIdea intr-una din cap si clipea dintr-un ochi
bulbucat. Saska se, duse sI-1 anunte la spital, dup5

care se intoarse la noi, tr5gindu-i iapa de dirlogi.

lapa se impotrivea si luneca cu copitele pe haul

jilay.

Incotro ti-ai umflat pinzele ? o intreb5 Vorobiov pe sora. Mai stai si Cu noi, Saa...
Ba nu stau cu voi, eispunse Saska si lovi iapa
in burt5. N-am sa stau...

Asta ce mai e ? stria Vorobiov rizind. Ori

poate ca to -ai razgindit si to si mai bei ceai in tovlr5sia b5rbatilor ?...

Cu tine m-am razgindit s5 mai beau, fIcu Saska
intorcindu-se spre comandant si aruncind dirlogii de-

parte. M-am razgindit sI mai beau ceai cu tine, Vorobiov, d v-am v5zut azi pe to%i, vitejilor, si pe tine
to -am v5zut, halal comandant...

Dad ai v5zut, bombIni Vorobiov, trebuia s5

pui mina pe arm i sa tragi...
Sa trag ? ! rosti Saska cu deznklejde ski smulse

de pe mined brasarda de sanitarI. Cu asta vrei sa

trag ?
12

www.dacoromanica.ro

159

Atunci 6e apropie de -noi 4i Akinfiev, fostul vizitiu

Tribunalulyi revolutionar, cu care nu ajunsesem

inca sa ma ,socotesc pentru niste chestiuni mai vechi.
N ai cu ce trap, Sasok, zise el impacitutor,

-al

nu-ti cats nimeni vin dintr-asta, Ca vina as gasi

la ala care se incurca la incaierari si nu are grija sa
bage cartuse la livorver... Te dusesi la atac, zbiera
deodata Akinfiev la mine, si fava ii tresari intr-un
spasm, to dusesi, da' cartuse nu pusesi.. care-i pritone ?
Slabeste-ma, Ivane, i-am spus eu lui Akinfiev,
insa el nu ma lasa si se apropia Tot mai mult de mine,
strimb, fara coaste, gata sa faca o criza.
Leahul sa dea in tine si tu-n el ba... bombanea
cazacul sucindu-se si miscindu-si soldul sfarimat. care-i pricina ?...
Leahul sa dea in mine, i-am raspuns eu cu aro-

ganta, si eu in el ba...

Atunci se cheama ca esti molocan 1, suiera Akin-

fiev printre din%i, facind un pas inapoi.

Atunci se cheama ca sint molocan ! zisei eu mai

tare decit inainte. $i ce vrei de la mine ?

Aia vreau, ra stii to ce urmaresti, racni Ivan
la mine cu un triumf slUbatic ; stiff to trrm".iresti, si
eu am pentru molocani o lege scrisa, anume ca nu+i
pacat sa le faci felul, ca ei cinstesc pe Dumnezeu...
Cazacul i i =la fara.incrtare ideile lui despre molacani, adunind lumea. Am vrut sa plec .de linga el,
dar ma ajunse din urma si cind fu linga mine ma
izbi cu pumnul in spinare.
Nici nu ti-ai incarcat arma ! sopti Akinfiev
cii voce sugrumata chiar la urechea mea, incercind
sa -mi sf4ie gura cu degetele lui mari. Tu rinstegti -pe
Dumnezeu, trIdAtoruk...
1 Molocani, sects religioas'a din Rusia, ap'aruta in secolul
al XVIII-lea, sustinind, printre alte dogme, neimpotrivirea.
160

www.dacoromanica.ro

smucea $i mi sfipa gura, apucat de o erica de

nebunie, in timp ce eu it impingeam in l'Ituri 51-1

plesneam peste obraz. Akinfiev se prsabusi la p5mint

intr-o rina, Si, ckind, se rani piny la singe.
Atunci se apropie de el Saska, cu sinii ei lega'nati.
Femeia 11 stropi cu apa $i -i scoase dintre buze un
dinte lung ce i se crAtina in gura neagr5, ca un mesteaca'n intr-o viroaga pustie.

Cocosii ce alt5 griii au, flcu Saska, decit

cio&leasci unul altuia pliscul, da' mie-mi vine sa'-nu
astup ochii sal nu mai va'cl de -aide astea, ce vkui
azi...

Femeia rosti acestea cu amk5.ciune si-1 duse pe, eanitul Akinfiev la ea, in timp ce eu m-am dus impleticindu-mI in satul Cesniki, care luneca tot prin
neobosita ploaie
Satul inota si se umfla ; lutul stacojiu curgea din

eanile lui posomorite. India stea sclipi deasupra mea

$i cku in nori. Ploaia mai biciui rklutile si se jistovi.

Seara zbur5 spre cer ca un stol de pkki, $i intu-

nericul imi puse pe frunte cununa lui uclI. Puterile

ma parasira ; incovoiat sub coroana.funerar5, pornii
inainte, cersindu-i soartei cea mai simply diba'cie din
toate : dilfacia de a ucide un om.

12*

www.dacoromanica.ro

UN CINTEC

Cit am stat in satucul Budeatici, am avut parte de

o gazda rea. Era vacluva si era saraca. Am spart multe

lacati la magaziile ei, dar n-am Osit in ele nimic.

Nu-mi raminea decit $iretlicul, $i iatsi ca intr-o zi,
intorcindu-ma acasa devreme, Inca Inainte de amurg,
am va'zut cum gazda mea Inchidea cuptorul inca fierbinte. Mirosea in cassa a ciorba de varza $i poate ca
ciorba asta avea si carne in ea. Am adulmecat mirosul
carnii din ciorba $i mi-am pus revolverul pe masa,

insa baba ta'adui ca ar avea ceva de mincare, de-

getele negre 5i muschii obrazului incepura a i se zbate

in convulsii, fata i se intuneca Si ochii ma privira cu
spannI si cu o uimitoare ura. Dar nimic n-ar fi putut
s-o scape, a5 fi ajuns cu revolverul unde dazuiam, de
nu mi-ar fi stricat socotelile Saska Koneaev, ori, altminteri spus, Saska Hristos.
El intra in casa cu o armoniCa sub brat, iar minunatele lui picioare se Varabaneau in niste clime
scilciate.

Sa-1 zicem un cintec ! spuse el $i -si ridica spre

mine ochii cotropiti de somnoroase gheturi albastre.
SI-i zicem un cintec, adauga Saska asezindu-se pe
5i

cinta un preludiu.

Acest preludiu meditativ parcl venea de departe

cazacul it intrerupse gi ochii lui albastri se intristara.
tsi intoarse capul 5i, stiind rc. inume mi-ar face piacere, incepu un cintec din Kuban.
162

www.dacoromanica.ro

Steaua cimpiilor, cintI el, steaua cimpiilor deasupra casei parinte5ti, si mina trista-a mamet mele...
Mi-era drag acest cintec. Sa5ka 5tia asta, fimdca
amindoi, 5i el 5i eu, it auzisem intlia5i data in
noua sute nouasprezece, la gurile Donului 51 in sta

nita Kagalnitkaia.

L-am invavat de la un vinator care-5i faces meseria prin apele prohibite. Acolo, in apele prohibite,
15i depun pe5tii icrele 5i se aduna nenumarate cirduri
de pasari. Pe5tele se inmulte5te in gurile Donului cu
un bel5ug de nedescris
11 poti prinde cu caldanle
on de-a dreptul cu mina, iar dad pui o visla in apa,
ramine in picioare : pe5tele o tine dreapta si o poarta
cu el. Am vazut asta cu ochii no5tri 5i nu vom vita

nicicind rezervatia de ape de linga Kagalnitkaia.

Toate autoritatile interziceau sa se vineze in acele
locuri, 5i era o interdictie indreptatita ; insa in
anul 1919 prin gurile Donului s-a purtat razboi crunt,
5i vinatorul Iakov, desla5urindu-5i in vazul nostru
nedreapta lui activitate, de ochii lumii i-a daruit lui

Sa5ka Hristos, cintaretul nostru din escadron, o armonica 5i 1-a invatat sa cinte cintecele pe care le stta
el. Multe din ele erau melodii stravechi si aveau accente profunde si tulburatoare. $i i-am iertat totul vicleanului vinator, deoarece cintecele lui ne erau necesare : nimeni nu Intrezarea atunci sfir5itul razboiului, si numai Sa5ka era in stare sa ne a5tearna cu cintec
5i lacrimi istovitoarele noastre drumuri. Pe drumurile

acestea se intindeau urme insingerate. Cintecul plutea pe urmele noastre. A5a au stat lucrurile in Kuban
51 in marqurile noastre prin steps, a5a a fost in preajma
Uralskului 5i la poalele Caucazului, 51 tot a5a pins
in ziva de azi. Avem nevoie de cintece, nimeni nu tie
cind se va sfir51 razboiul, iar Sa5ka Hristos, cintaretul
escadronului, nu s-a pirguit inca destul, ca sa moara...

www.dacoromanica.ro

163

Asa si in seara asta, cind m-a amIgit ciorba gazdei,

tot Saska m-a impIcat cu glasul lui legInat si sugrumat pe jumItate.
Steaua cimpiilor, cinta el, steaua cimpiilor deasupra casei pIrintesti, si mina tristI-a mamei mele..,"
Eu it ascultam, lungit intr-un colt pe un asternut
putred. Visul imi fringea oasele, visul scutura sub
mine finul mucegIit, i prin ploaia lui abia o mai
desluseam pe bItrina care-si proptise cu-o mina obrazul vested. LIsind in jos capul plin de pIduchi, ea
statu la perete neclintita, si nu se urni din loc ping cc
Saska nu si-a isprIvit cintecul. Saska sfirsi de cintat si puse armonica la o parte, apoi cIscI si incepu sa
rid5, ca dupI un somn lung ; dupa aceea, vIzind paragina din bordeiul nostru, acest bordei de vIdanI,
arund gunoiul de pe lavitI 4i aduse inIuntru o gileatI de apI.
Vezi, suflete, ii spuse gazda dupI ce-si scarping
spinarea de usciorul usii si mg art cu degetul, uite,

seful tau a venit adineaori aici, a rIcnit la mine, a

bItut din picior, mi-a luat lacatile din toatI gospodIria si mi-a pus armele la nas... E pIcat de la Dum-

nezeu sI-mi vire in nas armele lui, ca sint o biatI

femPie...

Se mai scarping o data de usI si incepu apoi sa

arunce niste cojoace pe fiu-sIu, care sfodia sub

icoanI, in patul mare, impresurat de tot felul de

boarfe. WIiatul era mut, avea un cap albicios, alungit si umflat, si niste falpi gigantice, ca ale until
;Iran adult. Maid-sa ii sterse nasul plin de necurl;enh, apoi se intoarse la mass.
MImsico, ii spuse atunci Saska, si-i atinse umlrul, dad doresti, pot sl-ci acord atencie...
Dar baba se flcu a nu-I auzi.
N-am vIzut ciorba, neam, zise dinsa sprijirundu-si obrazul in paling, s-au dus pe copcI ciorbele
164

www.dacoromanica.ro

mele ; oamenii nu-mi arata decit numai arme, si de

se mai brodeste cite-un om mai cumsecade, ca m-ar
ispiti sa ma indulcesc cite oleaca cu el, uite ca m-am
facut asa de scirboasa, ca nici la pacat nu ma mai
bucur...

Isi mai taragana tristele jelanii si, bolborosind, impinse apoi la perete pe fiu-sau cel mut. Saska se culd
cu ea pe asternutul de cirpe, in vreme ce eu ma straduiam sa dorm incercind sa-mi nascocesc vise ca sa
adorm cu gind bun.

www.dacoromanica.ro

FIUL RABINULUI

...Mai tii ininte Jitomirul, Vasili ? Iti mai aduci

aminte, Vasili, de Teterev si de noaptea aceea cind
simbata, tinara simbata, se furisa dc-a lungul asfintitului, strivind stelele cu tocul row al pantofului ei ?
Cornul sub ;ire al lunii isi scalda sagetile in apa
neagra din Teterev. Caraghiosul Ghidale, fondatorul
Internationalei a IV -a, ne conducea la rabbi Motall
Bratlayski, pentru rugaciunea de seara. Prin picla rosie a inserarii, caraghiosul Ghidale isi legana penele
de cocos de la jobenul sau. Pupilele de flail ale lu-

minarilor clipeau in oclaiS rabinului. Apleca %i asupra cartilor de rugaciuni, evrei spatosi suspinau surd,
si batrinul mascarici al tadicilor din Cernobil isi
zanganea gologanii de arama in buzunarul ferfeni %it...

...Ti-aduci aminte de noaptea aceea, Vasili ?... In

dosul ferestrelor nechezau caii $i rasunau din cind in

cind strigate de cazaci. Pustiul razboiului casca la

geam, $i rabbi Motala Bratlayski, agatindu-se de
tales 1 cu degetele sale uscate, se inchina in fata peretelui de la rasarit. Apoi perdeaua unui dulap se
trase in laturi si, in luciul funerar al luminarilor, za-

riram sulurile Torei 2, infasurate in carnasute de cati1 Vesmint religios la evrei.

2 Tora (thora) (ebr. thorot, lege, invatkur6), denumire
ebraica data Pentateucului, extins'a ulterior asupra intregului
Vecbi testament.

166

www.dacoromanica.ro

fea purpurie 5i de matase albastra, iar deasupra Torei

vazuram atirnind chipul fara viata, supus 5i minunat

de frumos al lui Ilie, fiul rabinului, ultimul print al

dinastiei...

$i iata ca alaltaieri, Vasili, regimentele Armatei 12

au lasat descoperit frontul la Kovel. In ora5 bubui cu
dispret canonada invingatorilor. Trupele noastre s-au
retras in invalma5eala. Trenul sectiei politice incepu

sa se tirasca pe spinarea moarta a cimpiei. Trani

tifici dadeau de-a dura in fata for 5tiutul gheb al
mortii ostase5ti. Ei sareau pe treptele vagoanelor
trenului nostru, apoi cadeau, lovitt de paturile de
pu5c5.. Gifiiau, zgiriau cu unghiile, zburau inainte 51
taceau. Iar la kilometrul doisprezece, cind m-am tre-

zit ca nu mai aveam cartofi, am aruncat in ei cu un

teanc de foi volante. Dar numai unul din ei 15i inrinse mina murdara qi moarta, ca sa apuce o foaie.
$i 1-am recunoscut atunci pe Ilie, fiul rabinului din
Jitomir. L-am recunoscut numaidecit, Vasili. $i-ti venea a5a de greu sa-1 vezi pe printul care-5i pierduse
nadragii frint in doua de o ranita soldateasca, incit
noi, calcInd regulamentul, 1-am luat in vagonul .nostru. Genunchii goi $i neindeminatici ca ai unei femei
batrine i se lovira de fierul ruginit al scaril. Doua dactilografe cu sini mari $i cu bluze marinare5ti tirira pe
du5umea trupul lung 5i sfios al muribundului. L-am

a5ezat intr-un colt al redactiei, de-a dreptul pe jos.

Ni5te cazaci cu 5alvari ro5ii li aranjara vemintul
cazut. Cele doua dactilografe, cu picioarele for strimbe
de femele f.'1-a pretentii, infipte in podea, ii cercetau
cu raceala organele genitale, aceasta barbatie sfrijita qi
creata de semit pipernicit. Iar eu, care-1 vazusem in-

tr-una din noptile pribegiilor mele, incepui sa string

in ladita lucrurile rava5ite ale osta5ului roqu Bratlayski.

www.dacoromanica.ro

167

Toate erau aruncate otova, mandatele de agitator si

carnetelele de insemnari cu versurile sale de poet

evreu... Portretele lui Lenin $i Maimonid stateau

alaturi. Otelul noduros al craniului lui Lenin $i matasea sumbra a portretelor lui Maimonid. Intr-o
carte cu hotaririle Congresului al VI-lea al partidului era puss o suvita' de par de femeie, iar pe marginile albe ale foilor volante comuniste se inghesuiau
rindurile strimbe ale unor versuri ebraice. Ele cadeau asupra-mi ca o ploaie zgircita si trista, erau file
din Cintarea cintarilor si cartuse de revolver. Ploaia
melancolica a asfintitului spala pulberea din parul
meu $i i-am spus tinarului care murea in coltul acela,
pe un mindir ciuruit :
Acum patru luni, intr-o `vineri seara, telalul
Ghidale m-a adus la tatal dumitale, la rabbi Motala,
insa dumneata, Bratlayski, nu erai pe atunci in partid.
Eram atunci in partid, raspunse baietandrul,
zgiriindu-si pieptul in chinurile febrei, dar n-am putut
s-o parasesc pe mama mea...
$i acum, Ilie ?

In revolutie, mama e un episod, spuse el in

soapta, cu glasul stins. A venit rindul literei mele,
litera B, si organizatia m-a trimis pe front...
Si ai nimerit la Kovel, Ilie ?
Am nimerit la Kovel ! stria el cu glas dispe-

rat. Chiaburimea a pornit razboi. Am primit un regiment din rezerva, dar era prea tirziu. N-aveam
destula artilerie...
$i muri, fara sa mai ajunga la Rovno. Muri, acest
ultim print, printre versuri, filacterii si obiele. Il

inmormintaram intr-o gars uitata. Iar eu, care abia

izbuteam sa cuprind cu trupul batrin furtunile fanteziei mele, am ascultat ultimul suspin al fratelui meu.

www.dacoromanica.ro

ARGAMAK

Ma hotariSem sa trec in armata de operavii. Comandantul diviziei se strimba cind auzi una ca asta.
Unde te bagi ?... Cum at labarvat nivel buzele,
te achita pe loc...

Am insistat si am reusit. Dar nu numai atit. Alegerea mea cazu asupra celei mai combative divizii :
Divizia 6. Fui repartizat la Escadronul 4 din Regimentul 23 cavalerie. Escadronul se afla sub comanda
unui lacatus de la uzina din Briansk, unul Baulin, bale-

tandru ca virsta. Ca sa pars mai fioros, tai lasase

barbs. Niste tulee de culoarea scrumblui i se ondulau

pe barbie. La cei douazeci si doi de ani ai sai, Baulin
nu era supus nici unei desertaciuni. Aceasta insusire,
caracteristica miilor de Baulini, a intrat ca verb important in victoria revoluviei. Baulin era ferm, zgircit
la vorba, indaramic. Calea vievii lui era hotarita. El
n-avea indoieli asupra justevii acestei cai. Priva %iunile

i se pareau usoare. Stia sa doarma sezind. Dormea cu

minnle impreunate si se trezea asa, incit trecerea de la
somn la trezie nici nu se baga de seams.
Nu puteai sa astepvi cru %are daca erai sub comanda
lui Baulin. Serviciul meu incepuse Cu o rara prevestire
a succesului : mi se daduse un cal. Cai nu erau nici la
rezerva $i nici varanii n-aveau. Ma ajutase o tnttmplare. Cazacul Tihomolov omortse Fara invoire doi
diver' prizonieri. I se daduse insarcinarea sa-i conduca

www.dacoromanica.ro

169

la statul major al brigazii, unde ei ar fi putut da informatii importante. Tihomolov nu-i mai adusese la
destina %ie. Se luase hotarirea de a-1 trimite pe cazac
in judecata Tribunalului revolutionar, apoi hotarirea
fusese schimbata. Comandantul de escadron Baulin a
dat o sentinfa mai cumplita decit ar fi dat Tribunalul :
i -a luat lui Tihomolov armasarul cu numele Argamak,
lax pe el 1-a trimis la coloana de transport.

Chinurile pe care le-am indurat eu cu acest Argamak nu stiu daca n-au intrecut masura puterilor omenesti. Tihomolov iii adusese calul de la Terek, de-acasa. Calul era invacat la trapul cazacesc $i la galopul
specific cazac, un galop sec, turbat, subit. Argamak
avea pasul lung, intins, tenace. Cu pasul acesta diabolic al lui, calul ma scotea din rinduri, ma facea sa
ma ratacesc de escadron, iar eu, lipsit de simcul orient5rii, hoinaream apoi cite o zi p o noapte ca sa-mi
regasesc unitatea, nimeream in dispozitivul inamic,
poposeam noaptea prin ripi, ma alipeam la alte regimente care ma alungau. Stiir mea intr-ale cavale-

riei se marginea la faptul ca in razboiul cu Germa-

nia servisem intr-un divizion de artilerie al Diviziei

15 infanterie. De cele mai multe on statusem pe cheson si din cind in cind incalecain pe caii atelajului.
N-aveam unde sa ma deprind cu trapul aspru Si leganat al lui Argamak. Tihomolov ii lasase mostenire calului toti dracii propriei sale decaderi. Ma scuturam
ca un sac pe spinarea lungs Si muschiuloasa a armasarului. I-am deselat spinarea. Incepura sa se iveasca

pe ea rani. Mute metalice rodeau din aceste rani.

Cercuri de singe inchegat $i negru incingeau burta calului. Potcovit cu nepricepere, Argamak incepuse sa
schiopateze, picioarele dinapoi i se umflasera la chisiia
5i devenisera elefantine. Argamak slabise. Ochii i se
umplusera acum de o anumita vapaie de cal chinuit,
170

www.dacoromanica.ro

de vipaia isteriei si incipitinirii. Calul nu se mai lisa

inseuat.

Ai anulat calul, mi ochelaristule ! imi spuse co:nandantul de pluton.

Cind eram de fall, cazacii ficeau, dar in spatele

meu se pregiteau cum se preetesc fiarele ripitoare,
stind intro somnoroasa si perfidy imobilitate. Nici
scrisori nu ma mai rugau sa le scriu...
Armata de cavalerie ocupase Novograd-Volinskul.
Intr-o zi si-o noapte aveam de stribitut cite saizeci,
ba si cite optreci de kilometri. Ne apropiam de
Rovno. Popasurile de zi erau neinsemnate. Noapte de
noapte visam acelasi vis. Mi vedeam gonind in trap,

calare pe Argamak. Pe marginea drumului ardeau

focuri. Cazacii isi g5teau de mincare. Eu treceam pe
lingi ei, Si dinsti nici nu-si ridicau ochii spre mine.
Unii imi dideau bunk' ziva, altii nici nu ma luau in
seams, nu le ardea de mine. Ce putea sa insemne asta ?
Nepisarea for insemna ca in felul meu de a c5.15.ri nu
era nimic deosebit, ca mergeam calare ca toata lumea,

deci n-aveau de ce sa ma priveasci. $i eu zburam

in trap pe drumul meu si eram fericit. Setea de liniste $i fericire nu mi se potolea aievea, din pricina ei
visam astfel de vise intr-una.
Pe Tihomolov nu -1 vedeam nicaieri. El ma pindea
undeva pe la marginile campaniei, pe la cozile greoaie
ale coloanelor de drute, ticsite de cirpe.
intr-o zi, comandantul de pluton imi spuse :
Paska se tot intreabi cum esti...
Ce nevoie are de mine ?

0 fi avind...
Te pomenesti ca -$i zice ca 1-am jignit ?
$i parci nu 1-al jignit !...
Ura lui Paska venea catre mine prin piduri si peste

dud. 0 simteam furnicindu-mi pielea $i mi zgribulearn. Ochii lui injectati se legaseri de drumurile mele.

www.dacoromanica.ro

171

De ce m-ai blagoslovir cu un dusmarr ? il tntrebai pe Baulin.

Comandantul de escadron trecu pe linga mine

cascind.

De asta sa am eu grill' ? ! raspunse el fall sa se

intoarca. Tu sa ai grill, nu eu...
Spinarea lui Argamak se cicatriza, apoi ranile se
deschideau din nou. Puneam cite trei teltii sub $a, insa

echita ;ia tot nu era corecta, ranile nu se 'inchideau.

Constiinva ca sedeam pe o ran/ deschisa imi dadea
tntr -una fiori.
Un cazac din plutonul nostru, pe care-1 chema Bi-

ziukov, era consatean cu Tihomolov si-1 cunoscuse

acolo, linga Terek, si pe tatal lui Paska.
Ta-su, a lu' Paska asta, mi -a spus intr-un rind
Biziukov, prasea caii dupi pofta lui... Era calarec dibaci ala, dat naibii.. Vine la herghelie si numaidecit
cla sa-si aleaga calul... I se aduce un cal. $i el vine
de se protapeste cu picioarele cracanate in fata calului, de se uita la el... Si, ma rog, ce cata el ?.. Uite ce
cats : odata isi face vent si-i arde calului un pumn
intre ochi, $i nu mai e cal. De ce-ai achitat dobitocul,
ma Calistrat ?... $i-auzi ce spune el : Dupa cum mi-e
pofta mea cumplita, zice, asa fac, si pe calul asta nu
incalec... Calul asta nu mi-a deschis pofta sa-1 incalec... Pofta mea, zice, e cumplita, de moarte... Al
dracului calaret, nimic de zis !
$i iatI ca Argamak, lasat in viata de tatal lui Paska
si ales de el, a ajuns sl fie al meu. Ce trebuia sa fac
mai departe ? Faurearn fel de fel de planuri in minte.
Rizboiul Ins m-a scutit de griji.
Armata de cavalerie ataci Rovno. Orasul fu cucerit. Staturam acolo doui zile $i doua nopti. to noaptea urmatoare polonezii ne respinsera. Lupta o dadura
numai ca sa asigure' retragerea trupelor. Manevra izbuti. Le sluji polonezilor drept acoperire uraganul, cu
172

www.dacoromanica.ro

o ploaie biciuitoare si cu manic deseareari electrice ale

verii, rasturnind peste lume torente de apa neagrI. Eliberaram taw" pentru o zi si o noapte. In lupta aceasta
nocturna eazu sirbul Dundici, cel mai curajos dintre

oameni. In lupta asta se bats .i Paska Tihomolov.

Polonezii se napustira asupra coloanei lui de transport.

Era intr-un loc ses, fara nici un fel de acoperiri. Parka
isi rindui carutele intr-un dispozitiv de lupta pe care-.I
stia numai el. Asa pesemne caii rinduiau si romanii

carele de lupta. Parka avea insa si o mitraliera. E de

presupus ca o furase $i o ;inuse ascunsa pentru un prilej oarecare. Cu mitraliera asta, Tihomolov scapa de

impresurare, salva avutia unitkii si scoase cu bine

toati coloana, afara de doual ckute, la care caii cazusera impuscati.

Ce, te-ai apucat sa murezi ostasii ? fu intrebat

Baulin la statul major -al brigazii elteva zile dupi
aceasta

0 fi trebuind asa, de vreme ce-i murez...

Vezi sa nu-ti rupi gitul...

Parka n-a fost amnistiat, insa not stiam ca el 72

'veni. $i el veni, incaltat cu mite galosi de-a dreptul
pe piciorul gol. Avea degetele retezate si atirnau de
pe ele few de tifon negru. Fesele astea se tirau dupa
el, ca o mantie. Parka veni in satul Budeatici, in pia ;a
bisericii, unde erau legati si caii nostri. Baulin seclea
pe treptele bisericii catolice si-si scalda picioarcle Intr-o albie cu apa fierbinte. Degetele de la picioare ii
supurau. Avea degete trandafirii, asa cum e fierul la

inceputul calirii. Smocuri din parul san tineresc, ca

paiul, i se lipisera de frunte. Soarele ardea pe ckamizile si pe tigla bisericii. Biziukov, care stkea alaturi
de .comandantul escadronului, ii viri in gura o ttgarI

$y-o aprinse. Tirindu-si dupg el mantia zdrentuita,

Tihomolov trecu spre conovsk. Galosii fi clampaneau
in picioare. Argamak isi intinse gitul sau lung 4i ne-

www.dacoromanica.ro

173

chezI recunoscindu-si seapinul. Nechez1 strident si

destul de incet, ca un cal in ynstiu. Pielea de pe spinare se Valurea ca o horbota intre dungile de carne
vie. Paska se opri ling5 cal. Fesele lui murdare z5ceau
nemiscate pe p5mint.
Va's'cl asa... rosti cazacul cu glas abia auzit.
Fa'cui un pas inainte.
S5 ne imp5c5m, Paska, spusei eu. Sint bucuros
ca arma'sarul vine la tine. Eu unul n -am scos-o cu el
la capa't... Ce zici, ne imp5c5m ?...
Nu-i Inca pastele, sa.' se impace lumea ! zise comandantul de pluton, ra'sucindu-si mustata la spatele
meu.

$alvarii li erau 15sati, eimasa descheiatI pe pieptul arimiu, omul se odihnea pe o treapt5 a bisericii.
Pup5-te cu el, ca la Inviere, Paska ! morm5i
Biziukov, consateanul lui Tihomolov, care-I cunoscuse
pe Calistrat, tat51 lui Paska. Nu vezi ca omul vrea s5
se pupe cu tine, ca la Inviere...
Eram singur intre oamenii acestia, a dror prietenie
nu reusisem s-o dobindesc.

Paska st5tea incremenit in fata calului. R5suflind

adinc si slohod, Argamak intinse botul spre el.
Va's'ci asa.. repeta cazacul, intorcindu-se brusc
spre mine si spunindu-mi de la obraz : N-am sa* ma
impac cu tine.
Crampanindu-si galosii, porni pe drumul calcaros si

potopit de arsia, m5.turind colbul maidanului din sat

cu fesele lui dezleg,ate. Argamak it urm5 ca un cline,
Dirlogii i se leganau sub bot, iar gitul lung si-1 tinea
jos de tot. Baulin tot isi freca in albie putregaiul de
fier ruginit al picioarelor.
M-ai blagoslovit cu un dustnan, i-am spus eu. Si
cu ce sint eu vinovat ?
.
Comandantul escadronului isi ridic5 ochii.
174

www.dacoromanica.ro

Te vld cum m-as vedea, zise el, to v5d ping -n

fund... Umbli sa tr5iesti fIrl dusmani... Asta ii-e in
gird, sa stai fara dusmani...
Haide, pup5-te cu el ca la Inviere, morm5.i Biziukov, intorcind spatele.
Pe fruntea lui Baulin ap5ru o pat5 de foc. Unul din
obraji ii treslri.
$tii cum vine asta ? zise el, neizbutind s5-si
tragI suflarea. Asta-i curatI plictisea15... Du-te de la
not la m5-ta acas5....

N-am avut incotro. Am fost nevoit sa plec. M-am

mutat in Escadronul 6. Acolo lucrurile merserl mai
bine. Orice s-ar spune, Argamak ma invAase c515ria
dupl sistemul lui Tihomolov. Au trecut luni de zile.
Visul mi se implini. Cazacii au incetat sa ne mai petread din ochi, pe mine si calul meu.

13 - Armata de eavalerie

www.dacoromanica.ro

POVESTIRI DIN ODESA

13*

www.dacoromanica.ro

REGELE

Cununia ispravindu-se, rabinul s-a lasat in jilt, apoi

a iesit din odaie si a vazut mesele intinse in lungul intregii curd. Erau asa de multe inch hi scosesera coada
pe poarta pins in strada Spitalului. Acoperite cu cadfea, mesele se rasuceau prin curte ca niste serpi carora
li s-ar fi cirpit bur %ile cu petice de toate culorile, 5i
parca toate peticele astea de catifea portocalie si rosie
cintau cu voce grele.

Locuin%ele devenisera bucatarii. Din usile afumate

navalea o flacara intunecata, o flacara imbibata de

grasime, cuprinsa de be %ie. In razele ei fumurii se coceau fete de babe, barbii muieresti in colturi, the unsuroase. Trandafirie ca singele, ca balele de cline turbat,
sudoarea se scurgea de pe maldarele acestea de came
omeneasca crescuta in voie si putin dulceag. Trei bu-

catarese, fara sa mai socotim spala'toresele de vase,

gateau cina de nunta, si peste ele domnea octogenara
Reizal, dupa dating marunta si cocirjata ca un sul al
Torei.

Inainte de cina s-a strecurat in curte un tinar pe

care njmeni dintre oaspe %i nu-1 cunostea. A Intrebat
de Benia Krik. L-a luat apoi pe Benia Krik deoparte.

Asculta, Rege, i-a spus tinarul, am sa-d spun

doua vorbe. M-a trimis tanti Hana din strada
Koste%kaia.

www.dacoromanica.ro

179

Bine, da-i drumul, i-a raspuns Benia Krik, poreclit Regele ; si ce zici ca ai sa-mi spui ?

Ieri a venit un comisar nou la sectie, asa mi-a

zis tanti Hana sa-ti spun...
$tiam asta de-alaltlieri, i-a raspuns Benia Krik.
Altceva.

Comisarul Si-a adunat sectia si i-a tinut o cuvintare...

Matura noua matura bine, raspunse Benia Krik.

Vrea sa faca o razie. Altceva...

$i tu, Rege, fair dud are sa fie razia ?
Miine o sa fie.
Rege, are sa fie nazi.

Cine ti-a spus asta, baiete ?

Tanti Hana mi-a spus. Pe tanti Hana o
O tiu pe tanti Hana. Altceva.
Comisarul $i -a adunat sec %ia i i-a tinut o cu

vintare. Trebuie sa-1 -gitunn pe Benia Krik, a spus

el, fiindca unde este majestatea sa imparatul, de sege
nu mai poate fi voiba. l zi, cind.Krik bci marita sora
$i vor fi acolo tap, chiar astazi trebuie sa facem o
razie..."
Altceva.

...Atunci copoii au sfeclit-o. .Au zis asa : daca

facem razie tocmai azi, cind are bairam in cad, Benia
o sa se sucareasca si se va varsa mult singe. Iar comisarul a spus : la ambitia mea tin mai mult...
Bine, du-te ! i-a raspuns Regele.
Ce sa-i spun lui tanti Hana de razie ?
Zi-i asa, ca Benia stie de razie.

$i tinarul s-a dus..Dupa el s-au luat vreo trei dintre prietenii lui Benia. Ei .au zis ca se vor intoarce
peste o jumatate de ora. $1 s-au intors peste o jumatate de ora. Asta a fost tot.
Oamenii nu se asezau la masa dupa virsta: Batrinetea neroada nu e mai putm pima decit tineretea
180

www.dacoromanica.ro

fricoasi. Si nici dupa bogItie. Captuseala portofelului ticsit e tesuta din lacrimi.

In capul mesei sedeau mirele si mireasa. Era ziva

for. Lingi ei se asezase Sender Eichbaum, socrul Regelui. Era dreprul lui. Se cuvine sa se tie povestea lui
Sender. Eichbaum, fiindca nu e a poveste oarecare.

Cum de s-a intimplat ca Benia Krik, un tilhar si

rege of tilharilor, sa ajungl ginerele- lui Eichbaum ?

Cum a ajuns el ginerele unui om care avea, fara una,
;aizeci de vaci cu lapte ? Toata povestea sta in tagrie. Abia de un an Benia ii scrisese lui Eichbaum o
scrisoare.

Dornno Eichbaum, scria el, puneti va rog miine

dimineata sub poarta de pe Sofievskaia 17 douazeci de

mu ruble. Daca nu faceti asta, va afteapta una de

nu s-a mai pomenit fi toata Odesa are sa va vorbeasca.

Cu stima, Benia Regele."
Trei scrisori, una mai clara decir alta, eamasera fara

rispuns. Atunci Benia lua masuri. Noua insi cu ciomege lungi in miini sosira acolo intr-o noapte. Cio-

rnegele erau infa'surate cu cilti muiati in smoa15. Noul

stele de va'paie se aprinserl in ograda de vite a lui

Eichbaum. Benia sparse lkatile staulelor si incepu sa
scoafa afara vacile, una cite una. Un fl'Aca'u le astepta
la iesire, cu un cutit. El dobora vaca la Omint din tr-o singur5 loviturl si isi cufunda cutitul in inima ei.

Pe Omintul inundat de singe infloriseil tortele ca

niste trandafiri de foc si deodata izbucnira impuscl
turi. Benia alunga cu focuri de arms lucratoarele venite in fug spre staul. Dupl el incepuri sa tragi si

al%i tilhari, tot in aer, fiindca dad nu tragi in aer,

poti omori an om. 5i abia cind a sasea vacs se pra'busi

mugind de moarte la picioarele Regelui, na'vali in

curte Eichbaum, numai in izmene, intrebind :
Ce-o sa ias1 din asta, Benia ?

www.dacoromanica.ro

181

Daca n-o sa am bani, n-o sa ai vaci, domnu'

Eichbaum. Una si cu una fac doui.
Intra-n casa, Benia.
lar in casa cazura la invoiala. Vacile injunghiate le
impartira pe din doua, si Eichbaum capata garantia
inviolabilitatii ulterioare in forma unei adeverince cu
stampill. Dar minunea veni mai tirziu.

in timpul spargerii din noaptea aceea cumplita,

cind vacile injunghiate mugeau, iar vitelele alunecau

in singele matern, cind tortele dansau ca niste fecioare
negre iar laptaresele tipind se fereau de %evile prietenoase ale brow ningurilor, se napusti in curte numai
in camasuta si 'ilea, fiica batrinului Eichbaum. Victoria Regelui deveni infringerea lui.
Dupa doua zile, Benia ii inapoie pe neasteptate lui
Eichbaum to %i banii fura%i si in seara urmatoare veni

el insusi in viziti. Se imbracase cu un costum portocaliu si sub una din mansete sclipea o bratara de briliante. Intra in odaie, saluta si ii ceru lui Eichbaum
mina fetei sale ''ilea. Gata sa fie lovit de dambla,
Eichbaum totusi se ridica. Batrinul mai avea viata in
el pentru vreo douazeci de ani.
Asculta, Eichbaum, ii spuse Regele, cind ai sa
mori, o sa te ingrop in cimitirul evreiesc numarul unu,
chiar linga poarta. Am sa-ti cladesc un monument de
marmura roz, Eichbaum. Am sa te fac starostele sinagogii din Brodi. Am sa ma las de specialitatea mea,
Eichbaum, si am sa ma fac asociatul dumitale. 0 sa
avem doua sute de vaci, Eichbaum. Am sa ucid pe toti

laptarii, afara de dumneata. Nici un hot n-are sa

treaca pe strada pe care locuiesti dumneata. Am sa-ti
ridic o vila la statia numarul saisprezece... $i adu-ti
aminte, Eichbaum, ca nici dumneata n-ai fost in tinerete rabin. Cine a falsificat testamentul, ca sa nu vorbim cu glas tare despre asta ?... $i ginere are sa-ti fie
182

www.dacoromanica.ro

Regele, nu un mucos oarecare, auci, Eichbaum,

Regele...

$i Benia Krik 5i -a atins tinta, pentru ca era patimas,

iar lumile sint stapinite de panma. Tinerii insuratei
au trait trei lemi in manoasa Basarabie, coplesiti de

struguri, de hrana si de sudorile dragostei. Dupa aceea

Benia s-a intors la Odesa, ca s-o marite pe sora-sa

Dvoira, in virsta de patruzeci de ani si suferind de
boala lui Basedow. $i acum, istorisind povestea lui
Sender Eichbaum, iata ca ne putem intoarce la nunta
Dvoirei Krik, sora Regelui.

La nunta, musafirii furs serviti la cina cu gaini

fripte, curcani, giste, peste umplut gi bors de peste,

in care lucea sideful insulelor de lamiie. Pe deasupra
capetelor moarte ale gistelor se leganau flori ca niste
panasuri bogate. Dar oare gainile fripte sint aduse pe
tarm de inspumatul flux al marii Odesei ?
Tot ceea ce este mai nobil in contrabanda noastra,
tot ceea ce face gloria pamintului dintr-un capat in
altul, in noaptea aceea instelata, in noaptea aceea albastra iii savirsea magulitoarea' sa fapti de nimicire.
Vinul de pe alte meleaguri incalzea stomacurile, muia
gingas picioarele, ametea creierii si stirnea rigiieli, sonore ca semnalul de lupta al goarnei. Bucatarul negru

de pe Plutarh", un vapor care sosise din Pord-Said

de trei zile, scosese peste linia vamii sticlespintecoase

cu rom de Jamaica, yin uleios de Madera, tigari de

foi din plantatiile Peerponte Morgan si portocale din
imprejurimile Ierusalimului. Iata ce arunca pe tarm

fluxul inspumat al marii la Odesa, iata ce le pica uneori cersetorilor odesi ;i la nun ;ile evreiesti. La nunta
Dvoirei Krik unde romul de Jamaica le pica din cer,

dupa ce au tot supt ca niste porci pusi la ingrasat,

cersetorii evrei incepura sa bats asurzitor cu cirjele.
Descheiat la vests, Eichbaum se uita printre gene la
talazuitoarea adunare

5i

sughita admirativ. Orchestra

www.dacoromanica.ro

183

elute marsuri, ca la inspec ;ia unei divizii. Muzica de

fanfari, nimic altceva decit fanfara. $ezind in rin-

duri strinse, la inceput, tilharii se sfiiserI de prezenta

altora, dar in cele din urn4 iii &dull drumul. Liova
Katap sparse o sticla de votca in capul amantei sale,

Monia Artileristul trase cu revolverul in aer. Dar

entuziasmul atinse apogeul cind, potrivit datinei, musafirii incepura sa fad daruiri tinerilar insuratei. Can-

torii de sinagogi, sarind pe mese, prinseri a cinta o

data cu clocotitoarea fanfara, spre lauda cantitkii de
ruble si linguri de argint &Amite. $i aici prietenii
Regelui arkara cit pretuieste singele albastru si cavalerismul, ind nestins, al mahalalei Moldovanca. Cu
cite un gest neglijent aruncau in tavile de argint mo;
nezi de aur, inele, coliere de perle.
Aristocrati ai mahalalei, ei aveau trupurile strinse
in veste caramizii, sacouri roseate le cuprindeau umerii,

iar pe pulpele earnoase stkeau sa plesneasd pielea

carimbilor de culoarea azurului celest. Cu statura
dreaptI, cu burtile scoase in afara, banditii bateau din
palme in tactul muzicii, cereau mirilor si se pupe 4t-i

aruncau miresei flori, iar ea, cuadragenara Dvoira,

sora lui Benia Krik, sora Regelui, schimonosita de
boala, cu gusa ei imensa si cu ()chit iesiti din orbite, sedea pe un munte de perne alaturi de un balat prapind,

cumparat cu banii lui Eichbaum si amutit de tristete.

Ritualul darurilor se apropia de sfirsit, cantorii

ragusisera, iar contrabasul nu izbutea sa se impace cu
vioara. Peste curte pluti deodata un vag miros de ars.
Benia, zise taica Krik, un chirigiu ba'trin, b5d5ran vestit printre chirigii, stii, Benia, ce-mi vine mie
sa cred ? imi vine sa cred ca arde funinginea...
Taid, ii raspunse Regele betivanului de tats -sau,
ma'ninca
prosti i le...
184

bea to rog,

4i

nu-ti face griji cu toate

www.dacoromanica.ro

Taica Krik urrna povga fiului s5.u. Mind $i bau.

Totusi nourasul de f um era din ce in ce mai Incep'ator.

Pe undeva se $i impurpurasera marginile cerului. Si

apucase sa zvicneasca spre Inahimi o limbs de flacara,
ingusta ca o baioneta. Saltind din scaune, oaspeiii adul-

mecau vazduhul, iar femeile incepura sa tipe. Atunci

tilharii se uitara unii la ahii. $i numai Benia, care

nu observase nimic, era nepotolit.

Imi stricati petrecerea ! striga el plin de disperare. Va rog, dragii mei, mincati $i beti...
Dar in acelasi timp aparu in curte tinarul care mai
venise $i la dderea serii.
Rege, zise el, am sa -ti spun doua vorbe...
Bine, zi-i, raspunse Regele. Totdeauna ai to doul
vorbe de spus...
Rege, rosti linarul necunoscut $i chicoti, pur si

-simplu hi vine sa mori de ris, auzi dumneata, arde

sectia ca o lumlnare...
Bacanii incremenirg. Tilharii surisera. Sexagenara
Manka, muma bandicilor mahalalei, viri Jolla degete
in gura $i trase un suierat asa de strident, incit vecinii
ei de mass se ferhi in laturi.
Mania, ii atrase Benia atenvia, nu esti la lucru,
Ostreaza-ti singele rece, Mania...
Tina'rul care adusese uluitoarea veste chicotea si
acum.

Au iesit de la sectie vreo patruzeci de insi, povesti el miscindu-$i falcile larg, si s-au dus in razie. $i

n-au apucat sa fad nici cinspe pasi, d a $i luat foc...

Davi o fug sa va uitaci, dad vrevi...

Benia isi opri insa oaspecii sa se dud s4' vadl incendiul. Pled numai el cu doi dintre ai lui. Sectia de
polhie era cuprinsa de fladri din patru parti. Scuturindu-si fundurile, vardistii alergau pe sdrile inecate
de fum si aruncau prin ferestre tot felul de cufere.
Aresta%ii dispa'reau in invalma'seala. Pompierii erau
www.dacoromanica.ro

185

cuprinsi de zcl, insa pompa din apropiere nu avea apI.

mItura aceea nouI care mIturl bine
Comisarul

stItea pe trotuarul opus si-si rnusca musta%a care ii

tot intra in Pura. MItura cea ,noul stItea nemiscati.
Trecind pe lingI comisar, Berna it salutI milifIreste.
SI tralti, excelen %a voastrl ! zise el cu compasiune. Ce ziceti de nenorocirea asta ? E oribil...
Apoi incepu sa se uite la clIdirea in flIdri, clItinl
din cap si bolborosi :
Vai, vai, vai...
.

Cind Benia se intoarse acasI, felinarele din curte se

stingeau $i se revarsa de znia. Musafirii plecaserI, iar
muzican;ii motIiau cu capetele rezemate de minerele
contrabasurilor. Numai Dvoira n-avea chef de somn.
Ea isi impingea cu amindouI mimile so %ul fisticit spre
usa camerei for nup%iale si it invIluia in privirile-i senzuale, ca mica care, pnind soarecele in bot, it inceard
usor cu din %ii.

www.dacoromanica.ro

CUM SE PETRECEAU LUCRURILE LA ODESA

Am inceput eu.

Reb Arie-Leib, i-am zis bkrinului, sa discutIm

despre Benia Krik. Sa stIm de vorbi despre fulgerItorul lui debut si despre sfirsitul lui groaznic. Trei
umbre stau in calea imaginatiei mele. Sa-1 lua'm pe
Froim Graci. TIria de otel a isprIvilor lui oare n-ar
suporta comparatia cu forta Regelui ? Sau Kolka Pakovski. Firea turbatl a acestui om avea intr-insa tot
ce trebuie ca sa poti domina. $i parcI Haim Drong n-a
stiut sa distingi strIlucirea noii stele ? $i de ce numai Benia Krik s-a suit pinI la capItul sckii de fringhie, in vreme ce toti ceilalti au limas atirnati jos,
pe treptele nestatornice ?
Reb Arie-Leib ta'cea, sezind pe zidul cimitirului. In
fata noastrl se desfisurase linistea verde a mormintelor. Omul doritor de rIspuns trebuie
facI rezerve

de rThdare. Omului stlpinind stiinta ii lade bine si

fie trufas. De aceea, sezmd pe zidul cimitirului Arie-

Leib tIcea. In cele din urmi el spuse :

De ce tocmai el ? Vreti sI stiti de ce nu czilalti ? Prin urmare, uitati un timp ca pe nas aveti

niste ochelari si ca aveti toamna in suflet. Curmati

scandalul de pe masa dumneavoastrI de scris si nu vi
mai bilbliti in fata oamenilor. Inchipuiti-v1 o clips ca

faceti scandal in pietele publice si ca va bilbliti pe

hirtie. Sinteti tigru, sinteti leu, sinteti pisicI. Puteti
www.dacoromanica.ro

187

A va culcati o noapte cu o rusoaica si ferneia aceasta

va Amine multumita de dumneavoastra. Ave %i douazeci $i cinci de ani. Daca cerul $i pamintul ar avea
niste verigi, ati apuca de verigile astea si ati trage cerul spre pamint. Iar tatal dumneavoastra este chirigiul
Mendel Krik. La ce se gindeste un tata ca asta ? El se
gindeste cum A bea o cinzeaca buns de votca, cum
sa-i dea cuiva un pumn in mutra, se gindeste la caii
lui $i la nimic altceva. Dumneavoastra vreti sa traiti,
pe cind el va obligi A muri ;i de douazeci de on pe
zi. Ce ati fi lac& in locul lui Benia Krik ? N-ati fi

facut nimic. Pe city vreme el a facut. De aceea era

Rege, pe cind dumneavoastra dati cu tifla din buzunar.

El, Bencik, s-a dus la Froim Graci, care din vremea

aceea incepuse a se uita la lume numai cu un singur

ochi $i era ceea ce este si acum. Dinsul i-a spus lui
Froim :

Ia-ma $i pe mine. Vreau A acostez la malul Au.

Malul la care am A acostez are A fie in cistig.

Graci 1-a intrebat :

Cine esti, de unde vii si in ce ape te scalzi ?

Pune-ma la incercare, Froim, u raspunse Benia,

si A nu mai umblam cu cioara vopsita.
Sa nu umblam cu cioara vopsita, raspunse Graci.
Am A te pun la incercare.
$i tilharii s-au adunat in consiliu ca sa vada ce-i cu
Benia Krik. N-am fost la adunarea aceea, dar se zice

ca s-au adunat in consiliu. Mai marele for era pe

atunci raposatul Liovka Bik.
Ce-i umbra sub cozoroc lui Benia asta ? a intrebat raposatul Bik.
$i Graci chiorul t i spuie parerea :

Benia vorbeste pu ;in, dar vorbeste cu haz. El

vorbeste putin, dar ai don A mai spuie cite ceva.
Daca-i asa, striga raposatul Liovka, A-1 incercam cu Tartakovski.
188

www.dacoromanica.ro

Sa-1 incercam cu Tartakovski, hotart consiliul

si toti cei in care mai domicilia bunul sin; au rosit
cind le-a fost dat sa au& hotarirea asta. De ce au
rosit ? 0 sa aflati asta cind o sa Ira duce ;i acolo uncle
am sa va duc eu.

Tartakovski era poreclit pe la noi fie un jidan si

jumatate", fie noua spargeri". Un jidan si jurnatate" i se spunea pentru ca nici un evreu nu avea atita

tupeu i ati ;ia bani cit Tartakovski. Era mai inalt

de statura decit cea mai Inalta huiduma dintre vardistii Odesei, iar la cintar tragea mai mult decit cea
mai grass ovreica. Porecla noua spargeri" i-o &dusera fiindca firma Liovka Bik et compania facuse in
birourile lui nu opt sau zece spargeri, ci exact noua.
Lui Benia, care nu era Inca Rege pe atunci, ii reveni
onoarea sa se duca la acel jidan si jurnatate" cu a
zecea spargere. Cind Froim i-a comunicat asta, el a
spus da" si a iesit trintind usa. De ce a teintit usa ?
O sa afla%i asta cind o sa va duceti acolo unde am
va duc en.
Tartakovski are suflet de ucigas, dar e de-ai nostri.
S-a ridicat dintre noi. E singe din singele nostru, came
din carnea noastra, ca si cum ne-ar fi nascut aceeasi
mama. Jumatate din Odesa are serviciu la pravaliile
lui. Si necazurile i s-au tras tot de la ai lui din
sa

mahala. De doua on I-au rapit ca sa poata fi ras-

cumparat, ba o data, pe vremea pogromului, i-au fa'cut

si slujba de inmormintare cu cor. Derbedeii din rnahalaua Sloboda ii bateau atunci pe evrei pe strada Bolsaia Arnautskaia. Tartakovski fug-me de ei si intilrun-

du-se cu o procesiune de inmormintare, a intrebat :

Pe cine duce la groapa ?
Trecatorii i-au raspuns ca pe Tartakovski. Convoiul a ajuns la cimitirul Sloboda. Atunci ai nostri au
scos din sicriu o mitraliera si au inceput sa traga in
derbedeii mahalalei aleia. Un jidan si jumatate" insa
www.dacoromanica.ro

189

nu prevazuse asa ceva. Un jidan si jumatate" s-a

speriat de moarte. Si care proprietar nu s-ar fi speriat
in locul lui ?

A zecea spargere contra unui om druia i s-a mai

facut o data si slujba de ingropactune era o grosolanie. Benia, care pe atunci nu era Ind Rege, intelegea
asta mai bine ca oricare altul. Dar lui Graci i-a spus
da" si chiar in aceeasi zi i-a scris lui Tartakovski o
scrisoare care semana cu toate scrisorile de acelasi soi :

Molt stimate Ruvim Osipovici, fiti asa de arnabil

sa puneti ping sinzbata sub polobocul cu apa de ploaie..,

si asa mai departe. In caz de refuz, asa dupa cum i4

ultimul time ati cam inceput a va permite, va asteapta
o mare deziluzie in viata durnneavoastra de farnitie.
Cu stima, cunostinta dvs. Bention Krik."
Lui Tartakovski nu i-a fost lene sa raspunda
imediat :

Benia, data ai fi un idiot, ti-as scrie ca unui idiot.

Dar eu nu te stiu ca atare, si fereasca Dumnezeu sa
te stiu drept cine nu esti. Tu pesemne faci pe pustiul.
Oare nu stii ca anul acesta in Argentina e asa recolta
ca da pe-afarii fi not sedem cu griul nostru fara nisi
un fel de taftea ?... $i am sa-ti mai spun cu mina pe
inima ca m-am saturat sa manine la batrinete bucata
asta amara de piine fi sa izzdur toate neplacerile actea,

dupa ce am muncit toata viata ca ultimul hanzal. 51

cu ce in-am ales dupa toata nzunca asta nes firsita de
ocnas? Cu ulcere, boli, griji fi insomnii. Lasa-te de
prostii, Benia. Prietenul tau, nzult moi inane decit iti

inzaginezi,RuvimTartaleovski."

Un jidan si jumatate" si-a facut datoria. A scris

o scrisoare. Dar posta n-a dus scrisoarea la adresa. Neprimind raspuns, Benia s-a suparat. A doua zi a apa-

rut cu patru amici in biroul lui Tartakovski. Pauli

tineri mascati si cu revolverele in mina au navalit in
camera.
190

www.dacoromanica.ro

Miinile sus ! au zis ei si au incer ut sa gesticu,

leze cu pistoalele.

Lucreaz5 mai calm, Solomon, ii fact' Benia observatie unuia din ei, celui care striga mai tare ; ss
n-ai obiceiul asta s5 fii primul la lucru ! Apoi, tutorcindu-se catre un functionar din pr5v5lie, care era
palid ca moartea si galben ca lutul, 1-a intrebat :

Un jidan si jumatate" e in fabric5 ?

Dumnealui nu este la fabric5, r5spunse functionarul, care se numea Mughinstain si-i mai spunea
Iosif, fiind copilul din flori al tusei Pesia, precupeata
de g5ini din Piata Seredinskaia.
$i in locul patronului cu cine st5m not de
vorbI ? au inceput ei s5-1 descoase pe nenorocitul de
/vIu gh in stain.

In locul patronului, cu mine, a Tispuns functionarul, verde la fafa ca iarba cea verde.
Atunci, cu ajutorul bunului Dumnezeu, deschide-ne casa de bani ! i-a poruncit Benia, si a inceput
numaidecit o opera in trei.acte.

Nervosul Solomon aseza intr-o valiz5 banii, hirdile; ceasurile si brelocurile ; rIposatul Iosif sfatea in

fata lui cu miinile in sus si in vremea asta Benia le

spunea istorioare din viata poporului evreu.
Dac5 face el cu mine pe alde Rotschild, spunea
Benia despre Tartakovski, atunci s5-1 ar75 focul. Fxplica-mi to mie, NIughinstain, ca unui prieten, urm5torul lucru : ti trimit eu o scrisoare de afaceri, si de
ce n-ar cheltui el cinci copeiti cu tramvaiul ca sa vin.
pinl la mine acas5 si sa bea cu familia urea o cin7eac
de votca si sa is o gustare cu ce avem si not ? Ce I-a
impiedicat sI-si deschic1a inima in fata mea ? S5 fi
spus micar : Benia, uite-asa si pe dincolo, asta e
balanta mea, mai ing5duie-m5 vreo dou5 Tile, las5.-m5
s5-mi trag rasuflarea,
voie sa ma de7meticesc".
14

www.dacoromanica.ro

191,

$i ce i-as fi raspuns eu ? Nu se intilneste porc Cu

porc, dar om cu om se intilneste". Ai priceput, Mughinstain ?

Am priceput tot, i-a &puns Mughinstain, dar

a min ;it, fiindca habar n-avea de ce un jidan si jumatate", bogatas respectabil si om clasa intli, trebuia sa
mearga cu tramvaiul ca sa is o gustare In familia chirigiului Mendel Krik.

Iar intre timp nenorocirea dadea tircoale pe la ferestre, ca un cersetor in zori de zi. Nenorocirea a
navalit cu zgomot in birouri. $i cu mate ca de asta
data ea si-a luat infkisarea ovreiului Savka Butis,
era beats ca un sacagiu.

Ho-ho, racni ovreiul Savka, iarta-ma, Bencik,

am Intirziat ! si incepu sa tropaie si sa dea din miini.
Apoi trase cu revolverul si glontele 11 nimeri pe Mu-

ghmstain in bung.
Mai e nevoie de cuvinte ? Era omul si nu mai este.
Tram un burlac nevinovat ca pasarea pe creanga, si
uite -1

cal a pierit dintr-o prostie. A venit un ovrei

semanind a marinar si a tras cu pistolul nu intr -o ca-

rafa cu surprize, ci in burta unui om. Ce cuvinte

mai trebuie aici ?

Tule-o din birou,! striga Benia si fugi ultimul. Dar plecind, apuca sa-i spuie lui Butis :
Jur pe mormintul mamii, Savka, Ca ai sa to intinzi linga el...
$i acuma spuneti-mi si mie, tinere domn, care taiati

cupoane din actninile altora, cum ati fi procedat in

locul lui Benia Krik ? Dumneavoastra n -a ;i sti cum
sa procedati. Pe cind el stia. De aceea e el Rege, iar
not doi sedem pe zidul cimitirului evreiesc numarul
doi si ne ferim de soare cu palma.
Nenorocitul fiu al tusei Pesia n-a murit indata. 0
or dupa .ce 1-au adus la spital, a sosit acolo si Benia.
192

www.dacoromanica.ro

A cerut sa fie chemaci la el medicul 4ef si o sorsa si

le-a spus fare sa-si scoati miinile din buzunarele
pantalonilor de culoare crem :

Am interes, a zis el, ca bolnavul Iosif Mughinstain sa se fad sanatos.. Pentru once eventualitate ma
recomand : Ben%ion Krik. Sa nu va pare rau de cam for, perne cu oxigen, camera rezervata. Dace nu, de
fiecare doctor, macar de-ar fi el si doctor in filozofie,
tot nu trebuie mai mult decit doi metri de pamint.
$i totusi Mughinstain a murit in aceeasimoapte. $i

abia atunci un jidan si jumatate" a facut galagie in

toata Odesa.
Unde incepe poli %ia, racnea el, si unde se termina Benia ?

Policia se terming acolo unde incepe Benia, ii

raspundeau oamenii cu judecata, dar Tartakovski nu
s-a putut linisti si 1-a ajuns clips cind un automobil

rosu cu o cutie muzicall in el st-a cintat in Piaca

Seredinskaia primul sau mars din opera Rizi, paiata.

Ziva in amiaza mare marina a venit in viteza pins la
casuca in care locuia tuna Pesia.

Automobilul zdranganea din roci, scuipa fum, isi

imprastia stralucirea de a1ama, pucea a benzins si
cinta diferite arii cu claxonul. Din automobil sari
cineva si se duse direct in bucatarie, unde jos, pe pamintul care ;inea loc de podea, se zbatea vaicarindu-se micu ;a tuna Pesia. Un jidan si jumatate" sedea

pe un scan si &dea din miini.

Rit de' huligan, urla el cind 11 vazu pe musafir,
banditule, nu te-ar rabda pamintul ! Grozav obicei
ci-ai facut sa omori oameni vii...
Domnu' Tartakovski, ii raspunse Benia Krik

cu jumatate de glas, sint acum aproape doul zile si

doua nopci de cind it pling pe iubitul raposat ca pe
frate-meu. Dar stiu ca durnneavoastra scuipaci pe tine14*

www.dacoromanica.ro

193

rele mele lacrimi. Rusine, domnu' Tartakovski ! In

ce safeu ati ascuns dumneavoastrl rusinea ? Ati avut
inima sl-i trimiteti mamei riposatului nostru Iosif o

suti de mizerabile carboave. Mi s-a ficut maciuca

in cap creierul cu par cu tot, rind am auzit asa

noutate.

Aici, Benia a Brut o pauzi. Era imbricat cu un

sacou de culoarea ciocolatei, pantaloni crem si se inciltase cu ghete ca smeura.

Zece mii bani gheati, ricni el, zece mii bani

gheati si pensie pini la moartea dumneaei, de-ar trai

si o suti douizeci de ani. Si dad nu, atunci sa iesini
din inciperea asta, domnu' Tartakovski, si sa luam loc
in automobilul meu...
Dupi aceea s-au injurat unul pe celalalt. Un jidan
si jumitate" se certa cu Benia. N-am fost de fati la

sfada asta. Dar cine a fost, tai aduce aminte. S-au

invoit pini la urmi pentru cinci mli bani gheati si
cite cincizeci de ruble lunar.

Tug Pesia, ii spuse atunci Benia babei aria

zburlite, care se tivilea pe jos, dad ai nevoie de viata

mea, poti s-o primesti, dar toati lumea se inward',

chiar si Dumnezeu. S-a sivirsit o mare greseali, tuna
Pesia. $i parca $i din partea lui Dumnezeu n-a fost
greseali sa aseze pe evrei in Rusia, pentru ca ei si se
chinuie ca in iad ? $i de ce ar fi fost riu dad evreii

ar fi trait in Elvetia, unde ar fi fost inconjurati de

lacuri clasa intti, de aerul de munte si de frantuji adevirati ? Toti se inseali, pini si Dumnezeu. Ascultg-mg cu urechile, tusi Pesia. Ai cinci mii in mini $i
cincizeci de ruble lunar pini ai sa mori, chiar dac-o fi

sa triiesti o suti douizeci de ani. Inmormintarea lui

Iosif are si se fad dupi categoria India : sase cai ca
case lei-paralei, doui care funebre cu coroane, corul de
194

www.dacoromanica.ro

la sinagoga din Brodi, si Minkovski personal care o sa

cinte pentru raposatul fiul dumitale...
Inmormintarea a avut loc in dimineata urmatoare.
Despre Inmormintarea aia sa-i intrebati pe cersetorii
din cimitir. Intrebati-i pe ceausii de la sinagoga, pe
comerciantii de pasari curer sau pe babele de la azilul
numarul doi. Asa inmormintare Odesa n-a vazut de
cind e ea, si lumea n-are sa mai vada vreodata. Vardistii si-au pus in ziva aceea manusi de ata. Yn sinagogile ce stateau cu usile deschise si fusesera impodobite cu verdeata, ardea lumina electric& Pe caii albi
inhamati la carol mortuar se leganau panasuri negre.
$aizeci de coristi mergeau in fruntea cortegiului. Coristii erau baieti, dar ei cintau cu voci femeiesti. Epitropii sinagogii negustorilor de pasari curer o duceau

de brat pe tusa Pesia. Dupa dinsii veneau membrii

hsociaviei functionarilor comerciali evrei, iar dupa
functionarii comerciali evrei mergeau avoca%i, doctori

in medicina si moase. De o parte a nisei Pesia erau

precupe %ele de gaini din Piata Veche, de cealalta parte
onoratele laptarese din Bugaiovka, infasurate in saluri

portocalii. Ele tropaiau ca jandarmii la parada intro zi de sarbatoare. Soldurile for grase aveau mirosul
marii si miros de lapte. $i in urma de tot se impleticeau functionarii lui Ruvim Tartakovski. Erau o suta
de oameni, sau doua sute, sau o mie. Purtau surtucnri

negre cu revere de matase si cizme noi, care guitau

ca purceii in sac.

$i, iata, am sa vorbesc asa cum a vorbit Domnul

Dumnezeu pe muntele Sinai din tufisul in flacari. Viriti-va in urechi cuvintele mele. Tot ceea ce am vazut, cu ochii mei am vazut, sezind aici, pe zidul cimitirului numarul doi, linga pelticul Moiseika si $imson
de la intreprinderea de pompe funebre. $i asta am va-

www.dacoromanica.ro

195

zut-o eu, Arie-Leib, ovrei mindru, trIind pe linga raposati.

Carul mortuar a ajuns la sinagoga cimitirului. Sicriul a fost pus pe una din trepte. Tusa Pesia tremura

ca o p'asariei. Cantorul s-a dat jos din tra'suri si a

inceput serviciul divin. Cei saizecr de coristi ii tineau
isonul. Si in momentul acela automobilul rosu s-a napustit de dupl o cotituri. El cinta Rizi, paiaca i apoi
se opri. Oamenii faceau ca niste cadavre. TIceau copath', coristii, cersetorii. Patru oameni iesirg de sub
capota rosie Si duseri cu pasi eacuti pinl la carul mor-

war o coroana extraordinary de trandafiri. Iar cind

serviciul divin lui sfirsit, cei patru oameni isi strecurail sub sicriu umerii for de otel, si dupI aceea, cu

ochii aprinsi si cu piepturile inainte, pornira impreuni

cu membrii asociaper functionarilor comerciali evrei.
In fruntea for mergea Benia Krik, pe care nimeni
inca nu-1 numea pe atunci Regele. Primul se apropie
de mormint el, se urea pe movira si intinse mina.

Ce vrei sa faci dumneata, tinere ? sari la el

Kofman de la intreprinderea de pompe funebre.

Vreau sa pronunt un discurs, raspunse Benia Krik.

Si el a pronuntat un discurs. L-au auzit toti care

voiau s1-1 auda. L-am auzit si eu, Arie-Leib, 1-a auzit

si pelticul Moiseika, fiindei el sedea araturi de mine

pe zid.
Domnilor $i doamnelor, a spus Benia Krik, dom-

nilor si doamnelor, a zis el, si soarele s-a suit deasupra capului s'au ca o sentinelI cu pusca pe umar. Ati
venit sa-i dati ultimul salut unti muncitor cinstit care
a pierit pentru nimica toata. Yn numele meu si in numele tuturor celor care nu se afli de fatl, va multumesc. Domnilor gi doamnelor ! Ce a vkut la viata

lui dragul nostru Iosif ? A vIzut gi el vreo clod

196

www.dacoromanica.ro

fleacuri. Cu ce se ocupa el ? Numara banii altuia.

Pentru ce a pierit ? Pentru toata clasa muncitoare.
Exista oameni care au si fost sortiti sa moara si exista
oameni care nici n-au inceput s5 tralasca. Si iata ca
glontul care zbura spre pieptul osindit it str5punge pe

Iosif, care n-a apucat sa vada la viata lui nimic alt-

ceva decit vreo doui fleacuri. Exista oameni care 5tiu

sa bea votea, si exista oameni care nu stiu sa bea

votc5, dar care totusi o beau. Si iata ca cei dintii
dobindesc plIcere la necaz si la bucurii, iar ceilalti
sufer5 pentru toti cet care beau votc5 rara ssa stie s-o
bea. De aceea, dommlor si doamnelor, dupa ce ne vom

inchina pentru sarmanul nostru Iosif, va rog sl conduceti la groapa pe necunoscutul, dar acum r5posatul
Saveli Butis...

$i pronuntind acest discurs, Benia cobori de pe movi15. Taceau ()amen'', copacii 4i cersetorii cimitirului.

Doi gropari au dus un stem nevopsit spre o groap5.

vecina. Bilbiindu-se, cantorul sfirsi rugIciunea. Benia
arunci prima lopat5 de Orilla si.trecu la Savka. Si
dupI el pornir5 ca oile toti avocatti si toate cucoanele
cu brose in piept. El 1-a stilt pe cantor sa cinte si la
mormintul lui Savka un serviciu divin intreg si

toti cei saizeci de coristi ii tinur5 cantorului isonul.

Nici in vis n-a visat Savka asa inmormintare, v5.' tog
s5 credeti cuvintul de mosneag b5trin al lui Arie-Leib.

Se spune ca in ziva aia un jidan si junt5tate" a

hot5rit sa inchicla dosarul. N-am fost de fati. Dar ca
nici cantorul, nici corul, nici intreprinderea de pompe
funebre n-au cerut nici un ban pentru inmormintare,
am Vazut cu ochii lui Arie-Leib. Arie-Leib, asa ma
cheamg pe mine. Si altceva n-am putut s5 vad, fiindca
oamenii, dindu-se tiptil in 15turi de linga mormintul
lui Savka, s-au pornit sa fug care incotro, ca de foc.
Zburau in trasuri, in carute si. Cu picioarele. Si numai

www.dacoromanica.ro

197

cei patru care au venit.cu automobilul rosu, tot cu el

au si plecat. Cutia murtcala si-a cintat marsul, marina
s-a cutremurat st a displrut.
Regele ! a spus uitindu-se dupl ea pelticul Moiseika, cel care-mi is mie cele mai bune locuri de pe zid.

Acuma stiti tot. $tici cine a pronun%at cel dintii

vorba regele". Asta a fost Moiseika. Stiti de ce nu
I-a numit la fel nici pe Graci chiorul, nici pe turbatul
Kolka. $ti %i tot. Dar ce folds, dac5. si acuma aveti
ochelari pe nas si toarna in suflet ?...

www.dacoromanica.ro

UN TATA

Froim Graci fusese si el cindva insurat. Dar asta

se intimplase demult, trecusera de atunci douazeci
de ani. In vremea aceea nevasta ii nascuse lui Froim
o fiica si murise din nastere. Fetita capata numele de
Basia. Bunica ei dupa mama locuia la Tulcin. Batrina nu-si iubea ginerele. Iata ce zicea ea despre el :
Froim este caraus de meserie si are cai murgi, dar
sufletul lui Froim e mai negru decit murgii lui...
Neiubindu-si ginerele, batrina luase fetita nou-nascued' la sine. A trait douazeci de ani impreuna cu fetita,

apoi a murit. Atunci Basika s-a intors la tats -sau.

Lucrurile s-au petrecut astfel.
Nliercuri, in ziva de cinci, Froim Graci transporta
gnu din hambarele societatii Dreyfus, in port, pe vaporul Caledonia". Spre sears 4i-a sfirsit lucrul si

s-a dus acasa. Cotind din strada Prohorovskaia, se

intilni cu fierarul Ivan Piatirubel.
Hai sa traiesti, Graci, spuse Ivan Piatirubel ;
nu stiu ce muiere umbra sa intre la tine-n casa...
Graci trecti mai departe si zari in curtea lui o
huiduma de femeie. Avea niste solduri uriase si
obraji caramizii.
Tataie, zise femeia cu 0 voce asurzitoare de

bas, a intrat dracul in mine de plictiseala. A trecut

ziva de cind te-astept... Ana ca bunica a murit la
Tulcin.

www.dacoromanica.ro

199

Grad statea pe camion si se uita cu ochii cit cepele la fie-sa.

Nu to invirti pe linga cai, striga el disperat,
is -I pe mijlocas de capa.stru, ce, vrei sa-mi darimi
caii ? !...

Stind in camion, Graci facea vint cu biciul. Basika it apuca pe mijlocas de capastru si duse caii
la grajd. Ii deshama, apoi se duse sa trebaluiasca
pe la bucatarie. Agata pe fringhie obielele lui taicasau, freca cu nisip ceainicul afumat si puse mincarea la incalzit intr-o oala de tuci.
Ce murdarie grozava e la matale, tataie ! zise
ea. si azvirli pe fereastra niste cojoace mirosind acru,
pe care le gasise pe jos. Dar curat eu murclaria asta,
mugi ea si-i dete lui tats -sau sa. manince.
Batrinul bau votca din ceainicul sm'altuit si minca
jumarile

ce

aveau

mireasma

copilariei

fericite.

Apoi lua biciul si iesi pe poarta afari. Dupa

el veni si Basika. Se incaltase cu botine barbatesti,
isi luase o rochie portocalie, isi pusese si palaria plina
de pasan, si astfel impodobita se aseza pe banca.

Seara umbla clatinindu-se pe dinaintea bancii de

lemn, ochiul sclipitor al asfintitului cadea in mare
dincolo de Peresip, iar cerul era rosu ca o cifra rosie
din calendar. Tot comerwl se potolise pe Dalnitkaia,
iar pungasii trecusera pe o ulicioara infundata spre
stabilimentul lui Ioska Samuelsohn. Trecusera in birje
lacuite, imbracaIi de gala ca pasarile colibri, in costume viu colorate. Ochii le erau holbati, un picior se
sprijinea neglijent pe scara trasurii, Si in mina de otel
intinsa Tineau cite un buchet infasurat in foita de ti-

gara. Trasurile for lacuite inaintau la pas, in fiecare din ele sedea cite un singur ins cu buchetul in
mina, iar birjarii, infipti pe caprele for inalte, erau
ornati cu panglici ca niste cavaleri de onoare la
nunta. Evreice batrine urmareau alene scurgerea obis200

www.dacoromanica.ro

nuita a acestei procesiuni, caci evreicele b5.trine erau

indiferente fa %a de tot ce se intimpla, $i numai balevii bacanilor $i ai constructorilor navali ii pizmuiau
pe regii Moldovancai.
Solomoncik Kaplun, fiul unui bacan, 4i Monia Ar-

tileristul, fiu de contrabandist, erau dintre cei care

se straduiau sa nu is in seama stralucirea norocului
strain. Trecura amindoi pe linga acest noroc strain,
leganindu-se ca fetele care au cunoscut iubirea, apoi
schimbara $oapte intre ei $i incepura sa dea din miini,

aratind cum ar imbravip-o pe Basika, dad dinsa ar

dori a$a ceva. Si iata ca Basika dori numaidecit acest

lucru, fiindca nu era decit o biatl fati din Tulcin,

adica dintr-un tirgu$or care nu vedea mai departe
de lungul nasului, insi era plin de amor propriu.
Fata avea catre nouazeci de chile greutate $i toata
viava $i-o petrecuse laolalta cu vlastarele rautacioase

ale misi;ilor din Podolia, cu colportorii de earn $1

cu muncitorii forestieri, a$a ca nu vazuse niciodatI
oameni de felul lui Solomoncik Kaplun. De aceea,
vazindu-1, ea incepu sa bata paminnd cu picioarele-i
groase, inculcate in botine barbate$ti, apoi vorbi cu
taica-sau.

Tataie, zise ea cu glas de tunet, uite-te la dom-

ni$orul asta : are ni$te picioru$e de papu$ica, eu a$

strivi ni$te picioru$e ca astea...

Ahi ; domnu Graci, zise atunci in $oapt5 un

evreu 135.trin pe care-1 chema Golubcik si care $edea all-

turi, vad ca odrasla dumitale se trage la p5scut...

Ce imi lipsea mie acum ! raspunse Froim, care
se juca nivel cu biciul, apoi intra in casa ca sa se culce

$i adormi lini$tit, fiindcl nu luase in seama vorbele

b5trinului. Nu 1-a crezut pe bItrin si nu avea dreptate sa nu-1 creada. Dreptate avea Golubcik. Acest
Golubcik care se indeletnicea cu pe;itul pe strada
noastra, noaptea citea rugaciuni la capatiiul mor;ilor

www.dacoromanica.ro

201

bogati vi stia despre viata tot ce se poate ;ti despre

ea. Froim Graci n-avea dreptate. Golubcik avea
dreptate.
$i bineinteles chiar din ziva aceea Basika incepu sI-si

petreac5 toate serile la poara. $edea pe band Si ivi

cosea zestrea. Femeile insrcinate se asezau lingI ea f
baloturi intregi de pind lunecau de pe puternicii ei
genunchi cr5ciii ; muierile gravide se pirguiau din to
miri ce, asa cum se rumenevte ugerul vacii la rasune
cu laptele trandafiriu de prim5varl, iar in vremea asta
bIrbatii for veneau de la lucru unul dup5 altul. B5rbatii acestor sotii arkoase isi storceau la robinet b5rbile ciltoase $i flceau apoi loc babelor cocosate. Babele
scaldau in albii prunci gravi, ii loveau uvurel peste
buctle sclipitoare, invelindu-i dup5 aceea in fustele
for ponosite. $i iatl cum Basika cea din Tulcin a v5zut aici viata darnicei noastre mume
mahalaua

o via ticsitI de copii de till, de

zdrente puse la uscat si de nopti de nunt5, o viata
plin5 de sic suburban vi de neobosita energie solditeasel. Fata clod vi pentru sine o viatl ca asta, dar
Moldovanca

af15 totodat5 ca fiica lui Graci chiorul nu poate miza

pe .o particll vrednid de ea. Din clipa aceea nu i-a

mat spas lui tatd-sau tats.
Hot roscovan, ii striga dinsa in fiecare sears,
ha? la cin5, hot roscovan...

$i asta a durat pini cind Basika si-a cusut case clm5.si de noapte si vase perechi de chiloti cu tiv de
dante15. Ispr5vind tivirea horbotei, ea plinse cu un

glas sutiire care nu sernIna cu glasul ei, si-i spuse

printre lacrimi neinduplecatului Graci :
Fiecare fatN, zise ea, are un interes in viatI, Si
numai eu tralesc ca un paznic de noapte la magazie

strains. Sau a dumneata ceva pentru mine, tataie,

sau imi pun caplt zilelor..:
202

www.dacoromanica.ro

Graci isi ascult1 fiica pins la sfirsit, apoi iii pose

o jachetS de doc si se duse a doua zi in vizitS la ()Icanul Kaplun din Piata Privoznaia.
Deasupra pravaliei lui Kaplun stralicea o firms au-

rita. Era prima prSvSlie din Piata Privoznaia. InSuntru

mirosea a numeroase m511 Si a vieti minunate, de care

habar n-avem noi. Un balat uda cu apa dintr-o stropitoare adincul rIcoros al prSvSliei si cinta un cintec
care se cuvenea sI fie cintat numai de oamenii mai in
virst5. Fiul patronului, Solomoncik, seitea la tejghea ;
pe tejgheaua aceea se aflau mSsline aduse din Grecia,
ulei de Marsilia, cafea boabe, vin de Malaga din Lisabona, sardele ale firmei Philippe et Canot" si piper de
Cayenne. Kaplun sedea numai in vests, la soare, intr-o sSlitS de stichi si minca pepene, up pepene rosu
cu simburi negri, cu simburi oblici ca ochii chinezoaicelor sirete. Burta lui Kaplun zScea pe mass, la
soare, si soarele nu era in stare sS-i facI burtii nimic.
Dar dupS aceea, bScanul H zSri pe Graci in jacheta
lui de doc $i pIli.
Bun ziva, domnu Graci, zise el si se depIrtS
de mass. Golubcik m-a anuntat ca ai sa vii yi ti-ain
pregStit juma' de chil de ceai ceva extra...
$i ii vorbi de sortul cel nou de ceai adus la Odesa
de vapoare olandeze. Graci 11 asculti rSbdItor, ins

in cele din urm5 it intrerupse, fiindci era un om

simplu, faca ascunzisuri.

Eu sint tin om simplu, faca ascunzisuri, spuse

Froim, stau pe linga caii mei si ma ocup cu treburile
mele. 1i dau Basikal ruflrie noun si
i
gologani
vechi, si mai sint pe ling Basika Si eu, cui nu-i place,
sS-1 arzi focul...

Pentru ce ss ne arza focul ? rIspunse repede

Kaplun

$i

minglie mina drSusului. La ce sint vorbele

astea, domnu Graci, ca dumneata esti 'un om care

po ;i da o mina' de ajutor altui om si, intre altele, pot!

www.dacoromanica.ro

203

$i sa jigne$ti un om, iar faptul ca nu e$ti rabinul din

Cracovia nu inseamn1 nimio, el nici su nu m-am dus
la cununie cu nepoata lui Moses Montefiore, dar... dar
madam Kaplun... exists $i madam Kaplun, o doamnI
granchoasl, la care nici Dumnezeu nu gie ce vrea ea...
Ba eu $tiu, it intrerupse Graci pe bkan, eu $tiu
ca Solomoncik (3 vrea pe Basika, insi madam Kaplun
nu m5, vrea pe mine...
Da, eu nu te vreau pe dumneata ! strigI atunci
madam K.aplun, care ascultase la u$I 1 $i dupl aceea
ie$i in silica de sticlI, minioasl, cu pieptul agitat. Nu
te vreau, Graci, a$a cum omul nu -$i vrea moartea. Nu
te vreau, a$a cum mireasa nu doreste si aibl bube in

cap. Nu uita a rIposatul nostru bunic a fost bkan,

i trebuie sa ne cinem de bransa noastrI...

Tine;i-vI de bransa voastrI, ii rIspunse Graci

mtnioasei madam Kaplun $i pled acasI.
Acolo 11 a$tepta Basika, imbrkatl cu o rochic portocalie, dar batrinul, farce s1 se mai uite la ea, 1$i
a$ternu un cojoc sub canta, se culcl -$i dorrni pinl
dnd mina voinid a Basilai il azvirli dinore roti.

Hoc roscovan, zise fata in $oapti, ca $i aim

nu ea ar fi $optit, de ce trebuie sa suport manierele
dumitale de druka$, $1 de ce taci ca un bu$tean, hoc
roscovan ce e$ti ?

Basika, rosti Graci, Solomoncik te vrea, dar madam Kaplun nu ma" vrea pe mine... Ei calla un bkan.
Si a$ezinduli cojocul, bkrinul se b'agi din nou sub

druci, iar Basika dispku din curte...

Toate acestea se petrecuseri tntr -o simbkl, zi de
skbNtoare. Ochiul de purpurI al asfincitului, cotro-

ba'ind pe Omint, dadu pe inserate de Graci, care sforlia sub caruca sa. Impetuoasa razi se infipse cu un
repro$ de Iiipaie in cel adormit $i it conduse pe strada

Dalnickaia, plinl de pulbere $i stralucire ca un lan

de secara verde in vent. ratarii mergeau in sus pe Dal204

www.dacoromanica.ro

nitkaia, tgtarii si turcii cu catirii lor. Se intorceau din

pelerinaj de la Mecca, ducindu-se acasg la ei in stepele Orenburgului si in Transcaucazia. Vaporul ii adusese la Odesa si din port toti se duceau acum la hanul Liubkgi

$neivais, poreclitg Liubka Cazacul.

Halatele vgrgate si Iepene atirnau pe trupurile tgtasilor, inundind caldarimul cu sudoarea de bronz a dewrtului. Prosoape albe stgteau infgsurate in jurul
fesurilor, argtind cg acesti oameni se inchinasera ose-

mintelor profetului. Pelerinii ajunserg ping la colt,

apoi cotirg inspre hanul Liubkgi, dar nu puturg sa*
rgzbatg acolo, fiindci la poartg se imbulzise o grimadi

de oameni. Cu o geantg atirnindu-i pe sold, Liubka

Sneivais batea pe un ;gran beat, imbrincindu-1 spre
caldarim. Il bltea cu pumnul strins in obraz, ca si
cum ar fi lovit intr-o dairea, iar cu mina cealaltg 11
Linea pe ;gran ca sg nu se prgvale. $uvite de singe
i se prelingeau omului dintre dinti si de sub ureche i
el se uita la Liubka ingindurat, ca la o strains, apoi
se prgbusi pe pietre si adormi. Atunci Liubka it izbi
cu piciorul $i se intoarse in prgvglia ei. Portarul ei,
Evzel, inchise poarta si-i fa'cu semn cu mina lui Froim

Graci, care tocmai trecea pe acolo...

Salutare, Graci, spuse el ; claci vrei sg afli cite

ceva despre viati, vino la not in curte, ai sa ai de

ce ride...

$i portarul i1 conduse pe Graci ping Rugg zidul

unde sedeau pelerinii care sosiseri in ajun. Un turc
batrin, cu turban verde, un turc bgtrin, verde si usor
ca o frunzg, stItea culcat in iarbg. Il acoperea sudoarea cu broboane de mgrggritar, si el respira din greu,
miscindu-si intr-una ochii.
Uite, zise Evzel si igi indreptg medalia agitatg

de vestonul ros, iacg una din dramele vietii, ca in

opera Boala tarceasca. Mosneagul Lira pe sfirsite, dar

nu-i poti chema nici un doctor, fiindcg cel care moare
205

www.dacoromanica.ro

pe drum de la Mohamed acasa, la ei se chearna ca e al

dintii fericit si bogat... Halvas ! tl striga Evzel pe mu-

ribund si se porni pe ris, uite, ti-a venit doctorul sa

to cauti Ia el...
Turcul se uita la portar cu o -spaima copilareasca
si cu ura, apoi se intoarse aiurea. Atunci, multumit
de sine, Evzel it duse pe Graci in partea opusa

curtii,

la pivnita cu vinuri. In pivnita se si aprinseseil ram-

pile si cinta muzica. Evrei batrini cu barbi uriase

cmtau cintece romanesti si ovreiesti. La una din mess,
Mendel Krik bea yin dintr-un pahar verde 4i povestea
I3enia, cel mare,
cum 1 -au ciomagit proprii lui fii

si Liovka, mezinul. Batrinul isi racnea cu glas ragusit

si inspaimintator povestea, isi arata dintii sfarimati
si ingaduia sa i se pipaie ranile de pe butt.. Niste
ceausi din Volinia, cu chipuri de faianta, stateau la spa,
tele lui Mendel Krik si -i ascultau inmarmurici fanfa-

ronada. Ei se mirau de ceea ce le era dat sa auda, si

tocmai pentru asta ii clispretuia Graci.
Laudaros batrin ! bombani el referindu-se la

Mendel, si isi comana via.

Dupa aceea, Froim o chema pe Liubka Cazacul,
patroana. Ea statea ling. usa, bind votca din picioare
si vorbind mascari.
Zi-i ! ii striga ea lui Froim si de turbare se uiti
sasiu.

Madam Liubka, ii raspunse Froim si o aseza

linga el, dumneata esti femeie desteapta, si am venit
la matale ca la o mama. Toata nadeidea mi-i Ia dumneata, madam Liubka, intii la Dumnezeu, apoi la
matale.
Zi-i !

tips Liubka si trase o fuga prin toata

pivnita, apoi se intoarse la locul ei.

Si Graci zise :
In colonii, spuse el, nemtii scot recolta mare de
griu, iar la Constantinopol bacania merge jumatate
206

www.dacoromanica.ro

pe gratis. Pudul de masline se cumpara la Constantinopol cu trei ruble, si aicea ele se vind cu treizeci de
copeici funtul... A inceput sa le mearga 'bine bacanilor,

madam Liubka, bacanii umbla foarte grasi ; $i data

s-ar apropia de ei mai delicat, omul ar putea sa ajunga
fericit... Numai ca eu am ramas de unul singur in activitatea mea, raposatul Liova Bik a murit, n-am aju,
tor de nicaieri, si uite-ma singur, cum e singur Dumnezeu in cer...
Benia Krik, zise atunci Liubka. Ce cusur gasesti la Benia Krik ?
Benia Krik ? repeta Graci, cuprins de uimire.
Mi se pare ca-i burlac ?
E burlac, zise Liubka, imbrobodeste-1 cu Basika,
bani, scoate-1 in lume...

Benia Krik, repeta batrinul ca un ecou, ca un

ecou departat ; uite, nu m-am gindit la el...

Se scula, mormaind ceva si sughitind. Liubka alerga

inainte si Froim merse dupa ea impleticit. Iesira in

curte $i urcara la catul intii. Acolo, la catul intii, ln-

cuiau femeile pe care Liubka le Linea pentru musterii.

Logodnicul nostru e la Katiusa, ii spuse Liubka
lui Graci ; asteapta-ma pe sala ! si se duse in ultima
odaie, unde Benia se culcase cu femeia ce se numea
Katiusa

Destul ti-au curs balele, ii spuse tinarului patroana ; mai intii sa to oplosesti pe linga vreo treaba,
serioasa, Bencik, si pe urma lass sa-ti curga si balele...
Te mita Froim Graci. T i cauta om la lucru si nu si-1
poate gasi...

$i ea ii povesti tot ce stia despre Basika

treburile lui Graci cel chior.

si

despre

Sa ma mai gindesc, ii raspunse Benia, acoperind

cu cearsaful picioarele goale ale Katiusei ; vreau sa
ma gindesc, batrinul n-are decit sa astepte.
15 - Armata de cavalerie

www.dacoromanica.ro

207

Asteapta-1, u spuse Liubka lui Froim& care ramasese pe sari ; asteapti-1 sa se gindeasca..;
Patroana iL dete un scaun, $i Froim se cufundi

intr-o asteptare nemasurata. El astepta rabdator, ca

taranul la cancelarie. Dincolo de perete Katiusa ge:

mea inecindu-se de ris. Bitrinul atipi vreo doua ceasuri

on poate $i mai mule. Seara devenise demult noapte,
cerul se inegrise $i Calle lui lactee se umpluserg de aur,
stralucire si racoare. Pivni ;a Liubkai se inchisese, be-

tivanii zaceau grin curte ca nige mobile sparse, iar

batrinul hoge cu turban verde murise inainte de miezul noptii. Apoi veni muzica de pe mare, cornul $i
trompetele de pe vapoarele englezestt ; muzica veni
$i se stinse, numai Katiusa, chibzutta- Katiusa tor iii
mai atita pentru Benia Krik coloratul ei rai rusesc,
raiul ei rumen. Ea suspina dincolo de perete $i se
ineca de ris ; bitrinul Froim sezu nemiscat la usa ei

astepta ping, la unu noaptea ; dupa aceea batu in usa.

Omule, spuse el, nu cumva ip ba0 joc de mine ?
Abia atunci Benia deschise in sfirsitr- usa camerei
Katiusei.
Domnu Grad; zise el jenav $i radios, acoperindu-se cu cearsaful, wind sintem tineri, socotim ca fe=
si

meile shit- a marfa, dm, ele nu-s debt paie; care iau
toc de la nimica toata...
Si imbracindu-se, el aranj1 asternutul Katiusei-, ii
umfla pernele $i iesi cu batrinul in strada. Plimbindu-se, ei aiunsera la_ cimairul rusesc, iar acolo, Ruga
cimitir, interesele lui Benia Krik $i ale strimbului
Graci, ale acestui tilhar batrin, se impreunara. Ei se
aduca viitorului ei sot o zestre
de trei mii de ruble, dot cai pur singe $i un colier de
perle. Se mai intelesera $i asup-ra faptului ca bacanul
Kaplun si% fie obligati sa--i plateasca lui Benia, mirele
intelesera ca Basika

Basikai, sums, de doua mii de ruble: Kaplun

din-

Piata Privoznaia se ricuse vino\ at de a fi jignit rain20{6

www.dacoromanica.ro

dria unei familii, el se imbogAise de pe urma maslinelor constantinopolitane si n-a crupt prima iubire a
Basikai, asa ca Benia Krik a hotarit sa is asupra sa
incasarea celor doua mii de ruble de la Kaplun.
Am sa iau asta asupra mea, taticule, ii spuse el
viitorului sau socru ; sa ne ajute Dumnezeu $i o sa i
pedepsim pe toti bacanii...

Lucrurile acestea au fost rostite in zori, dupa ce

noaptea trecuse, si de aici incolo incepe alta poveste,

povestea prabusirii casei Kaplunilor, -a pieirii ei treptate, a unor incendii si impuscaturt in noapte. $i toate
astea
soarta trufawlui Kaplun $i destinul fecioarei
Basika

s-au hotarit in noaptea in care tatal ei

$i

logodnicul ei subit s-au plimbat in lungul cimitirului

rusesc. Flacaii trageau fetele dupa ei peste garduri si
se auzeau sarutari pe pietrele furierare.

15*

www.dacoromanica.ro

LIUBKA CAZACUL

In mahalaua Moldovanca, la coltul strazilor Daln4kaia si Balkovskaia, troneaza casa Liubkai $neivais.
Casa ei cuprinde o pivnita de vinuri, un han, o pravalie
cu ovaz pentru cai si o hulubarie cu o suta de perechi de
porumbei de Kriukov si Nikolaev. Prava liile acestea,

ca si sectorul numarul patruzeci si sase din carierele

de piatra ale Odesei, ii apartin Liubkai $neivais, poreclita Liubka Cazacul, si numai hulubaria constitute
proprietatea portarului Evzel, ostas lasat la vatra cu
o medalie. In fiecare duminica, Evzel -se duce pe
strada Ohotni ;kaia si vinde porumbei functionarilor
din oral sau baietilor din vecini. Afars de portar, in.
curtea Liubkai mai locuieste si Pesia-Mindl, bucatareasa si codoasa, precum si administratorul Tudecikis,

un evreu rnicut, care semana la statura si barbl cu

rabinul nostru din Moldovanca, Ben Zharia. Stitt
multe istorioare despre Tudecikis. India din ele pow
vesteste cum s-a bagat Tudecikis administrator la
curtea Liubkai cea poreclita Cazacul.
Acum vreo zece ani el i-a mijlocit unui mosier cumpararea unei batoze trase de cai, jar seara 1-a dus pe
mosier la Liubka, pentru a bea aldamasul. Cumpara-

torul purta mustata in furculita, tar in picioare avea

cizme de lac. Pesia-Mindl i-a dat la cina peste evreiesc

umplut, si dupa aceea o domnisoara foarte draguta;

numita Nastia. Mosierul isi petrecu noaptea acolo, tar
210

www.dacoromanica.ro

dimineata Evzel 1-a trezit pe Tudecikis, care adormise

strins covrig in pragul od5.ii Liubkli.

. Uite, a spus Evzel, to -ai 15udat asearl a mosierul si -a cumparat prin dumneata o batoz5, asa d ia
cunostmta precum c5 dup5; ce a petrecut o noapte aici,
si-a luat t51p5sita cu noaptea-n cap, ca un pungas de

rind. Acu, scoate doua ruble pentru gustare si patru

ruble pentru folosirea domnisoarei. Se vede ea esti
trecut prin ciur si prin dirmon, mosule.
Dar Tudecikis nu i-a dat banii. Evzel 1-a impins
in odaia Liublai si 1-a incuiat acolo.
Uite, i-a spus portarul, ai sl stai aici, si cind
o veni Liubka de la carier5, cu ajutorul lui Dumnezeu
are s5 scoata matele din tine. Amin.
Ocnasule ! ii stria Tudecikis soldatului si incepu s5 cerceteze indperea noul in care se afla. Habar n-ai de nimic, ocnas ce esti, afar de porumbeii
tai, dar eu mai cred si in Dumnezeu, care o sa ma
scoat5 de-aici, cum i-a scos pe toti evreii, mai intii din

Egipt, dup5 aceea si din pustiu...

Micul misit mai voia s5.-i spuie multe lui Evzel,
dar soldatul lua cheia cu el si plec5 bocanind din
cizme. Atunci Tudecikis s-a intors si a vizut-o la fereastr5 pe codoasa Pesia-Mindl, care citea cartea Minunile fi inima lui Baal-Schenz. Ea citea aceast5 carte
hasidid cu marginile aurite si balansa cu piciorul un
leagan de stejar. in leaganul acela era culcat fiul Liubk5i, David, care plingea.
V5d ce bune rinduieli sint in Sahalinul 5sta, ii
spuse Tudecikis Pesiei-Mindl ; uite, sta. culcat copilul

si se sfisie budtele de plins, d to doare inima si prtvesti, si dumneata, femeie gras5, sezt ca pietroiul in
p5dure si nu poti s5-i dai un biberon...

D5-i dumneata biberonul, dspunse Pesia-Mindl

f5rI s5 lase cartea ; numai dad o s5 ia de la dumneata, mincinos b5trin, biberonul 51a, ca baiatul e
www.dacoromanica.ro

211

mare acuma ca. un ucrainean $i nu vrea deck laptele

mamichii,
mamica topaie prin carierele dumneaei,
bea ceai cu ovreii la ceainaria Ursul"-, cumpsarl contrabands pe chei si se gincleste la fiu-su- taman cit la
zapada de antart,....
Da, zise atunci mai mutt pentru sine micul misit,
esti in miinile faraonului, Tudecikis I -si se indrepta

catre zidul de rasarit, Ii bolborosi toati rugaciunea

de ditnineata cu diferite adaugiri si dupi aceea Jul in

brace pruncul care plingea- Davidka it privi cu nedumerire $i dadu din piciorusele trandafirii, acoperite
de sudoare infaotila, iar batrinul prinse a umbla prin
odaie $i, leganindu-se ea. un rabin la rugiciune, incepu
sa elute ceva ce nu. se mai ispravea.
A-a-a, cinta e1Ja. toti copiii cite o tiffs, $i lui
Davidka al nostru o chifla, zi 6 noapte nani ca sa

faca A-a-a, la toti copiii numai pumni...

Tudecikis ii. art fiului Liubkai pumnisorul sau cu
par sur, apoi se porni sa repete aceleasi tifle si chifle,
pins cind baiatul adormi, iar soarele se urea pins la
jumatatea cerului stralucitor. Soarele se urea pina
la jumatate si tresari ca o muses istovita de zaduf.
Trani primitivi din Nerubaisk Si Tatarka, tragind
la hanul Liubkai, se virira sub carutele for 4i clzurI
intr-un sonin primitiv $i cotropitor, iar o calfl beati
iesi pe poartl 4i aruncindu-$i cit colo rindeaua si frerastrauI, se ptabusi la parnint, si prabusindu-se incepu

sa sforaie in mijlocul lumii, impresurat de mute de

our si de fulgerele albastre de iulie. in preajma lui,
la umbra, se asezasera niste cofonisti nemti cu obrajii
zbirciti, care ii adusesera Liubkai vin de la granita
basarabeana. Fumau lulele si fumul ciubucelor curbate
prinse a se incurca in firele argintii ale barbilor nerase

de pe fetele for batrinicioase. Soarele atirna din eer

ca limba trandafirie a unui ciine insetat, marea uriasi
se rostogalea in departare spre Peresip, iar catargele
212

www.dacoromanica.ro

corabiilor venite de cine tie unde se leganau pe apa

de smaragd a golfului Odesei. Ziva ce .sedea intr-o
luntre impodobita se apropia plutind de sears, si in
intimpinarea serii, abia la ceasul cinci, se intoarse 4i

Liubka din ora. Ea veni ellare pe un calut sur cu

burta mare si cu coama despletita. Un flacau cu pimare gross' ci cu edmaA de stamba u deschise poarta,

Evzel tinu calul de capastru, gi atunci striga Si Tudecikis din carcera lui :
Respectele mele, madam Sneivais, $i buns ziva.

Uttati-va, ati plecat pe trei ani cu treburile dumneavoastra si m-ati lasat pe mina unui copil flamind...
Zit, Toapa ! ii rispunse Liubka batrinului i
cobori din $a. Care faci gura la fereastra mea ?

Asta-i Tudecikis, un batrin trecut prin ciur

gi

prin dirmon ! raspunse stapine-sei soldatul medaliat 5i

prime a-1 istorisi toata povestea -at mosierul, insa nu
apuca s-o spuna pins la capat, iindca, intrerupindu-1,
misitul schelalai deodata din rasputeri.
Asa tupeu! tips Tudecikis 5i-5i zvirli jos tichia.
Asa tupeu, sa la$i. la un strain copilul i sa dispari
timp de trei ani... Veniti sa-i dati

Uite ca vin la tine, afaceristule ! bombani

si alerga in sus pe scars ; apoi intra in casa

Liubka
si-si

scoase sinul din bluza prafuita.

Baietelul se trase spre ea, ii muKa sfircul monstruos,

dar nu obtinu lapte. Pe fruntea mamei se umfla o

vita, si Tudecikis ii spuse, scuturinduii tichia :
Toate vreti sa le luati dumneavoastra, sinteti
lacoma, madam Liubka ; toata lumea o insfacati, cum
inO'aca copiii fata de masa cu firimituri ; vreti primul
griu Si primii struguri ; vreti sa coaceti plini albe la ar$ita soarelui, Si micul dumneavoastra copilas, asa copilas mic ca o steluta, trebuie sa se chinuie din lipsa de
I apte...

www.dacoromanica.ro

213

Care lapte ! Tipa femeia 4i si stoarse sinul. Care

lapte, cind azi a sosit in rada Plutarh" $i am facut

cinci,prezece verste pe arnica ?... $i dumneata, ovrei

batrin ce esti, te-ai intins la cintece. Mai bine cla-mi

cele case ruble...

Dar Tudecikis nu-i dete banii nici acum. El isi

sufleca o mineca, isi dezgoli mina si-i viri Liublai
in gura un cot slab $i murdar.
/ndoapa-te, puscariaso ! zise el Si scuipa intr-un colt.
Liubka cinu in gura cotul strain, apoi it scoase, si
incuind usa cu cheia, iesi in curte. Acolo o $i astepta
mister Trouttyburn, care parea un stilp de carne ro-

cata. Mister Trouttyburn era mecanicul-sef de pe

Plutarh". Venise la Liubka cu alti doi matelo %i. Unul

din ei era englez, celalalt malaez. Tustrei bagara in

curte marfa de contrabands adusa din Port-Said. Lada
for era grea, asa ca o scapara jos, si din lads cazura
pe pamint /igari de foi, incurcate in matase japoneza.
0 mul ;ime de fete alergara spre lads, $i incepura sa:si
faca loc, cu galagie si ezitari, chiar doua tiganci venite
de aiurea.
Mara, haimanalelor ! striga Liubka la ele si isi

duse marinarii la umbra unui salcim. Acolo se asezara cu to%ii la o masa si Evzel ii servi cu vin, iar
mister Trouttyburn isi etala marfa. El scoase dintr-un
balot %igari de foi

$i

matasuri fine, cocaina $i pinze de

ferastrau, tutun in pachete din statul Virginia 4i yin

negru cumparat in insula Chios. Fiecare marfa iii
avea precul ei, fiecare cifra se stropea cu vin basarabean mirosind a soare $i a plc:quite. Amurgul alerga
prin curte. Amurgul alerga prin curte ca un val de
sears intr-un fluviu larg, $i malaezul beat atinse plin
de uimire cu degetul sinii Liubkai. Yi atinse into cu
un deget, apoi cu toate degetele pe rind.
214

www.dacoromanica.ro

Ochii lui delicaci $i galbeni se agatara deasupra me-

sei ca niste lampioane de hirtie pe o strada chinezeasca ; el cinta in surdina si cazu la pamint cind
Liubka il impinse et pumnul.
Ia to uita ce om invatat ! zise Liubka de el,
adresindu-i-se lui mister Trouttyburn ; din cauza malaezului astuia imi pierd ultimul lapte, si ovreiul ala
de colo m-a $i sfisiat din cauza laptelui astuia...

$i ea it arata pe Tudecikis, care-si spala ciorapii

la fereastra. Lampa mica din odaia lui Tudecikis fila,
ligheanul lui sfiriia plin de spuma, iar Tudecikis simtind ca e vorba de el, isi scoase capul pe fereastra sa
strige disperat.
La lupta, oameni buni ! striga el si dadu din
mlini.

Zit, toapa ! izbucni Liubka rizind.

Tine -%i

pliscul !

Femeia arunca in mosneag cu o piatra, dar nu-1

nimeri de prima data. Atunci insfaca o sticla goalI
in care fusese yin, dar mister Trouttyburn, mecaniculsef, ii lua sticla, tinti si nimeri direct in fereastra
deschisa.

Miss Liubka, zise mecanicul-sef sculindu-se si

adunind sub el picioarele in care coborise betia, multi
oameni demni yin dupa marfa la mine, miss Liubka,
dar n-o dau nimanui, nici lui mister Cooningson, nici
lui mister Batta, nici lui mister Kupcik, numai dumitale, deoarece conversa ;ia dumitale imi este agreabila,
miss Liubka...
$i consolidindu-se pe picioarele sale tremuratoare,
el isi lua pe dupa umeri matelocii, adica pe englez $i

pe malaez, si se porni sa danseze cu ei pe pamintul

rece al curcii. Oamenii de pe Plutarh" dansau in-

tro tacere ingindurata. 0 stea portocalie se rostogolise pina in marginea orizontului si se uita cu mi-

www.dacoromanica.ro

215

rare la ei. Apoi cei trei isi primira banii, se luara de

miini si iesira pe strada leganindu-se asa cum se lea-

gana un felinar atirnat pe o corabie. De pe strada

vedeau marea, apa neagra a goliclui Odesei, steguletele ca niste jucarii de pe catargele scufundate si
sulitele luminilor aprinse in largile genuni. Liubka
isi conduse oaspetii pins la primul colt, statu apoi
singura pe strada pustie, rizind de niste ginduri, si
se intoarse acasa. Buimac de somn, flacaul in carnasa
de stamba inchise poarta dupa dinsa, Evzel ii aduse
patroanei incasarile de peste zi, si ea se duse sa se
culce sus, in camera ei. Acolo moIaia Pesia-Mindl,
codoasa, iar Tudecikis legana cu piciorusele sale desculte leaganul de stejar.
Ne-ai stors de vlaga, Liubka, femeie nerusinata, zise el 4i lua copilul din leagan ; dar invata de
la mine, mama denaturata ce esti...

El lipi un pieptene mic de sinul Liubkai si-i ruse

feciorul in pat. Copilul dadu buzna spre maica-sa,
se intepa in dimii pieptenelui 4i incepu sa plinga.
Atunci batrinul ii vri in gura un biberon, insa
Davidka lepada si biberonul.
Ce farmece imi tot faci, diavol hatrin ? mormai Liubka adormind.

sa taci, mama denaturata ! ii raspunse Tudecikis. Taci si invata, dracul sa te ia.:.

Copilul se intepa din nou in pieptene, apoi lua

nehotarit biberonul in gura si incepu sa" suga.

Uite, zise Tudecikis si incepu sa rida, ti-am

intarcat copilul, invaTa de la mine, sa te is dracul...
Davidka statea culcat in leagan, sugea biberonul,
si din gura ii curgea saliva beatitudinii lui. Liubka
se trezi, deschise ochii, apoi ii inchise din nou. Ea isi
zari fiul, 4i luna care dadea buzna la geamul ei.
Luna sarea in norii negri, ca un vitel ratacit.
216

www.dacoromanica.ro

Ei, bine, zise atunci Liubka, Pesia-Mindl, deschide-i lui Tudecikis usa Si lass -1 sl vin miine si i

dau un funt de tutun american.

Iar a doua zi, Tudecikis veni s'i-si is un funt din
tutunul comandI specialI din statul Virginia. II ca

06, impreunl cu o litre de ceai pe deasupra. Si

sa'ptImina", cind m-am dus la Evzel sa

peste o

cumpa'r niste porumbei, 1-am va'zut pe noul adminis-

trator de la curtea Liubliaq. Era miniatural, ca ra-

binul nostru Ben Zharia. Administratorul cel nou era

Tudecikis.

El a stat in aceasti funcvie cincisprezece ani, $i in

tot acest timp am aflat hi eu despre el o multime de
n
Si, dacit am s'' fin in stare, am sI le povestesc pe toate in ordine, fimdcI sint niste istorioare
foarte interesante.

www.dacoromanica.ro

ALTE POVESTIRI

www.dacoromanica.ro

PACATUL LUI ISUS

Anna locuia pe ling camerele din fat 5, fiind slujInca, tar Serioga st5tea pe scara de serviciu, ca ajutor

de portar. Intre ei doi se intimplase o fapt rusi-

noas5. Anna it n5scuse lui Serioga

Serioga in duminica de
15sata secului doi gement. Apa curge, steaua str51uceste, Oranul se mime. Iac5 asa, odat5., s-a brodit
Arina iar5si gravic15, era in luna a sasea, ca lunile
astea muieresti se duc de-a dura. Serioga trebuia sa
piece militar, asa ca vedeti dumneavoastra, Si Anna
s-a apucat de i-a spus :

Ca s5 to astept, ma Serioga, nu vsd de ce.

Patru ani avem sa fim desp5rtiti, si-n patru ani,
cum-necum, nasc altt trei. Shiba la hotel, stii tu, tot
cu fustele- sumese. Care cum .trece,

domn, fie el

ovrei, fie cum o fi. Oi vent to inapoi din armat5.,

nu zic, dar si burta mea are sl se. osteneasc5 pin5

atunci, am s5 fiu femeie uzat5, mat ajung eu la tine ?

De fapt asa-t, zise Serioga dind din cap.

C5 de logodnici nu duc lips5 nici acu, m5car

si antreprenorul Trofimici, e el neam prost, ce s5-t
faci, si-apoi si aide Isai Abramicu mosul care -i staroste la biserica sfintul Nicolae, cam pirpiriu el, daf.
si de biirb5tia voastra tic5loas5 mi s-a acrit, uite,

abia ma mai tin, m-ati omorit de tot... Peste trei

luni, gata, fac copilul, it duc la orfelinat si m5 m5rit

cu dinsii.

www.dacoromanica.ro

221

Auzind, asta, Serioga si-a scos cureaua si a inceput

sa dea in Arina, si tot cata vitejeste spre pintec.
De burta, i-a zis muierea, nu to prea atinge, ca

umplutura-i a ta, nu-i a altuia...

A fost bataie in regula, cu lacrimile barbatului, cu
singele muierii, numai ca fara nici un rost. Atunci
muierea s-a infatisat lui Isus Hristos, de i-a grit :
Uite asa $i aka, doamne Isuse. Eu sint femeia
Arina de la hotelul Madrid si Luvru", al de-i pe
Tverskaia. ca slujba la hotel, tot cu fusta sumeasa.
Care cum vine, ala-i domn, fie ovrei, fie cine-o fi.
Si pe pamint umbla robul tau, ajutorul de portar
Serioga. Doi gemeni i-am rAscut acu un an de lasata
secului.
$i i-a spus Mintuitorului tot.

Da' daca Serioga n-ar mai pleca militar ? in-

treba Mintuitorul.
/I is comisarul de la sectie...
si capul Domnului cazu in
comisarul !...

piept. Uite, la asta nu m-am gindit... Auzi tu, da'

dad ai trai intru curatie ?
Patru ani ? raspunse muierea. Daca s-ar lua
lumea dupa tine, top oamenii ar trebui sa se usuce,
ca asa ai apucat tu... si prasila cum o mai faci ?
Usureaza-ma mai cu judecata...

In obrajii Domnului se ivira bujori, muierea 1,a

atins unde-1 doare, asa a el tacu milc. Nu to poti
pupa singur in ureche, asta si Dumnezeu cunoaste.
Uite ce, roaba lui Dumnezeu, fecioara pacatoasa Arina ! o vesti Mintuitorul intru slava .,sa.
Umbla prin cerurile mele un ingeras, pe numele sau

Alfred, si-a iesit din fire bietul de Arita plins : ce

zice
ca la etatea
ti-e Si cu dumneata, Doamne
de douazeci de anisori m-ai ridicat la rangul de
finger, pe cita vreme eu sint un june voinic. Asa ca,

bucura-te femeie de hatirul meu, Ca uite, ti-1 dau pe

222

www.dacoromanica.ro

'patru ani ae so; pe ingerul Alfred. El are sa-ti fie

si molifta, $i aparare $i ibovnic. far de nascut de la
el, nu prunc, da' nici macar pui de rata n-ai sa povi
naste, ca distrac;ie la el, ma vrei, atita ca nu e
serios...

Tocmai asta $i vreau, se rugs' fecioara Arina.

Ca de la aia seriosii in aleg cu aia ca mor de trei
on la doi ani...
Avea-vei parte de duke hodina, oaia Domnului
rugaciunea to preacuraia ca

Arina, inahate-va
viersul. Amin.

Zis $i facut. Fu adus Alfred. Era un flacau plapind, ginga$, cu doua aripioare filfiindu-i pe umei-ii
albastri $1 scaparind scintei trandafirii ca la poruin-

beii ce sburatkesc prin vazduh. Arina 1-a strins in

brae, $i plingea de induio$are sufletul ei muieresc.

Alfreduska, sufleteltile, ursitul meu...

Dar i-a poruncit Mintuitorul ca atunci cind se va
'cuka in a$ternut cu ingerul, aripile sa i le scoata, ca
re are prinse in balamale ca usa in canaturi ; Si
scotindu-i-le, sa le infasoare peste noapte intr-un
eearpf curat, deoarece la cine $tie ce mi$care aripa
se poate rupe, cad este alcatuita nu din altceva, cit
din suspinuri de prunci.
Domnul Dumnezeu a binecuvintat unirea aceasta
pentfu cea din urma oars, chemind intru slava un
cbi- arhieresc care cinta cu glasuri ca tunetul, vreo

gustare insa n-a fost, de nici un fel, ca asta nu se

cuvenea ; $i imbrati$ati, Arina $i Alfred coborira in

fuga pe scara de matase din cer pre painint. Cind

anansera in cartierul Petrovka, fiindca acolo chitise

tnuierea sa ajunga, Arina ii cumpara lui Alfred (caci,

intre -altele, el nu numai ca n-avea ;oale pe el, dar

era natural cum 1-a facut ma-sa) niste ghete de lac,
a pereche de pantaloni cadrilati din tricou, o flanea
Vinatoreasca si o vests de catifea.
16

www.dacoromanica.ro

223

Restul, draguwle, gasim

dinsa.
In ziva

si

p-acasa

i-a spur

aceea Arina n-a mai fort la slujba, la

hotel, cerindu-si invoire. Serioga veni sa faces scandal

insa ea nu-i deschise si vorbi cu el prin uses :

Serghei Nifantici, acu ma spal pe picere si te

rog frumos sa te can fara scandal...
Asa ca el a plecat fara o vorba. Se vede treaba
ca forta ingereasca incepuse a-1 influenta.
Iar masa de cina Anna a gatit-o ca la negustori,
a naibii ambitioasa era si muierea asta 0 jumatate
de votca, separat de asta vinul, scaumbie de DunIre
cu cartofi si un samovar intreg de ceai. Cum a gustat
Alfred din binecuvintarea aceasta paminteascar i-a si
!

venit cu lesin. Anna i-a Impachetat frumos aripioarele,

scotindu-le din balimale, apoi 1-a culcat in pat.

$i cum statea tolanita pe salteaua de puf, in asternutul pacatos, aceasta minune cereasca alba cal zapada, se raspindea. in jur cu o stralucire nepaminteana, si umblau prin odaie stilpi de lumina, de lung,
laolalta cu stilpi rosii, leganindu-se pe picioarele for
de raze. Iar Anna pling-ea si ridea, cInta si se ruga.
Ai avut parte, Arino, de har nemaipornenit pe urgisitul pamint, binecuvintata fii Cu intre neveste !
JumItattira de vcrtca, o balura, ping la fund, si votca
sira facut de cap. Dupes ce adormira, Anna se rasturna

poste Alfred al bunta ei Incinsa, in case luni, de la

Serioga citire. Ce-i mai lipsea ei, de vreme ce dormea

cu ingerul, si nimeni nu scuipa pe pereti line. ea,

nimeni nu sforaia, nici nu-si sufla nasul, ce-t. mai

lipsea asadar acestei muieri patimase ? Dar ea, nu :

mai vroia sa-si mai, incalzeasca $i burta ei urnflati
$i plina de foc. Asa ca. 1-a strivit pe ingerul Dornnului, 1-a strivit de beati ce era, on de bucurie, 1-a
strivit ca pe un prunc de o saptarnina, 1-a facut una
cu patul, de i-a sunat sartnanului ceasul mortii, iar
224

www.dacoromanica.ro

din aripile infasurate in cearsaf picurarg lacrimi

strlvezii.

Cind s-a crapat de ziull, copacii au inceput sa -5i

lase

ochii in pamint. In pldurile departate de la

miaianoapte, fiestecare brad s-a popit, fiescare brad

a ingenunchiat.
$i jar sta muierea dinaintea tronului dumnezeiesc,
lata in umeri, voinica, si tinind in mlinile ei ro5ii un
les tinerel.

Uite, Doamne...

Aici, inima blajina a lui Isus n-a mai putut sa

indure, $i a blestemat-o el pre femeie :

Asa precum te-ai purrat to pe pamint, 4i cu

tine are sa se poarte al%ii, Arina...

Ce sa-i faci, Doamne !... i-a raspuns femeia
cu glas abia auzit, parca eu mi-am facut trupul cel
greu, eu am baut votca, eu mi-am nascocit sufletul
asta singuratic si narod de muiere ?...
Nu mai vreau sa am de-a face cu tine ! i7bucnl
Domnul Isus. Mi-ai strivit ingerul, vai tie, 'aria_

Si un vint putred o arunca pe Arina pe pamint,

pe strada Tverskaia, la oclaile care erau in searna ei

din hotelul Madrid si Luvru". In rest, Dumnezeu
cu mila. Serioga se plirnba incolo $i incoace, recrut
cum era. Antreprenorul Trofimici tocmai sosise din
Kolomna, $i cind a vazut-o pe Arina cit era de zdravana 4i imbujorata, i-a si spus :
Hei, bortoaso ! a zis el catre dinsa 4i altele
asemenea.

Auzind despre ea ca.' e cu burta la nas, mosnegutul

Isai Abramici incepu $i el sa fonfaie.

Eu, zicea el, dupa cele petrecute nu mai pot

avea nimica comun cu tine, dar in aceeasi ordirie de
idei pot Ca sa-ti urez...
se

El era cazul mai curind sa zaca in pamint, nu sa

in de alte alea, dar nil rog, a tras si el un

16

www.dacoromanica.ro

225

scuipat.ca tovi. Si, adevarat, parca turbasera cu tocii.:

ti baietu de pe la bucatine, qi negustorii si veneticii.
Ca aa-i negotul : cu rizic.
$i asta-i toata povestea.

Pina sa nasca, fiindca timpul a ciocanit qi celelalte trei luni, Arina a igit o data in curtea din dos,
la ()calk portarilor, i-a ridicat burta cumplit de
mare catre cerul de matase i a rostit fara nici o
noima :

Vezi, Doamne, asta mi-i burta. Poti sa bat;

toba in ea, parc'ar fi. mazare inauntru. Si ce sa fie
asta, habar n-am. Dar, Doamne, nici altminteri n-as
prea dori...

Isus a scaldat-o pe Arina in lacrimile sale drept

raspuns, i a ca'zut in genunchi Mintuitorul.

Iarta-ma, ArinuA.a, pe mine, Dumnezeu pgcatos, pentru ceea ce am facut din tine...
N-ai sa capeTi iertare de la mine, Isuse Hris'toase, ii raspunse Arina. Nu !

www.dacoromanica.ro

PRIMA DRAGOSTE

Fiind baiat de zece ani, ma indrhostisem de o femeie pe care o chema Galina Apollonovna, dupa nuRubtova. Barbatul ei, un filer,
mele de familie
plecase la ra'zboiul impotriva Japoniei $i se intorsese
in octombrie o mie noua sute cinci, aducind cu el mai
multe cufere. In cuferele acelea se aflau obiecte chinezesti : paravane, arme incrustate, cu totul vreo
cinci sute de kilograme. Kuzma ne spunea a Rubtov
cumparase lucrurile astea cu banii agonisiti din functia
lui militara de la comandamentul geniului din Armata
manciuriana. Pe linga Kuzma ziceau si altii la fel.
Le venea greu oamenilor sa nu birfeasca pe seama
Rubtovilor, intrucit Rubtovii erau fericiti. Casa for
se invecina cu proprietatea noastra, iar terasa for cu

geamlic cuprindea in privire o parte din pamintul

nostru, insa tata nu se certa cu ei pentru atita lucru.
Rubtov, inspectorul fiscal, era socotit in orasul nostru un om corect, $i intretinea relatii si cu evreii. Iar
und se intoarse din razboiul ruso-japonez fiul batrinului, ofiterul, va'zuram cu totii .ce viata' armomoasa' si fericita se statornici in familia lor. Zile intregi, Galina Apollonovna umbla tinindu-se de mina
cu sotul ei. Nu-1 slabea din ochi, pentru ca nu-1 vazuse un an si juma'tate, insa mie imi era frica de privirea ei si de aceea ma intorwam cu spatele, tremurind. In ochii ei vedeam uimitoarea viata rusinoasI

www.dacoromanica.ro

227

a tuturor oamenilor de pe 'Arrant, si voiam sa adorm

cuprins de un somn neobisnuit, ca sa pot utta viata
asta care depasea orice vis. Galina Apollonovna umbla
de obicei prin cast cu parul despletit, purtind bonne
rosii si un halat chinezesc. Sub dantelele camasu cu
decolteu adinc se zarea despicatura s inceputul situ:
lor ei albi, rotunzi si incorsetati, tar pe halatul ei
erau brodati cu matase trandafirie dragon', pasart gi
copaci scorburosi.

Toata ziva ea umbla farce rost, cu un suds neclar

pe buzele umede, impiedicindu-se de cuferele .nedesfacute sau de scarile pentru gimnastica imprasttate pe

dusumea. De aici Galina se tot alegea cu vinatat, st

atunci isi ridica halatul mai sus de genunchi 'i -i spunea sotului :
Vai, buba Vreau un pupic...
Si indoindu-$i picioarele lungi in pantalonii strimti
de cavalerist, cu cizme cu pinteni si carimbi de piele
de caprioara, ofiterul ingenunchea pe podeaua murdara, se tira in. genunchi 4i-i saruta zimbind locul
!

lovit, adica locuL (raged purtind urma jartierei. De

la fereastra met vedeam aceste saruturi- Ele imi pricinuiau suferinta, dar nu merits sa vorbesc despre
asta, pentru el dragostea. si gelozia ba.'ietilor de zece
ani seamana intro totul Cu. dragostea si gelozia barbatilor. Data saptamini nu m-am mai apropiat de fereastra st. m-am ferit de Galina, pint clad_ a intimplare m-a pus fats in fats cu ea. Intimplarea asta.
a fost un pogrom izbucnit in. anul a mie nota sute
am' la Nikolaev st in.. alte orase cu populace evretasca.. 0 gloats de ucigasi plSsi i devasta pravalia
tatalut meu $i -I omori pe bunicui meu $oil. Toate
astea.se petrecura fall st fiu eu de fats, fiindca tocma' in chmmeata aceea cumparam porumbei de la
m
Ivan Nikddimici. Cinci din cei zece ani
ctti tralsem cu totul n-am visa', din toate puterile su228

www.dacoromanica.ro

fletului meu nimic altceva declt porumbei, si acum,

iata, tocmai cind mi-i cumparasem, invalidul Maka-

renko i-a omorit izbindu-i de timpla mea. Atunci

Kuzma ma lua si ma duse la Rubtovi. Pe pornta
Rubtovilor cineva desenase cu creta o cruce, asa ca
nu se atingea nimeni de casa lor, Si ei i-au ascuns pe
parintii mei. Kuzma ma aduse pe terasa cu geamlic.
Acolo, intr-o rotonda verde, sedea maica-mea cu
Galina.

Ar trebui sa ne spilam, imi spuse Galina ; sa ne

spalam, micutele rabin... Avem fata plina de pene,
si penele sint pline de singe...

Ea m-a imbratisat $i m-a dus prin coridorul care

mirosea in %epator. Capul mi se .sprij inise de soldul

Galinei, iar soldul se mica resprind. Ajunseram in

bucatane, si Rubtova ma viri sub robinet. 0 gisca se

frigea pe plita de faianta, vasele agitate pe pereti sclipeau in vapai, iar alaturi de oale si tingiri, in col %ul
bucataresei, atirna ;arul Nicolae, impodobit cu flori
de hirtie. Galina imi spala urmele porumbelului, care
se lipisera de obrajii mei.

Ai sa fii ca un mire, dragalasule ! mi-a spus ea

sarutindu-ma pe gura cu buzele ei moi, apoi se intoarse cu spatele.

Vezi tu, zise ea deodata in soapta, taticul tau

are neplacen, umbla toata ziva pe strazi fara nisi o
treaba, cheama-1 pe taicutul tau acasa...
$i am vazut pe geam strada goala, cu un Jeer imens
deasupra si pe roscovanul meu tata mergind pe caldarim. Era fara caciull, cu tot parul TOW ridicat in
sus, cu camasa trasa intr-o parte $i incheiata la un

nasture, dar nu cel care trebuia. Vlasov, un muncitor supt la fa0 $i imbracat cu zdren;ele unei pu-

foaice soldatesn, venea in urma lui.

Asa, spunea el Cu o voce calda $i Tagusiti, atingmdu-1 mingiletor pe tata cu amindoua miinile, nu

www.dacoromanica.ro

229

ne trebuie libertate, ca dupa aceea jidanii sa fie liberi

sa faca negot... Da-i seninul vietii omului muncitor,
pentru truda lui, pentru toatI gramada asta cumpliti.
Auzi, prietene, &a:4, da-i...
Nu stiu ce-1 tot ruga muncitorul pe tata si tot punea
mina pe el, iar umbrele de insufletire curat betiva se
schimbau pe fa %a lui cu melancolia si somnolenta.
Via %a noastra trebuie sa semene cu a molocanilor, murmura el clatinindu-se pe picioarele incovoiate ; cam ca la molocani trebuie sa fie si via %a noastra, numai ca fara Dumnezeul ala de moda veche ; ca
de pe urma lui doar ovreii trap foloase, altul nimeni...

Si Vlasov racni cu deznadejde nu stiu ce despre

Dumnezeul cel vechi caruia nu-i era mila decit de
evrei. Vlasov urla, se tot impiedica si alerga sa-si
prinda din urma Dumnezeul nestiut, insa chiar atunci
ii

taie calea o patrula de cazaci. Un of4er cu lam-

pasuri si incms cu o centura de gala mergea calare in

fruntea detasamentului, cu capul acoperit de un chipiu

malt. Ofiterul mergea la pas si nu se uita in laturi.

Calarea ca printr-o strimtoare din mun %i, unde nu to
poti uita decit inainte.
Domnule capitan, spuse tata in soaped' cind cazacul ajunse in dreptul sau ; domnule capitan ! spuse
tata virindu-si capul in umeri si ingenunche in noroi.

Ma rog ? raspunse ofiterul privind drept inainte ca si pina atunci si-si atinse de cozoroc mina cu
manusa de piele de caprioara, galbena ca Mmiia.
In fata, la col %ul strazii Ribnaia, pogromistii ne
spargeau pravalia, aruncind afara lazile cu masini si
cuie, ca si noul meu portret in uniforma de licean.
Iata, zise tata raminind in genunchi, ei ne sparg
tot ce-am agonisit cu sudoarea frunpi, si pentru ce,
domnule capitan ?
Ofiterul mormai ceva, isi atinse iar de cozoroc ma-

nusa ca lamiia, sinuci de friu, dar calul nu se urn'.

230

www.dacoromanica.ro

Tata se tira in genunchi in fata calului si se freca de

picioarele lui scurte, cuminti, cu par usor ciufulit.

Mda, zise capitanul, smuci de friu si pleca, iar

dupa el pornira 1i cazacii. Ei sedeau nepasatori in
seile inalte, calarind printr-o inchipuita strimtoare din
munti si disparind apoi dupa coltul strazii Sobornaia.
Atunci Galina ma impinse din nou spre geam.

Cheama-1 pe taica-tau, acasa, zise dinsa. N-a

mincat nimic de azi dimineata.

$i m-am aplecat peste pervazul ferestrei.

Auzindu-mi glasul, tata s-a tutors.

Baietelul meu, ginguri el cu o ginasie imposibil

de exprimat.
Si ne-am dus cu el pe terasa Rub %ovilor, uncle mama

statea culcata in rotonda verde. Alaturi de patul ei

zaceau pe jos niste haltere $i un- aparat de gimnastica.

Nenorocitii de gologani, ne intimpina mama,

via %a omeneasca si copiii si fencirea noastra neferi-

cita, toate le-al dat lor... Nenorocitii de gologani !

s*.riga ea cu voce ragusita, strains, zvicni in asternut
gi tacu.

$i atunci incepu sa se auda in linistea aceea sughitul

meu. Stateam rezemat de perete, cu sapca trasa peste
urechi si nu-mi puteam stapini sughitul.
Nu-i frumos, dragalasule ! imi nimbi Galina cu
zimbetul ei dispretuitor $i ma lovi cu poala teapana

a halatului ei. Ea pasi cu botinele ei rosii spre fereastra Si se apuca sa agate niste perdelu%e chinezesti de o galerie bizara. Bratele ei dezgolite se scufundau in matase, coada vie a parului ei i se misca
pe sold, si eu o priveam in extaz.
Baiat instruit, ma uitam la ea ca la o scena indepartata pe care o iluminau o multime de luminari. Si
in aceeasi clips m-am inchipuit a fi Miron, fiul carbunarului care -Si vindea marfa la coltul strazii noas231

www.dacoromanica.ro

tre. M-am imaginat intr-o autoaparare evreiasca si

m-am vazut umblind, ca i Miron, cu bocanci scilciati, lega %i cu sfoara. Pe umar imi atirna, prinsa intr-un snur verde, o pusca ce nu era buns de nimic, jar
eu stateam in genunchi in spatele unui gard vechi de
scinduri si trageam in uczgasi. Dincolo de gardul meu

se intindea un maidan plin de mormane de carbum

prIfuhi, pusca veche tragea rau, ucigasi.j, barbosi si cu
dintii albi, se apropiau tot mai mult de mine, si eu
incercam sentimentul maret al mortii imznente, zarind-o in inaltimile albastre ale lumii pe Galina. Vedeam un meterez taiat in zidul unei case gigantice, zi-

dite din miriade de caramizi. Casa asta de purpura

se rezema de o ulicioara in care pamintul cenusiu era
prost batatorit, iar pe meterezul cel mai malt s-tatea
Galina. Cu surisul ei dispretuitor ea imi zimbea cle
la fereastra pe care n-o puteam atinge, in vreme ce
so %ul ei, imbracat pe jumatate in haute de filer, sta.tea is spatele ei si-i saruta gitul...
Silindu-ma sa-rm curm sughi%ul, mi-am imaginat
toate acestea ca s-o iubesc pe Rubtova mai amar, mai

fierbinte, mai disperat poate fiindca masura durerii

este uriasa la omul in virsta de zece ani. Vise le astea
stupide m-au ajutat sa uit moartea porumbeilor si
moartea lui Soil, as fi uitat poate cu totul aceste

crime, dad in aceeasi clips n-ar fi venit pe terasa

Kuzma cu Aba, evreul acela cumplit.
Amurgise cind au venit ei. Pe terasa ardea o lamps
cu lumina saracacioasa, strimba, lasata ntr-o ring, o
lamps pilpiitoare, tovarasa de drum a nenorocirii.
L-am bagat pe mosneag in ceremonie, spuse
Kuzma intrind, ca acu 7ac tot niol-ti frtunosi, asa ca
am adus pe cine sa faca slujba, vica si el ceva la capatiiul

$i Kuzma it art pe cantorul Aba.

232

www.dacoromanica.ro

Sa scinceasca Si el ceva acolo, nosti binevottor

portarul ; ea daea-i umpli rnatul, to plictiseste 0-o
noapte intreagl...

Kuzma. statea in prag, arlaindu-si bunul sItt nas

zdrobit, intors in toate parvile ; el vru sy povesteasel

pe cit se purea mai cald, felul cum legase falca mortului, insa tata it intrerupse:

VI rog, reb Aba, zise tata, rugavi-vi la elpItiiul raposatului, am sa va patesc eu...
MI term el n-a sa-rni platiti, raspunse Aba cu o
voce monotony si i ii lipi de fava de masa chiptrl scirbavnic si barbos ; ma, tern ea si-mi luavi biciul si o
sa plecavi in Argentina, la Buenos Aires, uncle o sa.'
pornivi o afacere en-gros cu biciul men.. Afacere
en-gros ! repeta Aba, mesteca aerul cc buzele lui disprevuitoare si trase catre sine ziarul; Elul patriel care
Zacea pe masa. In acel ziar scria despre mamifestul
varului din 17 octombrie si despre libertate.

...Cetaveni ai liberei Rusii, citi Aba din ziar,

silabisind $i mestecindu-si barba cu care-si umpluse

toati gura, cetaverri ai liberei Rusii, va felicitam cu
prilejul luminoasei invieri a lui Hristos.-"

Ziarul stItea piezi lit fav batrinulti cantor

Se

foaaa lui flutura : cantorul ciitea cu voce somnoroa6I,

nivel cirrtati si. punea nirnitoare accente in cuvintele
rusesti pe care nu le stia. Accentele lui Aba semarrau
cu vorbirea guturala a unui negrtr, sosir din patrie in-

tr-un port rusese. Aceste accente au stirnit pins si

risul mamei mele.

Fac pleat, striga ea scovindu-si capul din rotond5 : eu rid, Aba... Spune-mi mai bine cum o duci
si ce face familia dumitale ?
Mai bine intrebati-ma altceva, bombani, Aba
flea sa-si lase barba dintre dinvi gi continuind sa ci,teasel ziarul.

www.dacoromanica.ro

233

Intreaba-1 altceva, zise tata numaidecit dupa

Aba si veni in mijlocul odaii. Ochii lui care ne zimbeau printre lacrimi se rasucira deodata in orbite i
se fixara asupra unui punct pe care nu-1 vedea nimeni din noi.
Vai, $oil ! rosti el cu o voce egala, falsa, pregatitoare ; vai, $oil, omule drag...

Ne deteram seama ca peste o clips va tipa, insa

mama ne-o lua inainte.

Manus ! striga dinsa despletindu-si parul intr-o
secunda $i incepind sa-1 scuture pe sotul ei de piept,
uite ce rau i-e copilului nostru, de ce nu vrei sa auzi
cum sughite, de ce asta, Manus ?...
Tata tacu.
Rahil, zise el cu teams, nu pot sa-ti explic cit
de mult ma doare de Soil...
Apoi se duse la bucatarie, de unde se intoarse cu
un pahar de apa.
Bea, artistule, imi spuse Aba venind linga mine,
bea apa asta care o sa to ajute ca funia pe spinzurat...
$i intr-adevar apa nu m-a ajutat. Sughitam tot mai
mult. Din pieptul meu incepeau sa navaleasca fa-

gete. 0 umflatura plkuta la pipait mi se ivi pe git.

Umflatura respira, se dilata, imi acoperea beregata $i

se revarsa peste guler. Clocotea intr-insa rasuflarea

mea sfisiata. Clocotea ca apa care a dat in fiert. Si

atunci cind in pragul noptii am incetat sa mai fiu
baiatul clapaug care fusesem in toata viata mea anterioara si am devenit un ghem ce se rasucea intr-una,
mama, infasurata in sal si acum mai inalta si mai
zvelta, s-a apropiat de Rubtova, care statea inmarmurita.

Draga mea Galina, zise mama cu voce cintati

$i puternica, cit de mult va deranjam noi, si pe bona
Nadejda Ivanovna, si pe toti ai dumneavoastra... Ce
rusine imi e, draga mea Galina...
234

www.dacoromanica.ro

Mama, cu obrajii in flacari, o impinse pe Galina

si-mi viri salul in

spre inuire, apoi alergI spre mine

gar ca sa-mi astupe gemetele.

Raba, blietas, imi sopti mama ; raba pentru

Chiar clacl a$ fi putut insa rabda, n-as fi flcut-o,

fiindci nu mai simteam nici un fel de rusine.
Asa incepu boala mea. Aveam pe atunci zece ani.
Diminea %a ml dusera la doctor. Pogromul continua,
dar de not nu se lega nimeni. Doctorul, un orh gras,
imi gasi o boal5 de nervi.

El imi recomandI sI plec cit mai curind la Odesa,

la niste profesori, $i s'a astept acolo sezonul caldurii
$i al bailor de mare.
Asa si facuram. Peste citeva zile m-am dus cu mama
la Odesa, la bunicul meu Levy-Ichok si la unchiul Simon. Plecar5m dimineata cu vaporul, iar eltre amiazI
apele brune ale Bugului furl inlocuite de valul greu
si verde al mlrii. Descopeream viata din casa smin-

titului meu bunic Levy-Ithok, $i mi-am luat limas

bun pentru totdeauna de la orasul Nikolaev, unde se
scursesera zece ani din coparia mea.

www.dacoromanica.ro

AI CASCAT GURA, CAPITANE !

/n portul Odesei ancor5 vaporul Halifax". El

venea de la Londra sa incarce .griu rusesc.
La dou5zeci si sapte ianuarie, in ziva Inmormint5rii
lui Lenin, echipajul de culoare al vaporului
trei
chineji, doi negri i un malaez
gi-a chemat capitanul pe punte. In Gras tunau fanfarele $i suiera viscolul.

*C5pitane O'Nearen, spuser5 negrii, azi nu se

incara invoi ;i -ne in oras pin5 disear5.
R5mineti pe vas, le -raspunse O'Nearen, furtuna
este de gradul noun si se intensific5 ; Beaconsfield"
a fost blocat de gheturi ; barometrul aratI lucruri pe
care mai bine nu le-ar ar5ta. Pe astfel de timp echipajul trebuie sa ramin5.' pe vas. Nimeni nu p5r5seste
puntea !

Spunind acestea, c5pitanul O'Nearen se apropie .de

secund. Rise cu el si amindoi fumar5 tigari de foi,
aratind mereu cu degetul spre oral, unde vuia criv5tul si gemeau fanfarele intr-o durere nest5pinit5.
Cei doi negri si cei trei chineji umblau Uri rost
pe punte. Isi suflau in pumnii rebegiti, b5teau din picioarele incaltate cu cizme de cauciuc si furisau priviri spre usa intredeschisi a cabinei c5pitanulut. De
acolo se scurgea spre furtuna de gradul al nou5lea ca236

www.dacoromanica.ro

tifeaua canapelelor, incalziti de coniac

si

de fumul

subtire.

$ef de. echipaj ! strigl O'Nearen v5zindu-i pe

matelot'. Puntea. nu e bulevard, alunga.i. pe flacaia
a'stia in cara.

Da, sir, raspunse seful de echipaj, un stilp de

came rope impresurat de un pair roscovan ; da, dormnule ! gi "I apuci de guler pe ciufulitul malaez. Il rezeing de bordul dinspre largul marii, apoi ii fact" vint

spre scara de pisic5. Malaezul se rostogoli in jos si

dupa aceea incepu sa alerge pe gheata. Cei trei chineji si cei doi negri fugira dupa el.
Ai alungat oamenii in cala ? it intreba c'Apitanul din cabina sa incalzita de coniac gi de fumul
subtire.

I-am alungat, sir ! ra'spunse seful de echipaj,

acest stilp de carne rosie, apoi ramase in fata tambuchiului, ca o sentineM in furtuna.
Vintul sufla dinspre mare cu cele notia grade ale
lui ca noua obuze trase de inghe %atele baterii ale
mini. Ninsoarea alba turba in jurul sloiurilor de
gheat'a.

$i pe valurile impietrite zburau, uitind de

sine, spre arm, spre docuri, cinci virgule incovoiate,

cu chipuri de carbune si cu vestoanele filfiind in vint.
Zdrelindu-$i mlinile, cei cinci se ckarara pe mal agItindu-se de pilo%ii inghetati, intrail in port fugind
si nalv5Iira in orasul care tremura scuturat de criva't.
Un detasament de docheri mergea cu un steag negru
prin piata spre locul unde urma sa se pima' fundatia
monumentului lui Lenin. Negrii si chinejii merseri
araturi de docheri. Se inabuseau, stringeau niste mum
si se bucurau cu bucuria unor ocnasi evadati.
In momentul acela, la Moscova, in Piga Rosie,
trupul lui Lenin era coborit in mausoleu. La not in
Odesa urlau sirenele, vijiia viforul si multimile mer-

www.dacoromanica.ro

237

geau rinduite in 4intri. $i numal pe vaporul Halifax" impenetrabilul sef de echipaj statea linga tamca o sentinels in furtuna. Sub paza lui
echivoca, capitanul O'Nearen sorbea coniac in cabina plini de fum de trabuc.
Bizuindu-se pe seful de echipaj, a limas un giira-

buchi

casca, el, O'Nearen, capitanul.

www.dacoromanica.ro

SFIRSITUL AZILULUI
Din povestirile odesite

In vremea foametei nu erau la Odesa oameni care

s-o duca mai bine decit pensionarii azilului din cimitirul evreiesc numarul doi. Negustorul de stofe Kofman ridicase cindva in memoria sotiei sale Isabella
un azil alaturi de zidul cimitirului. La cafeneaua
Fanconi multi faceau haz de aceasta vecin:itate. Dar
in cele din urma se dovedi cita dreptate avusese Kofman. Dupa revolutie, batrinii i batrinele cell gasisera adapost la azilul Gin cimitir pusera mina ,pe
functiile de gropari, canton i baiqi de morti. Et la:
cura rost de un sicriu de stejar cu giulgiu i cu calculi
de argint i 11 inchiriau oamenilor saract.
In acel timp cheresteaua disparuse din Odesa cu
totul. ARdar sicriul de inchiriat nu zacea nefolosit.
In lada de stejar mortul raminea insa numai acasa i
la slujba de inmormintare, iar in groapa era aruncat
doar in giulgiu. Asta era o lege ebraica uitata.
Inteleptii aratau ca nu se cuvine sa impiedici

viermii sa se uneasca cu loul, care e necurat. Di 1

pamint ai iqit, in p:imint to vei intoarce".
Pentru ca renascuse vechea lege, batrinii mai primeau pe linga tainul for i o fiertura la care nu putea
visa nimeni in anii aceia. Serile, ei se be%iveau in
pivnita lui Zalman Mina-strimbi dind resturi de mincare i la vecini.
17

Armata de eavalerle

www.dacoromanica.ro

239

Belsugul for a ;inut pins la rascoala coloniilor

nemtesti. Nem %ii au ucis atunci in lupta pe comandantul garnizoanei, Hers Lugovoi.
Fu inmormintat cu mare pompa. Armata venise la
cimitir cu fanfarele, cu bucatariile de campanie $i cu
micralierele in bristi. In rata mormintului 'Inca neacoperit se rostira disaursuri si juraminte.
Tovarasul Hers, racnea incordindu-se Lionka
Broitman, comandantul diviziei, a intrat in
P.M.S.D.R. al bolsevicilor in anul 1911, unde a desfasurat munca de propagandist si agent de legatura.
Tovarasul Hers a suferit represiuni impreuna ar Sonia Ianovskaia, Ivan Sokolov si Monossofur incepind
din 1913 in orasuf Nikoraev.._
Arie-Leib, starostele azilului, statea in asteptare
laolalta cu tovar'Ssii fui. Nici nu. apuca Lionka sa-$i:
sfirseasca discursuf de adio ca batrinii si incepura sa
intoarca sicriul ca sa.-4 rastoarne afara pe mortul acopent de un drape} rosu. Lionka it fovi discret pe ArieLeib cu un pinten.
Mars r zise et. Mars de-aici... Her a binemeritat
de la Republica._
Si sub ochii uluiti ai batrinilor, Lugovoi fu ingropat cu sicriul de stejar cu tot, cu ciucurii, cu giulgiut
negru pe care erau vesute cu fir de argint pavezele
Ku

David si un verses dirttr-o rnaciune furrebra

ebraica.

Sintem morti, zise Arie-Leib Glue tovarasii sal

dupa ce se ispravi inmormintarea; sintern In niiinile
faraonului...

Si el divali la administratorul cirnitirului, Broidin,

cu cererea de a i se elibera alte scinduri pentru confectionarea unui nou sicriu, si aIta stnfa pentru un
giulgiu nou. Broidin fagadui, dar nu cam nimic.. trnbogatirea Htrinitor nu intra in pianurile sale. La
birou, el spuse :
240

www.dacoromanica.ro

Mai tare ma doare inima pentru somerii de la

serviciul comunal decit pentru speculantii astia...

Broidin fagadui dar nu filen nimic. In pivnita lui

Zalman Mina-strimba se asmutira asupra capului sau
si asupra capetelor tuturor membrilor sindicatului serviciilor comunale toate blestemele Talmud -ului. Batrinii facura fanned creierului oaselor lui Broidin
si ale membritor sindicatului, ca Si semintei proaspete
din pintecele nevestelor acestora, i urara fiecaruia
din ei o forma deosebita de paralizie ri de ulcer.
Venitul le se Anicsora. Tainul dor se alcatuia acum
dintr-o zeama vinati cu case de peste. Felix' al doilea
era un terci ale ovaz, fara nisi un strop de grasirne.
Un bIttin din Odesa poate sa tranince orice fel de
fientura, din orisice s-ar compune ea, numai sa sibs

intr-insa foi de dafin, usturoi

n avea nimic din cele amintite.

si

piper. Dar asta

Azilul fundat in .memoria Isabel lei Kofman impartasi soarta generals. Furia batrinilor infometati crestea. Si ea s-a prabusit in capul unui om care se as-

tepta la asta mai putin ca oricine. Acest om a fost

doctorita Indica Smaiser, venita la azil sa fad vaccinani anaivariolice.

Corniteaul executiv regional &dose publicitatii o

dispozitie asupra obligativitatii acestor vaccinari. Iu-

dita *miser isi intinse pe masa instrumentele $i

aprinse lamps rle spirt. In faTa ferestrelor se ridicau

zidurile de smarald ale tufelor cimitirtdui. Limbuta
albastra a flacarii incerca sa se amestece cu fulgerele
de iunie.

Gel mai aproape de ludita statea Meer Beskonecinii, kin barrin slabanctg. El iii urmarea posomorit
pregatirile.
Da-mi

oie sa-,ti fac injectia, Ii spuse Iudita

traga din zdrente
ridicind siringa. Apoi se cazni
crava..sa .albastra a brovului.
17*

www.dacoromanica.ro

241

Witrinul isi smuci mina :.

N-ai unde s5 m5-ntept...

N-o s5 to doar5, strigI Iudita ; in came nu

doare..

Eu n-am came, spuse Meer Beskonecinii, n-ai

in ce si m5 intepi...
Dintr-un colt al camerei izbucni, ca un r5.spuns,
plinsul surd al cuiva. Plingea Doba-Leia, fosta bucaTireas5 a ritualurilor faierii imprejur. Meer ii schimo-

nosi obrajii vesten.

Viata e o porane, bomb5ni el, lumea

un
niste afaceristi...
bordel, oamenii
Ochelarii pince-nez se legsinar5 pe nasul Iuditei,
pieptul ii n5v5li afar din halatul scrobit. Ea des-

chise gura ca s5 explice utilitatea vaccinului anti variolic, ins Arie-Leib, starostele azilului, o opri.
Domnisoar5, zise el, mama ne-a n5scut si pe
noi ca si pe mata mama matale. Femeia asta, mama

noastr5, ne-a n5scut ca sa traim, nu ca s5 ne chinuim. Ea voia ca noi s5 trim bine, 4i avea dreptate,
asa cum poate s5 aib5 dreptate numai o mama. Omul
care se multumeste cu ceea ce ii elibereazi Broidin,

nu este vrednic de materialul din care a fost f5cut.

Scopul matale, domnisoar5, constI in a ne vaccina
contra varsatului de vint si, cu ajutorul lui Dumnezeu, mata vaccinezi. Scopul nostru consti in a ne
trai viata pinI la sfirpt, nu in "a o chinui, si noi nu
ne indeplinim acest scop.

Doba-Leia, o bkrinl must5cioas5 cu chip de leu,

izbucni si mai tare in plins cind auzi aceste cuvinte.
Acum plingea pe tonuri de bas.
Viata e o porcarie, repet5 Meer Beskonecinii,
i oamenii

ntste afaceristi...

242

www.dacoromanica.ro

Paraliticul Simon-Wolf insfIc5 volanul cgruciorului s5u, 4i scincind i r5sucindu-si palmele, porni spre
us1. Tichia ii luneci de pe capul rozaceu i umflat.

Ragind si schimonosindu-se, ngvglia dupa SimonWolf, in aleia principals, si ceilalti treizeci de bitrini si ba'trine. Ysi agitau cirjele prin aer si zbierau
ca niste mggari infometa %i.
Vazindu-i, portarul cimitirului le trinti poarta in

nas. Ului ;i, groparii rgmaserg cu lopetile in aer, si

de pe lopeti atirnau bucgti de pgmint si rIdkini de
buruieni.
Zgomotul 11 scoase afar si pe bgrbosul Broidin, asa

cum era, cu o hainutg scurtg, in jambiere, si cu o

caschetg de biciclist pe cap.

Afaceristule ! ii strigi Simon-Wolf ; n-are unde
sg ne intepe... Bra %ele noastre n-au came...
Doba-Leia rinji si tipg. Vru sa -1 calve pe Broidin
cu caruciorul ei de paraliticg. Arie-Leib incepu insa,
ca de obicei, cu parabole care se furisau de departe
spre tinta nevazutg de unii.
El incepu cu parabola rabinului Osias, cel care si-a
daruit copiilor averea, nevestei inima, lui Dumnezeu

frica, cezarului birul, iar siesi numai un loc sub un

mgslin unde, asfintind, soarele lumina mai puternic
ca orisiunde. De la rabbi Osias, Arie-Leib trecu la
scindurile necesare pentru un sicriu nou, si la taro.
Broidin isi crgang picioarele si ascultg fgrg sg ridice ochii. Gardul castaniu al barbii lui zgcea imobil
pe cgmasa noug ; pgrea ca omul se cufundase in niste
ginduri triste si pasnice.
Ai sg mg ierci, Arie-Leib, si Broidin oft adresindu-i-se in ;eleptului din cimitir ; ai sg ma ierti dacg
am sg-ti spun ca nu pot sg nu vgd in dosul cuvinte-

lor tale alt gind si un element politic... Eu nu pot

sl nu vgd in spatele eau, Arie-Leib, pe cei care stiu

ceea ce fac, la fel cum si to stii ceea ce faci...
Si aici Broidin ridicg ochii. Ochii i se umplura subit de apa albicioasg a turbgrii. Movilele tremurgtoare ale pupilelor lui se atintirg asupra bgtrinilor.
www.dacoromanica.ro

243

Arie-Leib, spuse Broidin cu purernicul saw glas,

citeste telegramele din Republica Iiitara, unde importante canntsati de fatari mor de foame ca niste
scosi din minyi.:. Citeste apehil, proletarilor din Piter,

care muncesc si asteaptl flarninzi in fata strungurilor lor...

Eu n-am tirnp de asteptat, it intrerupse Arie-Leib

pe administrator. Nu dispun de timp...

Exist oameni, multi Broidin Era sa aud5 nimic, oameni care o duc mai rlu ca tine, si exists mii
de oameni care o duc mai rau decit aceia care- o. duc
mai r511 ca tine... Tu' sernerti nernulturturea, Arie-Leib,

ai sa culegt viiehe. 0 si frici ntste oameni morti

dacI eu am sI-rni intorc fakes de la vol. 0 s5 rnurhi,
dac'i eu o sa merg pe catea mea si voi pe catea voassi

tea. Tu ai s51 rnort, Arie-Leib $i tin ai sa mori, Simon-

Wolf. Ai s5 mori si tu, Meer Beskonecinlil Dar inainte de a muri, spuneti-mi, pentru cap m5 interesearzl
sa 4titt, existl la not Putere Sovietici, sau poate ca ea
nu exista la not ? Daces ea nu exisi5 si lay not iar eu
n-am inselat, atunci cinceci-m5 la) domnut Beersorm
pe strada Deribasctvskara cult. m Ekaterinskaia, unde
am cusut veste imp too auk vietri mele... Spune-mi
uncle am gresit, Arie-Leib ?
Si administraturul cimitiTului se prot5pi drept in
fata schilozilor. Pupilele luii tremutatoare se asmuci-

sera asupra lor. Ele zburau peste turina incremenitri

in geam5t, ca razele unor reflectoaTe, ca niste limbi
de fthicari. Jambierele lui Broidin pirliau, sudoarea
ii imbrobonase fata r5scolitI de cute, si el venea tot
mai aproape de Arie-Leib, cerind sa i se rispund'I
dac5 nu cumva a gresit socotind a Puterea Sovietic5 se si instaurase...
Arie-Leib t5cea. T'5cerea asta ar fi putut s5 devinI
pieirea lui, de nu s-ar fi ivit in capItul aleii, descult
si in bluzl de marinar, Fedka Stepun.
244

www.dacoromanica.ro

Fedka fiasese rant odirtioara" ling5. Rostov ; acum

locuia intr-o cocioabsa din wecinatatea cimitirului si
punta un fluier de politist, atinnat de un snur portocaliu, si un nagan fa'ra teaca.

Fedka 'era beat. Cirliontii de piatrl ai pa'rului ii

cadeau pe Irunte. Sub cirlionti fata lui ciolanoasa se
strimba spasmodic. El veni linga mormintul lui Lugovoi, care era plin de coroane vestede.
Unde erai tu, Lugovoi, ii spuse Fedka defunctu-

lui, ,atunci dud eu cuceream Riostovul P...

Marinarui scrisni din dinti, striell din iignalul poli%ienesc $i -si scoase naganul de sub cingatoare. Teava
brunafa a revolverului luci.

Ii sugrumara'm pe Iani, rgcni Fedka ; nu mai

sins Bari... Toata lumea sa zaci Mara sicriu...
Marinarul isi stringea revolverul. Pieptul ii era

dezgolit. Avea tatuat pe piept cuvintul Riva" si un

balaur, al carui cap se intinsese pin5 la sfircul Tivei.
Groparii cu lope4ile for 'ridicate in sus se imbul-

ziri in jurul lui Fedka. Femeile care spllau mortii

iesisera din coliviile for si se preeiteau sa boceasci
impreuna cu Doba-Leia. Talazuri muginde se izbeau
de ponile incuiate ale cimitirului.
Rudele care-si aduseseti mortii in roabe cereau sa
li se dea drumul s5. intre. Cersetorii loveau grilajul cu
cirjele.

Ii sugrumaam pe cari ! r'aloni marinarul si trase

cu pistolul in cer.
Oamenii alergara in salturi pe aleie. Incet, fa%a lui
Broidin se facu palida'. El ridica o mina, accepts toate

pretenviile azilului 4i, acind stinga imprejur militareste, infra in cancelarie. In aceeasi clipI portile se
ddura in llturi. Rudele malilor impinsera' cu vioiciune roabele de-a lungul aleilor. Cantorii uzurpatori
www.dacoromanica.ro

245

cintarl strident si fals El molei rahim 1 deasupra

mormintelor proaspat sl.pate. Seara, isi slrbltorira
victoria la Iviinl-strimbi. Lui Fedka ii furl oferite
trei ocale de yin basarabean.
Ghevel gavolim 2 - zise Arie-Leib ciocnind cu
marinarul ; esti om, suflete, cu tine se poate trii...
Kuloi ghevel... 3

Patroana, solia lui Mina-strimbI, splla pahare in

dosul unui paravan.

DacI un rus are un caracter frumos, observl

madam Minl-strimbl% asta e o adeva'rael placere...

Izbutirl sa -1 scoael pe Fedka de-acolo abia la ora
doul noaptea.
Ghevel gavolim, mormlla el neintelesele vorbe
aducltoare de nenorocire, strecurindu-se pe strada
Stepovaia. Kuloi ghevel...
A doua zi, li se dldur5. Izatrinilor din azil cite

patru buc.iti de zahlr, $i came in ciorba. Seara, furl

dust cu totii la Teatrul orisenesc, la un spectacol organizat de Asistenta socials. Se reprezenta Carmen.
Invalizii si schilozii vlzura intiia oars in viata for
lojile aurite ale operei din Odesa, plusul balustradelor ei si luciul uleios al candelabrelor sale. In antracte, tuturor li se imOrtirl sandviciuri cu Jebarvurst.

Watrinii furl adusi inapoi la cimitir intr-un camion

militar. Explodind $i bubuind, autocamionul isi deschidea drum pe strizile inghetate. BItrinii adormiri
cu burtile umflate. Rigiiau prin somn si tremurau de
sltui ce erau, ca niste ciini care alergaserI prea mult.
Dimineata, Arie-Leib se trezi inaintea tuturor. El
se intoarse cu fata spre ras5rit, ca sl se inchine, dar
1 Rugiciune funebra ebraicI.
2 Deereaciunea deFrtaciunilor (ebr.).
3 Toate sint deqarte (ebr.).
246

www.dacoromanica.ro

vgzu pe usg un aviz. Broidin anunta prin hirtia aceea

ca azilul se inchide pentru repara%ii st ca to ;i pensionarii sal se vor prezenta pe data de azi la Sectia regionalg de asistentg soctalg spre a fi reinregistrati
conform capacitgtii de munca.
Soarele pluti peste virfurile cringului verde al cimitirului. Arie-Leib isi apgsa degetele de pleoape. Din
orbitele stinse picurarg lacrimi.
Aleia de castani ducea, luminatg, spre camera mortuara. Castanii erau in floare. Acestt copaci hi pur-

tau inaltele flori albe in labele desfgcute. 0 femeie

necunoscuta cu un sal pe umeri legat strins pe sub
sini isi vedea de treaba in camera mortuara. Aici totul era transformat, pere ;ii erau impodobiti cu brad,
mesele erau curgtate. Femeia spala un copil mort. Ea

11 intorcea cu indeminare de pe o coasts pe alta si

apa se scurgea intr-o suvita diamanting pe spinarea
suptg $i patatg.

Broidin, tot in jambiere, sedea pe una din treptele

camerei mortuare. Avea aerul unui om care se odihneste. hi scoase cascheta si incepu sa -si steargg frun-.
tea cu o batista galbeng.
Asa i-am st spus la sindicat tovargsului Andreicik
vocea necunoscutei era melodioasg
ca
noi nu fugim de munca... Sg intrebe despre noi la
Ekaterinoslay... Ekaterinoslavul stie cum am lucrat
noi...

Acomodeazg-te, tovargsg

Bliuma, acomodea-

zg-te ! ii spuse Broidin cu voce pasnicg, bggindu-si

batista galbeng in buzunar. Cu mine ai sa te impaci...

Ai sa te impaci cu mine, repetg el si isi indrepta privirea sticloasg catre Arie-Leib care se tirise ping la
scars ; numai sa nu-mi sufli in ciorbg...
Broidin nu-si sfirsi vorba : in fa %a poi-0.i se opri o

droscg trasa de un cal murg zvelt. Din droscg se

dgdu jos responsabilul gospodgriei comunale, purtind

www.dacoromanica.ro

247

o carnasa incinsa poste pantaloni. Broidin it lua de

brat si-1 conduse in cimitir
Batrina calla de creutor arata 4efullui sau istoria
seculara a Odesei, care se odihnea -sub lespezile de
granit. 1i arata monumentele si cavckurile exportatorilor de grine, ale misAilor naval" si ale negustorilor

care cladisera o Mamie ruseasca pe loud citundui

Hadjibei. Zaceau aici ou capua spre poarta tovi (eei

din neamurile Askenazy, Hessen si Efrussi, avarii sclivisiti, petrecaretii filozofarzi, cneatorii bogatiilor si
anecdotelor odesite. Zaoeau sub statutile din .piatra de
Labrador si mannora trandafirie, despartro. cu lamtun de castani ni
ni de plebea imprnsa spre
ziduri.

Ei nu lasau pe altii sa traiasca in viata

si

Broidin lovea cu cizma in cite un soclu

si tot ei
nu lasau pe altii sa moara dupa ce au murit...
Insufletindu-se, el ii infatisa responsabilului gospoclanei comunale programul sau de ineorganizare a.cirninrelor si planul cam
irnpotriva
de
pompe funebre.
Si pe 'Ana sdisi scoti de--aioi I zise responsabilul
nparueu

aratind spre ,cersetorii aliniati la poana.

Se face, raspunse Broidin, ou incetul se fac
toate...

Bine, da-i inainte ! zise responsabilul Maiorov.

E ordine la tine, mica... Dg-i inainte !

Puse un picior pe scara trasurii, dar iii aminti de

Feclka.

Asta ce halima a mai fost ?

Un flacau invalid, spuse Broidin lasind ochii

in jos. Cite o data nu se poate stapini... Dar acuma
i s-a explicat, asa ca si-a cerut scuze...
Eucreaza bostanul, spuse Maiorov catre insotitorul sat', pornind ; tie cum s-o intoarca...
248

www.dacoromanica.ro

Calul zvelt it ducea spre oral pe el impreuna cu

responsabilul sectiei de amenajari. Pe drum se intilnira cu batrinii alungati din azil. Acestia schiopatau,
incovoiati sub povara boccelelor, si se impleticeau
mergind in tacere. Ostasi isteti ii impingeau inapoi
in rind. Carucioarele paraliticilor scirtiiau. Un suier
astmatic, un horcait resemnat izbucnea din pieptul
fostilor cantor', mascartci de nunti, bucatarese ale ritualurilor taierii imprejur si functionari ramasi Fara
functn.

Soarele era sus. Arsita sfi$ia. maldarul de zdrente

care se tira prin tsarina. Drumul for trecea pe o sosea

posomorita, aria pletroasa, pe linger cocioabele de

paianta, pe linger cimphle inabusite. de bolovani, pe
linger casele desfacute si surpate. de obuze si pe linger
un deal ciumat. Drumul acesta. nespus de trist ducea
cindva, in. Odesa, dine ora,s, pina la. cimitir.

www.dacoromanica.ro

DRUMUL

Am plecat de pe frontul naruit in noiembrie o

mie noua sute saptesprezece. Acasa mama mi-a pregam rufele si niste pesmeti. La Kiev m-am brodit in
ajunul zilei in care Muraviov a inceput sa bombardeze orasul. Mergeam spre Petersburg. Staturam
douasprezece zile in beciul hotelului lui Haim Tiriulnik din Bessarabka. Autorizatia de plecare mi-a
dat-o comandantul garnizoanei din Kievul sovietic.

Nu este pe lume priveliste mai trista decit gara

din Kiev. De multi ani intrarea in oral e pingarita

de niste baraci provizorii de lemn. Pe scindurile ude

misunau paduchii. Dezertori, borfasi, tigani se tolaneau acolo claie peste pima& Babe galitiene urinau
de-a-n picioarele pe peronul garii. Cerul scund era
brazdat de non si incarcat de ceata si ploaie.
Trecura trei zile. si trei nopti pins rind se urni
primul tren. La inceput el se oprea la fiecare versta,
apoi se dezlantui, rotile tacanira mai infierbintate si
cintara un cintec puternic. In vagonul nostru de
marfa lumea se simti fericita. In anul p mie noua sute
optspiezece, calatoria rapids ii facea pe oameni fericiti. Noaptea, trenul se cutremura si se opri. Usa
vagonului se deschise, infatisindu-ne sclipetele verzi
ale troienelor de zapada. In vagon intra telegrafistul
garii, infasurat intr-o subs incinsa cu o curea $i in250

www.dacoromanica.ro

atat cu cizme noi, caucaziene. Telegrafistul intinse

mina $i isi lovi palma cu degetul :
Actele, aici...

Prima de linga usa era o, baba, care se incovrigase

tacuta pe niste baloturi. Se ducea la Liuban, la fiusau, un feroviar. Linga cline motaiau sezind invatatorul Iehuda Wainberg si nevasta lui. Invatatorul se
tnsurase abia de citeva zile si isi ducea tinara sotie
la Petersburg. Tot drumul iii vorbisera in soapta
despre metoda complexa a predarii in scoala, iar arum
dormeau.

le lor. stateau inclestate una de alta

si prin somn.
Telegrafistul citi delegatia celor doi, iscalita de
Lunacearski 1, scoase de sub subs un mauser cu teava
ingusta $i murdara si-i trace invatatorului un glonte
in fata.
Femeii i se umfla unul din obrajii ei moi. Ea tacea.

Trenul se oprise in steps. Ninsori valurite roiau intro aurora polar& Evreii erau arunca ;i din vagoane
pe terasament. Focurile de arma rasunau inegal, ca
niste exclama %ii. Un Oran caruia i se desfacusera clapele caciulii ma duse dupa o stiva de lemne inghetate

incepu sa ma perchezi;ioneze. Luna ne lumina intunecindu-se treptat. Zidul liliachiu al padurii fumega. Gartabosii tepeni ai degetelor rebegite imi
umblau pe trup. Telegrafistul striga de pe platforma
si

vagonului :

E jidan sau rus ?

Rus, mormai taranul, cotrobaind prin hainele
mele. E bun de rabin...
Iii apropie de mine fa %a mototolita si preocupata,
imi zmulse din betelia izmenelor cele patru monezi
I Anatoli Vasilievici Lunacearski (1875-1933), om de stat
sovietic, publicist i critic literar. Intre 1917-1929 a fost comisar al poporului pentru invaiamint in R.S.F.S. Rusi.

www.dacoromanica.ro

251

de aur - de zece ruble, cusute de mama s5 le am la

drum, ma descalta de cizme i-mi trase paltanul, aped.,

intorcindu-m5 cu spatele, ma pocni in ceafi cu muchia palmei si-mi spuse evreeste :

Anklaij, Haim....
M-am dus, cikind descult, in zipad5. Pc spinarea
mea se aprinse o tinti, centrul tintei imi str5.pungea
coastele. Dar tIranul n-a -tras. Printre columnele pinilor, in subterana acoperiti a p5durii se leg5na o luminit5 intro cununa de fum stacojiu. Am alergat
spre ghereti. Ghereta tremura..inviluit5 in fum de
bilegar. Cind m-am napustit in ea, p5durarul gemu.
Cu picioarele inasurate in /Us-Le mol.etiere pe care le
tIiase din cube si -mantale, el sedea intr-un fotoliu
de bambus tapisat cu plus si isi farimita pe genunchi

niste tutun. Parind mai lung din cauza fumului, bitrinul mai gemu un timp, apoi se scul5 si se inclin5
adinc in fa %a mea :
Pleac5,

PleacI, drag5. cefitene...

El m1 scoase pini la o pirtie si-mi dete o cirp5

s5-mi inf5sor picioarele. Am riZb5tut pin5 la prima

localitate dimineata tirziu. f,a spital nu era nici un
taie picioarele degerate ; salonul era
doctor, -ca
in grija unui felcer. In fiece dimineata el venea la
spital galopind pe -un cal murg cu picioare scurte,
isi legs calul de un stilp si intra la not cu obrajii imbujorati, cu ochii locind.
Friedrich Engels, zise felcerul iluminat de .t.5ciunii pupilelor sale, apleciudu-se la clp5.tliul meu, va

invat5 pe-alde voi ca natiunile nu trebuie s5 mai

existe, dar not zicem altiel : natiunea trebuie sa
existe !

Smulgindu-mi bandajele de pe picioare, el se indreptl din sale, scrisni din din %i si ma intreb5 incet :
' Fugi, Haim (id.).
252

www.dacoromanica.ro

Incotro ? Uncle va mina dracul... De ce endtoreste natia aster a voastrI ?... Si de ce face turburixi,
de cc se framiata...
Sovietul ne transporter noaptea irrtr-a caruca pe unit
cei bolnavi care nu ne inteleseseram cu felcernl, si pe
niste evreice b5trIne cu peruci, mane ale comisarilor
satesti.

Picioarele min se vindecara. Am pornit mai &parte

pe drumul mizeriei sere ilobin, Orsa, Vitebsk.
0 tearvi de obuzier rrti-a servit de adaposr pe

tanta &rare statiile Novo- SokoPniki si Loknea. Caatoreartr pc- a plarforma deschis5:. Fediuh-a, un- tova-

ris de drum intimpl5tor care str5b5tuse marele drum

al dezerrorilor, era pavestitor de basme, palavragiu
si h5zos. Dorntearrr sub teava puternica, scurt5., ridi-

cati obraznic in sus si ne incalzeam unul pe altul

intr-o groapi din pinza de sac, asternuta cu paie,
ca intr-o vizuin5 de fiarl. Diva Loknea, Fediuha
mi-a furat ladita de campanie 6 a. disp5rut. Ladita

imi fusese data de. sovietul unui catun $i. avea in ea

doul rinduri de tufSrie cazoni, ni,ste pesmett si citiva
gologarri. Dona zile, in care- ne apropiam de Pe-

tersburg, am stat far5. hrana. In gara Tarskoe Selo

ant trecut de till-in-Tele salve. Un detasament de century

tr5gea in aer, Intimpinind trenul care se apropia. Taranii cu desagi furl' scasf pc perorr si ii se smulserl
hainele de pe trup. Al5turi de oamenii- adevira-ti, rade= pc- asfalt altii, de gnm5, umpluti cu alcool. La
Ota noua sears gara ma azvirli pe' bufevardul Zagoracfnli,. scatinchamk" dim pusclria ei uratoare. Pe un
zid de peste drum, arituri de o farmacie cu usa bItuta in scinduri, termometrul ar5ta 24 grade de ger.
rn tunelul strazii Gorahovaia vuia vintul. Deasupra
canalului apunea un felirtar de- gaz. Venetia de bazalt
statea rece $i nemiscata. Am intrat pe Gorohovaia
ca intr-un drnp inghetat, Ingr5m5dit de stinci.

www.dacoromanica.ro

253

. La numarul doi, in fosta cladire a

primariei, se
afla acum Ceka. Dotia mitraliere, doi ciini de fier
cu boturile asmutite, stateau in vestibul. li aratai

ofiterului de serviciu scrisorile lui Vania Kalughin,

subofiterta meu din Regimentul Suiski. Kalughin
ajunsese

anchetator la Ceka si ma chemase prin

poste.

Du-te la Anicikov, el e acum acolo, zise ofiterul de serviciu.

Nu mai ajung eu Ambit raspunzindu-i.

Bulevardul Nevski curgea ca o tale lactee sore
departari. II marcau lesun de cai, ca niste pietre
kilometrice. Cu picioarele for ridicate, caii spriji.

neau cerul care cazuse prea jos. Burtile for dezgolite

erau curate si sclipeau. Unsbatrin, parind a fi ostas

din garda, trecu pe linga mine intr-o sanie ca o jucarie. Incordindu-se, el iii infigea in gheata picioarele de toval, pe crestet it sedea o palarioara tiroleza, si iii legase cu sfoara barba virita intr-un sal.
Nu mat ajung eu... i-am spus mosneagului.
El se opri. Brazdatul sau chip leonin era stapinit
de liniste. Se gindi la sine si-si mina saniuta mai departe.

Asa dispare necesitatea cuceririi Petersburgului",

ma gindii eu $i incercai sa-mi amintesc numele omu-

lui strivit de copitele cailor arabi chiar la capat de

drum. Era Iehuda Halevy.

Doi chineji cu gambete Si cu plini maxi la subtioara stateau in coltul strazii Sadovaia. Cu unghia
rebegita ei faceau semne pe pline, aratind-o prostituatelor care se apropiau. Dar femeile treceau pe
linga ei mai departe, intr-o parada tacuta.
La podul Anicikov, linga caii lui Klodt, m-am
asezat pe un colt de statute.
Cotul mi se rasuci sub capatii cind m-am intins
pe lespedea slefuita, dar granitul ma arse, impusca
254

www.dacoromanica.ro

vazduhul cu trupul meu si ma izbi aruncinclu-ma

inainte, spre palat.
Intr-un corp lateral, de culoarea coacazei, era deschisa o ush. Un bec albastru sclipea deasupra capului unui lacheu adormit in jilt. Pe fata lui zbircita,
cadaverica, parca muiata in cerneala, atirna buza
de jos, iar o bluza military fara curea, scaldata in lumina, ii acoperea nadragii de curtean i ceaprazurile tesute in fir de aur. 0 sageata flocoasa de cerneala indica drumul spre comandant. Urcai o scara
sit strabatui nige incaperi scunde i pustii. Citeva
femei pictate negricios i sumbru se inlantuisera in
hora pe plafoarie i pe pereti. Plase de sirma erau
intinse peste ferestre, iar din cercevele atirnau cremonele smulse. In capatul irului de odai, la o masa,
iluminat ca pe scena si cu fata incercuita de parul
sau ca paiele taraneti, Medea Kalughin. Dinaintea
lui zaceau pe masa maldare de jucarii, cirpe multicolore, ferfenitite carti cu poze.
Uite c-ai venit $i to ! zise Kalughin
ochii. Hai noroc... Aici e nevoie de tine...
Am dat in laturi cu mina jucariile de pe masa,
m-am culcat pe tablia ei sclipitoare si... m-am trezit, dupa citeva secunde sau citeva ceasur,pe un divan scund. Raze le unui candelabru dansau deasupra mea intr-o cascada de sticla. Taiate brutal,
zdrentele cadeau de pe mine pe duwmea, alcatuind
o baltoaca.
La baie ! zise Kalughin care statea lingg divan ; el ma ridica si ma duse in baie. Cada era de
moda veche, cu marginile joase. Apa nu curgea din
robinete. Kalughin incepu sa ma boteze dintr-o caldare. Pe galbenele perne de atlaz, pe taburelele impletite, vazui imbracaminte curata : un halat cu fi-

returi, o camaa $i niste ciorapi tesuti din fir dublu

de matase. In izmene am intrat pina la git, iar hala18

www.dacoromanica.ro

255

tul era croit pe trupul unui urias, fiindc5 imi alcam

mereu minecile cu piciorul.

Ce-i de glumir cut el, cu Alexandr Alexandrovici ? zise Kalughin suflecindu-mi minecile ; Radatul trIgea vreo sutl cincizecit de chile._

Cu chiu cu. vai izbutir'airn sat legim halatul impa"ratului Alexandra at treilea si ne intoarser'.im in camera din care ielisem... Asta era biblioreca Mariei

a retie parfurnatI, cu dulapuri aurite si rafturi trandafirn, Itipite de perm_

Feodorovna

f-am istorisit lui Kalughin cine a mai foss ucis din

Regimentul aostru $u ski, cine a fost ales comisar,
cine a plecar Ii Kuban. Beam ceai si irr peretii cfe
clesta7 ai paharetor se irizau constelatii. Mincam
salam din came de cal, negru Si crud. Ne descr'artea de lume msd`masea... deasa

gi

mom-a a perctelelor ;

incrastat in tavam, soarete se fa'rimita strilucind, si

caldura inZusitoare a caloriferefor zbura sere noi.
Parc-a fost si nu mai e ! zise Katughin, dupes ce
ispr'iviam salamul de cal. tesi ntu stiu uncle si se intoarse cu doai casete, arnindoua da'ruite tarutui rtes de

sultanut Abdul -Itaurid. Una era de zinc, aka pentru

tigIri de foi, en pangrici si cfecoratri de hirtie lipite pe
ea. A sce mai/esti, tErnpereur de toutes Les Russiesl-satea gravat pe capacul de zinc
de la vIrul sau
binevoitor._'
Biblioteca Mariei Feodorovna era imbibaa de mitrestnele preferate cut tan sfert de seep]. mai inainte. Tit

garde lungi de 2Q cm si grouse cit un, deget erau in-

fAurate fn hirtie roe ; nu stiu daces a mai fumat

cineva pe lume asemene-a tigri afar./ de autocratul
tuturcrr Rusiilor, insg eu mi-am ales una. Privindu,m5,
Kalughin ztmbea.
I MaiestIrdi sale, impiratul tuturor Rusiilor (fr.).
258

www.dacoromanica.ro

Parca-a lost si nu mai c, zise el ; me pomenesti ca

nu-s numarate... Mi-au povestit facheii Ica Alexandria

al treilea era funiator patimas : u erau dragi tutunul,

cvasul $i *ampania i pe masa Ian, is to uita, scrumiere de lut de un pitac, iar nadragii 3i purta cirpiti.
Intr-adevir, halavul in care ma intasurasem 'era soios, prinsese lustre $i era cirpit in multe locuri.

Ne petrecurlm restul noptii examinind jucariile lui

Nicolae LI, tobele 5i locomotivele lui, camasutele aui de

botez Si caietele cu smingalituri copilaresti. La atingerea degetelor noasrre se risipeau fotografiile marilor
oneji, dececlati din virsta prunciei, suvrte ale-parului
lor, jurnalele intime ale principesei daneze Dagmar,
scrisorile surorii ei, regina Angliei, mirosind a parfum
muoegai. Pe paginile de garda ale evangheliilor $i ale
lui Lamarvine, prietenele si doamnele de onoare, fiice
de piimari $.1 consilieri de stat, isi luau lamas bun in
rinduri caligrafice $i strimbe de la principesa plecata in
Rusia. Mica boieroaica si regina Luiza, mama ei,
si

avusese grija de viitorul copiilor ; pe una din fete o

maritase cu Eduard al VII-lea, imparat al Indiei gi
rege englez, pe alta cu Romanov, iar pe fiul ei Georg
1-a facut rege grecesc. Ajungind in Rusia, principesa
Dagmar devenise Maria. Canalele Copenhagai plecasera departe, ca $i barbetii de ciocolata ai regelui
Cristian. Nascind pe ultimii monarhi, mica fetheie cu
rautate de vulpe se agita intre gardurile grenadirilor
Regimentului Preobrajenski, dar singele maternitatii
ei s-a scurs in neinduplecatul $i razbunatorul pamint
de granit.

Nu ne-am putut smulge pins in zori dintre filele

acestei

surde

5i

dezastrOase cronici. Trabucul lui

Abdul-Hamid it fumasem. Iar dimineata, Kalughin

ma duse la Ceka, pe strada Gorohovaia 2. Acolo

vorbi cu Uri%ki. Stateam in dosul unei draperii de
18*

www.dacoromanica.ro

257

stofa c5iind in valuri pe podea. Frinturi de cuvinte

ajungeau pins la urechile mele.
Flkaul e de-ai nostri, zicea Kalughin, ta-su e

Hcan, face comert, dar el s-a lepsidat de ai lui...

$tie limbi striine...

Comisarul afacerilor interne pentru comunele Regiunii nordice iesi din birou cu pasul s'au lega'nat.
Sub lentilele ochelarilor pince-nez nIvaleau afar
pleoapele arse de nesomn, tiscolite, umflate.
Devenii translator la Sectia externs. Mi se deteri
efecte militare si bonuri de mass. In coltisorul ce
mi se dIdu intr-o sari a fostei prima'rii a Petersburgului ma apucai sa' traduc ma'rturiile unor diplomati,
instigator' si spioni.
Nu trecu nici o zi, si aveam totul : haine, mincare,
munci si tovar5si credinciosi la prietenie si 14
moarte, tovara'si cum nu sint nicIieri pe lume, decit
in Cara noastrI.
Asa incepu acum treisprezece ani via %a mea minunat4', plira de ginduri $i de veselie.

www.dacoromanica.ro

LA SUBSOL

Am fost un baiat mincinos. Asta mi se tragea din

chit. Imagina %ia imi era

totdeauna infierbintata.

Citeam in timpul lectiilor, in recrea%ii, pe drumul

catre casa si noaptea, sub masa, acopent de fata de
masa ce atirna ping -n podea. Stind aplecat pe carte
am scapat toate indeletnicirile lumii acesteia
fuga
de la lectii in port, debutul biliardului in cafenelele
de pe strada Greceskaia, inotul in Langeron. N-am
avut prieteni. Cui i-ar fi trecut prin minte sa aiba
legaturi cu unul ca mine ?...
Odinioara vazusem in mina primului elev din clasa
noastra, Mark Borgman, o carte despre Spinoza.
Tocmai o citise $i n-a rezistat sa nu comunice baietiler adunati in jurul lui lucruri asupra inchizi %iei
spaniole. Ceea ce ne-a povestit el, a fost un soi de
mormaiala $tiinpfica. Vorbele lui Borgman nu aveau
poezie. N-am mai putut sa indur $i m-am amestecat.
Le-am vorbit celor care voiau sa ma asculte despre
vechiul Amsterdam, despre amurgul ghettoului, despre filozofii slefuitori de diamante. Celor citite in
carti le-am adaugat multe de la mine. Fara asta nu
ma puteam descurca. Imaginatia flea intensifica scenele dramatice, modifica finalurile si innoda introducerile mai enigmatic. Moartea lui Spinoza, moartea
lui libera si singuratica, mi-a aparut in inchipuire ca
o batalie. Sinedriul it silea pe moribund sa se caiasca,
dar acesta a ramas neindiiplecat. Tot aici 1-am ameste-

www.dacoromanica.ro

259

cat $i pe Rubens. Mi se parea ca Rubens statuse la ca-

patnul lui Spinoza ca sa faca o masca dupa chipul

celui mort.
Colegii mei ascultau cu gura cascata aceasta poveste

fantastic&

Le-o

istorisisem

cu

insufletire.

Cind a sunat clopotelul, ne-am despartit anevoie. In

recreatia urmatoare, Borgman veni la mine, ma lua de

mina $i incepuram sa ne plimbam impreuna. Dupa

citva timp incheiara'm un acord. Borgman nu facea
parte din speta rea a elevilor premianti. Pentru creierul lui puternic, intelepciunea liceala nu infatisa
decit o mizgaleala pe marginea unei carti adevarate.
$i el cauta cu lacomie cartea aceea. Noi, nepriceputii
in virsta de doisprezece ani, 4tiarn totusi ca iI asteapta
o viata exceptionala de savant. El nici nu-si facea lec-

;Hie, ascultind numai pe profesori in clasa. Baiatul

acesta lucid si rezervat incepu sa tina la mine pentru
specialitatea mea de a incurc-a toate lucrurile din lume
si mai seama acelea cum altele mai simple nici nu s-ar
fi putut nascoci.

In. anul acela trecuram in clasa a treia. Carnetul

meu de scolar era garnisit de treiuri Cu minus. Eram
atit de ciudat in mural-He mele incit, meditind, profesorii nu se hotarisera sa-mi dea nici un doi. La niceputul verii, Borgman ma invita la vila lui. TaicIsau era directorul Bancii ruse de comer; exterior.
Fusese unul dintre oamenii care facusera din Odesa
o Marsilie sau un Neapol. Avea in el plamada vechilor negustori odesiti. Tinea de societatea chefliilor
sceptic' 5i afabili. Tat 11 lui Borgman se ferea sa vorbeasca. ruseste ; se folosea de limba abrupta si cam

aspra a capitanilor din Liverpool. Cind a sosit la

nor, in aprilie, opera italiana, trupa lua masa in lo
cuinta lui Borgman. Buhaitul bancher, ultimul dintre negociantii Odesei, facu o aventura de doua luni
cu titoasa primadona. Ea pleca ducind cu sine amin
260

www.dacoromanica.ro

tiri care .nu-i impovarau con4tiinta 4i un colier ales

cu gust st costind nu prea scump.

Batrinul era consul al Argentines si presedinte al

consiliului bursei. Si in casa acestuta am fost invitat eu. Matusa-mea, pe care o chema Bobka, cladu
sfoara in toata. curtea. Ma imbraca si ea cum putu mai
bine. Plecai cu vaporasul pina la statia 16 de pe BolFontan. Vila era cocotata intr-un loc ripos si inalt

al tarmului, pe o stinca rosie. Pe malul acela ripos

exista un parc cu ficu.si 4i globuri tunse de tuia.
Eu proveneam dintr-o famile mizera Si neghioaba.
Infatisarea vilei lui Borgman ma ului. Pe aleile inundate de werdeata sclipeau albe fotolii de rachita. Masa
de prinz era acoperita de flori, ferestrele erau in chenare verzi. In fata casei se inalta o vasta colonada de
lemn.

Seara veni si directorul de banca. Dupa-masa isi

aseza fotoliul de rachita chiar pe buza malului ripos,
in fata cimpiei miscatoare a marii, isi salts picioarele
in pantalonii albi rezemindu-le comod, aprinse o tigara de foi si incepu sa citeasca Manchester guardian.
Oaspetii, niste doamne odesite, jucau pe terasa poker.
Intr-un colt fluiera un samovar ingust, cu minere de
fi I des.

Cartofore ss gurmande, cochete neglijente si decfrinate pe ascuns, cu solduri mars p rufarie parfumata,
aceste femei isi faceau vint cu evantaie negre si plusau

cu monezi de aur. Prin gardul de vita salbatica soarele se strecura pina la ele. Cercul lui de foc era enorm.

Reflexe de amnia ingreunau parul negru al femeilor.

Scinteile asfin ;itului patrundeau in perle
in perlele atirnind peste tot : in adincitura dintre sinii
labartati, in urechile sulemenite si pe inflamatele degete albastrii.
Se rasa seara. Fosni in zbor tin ]iliac. Mai neagra
arum, marea navalea spre stinca rosie. 1nima mea in

www.dacoromanica.ro

261

virsta de doisprezece ani se umfla de bucuria $i usurinta bogatiei straine. Prietenul meu Si cu mine, luin-

du-ne de mina, umblam pe o aleie departata. Borgman imi spuse ca. o sa se faca inginer de aviatie. Circula zvonul ca tatal lui avea sa fie numit reprezentant
al Banrii ruse de comert exterior 1a Londra, asa incit
Mark va putea sa invete in Anglia.
In casa noastra, adica in casa matusii Bobka, nu
discuta nimeni astfel de lucruri. Eu n-aveam cu ce sa
platesc pentru aceasta neincetata splendoare. Atunci
i-am spus lui Mark ca, deli in casa noastra toate sint
altminteri, totusi bunicul Levy-Ithok si unchiul meu au

cutreierar tot pamintul si au trecut prin mii de peri-

petii. I-am descris pe rind toate peripetiile astea. Sentimentul neputin %ei m-a parasit numaidecit $i 1-am condus pe unchiul meu Wolf prin ra'zboiul ruso-turc, pins
la Alexandria, in Egipt...

Noaptea se inalta in plopi, stelele

se

culcara pe

crengile indoite. Vorbeam gesticulind. Degetele viito-

rului inginer de aviape tremurau in mina mea. Trezindu-se cu greu din halucinatii, el fagadui sa vina
la mine duminica urmatoare. Inarmat cu aceasta promisiune, m-am intors cu vaporasul acasa, la Bobka.

Toata saptamina de dupa vizita m-am inchipuit

director de banca. Efectuam operatiuni de milioane
cu Singapore $i cu Port-Said. inn procurasem un yaht
si navigam de unul singur. Simbata veni timpul sa
ma trezesc. A doua zi trebuia sa soseasea in vizita
micul Borgman. Nu exista nimic din toate cite i lc
povestisem. Exista altceva, mult mai uimitor decit
ceea ce nascocisem, insa la virsta de doisprezece

ani habar n-aveam cum sa ma descurc cu adevarul

in lumea aceasta. Bunicul Levy-Ithok, rabin ahmgat din tirgusorul sau fiindca plastografiase pe
niste polite iscalitura contelui Branitki, in ochii
vecinilor nostri $i ai baietilor din imprejurimi nu era
262

www.dacoromanica.ro

decit un biet nebun. Pe unchiul Simon-Wolf nu-1 pu-

team suferi pentru ciuditenia lui zgomotoasa, plina

de inflacarare absurda, de tipete si de persecutii. Te
puteai intelege numai cu Bobka. Bobka se mindrea ca
feciorul unui director de banca e prieten cu mine. Ea
considera cunostinta aceasta drept un inceput de cariera si facu pentru musafir un strudel cu dulceata
$i o placinta cu mac. Toata inima tribului nostru,

inima aceasta care stia sa indure alit de bine batalia,

se reducea la cele doua placinte. Pe bunicul meu, cu jobenul lui rupt si cu cirpele care-i infasurau picioarele
umflate, 1-am ascuns la vecinii Apelhot, $i 1-am implo-

rat sa nu apara pins nu-mi va pleca musafirul. $i cu

Simon-Wolf am rezolvat lucrurile usor. El s-a dus cu
prietenii lui precupeti sa bea ceai la ceainaria Ursul".
In ceainaria aceea musteriii iii beau ceaiul o data cu
votca, asa ca se putea conta pe intirzierea lui SimonWolf. Trebuie sa spun lima aici ca familia din care ma
trag nu semana cu celelalte familii evreiesti. In neamul
nostru au fost si betivani, $i corupatori de fiice de generali seduse si apoi parasite la granita, si un bunic
indeletnicindu-se cu plastografia semnaturilor si cu
compunerea de scrisori de santaj pentru so4iile abandonate.

Am facut toate sfortarile cu putinta ca sa-1 indepartez pe Simon-Wolf pe toata ziva. I-am dat cele
trei ruble pe care le economisisem. Nu era lesne sa
cheltuiesti repede trei ruble, deci Simon-Wolf avea
sa se intoarca tirziu, iar fiul directorului de banca nu
va afla niciodata ca istoria generozitWi si fortei unchiului meu a fost o poveste mincinoasa. Cinstit
vorbind, daca ar fi sa judecam lucrurile cu inima, to-

s-a petrecut aievea, n-a fost minciuna, dar cind

to uitai India oars la murdarul si galagiosul SimonWolf, acest adevar era mai greu de descifrat.
tul

www.dacoromanica.ro

263

Dominica dimineata Bobka s-a impopotonat intr-o

rathie cafenie de stofa. Sinii ei man, generosi, se raspindisera in toate directiile. Pe cap isi legase un batic
cu flori negre imprimate, baticul care se poarta la sinagogi de ziva plingerii $i de Anul nou. Bobka insira
pe masa placintele, dulcea%a, covrigii dulci Si incepu

sa astepte. Noi locuiam la subsol. Pasind pe dusumeaua gheboasa a coridorului, Borgman inalta din
sprincene. In tinda era un ciubar cu apa. Nici n -apucase Borgman sa intre, ca m-am gi apucat sa-1 distrez
cu tot felul de ciudatenii. 1 -am aratat un ceas destepta-

tor, facut pins la ultimul surub de mimile bunicului.

Ceasornicul avea atasata o lampa si cind minutarele
aratau jumatati de ore sau ore intregi, lampa se aprin-

dea. I-am mai aratat si un butoias cu vax. Reteta

acestui vax constituia o invenne a lui Levy-I%hok 5i el
nu divulga nimanui secretul. Apoi am citit cu Borgman
citeva pagini dintr-un manuscript al bunicului. Buni-

cul scria evree5te pe niste foi galbene patrate, unase

cit niste harti geografice. Manuscrisul era intitulat
Omu/ Ara cap, i erau descrisi in el toti vecinii lui
Levy-Ithok din toti cei saptezeci de am de viata ai
ski, intii de la Skwir si Belaia Terkov, apoi din Odesa.
Eroii lui Levy-Ithok erau gropari, cantori, evrei
be6vani, bucatarese 5i escroci care faceau operana
rituals. Toti acestia erau oameni artagosi, gtngavi, cu
nasuri turtite, cu bube in cre5tet 5i cu funduri strimbe.
Cit citeam, aparu Bobka in rochia ei cafenie. Plutea prin odaie ducind samovarul pe tava, Impresurata
de sinii ei mari $i generosi. I-am facut cunostinta cu
prietenul.meu. Bobka 1.1 spuse : Ma bucur", ii intinse
degetele jilave $i nemiscate $i -5i lipi caldiele cu zgomot. Mergea bine totul, cum nu se poate mai bine.
Familia Ape lhot nu-i dadea drumul bunicului. Eu
etalam comorile lui una dupa alta : niste gramatici
in felurite limbi 5i sase tomuri din Talmud. Lui Mark
264

www.dacoromanica.ro

ii luasera ochii butoiasul,cu vax, iscusitul desteptator

$i gramada de Talmuduri, niste lucruri ce nu se pot
vedea in nici o alts casa.
Bauram cite doua pahare de ceai cu strudel, iar
Bobka, died din cap si iesind cu spatele, disparu. Hind
ntr -o excelenta stare de spirit, mi-am ales o poza corespunzatoare $i am inceput sa declam niste strofe
care-mi erau mai dragi ca once in via* Aplecat peste
cadavrul lui Cezar, Antoniu vorbeste poporului roman
0, voi, roman, prieteni, cetateni,
Cinstiti-ma cu luarea voastra-aminte.
Eu n-am venit sa-1 preamaresc pe Cezar
Ci sa-i aduc door ultimul salut.

Asa iii incepe jocul Antoniu. Sufocindu-ma, mi-am

strins miinile la piept.
Prieten mi-a fost Cezar, bun prieten,
Ambitios it crede insa Brutus
$i Brutus e un om de stima vrednic...
Multimi de prinsi el aducea la Roma
S-o-mbogateasca prin rascumparari.

Sa socotim acestea drept ambitii ?...

Afizerie vazind, varsa el lacrimi
Dar nu-i nicicind ambitia duioasa,
$i-ambitios 2l crede totusi Brutus
lar Brutus e un om de stima vrednic.
Pesemne c-ati vazut la Lupercalii,
De trei on incereind sa-i dau cununa,
Tot de trei on p dinsul mi-a respins-o.

sa fie tot ambitie ei asta ?...

Ambitios 21 crede bud Brutus,
$i Brutus e un om de stima vrednic...

In fata ochilor mei, prin fumul universului, atirna

fata lui Brutus. Ea se facuse mai albs decit creta. Po-

www.dacoromanica.ro

265

porul roman, bombanind, inainta spre mine. Am ridicat mina (ochii lui Borgman o urmanra supusi), pumnul meu strins tremura, am ridicat mina... si1-am zant
prin geam pe unchiul Simon-Wolf trecind prin curte
in tovarasia geambasului Leikah. Duceau amindoi pe

umeri un cuier facut din coarne de cerb $i uncufar

row cu niste inctuetori inchipuind gun de leu.

vazu

$i Bobka de la fereastra ei. Uitnd de musatiri, ea

navali in odaie si ma apuca cu miini tremurinde :

Sufletelul meu, asta.iar a cumparat mobila...
Borgman se ridica putm in tunica lui si se inclina
nedument in faca Bobkai. Ceilahi dadeau sa sparga
usa. Apoi in condor se auzi tropait de cizme, rasuna
zgomotul cufarului tint pe podea. Glasul lui SimonWolf si al roscovanului Leikah bubuiau asurzitor. Erau
amindoi cu chef.
Bobka, urla Simon-Wolf, is cearca de ghiceste,
cit am dat pe coarnele astea ?

Urla ca o goarna, insa in glasul lui era o nota de

incertitudine. Chiar beat, Simon-Wolf stia cit de nesuferit ne este roscovanul Leikah, care-1 potcovea cu
tot felul de cumparaturi si ne inunda cu tot soiul de
mobile inutile.

Bobka tacu. Leikah chitcal ceva la urechea lui Simon-Wolf. Ca sa-i acopar suieratul serpesc si ca sa-mi

inabus nelinistea, am racnit cuvintele lui Antoniu :

Chiar ieri mai poruncise 'Inca lumit
Maretul Cezar ; pulbere e a.tazi
5i ii dispretuiesc ti cer;etorii.
De-a; fi dorit sul-atif 'Intro rascoala
ra'zbunare inimile voastre,
Ac dauna lui Cassius ;i Brutus,
lar dinsii stint barbati de stima vrednici...

Dar aici rasuna o bufnitura. Cause Bobka, prat alita de lovitura sowlui ei. Pesemne ca facuse vreo re266

www.dacoromanica.ro

mard amara-' in leggturg cu coarnele de cerb. Ince.pu

asadar spectacolul cotidian. Glasul de aramg al lui

Simon-Wolf cllIfgtuia toate crgpsiturile universulu;.
Voi stoarceti tot cleiul din mine, urla unchiu,
meu cu voce de tunet. Ma stoarceti de clei, ca sa vg
astupati boturile voastre de clini... Munca mi-a scos
sufletul. Nu mai am cu ce lucra, n-am miini, n-am picioare. Mi-ati aggtat un pietroi de git, atirng pietroiul
de gitul meu...

Blestemindu-ne pe mine Si pe Bobka cu blesteme

evreesti, el ne proorocea ca ni se vor scurge ochii, cg
copiii nostri vor incepe sg putrezeasca $i sa se descompunk inc din pintecele mamei. ca n-o sa mai prididim
sal ne inmormineim unii pe altii si cg vom fi trasi de
pgr la groapa comung.

Micul Borgman se sculg de pe local lui. Era pdlid

si se uita in jur. El nu intelegea intorsgturile blasfemiei

evreiesti, dar injuraturile rusesti de mama le stia. Simon-Wolf nu le dispretuia nici pe astea. Feciorul directorului de band iii frgminta sapca in miini. Il yedearrr dublu, si mg cgzneam sg acopgr cu glasul meu
tot rgul lumii. Dezngdejdea mea de muribund si moar-

tea efectivg a lui Cezar se contopirg intr-un singur

tot. Eram mort $i strigam. Horcgitul se inglta din
adincul fiintei mele.
De -ave ;i voi lacrimi, ele ca suvoiul
Din ochii vostri-acuma se vor scurge.
Cine nu ;tie mantia aceasta I
Tin minte, Cezar cind intii si-o puse :
Era-ntr-un tort, intr-un amurg de vara,
Dusmanii dupa ce-i zdrobise crunt.
Aci-si v :rise Cassius pumnalul,
$i iata-a pizmiltaretului rang.
Aci si-a-nfipt pumnalul dragu-i Brutus.
Ce singe rosu izbucni in valmi,
Pumnalul cind din rand el si-1 scoase...

www.dacoromanica.ro

267

Dar nimic nu era in stare sa acopere glasul lui Siinnrs-Welf. Sezind pe clusumea, Bobka plingea si-si

sufla nasul. Dincolo de perete imperturbabilul Leikah

tira cularal pe podele. Si in clipa aceea zurliul meu

bunic dori sa-mi vina in ajutor. El se zmulse din miinile familiei Apelhot, se furisa pins la fereastra si incepu sa scirtiie din vioara, probabil pentru ca strainii
sa nu poata auzi injuraturile lui Simon-Wolf. Borman
arunca o privire spre fereastra taiata la nivelul parnintului i se trase ingrozit inapoi. Sarmanul meu bunic

facea schime cu gura lui vinata si osificata. Avea pe

cap un joben indoit si purta o hlamida neag,ra, vatuna, cu _nasturi de os, tar picioarele lui de elefant
erau incaltate cu niste ghete rupte. Barba ingalben;ta
de tutun ii atirna in smocuri, filfiind la fereastra.
Mark fugi.
Nu-i nimic,_ murmurs el alergind spre LibeTtate,

zau a nu-i nimic...

Prin curte se itira tunica si sapca lui au marginile
ridicate.

Cu plecarea lui Mark mi se potoli si mie nilburarea. Asteptam sa vina sears. Cind bunioul meu, sfirsind

de umplut cu cirligele evreesti foaia sa patrata

.(el

descria familia Apelhot, la care-si petrecuse, din mila

mea, toata ziva), se culca in pat si adormi, tai-am strecurat pe coridor. Dusumeaua era de pamint. Umblam
pe intuneric, descult, intr-o camasa lungs si Oita de
petice. Printre crapaturile scindurilor sclipeau in t;lisul
luminii pietrele de caldarim. intr-un colt statea ca de
obicei ciub'arul cu apa. M-am cufundat in el. Apa to -a

despicat in doua. Mi-am afundat capul, am inceput

sa ma sufoc si m-am ridicat sa respir. De sus, de pe o
polita, ma privea cu ochi somnorosi o pisica. A doua
oars am suportat mai mult, apa plescaia in jurul meu
si geamatul mi se pierdea intr-insa. Am cleschis o..hh

si am zarit pe fundul ciubarului vela camasii si pi268

www.dacoromanica.ro

cioarele lipite unul de altul. Iar n-am mai putut sa

rezist $i mi-am scos capul afara. Alaturi statea bunicul, intr-o vests de link'. Unicul lui dinte clantanea.
Nepoate, rosti el distinct si dispre;uitor, ma clue
sa iau ulei de ricin, ca si-ti pot aduce macar.ceva pe
rnormint...

Atunci am strigat fara sa mai stiu ce fac $i mi-am

cam vint in apa. Mina neputincioga a bunicului ma
scoase de- acoio. $i atunci am inceput sa piing, India
oarsi in ziva aceea, gi tutnea lacrimllor era atilt de
uriasa si sublima inch totul afar de lacrinai disparu
din ochii mei.
M-am trezit in pat, invelit in pIturi. Bunicul umbla
prin oaqie li fluiera. Bobka cea grass imi incalzea
miinile la sinul ei.
Cum tremursi prostuw1 1sta al nostru, zise

Bobka ; si uncle eiseste urt copil atita putere sa tremure ?...

Bunicul isi smuci Barba, fluiera si porni sa umble din

nou. Dincolo de perete sforiia chinuitor Simon-Wolf.
Istovit de luptele zilei, noaptea el nu se trezea nici-

odatl

www.dacoromanica.ro

DE$TEPTAREA

To ;i oamenii din cercul nostru

misiti, bacani,
isi
functionari de banal si de birouri de naviga ;ie

dadeau copiii sa invete muzica. Nevazind nici un

orizont in fata lor, parintii nostri nascocisera o loterie. 0 intemeiasera pe oase de omuleti. Odesa era
cuprinsa de aceasta dements mai mult decit alte
orase. $i intr-adevar Odesa furniza decenii in sir o
multime de copii minune salilor de concert ale lumii.
De la Odesa au pornit Misha Ehlmann, Tsimbalist,

Gabrilovics, tot la not

si-a inceput cariera Yasha

Heifitz.
Cind un baiat implinea patru sau cinci ani, maica-sa

ducea marunta, fragila lui faptura la domnul Zagurski. Acest Zagurski era proprietarul unei fabrici
de copii minune, o fabrics de pitici evreesti cu gulerase de dantela si pantofiori de lac. El ii cauta in
fundaturile mahalalei Moldovanca si in ograzile puturoase ale Pietii Vechi. Zagurski be dadea primele
indrumari, apoi copiii se duceau la profesorul Auer
din Petersburg. In sufletele acestor stirpituri cu capete umflate traia o puternica armonie. Ei ajunsera

virtuozi celebri. $i iata ca tatal meu se hotari sad

ajunga din urrna. Cu toate ca eu trecusem de virsta
unui copil minune si aveam sa implinesc paisprezece
ani, ca debilitate si statura puteam fi luat drept unul
de opt ani. Aici era toata speran ;a.
270

www.dacoromanica.ro

Am fost dus la Zagurski. Din stima pentru bunicul

meu, el accepts sa ne is cite o rubla de fiecare leccie,
adia. ieftin. Bunicul meu Levy-IIhok era batjocura si
podoaba orasului. Se plimba pe strazi In joben si cu
ghetele rupte si clarifica indoieli in problemele cele
mai obscure. Era intrebat de pilda ce este un gobelin,
de ce 1-au tra'dat iacobinii pe Robespierre, cum se
confectioneaza matasea artificiala, ce este cezariana.
Bunicul meu era in stare sa raspunda acestor intrebari. Din respect pentru cultura si nebunia lui, Zagurski nu ne-a luat decit o rubla de fiecare leccie. $i,
de teama bunicului, si-a batut destul capul cu mine,
desi n-avea de fapt cu ce sa-si bats capul. Sunetele
se tirau de pe vioara mea ca o strujitura de fier. Sunetele astea imi zglriau sufletul Oda $i mie, Ins tam
nu voia sal se dea batut. La not acasa nu se mai vorbea
de nimic altceva, decit despre Misha Ehlmann, pe care
%arul personal 11 scutise de armata. Dupa informa%iile
tatalui meu, Tsimbalist fusese primit de regele Angliei
si cintase la Palatul Buckingham ; parintii lui Gabri-

lovics cumparasera doua case in Petersburg. Copiii

minune aduceau bogatii parintilor lor. Cu saracia tata
s-ar mai fi Impacat, dar avea nevoie de glorie.

Nu se poate, sopteau oamenii care mincau pe

socoteala lui, nu se poate ca nepotul unui asemenea
bunk...

Dar eu a veam altele in cap. In timpul exersarilor

la vioara, Imi puneam pe pupitru cartile lui Turgheniev sau Dumas, si sciiIiind, devoram paging dupa
paging. Ziva le povesteam baietilor din vecini tot felul
de scorneli, iar noaptea le transpuneam pe hirtie.
Scriitura era o indeletnicire ereditara in neamul nostru. Levy-Ithok, care acum mergea spre batrInete,
toata viaia isi scrisese naraciunea intitulata Omul faro
cap. Ii sema'nam.
19

Armata de cavalerie

www.dacoromanica.ro

271

Incgrcat de cutia viorii $i de partituri, ma tiram de

trei on pe sgptgming ping* in strada Witte, fost

Dvoreanskaia, la Zagurski. Acolo sedeau pe lingg ziduri, asteptindu-si rindul, evreice inflgcgrate ping la
isterie. Ele stringeau pe genunchii for sabgnogi viorile
ce depgseau ca dimensiune pe cei hgrgziti sg cinte /a
Palatul Buckingham.
Se deschidea uga spre sfinta sfinrelor. Din cabinetul

lui Zagurski ieseau clgtinindu-se copii pistruiati, cu

capete mari, cu gituri subtiri ca niste tulpini de
floare, $i cu bujori apoplectici in obraji. Usa se inchiclea, inghitind pe piticul urrngtor. Dincola de zid
cinta si dirija incordat profesorul cu lavalierg, cu
plete roscate si cu picioare lichide. Conductor al unei
loterii monstruoase, el popula mahalaua Moldovanca
si gangurile negre ale Pietii Vechi cu niste fantome ale
pizzicatoului si cantilenei. Cintarea asta o ridica apoi
la stralucire demonic bkrinul profesor Auer.
In aceastg sects eu nu aveam ce cguta. Ace Iasi pitic
ca si ei, eu desluseam m glasul strgmosiror altg
chemare.

Primul pas a fost foarre greu. Odatg iesisem din

cash, ducind povara viorii, a cutiei, a notelor si a
celor dougsprezece ruble care erau plata pentru o lung.

de invgaturg. Mergeam pe strada Neiinskaia $i trebuia sa cotesc pe Dvoreanskaia, ca sg ajung la Zagurski, insg in loc de asta m-am dus in sus pe Tiraspolskaia 4i m-am pomenit in port. Cele trei ore ce-mi

erau destinate au zburat repede acolo in portul de

manevrg. Asa a inceput eliberarea. Sala de asteptare

a lui Zagurski nu m-a mai vgzut niciodatl. Planurile
mele au fost ocupase de chestiuni ceva mai importante. impreuna cu colegul meu Nemanov mi-am

facia drum pe vaporul Kensingtone", la un bgtrin

marinar care se numea mister Trouttyburn. Nemanov

era mai tingr cu un an decit mine si se ocupase de

272

www.dacoromanica.ro

la virsta de opt ani cu -eel mai complicat negot din

lurne. Era un geniu al afacerilor comerciale si realiza
tot ce fagaduia. Acura e milionar la New-York, director la General Motors C, societate nu mai putin
puternica decit Ford. Nemanov ma cira cu el pentru
ca ma supuneam lui fir sa cricnesc. De la mister
Trouttyburn el cumpUra pipe de contrabands. Aceste
pipe le fUcea la Lincoln fratele bUtrinului marinar.
Gentlemeni, ne spunea mister Trouttyburn, nu
uitati ce va spun : copiii se fac personal... A fuma o
pipg de fabricl e la fel cum ci -ai viri in guru un clissir... Stiti dumneavoastrg cine a fost Benvenuto Cellini ?... A fost un maestru. Fratele meu de la Lincoln
v-ar putea povesti multe despre eL Fratele meu nu
impiedicU pe nimeni sa triiasea. El e convins numai ca

nu poti face copii decit personal, cu mlinile tale, nu

cu ale altuia... _Nu putem s.1 nu fim de acord cu el,
gentlemeni...

Pipele lui ,Trouttyburn, Nemanov le vindea directorilor de banal, consulilor strain, .grecilor bogati.
Cistiga cu ek sued' la sutI.
Lulelele mesterului din Lincoln aveau un iz de
poezie. In fiecare din ele era incrustat un gind, un
strop de eternitate. In mustucul for suridea un ochi
galben, cutiile fiind cUptusite cu atlaz. Ma straduiam
sa-mi imams nez. cum traieste in bUtrina Anglie acest

Mathew Trouttyburn, ultimul meter de pipe, im-

potrivindu-se mersului lucrurilor.

Gentlemeni, nu putem sU nu fim de acord cu

faptul ea nu poti face copii decit personal...
Talazurile grele izbindu-se de dig ma IndepUrtau tot
mai mult de casa noastra mirosind a ceapU sl a destin
evreesc. Din portul de manevil m-am mutat dincolo

de dig. Acolo, pe un mIrunt bane de nisip, se instalasera golanii de pe strada Primerskaia. Din zori pins

noaptea tirziu, fUrU sa-si punsi vreodatU pantalonii, ei

19*

www.dacoromanica.ro

273

se cufundau pe sub barcile pescaresti, furau pentru

prinz nuci de cocos si asteptau clipa cind vor apare
din Herson si Kamenka luntrile cu pepeni pe care-i
pot sparge trintindu-i in danele portului.
Stiinta de a inota a devenit un vis al meu. Mi-era
rusine sa marturisesc in fata acestor golani cu pielea
bronzata ca, nascut la Odesa, nici n-am vazut marea
pins la virsta de zece ani, iar la paisprezece nu stiam
Inc a sa inot.
Cit de tirziu mi-a fost dat sa inva% lucrurile necesare ! In copilarie, %intuit la Ghemar, am dus o vista

de intelept, i cind am crescut mare am inceput sa

ma ratar in copaci.
Stiinta inotului fu insa inabordabila pentru mine.
Frica de apa a tuturor stramosilor, rabini spanioli $t
zarafi din Frankfurt, ma tragea la fund. Apa nu ma
Linea. Biciuit si umplut de apa sarati, ma intorcearn
pe tarm la vioara si note. Eram legat de corpurile
mele delicte si le tiram dupa mine peste tot. Lupta
rabinilor cu marea dura pins cind i se facu mill de
mine zeului apelor din acele locuri, adica lui Efim
Nikitici Smolici, corector la ziarul Odeskie novosti.
In pieptul atletic al acestui ins vietuia mila fats de
copiii evreilor. El comanda gloatele de stirpituri rahince. li aduna pe toti din plosnitaraia Moldovancai,
ii ducea spre mare, ii Ingropa in nisip, facea cu ei
gimnastica, inota cu ei, 11 invata sa cinte i, prapndu-se in razele vertirale ale soarelui, le povestea istorioare cu pescari si cu animale. Oamenilor aduhi,
Nikitici le spunea ca e un filozof natural. Copiii
evrei mureau de ris auzind istorioarele lui, schelalaiau
st se udurau ca niste %in& Soarele ii stropea cu pistrui ttritort de culoarea sopirlei.

Batrinul urmarea tacut dintr-o parte lupta mea

corn .1a corp cu

Vizind ca nu mai e nici o
nadetde $t ca n-am sa inva% niciodata sa inot, ma in274

www.dacoromanica.ro

cluse printre statornicii inimii sale. Inima asta a lui

era toat5 de partea noastr5, fiind o inima vesel5 care
nu se infumura, nu era lacom5, rad sperioasa...,,Cu
umerii s5i de amnia, cu capul de gladiator imbatrinit,
cu picioarele lui bronzate si putin strimbe, el se to15nea printre not dincolo de dig, ca un suveran al
acestor ape de petrol si de pepeni. L-am indr5git pe
omul acesta atit de mult cit poate indr5gi pe un atlet,
un baiat bolnav de isterie 4i dureri de cap. Nu-1 p5r5seam si c5.utam sa fiu serviabil cu el.
El imi spuse :

Nu te agita... Int5reste-O nervii. Inotul are sI

vina de la sine... Ce insearnna asta ca nu te one apa ?

De ce te-ar One ?
Vazind city patima am, dintre toci elevii s5i f5cu
numai pentru mine o exceptie si ma pofti la el acas5,
intr-o mansard5 curat5 asternuta cu rogojini, imi arata
ciinii lui, tin arici, o broasc5 testoas5 si niste po-

rumbei. In schimbul acestor bogkii eu i-am adus o

tragedie pe care o scnsesem in ajun.
Eram sigur ca umbli cu scrisul, inn spuse Nikitici ; se vede dup5 ochi... Nu te mai uiti la nimic...
Citi scrierile mele, final ; 5 din
n isi trecu degetele prin cirlionoi c5.runo, se plimb5 prin man-

- Sa sper5m rosti el alene, tacind .dup5 fiecare

sarda

cuvint, ca ai in tine o scinteie dumnezeiasc5...

Iesiram in strad5. Eatrinul se opri, b5tu viguros cu

bastonul in trotuar 4i ma ontui cu privirea.

Ce-vi ..lipseste ?... Tinere ;ea nu-i o nenorocire,
trece cu anii si ea. IGi lipseste sinnul naturii !
Imi arata cu bastonul un porn cu tulpin5 roscati
si coroan5 scund5.
Ce copac e asta ?
Nu stiam.

Ce creste pe arbustul asta ?

www.dacoromanica.ro

275

N-am stiut nici asta. Mergeam amindoi printr-un

scuar de pe bulevardur Alexandrovski. Batrinul impungea cu bastonul toti arborii, ma" apuca de umar
orideciteori trecea in zbor cite o pasare si ma obliga
sa ascult cite un ciripit anume.
Ce pasare cinta ?
Nu puteam sa-i raspund nimic. Nu stiam nimic
despre numele arborilor si palsarilor, despre impartirea
for pe familii, nu stiam incotro migreaza pasarile, din

ce parte rasare soarele, cind e roua mai abundenfa.

$i mai indraznesti sa scrii ?... Omul care nu
traieste in millocul naturii asa cum tilieste o piatra
sau un animal, nu va scrie toata viata lui nici macar

doual rinduri ca lumea... Peisajele tale seamana cu descrierea unor decoruri. Naiba sa ma ia, dar la ce s-au
gindit paisprezece ani parintii tai ?...

La ce s-au gindit ?... La polite protestate, la vilele

lui Misha Ehlmann. Dar astea nu i le-am spus lui

Nikitici. Am tacut.

La prinz, acasa, nici nu m-am atins de mincare.

Mi se oprea dumicatul in git.

Simtul naturii, ma gindeam eu. Doamne, de ce nu
mi-a venit in minte una ca asta ?... Unde sa ga'sesc
omul care mi-ar explica ciripitul pas'arilor si numele
arborilor ? Ce stiu eu despre toate astea ? As putea
cunoaste liliacul si timpul cind infloreste. Liliacul si
salcimul. Strazile Deribasovskaia si Greceskaia sint
pline de salcimi..."
'
La masa, tata ne povesti o noua istorioara cu Yasha
Heifitz. Nici nu aiunsese la Robin cind 1-a intilnit pe
Mendelsohn, care era unchiul lui. $i baiatul capata
se pare cite opt sute de ruble pentru fiecare spectacol.
Calculati cit iese din cincisprezece concerte pe luna !
Am calculat si mi-au iesit douasprezece mii pe luna.

Facind inmultirea 4i tinind pe patru in minte, m-am

uitat pe geam. Prin curticica de ciment, intr-o haina
276

www.dacoromanica.ro

usoara, cu inelele roscate ale parului sat' iesind de sub

palaria moale 4i sprijinindu-se intr-un baston, inainta

ca intr-o procesiune profesorul meu de muzica Zagurski. Nu se putea spune ca se trezise prea curind.
Erau mai bine de trei luni de cind vioara mea zacea
pe nisipul de linga dig...
Zagurski se indrepta spre usa din faka. M-am na-

pustit spre usa din dos, dar in ajun aceasta fusese

!Alma in scinduri, de frica ho;ilor. Atunci m-am incuiat in doset. Dupa o jumatate de ora se adunase
acolo, in fata usii toata familia mea. Femeile plingeau. Bobka isi freca de usa umarul gras si hohotea
de plins. Tata tacea. Apoi vorbi atit de incet si de rar
cum nu mai vorbise niciodata :
Eu sint dicer, spuse tatal meu, si am mosie. Eu

umblu la vinatoare. Uranii imi platesc arena Pe

fiul meu 1-am dat la liceul militar. Nu' am de ce sa

fiu ingrijorat pentru el...
Si amuci. Femeile se smiorcaiau. Pe urma o lovitura ingrozitoare se prabusi asupra usii closetului :
tata se .abise de ea cu tot corpul, facindu-si vint de
la distanta.
Sint ofiter, racnea el, si umblu la vinatoare...
Am sa-1 omor... Punct.

Cirligul sari in laturi, dar era si tin za'vor care se

mai ;inea intr-un cui. Femeile se tavaleau pe jos si it
apucau pe tata de picioare ; iesindu-si din mini, el
se lupta sa se smulga. Auzind larma, veni gifiind si
o batrina
mama tatei.
Copilul meu, ii spuse dinsa evreeste, durerea
noastra este foarte mare. Ea nu are margini. Numai
varsarea de singe mai lipsea din casa noastra. Eu nu
vreau sa vad singe in casa noastra'...

Tata gemu. I-am auzit pasii indepartindu-se. Zavorul atirna pe ultimul cui.
www.dacoromanica.ro

277

Am stat in fortareata mea pins la caderea noptii.

Dupa ce s-au culcat toti, tanti Bobka ma duse la bunica-mea. Drumul nostru era lung. Lumina lunii intepenise pe nite tufe anonime, pe n4te arbori Fara
nume... 0 pasare nevazuta fluiera i tacu, sau poate
ca adormi... Ce fel de pasare ? Cum ii zice ? Dar
seara este roua ?... Unde o fi constelatia Carului

Mare ? Din ce parte rasare soarele ?...

Mergeam pe strada Pc:oei. Bobka ma Linea strins

de mina, ca sa nu fug. Avea dreptate. Ma gindeam

la fuga.

www.dacoromanica.ro

GUY DE MAUPASSANT

In lama anului o mie noun sute saisprezece m-am

trezit la Petersburg cu un buletin de identitate fah $i
fare para chioara in buzunar. M-a ad5postit profesorul de literatur5. ruse Alexei Kazan ley.
Locuia in cartierul Peski, pe o strad5 Inghetat5, gal-

bend, impu0tI. 10 scotea un supliment la leafa lui

mizer5 de pe urma unor traduceri din spanioleste ; pe

vremea aceea iii cucerea celebritatea Blasco Ibanez.

Kazantev nu fusese prin Spania nici mkar in trecere, insd dragostea lui pentru aceasel Taxi ale c5rei
castele, parcuri si riuri le cunostea pe toate, ii umpluse
fiinta. Afars de mine se mai aciva la Kazantev o multime de oameni smulsi din mersul drept al viecii. Traiam

cu tocii aproape flIminzind. Rareori, cite o fi-

Tuica bulevardier5 ne mai tip5rea cu liters nfaruna o

insemnare despre vreun fapt divers.
Dimine;ile mi le petreceam la morg5 sau la secciile
de policie.
Cel mai fericit dintre not era totusi Kazan %ev. Avea

o patrie : Spania.
In noiembrie mi s-a oferit o slujba de contopist la
fabrica Obuhov, si slujba nu era rea, mai ales ca ma"
scapa de armata.
Dar am refuzat se ma fac contopist.

Chiar de pe atunci, cind implineam dou5zeci de

ani, mi-am si spus : mai bine foamea, puscaria, traiul

www.dacoromanica.ro

279

ratacitor, decit sa stau la birou cite zece ore pe zi.

Mare isprava n-a fost nici calea aleasa dar nu m-an-i
abatut de la ea si nici nu ma voi abate. Intelepciunea
stramosilor salasluia in capul.meu : not ne nastem pentru voluptatile muncii, batan si dragostei, pentru asta
sintem nascuti $i pentru nimic altceva.
Ascultindu-mi reflectiile, Kazantev i i scarmana.puful galbui si scurt de pe crestet. Oroarea din ochii lui
se amesteca cu incintarea.
De Craciun insa dadu peste not norocul. Avocatul
Benderski, proprietarul editurii Aldan", se gindi sa
publice o editie noua a operelor lui Maupassant. Se
apucase sa le traduci Raisa, nevasta avocatului ; dar
din zarva boiereasca nu iesi nimic.
Kazantev, traducItorul din spaniola, fu intrehat

daca nu cunoaste vreun om care s-o ajute pe Raisa

Mihailovna. $i Kazantev ma recornanda pe mine.
In ziva urmatoare, punindu-mi un sacou de imprumut, am pornit spre casa sotilor Benderski. Ei sedeau
pe bulevardul Nevski, in coltul strazii Moika, intr-o
casa zidita din granit finlandez siinconjutrata de stilpi
roz, de meterezuri i steme de piatra. Bancherii fara
genealogie, evreii crestinao, imbogatitii din misitii,

umplusera Petersburgul dinainte de razboi cu o sumedenie de atari castele meschine, cu maretie falsa.

Scara era acoperita cu un covor pow. Pe paliere

stateau in doua labe ursi de catifea.
In gurile for (-aware ardeau Iampi de cristal.
So ;ii Benderski locuiau la etajul al doilea. Usa mi-o
deschise o subreta cu bonetica si sini obraznici. Ma
conduse inn--un salon aranjat in stil paleoslay. Pe pereti erau tablourile vinete ale lui Rerich 1, infatisind
pietre preistorice si monstri. In col ;uri erau asezate pe
I Nicolas Konstantittovici Rerich (1874-1947), picror
nograf simbolist rus.
2817

www.dacoromanica.ro

si sce-

policioare icoane facute de zugravi de. demult. Subreta cu sini obraznici se misca gray prin incapere.
Era zvelta, mioapa, aroganta. In ochii ei mari, cenusii,
incrernenise desfriul. Fata umbla agale. M-am gindit
ca probabil in dragoste ea se rasucea cu nepotolita

harnicie. Draperia de brocart atirnind peste usa se

le6ana. Purtindu-si sini mari, intra in salon o femeie

cu par negru 5i ochi trandafirii. Nu mi -a trebuit mult

timp sa recunosc in Benderskaia specia asta incintatoare de evrdice venire la not din Kiev si Poltava, din
orasele .satule ale stepei, pline de castani 5i salcimi.
Aceste femei transforms banii s tilor ageri la minte

in usoara grasime trandafirie de pe pintec, de pe

ceafa, de pe umerii rotunzi. Surisul for somnolent 5i
gingas scoate din minti pe toti
terii garnizoanei.
Maupassant e singura pasiune a vietii mele ! imi
spuse Raisa.

Straduindu-se sa-si stapineasca leganarea soldur;br

pline, ea iesi din camera si se intoarse cu traducerea
nuvelei Miss Harriet. In traducerea ei nu mai ramasese nici urma din fraza degajata, cursiva, de lungs
respiratie patimasa, a lui Maupassant. Benderskaia
scria obositor de corect, labarvat si flea viata, asa
cum scriau inainte evreii ruseste.
Am luat manuscrisul acasa.' la mine, in mansarda
lui Kazan ;ev, 5i toata noaptea, printre oamenii adormici, am despicat pirtii in traducerea strains. Munca
asta nu e alit de grea cit. pare. Fraza se naste si buna
si rea in acelasi timp. Secretul se afla in turnura ei
abia perceptibila. Pirghia trebuie sa "ti se incalzeasLa
in mina. Poci s-o misti o singura data, nu de &nil ori.

Diminema,am dus manuscrisul corectat. Raisa nu

mintise, vorbind de pasiunea ei pentru Maupassant.
In timpul lecturii, statu nemiscata tot timpul, cu miinile inclestate : miinile astea de atlaz se scurgeau spre

www.dacoromanica.ro

281

pImint, fruntea i se facuse paha, dantela dintre sinii

strinsi se depa'rtase si palpita.
Cum ai flcut asta ?
$i atunci i-am vorbit de stil, de armata cuvintelor,
despre oasiea aceasta unde se pun in miscare toate
tipurile de arme. Nici un fier nu poate pa'trunde in
inima omului cu fiori de gheatI attt de puternici ca
un punct pus la timp. Ea ma asculta cu capul aplecat,
cu buzele rujate intredeschise. 0 raza neagra juca in
pa'rul ei de lac, piepta'nat neted, cu arare. Picioarele
cu pulpe delicate st tari, peste care se va'rsaserl ciorapii, s-au desacut pe covor.
Mutindu-si in alts parte desfrinatii ochi incremeniti, subreta aduse micul dejun pe o tava.
Soarele sticlos al Pertersburgului se culca pe covorul

palid si asimetric. Cele dou5.zeci si noua de carti ale

lui Maupassant sta'teau pe o polita, deasupra mesei.
Soarele isi dansa degetele pe cotoarele for de marochin
mormintul sublim al inimii omenesti.
Ni se adu cafea in cesti albastre, si incepuram sa
talma'cim Idila. Tine minte oricine povestea tinarului
timplar fla'mind care i-a supt unei doici grase laptele
ce o impova'ra. Lucrurile s-au petrecut in trenul care
mergea de la Nissa la Marsilia, intr-o amiaza torida,

in patria aceea a trandafirilor, unde plantatiile de

flori coboara pins pe Ormul ma'rii...

Am plecat din casa Benderski cu un avans de

douzeci si cinci de ruble. Comuna noastra din
Peski s-a imbatat in seara aceea ca un cird de giste
alcoolizate. Mincam icrele rosii cu lingura si le acopeream in gura cu leba'rvurst. imba'tindu-ma, am inceput sa-1 injur pe Tolstoi.
S-a cam speriat contele vostru, a ba'gat-o pe
mineca'... Religia lui este frica... Fiindca i-a fost
282

www.dacoromanica.ro

fric5 de frig, si de bkrinete, contele si-a ficut un

pulover din credinti...
$i mai departe ? ma intreb5 Kazantev, cll.
tinind din capul s5u de pasare.
Adormir5m cu totii aaturi de asternuturile noastre.
Eu o visai pe Katia, o sp515toreasi in virstI de patruzeci de ani, care locum cu un cat mai jos. Luam
de la ea in fiecare dimineat5 ap5 fiart5. Desi nu prea
stiam bine nici m5car cum arat5 la fat5, in vis f5.cui
cu ea Dumnezeu stie cite. Ne istovirIm unul pe altul
cu saruta.ri. Nu ma putui abtine sl nu m5 duc in zori
la ea dup5 ap5 flared.
145 intimpin5 o femeie vested5, cu un sal legat
crucis peste piept, cu cirhontiic5runti ca scrumul ai
p5rului in neorindum15., cu miinile stoarse de vlagI.

De atunci incepui sa-mi iau micul dejun in fiecare

zi la Benderski. In mansarda noastr5 se ivirl o sob5
nou5., scrumbii, ciocolat5. Raisa ma duse de dou5 on

pe insule. Nu ml putui stapini sa nu-i povestesc

copiaria mea. Povestirea suns sumbru, flcindu-ma
s5 ma .mir pinl si eu. Doi ochi str5lucitori si spe-

riati m5 priviri de sub eiciulita de sobol. Blana

roscat5 a genelor tres5rea elegiac.

Am f5cut cunostintl cu so ;ul Raisei, un evreu gal-

ben la fatI, chel si cu un trup plat si puternic, avidtindu-se oblic ca pentru zbor. Umblau vorbe despre
legaturile lui cu Rasputin. Profiturile pe care le incasa din furniturile militare ii imprimasera o alura de
posedat. Ochii ii r5t5ceau, si pentru el tes5tura realifatii se rupsese demult. Raisa se intimida cind trebuia
faca sotului cunostina cu alai oameni. Din pricina

tmeretii meie, n-am observat asta decit cu o s5pt5mina mai tirziu decit trebuia.
Dupa Anul nou, Raisa primi vizita celor doul surod ale ei din Kiev. Tocmai adusesem manuscrisul
www.dacoromanica.ro

283

Marturisirii $i, neg5sind-o pe Raisa, m-am intors seara.

To ;i cinau, in sufragerie. Se auzea de acolo un neche-

zat argintiu de iapi si larma unor voci b5rb5testi

veselindu-se lira m5.sur5.. In casele bogate si f5r5 tra-

ditie lumea m5niricl zgomotos. Larma de aici era

curat evreiasc5, cu rostogoliri si finaluri cintate. Raisa
veni la mine : era in Tochie de sears, cu spatele go1.
Picioarele ei c5lcau incomod in pantofiorii legIn5tori
de lac.
Sint beat5, dragul meu... $i imi intinse miinile,
pline de lan ;uri de plating si stele de smarald.
Corpul i se legIna ca un trup de sarpe ridicindu-se

in coadl la sunetele unei muzici. Isi scutura capul

coafat, sunind din cercei, $i deodat5 se pribusi intr-un
fotoliu sculptat in stil vechi rusesc. Pe spatele ei pudrat liarira citeva cicatrici.
Dincolo exploc151 iar5si un ris femeiesc. Din sufragerie iesir5 surorile Raisei, amindou5 cu mustacioare
si cu aceiasi sini mari ca ai ei. Sinii for se n5.pusteau

inainte, p5rul li se despletise. Amindou5 erati mIritate, fiecare cu cite un Benderski al ei. Odaia se
umplu de veselia feminin5 c5r5 sir, a unor femei coapte.

Soca inasurar5 surorile in mantouri de lutru, in saluri

de Orenburg, le ferecarl picioarele in cizmuli %e negre ;

si de sub v5lul de z5padI al salurilor se mai z5rir5

numai obrajii for rumeni si aprinsi, nasurile marmoreene si ochii cu mioape sclipiri semite. Mai 15rmuind
nice!, plecar5 la teatru, unde se reprezenta luditha, cu
$aleapin.

Vreau s5 lucrez, ginguri Raisa intinzind spre

mine bratele goale. Am pierdut amindoi aproape o
s'apt5mina...
284

www.dacoromanica.ro

Ea aduse din sufragerie o sticra si douI cupe. Sinii

ii stkeau liberi in sacul de mItase al rochiei ; sfircurile se ascutira si mkasea le acoperi.

E sacrosanct, imi spuse Raisa turnind yin :

muscat din recolta o mie opt sute optzeci 5i trei. MI

omoara bIrbatu-meu daca afla'...
N-am avut niciodatI de-a face cu muscatul din recolta 83 $i Ears sa stau pe ginduri am dat de dusa trei
cupe la rind. lar cupele ma dusera numaidecit pe niste
ulicioare unde se leganau flacari portocalii si se auzea
muzica.

Sint beats, dragul meu... Ce avem azi ?

Azi, L'aveu...

Bun, Marturisirea. Eroul nuvelei e soarele, le

soleil de France,.. 1 Stropii de soare, topiti, cazind pe
roscovana Celeste, se prefIcurI in pistrui. Soarele poleise cu razele lui verticale; cu vin si cu cidru mutra
vizitiului Polyte. De doua on pe saptamina, Celeste.
se ducea sa vinda la oras friscI, ouI si gaini. Lui
Polyte ii plItea de fiecare transport cite un scud pen-

tru ea si patru scuzi pentru cos. $i la fiecare drum,

Polyte o intreba pe roscovana 'Celeste, fkindu-i cu
ochiul : Cind o sa ne distrIm si noi, ma belle ?" 2
Ce inseamra asta, dom' Polyte ?" $i vizitiul, sal tind pe capra, o lamuri : SI te distrezi, ei, drace,
inseamnI sa te distrezi... Ca flacaii cu fetele, de muzica nu-i nevoie..."

Nu-mi plac glume dintr-astea, dom' Polyte, ii

rIspunse Celeste si-$i trase de linga flacau fustele atirnind peste pulpele ei puternice, in ciorapi rosii.

Dar diavolul asta de Polyte ridea intr-una si tusea

cu inteles : o sa ne incelegem noi doi o data, ma
Soarele Frantei (fr.).
2 Frumoaso (fr.).
285

www.dacoromanica.ro

si lacrimi de ris se rostogoleau pe fata lui de

culoarea singelui caramiziu si a vinului.

belle,

Mai baui o cups din muscatul sacrosanct. Raisa

ciocni cu mine.
Subreta cu ochi impietriti trecu prin odaie sl disparu.

Ce diable de Polyte... 1 In doi ani, Celeste i-a platit

patruzeci si opt de franci. Adica cincizeci fara doi

franci. La sfirsitul celui de al doilea an, rind erau
numai ei doi in diligenta, iar Polyte, luind un paharel

de cidru inainte de plecare, o intreba dupa obicei :

Ce-ar fi sa ne distram azi, mamzel Celeste ?" dinsa
ii raspunse inchizind ochii : Sint la dispozitia dumitale, dom' Polyte..."

Rizind cu hohote, Raisa se pravali pe masa. Ce

diable de Polyte...

Diligenta era trasa de o mirtoaga albs. Mirtoaga

alba, avind din pricina batrinetii buzele trandafirii,
porni la pas. Jovialul soare al Frantei inconjura radyanul despartit de lume prin cozorocul acoperisului
galbejit. Flacaul era cu fata, n-aveau nevoie de
muzicl...
Raisa imi intinse o cups. Era a cincea.
Mon vieux 2, pentru. Maupassant...

Ce-ar fi sa ne distram azi, ma belle...

M-am aplecat spre Raisa si am sarutat-o pe btie.
Bu7ele ei tremurara, inflamindu-se.
Esti amuzant, murmurs Raisa printre dinti si se
trace tnapoi.
Ea se lipi de perete, desfacindu-si bratele goale. Pe
miinile $i pe umerii ei se aprinsera niste pete. Din toti
zeii crucificati, acesta era cel mai seducator.
Fii amabil $i aseaza-te, dom' Polyte...
' Diavolul 'asta de Polyt (fr.).
2 Batrine (fr.).
286

www.dacoromanica.ro

Ea imi arata un fotoliu oblic, albastru, lucrat in

slay. Avea speteaza din impletituri taiate in

stilul

lemn, cu zugraveli. M-am dus impleticindu-ma.

Noaptea asternu sub tineretea mea flaminda o sticla
de muscat recolta 83 i cele douazeci si noua de carti,

ca douazeci si noua de petarde, umplute cu tristete,

geniu ii patima... Sarii in sus, rasturnind un scaun si
agatind poli%a. Cele douazeci si noua de volume se
naruira pe covor, foile se imprastiara, cazura intr-o
ring... si mirtoaga alba a destinului meu porni la pas.
Esti amuzant ! tipa Raisa.
Am plecat din casa de granit de pe Moika la ora
douasprence, pins sa se intoarca surorile si sotul de
la teatru. Eram treaz si puteam sa merg drept pe
aceeasi scindura, insa era mult mai comod sa ma clatin, si de aceea ma clatinam dintr-o parte intr-alta,
cintind ceva intr-o limba pe care o inventasem chiar
atunci. Prin tunelurile strazilor strajuite de lan ;uri de
felinare, treceau in valuri aburii ceGii. Feluriti monstri

urlau in dosul zidurilor in clocot. Caldarimul reteza

picioarele celor care 11 calcau.

Acasa, Kazantev dormea. Dormea sezind, cu pi:

aoarele intinse, incaltate cu pislari. Puful de canar i
se ridicase pe crestet. Omul adormise linga soba, aple-

cat peste un Don Quijote, editia 1624. Pe pagina de

garda a acestei carti era o dedicatie catre ducele de
Broglio. M-am culcat fara zgomot, ca sa nu -1 trezesc
pe Kazantev, am tras lampa linga mine si m-am apucat sa citesc cartea lui Edouard de MeSnial, Despre
viata ,si opera lui Guy de Maupassant.
.Buzele lui Kazantev se miscau si capul ii C171.1 in
piept.

Si in noaptea aceea am aflat de la Edouard de Menial ca Maupassant se nascuse la 1850 dintr-un nobil
normand si din Laura de Poitevin, care era verisoara
20

www.dacoromanica.ro

287

lui Flaubert. La douazeci si cinci de ani a suferit pHmu' atac al unui sifilis. ereditar. Fertilitatea $i veselia
lui se impotriveau bold_ La inceput avea dureri de
cap si crize de ipohondrie. Apoi ii apairu in fati naluca orbirii. Vederea ii sabea.. Crescu intr-insul mania
suspiciunii, o dat5. cu dorinva de singuraeate si pofta

de a cirti. Se lupta cu furie, porni cu un iaht de pe

Marea Mediterana, evada la Tunis, in Maroc, in

Africa Centrals, si scria neintrerupt. Cucerindu-$i glo-

ria, la virsta de- patruzeci de ani igi tie beregata,

pierdu singe, totusi earnase viu. Fu inchis intr-o casI

de nebuni. Umbla. acolo in patru labe... Ultima nota ;ie in trista lui foaie clinics glasuieste :
Monsieur de Maupassant va s'aniinaliser" (Domnul de Maupassant a ajuns animal"). Muri la patruzeci
$i doi de ani. Maici-sa i-a supraviguir.

Citind cartes pins la capat, m-am sculat din pat.

Ceata venise la gearn $i astupase universal. fnima mi

se strinse.. Un presentiment al adevarului ma atinse in
treacit.

www.dacoromanica.ro

-FITE ruL

,,...Sint matte noutati, ca de obicei... $absovici a

fost premiat pentru o operatie de cracare, se imbraca
numai din strainatateo, jar sefii lui au fost avansati.
Aflind de noua functie, toata lumea se trezi brusc : a
crescut baiatul !... Cu aceastl ocazie am incetat sa ma
mai intilnesc cu el. Crescind., baiatul a 'imtit ce va
sa zica adevarul care se ascunde de noi, muritorii de

rind, $i a devenit intr-atita de suta la suta si de

ortodox (ortobox, cum zice Harcenko), ca nu-1 mai

poti clinti din ale lui... Ne-am vazut acum vreo doua
zile $i m-a intrebat de ce nu-l.felicit. I-am tispuns :
pe eine sa felicit, pe el sau regimul sovietic ?... A inteles, a luat-o pe-alaturi si mi-a spus : Da-mi un
telefon.... Consoarta lui a mirosit numaidec'it cum
stau lucrurile. Teri, suns telefonul : .Klavdiusa, sintem
atasati la Organizatia comerciala, dad ai nevoie

eumva de ceva rularie.... I-am raspuns ca sper sa

ajung pins la revolutia mondiala cu propria mea
cartels...

Si acum, despre mine. AM prin urmare ca sint

directorul treburilor din Sindicatul Petrolului. Fu-

sesem propusa demult, -dar am tot refuzat. Argumentele mele erau incapacitatea fats de munca de birou si
pe urma dorinta de a intra la Academia Industrials...
Problema a fost ridicata de patru ori, asa ca am fost

nevoita sa accept, $i acum nu-mi pare au... De aici

20*

289

www.dacoromanica.ro

se vede limpede toata intreprinderea, am $i izbutit sa

fac cite ceva, am organizat o expeditie in contul nostru in Saha lin, am intensificat prospec ;iunile, ma ocup

mult de Institutul de Petrol. Zinaida e cu mine. E

sanatoasi, in curind o sa nasca, au fost destule peripe ;ii... Zinaida i-a spus de sarcina lui Max Alexandrovici al ei (eu ii spun Max si Morit) cam tirziu, era
in luna a patra. El si-a manifestat entuziasmul, a depus pe fruntea Zinaidei o sarutare de gheata, apoi i-a
dat de inteles ca el are de facut o mare descoperire
stiintifica si ca gindurile lui sint departe de viata

reala, ca nu se poate imagina o fiinta mai inapta

pentru viata de familie decit el, Max Alexandrovici

Solomovici, dar ca, desigur, el nu va sta in cump5.'na
$i nu va refuza nimic, etc., etc., etc... Fiind o femeic
a

serolului douazeci, Zinaida a plins, dar nu s-a

pierdut cu firea. ...Toata noaptea a avut insomnii,

s-a sufocat, si-a intins gitul. Jar dis-de-dimineara,
nepieptanata, groaznica, asa cum era intr-o fusta
veche, s-a dus glom la intreprinderea lui, i-a spus o
multime de lucruri, anume ca-1 roaga sa uite ce s-a
intimplat ieri, ca copilul va dispare, dar ca oamenilor
ea nu le-o va ierta niciodata... Astea se petreceau pe
culoar, la intreprindere, in inghesuiala. Max Si Mont
s-a faeut rosu, palid, a inceput sa ingaime :
Ar trebur... un telefon, sa ne intilnim...
Zinaida nu 1-a ascultat pins la sfirsit, a venit
intr-un suflet la mine si m-a anuntat :
Miine nu ma duc la lucru !

Am sarit ca arsa, neconsiderind necesar sa ma seapinesc, $i i-am facut o sfestanie cum merita... Ia gin deste -te,

ditamai fatoiul care a trecut de treizeci,

frumoasa nu cine tie ce, pe care un barbat ca lumea

nici n -ar- baga-o in seams si-i pica din cer Max i

Morit sista (s nici macar de dragul ei, ci pentru rasa,
pentru stramoii ei aristocrati) ; ma rog, s-a ales de
290

www.dacoromanica.ro

la el cu ce s-a ales, barem sa si-1 tie, sa-1 creast.a...

Metisii proveniti din evrei sint foarte reusiti, stim
not asta, ia to uita ce exemplar are Ania, si-apoi cind
sa nasca dad nu acum, cind ii mai functioneaza
muschii la burta, cind isi mai poate alapta plodul ?!

Ea la toate are un singur raspuns : Nu pot admite

ca copilul meu sa nu aiba tats ", adica secolul nod.-

sprezece continua, papa generalul va iesi din cabinet

cu icoana si o va blestema (sau fara icoana, habar
n-am cum se blestema la ei), fetele din casi or sa ia

pruncul sa,1 duca la orfelinat sau la tail, la vreo

doica...

Fleacuri, Zinaida, i-am spus eu ; acu sint alte

rimpuri, aka' muzica se cinta, o sa ne descurcam si
fara Max si Mori %...

Dar n-am apucat sa-i spun tot ce-aveam de spus,

ca m-au si chemat la seclinta. Pe atunci devenise
foarte acuta problema cu Viktor Andreevici. Tocmai
venise si hotarirea C.C. de a se revoca vechea variants a cincinalului si de a se ajunge cu productia
de titei in 1932 pins la 40 milioane de tone. Elaborarea materialului a cazut in sarcina planificatorilor,
adica a lui Viktor Andreevici. El s-a incuiat in
biroul lui, dupa aceea m-a chemat si mi-a aratat o
scrisoare. Era adresati Prezidiului Consiliului superior al economiei nationale. Continutul : imi declin
orice raspundere in ce priveste sectia planificarii.
Consider arbitrary cifra de patruzeci de milioane de
tone. Se propane ca mai mult de o treime sa se ob,
015. de pe ni$te teritorii neexplorate, ceea ce inseamna a vinde pielea ursului din padure, adica a
unui urs care nu numai ca nu e ucis, dar nici descoperit... De asemenea, de la cele trei instalatii de
cracare ce functioneaza acum scrim, potrivit noului
plan, la o suta douazeci in ultimul an al cincinalului.
Si aceasta, fata de situatia deficitara in ce priveste
www.dacoromanica.ro

291

metalul, ca qi fatI de faptul c5 atit de complexa pro duc%ie de utilaj de cracare la noi n-a fost inc5. realizat5.... Scrisoarea se incheia asa : La fel cu loci muritorii, prefer sl lupt pentru intensificarea ritmului de
productie, dar con$tiinta datoriei... etc, etc. Am citit
scrisoarea qi el m5. intreab5 :
S-o trimit sau nu ?
Eu zic :
Viktor Andreevici, eu nu pot accepta argumentele dumitale $i toati situatia asta, ins m1 consider
in drept sa to satuiesc sa nu-ti dai Parerile in
vileag...

Totusi, a trimis scrisoarea. Cei de la Consiliul

superior au s5rit in sus. S-a convocat o sedint5. Din

partea Consiliului superior al economiei nationale a
venit Bagrinovski. Pe unul din pereti a fost atirnat5
harta Uniunii cu voile surse petrolifere, cu sonde,
conducte de petrol $i de produse petroliere ; cum
zicea $i Bagrinovski :
0 tarsi cu un ncru sistem circulator...

Tinerii ingineri de tipul omnivor" au cerut la

$edint5 ca Viktor Andreevici s5 fie pus cu botul pe

labe. Am luat $i eu cuvintul $i am vorbit patruzeci $i
cinci de minute. De$i nu ne indoim de cuno$tintele
$i de bunele intentii ale' profesorului Klossovski, ba
chiar ne inclinam in fata lui, noi respingem cu Jtot5rire fetisismul cifrelor al dror prizonier este diasul*,
iat5 ce idee am sustinut.

Vom respinge tabla nunulcirii ca principiu al

intelepciunii de stat. Se putea afirma oare ca vom
realiza planul cincinal in ce priveste productia de
titei in doi ani $i jum5tate ?... Pe baza .cifrelor nude
s-ar fi putut spune oare d incepind din anul 1931
vom spori exportul de nou5 on $i vom ajunge pe
locul doi, imediat dup5 Statele Unite ?
292

www.dacoromanica.ro

.Dupa mine a vorbit Muradian, criticind orientarea

conductei petroliere Caspica-Moscova. Viktor Andre-

evici tkea

si-si lua note. Obrajii i se imbujoraser5

ca la batrini, cu o roseata de singe arterial... Mi s-a
facut mils de el si n-am mai stat sa ascult mai departe, m-am dus in biroul meu. Iar Zinaida sedea
tot in birou, cu miinile inclestate.
Ai s5 nasti, o intreb eu, on ba ?
Ea se uita la mine, capul i se clatina si-mi spune
niste cuvinte aproape fara nici un sunet :
Sintem doi, Klavdiusa, zice ea : eu si nenorocirea mea, parca mi-ar fi lipit cineva o cocoasa...
Vai, si -ce repede uitam totul, nici nu-mi mai aduc
aminte cum traiesc oamenii fara nenorociri...
$i cum mi le spunea pe astea, nasul incepu sa i se
lungeasca si mai tare, s-a rosit tot, si falcile t1ranesti (nobilii au uneori asemenea filth) ii ieseau in
Ce s-ar mai aprinde dup5 tine Max si Mori ;,
mi-am zis eu, de te-ar vedea cum ariti.- Am tipat
la ea si am alungat-o la bucatIrie sa curete cartofi...
Nu ride, daca vii, to pun si pe tine la treaba ! Pentru
proiectarea uzinei Orsk ni s-a dat un termen asa de
scurt, inch sec ;ia de proiectare si desenatorii tehnici
stau si lucreaza zi si noapte, si Vasiona le da la prinz
cartofi cu heringi, le mai face niste ochiuri, si apoi
iar la treaba... Asa ca s-a dus la bucatarie. Peste
vreun minut and un tip5t. Cind yin fuga, Zinaida
mea e intinsa pe jos, inima nu-i bate, ochii ii sint
dati peste cap... Ce s5 mai vorbesc, ne-a iesit sufletul
cu ea la to ;i trei, Iui Viktor Andreevici, Vasionei si
mie. Am chemat un doctor. Si-a revenit abia peste
noapte, si m-a luat de mina, o stii pe Zina de city
ging5sie e in stare... $i cind ma uit, ce sa vad ? In
orele acelea totul s-a topic intr-insa si a renascut
totul iar5si... Nu mai era de asteptat.

www.dacoromanica.ro

293

Zinusa, i-am spus, o

telefonam Rozei
Mihailovna (ea e $i acum la noi, ca mai inainte,
curteanca noastra pentru astfel de treburi) si o
s5-i comunicam ca te-ai razgindit, ca nu te mai duci...
Pot sa telefonez ?

Dinsa mi-a facut semn ca da, ca pot sa telefonez.

Alaturi de ea sedea pe divan Viktor Andreevici sid
tot lua pulsul. Cind m-am dus mai incolo, 1-am auzit
cum spune :

Am 65 de ani, Zinusa, fac tot mai putina

umbra pamintului. Sint om de stiinta, om batrin, si
uite ca Dumnezeu (iar Dumnezeu !) a vrut asa ca
ultimii cinci ani din viata mea sa coincida cu asta
ei, stiff dumneata cum ii zice
cu cincinalul...
Acuma, n-am cind sa-mi mai trag rasuflarea pins -n
pragul mor %ii, n-am cind sa mai ma gindesc Si la
mine... $i dad n-ar veni in fiecare sears fiica-mea
$i nu m-ar bate pe umar, daca baietii mei nu mi-ar
scrie scrisori, a. fi asa de trist cum nu-pi poti inchipui... Sa nasti, Zinusi, ca te luam sub aripa
noastra Klavdia Pavlovna si cu mine.
In timp ce batrinul tot mormaia, eu i-am telefonat
Rozei Mihailovna ca, ma rog, scumpa Roza Mihailovna, Murasova fagaduise sa vina mline, dar s-a
razgindit...
receptor :

$i

voce

tinereasca

a rasunat in

Admirabil, dad. s-a razgindit, e minunat...

Curteanca noastra e la fel cum era : o bluza roz

de matase, fusty ecoseza, coafata, mereu dusuri, gimnastica, aman;i...

Zinaida a fost transportata acasa, am culcat-o in

pat, sa-i fie mai cald, i-am facut un ceai. De dorm t
am dormit impreuna, am mai si plins amindoua,
ne-am adus aminte de ceea ce nu trebuia, am vorbit
despre tot, amestecindu-ne lacrimile laolalta gi apoi
am adormit... oDiavolul* meu sedea linistit, lucra,
294

www.dacoromanica.ro

traducea din nemveste o carte tehnica. Tu, Dasa, nici

nu 1-ai mai recunoaste pe odiavob> : s-a facut mai

supus, s-a strins in el, e mai tacut. Asta ma cam

chinuie... Toata ziva munceste pe rupte la Planifi-

care, si seara cu traducerile...

Zinaida o sa nasca, i-am spus si- lui. Ce nume
sa-i dam baiatului ? (Nimeni nu se gindea ca ar putea fi
$i fats.) Ne-am hotarit : Ivan. Ca de Jun si Leonid
sintem satule... 0 sa fie flacaul cam canalie, clancos,
cu din ;i pentru saizeci de insi... Combustibil ii pregatim noi, asa ca o sa duca domnisoarele cu marina
undeva pe la 'aka, la Batum, nu ca al %ii pe noi, pina
colo pe Colina Vrabiilor... La revedere4 Dasa. oDiavolul* o sa-ti scrie separat. Cum hi merg treburile ?
Klavdia
...Tacanesc la marina la mine la serviciu, cu zgo-

motul in cap, cade tencuiala din tavan. Cladirea

noastra se pare ca-i Inc a destul de solids, asa ca peste

cele trei etaje anterioare mai suprapunem alte patru.
Toata Moscova e rascolita, plina de transee, de vevi,

de caramizi, liniile de tramvai s-au incurcat, niste

mini aduse din strainatate dau din tromps, tra-

seaza terenul, huruie, peste tot miroase a smoala, e

fum ca la incendii... Ieri in Piata Varvarskaia am
vazut un baiat... Mutra latareata, capul ras si lucios,
o camasa ruseasca fara curea, sandale pe piciorul gol.

Am tot sarit cu el de pe un musuroi pe altul, de pe

un diFnb pe altul, ne cavaram sus si iar cadeam.

Iacata, cum arata ca s-a pornit lupta, mi-a

spus el. Acura, dcannisoara, la Moscova e ditamai
frontul, ca si cum ar f; r5aboi...
$i mutra lui simpatica suride, ca un copil. Uite,
parca-I vad $i acuma..."

www.dacoromanica.ro

DI GRASSO

Aveam paisprezece ani. Faceam parte din corpul

neinfricat al misitilor teatrali. Patronul meu era un
pungas cu un ochi totdeauna mijit si cu niste imense
mustati matasoase. Yl chema Kolea Svart. Am nimerit
la el in anul acela nenorocit cind a cazut spectacolul

Operei italiene la Odesa. Luindu-se dupa cronicarii

din gazete, impresarul n-a mai contractat turneul cu
Anse 1mi si Tito Ruffo, si s-a decis sa se limiteze la

un bun ansamblu. Dar si-a luat singur pedeapsa,

pentru ca s-a ars si ne-am ars si not o data cu el. Ca

sa-si indrepte afacerile, ne-a fagaduit pe $aleapin, insa .
$aleapin i-a cerut trei mii pe seara. Asa ca in local lui
a venit tragedianul sicilian Di Grasso, cu trupa sa. Au

fost adusi la hotel in carute ticsite cu copii, pisici, si

colivii in care sareau pasari italienesti. Examinind
sacra asta, Kolea Svart ne-a spus :
Copii, asta nu-i marra...

Cum a sosit, tragedianul s-a si dus cu paporni;a

la piaci. Seara a aparut la teatru cu alt cos. La
primul spectacol nu s-au adunat decit vreo cincizeci
de insi. Noi ne vindeam biletele cu jumatate de pre %,
si tot nu aseam.amatori.

In seara aceea s-a jucat o drama nationala skiliana, o poveste -tot atit de banala ca si alternarea

zilelor cu nop %ile. Fiica unui saran chiabur se logodea

ct. un pastor. Ti era lidera pins in clipa cind sosea

un domnisor de la oras, imbracat cu o vests de ca296

www.dacoromanica.ro

tifea. Sand de vorba cu noul venit, fata ridea

si

tacea aiurea. Ascultindu-i, pastorul iii rasucea capul

ca o pasare speriata. Tot actul intii el se rezerna de
ziduri, disparea nu se stie unde in nadragii lui largi
si intorcindu-se, iii tot rotea ochii.
Las-o moarta ! zise in pauz5 Kolea Svart.
Asta-i marfa pentru Kremenciug...
Antractul era facut anume ca sa i se lase timp fetei
s'a mai creasca pentru tradare. 1n. actul al doilea n-am
mai recunoscut-o, era nesuferita, distrata $i, grabita,
ii inapoia pastorului verigheta de logodna.
Atunci el ci ducea in fata unei mizerabile statui
vopsite a sfintei Fecioare $i -i spunea in dialectul sau
sicilian :

Signora, spunea el cu glas gros si isi intorcea fata

sfinta Fecioara doreste sa ma asculti ce-ti

spun... Lui Giovanni, cel care a venit de la oral,
aiurea,

sfinta Fecioara ii va da atitea femei cite va pofti el ;

eu insa nu am nevoie de nimeni afara de dumneata,

signora... Fecioara Maria, patroana noastra nepri-

hanitl, ivi va spune acelasi lucru claci o vei intreba,

signora...

Fata statea cu spatele spre statuia de lemn vopsitI

tipator. Ascultind ce-i spune pastorul, ea batea nerabdatoare din picior. Nu se afla pe p5mintul acesta
vai noul !
o femeie care nu $i -ar iesi din min ti
in clipele cind i se hot5raste soarta... Ea ramine
singura in acele clipef singura, fari fecioara Maria,
pe care n-o intreaba nimic...
In actul al treilea oraseanul Giovanni se intilnea cu

destinul sau. El se barbierea la un frizer de tara,

aruncindu-si spre avanscena puternicele-i picioare de

barbat ; sub soarele Siciliei cutele vestei sale luceau.

Scena infatisa o zi de tirg intr-un sat. In coltul cel

mai indepartat statea pastorul. Statea tacut, in gloata

nepasatoare. Capul ii cazuse in piept, dar apoi si-1

www.dacoromanica.ro

37

ridica 4i sub greutatea privirii lui arzatoare si atente,

Giovanni tresari, incepu sa se miste pe scaun, apoi,

dindu-i brinci barbierului, sari in sus. Cu glas tulburat el ii ceru politaiului sa indeparteze din pia%a
pe toti oamenii sumbri

si

suspect'. Pastorul (pe care-I

interpreta Di Grasso) statea dus pe ginduri, apoi

zimbi, se ridica in aer, trecu in zbor peste scena

teatrului orasenesc, se lass din aer pe umerii lui Giovanni si, muscindu-1 de beregata, apoi mormaind 4i
uitindu-se pe de laturi, se apuca sa-i suga singele
din rang. Giovanni se prabusi la pamint iar cortina,
lunecind amenintatoare si tacuta, ascunse vederii
noastre pe cel ucis si pe ucigas. Fara sa mai asteptam
al tceva, ne-am repezit cu totii in Stradela Teatrului,
la casa, care avea sa se deschida a doua zi. In fruntea
tuturor alerga Kolea Evart. In zori, ziarul Odessleie

novosti ii anunta pe putinii spectatori care au fost

la teatru, Ca 1-au vazut pe cel mai miraculos actor at
secolului.

In acest turneu al lui, Di Grasso mai juca la not in

Regele Lear, Othello, Moartea civila, Parazitul lui
Turgheniev, confirmind cu fiecare cuvint si fiecare gest

al sau ca in frenezia unei pasiuni nobile e totdeauna

mai multa dreptate si mai multa speranta, decit in
legile sumbre ale lumii.
Biletele la aceste spectacole s-au vindut cu un pret

de cinci on mai mare decit valoarea lor. Alergind

dupa misi ;i, cumparatorii de bilete ii gaseau prin
stacojii, zgomotosi, debordindu-$i nevatamatorul for sacrilegiu.
0 suvita trandafirie de zaduf prafuit patrunsese in
Stradela Teatrului. Bacanii in tirligi de pisla I i scosesera in strada sticlele verzi cu yin si butoiasele cu
circiumi

masline. In cazane fierbeau in fata pravaliilor, intr-o apa inspumata, macaroanele, si aburul for se to:
pea in cerurile indepartate. Babe cu ghete barbtesti
298

www.dacoromanica.ro

in picioare vindeau scoici si amintiri, si alergau cu

Tipete grozave pe urmele cumparatorilor nehotsaritiz,

Evrei bogati cu ba'rbile pieptanate in doua veneau in
trasuri la Hotelul Nord si bateau incetisor la usa brunetelor mustacioase si grase care erau actritele trupei
lui Di Grasso. In Stradela Teatrului toti erau fericiti,
afara de unul singur, si omul acela eram eu. In zilele
acelea se apropia de mine dezastrul. Dintr-o clips intr-alta, tata putea sa observe lipsa ceasului pe care i-1
luasem fara voie, amanetindu-1 la Kolea Svarc. Apucind sa se deprinda cu ceasornicul de our si fiind un
om care bea dimineata, in loc de ceai, yin basarabean,
dupa ce-si priori indarat banii, Kolea nu se putu decide totusi sa-mi restituie ceasul. Asa era firea lui. Dar
nici firea tatalui meu nu se deosebea prin nimic. Strivit intre acesti doi oameni, ma uitam cum se rostogolesc pe ling mine cercurile unui noroc strain. Nu-mi
mai raminea nimic de facut decit sa fug la Constantinopol. Aranjasem totul cu mecanicul secund al vaporului Duke of Kent", ins pins sa pornesc in larg,
m-am gindit sa-mi iau limas bun de la Di Grasso. El
juca ultima data rolul pastorului pe care o for neinteleas'a tl desparte de pamint. Venise la teatru colonia de italieni, in frunte cu consulul chel si zvelt, venisera si greci, ghemuindu-si capul intre umeri, si
elevi externi barbosi, acintindu-si ochii fanatici tntr -un
punct nestiut altora, si Utocikin cel cu mlinile lungi.
Pins si Kolea $vart si-a adus nevasta, infasurafa intr-un sal violet cu ciucuri, o femeie buns de grenadir
si imensa ca stepa, avind undeva la margine o fetisoara mototolitI si somnoroasa, uda de lacrimi in clips
cind s-a rasa cortina,
Derbedeule, ii spuse ea lui Kolea iesind de la teatru, acuma vez1 si tu ce-i aia dragoste...
Nsind vtrtos, madam Svart mergea pe strada Langeron ; din ochii ei de peste curgeau lacrimile, iar sa-

www.dacoromanica.ro

299

lul cu ciucuri tresarea pe umerii ei voinici. Lovindu-si

pasul barbateste si scuturind din cap, dinsa numara
asurzitor, in plina strada, pe toate femeile care traiau
bine cu so ;ii lor.

Porumbito, comoara mea, puico,.. uite cum le

spun sociilor barbavii astia !...
Kolea mergea supus alaturi de smia lui, infoindu-si
discret mustavile matasoase. Ca de obicei, eu veneam
dupa dinsii, smiorcaindu-ma. Tacind o clips, madam
Svar; ma auzii cum pling si se intoarse.
Derbedeule, ii spuse ea soTului, holbindu-si ochii

de peste, sa nu ajung ziva de miine data n-ai sa-i dai

baiatului ceasul inapoi...
Kolea ammi, deschise gura, apoi imelese si, picindu-ma dureros, imi viri ceasul in mina.
Cu ce m-am ales de la tine ? predica necurmat,
departindu-se, glasul brutal si plingare al lui madam
Svart. Treburi de animal azi, treburi de animal mline...
Asculta, derbedeule, cit poate sa astepte o femeie ?...
Ajunsera la colcul strazii si cotira pe Puskinskaia.
Stringind in mina ceasul, m-am pomenit singur i am
vazut deodata, cu atita limpezime cum nu mai incercasem vreodata pins atunci, coloanele Dumei, care se
ridicau in inahimi, frunzisul luminat din pare, capul
de bronz al lui Punkin purtind luciul mat al lunii ; si
am vazut toate cele care ma inconjurau asa cum erau
ele aievea, tacute $i nespus de frumoase.

www.dacoromanica.ro

0 SARUTARE

La inceputul lui august, statul major al armatei ne-a

trimis pentru regrupare la Budeatici. Noi recuceriseram in putina vreme aceasta localitate, ocupata la
inceputul razboiului de polonezi. Brigada noastra a
patruns in catun in zori ; eu insa am sosit ziva. Cantonamentele cele mai bune fusesera luate de altii, asa
ca eu am ramas sa stau la invatator. Intr-o oclaita
scunda, un baitrin paralizat sedea intr-un jilt, printre
ghivece cu lamii. Batrinul avea pe cap o palarie tiro-

leza cu pans ; o barbs sura ii cadea pe pieptul presarat

cu scrum. Clipind din ochi, el ingaima nu stiu ce, parca
cerind ceva. Dupa ce m-am spalat, m am dus la statul
major, de unde m-am intors noaptea. Mika Surovtev,
ordonanta, un cazac din Orenburg, mi-a raportat despre intreaga situatie : pe linga batrinul paralitic, se
mai afla acolo, in persoana, fiica lui, Elizaveta Alexeevna Tomilina, si fiul ei de cinci anisori, Misa, tizul
lui Surov;ev ; fiica asta, vacluva. de ()flier, ucis in razboiul cu Germania, se purta bine, insa potrivit informaciilor lui Surovtev putea sa se ofere unui om cumsecade.

0 s-o dcrotim, zise el, apoi se duse la bucatarie

uncle incepu sa dea iama in blide ; fiica invatatorului
ii dete o mina de ajutor. Facind pe bucatarul, Surovtev
ii vorbi despre vitejia mea, despre felul cum am doborit in lupta doi ofiteri polonezi si-i spuse cit de mult

www.dacoromanica.ro

301

mg. stimeazg puterea sovieticg. Ii rgspunse vocea rezervatg si discretg a Tomilinei.

Tu unde dormi ? o intrebg Surovtev la despgrpre. Culcg-te mai pe linga noi, ca.' nu sintem mor %i...

El imi aduse in odaie niste jumgri,ide oug intr-o

tigaie giganticl, pe care o puse pe masa.

E de acord, spuse el asezindu-se ; doar cg nu

s-a exprimat...
In aceasi clipitg se auzirg prin casa soapte infundate,

fosnete, alerggturg de pasi grei si prudenti. Nici nu

apucargm sg ne inghitim mincarea de campanie, cind
se umplu toatg casa de mosnegi in cirje, babe cu capetele infgsurate in saluri... Patel micului Misa fu
mutat in sufragerie, in cringul de lgmii, algturi de jil%ul bunicului. Neputinciosii oaspeti veniti sg apere
cinstea Elizavetei Alexeevna se adunarg buluc, ca
oile pe vreme rea, si baricadind usa, jucarg in tgcere
cgrti toatg noaptea, pronuntind mizele in soaptg si
amutind la cel dintii fosnet. Eu insg n-am mai putut
adormi linga usa asta, fiindcg ma simteam stingherit,
rusinat, si abia asteptam sg se facg ziug.
Ca sg stiti si dumneavoastrg, i-am spus Tomilinei cind am intilnit-o in tindg, ca sa' stiti si dumneavoastrg, ma' simt obligat sg vg informez ca sint absol-

vent al faculeatii de drept si ca' apar;in asa-numitei

-categorii de intelectuali...

Ea se opri inlemnitg, lgsind bratele in jos, peste

rochia de modg veche ce pgrea turnatg pe silueta ei.
Ochii ei albastri sclipind de lacrimi mg priveau tintg,
mari, fgrg sg clipeascg.
Dupg doug zile devenirgm prieteni. Frica si lipsa de
informa;ie in care trgia familia invgtgtorului
o familie de oameni buni si slabi
erau neingsurate.
Func %ionarii polonezi le inoculaserg ideea cg. Rusia se

sfirsise in barbarie si futn, ca odinioarg Roma. 0 te302

www.dacoromanica.ro

matoare bucurie copilaroasa puse stapinire pe ei cind

le-am vorbit de Lenin, de Moscova in care se framinta
viitorul, de Teatrul de Arta. Seara, veneau pe la noi
generali bolsevici in virsta de douazeci si doi de ani,
cu latoase barbi roscovane. Fumam tigari moscovite,
mincam la cina ceea ce ne gatea Elizaveta Alexeevna
din ratiile militare $i cintam cintece studentesti. Aplecat in jilt, paraliticul ne asculta cu nesat, iar paTaria
tiroleza salta in tactul cintecului nostru. In toate zilele
acelea batrinul trai intens, daruindu-se unei nadejdi
subite, violente, neclare, si spre a nu-si umbri cu nimic
fericirea, se stradui sa nu is in seams o anume bravada
a setei de singe si o anume simplicitate zgomotoasa cu
care noi rezolvam pe atunci toate problemele lumii.
Se stabili intr-un consiliu de familie ca dupa victoria asupra polonezilor, Tomilinii sa se mute la Moscova :

batrinul va fi tratat de un profesor celebru,

Elizaveta Alexeevna se va inscrie la universitate: iar

pe Miska il vom da sa invete la aceeasi scoala de pe
Patriarsie Prudi, unde invatase altadata maica-sa. Vii torul ni se parea ca este proprietatea noastra neconteso furtunoasa pregatire a
tata de nimeni, razboitil
fericirii, iar fericirea insast, o insusire a noastra de
caracter. Nerezolvate erau numai amanuntele viitoru.
lui, si amanuntele acestea le discutam nopti in sir, iar
nop ;ile erau magnifice cind mucul de luminare se reflecta in damigeana tulbure de rachiu. Elizaveta
Alexeevna inflorise si era ascultatoarea noastra tacuti.
N-am mai vazut vreodata o fiin%a atit de emotiva, libera si tematoare. Siretul Surov ;ev ne ducea seara cu o

trasurica rechizitionata Inca in Kuban pins sus pe

deal, unde vapaia asfirititului incendia conacul parasit
al ducelui Gonsiorowsky. Caii slabanogi $i lungi, desi
pur-singe, alergau mina ;i de haturile rosii ; un cercel
singuratic se clatina in urechea lui Surov %ev, iar dintr-o
21

- Armata de cavalerie

www.dacoromanica.ro

303

rips inundata de cuvertura galbena a florilor izbucneau

niste turnuri rotunde. Zidurile surpate desenau pe cer
o linie curbs, imbibata de singe rubiniu, o tufa de maces isi ascundea fructele, si o treapta albastra, un rest
din vechea scars pe care urcasera cindva regii poluni,
lucea din lastaris. Asezindu-ne pe treapta asta, o data
am apropiat-o de mine pe Elizaveta Alexeevna si. am

sarutat-o. Ea s-a dat incet in laturi, s-a ridicat in picioare si, tmbratisind zidul, s-a lipit cu fata de el. Statea imobila, in jurul capului ei orbit pilpiia o dungy de
foc prafuita ; tresarind apoi Si parca vrind s'a surprinda
un anume sunet, Tomilina inalta capul ; degetele i se

desprinsera de yid ; impiedicindu -se si iutind pasti,

alerga la vale. 0 strigai, insa ea nu-rni raspunse. Jos,
imprastiat prin toata trasurica, dormea rumenul Surovtev. Iar noaptea cind adormira toti, m-am furisat
in odaia Elizavetei Alexeevna. Citea tinind cartea la
distanta ; bratul cazut pe masa nu parea viu. Intorcindu -se spre usa cind am batut, Elizaveta Alexeevna
se ridica de pe scaun.
Nu, zise ea uitindu-se tints la mine ; nu, dra4u1
meu ! si stringindu-mi capul in bratele ei lungi si goale,
m-a sarutat cu un sarut tot mai navalnic, mai nesfirsit
si fara glas. Zbirniitul telefonului in camera vecina ne
imbrinci pe unul de linga celalalt. Ma chema aghiotantul sefului de stat major.
Inaintam, imi spuse el la telefon, ai ordin sa to
prezinti la comandantul de brigada...
Am alergat in capul gol, insfacindu-mi hirtiile din
fuga. Caii erau scosi din curti, si calaretii goneau
tipind in bezna. De la comandantul brigazii, care stind
in picioare isi incheia dulama, aflaram ca polonezii
sparsesera frontul la Lublin si ca not aveam misiunea
unei operatii de Incercuire. Ambele regimente porneau
peste un ceas. Trezit din somn, batrinul ma urmarea cu
neliniste prin frunzisul unui
304

www.dacoromanica.ro

Spune-mi ca ai sa to Intorci, mai zise el si dadu

din cap.
AruncIndu-si o scurtg imblanita peste bluza subtire
de noapte, Elizaveta Alexeevna iesi in ulitsi sa ne con-

duca. Prin intuneric trecu in goana turbata un escadron invizibil. Cind cothim in chnp, ma uitai incratit :
aplecata, Tomilina ii aranja, hainuta b'aiatului care sta-

tea in fats, iar lumina intermitenei a ampii de pe tablia unei ferestre se scurgea pe ceafa ei uscativa...

Strabatind fIra halts o suta de kilometri, am fa'cut

jonctiunea cu divizia 14 de cavalerie, apoi, derutati,
am inceput sa ne retragem. Dormeam in sa. La popasuri, cadeam la pImint biruiti de somn, si caii, incordindu-si capa'strul, ne tirau adormiti cum eram, prin
miristea cimpiei. Venea toamna impreunl cu ploile
galitiene cernindu-se mute. Contopiti Intr -un corp tlcut si zburlit, serpuiam si ne invirteam in cerc, plonjam in sacul legat la gull de polonezi, apoi izbuteam
sa iesim din el. Simtul timpului ne pa'ra'stse. Asternin-

du-mi pentru noapte in biserica din Telscensk, nici

prin grind nu-mi trecea ca ne ga'sim la noua verste de
Budeatici. Imi arninti Surovtev, si ne uitaram unul la
al tul.

Pacat ca-s caii obositi, zise el vesel ; ca alrfel

am da o fuga'...
Nu se poate, rIspunsei eu ; ii speriem in puterea
noptii...

$i ne-am dus. A tirnasetn de oblinc niste daruri : o

ca'pa'ttna de zaha'r, un guler roscat de blana si un ied
viu de doua sa'ptamini. Drumul trecea printr-o pa"dure plina de frearna't si cu pamIntul desfundat, o
stea de owl se pitea prin coroanele stejarilor. In mai
putin de o or ajunseram pins la asezarea al ca'rei
centru arsese si era ingramadit cu autocamioane pudrate de praf, cu atelaje de artilerie si oisti sfirimate.
Hra.' sa descalec, am ba'tut la geamul cunoscut, si un
21*

www.dacoromanica.ro

305

nor alb strabatu odaia. /mbracata cu aceeai bluza

de in cu dantela ponosita, Tomilina iesi fuga in
prag. Ma apuca de mina cu mina ei fierbinte si ma
duse in casa. In odaia cea mare, ye la'min rupti erau
intinse la uscat niste rufe barbatesti, oameni necunoscu ;i dormeau in paturi de campanie lipite unul
de altul, ca la spital. Scotindu-si afara talpile murdare, cu gurile intepenite strimb, oamenii acestia
tipau ragusit prin somn si respirau lacom si zgomotos.
In casa cantonase comisia noastra pentru prada de
rIzboi, iar Tomilinii fusesera inghesui%i intr-o oat&

Cind o sa ne lua%i de aici ? ma intreba Eli-

zaveta Alexeevna, stringindu-ma de mina.

Trezindu-se, batrinul incepuse sa dea din cap.
Stringind iedul la piept, micutul Misa ridea fericit,
fara zgomot. Deasupra lui statea Surovcev, bosumflat,
tot scotea din buzunarele salvarilor sai cazacesti,
pinteni, monede gaurite, un fluier cu snur galben
impletit. In casa asta ocupata de comisia pentru

prada de razboi n-aveai unde sa to ascunzi, asa ca

m-am dus cu Tomilina intr-o baraca de scinduri
unde iarna se puneau cartofii si ramele de stupi.
Acolo, intr-o &Amara, am vazut ce cale ireversibil

nefasta era calea inceputa cu India sarutare de la

castelul ducelui Gonsiorowsky...

Putin inainte de rasaritul soarelui ne-a batut la

usa Surov %ev.

Cind o sa ne luati de-aici ? intreba Elizaveta

Alexeevna uitindu-se in laturi.

Fara sa-i raspund, m-am indreptat spre casa, vrind
sa-mi iau limas bun de la batrin.
Principalul este ca nu mai e timp, si Surovtev
imi ingradi drumul. Incalecati, sa mergem...
Ma impinse in ulita
aduse calul. Tomilina
imi intinse mina, care i se racise brusc. Ea isi Linea
capul sus, ca de obicei. Odihniti peste noapte, caii
306

www.dacoromanica.ro

ne dusera hi trap. Prin impletiturile negre ale stejarilor se ridica soarele incendiat. Triumful diminecii
imi umplu toata fiin%a.

In padure se ivi un lurninis, dadui pinteni calului,

intorsei capul si-i strigai lui Surov %ev :
Sa mai fi stat nice!... M-ai speriat prea devreme !
Ba nu-i devreme deloc, imi raspunse el, ajungin-

du-ma din urrna si desparvind cu mina ploaia de scintei ude a unei crengi. Sa nu fi fost batrinul, v-as fi speriat mai devreme... Dar avea chef de vorba mosneagul,
1-au apucat nervii, pe urma a horcait deodata si a inceput sa se pravale intr-o rind... Am sarit la el, si cind
ma uit, era mort, se dusese...

Padurea se sfirsi. Intraram in aratura ; cimpul

n-avea drum. Ridicat in scari, rotindu-si ochii si flurerind, Surov%ev adulmeca direccia, apoi, inspirind-o
o data cu aerul, se apleca pe coama calului si porni
in goana.
Ajunseram la timp. La escadron se suna desteptarea. Soarele ardea, fagaduind o zi fierbinte. In
dimineaTa aceea, brigada noastra trecu fostul hotar
al Regatului Polon.

www.dacoromanica.ro

DEBUTUL

Acum vreo douazeci de ani, aflindu-ma Ia o virsta cu desavirsire gingasa, ma plimbam prin orasul
Sankt-Petersburg cu o legitimatre m buzunar $i, cu
toate Ca era o iardi cumplita, fara palton pe mine.
Pa lton, trebuie sa recunosc, aveam totusi, dar nu urnblam irnbracat cu el din considerente principiale.
Averea imi era alcatuita pe atunci din citeva povestiri,

pe cit de scurte, pe atit de riscante. Duceam aceste

povestiri pe la diferite redac ;ii, unde nimanui nu-i
caduse prin cap sa le citeasca, dar daci totusi nimereau sub ochii cuiva, ele produceau un efect contrar.
Un redactor de revista imi trimisese prin omul de serviciu o rubla, alt redactor imi spusese despre manu-

scrisul meu ca e o nerozie curata, dar ca socrul sau

are un depozit de Mina Ia care as putea sa capat o
slujba. Am refuzat, pricepind ca nu-mi mai raminea
nimic de facut decit sa ma duc la Gorki.
La Petrograd aparea pe atunci revista internarionalista Letopis, care in citeva luni de existents izbdtise sa ajunga cea mai buns dintre publicatiile noas-

tre lunare. Revista era redactata de Gorki. M-am

dus la el, in strada Bolsaia Monetnaia. Inima ba imi

batea sa se sparga, ba se oprea de tot. In sala de

asteptare a redactiei se adunase cea mai neobisnuita
societate din cite s-ar putea imagina : doamne din
308

www.dacoromanica.ro

lumea buns 4i asa-numitii derbedei", telegrafisti

din Arzamas, liber-cugefitori si bolsevici ilegaliti,
muncitori stind in grupuri aparte.
Audientele trebuiau sa inceapa la ora sase. Exact
la Base usa se deschise si intra Gorki, uimindu-ma
cu statura lui, cu infatisarea lui uscativa, cu foga si
dimensiunile oaselor lui enorme, cu albastrimea ochilor mici si fermi, cu costumul strain care ii atirna
ni ;el cam ca un sac, totusi nu fara cochetarie. Am
spus ca usa s-a deschis exact la sase. El a limas credincios toata viata acestei punctualitati, care este o
virtute a regilor si a muncitorilar batrini, priceputi sa
siguri de et insist.

Vizitatorii din sala de asteptare se imparteau in cei

care acluseserl manuscrise si in cei care asteptau sa
li se hotarasca soarta.
Gorki se apropie de al doilea grup. lca usor, farl
zgomot, as zice chiar elegant ; Linea in mina niste
caiete ; pe uncle din ele mina lui scrisese mai mult

decit mina =multi. Varbea cu fiecare indelung si

concentrat, ascultindu-si interlocutorul cn o atentie
lacoma care absorbea totul. Parerea ,i-o exprima fatis
dur, alegind niste cuvime a &aror fortl am aflat-o
mult mai tirziu, chipi ani $i decenii, cind cuvintele
acestea, stra'bitindnii lungul drum ireversibil prin
su.fletul nostru, au devenit o regala $i o orientare in
viatI.
Dupa ce a isptivit cu auxorii pe care-i cunostea,
Gorki s-a apropiat de noi, ceilalti, adunindu-ne manuscrisele. Mie imi aruncl o privire fugara. Eu aveam
in vremea aceea infatisarea mini amestec rumenit i
puhav de adept al lui Tolstoi si de social-democrat,
palton nu purtain, insa exam inartnat cu niste ochelari legati cu o sfoara ceruita.

www.dacoromanica.ro

109

Era intr-o marti. Gorki nu-a luat caietul din mina

i mi-a spus :
Pentru raspuns, vineri.
Pe atunci, astfel de vorbe sunau neverosimil... De
obicei, manuscrisele mucegaiau prin redac %ii luni in
sir,

iar de cele mai multe ori, o vesnicie.

M-am Intors vineri si am dat de alti oameni : ca

si intiia oars, erau printre ei i contese si liber-cugetatori, muncitori i calugari, ofiteri de marina Si liceeni. Intrind in incapere, Gorki imi arunca iarasi o
privire fugara de o clipita, dar ma rasa la urma. Plecara toti. Ramaseram not doi, Gorki i cu mine, care
picasem din alts planets, din propria noastra Marsilie (nu stiu daca mai e nevoie sa precizez ca ma refer
la Odesa). Gorki ma chema in biroul sau. Cuvintele
pe care le rosti el acolo imi hotarira destinul.
Cuiele pot sa fie marunte, zise el, sau pot sa fie
si mari, cit degetul meu. Si el imi apropie de ochi un
deget lung, alcatuit din for i gingSie. Ca lea scriitorului, stimate revolver (cu accentul pe o), e plina
de cuie, mai cu seams din cele mari.Vei avea de mers
prin ele descult, o sa-ti curga destul singe i cu fiecare an o sa curga mai mult... Daca egti om slab, or
ss te cumpere si or sa te vinda, or sa te siciie, or sa
te adoarma, i ai sa te ofilesti vrind sa pari pom inflorit... Dar pentru un om cinstit, pentru un literat i re-

volutionar cinstit, a trece pe un astfel de drum e o

mare cinste, pentru care ac ;iune grea, stimate domn, te
si binecuvintez...

Cred ca n-au existat in viata mea ore mai importante decit cele pe care le-am petrecut in redactia
revistei Letopis, Iesind de-acolo, mi-am pierdut cu
totul senzatia fizica a fapturii mele. Pe un ger de
treizeci de grade, vinat, arzator, eu alergam in delir
310

www.dacoromanica.ro

prin uriasele coridoare fastuoase ale capitalei, deschise spre departatul cer intunecos, Si m-am desteptat abia cind am lasat in urma Ciornaia Recika $i
Novaia Derevnia...
Trecuse jumatatea noptii, si de-abia atunci m-am

intors in Peterburgskaia Storona, in camera pe care

mi-o inchiriase in ajun sotia unui inginer, o femeie
tinara, fara experienta. Cind veni sowl ei de la slujba
si-mi examina enigmatica

$i

adolescentina persoana,

dadu dispozitie sa fie luate toate paltoanele si toci

galosii din vestiar si sa se incuie cu cheia usa care
&idea din camera mea in sufragerie.
Asadar m-am intors in noua mea locuinca. Un perete m" despartea de vestiarul lipsit de galosii si paltoanele care de obicei i se destinau, iar in suflet imi
clocotea, inundindu-ma cu arnica ei, o bucurie care-si

cerea tiranic dreptul la izbucnire. N-aveam de ales.

Stind in vestiar, zimbeam nu stiu la ce 5i, pe neastep-

tate chiar pentru mine, am deschis usa sufrageriei.

Inginerul $i socia lui igi beau ceaiul. Vazindu-ma la
ora aceea tirzie, amindoi palira la fata, si mai ales
fruntea li se albi de tot.
Incepe", se gindi inginerul $i se pregati sa-si vinda
scump via %a.

Facui doi pasi spre el si-i marturisii ca Maxim

Gorki imi fagaduise sa-mi publice povestirile.
Inginerul intelese ca a gresit luind drept hot pe un
nebun, si ingalbeni de groaza.
Am sa va citesc povestirile mele, spusei eu asezindu-ma si tragind spre mine un pahar cu ceai care
nu-mi era harazit ; povestirile pe care mi-a promis ca
o sa le publice...
Scurtimea concinutului concura in operele mele cu
ignorarea categorica a bunei cuviinte. 0 parte din ele,
www.dacoromanica.ro

311

spre norocul oamenilor cumsecade, n-a mai vizut lumina tiparului. Cenzurate din reviste, acele povestiri
au servit drept motiv pentru darea mea in judecat5 in
acela$i timp pe baza a dou5 articole : pentru incercarea de a r5sturna ordinea existents si pentru porno-

grafie. Judecarea area trebuia ss aib5 loc in martie

1917, ins poporul, luindu-mi ap5rarea, s-a elsculat
la sfirsitul lui februarie, a ars actul de acuzare si o

data cu el $i cl5direa judecitoriei de ocol.

Alexei Maximovici locuia pe atunci in bulevardul
Kronwerkski. 1i aduceam tot ce apucam sa scriu, jar
de scris scriam in fiecare zi cite o povestire (mai

tirziu am fost nevoit sa ml las de sistemul acesta,

numai spre a eadea in extrema cealalt5.). Gorki citea
totul, respingea to $i imi cerea sa continui. In cele
din urmI am obosit amindoi $i el mi-a spits cu vocea
lui de bas usor surd5 :
E categoric 'impede cs dumneata, stimate
damn, nu stii nimic ca lumea, dar banuiesti multe...
Prin urmare, intr5 si durnneata irr rindul oamenilur.$i a doua zi m-am pomenit corespondent al unui
ziar ce nu luase fiint5 avind o indemnizatie de douI

sute de ruble in buzunar. Ziarul n-a mai apIrut niciodat5., dar indemnizatia mi-a prins bine. Deplasarea mea de documentare a durat sapte ani, si in acest
r5.stimp am b5tut multe drumuri $i am fost martorul

multor batslii. Demobilizat dupi cei sapte ani, am

f5cut a doua incercare de a publica $i el mi -a trimis
un bilet
incepi..."

in care-mi scria: ,,Poate to c timpul sa

Si din sou incepts si-mi dea ghies, pasionati si

neobosit5, mina lui. Cerin %a aceasta de a spori wenntenit Si Cu once pre; num5rul lucrurilor necesare $i
de pe plmint el o impunea iniilor de

sublime
312

www.dacoromanica.ro

oameni...descoperivi si crescu %i de dinsul, jar prin ei si

omenirii intregi. Era staptnit de patima neslabita o

clips, nemaivazuta si necarmurita, pentru creacia
omeneasca. El suferea cind un om in care-si pusese
multe sperame se arata steril. $i isi freca miinile fericit, facind cu ochiul lumii, cerului, pamIntului, cind
dintr-o scinteie izbucnea vapaia...

www.dacoromanica.ro

SUMARUL

lncursiune in fenomenul Babel

Tabel cronologic . .

V
XIII

ARMATA DE CAVALERIE
Trecerea riului Zbruci

0 biscrica in Novograd
Scrisoarea

Comandantul rezervei de cai

Domnul Apolek
Soarele Italiei
Ghidale
India mea gisca
Rabbi

Drum spre Brodi

...
. ....

Lectie despre taceankI

Moartea lui Dolgusov

Comandantul BrigHzii 2
Saska Hristos . . .

Povestca vietii lui Pavlicenko Matvei Rodionici

Cimitirul din Kozin
Priscepa

Istoria unui cal

Konkin
Berestcciko
Sarea

3
6
10

16
19
29
34
38
43
47
50
54
59
62
69
76
77
79

84
89
93

www.dacoromanica.ro

215

Redactor responsabil : CSAKY GIZELLA

Tehnoredactor TRAIAN ARGETOIANU
Dat /a cules 22.06.1967. Bun de tipar 06.09.1967.

Aparut 1967. Tiral 40.160 2x. Hirtie ziar de 50 Wm'.

Format 700X920/32. Colt ed. 13,57. Coll tipar 10,5.
A. nr. 9877/1967. C.Z. pentru bibliotecile mart 8 S.

C.Z. pentru bibliotecile midi 8 S-32=R.

Tiparul executat sub comanda nr. 70.427 la Cornbinatul Poligrafic Casa Scinteit", Plata Scin, teii nr. 1, Bucumiti,
Republica Socialists
Romania

www.dacoromanica.ro

i. babel

P
F.

en

Isaak Babel s-a niscut in anul 1894, la Odesa, ca

fiu al unui negustor evreu. La '26 de ani, in 1920,

0.

dupa o tinerete zbuciumati, devin'e ostas al Armatei

ill

I-a de cavalerie, condusa de S.M. Budionnii.si participa

...-

0
..,,

=
-....

7,

4.. .

...

3
.-

-...

0)

ft

.0.
11' ..

ei 5

:1-.

-0

is)

la lupta impotriva contrarevolutiei. Urmind sfaturile

lui Gorki, isi incepe cariera literary in 1923 (dupa
un debut nesemnificativ in 1916). Culegerea sa de
povestiri Armata de cavalerie
inspirati din viata
tradusa mai tirziu in peste
cavaleristilor rosii
20 de .limbi, apare in volum in anul 1926, aducindu-i
autorului o binemeritata (alma mondiala. In 1931,
Babel publics culegerea Povestiri din Odesa. Scriitorul

moare, in conditii tragice, in anul 1941.

www.dacoromanica.ro