Pentru a crucii biruin se micar ruri-ruri,

Ori din codri rscolite, ori strnite din pustiuri;

Zguduind din pace-adnc ale lumii nceputuri,
nnegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi,
Se micau ngrozitoare ca pduri de lnci i sbii,
Tremura nspimntat marea de-ale lor corbii!...
La Nicopole vzut-ai cte tabere s-au strns
Ca s steie nainte-mi ca i zidul nenvins.
Cnd vzui a lor mulime, ct frunz, ct iarb,
Cu o ur ne-mpcat mi-am optit atunci n barb,
Am jurat ca peste dnii s trec falnic, fr ps,
Din pristolul de la Roma s dau calului ovz...
i de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag?
i purtat de biruin, s m-mpiedic de-un moneag?
- De-un moneag, da, mprate, cci moneagul ce priveti
Nu e om de rnd, el este domnul rii Romneti.
Eu nu i-a dori vreodat s ajungi s ne cunoti,
Nici ca Dunrea s-nece spumegnd a tale oti.
Dup vremuri muli venir, ncepnd cu acel oaspe,
Ce din vechi se pomenete, cu Dariu a lui Istaspe;
Muli durar, dup vremuri, peste Dunre vrun pod,
De-au trecut cu spaima lumii i mulime de norod;
mprai pe care lumea nu putea s-i mai ncap
Au venit i-n ara noastr de-au cerut pmnt i ap i nu voi c s m laud, nici c voi s te-nspimnt,
Cum venir, se fcur toi o ap -un pmnt.
Te fleti c nainte-i rsturnat-ai valvrtej
Otile leite-n zale de-mprai i de viteji?
Tu te lauzi c Apusul nainte i s-a pus?...
Ce-i mna pe ei n lupt, ce-au voit acel Apus?
Laurii voiau s-i smulg de pe fruntea ta de fier,
A credinei biruin cta orice cavaler.
Eu? mi apar srcia i nevoile i neamul...
i de-aceea tot ce mic-n ara asta, rul, ramul,
Mi-e prieten numai mie, iar ie duman este,
Dumnit vei fi de toate, fr-a prinde chiar de veste;
N-avem oti, dar iubirea de moie e un zid
Care nu se-nfioreaz de-a ta faima, Baiazid!