ACŢIONAREA HIDRAULICĂ A MAŞINILOR-UNELTE

Capitolul V

Capitolul V
MAŞINI HIDRAULICE VOLUMICE

5.1. Noţiuni fundamentale. Principiul de funcţionare al maşinilor hidraulice volumice. Simbolizare

Maşinile hidraulice volumice cuprind pompele şi hidromotoarele, figura 5.1, care reprezintă componente
fundamentale ale sistemelor de acţionare hidraulică.
Pompele volumice sunt maşini de lucru care transformă energia mecanică cu parametrii cuplu-turaţie în energie
hidraulică cu parametrii presiune-debit.
M M p Motor F
p p Motor
Pompa hidraulic
hidraulic
volumică liniar V
ω Q Q rotativ ω Q

Fig. 5.1. Transformări energetice la maşini hidraulice

Motoarele hidraulice sunt maşini de lucru care transformă energia hidraulică, cu parametrii presiune-debit, în energie
mecanică de rotaţie cuplu –turaţie (motoare hidraulice rotative), sau în energie mecanică de translaţie forţă-viteză (motoare
hidraulice liniare).
Pompele volumice sunt denumite şi generatoare hidrostatice de presiune.
Motoarele hidraulice rotative sunt denumite hidromotoare, iar motoarele hidraulice liniare sunt denumite cilindri
hidraulici.
La maşinile hidraulice volumice, în procesul de funcţionare, camerele de lucru (complet separate una faţă de alta) sunt
alternativ în fază de aspiraţie şi refulare modificându-se în permanenţă volumul geometric a acestora.
Camera de lucru a maşinii volumice este spaţiul închis din interiorul maşinii al cărui volum geometric se modifică
periodic datorită deplasării elementului funcţional şi care comunică succesiv cu orificiile de intrare (aspiraţie) şi de ieşire
(refulare).
Elementele funcţionale (roată, şurub, paletă, piston) au o mişcare ciclică de rotaţie sau translaţie rectilinie-alternativă a
cărei perioadă este proporţională cu turaţia maşinii volumice.
Un element specific tuturor maşinilor hidraulice volumice este distribuitorul în care sunt practicate orificiile de intrare
şi de ieşire. Distribuitorul este amplasat în corpul maşinii hidraulice sau separat de aceasta şi are diverse forme constructive, cu
denumiri specifice (disc de distribuţie, ax de distribuţie etc.).
Se poate considera că elementele de bază ale unei maşini hidraulice sunt:
- camera de lucru;
- elementul funcţional;
- distribuitorul .
Generarea debitului la pompele volumice se face prin conectarea camerelor de lucru la racordul de aspiraţie prin
creşterea volumului geometric al acestora, timp în care presiunea scade la valoarea necesară umplerii cu lichid (aspiraţia).
Când volumul are valoare maximă, camerele de lucru sunt închise “mecanic” şi apoi sunt conectate la orificiul de refulare.
Urmează scăderea volumului camerei de lucru datorită elementului funcţional şi legarea la orificiul de refulare al
distribuitorului. Se realizează suprapresiunea necesară evacuării lichidului (refularea).
Caracteristicile esenţiale de funcţionare a pompelor volumice care le deosebesc fundamental de pompele centrifuge
sunt:
- procesul de lucru ciclic , din care rezultă fracţionarea şi neuniformitatea debitului. Debitul pompei volumice nu este
un flux uniform, ci fracţionat, fiind o sumă a debitelor corespunzătoare fiecărei camere de lucru;
- etanşarea pompei, respectiv separarea totală a orificiului de aspiraţie de orificiul de refulare;
- autoaspiraţia este capacitatea pompei volumice de a crea depresiune în orificiul de aspiraţie, suficientă pentru a
ridica mediul hidraulic în conducta de aspiraţie la nivelul pompei. Pompele centrifuge nu realizează autoaspiraţia fără
dispozitive speciale.
- rigiditatea caracteristicii este panta caracteristicii Q = f(p) . Debitul teoretic QT nu depinde de presiunea pompei:
QT = V · n (5.1.)
- independenţa presiunii de viteza de mişcare a elementelor funcţionale ale pompei şi de viteza lichidului. În
principiu, la funcţionarea cu lichid incompresibil, pompa care posedă etanşare ideală este capabilă să creeze presiune ridicată
(condiţionată de sarcină) pentru viteze mici ale elementelor funcţionale (roată, paletă, piston). La pompa centrifugă este
necesară o turaţie ridicată a rotorului şi viteză mare a lichidului.
Motoarele hidraulice au aceleaşi caracteristici ca ale pompelor volumice, cu câteva deosebiri legate de condiţiile
funcţionale ale acestora. Pentru hidromotoare este caracteristic procesul ciclic şi etanşarea. Rigiditatea caracteristicii
hidromotorului rezultă din dependenţa redusă între turaţia arborelui de ieşire şi sarcină.
Comparativ cu acţionarea electrică, acţionarea cu maşini hidraulice volumice prezintă avantajul gabaritului mic pe
unitate de putere (figura 5.2) şi utilizarea riguroasă a spaţiului de montaj (figura 5.3).

57
 ACŢIONAREA HIDRAULICĂ A MAŞINILOR-UNELTE
Capitolul V

Electromotor Hidromotor

Raportul spaţiului
de montaj:
26 : 1

Fig. 5.2. Comparaţia greutăţilor electromotorului şi motorului hidraulic la aceeaşi putere

Electromotor Hidromotor

Raportul greutatii:

14 : 1

Fig. 5.3. Comparaţia spaţiului de montaj necesar electromotorului şi motorului hidraulic la aceeaşi putere

Simbolizarea maşinilor hidraulice volumice conform STAS 7145-86 este prezentat în tabelul 5.1.
Tabelul 5.1.

Motor cucilindree - sens unic decurgere

fixa afluidului

- douasensuri de
curgereafluidului

Motor cucilindree - sens unic decurgere

variabila afluidului

- douasensuri de
curgereafluidului

M
o
t
oro
s
ci
l
ant

Pompa- motor cu - sens unic de curgere

cilindree fixa a fluidului

- doua sensuri de
curgere a fluidului

- sensul de curgere
a fluidului poate fi
inversat

Pompa- motor cu - sens unic de curgere

cilindree variabila a fluidului

- doua sensuri de
curgere a fluidului

- sensul de curgere
a fluidului poate fi
inversat

V
a
r
ia
t
or

58
 ACŢIONAREA HIDRAULICĂ A MAŞINILOR-UNELTE
Capitolul V
5.2 Parametrii funcţionali ai maşinilor hidraulice volumice
5.2.1 Parametrii funcţionali ai pompelor volumice rotative
În cazul pompelor volumice rotative mărimile mecanice de intrare sunt cuplul M şi turaţia n, iar mărimile de ieşire
sunt presiunea p şi debitul Q.
Se definesc următorii parametri funcţionali:
Volumul geometric de lucru V [m3/rot] (cilindreea) este volumul de lichid refulat de pompă la o rotaţie a arborelui
acesteia:
Debitul teoretic QT [m3/s] este produsul dintre cilindreea V şi turaţia n de antrenare a pompei:
QT = V ·n (5.3)
Presiunea nominală pn [bar] este presiunea la ieşire pentru care pompa ar trebui să lucreze un timp determinat cu
menţinerea parametrilor de funcţionare.
Debitul instantaneu Qi [m3/s] utilizat pentru calculul caracteristicilor dinamice este:
dα
Qi = K p ⋅ (5.4)
dt
în care:
V
Kp = - volumul specific;
2π
dα
ω= [rad/s] - viteza unghiulară a pompei;
dt
α [grade] - unghiul de rotaţie instantaneu al pompei.
Debitul teoretic QT poate fi exprimat prin viteza unghiulară şi volumul specific:
QT = Kp ·ω (5.5)
Turaţia nominală n a pompei este un parametru caracteristic, indicat în catalogul firmei producătoare, pentru care se
asigură o fiabilitate ridicată în condiţii de funcţionare impuse (presiune, debit).
Coeficientul de pulsaţie σ (gradul de neuniformitate a debitului) se defineşte pentru pompele volumice la care
procesul de pompare este discontinuu şi caracterizează variaţia debitului instantaneu QI:
Q i m ax − Q i m in
σ= ⋅ 100[ %] (5.6)
Q m ed
2( Q i max − Q i m in )
σ= ⋅ 100[ %] (5.7)
Q i max + Q i m in
în care Qi min, Qi max corespund debitelor instantanee minime şi maxime ale pompei. Debitul mediu Q med este dat de relaţia:
Q i max + Q i min
Q med = (5.8)
2
Pulsaţia debitului influenţează comportarea sistemului în timpul proceselor tranzitorii şi conduce la oscilaţii ale
presiunii mediului hidraulic cu pericolul apariţiei fenomenului de rezonanţă.
Cuplul de antrenare M[daN·m], necesar pentru a obţine presiunea p pentru un debit pompat.
Puterea hidraulică Nh[kW] realizată de pompă.
Puterea mecanică consumată Nm [kW]
Randamentul mecanic , volumic şi total η m, η v, η t [%], corespunzător presiunii de lucru.

5.2.2 Parametrii funcţionali ai motoarelor volumice rotative

În cazul motoarelor volumice rotative, mărimile hidraulice de intrare sunt presiunea p şi debitul Q iar mărimile
mecanice de ieşire sunt cuplul M şi turaţia n.
Se definesc următorii parametri funcţionali:
Presiunea nominală de lucru - pn [bar].
Capacitatea geometrică V [m3/rot].
Cuplu dezvoltat la presiunea p – M [daNm].
Debitul consumat pentru a realiza o turaţia n [rot/s] - Q[m3/s].
Turaţiile limită admise – nmin, nmax [rot/s].
Puterea hidraulică consumată – Nh [kW].
Puterea mecanică produsă – Nm [kW].
Randamentul mecanic, volumic, total la presiunea de lucru - η m, η v, η t [%].

5.3 Pierderi, randamente şi puteri la maşinile hidraulice volumice. Caracteristici statice.

La alegerea unui tip de pompă sau motor hidraulic, utilizatorul are în vedere valorile practice care se stabilesc în
funcţionare între parametrii hidraulici ( presiune – debit), între parametrii mecanici ( cuplu – turaţie), precum şi legatura
dintre parametrii de natură mecanică şi hidraulică.

Relaţiile de dependenţă dintre aceşti parametri caracteristici se determină pe cale analitică sau experimental de către
firma producătoare pentru fiecare tip de pompă sau motor, în diverse condiţii de exploatare.
Se impune stabilirea relaţiilor de calcul şi exprimarea influenţei unor parametri auspra pierderilor din maşina
hidraulică, respectiv asupra randamentului total al acesteia.
59
 ACŢIONAREA HIDRAULICĂ A MAŞINILOR-UNELTE
Capitolul V

5.3.1 Pierderile de debit. Randamentul volumic.

5.3.1.1 Pierderile de debit. Randamentul volumic la pompele hidraulice rotative.
La pompe, debitul efectiv Qef la o presiune dată este:
Qef=QT - ∆ QP (5.9)
Randamentul volumic se defineşte prin raportul
Q ef Q T − ∆ Q P
η volp = = (5.10)
QT QT
în care:
Qef - debitul efectiv la ieşirea din pompă;
QT - debitul teoretic;
∆ QP – pierderile volumice în interiorul pompei. Acestea sunt determinate de pierderile de lichid ∆ Q1 din spaţiile de
înaltă presiune către cele de joasă presiune prin interstiţii şi ∆ Q2 datorate umplerii incomplete a spaţiilor de aspiraţie
determinată de rezistenţa hidraulică a circuitului, de întârzierea la închiderea supapelor (pentru pompele echipate cu supape),
eventual de apariţia fenomenului de cavitaţie:
∆ QP = ∆ Q1 + ∆ Q2 (5.11)
Pierderile prin interstiţii ∆ Q1 depind în principal de diferenţa de presiune şi de mărimea jocului, relaţia 5.12.
Creşterea interstiţiilor în timpul exploatării, datorită uzurii inevitabile, are urmări importante asupra pierderilor de
debit interioare şi deci asupra randamentului volumic.
Se poate considera pentru zona de lucru o dependenţă liniară între pierderea de debit şi mărimea presiunii
∆ Q1 = aP · p (5.12)
în care aP este gradientul pierderi statice de debit
Dacă se admite o umplere completă a spaţiilor de aspiraţie (∆ Q2 = 0), relaţia (5.12) arată o scădere practic liniară a
debitului efectiv al pompei cu creşterea presiunii. Peste valoarea presiunii maxime de lucru a pompei există o cădere bruscă a
debitului.
În figura 5.4 este prezentată dependenţa Q = f(p) care reprezintă caracteristica statică debit – presiune a pompelor
volumice rotative.

Fig. 5.4 Caracteristica debit - presiune a pompelor volumice rotative

Examinarea dependenţei debitului efectiv cu turaţia, la o valoare constantă a presiunii realizate de pompă, figura 5.5,
arată că într-un domeniu de turaţii (n1…n2) curba debitului efectiv este practic paralelă cu cea a debitului teoretic deoarece
interstiţiile interioare nu se modifică. Pompa începe să debiteze la o turaţie n1 = nminP la care debitul este egal cu cel de scăpări
∆ Q1.

Fig. 5.5 Caracteristica debit turaţiea pompelor volumice rotative

Pierderile volumice se datoresc nu numai interstiţiilor şi compresibilităţii lichidului, ci şi a elasticităţii pereţilor

camerelor de lucru ale pompelor (în special în domeniul presiunilor mari).

60
 ACŢIONAREA HIDRAULICĂ A MAŞINILOR-UNELTE
Capitolul V
În cazul când camera de lucru capătă deformaţii elastice în domeniul presiunilor de lucru, variaţia de volum a acesteia
este proporţională cu presiunea:
dV = K · dp (5.13)
Debitul corespunzător este:
dp
∆Qe = K (5.14)
dt
În ipoteza unei camere rigide de volum V, debitul de lichid datorat compresibilităţii se evaluează având în vedere
definiţia coeficientului de compresibilitate β = dV / (V dp), de unde rezultă variaţia de volum dV =β ∙ V∙ dp şi respectiv
debitul:
dp V dp
∆Q c = β ⋅ V ⋅ = ⋅ (5.15)
dt E dt
O influenţă deosebită asupra debitului pompat o are aerul nedizolvat din lichid.
În afară de scăderea importantă a randamentului volumic, conţinutul de aer are implicaţii negative şi asupra altor
parametri ai sistemului, în special asupra preciziei şi promptitudinii.

5.3.1.2 Pierderile de debit. Randamentul volumic la motoarele hidraulice rotative.

Pierderile volumice în motor ∆ QM se deosebesc de cele din pompă prin faptul că aici lipsesc pierderile la aspiraţie.
Există numai pierderi prin interstiţii. Datorită acestora, debitul de alimentare a motorului, Qa este mai mare ca debitul teoretic:
QM= Qa = QT+∆ QM (5.16)
QM= QT +aM·p (5.17)
în care aM este gradientul pierderilor statice de debit în motor.
Caracteristica debit presiune a motorului hidraulic este prezentată în figura 5.6.
Randamentul volumic a motorului este dat de relaţia:
QT ∆Q M ∆Q M
η volM = = 1− = 1− (5.18)
Qa Qa QT + ∆Q M

Fig. 5.6 Caracteristica debit - presiune a motoarelor volumice rotative

Din caracteristica debit – turaţie – presiune, figura 5.7, rezultă limita de funcţionare ca motor:
QminM = ∆ QM = qM nminM (5.19)
în care qM este debitul pe tură al motorului.
Relaţia arată că motorul începe să se rotească după ce trece prin el un debit echivalent celui pierdut prin interstiţii,
∆ QM.

61
 ACŢIONAREA HIDRAULICĂ A MAŞINILOR-UNELTE
Capitolul V

Fig. 5.7 Caracteristica debit – turaţie

Q [ cm3 /s]
Utilizata ca motor Utilizata ca pompa

+1650 U=+100%
+1320 +80
+990 +60
+660 +40
+330 +20
-140 -70 ∆ p [daN/cm2 ]
0 +70 +140
-20 -330
-40 -660
-60 -990
-80 -1320
-1650
U=-100%
Utilizata ca pompa Utilizata ca motor

Fig. 5.8 Caracteristica debit – presiune pentru o unitate hidraulică

Q [cm3 /s] QTP =QTM

QM
st
on st Qp
=c con
p2 = st
p1 on st
=c con
p1 =
p2
n [rot/s]

Fig. 5.9 Caracteristica debit – turaţie – presiune pentru o unitate hidraulică rotativă reglabilă

În figurile 5.8 şi 5.9 sunt prezentate caracteristicile statice debit – presiune şi debit – turaţie – presiune pentru o
unitate hidraulică rotativă reglabilă (coeficient de reglare U) la funcţionarea în regim de pompă şi de motor.

5.3.2 Pierderi hidraulice. Randamentul hidraulic

Pierderile hidraulice se datoresc circulaţiei uleiului în interiorul pompei şi reprezintă de fapt pierderile de presiune
∆ p pentru învingerea energiei cinetice a fluidului:

∆ p = pT - pp (5.20)
unde:
pT - presiunea teoretică;
pp = pef – p1 - diferenţa de presiune;
62
 ACŢIONAREA HIDRAULICĂ A MAŞINILOR-UNELTE
Capitolul V
pef - presiunea efectivă la ieşirea din pompă;
p1 - presiunea absolută la intrarea în pompă.

Randamentul hidraulic η h este determinat de pierderile de energie la circulaţia uleiului în pompă corespunzătoare
învingerii rezistenţelor hidraulice. Se prezintă ca raport între presiunea efectivă a pompei pef şi presiunea teoretică pT:
p
ηh = ef (5.21)
pT
În cazul motorului hidraulic presiunea de alimentare trebuie să acopere pierderile de presiune din motor şi presiunea
necesară realizări cuplului activ.
De obicei randamentul hidraulic se consideră egal cu unitatea (η h = 1) deoarece pierderile prin rezistenţele hidraulice
se înglobează în pierderile mecanice. Randamentul hidraulic este o parte a randamentului mecanic.

5.3.3 Pierderile mecanice. Randamentul mecanic. Caracteristici statice.

5.3.3.1 Pierderi mecanice la pompele volumice
Pierderile mecanice ∆ Nm se datoresc frecărilor în garnituri, rulmenţi şi a suprafeţelor interioare cu uleiul din pompă
(frecare hidraulică). Aceste pierderi se determină ca diferenţă dintre puterea consumată NC la arborele pompei (de natură
mecanică) şi puterea teoretică NT (de natură hidraulică):
∆ NmP = NC - NT (5.22)
N C = Mc · ω (5.23)
NT = QT · pT (5.24)
în care:
Mc [Nm]- cuplul efectiv consumat la arborele pompei, respectiv cuplul necesar pentru acţionarea pompei;
ω [rad/s] - viteza unghiulară a pompei;
QT [m3/s] - debitul teoretic,QT = V · n;
pT [N/m2] - presiunea teoretică.
Pierderile mecanice măresc puterea, respectiv cuplul de antrenare Mc la arborele pompei:
MC = MT + ∆ MmP (5.25)
în care:
MT - cuplul teoretic consumat de pompă pentru realizarea presiunii pT:
p ⋅V
MT = T (5.26)
2⋅π
Randamentul mecanic η mP este raportul între puterea teoretică NT şi puterea consumată NC la arborele pompei,
respectiv raportul între cuplul teoretic MT şi cuplul real de antrenare MC:
NT ∆N m
η mP = = 1− (5.27)
NC NC
MT
η mP = (5.28)
MC
Ţinând cont de relaţia (5.26) a cuplului teoretic, randamentul mecanic se poate scrie:
p ⋅V 1
η mP = T ⋅ (5.29)
2 ⋅ π MC
Este evident că randamentul mecanic al pompei creşte cu creşterea presiunii.

5.3.3.2 Pierderi mecanice la motoarele hidraulice volumice

La motoare hidraulice puterea mecanică efectivă la arborele motorului Nef este mai mică decât cea teoretică NT.
Pierderile mecanice în motor sunt:
∆ NmM = NT - Nef (5.30)
Randamentul mecanic al motorului hidraulic este:
N ef ∆ N mM M ef
η mM = = 1− = (5.31)
NT NT MT
în care:
Mef - cuplul efectiv (de frânare) la arborele motorului .

5.3.4 Randamentul total

Randamentul total η t al maşinii hidraulice reprezintă raportul dintre puterea utilă (efectivă) Nef şi puterea consumată
(de antrenare) Nc:
N ef
ηt = (5.32)
NC
În cazul pompelor rezultă:

63
 ACŢIONAREA HIDRAULICĂ A MAŞINILOR-UNELTE
Capitolul V
Q ef ⋅ p ef
ηT = (5.33)
NC
Puterea consumată la arborele pompei este puterea de antrenare a motorului electric exprimată prin puterea absorbită
de la reţea Ne şi randamentul motorului electric:
NC = η Me · Ne (5.34)
Pentru motoarele electrice asincrone, randamentul η Me = 0,8÷ 0,9.
Randamentul total al pompei se prezintă ca un produs al celor trei tipuri de randament, respectiv volumic, hidraulic şi
mecanic :
N ef pef ⋅ Qef ⋅ pT ⋅ QT Qef pef NT
ηtP = = = ⋅ ⋅ = ηvP ⋅ηhP ⋅ηmP (5.35)
NC N C ⋅ pT ⋅ QT QT pT NC
Deoarece η hP ≈ 1, rezultă:
η tP = η vP ⋅ η m P (5.36)
La motoarele hidraulice puterea efectivă este de natură mecanică, puterea consumată este hidraulică, iar randamentul
este dat de relaţia:
MM ⋅ ω
η tM = (5.37)
Q M ⋅ ∆p
Randamentul total, similar pompelor, este dat de expresia:
η tM = η vM ⋅ η m M (5.38)
Pe baza celor prezentate mai sus, se pot face o serie de observaţii asupra randamentului total al pompei:
a) Randamentul total creşte cu creşterea presiunii, deoarece randamentul mecanic creşte într-o măsură mai mare decât
scăderea randamentului volumic. Începând de la o anumită valoare a presiunii, randamentul mecanic nu mai creşte, iar
randamentul volumic scade accentuat astfel încât randamentul total scade.
b) Randamentului total nu se modifică semnificativ cu variaţia vâscozităţii uleiului (deci a variaţiei temperaturii) deoarece
randamentul volumic creşte cu creşterea vâscozităţii în timp ce randamentul mecanic scade.
c) Randamentul total prezintă o creştere mică cu turaţia de antrenare deoarece creşte randamentul volumic iar randamentul
mecanic se micşorează.
d) Randamentul total este mai mare la pompele cu cilindree mare prin creşterea randamentului volumic şi mecanic .
Randamentul total al pompelor variază între 0,75 până la 0,94.
Dependenţa randamentelor de mărimea presiunii este prezentată în figura 5.10.

100%
ηv
80
ηm ηt
60
η
40

20

0 10 20 30 40 50 60
p [ daN/cm2 ]

Fig. 5.10 Dependenţa randament - presiune la pompa volumică

64
 ACŢIONAREA HIDRAULICĂ A MAŞINILOR-UNELTE
Capitolul V
Influenţa temperaturii mediului hidraulic asupra caracteristicii de randament a pompei volumice este prezentată în figura
5.11.

1 t2
0,8 t1
0,6
t2 =50°C
0,4
ηt t1 =20°C
0,2

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
p [daN/cm]2

Fig. 5.11 Dependenţa randamentului total al pompei volumice de temperatură mediului hidraulic

Pentru determinarea rapidă a debitului şi randamentului total al unei pompe, la o presiune dată, se utilizează diagrame
echirandament, figura 5.12.

160
140 0,90
p [ daN/cm ]

120 0,8 0,8

0,

6 8
,8
70

100 0 0, 0,8
,6
0

4
2

5 75
80
60 0, 0,7
60 2
40
20

0 10 15 20 30 40
ηt Q[l/min]
Qp

Fig. 5.12 Caracteristici echirandament pentru pompele volumice

Aceste caracteristici sunt trasate de către producător pentru fiecare tip de pompă. Se urmăresc liniile punctate marcate cu
săgeţi şi se poate determina un parametru atunci când se cunosc ceilalţi doi.
Pentru motoare, caracteristicile echirandament figura 5.13, permit determinarea randamentului total şi a cuplului furnizat
pentru un debit Q şi o presiune p.

11 [ daN m]
80
100 [ l/min ]

M=7,5
70 p=57
η=0,91
0,92 8 10
60
50 6

40 4
p [ daN/cm2 ]

30
0,9 0,88 2 0,86
20
0,8
10
60
70
20
30

50

90
40

80
10

0
100 200 300 400 500 600 700 800 900 1000
Q
ηt n [ rot/min ]
MM
Fig. 5.13 Caracteristici echirandament la motoarele hidraulice

65
 ACŢIONAREA HIDRAULICĂ A MAŞINILOR-UNELTE
Capitolul V
5.3.5 Puterea maşinilor hidraulice volumice .
Bilanţul puterilor la o maşină hidrostatică (pompă sau motor) se scrie:
Nc = Nef +∆ Nvol + ∆ Nm (5.39)

în care:
Nc - este puterea aplicată;
Nef – puterea efectivă;
∆ Nvol – puterea necesară acoperirii pierderilor volumice;
∆ Nm – puterea necesară acoperirii pierderilor mecanice.
La pompe, figura 5.14, puterea aplicată (consumată) Na = Nc este mecanică, iar cea efectivă, hidraulică.
Puterea interioară a pompei este:
NiP = (Qef + ∆ QP) ∆ p = QT ∆ p (5.40)
Randamentul interior al pompei este practic egal cu cel volumic, randamentul hidraulic fiind considerat unitar datorită
ponderii mici a pierderilor hidraulice faţă de presiunea ∆ p realizată de pompă:

Fig. 5.14 Bilanţul puterilor la pompele volumice rotative

N efP
η iP = = ηv (5.41)
NiP
Puterea efectivă (utilă) a pompei NefP este produsul dintre presiunea la ieşirea din pompă pefP (considerată egală cu
presiunea teoretică, η hP = 1) şi debitul teoretic corespunzător QT = V ∙ n. Considerând ∆ p ≈ pefP, rezultă:
NefP = pefP · QT = pefP · V · n (5.42)
în care:
pef - presiunea pompei;
V - cilindreea pompei;
n - turaţia pompei.
Puterea consumată de pompă se calculează în SI cu relaţia:
Q ef ⋅ ∆ p Q T ⋅ ∆ p
N cP = = (5.43)
ηtP η mP
În sistemul tehnic puterea pompei are expresia:
Q ef ⋅ ∆ p
N cP = (5.44)
612η tP
Unităţile de măsură utilizate în relaţiile 5.43 şi 5.44 pentru sistemele SI şi tehnic, sunt prezentate în tabelul 5.2.
Tabelul 5.2.
Sistem N Q ∆p
SI W m3/s N/m2
Tehnic kW l/min daN/cm2

Cuplul teoretic la arborele pompei se poate exprima cu relaţia:

N ef Q ⋅p N
M TP = = T ef = T (5.45)
2⋅ π ⋅ n 2⋅ π ⋅ n ω
Variaţia puterii pompei cu presiunea realizată, este reprezentată în figura 5.15
La motoare, puterea aplicată este hidraulică iar cea efectivă este de natură mecanică, figura 5.16 .

66
 ACŢIONAREA HIDRAULICĂ A MAŞINILOR-UNELTE
Capitolul V

Fig. 5.15 Caracteristica putere – presiune a pompelor volumice rotative

Fig. 5.16 Bilanţul puterilor la motoarele volumice rotative

Puterea aplicată motorului este:

NaM = Qa · ∆ pM (5.46)
în care:
Qa – debitul de alimentare;
∆ pM – căderea de presiune pe motor.
Puterea interioară a motorului este dată de relaţia :
NiM = (Qa - ∆ QM) ∆ pM = QT ∆ pM (5.47)
Variaţia puterii motorului cu presiunea de alimentare este prezentat în figura 5.17.

Fig. 5.17 Caracteristica putere – presiune a motoarelor volumice rotative

Caracteristica mecanică cuplu – turaţie – presiune, figura 5.18, permite aprecierea corelaţiei cuplu – turaţie la pompe
şi este absolut necesară pentru aprecierea calităţii motoarelor hidraulice. Se remarcă existenţa unei căderi de cuplu la n = 0 şi
identitatea cuplurilor teoretice MTP = MTM

67
 ACŢIONAREA HIDRAULICĂ A MAŞINILOR-UNELTE
Capitolul V

M
st
p 2 =con Mp
st
p 1 =con
M TP =M TM

p 1 =con
st
p 2 =con
st
MM
n

Fig. 5.18 Caracteristica mecanică cuplu – turaţie – presiune

68