Defectele anatomice ale vederii

Ochiul operfect normal este emetrop, daca are un defect se numeste ametrop. In
cadrul ametropiei:
-

Miopia(reprezinta o stare anormala a globului ocular caracterizata fie de o

prea mare capacitate convergenta fie printr-un diaetru anteroposterior mai
lung decat normal, astfel imaginea obiectelor se formeaza inaintea retinei.
Se corecteaza cu ochelari cu lentile biconcave)
Hipermetropia - este un alt defect al globului ocular, diametrul anteroposterior este mai scurt decat normal.iar imaginea se formeaza inapoia
retinei. Corectarea se face prin ochelari cu lentile biconvexe.
Asticmatism - consta prin formarea unei imaginii difuze si deformate.
Curbura corneei sau a cristalinului nu este uniforma si de aceea razele
luminoase nu sunt focalizate intr-un singur punc ci exista focare diferite pt
razele orizontale si pt cele verticale. Corectarea se face cu lentile cilindrice
Prezbitia sau defectul ochiului obosit peste 40 de ani ,cristalinul
nemaicontractandu-se suficient avand aspect de miopie sau hipermetropie
(ex: prezbitie hipermetropie)
Mecanismele fotoreceptiei : constau in transformarea energiei in razele
luminoase la niv celulelor receptoare in potentiale de actiune care se
trasmit prin nervul optic cortexului cerebral unde produc senzatii viz.
Substratul biochimic al acestor fenomene este constituit de substantele
fotosensibile. Se numesc rodopsina si iodopsina. Actionand asupra
compusilor fotosensibili lumina le modifica structura provocand variatii de
potential care initiaza potentiale de actiune.

in celulele cu bastonase sub actiunea luminii se rupe legatura dintre

constituientii rodopsinei si trecand printr-o serie de compusi intermediari
foarte labili se ajunge la eliberarea scotoxineisi a retinelului. In cursul acestor
reactii se produc anumite modificari biochimice care au ca rezultate generarea
potentialului de receptor.
Retinelul este in parte redus la vitamina A si in parte se leaga din nou de
scotoxina reconstituind rodoxina. Iar din vitamina A se resintetizeaza
permanent retinelul.
In celulele cu conuri: - pigmentii vizuali au o structura asemenetoare. La om
exista 3 tipuri de celule cu conuri legate de perceperea diferentiata a celor 3
culori fundamentale respectiv 3 tipuri diferite de pigmenti vizuali.
Celulele cu conuri au un prag de excitabilitate mai inalt si sunt raspunzatoare
pt vederea in lumina puternica. Vedere fotopica si pt perceperea culorilor.
Celulele cu bastonase au un prag de excitare redus si o convergenta crescuta.
Sunt stimulate de cantitati mai mici de lumina fiind faspunzatoare pt vederea
in intuneric (vedere scotopica)
La om vederea realizeaza senzatia de lumina, senzatia cromatica si senzatia
de forma.

Senzatia de lumina: - este det de actiunea unui spectru luminos asupra

celulelor senzoriale retiniene.
Radiatiile luminoase sunt apreciatecantitatil prin simtul de luminozitate iar
calitativ prin simtul cromatic. Tulburarea cea mai grava a senzatiei luminoase
este hemelaropia( orbul gainilor) este cauzata de avitaminoza A. Bolnavul
vede bine ziua dar in timpul amurgului si noaptea nu vede deloc, explicatia
fiind: formarea rodoxinei a celulelor cu bastonase se face prin lipsa vitaminei
A. Administarea vitaminei A conduce la disparitia acestor tulburari.
Senzatia cromatica: pt explicarea vederii cromatice au fost emise mai multe
teorii:
Teoria tricromatica retina contine 3 tipuri de celule cu con fiecare avand cate
un tip de pigment fotosensibil pt lungimile de unda rosu-verde-albastruaceste
culor primare pot forma prin amestecul lor orice alta culoare inclusiv cea alba,
negrul se admitea ca ar fi produs prin lipsa stimularii luminoase. Ochiul
percepe separat aceste 3 culor fundamnetale iar diferitele senzatii cromatice
sunt rezultatul stimularii concomitente si inegale ale celor 3 tipuri de celule cu
conuri. Stimularea lor = ar da senzatia de culoare alba. Nu s-a putut
demonstra existenta unor cai separate spre creer pt fiecare sistem de conuri
si de aceea se admite ca are loc un proces de codificare chiar in retina care
transforma informatia colorata in raspunsuri deschis sau inchis (ale nuantei).
Sunt anomalii de perceperii a culorii care merg pana la cecitate
cromatica(cecitate=a nu percepe). Defectele vederii cromatice se transmit
ereditar si constau in incapacitatea persoanei respective de a distinge culorile.
Una din maladiile ereditare este daltonismul care consta in incapacitatea de a
deosebi culorile rosu si verde. Are frecventa mare la barbati si foarte rar la
femei. Maladia se datoreaza unei gene recesive(sare o generatie) plasata pe
cromoxomul x. Ridica probleme deosebite facand imposibila practicarea
anumitor profesii cum ar fi: conducerea de autovehicure, avioane, traversarea
strazii.
Senzatia de forma. Vederea permite cunoasterea ob din mediul ambiant si
caract capacitatea ochiului de a percepe det sau elem de amsamblu. Privind
orientarea in spatiu forma si aprecierea distantelor.
Vederea binoculara: cu ambii ochi ne da posibilitatea sa vedem ob in relief in
adancime si sa apreciem astfel distanta la care se gasesc. Conditia esentiala
pt a avea acesta percepere este ca imaginea formata in fiecareochi sa se
proiecteze pe aceeasi regiune ale celor 2 retine. Aceste puncte care coincid
unul cu altul se numesc puncte corespunzatoare. Pt ca img a unui punct
luminos sa se formeze pe pata galbena a celor 2 ochi este necesar ca axele
ochilor sa se intalneasca in acelasi punct. Imaginile formate in puncte coresp
pe retinele celor 2 ochi se suprapun in centrii vizuali ai celor 2 emisfere si sunt
percepute ca una singura. Aceasta se datoreaza faptului ca fibrele celor 2
fascicule optice se incruciseaza in parte(are loc in chiazma optica) asa ca
fiecare centru vizual primeste fibre atat de la globul ocular din partea opusa
car si din aceeasi parte. In fiecare centru se face deci proiectia de pe ambele

retine. Daca cele 2 imagini nu se formeaza pe puncte coresp in ambii ochi ele
vor aparea izolate si deci vom avea 2 senzatii. Aceasta stare se numeste
diplopie - Vedere dubla.

Teoria tetracromatica