Comportametul n familie i n

societate ntre valori i norme

etice

Realizat: Jalb Lucia

Profesoar: Cojuhari
Ana

Colegiul Naional de Medicin i Farmacie Raisa

Comportamentul n familie ne
vorbete despre cine suntem cu
adevrat.

Formarea comportamentului unui

copil se face inca din primii ani de
viata, iar familia joaca rolul cel
mai important atat in oferirea
afectiunii necesare cat si in
formarea educatiei.

Nu putini sunt copiii care sufera din lipsa atentiei

parintilor. Ei reactioneaza diferit, de la caz la caz,
unii se inchid in ei, sunt timizi, altii sunt
indiferenti si, in cel mai rau caz, agresivi sau
opozitionisti.

Timiditatea

Parintii asteapta multe din partea copilului, iar

acesta creste cu teama de a nu gresi, de a nu se
ridica la nivelul asteptarilor. Atunci cand
greseste i se reproseaza si i se atrage atentia ca
nu a fost destul de atent, ca nu s-a straduit
indeajuns sau este comparat cu un alt copil care
s-a descurcat mai bine. Astfel, increderea in sine
scade foarte mult si copilul nu mai ia initiativa
de teama ca ar putea gresi undeva si ca si-ar

Hiperactivitatea
Parintii au tendinta de a exagera in toate chiar si cand
lucrurile merg perfect. Ba ca se intampla ceva cu
copilul, ba ca se comporta ciudat de la o vreme, cu
toate ca nu-i asa. Acest copil face parte dintr-o familie
anxioasa, care nu poate ajuta sau accepta copilul asa
cum este. Acesta incearca sa le arate parintilor ca totul
merge bine, ca el e pe drumul cel bun dar nu ajunge la
nici un rezultat. Parintii prin atitudinea lor, nu fac
altceva decat sa arate copilului lor drumul spre
depresie.

Indiferenta
Programul incarcat, timpul foarte scurt pe care parintii il petrec
alaturi de copil, il poate afecta. Faptul ca ei nu participa alaturi
de el la anumite activitati, nu manifesta interes pentru
preocuparile sale, poate duce la indiferenta copilului fata de
parintii sai. De cele mai multe ori, acesta se indreapta afectiv de
persoanele care au intr-adevar grija de el: bunici, dadaca, rude
apropiate, care il ajuta zi de zi in lipsa parintilor. Cu toate ca
acesta se va dezvolta din punct de vedere intelectual, evita sa
se implice in relatii cu alte persoane pentru ca resimte lipsa
afectiunii relatiei autentice dintre parinte si copil sau va cauta
afectiunea in alta parte si va fi in continuare complet indiferent
fata de familia sa.

Agresivitatea
Pedepsele si amenintarile perturba comportamentul
copilului. Astfel de metode de corectie nu fac altceva
decat sa il transforme si pe el intr-o persoana
agresiva. In alte cazuri, agresivitatea copilului este
un mod de protest. Acesta incearca sa atraga atentia
asupra sa si asupra faptului ca el sufera, e singur,
trist si are nevoie de consolare. Aceste cazuri pot
aparea des in cazul divorturilor.

Opozitia
Reguli, reguli si iar reguli. In cele din urma, copilul
va incerca sa iasa din acest sistem rigid de educatie
protestand. Se opune, refuza mediul in care a
crescut. Familiile de acest gen, care impun anumite
reguli, care au principii invechite, au tendinta de a
anula creativitatea si spontaneitatea copilului, fapt
pentru care acesta doreste sa iasa din acest tipar si
sa aiba puterea sa decida pentru el.

Comportamentul
n societate

A fi un bun cetatean inseamna a-ti exercita cu buna

credinta drepturile, a-ti indeplini corect indatoririle
fundamentale prevazute in Constitutie, dar, mai
presus de toate, inseamna a fi cinstit si corect in
ceea ce faci si a fi cinstit cu tine insuti. A fi un bun
cetatean este o onoare sacra.
A fi un bun cetatean nu se rezuma doar la setul de
drepturi si indatoriri, ci merge mult mai departe
pana la un comportament civilizat si acte
responsabile.

Fiecare membru al comunitatii, de la cel mai mic

pana la cel mai in varsta, e dator sa coopereze, iar
acest lucru nu se refera la a depune eforturi mari, ci
la lucruri simple si marunte care duc la ameliorarea
nivelului de trai. Fiecare dintre noi a primit, sau se
cuvine sa primeasca, o educatie in familie, parintii
fiind primii nostri mentori.Ei ne-au invatat sa
salutam vecinii, sa dam intaietate persoanelor in
varsta la intrarea intr-o cladire, sa le oferim locul
nostru intr-un mijloc de transport in comun, sa
traversam strada pe locurile special marcate, sau sa
multumim cand am primit un lucru. Toate acestea si
multe altele insumeaza cei 7 ani de acasa sau
bunele maniere.

Trecand la umatoarea etapa, adolescenta, am invatat

ca a fi responsabil pentru ce zici, ce faci, ce gandesti
este pasul catre asumarea faptelor si vorbelor, ceea ce
ne face constienti de urmarile unui comportament de
risc, este impulsul ce ne trebuie pentru a putea zice
NU atunci cnd nu suntem pregatiti, ca refuzul este
un lucru bun atunci cand gandim ca este ceea ce
trebuie facut. Este mai greu sa faci pasul spre
responsabilizare decat sa fii responsabil.

Adultii ajung sa constientizeze ca modul in care ne

simtim si ne comportam este determinat, in mare
masura, de felul in care gandim si nu de ceea ce ni
se intampla sau de actiunile celor din jur. Astfel daca
avem capacitatea sa gandim si sa actionam
responsabil in folosul comunitatilor in care traim,
inseamna ca ne integram armonios in societate, in
ambianta naturala, ca ne-am gasit starea interioara
potrivita pentru a convietui in acord cu valorile,
scopurile si credintele personale.

Noiunea de comportament n societate este

una complex,poate fi determinata i de
modul nostru de viaa n familie-modul n care
tratm viaa de familie sau obiceiurile rele sau
bune.
Comunicarea i modul n care comunicm
face posibil
autoanaliza noastra, pentru depistarea
domeniilor la care mai avem de lucrat, este
ceea ce scoate lasuprafaa persoana
luntric.