Relatia dintre Stefan Gheorghidiu-Ela

Un personaj este o fiinta de hartie-Roland Barthes, este un produs al fictiunii,

provocat de text. Stefan Gheorghidiu este protagonistul romanului si reprezinta
tipul intelectualului lucid, inadaptatul superior, intolerant, care nu isi gaseste
locul intr-o societate dominata de mediocritate si de lipsa de moralitate.
Ela este tanara cocheta, considerate cea mai frumoasa si cea mai populara
studenta de la Universitate; este aceea care se indragosteste mai intai de Stefan,
sarac, student la Filosofie. Numele poate fi interpretat ca unul al banalului, dar si
ca unul compus din "el" si "ea" , iubirea fiind astfel o nostalgia a androginismului.
Inca de la inceputul romanului din scena de la Popota, ce va declansa ulterior
mecanismele memoriei involuntare a personajului, datorita discutiei starnita de
militari:achitarea unui barbat ce si-a omorat sotia adulterine, relatia celor doi
este pusa sub semnul incertitudinii: banuiam ca sotia mea ma inseala. Stefan
se casatoreste din dragoste, dar mai mult din orgoliu, fiindca Ela starnea
admiratia si invidia celorlati prin frumusetea si popularitatea ei: acest orgoliu a
constituit baza viitoarei mele iubiri. ;Iubesti intai din mila, din indatorire, din
induiosie, iubesti pentru ca stii ca asta o face fericita. Initial, el se indragostise
de colega de camera a Elei, caci era oachesa, dar Ela il ademeneste in iubire,
luan parte la cursurile de filosife, pentru a fi cat mai aproape de Stefan si prin
micile lucruri toate facute cu pasiune.
Stefan isi construieste cu ajutorul filosofiei, iubirea perfecta ca ratiune de a fi :
sa tulburi atat de mistuitor o femeie dorita de toti , sa fii atat de necesar unei
existente , erau sentimente care ma adevereau in jocul intim al fiintei mele.
Stefan are parte doar de o iluzie a acesteia, transformand-o pe Ela intr-o versiune
idealizata a femeii: o madona vazuta autentica. Armonia tinerei familii este
tulburata de o mostenire pe care Gheorghidiu o primeste de la unchiul sau,
Tache. Discutiile despre bani si implicarea Elei in acestea, il fac pe Stefan sa vada
o noua imagine a ei, ce este contrar opusa idealului sau feminin: As fi vrut-o
mereu feminina, deasupra discutiilor acestea vulgare. Obiectul pasiunii lui S.
este o femeie frumoasa, dar cum nu se poate mai comuna: copilaroasa,
sensibila, alintata, staruitoare. El aplica asupra dragostei imaginea procustiana
faurita de propria-I sete de ideal, recompunand continuu si zadarnic, o lume care
nu se vrea si nici nu poate fi vreodata rotunda, efectul reintorcandu-se dureros
asupra eroului. Construindu-si propriul univers, el se izoleaza de realitate, uitand
cu desavarsire ca lucrurile pot lua o intorsatura devastatoare, ce duce la
pierderea propriei identitati.
Ela atrasa de lumea mondena, teatru, lux, bani, escapade, il fac pe Stefan sa
cunoasca o noua identitate a acesteia: imi descopeream sotia cu o uimire
dureroasa. In excursia de la Odobesti, din orgoliul sau masculin ia nastere
puternica gelozie, odata cu aparitia d. G. Personajul observa comportamentul
sotiei fata de tanarul dansator, manca din farfuria lui : am crezut ca eu sunt
singurul motiv de durere sau de bucurie pt femeia meaazi descopeream ca
ochii ei sunt gata sa planga pt altul. Dupa o seara, in care a fost cuprins de

gandul ca Ela s-ar putea daintr-o gradina sau pe aleile unei vii si lasand-o sasi aplice puterea de seductive precum celelalte femei, a doua zi este pregatit sa
clarifice situatia. In schimb Ela ii argumenteaza toate faptele savarsite prin faptul
ca toate femeile fac la felesti de o sensibilitate imposibila.
Urmeaza o serie de impacari si despartiri, sotia lui nedorind sa plece de la o
petrecere si fiind in compania d. G., Stefan, pentru a se razbuna pe Ela , aduce o
cocota acasa, iar Ela o gaseste in patul conjugal: In patul meu, o adunatura de
pe strada? In scena de la hipodrom iese din nou in evidenta orgoliul perj, dar si
distantarea voita: am cautat una dintre acele nenumarate femei echivocesi
am trecut vesel, radios si absent pe langa nevasta-mea. Scena este de
asemenea o metafora a vietii- o cursa de cai in care toti joaca si castiga la
intamplare. Totusi, Stefan este dependent de Ela, fiindca dupa orice despartire
cauta cate un prilej sa o vada, sa o intalneasca: Simteam din zi in zi , departe
de femeia mea ca voi muri. Toate aceste incidente conduc la pierderea propriei
identitati a protagonistului, la disperare, iar banuielile lui sunt clarificate in
momentul in care Ela vrea sa treaca o suma de bani pe numele ei, asigurandu-se
din pct de vedere financiar, in cazul mortii sale pe front, Stefan crezand ca
inevitabilul se va produce:planuirea divortului pt a ramane cu d. G.
Experienta razboiului joaca un rol important in recapatarea propriei identitati a
personajului; el redescopera iubirea de oameni fiindca pana atunci universul lui
se limita doar la Ela: camarazii mei. Framantarile lui de pana atunci devin
ridicole si minore deoarece Stefan traieste spaima primara a omului in fata
mortii-omul mai pastreaza doar instinctul de supravietuire si automatismul Nu
mai e nimic omenesc in noi. Cu aceasta experienta tragica, Stefan acumuleaza
o cunoastere exacta a realitatii, iar constiinta sa se limpezeste de framantarile
erotice de pana atunci, care ii umplusera sufletul de veninul incertitudinii. Ranit
si spitalizat, se intoarce la Bucuresti, este indiferent si obosit sa mai caute
certitudini si sa se mai indoiasca, decide sa ii lase Elei averea si tot trecutul
,devenind asadar, un personaj maturizat de experienta razboiului.
Astfel, in ceea ce priveste relatiile din interiorul unui cuplu , Camil Petrescu
este previzibil ; intotdeauna barbatul este in cautarea absolutului si femeia este
usuratica , frivola . Drama personajelor masculine , in cazul de fata Stefan
Gheorghidiu , consta in inadecvarea lor la realitate , toti impun lumii in care
traiesc, un ideal imposibil de atins . Eroarea lui Stefan consta in asumarea
orgoliului ca mod de a fi in lume . De aceea se considera ca ce distrage cuplul
Stefan - Ela este intoleranta orgolioasa a lui Stefan Gheorghidiu.