La un semn deschis-i calea i s-apropie de cort

Un btrn att de simplu, dup vorb, dup port.

- Tu eti Mircea?
- Da-mprate!
- Am venit s mi te-nchini,
De nu, schimb a ta coroan ntr-o ramur de spini.
- Orice gnd ai mprate, i oricum vei fi sosit,
Ct suntem nc pe pace, eu i zic: Bine-ai venit!
Despre partea nchinrii ns, doamne , s ne ieri;
Dar acu vei vrea cu oaste i rzboi ca s ne ceri,
Ori vei vrea s faci ntoars de pe-acuma a ta cale,
S ne dai un semn i nou din mila mriei-tale...
De-o fi una, de-o fi alta... Ce e scris i pentru noi,
Bucuroi le-om duce toate, de e pace de-i rzboi.
- Cum? Cnd lumea mi-e deschis, a privi gndeti c pot
Ca ntreg Aliotmanul s se-mpiedice de-un ciot?
O, tu nici visezi btrne, ci n cale mi s-au pus!
Toat floarea cea vestit a ntregului Apus,
Tot ce st n umbra crucii, mprai i regi s-adun
S dea piept cu uraganul ridicat de semilun.
S-a-mbrcat n zale lucii cavalerii de la Malta,
Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta,
Fulgerele adunat-au contra fulgerului care
n turbarea-i furtunoas a cuprins pmnt i mare.
N-au avut dect cu ochiul ori cu mna semn a face,
i Apusul i mpinse toate neamurile-ncoace;