Speta (80 puncte din 100):

O societate comerciala cu raspundere limitata are 6 asociati si trei administratori.

Trei dintre asociatii care detin

impreuna 52% din capitalul social doresc ca adiministratorii societatii (organizati ca si consiliu de administratie) sa
delege atributiile de conducere operativa catre trei directori salariati ai societatii, prin aplicarea integrala a regulilor
sistemului unitar reglementat pentru societatea pe actiuni prin Legea nr.441/2006 de modificare si completare a
Legii nr.31/1990.
a) Este compatibila cu legea solutia de delegare a atributiilor catre directori? In ce conditii pot impune cei trei
asociati aprobarea in cadrul adunarii generale a asociatilor a acestui sistem de delegare ?
b) In cazul in care cei trei asociati care detin 52% din capitalul social decid divizarea partiala a societatii (divizare in
interesul societatii) prin transferul unei parti din activele si pasivele sale catre o societate comerciala in care cei trei
asociati de mai sus detin 100% din capitalul social, ce cai procedurale au ceilalti asociati ai societatii care se
divizeaza si ce motive pot invoca pentru a se opune acestei divizari ?
Rezolvare speta:
Punctul a (40 puncte):
De principiu, reglementarile privind sistemul unitar nu se aplica in baza legii sau prin referinta la ele, administrarii
societatii cu raspundere limitata (art.197 alin.4 LSC). Dar nimic nu impiedica pe asociatii SRL sa includa in actul
constitutiv al unui SRL prevederi care preiau mecansimul sistemului unitar de conducere (cu delegarea catre
directori).

Numai ca forta juridica a unei asemenea reglementari a sistemului unitar la SRL este exclusiv

contractuala, cu alte cuvinte actele juridice incheiate cu incalcarea reglementarilor din actul constitutiv nu sunt de
regula anulabile (mai putin hotararile AGA) iar raspunderea pentru incalcarea lor este civila, respectiv fata de SRL.
De asemenea, acele prevederi din actul constitutiv care limiteaza puterea administratorilor astfel cum aceasta este
reglementata de catre LSC pentru administratorii SRL (ceea ce se intampla prin definitie in cazul in care unele puteri
ale acestora sunt delegate contractual directorilor) nu sunt opozabile tertilor chiar daca au fost publicate in registrul
comertului (art. 55 alin.2 LSC).
Acest sistem de delegare poate fi impus de cei trei asociati in cadrul adunarii generale a SRL, daca actul constitutiv
deroga de la regula unanimitatii privind modificarea actului constitutiv (art. 192 alin.2 LSC) si de la regula dublei
majoritati (a asociatilor si partilor sociale) (art. 192 alin.1 LSC). Desigur, trebuie respectate conditiile de fond si de
forma pentru convocarea si tinerea adunarii generale, precum si pentru validitatea voturilor exprimate in cadrul ei.
Punctul b (40 puncte):
Asociatii minoritari se pot opune cu succes daca actul constitutiv nu deroga de la prevederile art. 192 LSC.
Daca actul constitutiv prevede ca hotarea de divizare se ia cu majoritate abosluta a capitalului social, asociatii
minoritari se pot opune introducand actiunea in anularea hotararii AGA, conform art. 132 LSC (mai putin derogarea
prevazuta la art. 196 LSC). Pentru a avea sorti de izbanda, ei trebuie sa demonstreze instantei ca hotararea de
divizare incalca prevederile legale. O posibila incalcare ar fi ignorarea dispozitiilor art. 79 LSC (aplicabil ca drept
comun pentru toate formele de societate), cei trei asociati fiind intr-o situatie de conflict de interese prin aceea ca au
controlul asupra societatii beneficiare a divizarii. In ce ma priveste, nu cred ca incalcarea art. 79 trebuie sanctionata
cu nulitatea hotararii AGA, legea prevede numai raspundere civila ca sanctiune.
In aceste conditii, daca hotararea de divizare a fost luata cu respectarea tuturor conditiilor de fond si de forma, ea nu
va putea fi cenzurata de catre instanta, chiar daca divizarea este dezavantajoasa economic deoarece o parte din
active sunt transferate din societatea in care sunt asociati minoritari intr-o societate in care nu mai participa in mod
direct.
Asociatii minoritari nu vor avea dreptul de a se retrage din societate daca nu sunt de acord cu divizarea, decat daca
sunt respectate conditiile art. 194 alin.4 LSC.
Speta 2

Administratorii societatilor comerciale A S.R.L. si B S.A. au negociat si redactat un proiect de fuziune prin contopire.
In urma fuziunii va fi creata o noua societate, C S.A. Societatea B S.A. are activ net negativ datorita pierderilor
acumulate in ultimii ani; A S.R.L. a avut profituri nete substantiale in ultimii trei ani pe care asociatii au decis sa nu
le distribuie (au fost transferate intr-un cont de profituri nedistribuite).

Proiectul de fuziune prevede ca

fundamentarea fuziunii are la baza dobandirea de catre societatea C a activelor imobiliare ale societatii B si a
contractelor profitabile incheiate de societatea A cu cateva primarii. De asemenea, proiectul prevede ca actionarii B
S.A. vor primi fiecare un numar fix de actiuni in societatea C S.A. (independent de orice rata de schimb) iar asociatii
A S.R.L. vor primi pe langa numarul de actiuni in C S.A. care li se cuvin in baza ratei de schimb, si o suma fixa in
RON.
In perioada in care proiectul de fuziune se afla publicat in Monitorul Oficial, toti asociatii A S.R.L. se intrunesc intr-o
adunare generala ad-hoc si aproba in unanimitate distributia de dividende din profiturile nedistribuite ale ultimelor
trei ani. Administratorii societatii B nu sunt de acord cu aceasta distributie de dividende si recomanda actionarilor
societatii B sa respinga proiectul de fuziune in cadrul adunarii generale extraordinare care va hotari asupra fuziunii.
La data la care au fost legal convocate, adunarile generale ale ambelor societati (A si B) aproba, cu respectarea
conditiilor procedurale de cvorum si vot, proiectul de fuziune astfel cum a fost publicat in Monitorul Oficial. Dupa
aceasta data si inainte ca societatea C sa fie inmatriculata, judecatorul sindic declara deschisa procedura insolventei
societatii B S.A. la cererea unui creditor.
Intrebari:
a) Apreciati daca exista elemente in cadrul proiectului de fuziune care incalca legea.
R:
- un element de ilegalitate este acordarea unui numar de parti sociale in C SA, actionarilor lui B SA, desi B SA are
activ net negativ (pentru scopurile acestei spete, nu ne ocupam de aplicarea art. 153-24 LSC la B SA). Chiar daca
LSC nu reglementeaza regulile dupa care se calculeaza rata de schimb a actiunilor (fapt care ar duce la concluzia ca
regulile de calcul prevazute de normele Ministerului Finantelor Publice nu sunt opozabile actionarilor si asociatilor
societatilor care fuzioneaza), totusi actionarii B si asociatii A nu pot ignora normele MFP.

In plus, normelor

Ministerului Finantelor Publice sunt cuprinse intr-un act administrativ si acesta se bucura de prezumtia de legalitate,
deci de opozabilitate fata de oricine (inclusiv actionarii/ asociatii societatilor care participa la o fuziune).

Societatea

B avand activ net negativ (datorii mai mari decat activele), ea aduce practic o pierdere (cel putin la data fuziunii)
in patrimoniul lui C. Ar fi lipsit de justificare economica ca actionarii lui B sa primeasca parti sociale nou-emise in A.
Normele MFP prevad ca acesta este un caz in care asociatii/ actionarii societatii respective nu ar trebui sa primeasca
parti sociale/actiuni nou emise. Practic, intr-o asemenea situatie societatea C nu va putea include in capitalul social
activul primit de la B ca urmare a fuziunii pentru ca, per ansamblu, nu a primit un plus patrimonial care sa justifice
o asemenea includere.

Singura solutie in acest caz pentru ca actionarii lui B sa primeasca actiuni in A este ca

asociatii lui A sa le cedeze, din ceea ce vor detine in C, un numar de actiuni pe care asociatii lui A le vor primi ca
urmare a contributiei activului net pozitiv la capitalul social al lui C.
- cat priveste sulta in suma fixa primita de asociatii lui A (pe langa actiunile primite in C), ea este legala numai daca
nu depaseste 10% din valoarea nominala a actiunilor primite de fiecare asociat art.238 alin.1 lit. a). Sulta este
justificata economic avand in vedere ca numai A aduce un plus de valoare in C, inclusiv o suma importanta ca
profituri nedistribuite. Avand in vedere ca sulta de pana la 10% este variabila in functie de cota de participare la
capitalul social in A, inseamna ca acordarea aceleiasi sume fixe in RON fiecarui asociat a lui A nu este legala daca va
depasi pentru unii asociati limita de 10% din valoarea nominala a actiunilor primite de acel asociat.
b) Apreciati daca adunarile generale ale societatilor A si B au incalcat legea prin aprobarea proiectului de fuziune.
R:
- din perspectiva actionarilor si respectiv asociatilor celor doua societati, atat timp cat au fost informati despre
distributia, ca dividende, a unei parti din profiturile nerepartizate catre asociatii A, decizia lor de a aproba fuziunea

nu le incalca drepturile si nici legea (art. 243-2 alin.1 si 4 LSC). Insa pentru creditorii societatiiA (si care vor deveni
creditori ai lui C; actionarii si creditorii lui B nu sunt afectati de vreme ce actionarii lui B nu aveau dreptul oricum sa
primeasca actiuni in C iar creditorii lui B au castigat din aceasta fuziune prin faptul ca si-au externalizat pierderea
catre C), decizia de acordare a dividendelor schimba semnificativ situatia lor economica in urma fuziunii, pentru ca
vor exista mai putini bani in C care sa acopere pierderile preluate prin fuziune de la B. De aceea, creditorii lui A (si in
viitor ai lui C) care au acceptat un plan de fuziune stiind ca exista o anumita suma de profituri nerepartizate care pot
compensa pierderea transferata catre A, ar fi trebuit sa fie informati despre aceasta schimbare a realitatii economice
prin publicarea unui proiect refacut de fuziune, asupra caruia sa se pronunte intr-un nou termen de opozitie de 30
zile. In caz contrar, aprobarea planului de fuziune in adunarile generale incalca legea.
- cum am aratat la punctul a), planul de fuziune incalca legea in ce priveste sulta, astfel ca si hotararile AGA de
aprobare a lui incalca legea si pentru acest motiv.
c) Ce efecte juridice produce deschiderea procedurii insolventei asupra acestui proces de fuziune?
R:
- dupa aprobarea fuziunii de ambele adunari generale (ale A si B), proiectul de fuziune nu mai este o scrisoare de
intentie si devine un contract care trebuie executat.
- un efect poate fi, in anumite conditii, ridicarea dreptului de administrare al lui B si incredintarea lui catre
administratorul judiciar (art.47 LPI).

In orice caz, administratorul judiciar poate decide soarta fuziunii prin

denuntarea ei sau prin finalizarea ei cu acordul creditorilor lui B (probabil imbracand-o juridic intr-un plan de
reorganizare). In cazul in care se deschide procedura simplificata, lichidatorul nu poate decat sa vanda activele si sa
recupereze creantele pe care le are B pentru a-i plati pe creditorii acesteia, ceea ce inseamna imposibilitatea
practica si juridica de finalizare a fuziunii. In acest ultim caz, lichidatorul este practic obligat sa denunte contractul
de fuziune in baza art. 86 LPI.
- art. 36 LPI nu este aplicabil pentru fuziune nu este o forma de urmarire a activelor lui B de catre creditorii sai.
d) In ce conditii poate fi ceruta anularea acestei fuziuni in cadrul procedurii insolventei?
R:
- hotararile AGA de aprobare a fuziunii sunt nule pentru ca au aprobat un plan de fuziune care incalca legea (cel
putin acordarea unei sulte in suma fixa pentru asociatii lui A; nu reflecta schimbarea fundamentala a realitatii intre
data expirarii perioadei initiale de opozitie a creditorilor si data adunarilor), ceea ce atrage nulitatea fuziuni. Aceasta
ultima nulitate trebuie constata in termen de 6 luni de la data inmatricularii societatii C in Registrul comertului art.
251 LSC. Administratorul judiciar si creditorii lui B nu vor putea cere nulitatea pentru ca prin definitie procedura
insolventei lui B s-a inchis odata cu inmatricularea lui C (efectul fuziunii este radierea lui B din Registrul comertului,
ceea ce inseamna ca procedura insolventei lui B nu mai poate avea obiect). Altfel spus, nu este posibila invocarea
art. 251 LSC in procedura insolventei
- alternativ, daca se demonstreaza incalcarea art.79 si/sau 80 din LPI si C nu a fost inmatriculata, se poate cere
anularea fuziunii de catre administratorul judiciar si in subsidiar de creditori in baza celor doua articole din LPI. Este
de discutat daca administratorul judiciar poate invoca si art. 251 LSC inainte de inmatricularea lui C si /sau anularea
hotararii AGA a lui B SA in baza art. 132 LSC.

Speta 3
Societatea comerciala A S.A. detine cateva proprietati imobiliare sub forma de terenuri neconstruite sau de terenuri
construite cu cladiri de birouri ori cladiri de apartamente. In anul 2011 3 dintre actionari (detinand impreuna 82% din
capitalul social al lui A; acestia sunt si cei trei administratori care formeaza consiliul de administratie al societatii A)
voteaza in cadrul adunarii generale a actionarilor, la propunerea consiliului de administratie, in favoarea hotararii ca

societatea A sa garanteze real cu activele sale imobiliare rambursarea unui imprumut in valoare de 50 milioane Euro
acordat de o banca societatii B SRL. Restul actionarilor lui A, in numar de 26, voteaza impotriva hotararii respective
Capitalul social al B SRL este detinut in totalitate de fosta sotie a unuia din cei trei actionari de mai sus. In schimbul
garantiilor reale constituite de A, B se obliga sa participe la majorarea capitalului social al lui A cu suma de 5
milioane Euro.
La 3 luni dupa aprobarea de catre adunarea generala a constituirii garantiilor reale in beneficiul lui B, judecatorulsindic declara insolventa lui B la cererea acesteia.

Conform drepturile pe care le are in temeiul contractului de

imprumut, in urma deschiderii procedurii de insolventa banca declara scadent anticipat intregul imprumut si cere
instantei sa permita executarea garantiilor imobiliare asupra activelor lui A. In consecinta, pentru a evita executarea
silita de catre banca, A, prin administratorii sai, cere judecatorului-sindic sa declare insolventa lui A si, in cadrul
insolventei, sa constate nulitatea contractelor de garantie reale constituite de A in favoarea bancii creditoare a lui B.
Intrebari:
a) Apreciati, prin prisma prevederilor Legii nr.31/1990 a societatilor comerciale, legalitatea constituirii garantiilor
reale in beneficiul societatii B si drepturile pe care le au actionarii care au votat impotriva de a cere invalidarea
acestor garantii.
b) Apreciati in ce masura este admisibila cererea administratorilor societatii A de a solicita judecatorului-sindic
anularea garantiilor reale constituite in favoarea bancii.
c) Pot fi tinuti raspunzatori cei trei actionari pentru acoperirea prejudiciilor suferite de creditorii si actionarii
minoritari ai lui A ca urmare a deschiderii procedurii de insolventa a lui A?
Propuneri de abordare a solutionarii cazului:
a

Data fiind valoarea mare a garantiilor, este prudenta aprobarea lor de catre AGA (art. 153-22).
Particularitatea spetei este ca aceleasi persoane sunt si administratori, si actionari (lucru care nu este
interzis de lege) si aprobarea garantiilor trebuie analizata prin prisma regimului juridic aplicabil
fiecarui organ societar.

CA analizeaza in prima instanta oportunitatea constituirii acestor garantii si recomanda (sau nu) aprobarea lor de
catre AGA.
La nivel de CA, obligatiile administratorilor privind decizia de a propune AGA constituirea garantiilor sunt guvernate
de prevederile art. 144-1 la 144-4, precum si de art. 272 LSC. In cazul nostru, nu avem date pentru a stabili daca
unul sau mai multi administratori s-au aflat in situatia conflictului de interese (categorie de fosta sotie nu creeaza o
prezumtie de conflict care sa atraga aplicarea art. 144-3 si 144-4). In orice caz, daca un asemenea conflict ar exista,
ar deveni aplicabil si art. 272 alin.(1) pct. 2. Pe de alta parte, administratorii trebuie sa actioneze cu prudenta si
diligenta unui bun administrator v.art. 144-1 alin. (1)- si cu loialitate fata de societate v.art. 144-1 alin. (4). Din
acest punct de vedere, a constitui garantii pentru un tert in schimbul investitiei de catre tert in societate sub conditia
constituirii acestor garantii, cand valoarea garantiilor este de 10 ori mai mare decat valoarea investitie, nu pare sa
respecte standardul bunului administrator. Mai mult, aceasta operatiune poate fi interpretata ca o garantie data
unui tert pentru subscrierea propriilor actiuni (art. 106 LSC).
Dar dpdv al tertilor, actele CA in aceasta speta nu produc efecte pentru ca ele vizeaza o propunere facuta
AGA (deci, se adreseaza AGA si nu tertilor).

Formal, AGA aproba in mod legal constituirea garantiilor (aceeasi

discutie in aceeasi termeni privind conflictul de interese, de data asta prin prisma art. 127 LSC; la fel, daca exista
conflcitul de interese, hotararea AGA nu poate fi anulata dar daca actionarul in stare de conflict are si calitatea de
fondator, se aplica art. 272 alin.(1) pct. 2). Actionarii minoritari ar putea cere anularea hotararii in baza art. 132 (cu
suspendare in baza art. 133) cu indeplinirea conditiilor de vot impotriva sau neparticipare si mentionarea votului
impotriva in p-v de sedinta. Dar cum nu pot ataca hotararea prin invocarea art. 127, singurele temeiuri pentru a
cere anularea ei ar fi incalcarea art. 106 si a art. 136-1

Art. 81 LPI este foarte clar: anularea garantiilor de catre judecatorul-sindic se face la cererea
lichidator/ administrator judiciar si in lipsa actiunii lor, la cererea comitetului creditorilor.
Administratorii societatii nu au calitate procesuala activa in acest caz (lucru normal, avand in vedere
ca deschiderea procedurii insolventei limiteaza capacitatea de folosinta a societatii si implicit puterea
organelor societatii).

In cazul nostru, la aceeasi solutie s-ar putea ajunge in dreptul comun prin

interdictia invocarii propriei turpitudini.

c

Sunt doua planuri de analiza: - raspunderea fata de creditori aici intervine art. 138 LPI (coroborat in
speta noastra cu art. 73 alin. (2) LSC actiunea in raspundere a creditorilor contra administratori se
exercita numai in procedura insolventei). Art. 138 poate fi invocat si impotriva actionarilor (in acest
caz, exista unitate de calitate procesuala pasiva intre actionari si adm., fiind aceleasi persoane).
Probabil ca ar fi incidenta lit. a) a art.138 alin.(1), daca se poate demonstra relatia de cauzalitate si
vinovatia.
-

raspunderea fata actionari aici nu mai poate functiona art. 138 pentru ca actionarii nu sunt
creditori in procedura insolventei pentru rezultatele lichidarii activelor.

Prin urmare, se aplica

regulile de la art. 155 LSC. Actiunea in raspundere in acest caz poate fi introdusa concomitent cu
actiunea in baza art.138, dat fiind ca nu intrerupe procedura insolventei; mai mult, fiind o actiune
sociala care profita societatii, lichidatorul/ adm.judiciar vor reprezenta societatea.

Aceasta

actiune nu poate fi introdusa dupa inchiderea insolventei, pentru ca inchiderea insolventei duce la
radierea societatii. Vedem ca folosirea art.155 nu aduce nici un folos actionarilor, ceea ce se va
culege prin folosirea acestei actiuni intra tot la masa credala. In acest caz, probabil ca actionarii
ar fi avantajati doar de introducerea unei actiuni in raspundere in baza art.136-1 (care este o
actiune individuala, nu are nici o legatura cu procedura insolventei).
-

daca sunt intrunite conditiile art. 237-1, ar putea fi introdusa actiunea in raspundere in baza
acestui articol dar numai de creditorii nesatisfacuti (nu este o actiune la indemana actionarilor) si
numai dupa inchiderea procedurii insolventei.

1.

Asociatii majoritari ai societatilor A S.R.L. si B S.R.L. au negociat si agreat asupra unui proiect de fuziune prin contopire a

celor doua societati. Fiecare din aceste societati are doi asociati si in fiecare din aceste societati exista un singur si acelasi asociat
minoritar, dl. X. Nici unul dintre asociatii majoritari nu este administrator al lui A si/sau B.
Proiectul de fuziune prevede o valoare nominala foarte mare a partilor sociale ale societatii nou create, care in urma
calcularii raportului de schimb - nu permite dlui X sa primeasca nici o partea sociala intreaga. In aceste conditii, proiectul de
fuziune prevede ca dl. X va primi o anumita suma drept despagubire, fara a mai fi asociat in societatea nou creata.
In acelasi timp, proiectul de fuziune prevede ca imediat dupa inmatricularea societatii nou create, aceasta sa plateasca
fiecarui asociat majoritar toate imprumuturile pe care respectivul le-a acordat societatii respective de-a lungul anilor, chiar daca
rambursarea lor nu a ajuns la scadenta.
Intrebari:
a)

Apreciati daca si in ce conditii este legala prevederea din proiectul de fuziune privind valoarea nominala a noilor parti

sociale.
b)

Apreciati in ce conditii este legala rambursarea inainte de scadenta a imprumuturilor.

Raspunsuri:
a) 50 p

- prima observatie este ca intr-o fuziune prin contopire, societatea rezultanta este una nou creata, recte nu exista titluri de participare
ale unei societati participante care sa fie acordate asociatilor celeilalte societati. Asociatii fiecarei societati vor primi titluri de
participare noi in societatea rezultanta iar vechile titluri (din societatile participante) isi inceteaza existenta.
- in aceste conditii, Normele MFP care sunt opozabile asociatilor nu pot fi aplicate in partea privind calculul raportului de
schimb prin raportare la valoarea nominala deja existenta a titlului de participare al societatii care supravietuieste. Insa raportul de
schimb calculat pornind de la activul net al fiecarei societati se va stabili prin raportare la valoarea nominala a titlului societatii
nou create.
- nici LSC, nici o alta norma nu pre-determina (ca limita maxima sau altfel) valoarea nominala maxima a unei parti sociale, fie ca
este vorba de o societate constituita prin subscriere de aporturi, fie ca este o societate creata in urma unei fuziuni prin contopire. Prin
urmare, asociatii au libertatea de a stabili valoarea nominala a partii sociale in societatea nou creata, la ce nivel cred ei de cuviinta.
- singurele limitari in stabilirea acestei valori nominale sunt buna-credinta si interdictia abuzului de drepturi societare. Cu alte
cuvinte, trebuie sa exista o justificare economica sau juridica pentru stabilirea unei valori nominale foarte mari, nu simpla dorinta de
a elimina pe X din noua societate.
- daca X este nemultumit de proiectul de fuziune pentru ca acesta conduce la eliminarea lui din societatea noua si nu poate proba
reaua-credinta/ abuzul de drept, el se poate retrage din noua societate in baza art. 194 alin. (2) coroborat cu art. 194 alin.(1) lit.d) si
art. 224-225 LSC (fuziunea prin contopire in mod cert modifica actul constitutiv al fiecarei societati participante in sensul ca
reprezinta o cauza de incetare prematura a acestuia).
- alternativ, daca nu cere sa se retraga, X are dreptul de a primi o sulta/ despagubire in baza art.241 lit. e) LSC, care va tine cont de
partea sa din activul net (pozitiv) al fiecarei societati.
- faptul ca proiectul de fuziune a fost negociat de asociatii majoritari si nu de administratorii celor doua societati este o incalcare a
art. 241 partea introductiva LSC, insa aceasta incalcare nu este sanctionabila atat timp cat administratorii si-au insusit acest proiect
si l-au prezentat celor doua adunari.
b) 50 p
- prima observatie este ca obligatia de rambursare a imprumuturilor a fost inclusa in proiectul de fuziune, a fost publicata in M.Of. si
a facut obiectul controlului creditorilor celor doua societati care aveau creante nescadente, certe si lichide (art. 243 LSC). Daca
acesti creditori nu au contestat proiectul de fuziune, inseamna ca nu au considerat ca rambursarea anticipata a imprumuturilor ii
vatama.
- faptul ca asociatii majoritari nu s-au abtinut de la votarea aprobarii fuziunii (asta presupunand ca rambursarea imprumuturilor
poate fi calificata drept situatie de conflict societar, ceea ce este discutabil in cazul in care ceilalti creditori au fost de acord) nu duce
la nulitatea fuziunii ci doar la atragerea raspunderii civile a acestora fata de societate (art. 197 alin. (3) coroborat cu art. 79 LSC).
- problema apare in situatia in care rambursarea imprumuturilor atrage sau grabeste insolventa societatii nou create, caz in care pot
deveni incidente dispozitiile art. 79 sau 80 alin. (1) lit. f) LPI, presupunand ca nu se poate dovedi ca rambursarea se califica drept
operatiune desfasurata normal in cursul activitatii curente a noii societati (art. 82 LPI).
5. Un bilet la ordin poate fi adus drept contribuie la capitalul social al unei societi comerciale? Dar aciunile unei
societi pe aciuni cotat la burs? Dar prile sociale ntr-un SRL? (rspunsul la fiecare dintre aceste ntrebri va
avea n vedere fiecare form de societate comercial)
Rezolvare (SD):
Observaie: Dup ce se calific tipul de aport, vedem dac acest tip de aport poate fi contribuit la capitalul
social al unui anumit tip de societate comercial.
Trebuie definit ce tip de aport este fiecare:
a) Bilet la ordin: aport n crean sau aport n natur? Este un aport n natur (SD), admis la toate tipurile de
societi comerciale.
b) Aciunile cotate la burs: sunt valori mobiliare. Sunt aport n natur (SD), poate fi contribuit fr probleme
la orice tip de societate comercial.

c) prile sociale ntr-un SRL: s-ar prea c ele dau natere unui drept de crean (plata dividendelor, a
produselor lichidrii). Problema este ns c ele nu sunt titluri tranzacionabile, nu ar putea fi considerate titluri de
credit (titluri de valoare). Cesiunea prilor sociale se face fa de teri numai cu acordul a din capitalul social al
unui SRL. Din acest punct de vedere, prile sociale pot fi aduse ca aport n crean numai dac exist aceast
aprobare de cesiune a lor. Fiind aport n crean, nu pot fi contribuite la capitalul social al unui SRL, SCA sau SA
constituit prin subscripie public.
Ce se ntmpl la majorarea de capital social? Biletul la ordin merge chiar dac ar fi aport n crean cu
condiia ca emitentul s fie chiar societatea comercial.