Sunteți pe pagina 1din 619

CAPITOLUL I

Cum Raphael se plimba prin campus si vorbea cu Susan,


la

telefonul

mobil,

sa

se

intalneasca

la

uniunea

studentilor, mai tarziu in acea dupa amiaza, el isi


aminteste

ca

imprumutase,

a
la

uitat
el

in

cartea

pe

camera.(fig

care

ea

1.1)Nu

i-o
pot

sa

cred a spus el, Parca o si vad cum sta pe biroul


meu,

unde am

lasat-o. Ar

fi trebuit

sa o

pun in

rucsacul meu de aseara de cand m-am ganditi la ea.


Imediat cum termina de vorbit la telefon cu Susan si
isi trece prin filtrul mintii sa ajunga la timp la
intalnire, gandurile sale sar la faptul ca nu va sti
cum va supravietui dupa ziua de miercuri, deoarece
masina sa este programata sa fie vanduta. A avea o
maisna

insemana

mobilitate

foarte

mare

dar

este

foarte scumpa. Plimbarile primite de la colegul sau


de camera sunt ieftine, dar limitate.Poate am sa iau
un program al autobuzului de la uniunea studentilor
se gandeste el, in timp ce isi pune telefonul mobil
in

buzunar.

In

timp

ce

intra

la

ora

lui

de

antropologie, si-a adus aminte ca va avea examen cat


de curand.
Din pacate el mai are foarte mult de citit, asa
ca se decide ca nu va putea sa o duca seara pe Susan
la film , asa cum planuise, deoarece are nevoie de
timp pentru a studia. Imediat ce incepe sa citeasca,
Raphael

anticipeaza,

intalnirea lui cu Susan.

cu

oarecare

anxietate,

Aceasta scurta felie de viata a lui Raphael merita


notata deoarece este obisnuita, dar in acelasi timp
se

intampla

foarte

foarte

scurt

de

multe
timp.

lucruri
Raphael

intr-un
face

interval

urmatoarele

lucruri care sunt legate de materialul acoperit in


capitolele din aceasta carte:
Percepe mediul lui - vede oamenii din campus si o
aude pe Susan cum vorbeste la telefon(Capitolul
3-Perceptia)
Acorda

atentie

lucrurilor

unul

dupa

altul

persoana care se apropie de el in stanga lui,


conversatia sa cu Susan, cat timp i-a mai ramas
sa ajunga la cursul sau.(Capitolul 4-Atentia)
Isi

aminteste

Susan

ca

ceva

ii

va

din

trecut

returna

i-a

spus

cartea

in

lui
acea

zi(capitolul 5-8: Memoria)


Distinge

elementele

gandeste

la

care

poate

masina

le

dintr-o

diferitele

colegului

folosi
de

categorie,

metode
-

de

cand

se

transport

pe

inchirierea

camera,

autobuz

masinii,
(Capitolul

9:Cunoastere)
Vizualizeaza cartea de pe biroul sau care era
acolo cu o seara in urma (capitolul 10: Imagini
Vizuale)
Intelege si vorbeste chiar in timpul conversatiei
sale cu Susan(Capitolul 11:Limbaj)

Functioneaza

pentru

rezolva

problema,

se

gandeste cum va putea sa se deplaseze in diferite


locuri

dupa

ce

masina

lui

va

fi

vanduta.

(Capitolul 12:Rezolvarea problemelor)


Ia o decizie,- cand decide sa amane iesirea la
film

cu

Susan,

deoarece

invatat.(Capitolul

13:

are

foarte

Motivarea

mult

si

de

luarea

deciziilor)
Lucrurile pe care Raphael le face nu numai ca sunt
studiate
foarte

in

important

minte.

in

Psihologia

psihologiei
masura

aceasta

ce

dar

comun:

asemnea
sunt

au

ceva

incluse

in

ramura

studiul mintii.

Pe

este

ca specific
povestea

de

toate

cognitiva

ce are
cititi

carte

despre

incercarea

de

intelege mintea, vei invata ca mintea este: cum anume


a fost studiata si ce anume au descoperit in legatura
cu functionarea mintii de catre cercetatori. In acest
prim capitol vom descrie in detaliu mintea, apoi vom
lua

in

considerare

putin

din

istoria

psihologiei

cognitive si in final introducem cateva din modurile


in

care

psihologia

moderna

cognitive

au

deposit

limitele studiind mintea.


Psihologia congnitiva : studierea mintii
Poate

ati

observat

ca

am

folosit

termenul

de

minte dar fara a o defini intocmai. Pe parcurs, vom


vedea ca mintea ca si alte concepte din psihologie,

cum ar fi inteligenta sau emotia, poate fi definita


in numeroase moduri.
Ce este mintea?
O

modalitate

mintea?

de

este

sa

aborda
se

ia

intrebarea

in

Ce

este

considerare

cum

este

mintea folosita in fiecare conversatie.

Iata

cateva exemple:
1.

El a fost capabil sa apeleze la minte pentru asi

aminti

ce

anume

facea

in

ziua

accidentului(Mintea a fost intodusa in memorie)


2.

Daca iti pui mintea la contributie sunt sigur ca


poti

rezolva

acea

problema

la

matematica(Mintea : cea care rezolva problemele)


3.

Nu

m-am

hotarat

decizii

(Mintea

decizii

sau

inca
este

sa

ia

sau

Sunt

intre

cea

care

trebuie

in

considerare

doua
sa

ia

anumite

posibilitati)
4.

Este in discordanta sau Cand vorbeste despre


intalnirea lui cu extraterestrii, suna ca si cum
nu este in toate mintiile (O minte sanatoasa este
asociata cu o functionare normala, iar o minte
nefunctionala

este

asociata

cu

fuctionare

anormala)
5.

Are o minte frumoasa (Din cartea Sylvia Nasar


O

minte

,castigatorul

minunata,
John

Nash,

despre
carte

Nobel
ce

Prize
a

fost

transpusa intr-un premiu Oscar filmul lui Russel


Crowe)
Aceste

declaratii

importante

ne

despre

spun

anumite

ceea

ce

lucruri

inseamna

foarte
mintea.

Declaratiile 1, 2 si 3 subliniaza rolul mintii in


memorie, rezolvarea problemelor si luarea deciziilor
si

sunt

strans

legate

de

urmatoarea

definitie

mintii: Mintea creeaza si controleaza functionarile


mentale,

cum

emotiile,

sunt

perceptia,

limbajul,

rationamentul.

atentia,

decizia,

Aceasta

memoria,

gandirea

definitie

reflecta

si
rolul

central al mintii in determinarea variatelor noastre


abilitati, abilitati ce sunt reflectate in titlurile
capitolelor din aceasta carte.
Declaratia 4 se refera la o alta definitie a mintii:
mintea este un sistem care creeaza reprezentari ale
lumii, asfel ca putem actiona pentru a ne indeplini
scopurile. Aceasta definitie arata importanta mintii
in functionare si supravietuire si de asemenea ofera
un inceput al descrierii mintii , cum anume ajunge ea
la

aceste concluzii.

Ideea de

a crea

reprezentari

este un lucru cu care ne vom intalni pe tot parcursul


cartii.
Aceste

doua

defintii

compatibile.Prima

indica

ale

mintii

diferite

nu

sunt

tipuri

ale

cognitiei-procesului mental , cum ar fi perceptia,


atentia,
reprezinta

memoria
ceea

si
ce

asa
face

mai

departe

mintea.

doua

ceea

ce

definitie

indica

anumite

functioneaza

lucruri

mintea

despre

(isi

creaza

modul

in

care

reprezentari)

si

functia sa (ne permite sa actionam pentru a ne atinge


scopurile). Nu este o coincidenta ca toate cognitiile
din

prima

definitie

joaca

roluri

importante

in

de

zi

atingerea scopurilor.
Finalul
subliniaza

celor

doua

importanta

declaratii

si

frumusetea

zi

cu

mintii.Mintea

este ceva ce trebuie folosit, si unele idei ce ies


din

mintile

unor

oameni

sunt

considerate

fi

extraordinare. Dar unul din mesajele acestei carti


este ca "frumuseea"

minii nu este rezervata pentru

minile "extraordinare", deoarece chiar si pana cele


mai rutiniere lucruri-recunoscand o persoana ce are o
conversatie, decizia de a face sau nu anumite cursuri
semestrul

viitor -

devin uimitoare

in sine

cand luam in considerare proprietatile


ne

permit

sa

realizam

aceste

atunci

mintii care

activitati

atat

de

familiare.
Care
anume

sunt

mai

opereaza

Spunand

ca

importanta

ea?

mintea
pentru

exact
Care

proprietatile
sunt

creeaza
functionare

mintii?

Cum

caracteristicile

ei?

cunoastere
si

si

este

supravietuire,

definitia ne indica ceea ce face mintea, dar nu cum


realizeaza ceea ce face. Determinand proprietatile si
mecanismele mintii este ceea ce psihologia congnitiva
reprezinta. Scopul nostru in restul acestui capitol
este

de

descrie

modul

in

care

s-a

dezvoltat

psihologia cognitiva, de la inceputurile ei pana unde


a

ajuns

psihologia

astazi

si

sa

cognitive

incepem

se

sa

apropie

descriem
de

cum

specificul

studiului mintii.

Ideea c mintea poate fi studiata tiinific este o


idee moderna. n 1800, ideile despre minte au fost
dominate de convingerea c nu este posibil sa fie
studiata. Un motiv invocat a fost c nu este posibil
ca mintea s se studieze, dar au existat alte motive,
inclusiv ideea c proprietile minii, pur i simplu
nu se pot msura. Cu toate acestea, unii cercettori
au

sfidat

mintea

nelepciunea

oricum.

Una

dintre

au

decis

aceste

sa

persoane

studieze
a

fost

olandezul fiziolog Franciscus Donders, care n 1868,


unsprezece
laborator

ani
de

nainte

psihologie

de

nfiinarea

tiinific,

primul

fcut

unul

dintre primele experimente care astzi ar fi numit


experiment

cognitiv

psihologic.

(Este

important

de

notat c termenul de "psihologie cognitiv" nu a fost


inventat pn n 1967, dar primele experimente vor fi
descries ca fiind experimente psihologice cognitive).
Experimentul lui Pionierat Donders : Ct timp iti ia
pana iei o decizie?
Donders a fost interesat sa stabileasca ct timp este
nevoie pentru ca o persoan s ia o decizie. El a
stabilit

acest

lucru

prin

msurarea

timpului

de

reacie, ct timp este nevoie pentru a rspunde la

prezentarea

unui

stimul.

prima

parte

experimentului su, el a cerut participantilor sai s


apese un buton la prezentarea unei lumini. Aceasta se
numeste timp de reactie simplu. n partea a doua a
experimentului, el a fcut sarcina mai dificil, prin
prezentarea a dou lumini, una pe partea stng i
una in partea dreapta . Sarcina participanilor n
acest parte a experimentului a fost de a apasa un
singur buton cnd a fost luminata partea stnga i un
alt buton cnd era luminata partea dreapta. Aceasta
se

numete

alegere

adica

timpul

de

reactie

in

functie de alegere.
Explicatia timpului de reactie simplu este prezentat
n fig 1.3. Prezentarea stimulului (lumina) provoac
un rspuns mental (percepe lumina), ceea ce conduce
la

un

comportament(

rspuns

apasarea

sau

nu

butonului). Timpul de reacie (linia punctat) este


timpul

ntre

prezentarea

stimulul

rspunsul

comportamental.
Diagrama

pentru

timpul

alegerea

unei

sarcini(

raspunsul mental

de

reactie

Figura

in

1.3b)

functie

de

arat

nu include numai perceperea luminii

dar, de asemenea, decide si ce buton trebuie apasat.


Donders a motivat, ca timpul de reacie in functie de
alegere

ar

fi

mai

simplu,

deoarece

mare

este

dect

nevoie

timpul

de

timp

de

reacie

suplimentar

pentru a lua decizia, i c diferena timpului de


reacie

dintre condiiile

simple i

de alegere

ar

indica ct de mult dureaza luarea deciziei. Deoarece


timpul de reacie in functie de alegere a luat o
zecime de secund mai mult dect timpul de reacie
simplu, Donders ajuns la concluzia c a fost nevoie
de

zecime

de

secunda

pentru

decide

ce

buton

trebuie apasat.
Experimentul Donders "este important, att pentru
c a fost unul dintre primele experimente psihologice
cognitive

important
mentale

pentru

despre

studierea

(perceperea

butonului,

ilustreaz

acest

ceva

mintii:

extrem

de

rspunsurile

luminii

decizia

exemplu)

nu

poate

apasarii

fi

msurat

direct, ci trebuie s fie dedus din comportament.


Putem vedea acest lucru observnd liniile punctate
din figura 1.3. Aceste linii indic faptul c atunci
cnd

Donders

msurat
rspunsul
rspunsul

msurat

timpul

dintre

prezentarea

relaia

participantului.
mental

direct,

de
El

reacie,

el

stimulului
nu

masurat

a
i

masurat
raspunsul

participantului de la prezentarea stimulului. Faptul


c rspunsurile mentale nu pot fi msurate direct,
dar trebuie deduse observand comportamentul, este un
principiu

care

este

valabil

nu

numai

pentru

experiment lui Donders, dar pentru toate cercetrile


n psihologia cognitiv.
Experimentele de memorie ale lui Ebbinghaus : Ce este
evoluia n timp a uitrii?

alta

abordare

proprietilor
Hermann

inovatoare

minii

Ebbinghaus

pentru

fost

msurarea

conceputa

(1885/1913).

de

Ebbinghaus

ctre
a

fost

interesat sa determine tipul memoriei si al uitarii specificul,

cum

informatia

pe

care

memoram

cu

timpul se uita. Ebbinghaus determinase acest lucru


prin

testarea

propriei

lui

persoane,

utiliznd

procedura prezentat n Figura 1.4. El si-a prezentat


silabe fr sens, cum ar fi DAX, QEH, LUH i ZIF ,
folosind un dispozitiv numit tambur de memorie (in
psihologia

cognitivea

moderna

s-

ar

numi

calculator). El a folosit silabe fr sens, astfel


nct memoria lui nu a putut fi influenat de sensul
vreunui cuvnt.
Prima oara s-a uitat la fiecare silab i a ncercat
s le nvee n ordine (figura 1.4a). A doua oar,
sarcina lui era s nceap sa isi aminteasca

prima

silab de pe lista, sa verifice daca este corect,


apoi sa isi aminteasca a doua silaba si sa verifice
daca si ea era corecta , si asa mai departe. (Figura
1.4b). El a repetat procedura, sa treaca prin lista
si sa incerce sa isi aminteasca fiecare silaba in
ordine,

pana

cand

fost

capabil

sa

repete

toata

lista fara sa mai faca nici o eroare. El a menionat


numrul

de

ncercri

pe

care

l-a

acumulat

pana

reusit sa faca acest lucru.


Dup ce a invatat o list, Ebbinghaus a ateptat 31
de

zile.

Apoi

el

repetat

procedura

de

mai

sus

pentru fiecare list i a remarcat cte repetari i-a


luat

s-i aminteasc

toate silabele,

fr nici

eroare (Figura 1.4c). El a folosit metoda retinerii


pentru

analiza

retinerea

prin

rezultatele
scderea

sale,

numrului

calculnd
de

procese

necesare pentru a nva lista dup o ntrziere de


la numrul
spus

de ncercri pe care l-a acumulat pana a

lista

retinerii

fara

pentru

erori.

Apoi

calculat

fiecare

interval

de

scorul

ntrziere,

folosind urmtoarea formul:


retineri
pentru

[(repetiii

iniiale)

memorare,verificare)

(repetitiile

repetari

iniiale]

100
Ebbinghaus a constatat c retinerile au fost mai mari
pentru intervale scurte dect pentru perioadele mai
lungi de timp. Ca de exemplu, dup un interval scurt
ar putea sa redea lista fara erori doar dupa trei
repetari.

Daca

memorarea

listei

i-ar

fi

prima

luat
oara

repetari

atunci

pentru

retinerile

ar

trebui sa fie de 67% ([(9-3)/9]x100=67%). Dac dup


un interval de timp mai lung

i-a luat a doua oar 6

repetari pentru a reda lista, scorul sau de retinere


ar fi in proporie de 33 %.
"Curba

retinerii" a

prezint

retinerile

lui Ebbinghaus
n

funcie

de

( Figura
intervalul

1.5)
de

retentie. Curba indic faptul c memoria scade rapid


pentru primele doua zile dupa invatarea initiala si
apoi ramane oarecum constanta. Aceast curb a fost

importanta pentru c a demonstrat c memoria ar putea


fi cuantificata i c functii cum ar fi curba uitarii
ar

putea

fi

folosita

pentru

descrierea

unei

proprietati a mintii, in acest caz - capacitatea de a


reine informaii. Observai c dei metoda retinerii
a lui

Ebbinghaus a fost foarte diferita de metoda

lui Donders

- "Metoda de timpului de reacie, ambii

au masurat comortamentul pntru a determina o anumita


proprietate a mintii.
Laboratorul lui Wundt de psihologie: Structuralism si
introspectie analitica
In 1879, Wilhelm Wundt a fondat primul laborator de
stiinte psihologice la Univesitatea din Leipzig din
Germania, cu scopul de a studia mintea din punct de
vedere

stiintific.

psihologia

la

Abordarea

sfritul

lui,

anilor

care

1800

dominat

nceputul

anilor 1900, a fost numita structuralism. Potrivit


structuralismului, experiena noastr n general este
determinat prin combinarea elementelor de baz ale
experienei noastre pe care structuralitii le numesc
senzaii. La fel ca i in chimie unde a fost creat un
tabel

periodic

elementele

pe

al
baza

elementelor
greutatii

care

lor

organizat

moleculare

proprietilor sale chimice, Wundt a vrut s

creeze

un "tabel periodic al minii", care ar include toate


senzatiile de baz implicate n crearea experienei.
Wundt a crezut c ar putea realiza acest lucru prin
utilizarea introspectiei analitice, o tehnic n care

participanii instruiti au descris experienele lor


i procesele de gndire ca rspuns la stimuli. De
exemplu,

ntr-un

experiment

Wundt

cerut

participantilor sa descrie experiena lor auditiva in


momentul in care au auzit 5 note cantate la un pian.
Wundt a fost interesat dac au auzit cele cinci note
ca o singur unitate sau dac ar putea s aud notele
individual. Dei Wundt nu si-a atins scopul, acela de
a explica comportamentul in termeni de senzatii, el a
avut

un

impact

stabilirea

major

primului

asupra

laborator

psihologiei
de

prin

psihologie

infiintarea altor laboratoare de psihologie in alte


universitati, incluzand multe chiar si in SUA.
William James: Principiile psihologiei
William

James,

unul

dintre

primii

psihologi

americani timpurii (dei nu a fost un student

al lui

Wundt ), a urmat initial cursurile de psihologie de


la Harvard si a facut observaii semnificative despre
mintea
(1890).

manualul

Observaiile

su,
lui

Principii
James

s-au

de

psihologie

bazat

nu

pe

rezultatele experimentelor, ci pe introspecii despre


funcionarea mintii lui. Avantajul acestui lucru este
acela ca multe din observaiile sale sunt inca in
picioare si adevarate si in prezent, i cartea sa
este importanta pentru gradul de complexitate atins.
n

ea,

James

cognitive,

acoper

inclusiv

gam

gndire,

larg

de

subiecte

contiin,

atenie,

memorie, percepie, imaginaie i raionament.

Activitatile lui Donders, Ebbinghaus, Wundt, James


i

altele

au

format

un

inceput

promitator

al

studiului mintii. Cu toate acestea, cercetarea asupra


minii a fost redusa , datorita evenimentelor aparute
la inceputul secolului 20, ceea ce a facut sa se
schimbe

accentul

de

pe

proceselor

mentale.Una

determinat

psihologia

proceselor

mentale

cercetarea

dintre

marile

sa

fost

mintii
cauze

rejecteze
raspunsul

si

ce

au

studierea
negativ

la

tehnica introspectiei analitice.


Abandonarea Studiul minii
Cercetarea

timpurie

psihologiei

laboratorului
analitica

fost
lui

pentru

multe

realizata

Wundt,
a

departamente
n

folosind

descoperi

ale

spiritul
intospectia

procesele

mentale

ascunse.
WATSON DESCOPERA BEHAVIORISM-UL
Poveste

lui

John

Watson

despre

cum

fondat

abordare a psihologiei numita behaviorism este bine


cunoscuta

si

psihologie

pentru
Vom

studentii

revizui

pe

primului

scurt

aici

an

la

datorita

importantei sale la istoria psihologiei cognitive.


Ca student absolvent

al Universitatatii din Chicago,

Watson a devenit nemulumit de metoda

introspeciei

analitice. Problemele sale cu aceast metod au fost:


(1) producea

rezultate extrem de variabile de la o

persoan la alta

(2), aceste rezultate au fost dificil de verificat


pentru c acestea au fost interpretate n termeni de
procese mentale interioare invizibile. Ca raspunsa la
ceea ce el a perceput a fi deficiene n introspecie
analitica,

Watson a

propus o

noua abordare

numita

behaviorism. Intr-unul dintre documentele lui Watson


-

Psihologia asa

cum o

vede behiaviorism-ul,

el

stabileste obiectivele acestei abordri in psihologie


n acest citat celebru:
Psihologia
ramur

asa cum

pur

behaviorism-ul o

obiectiva,

vede, este

experimentala

naturii

tiinifice. Scopul su teoretic este de predicie i


control

al

comportamentului.

Formele

introspective,

nu sunt parte esenial a metodelor sale, nici nu


este valoarea tiinific a datelor sale, depinde de
gradul

de

pregtire

cu

care

se

preteaz

la

interpretri n ceea ce privete contiina. . . ce


trebuie s facem este nceapem studierea psihologiei,
facand

comportamentul,

nostru

de

atac.

nu

(Watson,

constiinta,
1913,

pp

obiectivul
158,

176;

Sublinierea noastr)
Acest

pasaj

respinge

are

dou

introspecia

comportamentul

puncte

cheie:

ca

observabil, nu

(1)

metod,

Watson

(2)

constient (care ar

implic procese neobservabile, cum ar fi gndirea,


emoiile, i raionamentul), este subiectul principal
de

studiu.

ntr-o

alt

parte

acestei

lucrri,

Watson, de asemenea, a proclamat c "psihologia. . .

nu trebuie sa se mai amageasca crezand ca obiectul


obsevat/analizat

atrage

stari

mentale

"(pag.

163).

Scopul lui Watson a fost de a elimina mintea ca un


subiect de studiu n psihologie i de o inlocui cu
studiul
Cum

direct al comportamentului

behaviorismul

devenit

observabil.

forta

dominanta

in

psihologia americana, atenia psihologilor s-a mutat


de la intrebarea

"Ce anume ne spune comportamentul

despre minte? "la inrebarea" Care este relaia dintre


stimulii

din

mediul

nconjurtor

comportament?"

Astfel, accentul s-a mutat de la minte - ca subiect


central

a studiului

-la comportament

(fr nici

referire la minte) ca subiect.


Experimentul

cel

mai

fost"Experimentul

faimos

al

lui

Watson

Micul Albert", n care Watson i

Rosalie Rayner (1920) l-au supus pe Albert, un biat


de 9-luni, la un zgomot puternic de fiecare data cand
un soarece (lucru care i-a placut initial lui Albert)
a fost aproape de copil. Dup cteva repetari

zgomotului cu obolanul, reactia lui Albert a fost sa


fuga cat mai departe si mai rapid de soarece.
Ideile

lui

Watson

sunt

clasica, asocierea unui


puternic
neutru

prezentat

anterior

modificri

ale

cu

conditionarea

stimul (cum ar fi zgomotul

lui

(cum

asociate
Albert)

ar

fi

rspunsului

cu

altul,

obolanii)
la

stimulul

determinand

stimulul

neutru.

Inspiratia lui Watson pentru experimentul su a fost


de la cercetarea lui

Ivan Pavlov, din anul 1890,

care a demonstrat conditionarea clasica la cini. n


acest experiment ( Figura 1.6), Pavlov
alimentele

(care au fcut cinele sa

a asociat

saliveze), cu

un clopot (stimul neutru iniial), provocand cainele


sa

saliveze

Watson

la

sunetul

folosit

clopotului

condiionarea

(Pavlov,

clasica

1927).

pentru

argumenta c un comportament poate fi analizat fr


nici un fel de referire la minte. Pentru Watson, ceea
ce se ntmpl n capul lui Albert, fie fiziologic
sau

mental,

numai

cum

un

fost

irelevant.

stimul

asociat

Pe
cu

el

l-a

altul

au

interest
afectat

comportamentul lui Albert.


Condiionarea operant a lui Skinner
n

mijlocul

dominatiei

psihologiei

behavioriste

in

America, B. F. Skinner, un tnr student absolvent la


Harvard, a adus un nou instrument in behaviorism,care
a asigurat ca aceast abordare ar domina psihologia
zeci

de

ani

condiionarea
care

de

acum

ncolo.

operant, care

comportamentul

este

Skinner

s-a axat

ntrit

de

introdus

pe modul

prezentarea

recompensei pozitive, cum ar fi produsele alimentare


sau de aprobare social (sau negative cum ar fi un
oc sau respingere social). De exemplu, Skinner a
artat

recompensarea

unui

soboloan

cu

alimente

pentru apasarea unei bare, creste rata de apasare a


acesteia de catre obolan. Ca Watson, Skinner nu a
fost interesat de ceea ce se ntmpl n minte, dar

s-a

concentrat

exclusiv

pe

determinarea

relaiei

dintre stimuli i rspunsuri (Skinner, 1938).


Ideea

un

comportament

poate

fi

studierea

relaiilor

stimul-rspuns

ntreag

generaie

de

neles

psihologi

prin

influenat

psihologia

dominanta n Statele Unite ale Americii de la 1940,


pana in anii 1960. Psihologii au aplicat tehnicile de
condiionare clasic i operant pentru lucruri cum
ar

fi

predarea

la

clas,

tratarea

tulburrilor

psihice, i testarea efectelor medicamentelor asupra


animalelor. Figura 1.7 este o dovada

cronologica

ce arat ca studiile iniiale ale minii au crescut


datorita

behaviorismului.

Acum

vom

aceasta perioda in anii 1950, cand

trece

de

la

a nceput s

apar schimbri n psihologie care n cele din urm


au condus la o scdere a influenei behaviorismului.

PREGATIND SCENA PENTRU REAPARITIA MINTII IN PSHIC


Chiar

daca

behaviorismul

domina

psihologia americana de mai multe decade, au fost si


cativa cautatori care nu acceptau behaviorismul. Unul
dintre

acestia

Tolman,care
Universitatea

din

fost

1918
din

pana

Eduard
in

Chance
1954

California,

la

Tolman.
fost

la

Berkeley,se

autoproclama un behaviorist pentru ca se concentra pe


masuratul

comportamentului.

Dar

in

realitate

el

fost unul dintre primii psihologi cognitivi, deoarece


el

folosea

comportamentul

sa

deduca

procesele

mentale.

In

unul

dintre

experimentele

lui,

Tolman

(1938) a pus un sobolan intr-un labirint, care fugea


de sus in jos pe fiecare dintre alei. Dupa o perioada
initiala
punctul

de
A

explorare,

si

invatat

mancarea

imediat

sobolanul
in

punctul

sa

fost

B,

faca

pus

in

sobolanul

dreapta

a
la

intersectie\rascruce pentru a obtine mancarea. Exact


asta

au

prezis

intorcandu-se
(fig.1.8b).

la
Cu

sobolanul

in

intamplat.

La

behavioristii,
dreapta
toate

punctul

era

pentru

rasplatit

astea,cand
C,

intersectie

ceva

ca
cu

doar

mancare

Tolman

pus

interesant

s-a

sobolanul

s-a

intors

la

stanga ca sa ajunga la mancarea din B (figura 1.8c).


Explicatia lui Tolman cu referire la acest rezultat a
fost ca atunci cand sobolanul a explorat labirintul
el dezvolta o harta cognitiva, un concept al schemei
labirintului

(Tolman,1948).

Asadar,

chiar

daca

sobolanul invatase sa se intoarca spre dreapta, cand


a fost pus in punctul C , a folosit harta sa se duca
la stanga ca sa ajunga la mancarea din punctul B.
Cuvantul

pe care

Tolman l-a

folosit, cognitiv,

si

ideea ca ceva mai mult decat un raspuns la un stimul


aduce conexiuni in mintea unui sobolan, l-a plasat pe
Tolman

in

afara

obisnuitului

behaviorism.

Alti

cercetatori erau constienti de munca lui Tolman, dar


pentru multi dintre psihologii americani ai anilor
40, folosirea cuvantului cognitiv a fost dificil
de acceptat pentru ca incalca ideea behavioristilor
ca procesele interne, cum ar fi ganditul sau hartile

mentale, nu erau subiecte de studiu acceptate. Abia


dupa aproape o decada de la ideea de harti cognitive
a

lui

Tolman,

au

aparut

dezvoltari

ce

au

dus

la

renasterea mintii in psihologie. In mod ironic, una


dintre aceste dezvoltari a fost publicatia din 1957 a
cartii de B.F.Skinner, numita Verbal Behavior. In
aceasta carte Skinner sustinea ca copiii invata sa
vorbeasca

prin

conditionare

operanta.

Potrivit

acestei idei, copiii imita vorbirea pe care o aud si


repeta vorbirea corecta deoarece sunt rasplatiti. Dar
in 1959 Noam Chomsky, un lingvist de la institutul de
Tehnologie

Massachauttes,

publicat

analiza

nimicitoare asupra cartii lui Skinner, in care scotea


in evidenta

ca ei spun multe propozitii pentru care

nu

niciodata

au

fost

urasc,mama
dezvoltarii
folosesc

spre
limbii,

gramatica

rasplatiti

exemplu),
ei

trec

incorecta

si
prin

de
ca

parinti
in

etape

chiar

daca

(te

timpul
in

care
aceste

greseli nu au fost niciodata auzite. Chomsky vedea


dezvoltarea

limbii

ca

fiind

determinata

nu

de

imitatie, ci de un program biologic innascut ce tine


la toate culturile. Idea lui Chomsky ca limba este un
produs al modului in care mintea este construita, in
opozitie cu ideea de a fi cauzata de imitare sau
intarire, i-a facut pe psihologi sa reconsidere ideea
si alte comportamente complexe cum ar fi rezolvarea
problemelor

si

gandirea,

ce

pot

fi

explicate

de

conditionare operanta. In loc de asta, ei au inceput


sa realizeze ca pentru a intelege

comportamentele

cognitive

complexe,

nu

necesar

doar

sa

masori

comportamentul observabil, ci si luarea considerare a


ceea

ce

iti

spune

acest

comportament

despre

cum

functioneaza mintea .
RENASTEREA STUDIULUI MINTII
Decada lui 1950 este in general recunoscuta
inceputul

revolutiei

psihologie,

de

la

behavioristilor
principale

cognitive

la

era

idea
o

sa

de

schimbare

stimul

abordare

inteleaga

ca fiind

raspuns

carei

in
a

intentii

operatiile

mintii.

Critica lui Chomsky cu privire la cartea lui Skinner


a fost unul din multele evenimente din 1950 care au
reintrodus
asigurau

mintea

in

psihologie.

noua

cale

abordarea de procesare

de

Aceste

studia

evenimente

mintea,

numita

a informatiilor - o abordare

care traseaza succesiunea operatiilor mentale incluse


in cunoastere/perceptie.Unul dintre aceste evenimente
care a inspirat psihologii sa se gandeasca la minte
in

termeni

de

procesare

informatiei

fost

un

dispozitiv numit computer digital.


INTRODUCEREA COMPUTERULUI DIGITAL
Primele

calculatoare

digitale,

create

la

sfritul

anilor 1940, au fost niste maini uriae care ocupau


cldiri

ntregi,

dar

1954,

IBM

introdus

un

calculator care a fost disponibil la publicul larg.


Aceste

calculatoare

erau

nc

extrem

de

mari

comparaie cu laptop-ul de astzi, dar si-au gasit


rolul n laboratoarele de cercetare universitar, n

conditiile
pentru

n care

acestea au

analiza datelor,

fost utilizate

cat i,

cel mai

att

important

pentru scopurile noastre, pentru a sugera un nou mod


de gndire despre minte.
Diagramele de flux pentru calculatoare digitale
Unul dintre caracteristicile de calculatoarelor care
a atras atentia psihologilor din anii 1950 a fost c
ele prelucreaza informaiile n etape. De exemplu,
diagrama

din

Figura 1.9

prezinta structura

unui

calculator n care informaii sunt primite de ctre


un "procesor de intrare" i apoi sunt

stocate ntr-o

"unitate de memorie" nainte de a fi procesate de


ctre

"unitate

output-ul.
inspiraie,

aritmetic",

care

Folosind

aceast

etap

unii

psihologi

au

apoi
ca

creeaz

surs

propus

de

ideea

revoluionar c atunci funcionarea minii ar putea


fi, de asemenea, descrisa

ca avnd loc ntr-un numr

de etape. Aplicarea aceastei idei in abordarea mintii


i-a facut pe psihologi sa-si puna noi ntrebri i s
elaboreze rspunsuri la aceste ntrebri n moduri
originale.

Unul

dintre

primele

experimente

influenate de acest nou mod de a te gandi la mintea


omeneasca

includea

studiul

cat

de

bine

pot

fi

atenti oamenii la o singura informatie atunci cand le


sunt date mai multe in acelasi timp.

Diagramele de flux pentru minte

ncepnd

cu

anii

1950,

devenit interesat
mintea

sa

se

un

numr

de

cercetatori

n a descrie ct de bine poate

descurce

cu

informaiile

primite.

ntrebare de care au fost interesati era: Cnd un


numr

de

mesaje

auditive

sunt

prezentate

deodata

(care s-ar putea s apar la o petrecere galagioasa,


de exemplu), poate o persoan se se concentreze pe
doar unul dintre aceste mesaje (ca atunci cnd avei
o

conversaie

cu

unul

dintre

oamenii

de

la

petrecere)? Intr-un experiment, facut de psihologul


britanic Colin Cherry (1953), participantilor le- au
fost

prezentate

dou

mesaje

simultan,

unul

la

urechea stng i unul la dreapta ( Figura 1.10), i


li sa spus s-i concentreze atenia pe unul dintre
mesajele (numit mesajul receptionat) i de a ignora
cellalt (denumit mesajul nereceptionat).
Rezultatele

acestui

experiment,

pe

descrie n detaliu cnd vom discuta


este

oamenii

si-au

putut

care

il

vom

n capitolul 4,

concentra

atentia

pe

mesajul prezentat unei urechi, si cand au facut-o, nu


au mai fost atat de atent si la mesajul prezentat
celeilalte
psihologul
propuna
diagrama

urechi.

Rezultatul

britanic,

prima

diagrama

reprezenta ce

Donald
de

acesta

l-a

facut

Broadbent(1958),

flux

se intampla

mintii.

pe
sa

Aceasta

in mintea

unei

persoane in timp ce aceasta isi concentra atentia pe


un stimul specific din mediu. Aceasta diagrama, pe
care o vom descrie mai detaliat in capitolul 4, este

remarcabila

deoarece

fost

prima

care

descris

mintea in timpul procesarii informatiei in mai multe


etape

in

ordine.

Aplicata

la

experimentele

de

atentie,input(intrare) ar fi sunetul ce intra in


urechea
partea

persoanei,
de

intrare

filtrul
la

care

lasa

sa

persoana

intre

doar

participa;

si

detectorul inregistreaza informatia ce trece prin


filtru. Aplicata atunci cand vorbesti cu un prieten
la

petrecere

conversatia

galagioasa,

prietenului

tau

filtrul
sa

lasa

treaca,

doar

filtrand

celelalte convorbiri si zgomote. Asadar, chiar daca


esti constient ca alti oameni vorbesc, nu poti sa te
concentrezi
despre

ce

pe

informatii

vorbesc

ceilalti

detaliate,
oameni.

cum

ar

Diagrama

fi
lui

Broadbent a oferit o metoda de analiza a operatiile


efectuate de minte in ordine si a propus un model ce
a putut fi testat de mai multe experimente.Veti vedea
mult mai multe diagrame ca aceasta in carte pentru ca
au devenit una dintre metodele standard de a infatisa
operatiile facute de minte.

CAPITOLUL

II

NEUROSTIINTA COGNITIVA
La ora 7 dimineata, ca raspuns la auzul familiar dar
iritant al alarmei, Juan isi arunca bratul intr-un
arc bine exersat, simte contactul mainii cu butonul

de

snooze

si,

in

linistea

pe

care

creat-o,

se

intoarce pe cealalta parte pentru inca 10 minute de


somn. Cum poate fi explicat comportamentul lui Juan
in termeni de fiziologie? Ce se intampla in creierul
lui Juan care face posibil ca acesta sa auda alarma,
sa ia masuri pentru a o opri, si sa stie ca mai poate
dormi putin fara sa intarzie la curs?
Putem da un raspuns general acestei intrebari prin a
lua in considerare cativa din pasii pe care i-a urmat
Juan in actiunea sa de a inchide alarma. Primul pas
in

auzirea

alarmei

se

petrece

atunci

cand

undele

sonore propagate de alarma intra in urechile lui Juan


si

stimuleaza

sonora

in

receptori

semnale

care

electrice

transforma
(Fig.

energia

2.1a).

Aceste

semnale ajung apoi in zona auditiva a creierului lui


Juan, care il fac pe acesta sa auda soneria (Fig.
2.1b).

Apoi semnalele

sunt trimise

prin mai

multe

zone ale creierului la zona motora, care controleaza


miscarea. Zona motora trimite semnale catre muschii
bratului si mainii lui Juan, care executa miscarea
care inchide alarma.
Dar totul nu se rezuma la acest sir de evenimente.
Spre exemplu, decizia lui Juan de a apasa butonul
snooze

al

cunostinta

ceasului
faptului ca

desteptator
acest lucru

este

bazata

va opri

pe

alarma

temporar, si ca alarma va suna din nou in 10 minute.


De asemenea, stie ca desi mai sta in pat 10 minute,
va avea totusi timp sa ajunga la curs. O imagine mai

completa a ceea ce se intampla in creierul lui Juan


cand

alarma

procesele
memorie

suna

va

implicate
si

trebui
in

luarea

ca

atare

extragerea

deciziilor

sa

includa

informatiei
bazate

pe

din
acea

informatie. Deci, un comportament aparent simplu, ca


acela de a opri o alarma dimineata, implica o serie
complexa de evenimente fiziologice.
Studentii
cunoasca

se

intreaba

principiile

adeseori

de

functionarii

ce

trebuie

sistemului

sa

nervos

pentru un curs de psihologie cognitiva. Un raspuns la


aceasta

intrebare

ar

fi

acela

ca

tehnologia

de

scanare a dezvoltarii creierului din ultimele decade


a plasat creierul in centrul cercetarii actuale in
psihologie

cognitiva.

cognitive

consista

comportamentale

Astazi,
atat

cat si

studiul

in

psihologiei

experimente

in experimente

pur

care iau

in

considerare legatura dintre comportament si creier.


Scopul

acestui

neurostiina

capitol

cognitiva,

este

acela

studiul

de

bazei

introduce

fiziologice

cunoasterii. Acest capitol asigura cunostinte de baza


de care veti avea nevoie pentru a intelege materialui
fiziologic

in

perceptie,

atentie,

memorie,

limbaj,

luare de decizii si solutionare de probleme, subiecte


ce

vor

descrie

fi

acoperite

cateva

in

principii

capitolele
de

baza

urmatoare.

ale

Vom

functionarii

sistemului nervos incepand cu structura si modul de


functionare

celulelor

numite

neuroni,

care

sunt

elementele constructive si liniile de transmisie ale

sistemului nervos. Ne concentram apoi pe colectia de


180

de

miliarde

de

acesti

neuroni

care

formeaza

creierul. Facand asta, vei vedea ca pentru a intelege


creierul avem nevoie sa intelegem cum sunt organizati
neuronii si cum semnaleaza informatii despre mediul
inconjurator si despre actiunile noastre in acesta.
NEURONII:

ELEMENTELE

CONSTRUCTIVE

ALE

SISTEMULUI

NERVOS
Cum este posibil ca structura de 1.5 kilograme numita
creier sa fie locasul mintii? Pana la urma este doar
un tesut static. Nu are parti mobile (ca inima). Nu
se

dilata

si

nu

se

contracta

(ca

plamanii),

si

observand cu ochiul liber pare aproape solid. Dar,


pentru a intelege relatia dintre creier si minte este
necesar sa privim inauntrul creierului si sa observam
unitatile mici care formeaza structura acestuia si
semnalele electrice care trec prin aceste unitati.
MICROSTRUCTURA CREIERULUI: NEURONII
Pentru multi ani, natura tesutului creierului
a fost un mister. Privitul in interiorul creierului
cu

ochiul

miliarde

liber
de

nu

unitati

indicat
mai

ca

mici.

este
Natura

format

din

semnalelor

electrice in creier si caile pe care le parcurg abia


incepeau sa fie descoperite in secolul al IX-lea.
Pentru
din

observa

secolul al

structura

creierului,

IX-lea aplicau

anatomistii

colorant special

pe

tesutul cerebral pentru a creste contrastul dintre

diferitele

tipuri

de

tesut

din

creier.

Cand

au

observat acest tesut colorat la microscop, au vazut o


retea pe care au numit-o reteaua nervoasa. Aceasta
retea era considerata a fi continua, ca un sistem de
autostrazi, in care o strada este conectata in mod
direct cu o alta, dar fara indicatoare de oprire sau
semafoare. Vazuta astfel, reteaua nervoasa oferea o
platforma complexa pentru transmiterea de semnale in
mod neintrerupt prin retea (Fig. 2.2a).
Un motiv pentru a descrie microstructura creierului
ca pe o retea continuu interconectata a fost aceea ca
metoda de colorare si microscoapele vremii nu puteau
arata

micile

detalii,

iar

fara

aceste

detalii,

reteaua nervoasa parea a fi continua. Totusi, in anii


1870, anatomistul italian Camillo Golgi a elaborat o
tehnica

de

colorare

care

implica

scufundarea

in

solutie de nitrat de argint a unei felii subtiri de


tesut cerebral. Aceasta tehnica a creat imagini ca
aceea din Fig. 2.2b, in care celule individuale au
fost colorate in mod aleatoriu. Ce a facut ca aceasta
tehnica sa fie folositoare a fost faptul ca mai putin
de 1% din celule erau colorate, asa ca se puteau
distinge de restul tesutului. (Daca toate celulele ar
fi fost colorate, ar fi fost greu sa se distinga o
celula

de

inghesuite).

cealalta,
De

pentru

asemenea,

ca

celulele

sunt

foarte

colorate

colorate complet, vazandu-li-se astfel structura.

erau

Ajungem astfel la Ramon y Cajal, un fiziolog spaniol,


interesat
Cajal

in

investiga

folosit

doua

natura

tehnici

retelei

pentru

nervoase.

a-si

atinge

scopul. Mai intai a folosit metoda lui Golgi, care


colora doar cateva dintre celulele dintr-o felie de
tesut cerebral. Apoi, s-a hotarat sa studieze tesutul
din

creiere

de

animale

nou-nascute,

pentru

ca

densitatea celulelor este mai mica in comparatie cu


cea

creierelor

adulte.

Aceasta

proprietate

creierelor nou-nascute impreuna cu faptul ca metoda


lui Golgi afecteaza mai putin de 1% din neuroni, a
facut posibil pentru Cajal sa vada in mod clar ca
celulele colorate erau unitati individuale (Kandel,
2006).

Descoperirea

lui

Cajal

ca

unitatile

individuale denumite neuroni erau caramizile de baza


ale

creierului

neuronale

ideea

fost

piesa

centrala

ca

celule

doctrinei

individuale

transmit

semnale in sistemul nervos si ca aceste celule nu se


continua

cu

alte

celule,

conform

teoriei

retelei

nervoase.
Fig.

2.3a

Corpul

arata

partile

celulei contine

de

baza

ale

mecanisme ce

unui

neuron.

tin celula

in

viata. Dendritele se extind din corpul celulei pentru


a primi semnale de la alti neuroni, iar axonul sau
fibra nervoasa trimite semnale catre alti neuroni.
Astfel, neuronul are un capat care transmite si unul
care primeste, iar rolul sau, ca vizualizat de Cajal,
era sa transmita semnale.

Cajal a ajuns si la alte concluzii despre neuroni:


(1) Pe langa neuronii din creier, exista de asemenea
neuroni

care

preiau

informatia

din

mediul

inconjurator, cum ar fi neuronii din piele, ochi si


ureche. Acesti neuroni, numiti receptori(Fig. 2.3b),
sunt

similari

celular

cu

si axon,

neuronii
dar au

creierului,

avand

corp

receptori specializati

sa

preia informatia din mediul inconjurator. (2) Pentru


toti

neuronii, exista

un mic

spatiu intre

capatul

axonului unui neuron si dendritele sau corpul celulei


altui neuron. Acest spatiu se numeste sinapsa (Fig.
2.4).

(3)

Neuronii

nu

sunt

conectati

in

mod

indiscriminant cu alti neuroni, ci formeaza conexiuni


doar cu neuroni specifici. De obicei, multi neuroni
sunt conectati si formeaza circuite neuronale.
Ideea lui Cajal, conform careia neuronii individuali
comunica

cu

alti

neuroni

pentru

forma

circuite

neuronale, a reprezentat un imens pas inainte pentru


a intelege cum functioneaza sistemul nervos. Toate
conceptele introduse de Cajal neuroni individuali,
sinapse si circuite neuronale baza

folosite astazi

pentru a

sunt principii de
explica cum

creeaza

creierul procese cognitive. Aceste descoperiri i-au


adus lui Cajal un Premiu Nobel in 1906, iar astazi
este
acest

recunoscut ca
studiu

persoana care

celular

al

vietii

2006, pag. 61).


SEMNALELE TRANSMISE PRIN NEURONI

a facut
mintale

posibil
(Kandel,

Cajal

descris

cu

succes

structura

neuronilor

individuali si ce relatie au cu alti neuroni, si a


stiut ca acesti neuroni transmit semnale. Cu toate
acestea,
semnale

determinarea
a

trebuit

amplificatoare
puternice

naturii

sa

astepte

electronice

pentru

exacte

face

care

acestor

dezvoltarea
erau

vizibile

unor

indeajuns

aceste

de

semnale

electrice rxtrem de mici generate de neuroni. In anii


1920, Edgar Adrian a reusit sa inregistreze semnale
electrice

de

la

neuroni

senzitivi

singulari,

realizare pentru care a primit Premiul Nobel in 1932


( Adrian, 1928, 1932).
Adrian a inregistrat semnale electrice de la neuroni
singulari folosind microelectrozi - mici tuburi de
sticla

umplute

cu

receptioneaza

semnale

electrodului
dispozitiv

solutie

si
de

salina

conductoare

electrice

conduc

aceste

la

semnale

inregistrare.

care

capatul
catre

Fiziologii

un

moderni

folosesc microelectrolizi metalici. Electrolidul este


coborat in tesut pana cand capatul

electrodului este

pozitionat

Acest

langa

un

neuron.

electrodul

de

inregistrare,

dispozitiv

de inregistrare

este

si la

electrod,

conectat
un alt

la

un

electrod,

electrodul de referinta, care este localizat in afara


tesutului (Fig. 2.5a).
Principala

cheie

pentru

inregistrate semnalele
aceea

ca

masuram

mereu

intelege

cum

sunt

electrice din neuroni este


diferenta

in

incarcatura

dintre

inregistrare

Diferenta

de

si

electrolidul

incarcatura

de

dintre

referinta.

acesti

doi

electrolizi este expusa pe un osciloscop, care indica


diferenta

in

incarcatura

prin

pozitia

verticala

unui mic punct care creeaza o linie dupa cum se misca


pe ecran. De exemplu, raportul din Fig. 2.5b arata ca
diferenta

in

electrodul

incarcatura
de

dintre

referinta

-70mV(mV=milivolt=1/1000

volti)

si

inregistrare

si

este

de

punctul

continua

sa se miste pe langa aceasta linie de -70 mV atata


timp

cat

nu

sunt

transmise

semnale

electrice

in

neuron. Totusi, cand un semnal electric, numit impuls


nervos sau potential de actiune, este transmis prin
axon,

punctul este

deviat in

sus (neuronul

devine

pozitiv) si apoi din nou in jos (incarcatura revine


la

nivelul

original),

toate

acestea

intr-o

milisecunda (1/1000 secunde), ca in Fig. 2.5c. Fig.


2.5d

arata

potentialul

de

actiune

pe

scara

timpului comprimata, astfel un potential de actiune


ca cel din Fig. 2.5c parand a fi o linie vertical.
Fiecare linie din acest raport este un potential de
actiune,

deci

seria

de

linii

indica

faptul

ca

un

numar de impulsuri nervoase calatoresc mai departe de


acest electrod. Exista si alte semnale electrice in
sistemul nervos, dar ne concentram pe potentialul de
actiune,

deoarece

este

mecanismul

prin

informatia este transmisa prin sistemul nervos.

care

Pe

langa

faptul

ca

inregistrat

potentialul

de

actiune din neuroni singulari, Adrian a facut si alte


descoperiri.

observant

ca

fiecare

potential

de

actiune trece prin axon fara a-si schimba marimea.


Aceasta proprietate face potentialul de actiune ideal
pentru
pentru

a transmite
ca

semnale pe

aceasta

inseamna

o anumita
ca,

atata

distanta,
timp

cat

potentialul de actiune a inceput la un capat al unui


axon

semnalul

va

ramane

la

fel

atunci

cand

va

ajunge la celalalt capat.


Cam in aceeasi perioada cand Adrian inregistra din
neuroni singulari, alti cercetatori aratau ca atunci
cand

semnalele

ajungeau

la

capatul

unui

axon,

un

produs chimic numit neurotransmitator este emis, care


face posibil ca semnalul sa fie transmis prin spatiul
sinaptic care separa un capat al axonului de dendrite
sau

de

corpul

celulei

unui

alt

neuron

(vezi

Fig.

2.4).
Desi

toate

aceste

descoperiri

despre

natura

neuronilor si semnalele care trec prin ei erau extrem


de importante (si le-au adus un numar de Premii Nobel
celor

care

le-au

descoperit),

principalul

nostru

interes nu este cum transmit axonii semnale, ci cum


aceste semnale contribuie la modul in care opereaza
mintea.

Pana

acum,

aceste

semnale

descrierea

sunt

modalitatii

transmise

este

in

care

analoaga

descrierii modalitatii prin care internetul transmite


semnale electrice fara a descrie cum aceste semnale

sunt transformate in cuvinte si imagini pe care le


putem intelege. Adrian a fost extreme de constient de
faptul

ca

era

importanta

nu

doar

descrierea

semnalelor nervoase, asa ca a realizat o serie de


experimente
stimulii

pentru

din

lega

mediul

semnalele

inconjurator

si

nervoase

de

astfel

de

experienta oamenilor.
Adrian a studiat relatia dintre excitatia nervului si
experienta senzoriala prin masurarea modului in care
excitatia unui neuron de la un receptor din piele se
schimba cand se aplica mai multa presiune pe piele. A
observat

ca

forma

si

inaltimea

potentialului

de

actiune au ramas aceleasi cand a marit presiunea, dar


ca rata excitatiei nervului numarul de impulsuri
nervoase care trec prin axon pe secunda- a crescut
( Fig.2.6).
In termeni cognitivi, asta inseamna ca intensitatea
unui stimul poate fi reprezentata de rata excitatiei
nervului.

Deci, spre

exemplu, a

mari presiunea

pe

piele face ca neuronii din zona specializata sa fie


excitati mai rapid, ceea ce determina experienta unei
presiuni

marite.

prezentate

Sau

marirea

receptorilor

intensitatii

vizuali

din

retina

luminii
creeaza

excitatia mai rapida a neuronilor din sistemul vizual


si o perceptie a lumini mai intensa. Ca atare, rata
excitatiei
stimulatiei

neuronale
care,

la

este

legata

randul

ei,

de
este

intensitatea
legata

de

magnitudinea

unei

experiente

ca

aceea

de

simti

presiune pe piele sau stralucirea unei lumini.


Daca amplitudinea experientei perceptia unui bec de
100 de wati ca fiind mai puternica decat unul de 40
de wati este legata de excitatia nervului, de ce
este

legata

calitatea

experientei?

Pentru

simturi,

calitate se refera la experienta diferita asociata cu


fiecare

din

simturi

perceperea

luminii

pentru

vedere, sunetul pentru auz, mirosul pentru olfactie,


si

asa

mai

departe.

Putem

de

asemenea

intreba

de

calitate intr-un anumit simt. Cum percepem diferite


forme,

diferite

culori,

si

diferite

directii

ale

miscarii, spre exemplu.


Un mod de a raspunde la intrebarea cum potentialul de
actiune determina diferite calitati este de a spune
ca

potentialul

poate

arata

aceasta

de

actiune

diferit.

posibilitate

pentru

Totusi,
cand

fiecare

Adrian

determinat

calitate
eliminat
ca

toate

impulsurile nervoase sunt in principiu la fel.


Daca

toate impulsurile

fel,

indiferent

ca

nervoase sunt

sunt

cauzate

in esenta

de

vederea

la

unei

masini de pompieri sau de aducerea aminte a ce ai


facut saptamana trecuta, cum pot aceste impulsuri sa
sustina
intrebare

diferite
este

calitati?
ca

diferite

functii

diferite

zone

neuronii

cognitive

ale

Raspunsul

sunt

transmit

creierului,

localizarea functiei.

care
un

la

aceasta
implicati

semnale

catre

principiu

numit

LOCALIZAREA FUNCTIEI
Unul

dintre

creierului
functii

principiile
este

sunt

creierului.

de

baza

localizarea
realizate

Majoritatea

ale

organizarii

functiei

de

anumite

functiilor

anumite

zone

ale

cognitive

sunt

efectuate de cortexul cerebral, care este strat de


tesut

de

(Fischl

aproximativ
&

Dale,

3mm

2000).

care

acopera

Cortexul

este

creierul
invelisul

incretit pe care il vezi atunci cand te uiti la un


creier intact (fig. 2.7). Localizarea functiei a fost
demonstrata

pentru

multiple

functii

cognitive.

Mai

intai vom vorbi despre perceptie.


LOCALIZAREA PENTRU PERCEPTIE
Una

dintre

demonstratiile

de

baza

localizarii

functiei este reprezentata de principalele zone de


receptie aratate in Fig. 2.7. Acestea dunt primele
zone ale cortexului cerebral care primesc semnale de
la fiecare dintre simturi. De exemplu, cand sunetul
stimuleaza receptorii din ureche, semnalele electrice
rezultate

ajung

la

zona

de

receptie

auditiva

din

lobul temporal.
Principala zona de receptie pentru vedere ocupa mare
parte din lobul occipital, iar zona pentru simturile
pielii

atingere,

temperatura

si

durere

este

localizata in lobul parietal. Zonele pentru gust si


miros sunt localizate in partea inferioara a lobului
temporal

(miros)

si

intr-o

mica

zona

din

lobul

frontal (gust). Lobul frontal primeste semnale de la

toate

simturile

perceptii

si

care

joaca

implica

un

rol

important

coordonarea

in

informatiei

primite prin doua sau mai multe simturi.


Zonele principale de receptie au fost identificate
initial prin observarea efectelor cauzate de trauma
craniana.
lezarea

Spre exemplu,

lobului

a fost

occipital

observat faptul

cauzata

de

rani

de

ca
pe

frontul de batalie duce la orbire. O alta sursa a


traumei

craniene

este

atacul

cerebral

oprirea

fluxului sanguin catre creier, de obicei din cauza


unui cheag de sange. Iar cand vine vorba de rani de
pe

campul

de

lupta,

efectele

de

perceptie

ale

atacului vascular cerebral sunt legate de fiecare din


zonele principale de receptive senzoriala.
Pe langa zonele primare de receptie, mai exista si
alte zone care servesc functii senzoriale specifice.
Oameni care au suferit traume intr-o anumita zona a
lobului temporal, in zona dreapta de jos a creierului
(nu

zona

auditiva,

care

este

mai

sus

in

lobul

temporal) sufera de o conditie numita prosopagnozie


inabilitatea

de

recunoaste

fete.

Oamenii

cu

prosopagnozie realizeaza ca o fata este o fata, dar


nu pot recunoaste a cui fata este, chiar si cand vine
vorba de oameni cunoscuti, ca prieteni si familie. In
unele
uita

cazuri, cei
in

oglinda

care sufera
si,

de prosopagnozie

vazandu-si

propiul

chip,

se
se

intreaba cine e acel strain care se uita la ei! Ce


este

special la

aceasta conditie

este ca

problema

este limitata de folosirea simtului vazului pentru a


recunoaste fete. Persoana poate recunoaste obiecte,
poate recunoaste oameni dupa voce sau manierisme, si
poate avea o memorie normala si functionare cognitiva
generala (Burton et al., 1991; Hecaen & Angelergues,
1962; Parkin, 1996).
Localizarea functiei a fost de asemenea demonstrata
prin inregistrarea neuronilor in diferite zone ale
creierului animalelor (in special maimute). Neuronii
din lobul occipital raspund la stimularea ochiului cu
lumina neuronii din lobul temporal la sunet, neuronii
din alta zona a lobului temporal la fete, si asa mai
departe.

In

cerebrala

plus,

fost

tehnica

folosita

numita

pentru

imagistica

demonstra

localizarea functiei in cortexul uman.


METODA : Imagistica cerebrala
O tehnica des folosita pentru a masura activitatea
cerebrala la oameni este imagistica cerebrala, care
permite cercetatorilor sa creeze imagini care arata
ce

zone ale

lucizi
dintre

creierului sunt

efectueaza
aceste

pozitronica

diverse
tehnici,

(PET),

fost

activate cand

sarcini

oamenii

cognitive.

tomografia
introdusa

cu
in

Una

emisie

anii

1970

(Hoffman et al., 1976; Ter-Pogossian et al., 1975).


PET profita de faptul ca fluxul sanguin creste in
zonele

creierului care

sunt activate

de o

sarcina

cognitiva. Pentru a masura fluxul sangelui, o mica


doza de trasor radioactiv este injectat in sistemul

circulator. ( Doza este indeajuns de mica incat sa nu


fie

daunatoare

apoi

scanat

persoanei.)

de

Creierul

aparatul

persoanei

tomograf,

care

este

masoara

semnalul de la trasor la fiecare locatie din creier.


Semnale

ridicate

indica

un

nivel

mai

ridicat

de

activitate cerebrala(Fig. 2.8).


Tomagraful

cu

cercetatorilor

emisie
sa

pozitronica

urmareasca

schimbari

permis
in

fluxul

sanguin, si sa determine ce zone ale creierului erau


activate.
cercetatorii

Pentru

folosi

au

creat

tehnica

Activitatea

cerebrala

este

starea

control,

inainte

de

aceasta
de

substractie.

masurata
sa

unealta,

mai
fie

intai

in

prezentata

stimularea, si apoi din nou in timp ce stimulul este


prezentat. De exemplu, intr-un studiu realizat pentru
a determina ce zone ale creierului sunt activate cand
o

persoana

masurata

manuieste

activitatea

un

obiect,

generata

prima

pur

si

data

este

simplu

prin

plasarea obiectului in mana. Aceasta este starea de


control(Fig. 2.9a). Apoi activitatea este masurata in
timp

ce

persoana

manuieste

obiectul.

Aceasta

este

starea de stimulare( Fig.2.9b). In final, activitatea


datorata

manuirii

obiectului

este

determinata

prin

scaderea activitatii de control din activitatea de


stimulare (Fig. 2.9c).
Dupa

introducerea

PET,

alta

tehnica

neuroimagistica, rezonanta magnetica nucleara (RMN),


a

fost

introdusa.

Ca

si

PET,

RMN

se

bazeaza

pe

masurarea fluxului sanguin. Un avantaj al RMN este


acela ca fluxul sanguin poate fi masurat fara trasori
radioactivi. RMN profita de faptul ca hemoglobina,
care

poarta

oxigen

in

sange,

contine

molecula

feroasa (fier), si are astfel proprietati magnetice.


Daca

un

camp

magnetic

este

prezentat

creierului,

moleculele de hemoglobina se aliniaza, ca niste mici


magneti.
RMN indica prezenta activitatii cerebrale pentru ca
moleculele

de

hemoglobina

din

zone

cu

avtivitate

cerebrala ridicata pierd o parte din oxigenul pe care


il transporta. Aceasta face ca hemoglobina sa fie mai
magnetica,

asa

ca

aceste

molecule

raspund

mai

puternic la campul magnetic. Aparatul RMN determina


activitatea relativa din diferite zone ale creierului
prin detectarea schimbarilor in raspunsul magnetic al
hemoglobinei. Tehnica de substractie descrisa mai sus
pentru PET este folosita si pentru RMN. Pentru ca nu
are nevoie de trasor radioactiv si pentru ca este mai
precis,
pentru

RMN
a

devenit

determina

principala

ce

zone

are

metoda

folosita

creierului

sunt

activate de catre diferite functii cognitive.


Fig. 2.10 arata locatia zonei din creierul uman care
raspunde

la

fete,

ca

determinata

de

RMN.

Aceasta

zona, numita zona fetei fusiforma (ZFF) pentru ca


se gaseste in girusul fusiform in zona inferioara a
lobului

temporal,

corespunde

zonei

de

obicei

deteriorata

in

cazul

pacientilor

cu

prosopagnozie

(Kanwisher et al., 1997).


Pe langa ZFF, inca alte doua zone specializate din
cortexul

temporal

au

fost

identificate.

Girusul

parahimpocampic este activat de imagini reprezentand


scene din interior si de afara ca cele din Fig. 2.11
(Aguirre et al., 1998; R. Epstein et al., 1999). S-ar
parea

ca

pentru

aceasta

informatia

despre

activitatea

cerebrala

zona

planul

este

importanta

spatial,

creste

la

pentru

vederea

ca

imaginilor

care prezinta atat camere goale cat si camere complet


mobilate

(Kanwisher,

2003).

Cealalta

zona

specializata, zona corpului extrastriat (ZCE), este


activata de corpuri si parti ale corpului (dar nu de
fete), ca in Fig. 2.11b (Downing et al., 2001).
Dupa

cum

vom

vedea

in

aceasta

carte,

tehnica

de

imagistica cerebrala a identificat de asemenea multe


alte conexiuni intre functionarea cognitiva si zone
specifice
devenit

ale creierului.
atat

de

modularitate,
referi

la

specializata
aceasta

proeminenta

este

adeseori

localizare.
pentru

terminologie,

fusiforma,

zona

parahipocampic

De fapt,

modul

functie
am

module

nou
este

ca

pentru

si

se
zona

Folosind

zona

extrastriat

termen,

pentru

specifica.

spune

corpuri si, respectiv, locuri.


LOCALIZAREA LIMBAJULUI

un

folosit

Un

corpului

sunt

ca

aceasta idee

fetei
girusul

percepe

fete,

Dovezi

timpurii

au

fost

aduse

pentru

localizarea

functiei de catre studiile lui Paul Broca si Carl


Wernicke, studii cu pacienti a caror dificultate de a
produce si de a intelege limbajul era datorat traumei
in diferite zone ale creierului.
In

1861,

neurologul

francez

Paul

Broca

propus

existenta unei zone in lobul frontal specializata in


producerea
studiul

limbajului.

unor

Broca

pacienti

si-a

care

bazat

ideea

suferisera

pe

atacuri

vasculare cerebrale si care vorbeau intr-o maniera


inceata si greoaie, deseori cu o sintaxa incurcata.
Ce urmeaza este un exemplu al unui pacient modern cu
simptome
descrie

similar.
momentul

Aceasta
in

care

persoana
a

facut

incearca
atac

sa

vascular

cerebral, ce s-a petrecum cand acesta era in cada.


In regulauhatac siuheucccada siceledoua zile
cand uhspuhspital si uh ambu am ambulanta.
(din Dick et al., 2001, pg. 760)
Desi pacientii lui Broca aveau dificultati in a se
exprima, nu aveau probleme in a intelege ce spun alti
oameni. Dupa ce pacientii au murit, Broca a efectuat
autopsii si a determinat ca o anumita zona din creier
era

afectata

frontal,

(Fig.
ajuns

1.12).
sa

fie

Aceasta
numita

zona,
aria

in

lobul

Broca,

iar

afectiunea pe care a descries-o afazie Broca.


In

1879,

Carl

Wernicke

studiat

un

alt

grup

de

pacienti care aveau o zona afectata in lobul frontal


care se numeste acum aria Wernicke. Limbajul acestora

era

fluent

si

correct

grammatical,

insa

urmeaza

un

este

din

tindeau
exemplu

punct

sa

fie

modern

de

de

vedere

incoerenti.
limbaj

al

Ce
unui

pacient asemanator cu cei studiati de Wernicke:


Brusc avea un ?? si tot acest ?? plecase
cu acesta. A calcat chiar pe claxonul meu. Le-au luat
din pamant, stii? Imi fac favoritul noua sa ?? si
acum am fost ?? de catre ?? al ?? al anularii mele
care este acum pentru totdeauna. (din Dick et al.,
2001, pg. 761)
Astfel de pacienti nu doar ca au produs limbaj fara
sens,

dar

nici

nu

au

putut

intelege

scrisul

si

limbajul. Aceasta afectiune a fost denumita afazia


Wernicke.
Legatura

evidenta

dintre

producerea

limbajului

si

aria Broca si intelegerea limbajului si aria Wernicke


a

fost

pentru

multi

ani

acceptata

ca

model

de

procesare a limbajului. Dar, dupa cum am descris in


introducerea noastra de modele in capitolul 1 (pg.
17),

modelele

informatiei

sunt

actuale,

deseori
iar

revizuite

modelul

in

lumina

Broca/Wernicke

nu

reprezinta o exceptie.
Incepand

cu anii

1970, cercetatorii

au inceput

sa

aduca noi dovezi cu privire la procesarea limbii si


creier. O noua linie de dovezi arata cat de important
este sa fim atenti la cum este testat comportamentul
pacientilor cu traumatism cranian. Ideea lui Broca ca
pacientii cu afazie Broca inteleg limbajul dar nu il

pot produce a fost contestata de catre studii care


arata ca acesti pacienti au, intr-adevar, probleme in
a

intelege limbajul.

Sa luam

in considerare,

spre

exemplu, urmatoarele doua propozitii:


(1) Marul a fost mancat de fata.
(2) Baiatul a fost impins de fata.
Pacientii cu afazia Broca nu au avut probleme in a
intelege prima propozitie, insa au avut probleme cu a
doua. Problema pe care au avut-o cu cea de-a doua
propozitie a fost in a decide cine a impins si cine a
fost impins. L-a impins fata pe baiat, sau baiatul pe
fata? Desi pare evident ca fata l-a impins pe baiat,
pacientii

cu

afazia

Broca

au

dificultate

in

procesa cuvinte de legatura ca a fost si de, iar


aceasta creaza probleme in a determina cine a fost
impins (observati ce se intampla cu propozitia cand
aceste doua cuvinte sunt omise). In contrast, prima
propozitie nu poate fi interpretata in doua feluri.
Este clar ca fata a mancat marul. Nu este posibil, in
afara unui improbabil scenariu stiintifico-fantastic,
ca marul sa o manance pe fata(Dick et al., 2011;
Novick et al., 2005).
Faptul ca pacientii lui Broca au defapt o problema in
a intelege limbajul indica faptul ca afazia Broca nu
este

o simpla

Rezultatele

problema de

multor

producere a

experimente

limbajului.

comportamentale

si

fiziologice au facut ca unii cercetatori sa nu faca


diferenta dintre probleme de producere a limbajului

si intelegerea acestuia, ci intre probleme de forma


si inteles. Problemele de forma implica dificultati
in

determina

relatia

dintre

cuvinte

intr-o

propozitie (ca problema pacientilor cu afazia Broca


in legatura cu propozitia 2 de mai sus). Problemele
de inteles implica diferente mai vaste in a intelege,
ca

cele

traite

de

pacientii

cu

afazia

Wernicke,

pacienti care ar avea probleme si cu propozitia 1.


O metoda de a inregistra raspunsuri electrice rapide
ale creierului uman, pe

care l-a numit potential

evocat, care a adus probe in plus pentru distingerea


dintre forma si inteles in limbaj.
METODA : Potential evocat
Electromiografia(EMG)

este

inregistrata

cu

mici

electrolizi in forma de disc plasati pe scalpul unei


persoane

(Fig.

2.13a).

Fiecare

electrolid

preia

semnale de la grupuri de neuroni care sunt activati


impreuna.

Fig.

inregistrat

in

2.13b

arata

timp

ce

un

potential

persoana

asculta

evocat
fraza

Pisicile nu vor manca. Observati ca semnalele sunt


foarte rapide, petrecandu-se in fractiuni de secunda.
Acest lucru face EMG sa fie ideal pentru a investiga
un proces ca acela al intelegerii unei conversatii,
in care cei care vorbesc spun, in medie, trei cuvinte
pe

secunda (Levelt,

contrasteaza

cu

1999). Raspunsul

raspunsul

lent

al

rapid al
tehnicilor

EMG
de

imagistica craniana ca RMN, care dureaza secunde. Un


dezavantaj al EMG este dificultatea de a indica de

unde din creier provine raspunsul. Exista modalitati


de estimare, insa nu este la fel de exact ca RMN,
care evidentiaza structurile specifice care au fost
activate. Totusi, abilitatea unui EMG de a oferi un
raport

aproape

creier

dintr-un

potrivit

continuu

moment

pentru

ceea

in

studiul

ce

altul

se

intampla

in

proceselor

face

in

foarte

dinamice,

ca

limbajul(Kim @ Osterhout, 2005; Osterhout et al., in


presa).
EMG

este

folositor

in

distinge

intre

forma

si

inteles pentru ca EMG consista dintr-un numar de unde


care

se

petrec

cu

intarzieri

diferite

dupa

ce

un

stimul a fost prezentat si care poate fi legat de


diferite

functii.

Doua

component

care

raspund

la

diferite aspecte ale limbajului sunt componenta N400


si

componenta

(nota:

negativ

P600,
e

in

unde
sus

N
in

reprezinta
registru

negative

EMG),

iar

reprezinta pozitiv. Numerele 400 si 600 reprezinta


timpul

in

care

raspunsul

ajunge

la

maximum,

in

milisecunde.
Fig. 2.14 arata raspunsul la Pisicile nu vor manca,
plus la doua versiuni modificate ale frazei. In Fig.
2.14a, fraza Pisicile nu vor gati rezulta intr-un
raspuns

N400

mai

mare.

Aceasta

component

raspunsului este senzitiva intelesului cuvintelor in


propozitie, si e mai mare atunci cand cuvintele nu se
potrivesc frazei. In Fig. 2.14b, fraza Pisicile nu
vor mananca rezulta intr-un raspuns P600 mai mare.

Acest raspuns este senzitiv formei propozitiei, si e


mai mare cand forma este gresita.
Important

la

aceste

ilustreaza

raspunsuri

rezultate

este

fiziologice

faptul

diferite

la

ca
doua

aspecte diferite ale limbajului: forma si inteles.


Alte

experimente

au

arata

asociat

cu

structuri

exemplu,

traumatisme

ca

din

in

raspunsul

lobul

zone

ale

N400

este

temporal.
lobului

Spre

temporal

reduc raspunsul N400 mai mare care se petrece cand


intelesuri nu se potrivesc intr-o fraza. Raspunsul
P600 este asociat cu structuri din lobul frontal, mai
spre

partea din

fata a

acea

zona

raspunsul

petrece

reduc

cand

(Osterhout

et

forma
al.,

creierului. Traumatisme

unei
in

P600

mai

fraze

presa;

Van

mare

este

care

in
se

incorecta

Petten

&

Luka,

2006).
Studiile

efectuate

despre

efectele

traumatismelor

craniene si rezultatele EMG descrise ca exemple de


cercetare moderna legate de Broca si Wernicke sunt
doar doua rezultate din multe. Sute de experimente au
aratat ca fiziologia procesarii limbajului este mai
complexa decat cea propusa de Broca si Wernicke, atat
pentru ca ideea de separare stricta a producerii si
intelegerii

este

prea

simpla,

cat

si

pentru

ca

numeroase arii, pe langa aria Broca si aria Wernicke,


sunt implicate in procesarea limbajului (Binder et
al., 1997; Dick et al., 2001; Dronkers et al., 2004;
Friederici, 2002, 2009; Friederici et al., 2006).

Imaginea care reiese din aceasta cercetare este aceea


ca (1) functiile specifice limbajului sunt localizate
in zone specifice ale
functiei

este

limbajului;

si

distribuita

pe

creierului, deci localizarea

parte
(2)
o

importanta

procesarea

mare

parte

in

procesarea

limbajului
a

creierului.

este
In

urmatoarea sectiune vom vedea ca aceasta distributie


de procesare este un principiu important care ajuta
nu doar limbajul, dar si alte functii cognitive.
PROCESAREA DISTRIBUITA IN CREIER
Ideea

de

specifice

procesare
sunt

distribuita

procesate

de

mai

este

ca

multe

functii
zone

din

creier. Desi pare a contrazice ideile de localizare a


functiei si de module prezentate mai sus, vom vedea
de fapt

ca aceste idei se complementeaza un ape

cealalta.
Putem descrie procesarea distribuita prin a incepe cu
localizarea perceptiei fetei in creier. Am vazut ca
experimente de imagistica craniana au identificat o
zona

(ZFF)

care

este

activata

de

fete

si

are

raspunsuri slabe la alti stimuli. Insa doar pentru ca


e o zona specializata sa raspunda la fete nu inseamna
ca fetele activeaza doar acea zona. Fetele activeaza
si

ZFF, dar si alte arii.

Ce este significant in privinta fetelor este ca, desi


mai multe zone ale creierului participa la perceptia
unei fete, alte zone raspund la varii reactii la o
fata. Spre exemplu, cand vezi pe cineva mergand pe

strada, uitandu-te la fata persoanei respective se


activeaza neuroni in

ZFF, dar si neuroni din alte

zone care raspund la forma fetei. Insa raspunsul tau


la fata unei persoane poate fi mai mult decat un
simplu Aceea e fata unei persoane. Poti de asemenea
fi afectat de cat de atractiva ti se pare persoana
respective,
transmite,

daca
si

se

uita

reactiile

la

la

tine,

ce

expresia

emotii

faciala

persoanei. Asa ca, diferite zone ale creierului sunt


activate

de fiecare

din aceste

raspunsuri la

fata

(Fig. 2.15). Uitandu-te la o fata, se activeaza zone


implicate in perceperea fetei, dar si cele asociate
cu reactiile provocate de fata respective.
Dar ce se intampla in cazul unei intalniri cu un
stimul mai simplu unul care nu se uita la tine,
care nu are expresii emotionale, si care nu provoaca
raspunsuri emotionale? Cum percepem o bila rosie care
se rostogoleste (Fig. 2.16)? Chiar si acest stimul
simplu,

neutru,

activitate

in

creaza

creier,

distributie
pentru

ca

larga

fiecare

de
din

calitatile bilei culoarea (rosie), miscarea (catre


dreapta), forma (rotunda), adancimea, locatia- este
procesata intr-o zona diferita a creierului.
Este un mesaj important, si anume ca aceste calitati,
care sunt procesate in zone diferite ale creierului,
se

intalnesc

pentru

rezulta

in

perceptia

bilei

rosii care se rostogoleste. Mesajul e Acela ca pana


si

experientele

simple,

de

zi

cu

zi,

rezulta

in

activarea unor arii extinse ale creierului, dar ca


experienta noastra nu contine vreo proba a acestei
distributii.

Noi

pur

si

simplu

vedem

obiectul!

Importanta acestei observatii se extinde mai departe


de perceptia unei bile rosii care se rostogoleste,
catre alte functii cognitive, ca memoria, limbajul,
luarea de decizii, si rezolvarea de problem, dintre
care toate implica activitatea distribuita in creier.
Spre

exemplu,

cercetarea

in

fiziologia

memoriei,

descrisa in detaliu in capitolele 5 si 7, a scos la


iveala faptul ca multiple zone din fiecare lob al
creierului
pentru

sunt

fapte si

implicate

in

stocarea

evenimente si

amintirilor

apoi readucerea

lor

aminte mai tarziu. Evocarea unui fapt sau aducerea


aminte a unui eveniment nu doar provoaca asociatii cu
alte

fapte

si

evenimente,

dar

poate

de

asemenea

provoca perceptii vizuale, auditive, oflactive sau de


gust asociate cu acea amintire, emotii provocate de
amintire, si alte procese de gandire. In plus, exista
diferite tipuri de memorie memorie de scurta durata,
memorie de lunga durata, despre evenimente din viata
unei

persoane,

memorie

pentru

fapte,

si

asa

mai

departe- dintre care toate sunt activate diferit, si


uneori se suprapun in anumite zone ale creierului.
Ideea

ca

principiul

de

procesare

distribuita

se

mentine pentru perceptive, memorie si alte procese


cognitive
responsabile

reflecta
pentru

generalitatea
cunoastere.

Desi

mecanismelor
aceasta

carte

contine capitole separate despre diverse tipuri de


cunoastere, aceasta separare nu se petrece mereu in
minte sau in creier. Mintea nu este, pana la urma, un
manual; nu subdivide, in mod necesar, experientele
noastre

in

categorii

explicite.

In

schimb,

mintea

creaza procese cognitive care pot implica mai multe


functii diferite. La fel cum o simfonie este creata
de

mai

multe

instrumente,

care

lucreaza

impreuna

intr-o orchestra pentru a crea armoniile si melodiile


dintr-o

anumita

compozitie,

la

fel

procesele

cognitive sunt create de mai multe zone specializate


ale creierului, care lucreaza impreuna sa creeze un
model de activitate distribuita, care creaza toate
componentele diferite ale respectivei cunoasteri.
REPREZENTAREA IN CREIER
Pana acum am explicat conexiunea dintre fiziologie si
cunoastere in termini de (1) potential de actiune,
(2)

zone

specializate

ale

creierului,

si

(3)

activitate distribuita in creier. Putem descrie ce se


intampla cand vedem pe cineva cunoscut ca implicand
activarea zonei fetei fusiforma, plus alte zone, care
ne permit sa recunoastem si poate sa reactionam la
persoana

respectiva.

Dar

aceasta

descriere,

desi

corecta, este prea generala. Vrem sa stim cum ai fost


capabil sa raspunzi Acesta e Bill, spre deosebire
de a identifica persoana ca Roger sau Sally. Ce se
intampla

cu

activitatea

electrica

din

creier

care

merge peste aceasta e o fata pana la a reprezenta o

anume fata, cum ar fi cea a lui Bill? Aceasta este


intrebarea

reprezentarii,

si,

pentru

incepe

sa

raspundem, trebuie sa consideram ce se intampla cand


percepem un alt stimul un copac.
REPREZENTAREA UNUI COPAC : DETECTORI DE TRASATURI
Luand

in

considerare

faptul

ca

un

copac

este

reprezentat in sistemul nervos, ne adduce cu gandul


la una din definitiile mintii prezentata in capitolul
1, care spunea ca mintea este un system care creaza
reprezentatii ale lumii, deci putem actiona inauntrul
ei pentru a ne obtine scopurile. Aplicata creierului,
ideea generala din spatele acestei afirmatii este ca
un

copac,

reprezentat

si

orice

altceva

in

creier.

Putem

mai

percepem,

aprecia

ce

este

inseamna

aceasta daca luam in considerare ce se intampla cand


ne uitam la un copac. Vedem copacul pentru ca lumina
reflectata de la copac patrunde in ochi si imaginea
unui

copac

este

focusata

pe

retina,

stratul

de

neuroni de la spatele ochiului (Fig. 2.17). cuvantul


important aici este imagine, pentru ca este imaginea
creata

de

lumina

reflectata

de

copac

cea

care

patrunde in ochi, si nu insusi copacul. Ideea ca nu


copacul patrunde in ochi poate parea ridicola, pentru
ca este evidenta, insa este important urmatorul lucru
:

ce

patrunde

in

ochi

este

reprezentare

copacului, ceva care sta in locul copacului.


O proprietate a acestei reprezentari este ca, desi
arata ca un copac, este totusi diferita de un copac.

Nu e doar mai mica, dar poate fi distorsionata sau


incetosata

din

cauza

opticii

ochiului.

Diferenta

dintre copac si reprezentarea sa devine mai dramatica


dupa

cateva miimi

retina

transforma

electrice

care

de secunda,
imaginea
calatoresc

cand receptorii

copacului
prin

din

in

semnale

retina,

parasesc

ochiul prin nervul optic, si ajung la principala zona


de primire a semnalelor vizuale din creier. Perceptia
noastra despre copac nu este deci bazata pe contact
direct cu acel copac, ci prin modul in care copacul
este

reprezentat

creier.

Cercetari

de

potentialul

timpurii

cu

de

actiune

privire

la

din

natura

acestei reprezentari a dus la propunerea ca aceasta


reprezentare ar putea implica neuroni numiti detector
de trasaturi, care raspund la trasaturi care formeaza
obiecte.
Doi cercetatori care au jucat un rol important in
descrierea detectorilor de trasaturi sunt David Hubel
si Thorsten Wiesel, care si-au inceput carierele la
Universitatea Johns Hopkins si si-au stability apoi
un

laborator

la

Harvard,

unde

si-au

continuat

cercetarea despre sistemul visual si au obtinut un


Premiu

Nobel

in

1981.

Tactica

lor

fost

sa

monitorizeze semnalele generate de neuroni in cortex


la

pisici

si

maimute

si

sa

determine

ce

stimuli

vizuali au cauzat excitatia fiecarui neuron. Hubel si


Wiesel au observat ca fiecare neuron era excitat doar
de un anumit tip de stimulare prezentata intr-o mica

zona a retinei. Fig. 2.18 cativa dintre stimulii care


au

determinat

vizuala

neuronii

sa raspunda

din

si

de

(Hubel, 1982;

pe

langa

Hubel &

zona

Wiesel,

1959, 1961, 1965).


Stiind

ca neuronii din sistemul vizual raspund la

anumite tipuri de stimuli, cercetatorii au propus ca


fiecare dintre miile de neuroni care raspund cand ne
uitam la un copac raspunde la diferite trasaturi ale
copacului.

parte

dintre

trunchiul

orientat vertical,

parte

la

combinatie

mai

neuroni
o parte
complexa

raspund

la

la crengi,

de

trasaturi.

Putem chiar descrie raspunsurile tuturor neuronilor


impreuna ca formand un cor de semnale neuronale, cu
o parte raspunzand viguros (Fig. 2.19a), altii incet
(Fig. 2.19b), unii constant (Fig. 2.19a si b), unii
in mod irregular ( Fig. 2.19c), unii in cascada (Fig.
2.19d), iar unii putin sau chiar deloc (Fig. 2.19e).
Ce

este

important

la

acesta

cor

neuronal

este

faptul ca reprezinta copacul. Alte obiecte din mediul


inconjurator isi creaza propriile coruri de raspuns.
Astfel, putem descrie copacul la care ne uitam, sau
alti stimuli din mediu, cum ar fi ciripitul pasarilor
sau mirosul acelor de pin, ca fiind reprezentati de
un anumit model de raspuns al unui numar de neuroni.
Modul

in

reprezinta

care

aceste

stimuli

numit cod neuronal.

ai

modele

de

mediului

raspuns

neuronal

inconjurator

este

Descoperirea

detectorilor

de

trasaturi

in

aria

principala de receptare a vazului a fost primul pas


in

determinarea

aditionala

in

codului

alte

zone

neuronal.

decat

cea

Cercetarea

principala

de

receptare a vazului a aratat neuroni care raspund la


stimuli mai complecsi decat liniile de orientare. Mai
multi cercetatori, inregistrand din neuroni din lobul
temporal, au observat neuroni care raspund la obiecte
geometrice

complexe

si

neuroni

care

raspund

la

stimulul acum bine cunoscut fata (Fig. 2.20). Pentru


ca fata este un stimul atat de comun, si pentru ca sau descoperit neuroni senzitivi la fata, vom lua mai
departe

in

considerare

cateva

idei

despre

codul

neuronal despre fata.


CODUL NEURONAL PENTRU FETE
Cum

poate

fi

anumita

fata

reprezentata

prin

excitatia neuronilor in cortexul temporal? Desi vom


folosi fete ca exemplu, raspunsul nostrum se aplica
tuturor experientelor, nu doar vederii unor fete. O
modalitate prin care fetele pot fi reprezentate este
prin

specificitatea

stimul

specific,

persoane,

prin

codarii

cum

ar

excitatia

fi
unor

reprezentarea
fata

unei

neuroni

unui

anumite

specifici,

specializati in a raspunde la acea fata. Acest lucru


este ilustrat in Fig. 2.21, care arata ca fata lui
Bill ar fi semnalata de excitatie neuronului 1, care
raspunde
semnalata

doar

la

fata

de excitatia

lui;

fata

lui

neuronului 2,

Mary

iar fata

este
lui

Ramon de cea a neuronului 3. Astfel, specificitatea


codarii

propune

existenta

unor

neuroni

care

sunt

acordati in asa fel in cat sa raspunda la un singur


stimul specific.
Ideea ca exista neuroni singulari care raspund doar
la stimuli specifici a fost propusa in anii 1960 de
catre Jerzy Konorski (1967) si Jerry Lettvin (vezi
Barlow,

1995; Gross,

2002; Rose,

1996). Lettvin

inventat termenul de celula bunica pentru a descrie


acest foarte specific tip de celula. O celula bunica,
dupa Lettvin, este un neuron care raspunde doar la un
specific stimul. Acest stimul ar putea fi o imagine
anume, cum ar fi o poza a bunicii tale; un concept,
cum

ar

fi

ideea

de

bunici

in

general;

sau

chiar

bunica ta (Gross, 2002).


Insa exista probleme cu aceasta idee : (1) exista
prea

multe

inconjurator

fete

si

pentru

obiecte
a

diferite

desemna

in

neuroni

mediul

specifici

pentru fiecare in parte; si (2) desi exista neuroni


care raspund doar la un anumit tip de stimuli, cum ar
fi fetele, chiar si acesti neuroni raspund la mai
multe fete diferite. Astfel, un neuron care raspunde
la fata lui Bill ar raspunde si la fata lui Roger si
a Samanthei. Din cauza acestor problem, ideea unui
neuron extreme de specific, de tip bunica, nu poate
fi acceptat de cercetatori.
Solutia

general

acceptata

la

problema

codarii

neuronale este ca o anumita fata este reprezentata nu

de excitatia unui singur neuron, ci a unui grup de


neuroni. Spre exemplu, sa luam in considerare cum cei
trei neuroni din Fig. 2.22 raspund la un numar de
fete

diferite.

tuturor

celor

Fata

lui

Bill

trei

neuroni,

cauzeaza

excitatia

neuronul

avand

raspunsul cel mai puternic si neuronul 3 raspunsul


cel

mai

slab.

raspuns

in

Fata

toti

lui

Mary

cei

trei

provoaca

de

asemenea

neuroni,

neuronul

raspunzand cel mai puternic, iar neuronul 1 cel mai


slab. La fel se intampla si cu fetele lui Ramon si
Roger, dar fiecare cu modelul sau individual.
Astfel, fiecare fata este reprezentata de un model de
raspuns de la un numar de neuroni. Aceasta solutie la
codarea neuronala este practic la fel ca acel cor
pe

care

l-am

detectorii

de

descris

cand

trasaturi

pot

am

considerat

reprezenta

un

cum

copac.

Aceasta este numita codare distribuita deoarece codul


care
numar

indica
de

anumita

neuroni.

distribuite

este

ca

fata

Unul

este

din

excitatie

distribuit

avantajele
unor

la

un

codarii

neuroni

poate

semnala un numar mare de stimuli. In exemplul nostru,


excitatia a trei neuroni semnaleaza patru fete, dar
acesti trei neuroni pot semnala si alte fete, care ar
avea

modelul

lor

individual

de

raspuns.

(Similaritatea dintre termenii codare distribuita si


procesare

distribuita

poate

crea

confuzie.

Codarea

distribuita se refera la modelul de excitatie a unui


numar

de

neuroni

individuali,

iar

procesarea

distribuita se refera la activarea unor arii diferite


ale creierului.)
Toate

acestea inseamna

ca abilitatea

noastra de

identifica si recunoaste un numar enorm de obiecte


diferite

din

mediul

nostru

inconjurator

este

rezultatul final al cooperarii distribuite de catre


mai

multi

neuroni.

Aceasta

se

intampla

chiar

si

pentru stimuli ca fetele care sunt serviti de neuroni


specializati care raspund doar la fete. Nu e nevoie
de multi neuroni pentru a sti ca vezi o fata, dar e
nevoie

de

un

numar

de

neuroni

care

sa

lucreze

impreuna pentru a semnala prezenta unei anumite fete.


CODUL NEURONAL PENTRU MEMORIE
Amintirile

sunt si

ele reprezentate

in creier,

si

aceleasi principia se aplica in cazul memoriei ca si


in cazul perceptiei experientele sunt reprezentate
de

excitatia

reprezentate

nervilor,
de

diferite

diferite

experiente

modele

de

fiind

excitatie

nervoasa. Astfel, daca dupa cateva saptamani de la


vederea copacului iti amintesti ca l-ai vazut, poate
chiar vizualizand cum arata, aceasta amintire este
provocata
neuroni

de
din

importanta

un

anumit

creier.
intre

model

Exista,

excitatie

de

excitatie

totusi,
neuronala

unor

diferenta

cauzata

de

perceptie si cea cauzata de memorie.


Excitatie neuronala asociata cu experienta perceptiei
este cauzata de stimularea receptorilor senzoriali.
In

contrast,

excitatia

neuronala

asociata

cu

experienta unei amintiri este cauzata de stimularea


unor structuri care contin informatie despre ce s-a
intamplat in trecut. Astfel, in timp ce excitactia
asociata cu perceptia este legata de ce se intampla
atunci cand te uiti la un copac, cea asociata cu
memoria este legata de informatia care a fost stocata
in

creier.

Stim

putine

despre

forma

acestei

informatii stocate pentru memorie, dar este posibil


ca

principiul

opereze
fiind

si

de

baza

pentru

codarii

memorie,

reprezentate

informatiei

al

de

stocate,

cu

amintiri

modele

care

distribuite

specifice

particulare

rezulta

sa

intr-un

ale
model

specific de excitatie a nervilor atunci cand avem o


amintire. Vom discuta procesele fiziologice implicate
in memorie in capitolele 5 si 7.
*DE LUAT IN CONSIDERARE

CITIREA

GANDURILOR

PRIN

MASURAREA

ACTIVITATII

CREIERULUI
Ideea ca procesele cognitive sunt reprezentate prin
activitatea distribuita in creier ridica o intrebare
interesanta

: Este

posibil sa

determinan ce

anume

vede o persoana, ce gandeste sau ce isi aminteste


prin masurarea activitatii cerebrale? Pentru a obtine
acest lucru, ar trebui sa stim exact ce model de
activitate este asociat cu fiecare obiect posibil,
fiecare gand sau amintire, si suntem departe de a
realiza

asa

ceva.

Totusi,

studii

recente

folosind

programe

computerizate

care

pot

fi

antrenate

sa

recunoasca modelele activitatii cerebrale asociate cu


a

vedea si a se gandi la un obiect ne-au adus mai

aproape

de

acest

tel.

Au

fost

create

programe

computerizate care pot, cu surprinzatoare acuratete,


sa

identifice,

dintr-un

grup

de

obiecte,

obiectul

specific la care se uita persoana.


Vom descrie un experiment al Svletlanei Shinkareva si
a

colegilor

ei

experimentului,
activitatii

(2008).

in

In

computer

neuronale

prima

asociate

parte

invatat

cu

modelele

anumite

obiecte.

Primul pas a fost ca participantii sa se uite la o


serie de imagini ca cea din Fig. 2.23. Aceste imagini
erau

desene

Participantii

liniare
s-au

ale

uitat

unor

unelte

imaginile

si

cladiri.

cinci

unelte

diferite si a cinci cladiri diferite

in timp ce se

aflau

care

intr-un

dispozitiv

masura

de

raspunsul

Participantii

au

fost

proprietatile

obiectului

scanare
la

fiecare

intrebati
in

creierului,

timp

ce
ce

imagine.

cred
se

despre

uitau

la

imagine. Spre exemplu, uitandu-se la burghiu, s-ar


putea gandi la a gauri un panou. Fiecare imagine a
fost

prezentata

interval

de

participantii

pentru
secunde
vizionau

secunde,
de

pauza.

imaginile,

urmat
In

de

un

timp

ce

activitatea

cortexului lor era inregistrate de aparatul RMN.


Cheia succesului acestui experiment a fost programul
computerizat, care a analizat raspunsurile creierului

cu fiecare voxel, unde un voxel este o zona mica, in


forma de cub, a creierului, de 2 sau 3 mm pe o parte.
(Marimea unui voxel depinde de rezolutia scannerului
RMN. Sunt dezvoltate scanere care vor fi capabile sa
descompuna volume de mai putin de 2-3 mm pe o parte).
Pentru a determina ce voxeliau fost activati pentru
fiecare imagine si cat de puternic au fost activati,
computerul

creat

un

profil

de

raspuns,

sau

semnatura neuronala, pentru fiecare obiect, care a


inclus mai multe zone ale creierului. In final, dupa
ce au fost colectate modele de la 12 participanti,
computerul a determinat modelul neuronal asociat cu
fiecare
asociat

clasa
cu

de

obiecte

fiecare

(unelte

obiect

vs.

in

cladiri)

parte

si

(ciocan,

apartament , surubelnita, etc.)


Computerul

fost

apoi

activitatea

cerebrala

viziona

imagine.

Bazandu-se

testat
unei

prin

persoane
pe

a
in

analiza
timp

acest

ce

model,

computerul a prezis ce vedea persoana. Cand sarcina


computerului era sa determine daca o persoana se uita
la o unealta sau la o cladire, acuratetea pentru 4
din cei 12 participanti a fost de 97%; pentru restul
grupului, de 87%( performanta de sansa fiind de 50%
pentru

ca

erau

doua

posibile

raspunsuri).

Media

acuratetei pentru identificarea obiectelor specifice


a fost de 78% ( sansa fiind 10%, pentru ca erau 10
obiecte diferite).

Aceasta este o performanta impresionanta, dar ceea ce


este si mai impresionant este faptul ca acel computer
a facut predictii corecte chiar si pentru oameni a
caror date nu fusesera analizate anterior. Imaginativa ce inseamna acest lucru. Intri in edificiul in
care se studiaza imagistica cerebrala, pentru prima
oara, esti pus in scanner, si te uiti la o imagine a
unei

cladiri

de

apartamente.

Computerul

iti

analizeaza activitatea cerebrala si conclude ca te


uiti

la

cladire,

apartamente.

si

Acuratetea

apoi
medie

prezice
pentru

cladire

de

determinarea

categoriei este de 82%. Abilitatea de a determina ce


anume vede o persoana bazata pe informatia luata de
la o alta persoana este posibila deoarece modelele de
activare ale creierului sunt similare pentru oameni
diferiti.

Cu

alte

cuvinte,

oameni

diferiti

au

semnaturi neuronale similare pentru tipuri specifice


de obiecte. Aceasta categorie este ilustrata in fig.
2.24, care arata locatia acelor voxeli care au dat
informatia pe care a folosit-o computerul pentru a
determina ca doi participanti diferiti se uitau la
unelte.
Inseamna aceste rezultate ca un computer poate afla
la

ce

te

cerebrala?

gandesti

prin

a-ti

Pana

acest

moment,

in

analiza

activitatea

abilitatea

de

determina daca cineva se uita la un apartament sau la


un igloo este departe de capacitatea de a sti ca te
gandesti la ce ai facut in vacanta de vara. Totusi,

abilitatea de a face predictii despre ce categorie de


obiect priveste o persoana este un mare pas inainte,
mai ales daca luam in considerare ca acum doar 50 de
ani,

descoperirea de

ultima ora

erau neuroni

care

raspund prompt la bare orientate (Fig. 2.18).

CAPITOLUL IV
ATENTIA
PENTRU NCEPUT, S NE DUCEM NAPOI LA CRYSTAL, PE
CARE AM TRIMIS-O S ALERGE PE PLAJ N CAPITOLUL 3.
O urmm pe Crystal n alergare pentru a introduce
cteva

fenomene

perceptuale.

Percepia

unui

obiect

iniial ca pe un lemn plutitor pentru ca, apoi, s


realizm c era o umbrel, ilustreaz natura creativ
i

orientat

spre

rezolvarea

de

probleme

percepiei. Perceperea frnghiei ca fiind continu,


arat organizarea perceptual. Ridicarea mai trziu a
cetii

de

cafea

arat

conexiunea

existent

ntre

percepie i aciune.
Dar

Crystal

nu

i-ar

fi

putut

contientiza

percepiile fr un alt mecanism cognitiv, atenia


abilitatea de a se concentra asupra unor stimuli i
locuri specifice. Ideea de concentrare este deseori
asociat cu atenia selectiv concentrarea ateniei
asupra

unui

loc,

obiect

sau

mesaj

specific.

Asta

fcea Crystal atunci cnd privea umbrela i este ceea


ce facem i noi n mediul nostru, pentru c putem

gestiona doar o mic parte din ceea ce ne nconjoar


obiecte i ntmplri. Gndii-v, de exemplu, la
toi stimulii prezeni cnd v plimbai pe strad sau
prin

campus.

Sunt

oameni,

cldiri,

poate

psri,

semne, maini, diverse sunete i, poate, chiar cteva


sute de furnici al cror univers este ntr-o firid
de

pe

trotuarul

de

sub

picioarele

voastre.

Ar

fi

copleitor s ncercai s recepionai toi aceti


stimuli
celor

i,

care

de

aceea,

sunt

concentrai

importani

la

un

doar

moment

asupra
dat

schimbai direcia privirii dinspre un loc, obiect


sau sursa unui sunet, spre altul.
n

cazul

ateniei

vizuale,

schimbarea

ateniei

dinspre un loc spre altul micnd ochii se numete


atenie

evident,

indicator

micarea

observabil

ochilor

asupra

reprezentnd

modului

care

un
se

schimb atenia pe parcursul timpului. Dar sunt i


alte feluri de atenie. Este atenia ascuns, care
apare atunci cnd ne schimbm atenia fr a ne mica
ochii, se spune c vedem ceva cu colul ochiului
(ca atunci cnd ncercai s urmrii pe cineva fr
a privi direct spre el /ea); i atenia divizat,
cmd suntei ateni la dou sau mai multe lucruri
deodat, aa cum crystal fcea, probabil, n timp ce
privea umbrela fiind, n acelai timp, atent s nu
calce pe pietrele care se aflau din loc n loc pe
plaj. Atenia divizat poate fi evident, ascuns
sau o combinaie a lor. Privind cnd la unul cnd la

altul

din

sou

obiecte

sau

evenimente

(ambele

evidente) este un tip de atenie divizat; a acorda


atenie

unui

lucru

privindu-l

(evident)

i,

acelai timp, a acorda atenie unui obiect care nu se


afl

n cmpul

vizual (ascuns)

este, de

asemenea,

atenie divizat (Fig.4.1).


Pe msur ce vom descrie aspecte ale ateniei n
cadrul acestui capitol, va fi din ce n ce mai clar
faptul c atenia nu este un proces singular. Vom
arta acest lucru att prin exemple comportamentale,
ct

lund

nn

considerare

psihologia

ateniei,

care implic numeroase procese diferite distribuite


pe creier.
ncepem povestea despre atenie concentrndu-ne
asupra

ateniei

selective.

ncepem

cu

atenia

selectiv pentru c ea a reprezentat prima preocupare


a

cercettorilor

care,

la

nceputul

revoluiei

cognitive descris n Capitolul 1 (vezi pag. 12), au


fcut experimente legate de atenia selectiv pentru
a demonstra modul n care abordarea care presupunea
procesarea informaiei poate fi folosit n studierea
minii.
ATENTIA SELECTIVA
Interesul artat de psihologi ateniei selective este
viu ilustrat de urmtoarea declaraie a lui William
James (1890) din lucrarea Principiile psihologiei:

Milioane de lucruri sunt prezente n simurile mele


fr s ajung n experiena mea. De ce? Pentru c nu
m intereseaz. Experiena mea este cee ce sunt de
acord s triesc, lucrurile la care sunt de acord s
particip

Toat

lumea

tie

ce

este

atenia.

Este

luarea n posesie de ctre minte, ntr-o form clar


i

vie,

unuia

dintre

ceea

ce

pare

fi

multitudine de obiecte i gnduri care se ntmpl


simultan Ea implic eliminarea unor lucruri pentru
a le putea gestiona eficient pe celelalte.
Deci,

potrivit

lucruri

strad,
coleg

lui

James,

detrimentul

lucrurile crora
pe

oprit

care

dintr-o

ne

concentrm

altora.

Cnd

le acordai

recunoatei,

intersecie

pe

unele

mergei
atenie

semnul

aglomerat,

pe
un

Trecerea
precum

faptul c toat lumea n afar de tine poart umbrel


ies n eviden mai mult dect celelalte elemente
ale mediului.
Potrivit acestei idei, atenia selectiv nu numai
c

evideniaz

elementele

vizate,

dar,

acelai

timp, ne face s nu lum n considerare celelalte


elemente,

pe

care

nu

le

vizeaz.

Cercettorii

au

considerat c aceast idee este, n mare, corect,


dar

ea

trebuie

informaii

care

percepute.

Scopul

amendat
nu

cu

sunt

acestor

faptul

vizate,
experimente

c,

uneori,

sunt,

totui,

timpurii

era

acela de a descrie modul n care oamenii proceseaz


informaia care ajunge la ei.

ATENIA SELECTIV CA FILTRU


Multe dintre experimentele timpurii au introdus ideea
unui

filtru

care

vin

spre

informaii
oprind

care
noi,

pentru

altele.

principal,

acioneaz
a

lsnd
fi

Aceste

stimuli

asupra

informaiilor

treac

procesate

experimente

auditivi.

doar

unele

mai

departe

au

folosit,

Cercetrile

fcute

ulterior au inclus i stimulii vizuali ca n exemplul


cu

alergarea

lui

Crystal.

Urmtoarea

demonstraie

ilustreaz modul n care stimulii auditivi au fost


folosii ntr-unul dintre aceste experimente timpurii
n legtur cu atenia selectiv.
DEMONSTRAIE Concentrarea pe un singur mesaj
Este nevoie de dou persoane. Alegei dou cri pe
teme diferite, cri pe care nu le-ai citit nainte
i punei cele dou persoane s citeasc cu voce tare
cte un pasaj n acelai timp. Sarcina ta este s te
concentrezi

doar

asupra

unui

dintre

texte.

Pe

msur ce faci asta, observ (1) ct de bine poi


prelua informaia din pasajul la acre eti atent i
(2) observ dac preiei ceva i din textul la care nu
eti

atent.

ncearc

acest

experiment

punnd

citeasc dou persoane de sex masculin, apoi de sex


feminin,

apoi

feminin

fiecare

din

una

de

observ
aceste

sex
cum

masculin
i

cazuri

este

de

influenat

capacitatea

concentra asupra unuia dintre mesaje.

una
de

sex
n
te

Sarcina

ta

acest

experiment

concentrndu-te

asupra unui singur mesaj este similar cu sarcina


din experimentul clasic al lui Colin Cherry (1953)
care

folosit

procedur

numit

ascultare

dichotic.
METODA - Ascultarea dichotic
n experimentul ascultrii dichotice, sunt prezentate
simultan dou mesaje diferite, cte unul la fiecare
ureche.

ntr-un

experiment

referitor

la

atenia

selectiv, participanii primesc instructajul de a se


concentra

doar

asupra

mesajului

prezentat

la

una

dintre urechi (mesajul la care este atent), s l


repete cu glas tare pe msur ce l aud i s ignore
mesajul prezentat la cealalt ureche (mesajul la care
nu este atent). De regul, participanii efectueaz
sarcina cu uurin, repetnd mesajul cu o ntrziere
de

cteva secunde

rostirea

lui.

mesajului

cu voce

4.2.).

ntre ascultarea

Aceast

Aceast

procedur

tare se

procedur

unui cuvnt
de

repetare

numete oglindire
se

folosete

i
a

(Fig.

pentru

asigura participanii c se concentreaz la mesajul


indicat.
n timp ce participanii la experimentul lui Cherry
oglindesc mesajul ascultat, cellalt mesaj stimuleaz
receptorii din urechea cu care nu ascult atent. Cu
toate acestea, atunci cnd sunt ntrebai ce au auzit
n

urechea

cu

care

nu

au

ascultat

atent,

participanii pot spune doar c era un mesaj i pot

identifica vocea masculin sau feminin care l-a


rostit.

Ei

nu

pot

reproduce

coninutul

mesajului.

Alte experimente din aceeai categorie au confirmat,


de asemenea, lipsa ateniei la mesajul de la urechea
cu care nu s-a ascultat atent. De exemplu, Neville
Moray (1959) a artat c participanii nu au reinut
un cuvnt care le-a fost repetat de 35 de ori n
urechea cu care nu ascultau atent.
Cherry a artat c un asculttor poate acorda atenie
doar unui singur mesaj, iar Donald Broadbent (1958) a
creat

un model

ateniei

al ateniei

selective.

care explic

Acest

model

achiziia

al

seleciei

introduce diagrama fluxului n psihologia cognitiv


(vezi

pag.

13),

arat

informaia

trece

prin

urmtorii pai (Fig. 4.3.).

1.Memoria senzorial deine toat informaia pentru


o fraciune de secund i, apoi, o transfer pe
toat

pasul

urmtor.

Vom

discuta

memoria

senzorial mai n detaliu n Cap. 5.


2.Filtrul

identific

ateniepe

baza

mesajul

cruia

caracteristicilor

sale

se

acord

fizice

cum ar fi tonul vocii vorbitorului, ritm, viteza


vorbirii i accentul i las doar acest mesaj
s

treac

spre

detectorul

din

pasul

Toate celelalte mesaje sunt excluse.

urmtor.

3.Detectorul

proceseaz

caracteristici
sensul.

de

informaia

nivel

Datorit

mai

faptului

determinnd

nalt,
c

cum

doar

ar

fi

mesajele

importante i crora li s-a acordat atenie au


trecut

de

filtru,

detectorul

proceseaz

toat

informaia care ajunge la el.


4.Memoria

de

scurt

detector.

Memoria

informaia

pentru

durat
de

primete

scurt

10-15

ieirea

durat

secunde

din

menine
transmite

informaii ctre memoria de lung durat, care


poate menine informaia pe termen nelimitat. Vom
descrie memoria de scurt durat i memoria de
lung durat n Cap. 5-8.

Modelul
pentru

Broadbent
c

filtrul

fost

numit

modelul

restricioneaz

mult

bottleneck
fluxul

de

informaii, aa cum gtul unei sticle (bottleneck)


restricioneaz
Aplicarea

fluxul

acestei

de

analogii

lichid

la

curgere.

informaiei,

Broadbent

explic cum filtrul restricioneaz cantitatea mare


de informaie care este livrat unei persoane pentru
ca doar o parte din ea s ajung la detector. Dar,
spre

deosebire

lichidul

de

gtul

treac

unei

sticle,

funcie

de

care

las

ngustarea

traseului, filtrul lui Broadbent permite informaiei


s treac n funcie de caracteristici specifice ale
informaiei, cum sunt ritmul sau frecvena vorbirii.

Modelul lui Broadbent a oferit predicii testabile


despre atenia selectiv, unele dintre ele nefiind,
totui, corecte. De exemplu, potrivit modelului lui
Broadbent,

informaia

din

mesajul

cruia

nu

se

acord atenie nu ar fi accesibil contientului. Cu


toate

acestea,

Neville

Moray

(1959)

fcut

un

experiment n cadrul cruia participanii au oglindit


mesajul primit la o ureche i l-au ignorat pe cel de
la

cealalt

numele

ureche.

Dar

participantului

atunci

la

cnd

urechea

la

Moray

care

spus

nue

ra

atent, aproximativ o treime dintre participani l-au


detectat (vezi i Wood & Cowan, 1995). Acest fenomen,
n care o persoan ascult selectiv un mesaj dintre
multe

altele

i,

totui,

aude

numele

sau

alt

mesaj distinctiv cum er fi Foc! fr s i acorde


atenie, se numete efectul de cocktail party.
Participanii

la

experimentul

lui

Moray

i-au

recunoscut numele chiar dac, potrivit teoriei lui


Broadbent, filtrul nu las s treac dect un singur
mesaj, pe baza caracteristicilor sale fizice. n mod
cert, numele persoanei nu a fost eliminat de filtru,
i, ceea ce este cel mai important, a fost analizat
suficient nct s i se acorde semnificaie. Probabi
c i voi ai fcut experimentul lui moray atunci
cnd, n timp ce vorbeai cu cineva ntr-o ncpere
zgomotoas,
cineva.

deodat

v-ai

auzit

numele

rostit

de

Urmnd calea deschis de Moray, alte experimente au


artat c informaia transmis la urechea creia nu i
se acord atenie este procesat suficient pentru ca
asculttorul s fie contient de semnificaia lui. De
exemplu, J. A. Gray i A. I. Wedderburn (1960), n
timp

ce erau

studeni la

Universitatea Oxford,

au

fcut urmtorul experiment, numit uneori experimentul


Dear

Aunt

jane

experimentul
Cherry,

(Drag

despre

mtu

ascultarea

Jane).

participanii

au

fost

Ca

dichotic
instruii

i
al

n
lui

repete

mesajul prezentat la o ureche. Dup cum putei vedea


n Fig. 4.4., la urechea creia i se acorda atenie
se transmitea mesajul Drag 7 Jane, iar la urechea
la

care

participantul

nu

trebuia

fie

atent

se

transmitea mesajul 9 Mtu 6. Cu toate acestea, n


loc s spun c la urechea la care a fost atent a
primit mesajul Drag 7 Jane, participanii au spus
c au auzit Drag mtu Jane.
Faptul

participanii

i-au

comutat

atenia

la

cealalt ureche pentru a putea spune mtu arat


c atenia participanilor s-a mutat de la o ureche
la alta i napoi. Acest lucru s-a ntmplat pentru
c ei au luat n considerare sensul cuvintelor. (Un
exemplu de procesare top-down Vezi pag. 52). Pornind
de la acest tip de rezultate, Anne Treisman (1946) a
propus o modificare a teoriei lui Broadbent.
Treisman
presupune

propune
dou

teoria
etape,

cpnform
i

creia

nlocuiete

selecia

fitrul

lui

Broadbent cu un atenuator (Fig. 4.5.). Atenuatorul


analizeaz mesajul de intrare din punctul de vedere
al (1) caracteristicilor fizice dac are un ritm
ridicat sau sczut, dac tonul este jos sau nalt;
(2) limbajul n careeste transmis din ce silabe sau
cuvinte

este

alctuit

mesajul;

(3)

sensul

mesajului cum succesiunea de cuvinte creeaz fraze


cu

sens.

Se

poate

observa

aceast

teorie

este

asemntoare cu a lui Broadbent cu deosebirea c, n


teoria atenurii ateniei a lui Treisman, limba i
sensul pot fi, de asemenea, folosite pentru a separa
mesajele.

Treisman

mesajelor

are

loc

susine,
doar

totui,

pn

la

analiza

nivelul

necesar

identificrii mesajului cruia i se acord atenie.


De exemplu, pentru dou mesaje, unul rostit de o voce
feminin

unul

caracteristicilor

de

fizice

voce
este

masculin,
suficient

analiza
pentru

face diferena dintre tonul jos al vocii masculine i


tonul

nalt al

vocii feminine.

Dac, ns,

vocile

sunt asemntoare, este nevoie de semnificaie pentru


a diferenia cele dou mesaje.
Odat ce mesajul cruia i se acord atenie i cel
cruia nu i se acord atenia au fost identificate,
ambele

trec

acord

atenie se

celelalte

prin

sunt

atenuator,

mesajul

transmite cu

atenuate

ele

cruia

putere maxim,
continu

se
iar
fie

prezente, dar sunt mai slabe dect mesajul principal.


Modelul

lui

Treisman

fost

numit

modelul

leaky

filter (filtru cu scurgeri) datorit faptului c,


cel puin o parte din mesajele secundare trec prin
atenuator.
Ieirea final a sistemului este determinat n etapa
a

doua,

cnd

dicionarului.

mesajul

este

Dicionarul

analizat

conine

cu

ajutorul

cuvinte,

fiecare

avnd un prag de activare (Fig. 4.6.). Pragul este


cea

mai

mic

detectat.

valoare

Astfel,

un

semnalului

cuvnt

cu

care

un

poate

fi

jos

de

prag

activare poate fi detectat chiardac este rostit cu o


voce sczut sau printre alte cuvinte.
Potrivit lui Treisman, unele cuvinte sunt cunoscute
sau mai importante, avnd un prag mai jos de activare
ex.: numele persoanei care ascult, astfel nct,
chiar i un semnal slab la urechea la care nu este
atent

poate

activa

ne

putem

auzi

numele

chiardac este rostit n cellalt capt al ncperii.


Cuvintele mai puin cunoscute sau cele care nu sunt
importante pentru asculttor au praguri de activare
mai

nalte,

puternic

astfel
de

nct

atenie

este
la

nevoie
canalul

de

un

mesaj

pe

care

se

transmite pentru a fi auzite. Astfel, potrivit lui


Treisman,
mpreun

mesajul
cu

pri

la
din

care

suntem

mesajele

la

ateni
care

ptrunde
nu

suntem

ateni.
Cercetrile

descrise

pn

acum

sunt

foarte

importante, nu numai pentru c ele descriu fenomenul


ateniei, ci i pentru c a demonstrat cum poate fi

conceptualizat un aspect al cogniiei ca problem de


procesare a informaiei fluxul de informaii din
mediu urmeaz diferite etape de procesare. Teorii ca
cele ale lui Boradbent i Treisman sunt supranumite
teorii de nceput ale seleciei, ele sunt referitoare
la atenia selectiv i introduc ideea unui filtru
care

acioneaz

fluxul

de

la

nceputul

informaii,

de

traseului
multe

urmat

ori

de

eliminnd

informaii doar pe baza caracteristicilor fizice ale


stimulului.
Alte teorii au fost, de asemenea, dezvoltate pe baza
rezultatelor
sunt

experimentelor

selectate

ntr-o

care

arat

etap

mesajele

superioar

procesrii, n primul rnd pe baza semnificaiei lor.


De exemplu, participanii la experimentul lui Donald
MacKay (1973) au ascultat propoziii ambigue, cum ar
fi

They

were

throwing

stones

at

the

bank

(Ei

aruncau cu pietre la banca). Bank = mal sau banc


(instituie

financiar).

Aceste

mesaje

ambigue

au

fost prezentate la urechea la care participantul este


atent, la cealalt fiind prezentate cuvinte cu scop
perturbator. De exemplu, n timp ce participanii au
repetat Au aruncat cu pietre n banc, fie cuvntul
ru,

fie

bani

fost

prezentat

la

cealalt

ureche.
Dup ce au ascultat un numr de propoziii ambigue,
participanilor

li

propoziiicum ar fi:

s-au

prezentat

perechi

de

Ei au aruncat cu pietre spre malul rului ieri


Ei au aruncat pietre ctre asociaia de mprumut
ieri

Cnd

au indicat

care dintre

aceste propoziii

are

sensul cel mai asemntor cu cea ascultat anterior,


CacKay a descoperit c cuvntul perturbator a avut
efect
dac

asupra

alegerii

cuvntul

participanii

participantului.

perturbator

au ales

cu o

De

fost

exemplu,
bani,

probabilitate mai

mare

propoziia a doua. Acest lucru s-a ntmplat chiar i


de ctre participanii care au raportat c nu au fost
contieni de cuvntul perturbator.
Datorit

faptului

sensul

cuvntului

perturbator

(bani) a influenat judecata participanilor, putem


deduce c acest cuvnt a fost perceput la nivelul
sensului

su.

Astfel

de

rezultate

l-au

condus

pe

MacKay i pe ali teoreticieni ctre modelul ateniei


selective

trzii,

informaia

care

care
ajunge

arat
la

noi

mare
ese

parte

procesat

din
la

nivelul sensului ei nainte ca mesajul de procesat s


fie selectat (Deutsch & Deutsch, 1963; Norman, 1968).
Cercetrile n domeniul ateniei selective pe care
le-am descris s-au centrat pe momentul n care se
activeaz

atenia

selectiv

(mai

devreme

sau

mai

trziu) i asupra tipurilor de informaii folosite


pentru

selecie

(caracteristici

fizice

sau

semantice).

Pe

msur

ce

studiile

asupra

ateniei

selective au evoluat, cercettorii au realizat c nu


au

rspunsuri

ceea

ce

privete

aa

numita

controvers devreme-trziu. Selecia timpurie poate


fi

demonstrat

trzie

poate

fi

anumite

condiii,

demonstrat

alte

iar

selecia

condiii,

funcie de sarcinile primite de participani i de


stimulii prezentai. Astfel, cercettorii au nceput
s

se

concentreze

asupra

nelegerii

factorilor

diferii care controleaz atenia. Doi dintre aceti


factori

sunt

resursele

cognitive

necesarul

de

resurse cognitive.
RESURSELE COGNITIVE, NECESARUL DE RESURSE COGNITIVE
I STIMULII INDEPENDENI DE SARCIN
Resursele
cognitiv

cognitive
a

ndeplinire

se

persoanei,
diferite

refer

necesar

sarcini.

la

capacitatea

pentru

Necesarul

duce

de

la

resurse

cognitive este cantitatea de resurse necesar pentru


a duce la ndeplinire o anumit sarcin cognitiv.
Unele

sarcini,

special

cele

uoare,

antrenate

anterior, au un necesar sczut de resurse cognitive.


Alte sarcini, cele care sunt dificile i, probabil,
neantrenate,

au

un

necesar

ridicat

de

resurse

cognitive.
Unul dintre aspectele studiate

n ceea ce privete

resursele cognitive i necesarul de resurse cognitive


este

relaia

dintre

(1)

cantitatea

de

resurse

cognitive ale unei persoane folosite n sarcina sau

stimulul

primar

(2)

cum

influeneaz

aceasta

abilitatea persoanei de a evita concentrarea asupra


altor

stimuli

lipsii

de

importan.

Nilli

Lavie

(1995, 2005) a concluzionat c cantitatea de resurse


rmase atunci cnd o persoan duce la ndeplinire o
sarcin

determin

ct

de

bine

poate

evita

acea

persoan concentrarea asupra stimulilor irelevani.


Aceast idee este ilustrat n Fig. 4.7. Cercul din
aceast

figur

cognitive

ale

reprezint
sarcina

reprezint
unei

persoane,

poriunea

principal.

resurselor

sunt

totalul

care

iar

resurselor

zona

umbrit

este

folosit

4.7a,

doar

Fig.

folosite

de

pentru
parte

sarcin

a
cu

necesarsczut de resurse, lsnd resurse disponibile


pentru

prelucrarea

lucru

poate

altor

aprea

stimuli

chiar

prezeni.

dac

Acest

persoana

nu

intenioneaz s proceseze aceti stimuli diferii.


De

exemplu,

persoan

care

st

camera

ei

ascult muzic, folosind doar o parte a resurselor


sale cognitive, va auzi vocile persoanelor de pe hol,
chiar dac nu i dorete asta. Stimuli ca vocile de
pe hol sunt stimuli irelevani pentru sarcin care
consum

o parte

a resurselor

cognitive rmase

situaia

care

ale

persoanei.
Fig.

4.7b

cognitive

arat
ale

ndeplinirea

persoanei

sarcinii

sunt

principale,

toate

resursele

folosite
sarcin

pentru
cu

un

necesar ridicat de resurse cognitive Cnd se ntmpl

asta, nu mai rmn resurse pentru procesarea altor


stimuli. Aceasta nseamn c atenia persoanei este
concentrat
Aceast

totalitate

situaie

persoan

st

poate

pe

avea

camera

sarcina
loc

ei

principal.

atunci

cnd

concentrndu-se

o
la

rezolvarea unei teme dificile. Aceast persoan se


concentreaz puternic dedicnd toate resursele sale
cognitive

rezolvrii

problemei

este

doar

vag

contient de prezena zgomotelor pe hol.


Vom descrie n continuare un test de laborator care
ilustreaz
numit

aceste idei,

sarcina

de

ceea ce

implic o

compatibilitate

cu

sarcin
stimuli

laterali.
METODA

Sarcina

de

compatibilitate

cu

stimuli

cadrul

creia

laterali
Aceasta

este

sarcin

participanilor li se spune c trebuie s duc la


ndeplinire o sarcin care le solicit concentrarea
ateniei asupra anumitor stimuli i ignorarea altor
stimuli (Eriksen & Eriksen, 1974). Un exemplu este
prezentat n Fig. 4.8, n care sarcina este s se
concentreze exclusiv pe inta din centru (A n acest
exemplu) i s apese tasta z dac A sau B apar n
centru i tasta m daca n centru apar C sau D.
se

solicit s

indiferent

pe

ignore stimulii
ce

parte

pentru

laterali care
c

ei

sunt

Li
apar

stimuli

irelevani pentru sarcin. La fiecare ncercare, un


stimul int este prezentat n centru, i, n acelai

timp, eleste flancat pe ambele pri de A, B, C, D


sau X.
n Fig. 4.8b se vede cum pe lateral apar aceiai
stimuli

ca

rspunsul

centru

n ambele

(apsarea

tastei

cazuri). Aceti

este

stimuli de

pe

flancuri, (B-uri) se numesc flancuri compatibile. n


Fig.

4.8b, flancurile

(C-uri) sunt

asociate cu

un

rspuns diferit (apsarea tastei m) fa de int;


acestea
4.8c,

se

numesc

flancurile

flancuri
(x)

incompatibile.

sunt

neutre;

ele

Fig.

nu

sunt

asociate niciunui rspuns.


Apsarea unei taste carspuns la o int vizibil nu
este

sarcin

grea,

aceasta

va

lsa

resurse

disponibile, ca n Fig. 4.7a. Astfel, ne ateptm ca


stimulii

laterali

fie

procesai,

chiar

dac

subiectul nu intenioneaz asta.


Rezultatele

tipice

pentru

experimentul

cu

stimuli

laterali, prezentate n coloana din dreapta, indic


acest fapt. Cnd participanii ncearc s rspund
la sarcin contra timp, ei, n general, rspund mai
ncet atunci mai ncet cnd pe flancuri sunt prezeni
stimuli incompatibili, dect n cazurile n care sunt
prezentai
lucru

se

stimuli
ntmpl

compatibili
deoarece

sau

neutri.

stimulii

Acest

incompatibili

solicit un rspuns diferit de cel cerut de int,


care

intr

participantul

competiie

trebuie

cu
l

rspunsul
dea

conform

pe

care

intei.

Faptul c stimulii laterali au acest efect arat c,

chiar dac participanii au fost instruii s ignore


stimulii laterali, ei proceseaz, totui, informaia
furnizat de ei.
Vom lua acum n considerare un experiment asemntor
cu cel de mai sus, cu deosebirea c necesarul de
resurse

cognitive

pentru

sarcin

este

variabil.

(Lavie, 2005; Lavie & Cocs, 1997). n cadrul acestui


experiment,
ase

un stimul

stimuli.

int apare

Stimulul

lateral

ntr-un cerc

este

prezentat

de
n

afara cercului. In exemplul prezentat n Fig. 4.9, Xul

este

inta

este

stimulul

lateral.

Participaniii trebuie s rspund la stimulul int.


Atunci

cnd

inta

este

(ca

exemplu),

participanii trebuie s apese o tast; cnd N este


inta, ei trebuie s apese alt tast. N este un
stimul incompatibil cu X cnd X este inta, pentru c
necesit o aciune diferit.
n Fig. 4.9a, sarcina de a rspunde la Xeste simpl
(necesarredus de resurse), fiind uor de observat Xul ntre O-uri. n Fig. 4.9b, sarcina de a rspunde
la X este mai dificil (necesar ridicat de resurse)
pentru

este

celelalte

mai

litere.

dificil

de

Rezultatele

gsit

X-ul

printre

experimentelor

aceste dou condiii, artat n Fig. 4.9c, arat c


stimulul
sarcina

incompatibil
cu

necesar

ncetinete

redus

de

rspunsul

resurse

(la

fel

la
ca

rezultatul obinut la afiarea literelor Fig. 4.8b)

dar el nu are efect asupra sarcinii cu necesarridicat


de resurse.
Aceste rezultate corespund celor dou condiii din
Fig. 4.7a i b. Condiia cu sarcina cu necesar redus
de resurse corespunde Fig. 4.7a. Stimulii laterali
intervin

ncetinesc

rspunsul

deoarece

rmn

resurse disponibile. Situaia cu necesar ridicat de


resurse

corespunde

Fig.

resurse

cognitive,

deci,

efect.

Acest

lucru

4.7b.

Nu

stimulii

explic

faptu

sunt

disponibile

laterali
c,

nu

atunci

au

cnd

suntei ocupai cu o sarcin cu necesar sczut de


resurse, cnd suntei pe un drum cunoscut, suntei
capabili

procesai

informaii

suplimentare;

de

fapt, facei asta chiar fr s intenionai. Spre


deosebire de aceast situaie, dac suntei implicai
ntr-o sarcin cu necesarridicat de resurse, cum ar
fi

atunci

cnd

conducei

pe

un

drum

lucru,

stimulii adiionali sunt mai uor de ignorat.


Abilitatea
sarcin

de

nu

este

ignora
doar

stimulii

funcie

irelevani
de

pentru

necesarul

de

resurse aferent sarcinii de ndeplinit, ci i de ct


de

puternic

este

stimulul

irelevant.

De

exemplu,

atunci cnd v concentrai s rezolvai o problem de


matematic, putei ignora o conversaie care are loc
pe hol, dar o siren puternic, indicnd un incendiu,
sigur v va atrage atenia. Un exemplu de situaie n
care stimulii irelevani sunt dificil de ignorat este
ilustrat de Efectul Stroop, descris n continuare.

DEMONSTRAIE Efectul Stroop


Privii

Fig.

4.10.

numii,

ct

putei

Sarcina
de

dumneavoastr

repede,

culoarea

este

fiecrei

forme. De exemplu, ncepnd din colul stnga sus i


continund

pe

orizontal,

vei

spune:

rou,

albastru, i aa mai departe. Cronometrai-v (sau


cronometrai un prieten cruia i solicitai s fac
sarcina),

determinai

ct

ia

spunei

culorile. Apoi repetai aceeai sarcin pentru Fig.


4.11

sarcina

este,

continuare,

numii

culorile, nu cuvntul scris.


Dac

vi

se

pare

mai

dificil

numii

culorile

cuvintelor dect culorile formelor, nseamn c ai


experimentat

Efectul

Stroop,

descris

pentru

prima

dat de J.R. Stroop n 1935. Acest efect are loc


pentru c numele cuvintelor solicit un rspuns care
intr n competiie cu sarcina (la fel ca n cazul
stimulului

lateral

incompatibil

din

experimentul

anterior) i, n consecin, ncetinete rspunsul la


sarcin
stimulii

culoarea.
irelevani

cadrul

pentru

efectului

sarcin

sunt

Stroop,
foarte

puternici, pentru c citirea cuvintelor scrise este o


sarcin foarte frecvent i, deci, exersat, devenit
automatism nct este dificil s nu citim (Stroop,
1935).
Atenia distributiv
n prezentarea de pn acum am accentuat fenomenul
ateniei ca i capacitate de concentrare asupra unei

sarcini

singulare.

Am

vzut

cum,

uneori,

prelum

informaii dintr-o alt sarcin, creia nu i acordm


atenie, chiar dac ncercm s ne concentrm asupra
unei singure sarcini sarcina principal, precum am
vzut

experimentul

compatibilitii

cu

stimuli

laterali i efectul Stroop. Dar ce se ntmpl atunci


cnd vrei, n mod intenionat s acordai atenie
mai multor sarcini? Este posibil s ne concentrm la
mai

multe

tentai

lucruri

deodat?

spunei

demonstrate

de a

Dei

nu,

asculta mai

pe

se

poate

baza

fii

dificultii

multe conversaii

acelai timp, exist multe situaii n care atenia


distributiv distribuirea ateniei ntre dou sau
mai multe sarcini poate aprea. De exemplu, Crystal
poate privi umbrela n timp ce este atent s nu
calce

pe

simultan,

pietre.
s

De

ofeze,

asemenea,
s

poarte

oamenii
o

pot

ca,

conversaie,

asculte muzic i s se gndeasc la ceea ce vor face


mai

trziu

aceeai

zi.

Dup

cum

vom

vedea,

abilitatea de a mpri atenia depinde de un numr


de

factori,

incluznd

exerciiul

dificultatea

sarcinii.
ATENIA

DISTRIBUTIV

POATE

FI

OBINUT

PRIN

EXERCIIU:
PROCESAREA AUTOMAT
Vom

descrie

Schneider
atenia

cteva
Robert

distributiv,

experimenteale
Shiffrin

(1977)

solicitnd

lui
care

Walter
studiaz

participanilor

desfoare dou sau mai multe sarcini simultan: (1)


innd minte informaii despre stimulii int i (2)
acordnd

atenie unei

serii de

stimuli factor

de

distragere a atenieii pentru a determina dac unul


dintre

stimulii

int

este

prezent

ntre

stimulii

factor de distragere a atenieii. Fig. 4.12 prezint


procedura. Participantului i s-a prezentat un set de
stimuli de memorat ca cel din fig. 4.12a, constnd
din

unul

pn

la

patru

caractere

numite

stimuli

int. Setul a fost urmat de o prezentare rapid a 20


de

cadre

distragere

test,
a

fiecare

atenieii.

La

coninnd
jumtatea

factor

de

ncercrilor,

unul dintre cadre coninea un stimul dintre stimulii


int sin setul de stimuli de memorat. La fiecare
ncercare,

este

prezentat

un

set

nou

de

memorat,

astfel nct intele se schimb de la o ncercare la


alta, fiecare ncercare fiind urmat de un nou set de
cadre.

Acest

exemplu

cuprinde

un

stimul

int

setul de memorat, patru stimuli n fiecare cadru i


stimulul int 3 care apare n unul din cadre.
intele

i factor

ntotdeauna
dac

din

intele

factor

de

Schneider

de distragere

categorii

sunt

diferite,

numere,

distragere

Shiffrin

a atenieiii

ca

exemplul

atenieiii
au

numit

astfel
sunt
acest

sunt

nct,
nostru,
litere.
mod

de

prezentarea stimulilor afiare consistent pentru


c, chiar dac intele se schimb de la o ncercare
la

alta,

participanii

tiu

intele

sunt,

ntotdeauna cifre, iar factorii factor de distragere


a atenieii litere.
La

nceputul

experimentului,

performana

participanilor a fost corect n proporie de doar


55%, i a fost nevoie de 900 de ncercri pentru a
ajunge

la

Participanii

performan
au

declarat

de
ca

90%
n

(Fig.

primele

4.13).
600

de

ncercri, ei i-au repetat itemii int din fiecare


set de memorare pentru a i-i aminti. (Cu toate c
intele au fost mereu cifre, iar factor de distragere
a atenieiii litere, stimulii se schimbau de la o
ncercare la alta). Cu toate acestea, participanii
au

declarat c

sarcina

dup aproximativ

devenit

automat:

600 de

Cadrele

ncercri,

apreau,

iar

participanii rspundeau, fr s se mai gndeasc la


asta.

Rspundeau

chiar

atunci

cnd

le

erau

prezentai 4 stimuli int.


Semnificaia

acestui

fapt

este,

opinia

lui

Schneider i Shiffrin, c, exerciiul a fcut s fie


posibil ca participanii s i distribuie atenia
pentru a face fa ma multor stimuli int i teste
simultan. Mai mult, repetarea ncercrilor a condus
la

procesarea automat,

un timp

de procesare

care

apare (1) fr intenie (are loc automat, fr ca


persoana s intenioneze asta) i (2) doar cu preul
resurselor cognitive ale persoanei.
Viaa real ne ofer numeroase exemple de procesri
automate, pentru c sunt multe lucruri pe care le

facem de ani de zile n mod repetat. De exemplu, vai ntrebat vreodat dup ce ai plecat de acas
dac ai ncuiat sau nu ua, i v-ai ntors acas ca
s verificai? ncuierea uii a devenit, pentru multe
persoane, o aciune automat, pe care o fac fr a-i
acorda atenie. Un alt exemplu de procesare automat
(care, uneori, este nspimnttor) este atunci cnd
ai

ajuns

undeva

cu

maina,

conducnd,

i,

dat

ajuns, nu i ai poi aminti drumul parcurs. n multe


dintre

situaii,

cufundare
astfel,

acest

lucru

propriile

ofatul

este

provocat

gnduri

devenit

despre

de

altceva,

activitate

att

de

automat nct pare a se desfura fr implicarea


noastr (cel puin ct timp n trafic nu apare o
situaie

de

urgen,

sau

deosebit,

cum

ar

fi

un

antier de reparaii, sau alt automobil care ne apare


brusc

fa).

Putei

desfura

multe

activiti

motorii, cum ar fi scrierea unui text la computer,


fr s acordai atenie acestei activiti n sine.
ncercai

fii

ateni

la

degete

timp

ce

scriei, i observai ce se ntmpl cu performana.


Pianitii

susin

dac

ncep

acprde

atenie

degetelor lor, performana lor scade dramatic.


Dup
duce

ce au
la

demonstrat c

procesarea

exerciiul repetat

automat

cazul

poate

afirii

consistente, Schneider i Shiffrin au fcut sarcina


mai dificil prin schimbarea modului n care stimulii

de test i stimulii factor de distragere a atenieii


au fost prezentai.
ATENIA

DISRIBUTIV

CU

SARCINA

MAI

DIFICIL:

PROCESAREA CONTROLAT
Pentru a nelege experimentul modificat, ncercai
urmtoarea demonstraie:
Demonstraie:

Detectarea intei

Privii Fig. 4.14b, c i d. Observai c stimulul


int din (a). Apoi descoperii

(b) i determinai

dac stimulul int este prezent n secvena de cadre


din Fig. 4.14b, verificnd cu privirea de la stnga
la

dreapta.

Acum

repetai

procedura

pentru

noul

stimul int din (c) i cadrele din (d).


Procedura este asemntoare cu cea din experimentul
anterior, cu urmtoarele modificri care o fac mai
dificil:
factor

(1)

de

intele

distragere

din
a

testele

de

atenieiii

memorie

sunt,

ambii,

litere. n experimentul anterior, intele erau cifre,


iar factor de distragere a atenieiii erau litere.
(2)

La

fel

ca

experimentul

anterior

al

lui

Schneider i Shiffrin, (Fig. 4.12), intele i factor


de distragere a atenieiii se schimb la fiecare nou
ncercare.
sarcini,

Cu toate
inta

din

acestea, n
prima

cazul acestei

ncercare

poate

noi

deveni

factor de distragere a ateniei n a doua i invers.


Acest

tip

de

prezentarea

stimulilor

este

numit

afiare variat pentru c regula se schimb de la o


ncercare la alta.
Fig. 4.15 arat c performanele au fost mai sczute
n

cazul

afirii

consistent.
maxim

Fiecare

obinut

dup

variate,
punct
mi

fa

de

reprezint

multe

afiarea

performana

ncercri

cu

un

stimul int i patru stimuli n fiecare cadru de


test. Durata de vizibilitate a fiecrui cadru este
reprezentat pe axa orizontal.
Prima

dat

privii

cazul

afirii

consistente.

Performana depete pragul de 90% rezultate corecte


la o durat a cadrelor de doar 80ms. Aceast valoare
a

vitezei este

deci,

acest

prea mare
caz,

pentru afiarea

prezentarea

cadrelor

variat,
va

fi

ncetinit. Chiar i aa, performana nu depete


90% dect atunci cnd cadrele sunt prezentate 400ms.
n mod clar, afiarea variat este mult mai dificil.
Un

alt

acela

aspect
c

important

participanii

al

afirii

variate

nu

reuesc

niciodat

este
s

ndeplineasc sarcina automat. Schneider i Shiffin


au descris procesul care are loc n situaia afirii
variate

ca

procesare

controlat,

deoarece

participanii trebuie s fie foarte ateni tot timpul


i

scaute

inta

printre

distragere

atenieii

concentrat

mai

afirii consistente.

stimulii

ntr-un

controlat

factor

de

mult

mai

mod

dect

situaia

S rezumm rezultatele experimentelor pe care le-am


discutat

aceast

seciune.

Atenia

distributiv

este posibil i poate deveni automat dac sarcinile


sunt uoare sau bine exersate. Atenia distributiv
devine

mai

controlat

dificil
atunci

cnd

poate
sarcina

solicita
este

procesare

prea

dificil

(vezi i Schneider & Chein, 2003). De exemplu, v va


fi uor s ofai i s vorbii cu cineva n acelai
timp dac suntei pe un drum cunoscut i traficul
este

lejer.

Dar,

pe

msur

ce

traficul

se

aglomereaz, vedei semnalizarea unui antier n fa


ii oseaua se ngusteaz brusc, v vei simi nevoit
s

ntrerupei

conversaia

pentru

aloca

toate

resursele cognitive ofatului. Din cauza importanei


activitii
vremurilor

de

conduce

autoturismul,

fenomenului

noastre,

specific
recent

al

obinuinei de a vorbi la telefonul mobil n timp ce


conduc,

cercettorii

consecinele
distributiv

au

ncercrii
n

timpul

nceput
de

conducerii

s
folosi
i

studieze
atenia

vorbirii

la

telefon n acelai timp.


FACTORI DE DISTRAGERE A ATENIEI N TIMPUL CONDUSULUI
Condusul

este

una

dintre

acele

activiti

care

necesit atenie constant. A nu fi atent din cauza


somnolenei sau a implicrii n alte activiti poate
avea consecine dezastruoase. Ct de serioas este
problema lipsei ateniei la volan a fost verificat
n

cadrul unui

proiect de

cercetare numit

100-Car

NaturalisticDriving Study (Dingus et al., 2006). n


cadrul acestui studiu, au fost nregistrate cu camere
de luat vederi ce fceau oferii automobilelor i, n
acelai timp, ce se vede prin parbriz i lunet.
Aceste nregistrri au stat la baza documentrii a 82
de tamponri i 771 de accidente evitate la limit pe
parcursul a mai mult de 2 milioane de mile parcurse.
n 80% dintre accidentele care au avut loc, i 67%
dintre cele evitate n ultima clip, oferul a fost
neatent dintr-un motiv sau altul cu 3 secunde nainte
de eveniment. Unul dintre oferi privea n jos spre
dreapta,

prnd

umbl

nite

hrtii

ntr-o

situaie de oprire pornire din trafic, i a intrat


ntr-un SUV. O femeie care mnca un hamburger, i-a
lsat capul n jos imediat nainte de a lovi maina
din faa ei. Una dintre activitile care distrag cel
mai

mult

atenia

este

cea

de

apsare

butoanele

telefonului mobil sau ale altor aparate de acest fel.


Mai mult de 22% dintre accidente au implicat acest
tip de factor de distragere a ateniei.
Aceast cercetare confirm descoperirile anterioare,
care au demonstrat legtura existent ntre folosirea
telefonului
cercetare

mobil

asupra

accidentele

accidentelor

din

trafic.

utilizrii

telefoanelor mobile desfurat n Toronto a artat


c riscul unei coliziuni este de patru ori mai mare
n

cazul

situaiile

folosirii
n

care

telefonului
nu

este

mobil

folosit

fa

de

telefonul.

(Redelmeier & Tibshirani, 1997). Probabil una dintre


cele

mai

importante

concluzii

ale

studiului

din

Toronto este aceea c folosirea echipamentelor de tip


hands-free nu aduce nici un avantaj suplimentar n
privina siguranei.
n

cadrul

unui

efectelor

experiment

telefoanelor

William Johnson (2001)

de

laborator

mobile,

David

asupra

Strayer

a plasat participanii ntr-o

sarcin de conducere auto simulat i le-a solicitat


s acioneze frna ct pot de repede ca reacie la
lumina

roie

mobil

semaforului.

timpul

Folosirea

efecturii

telefonului

acestei

sarcini

determinat participanii s rateze un numr dublu de


semafoare

fa

de

situaia

acre

au

efectuat

sarcina fr a vorbi la telefon (Fig. 4.16a) i, de


asemenea,

prelungit

timpul

necesar

acionrii

frnelor (Fig. 4.16b). n acord cu aceste rezultate


ale

studiului

din

Toronto,

aceeai

scdere

performanei a fost nregistrat n cazul folosirii


telefonului mobil cu hands-free sau fr. Strayer i
Johnston
telefonul

au

ajuns

mobil

la

concluzia

folosete

resurse

altfel, ar fi folosite la condus.

vorbitul

cognitive

la

care,

(vezi i Haigney &

Westerman, 2001; Lamble et al., 1999; Spence & Read,


2003; Violanti, 1998). Ideea aceasta, c folosirea
telefonului

mobil

timpul

conducerii

auto

este

legat de folosirea resurselor cognitive, este una


important. Problema nu este folosirea unei singure

mini pe volan. Este condusul cu mai puine resurse


cognitive

disponibile

pentru

concentrarea

asupra

activitii ofatului.
Studenii deseori reacioneaz la astfel de rezultate
punnd problema existenei sau nu a unei diferene
ntre folosirea telefonului mobil i o conversaie
desfurat

cu

posibil

ca

un

alt

pasager

conversaie

din

aib

main.
efecte

Este

negatie

asupra conducerii automobilului, dar pare probabil ca


acest

efect

dac

exist

nu

fie

att

de

puternic ca cel al folosirii telefonului mobil.


Un

mod

de

evalua

diferena

dintre

vorbi

la

telefonul mobil i a vorbi cu cineva din main este


s v imaginai situaia n care stai jos (nu n
main) i v sunai un prieten pe telefonul mobil.
Prietenul

rspunde

ncepei

vorbii.

Dumneavoastr nu facei altceva dect s vorbii la


telefon. Dar persoana pe care ai sunat-o, n timp ce
vorbete

la

ntr-un

loc

telefon,

ncearc

aglomerat,

sau,

intre

poate,

trafic

trebuie

reacioneze cnd o alt main i-a intrat brusc n


fa cu vitez. ntrebarea pe care trebuie s v-o
punei

este: ai

fi avut

aceeai conversaie

dac

erai pasager i v aflai n dreapta oferului? Ca


pasager,
oprind

suntei
conversaia

atenionai
pericol.

atent
n

oferul

Este, de

cu

la

trafic

situaiiile
privire

reacionai

dificile,
la

asemenea, important

un

sau,

eventual

s luai

considerare

cerinele

sociale

referitoare

la

conversaiile telefonice. Deoarecefaptul de a tcea


brusc sau de a face o pauz lung n conversaie nu
este potrivit pentru o convorbire telefonic, oferul
va

continua

vorbeasc

la

telefon,

chiar

dac

situaia din trafic se schimb.


Un fenomen interesant legat de folosirea telefoanelor
mobile este revelat de rezultatele unei cercetri din
2008, realizat de Nationwide Mutual Insurance, n
urma

creia

majoritate

s-a

descoperit

a oamenilor

c,

dei

care vorbesc

marea

la telefon

timp ce conduc se consider n siguran, 45% dintre


ei au declarat c au fost lovii sau aproape de a fi
lovii

de

un

alt

mobil.

Astfel,

ofer

dei

care

oamenii

vorbea

la

telefonul

identific

fenomenul

vorbitului la telefon ca fiind riscant, ei consider


c

ceilali

sunt

periculoi,

nu

ei

(Nationwide

Insurance, 2008).
Principala idee este aceea c, distragerea ateniei
asociat

cu

performanele
sunt

vorbirea

la

la

Iar

singurii

volan.

factori

de

telefon

poate

telefoanele
distragere

scdea

mobile
a

nu

ateniei

prezeni n maini. Un articol din New York Times


intitulat Bun, sunt n maina ta. Nu m lsa s i
distrag

atenia,

echipamente

care

arat

distrag

multe

atenia,

autovehicule
precum

au

GPS-uri,

ecrane de control pentru comenzi de computer (Peters,


2004).

Datorit

faptului

aceste

echipamente

solicit

atenie

timp

(un

timp

mediu

de

5.4

secunde pentru a citi i procesa hrile electronice,


de exemplu), aceste distrageri pot contribui, la fel
ca telefoanele mobile, la producerea de accidente,
solicitnd oferului s priveasc n alt parte dect
prin

parbriz.

Mai

recent,

obiceiul

de

trimite

mesaje scrise n timp ce conduc maina a determinat


cercettorii s analizeze impactul acestei activiti
asupra ofatului. Un studiu desfurat la Institutul
de Transport Virginia Tech a artat c oferii de
camion care trimit mesaje scrise n timp ce conduc au
anse de 23 de ori mai mari s fac accidente dect
oferii

care

nu

trimit

mesaje.

(Hanowski

et

al.,

2009).
ATENIA I PERCEPIA VIZUAL
Este

clar

important

faptul
a

atenia

numeroaselor

este

sarcini

o
pe

component
care

le

desfurm zi de zi. n aceast seciune ducem un pas


mai

departe i

s descriem

experimente care

arat

faptu c atenia este att de important nct, fr


ea, putem pierde capacitatea de a percepe lucrurile
aflate n cmpul nostru vizual.
ORBIREA ATENIEI
Un

mod

de

demonstra

importana

ateniei

pentru

percepie este acela de a crea o situaie n care


atenia unei persoane este concentrat asupra unei
sarcini

pentru

ca,

apoi,

determinm

dac

acea

persoan a perceput un stimul vizibil asociat. Arien

Mack

Irvin

Rock

(1998)

au

folosit

aceast

modalitate, aa cum se arat n Fig. 4.17. Sarcina


observatorului era s indice care bra al crucii este
mai lung, braul orizontal, sau cel vertical. Apoi,
la

ncercare,

cmpul

vizual

Atunci

cnd

un

al

obiect

cruia

prezentat,

ei

asta.

Concentrarea

celui

orizontal, i-a

orbi

la

li

cadrul

indiceobiectul

de

observatorului

observatorilor

recunoatere

mic

asupra

dat

li

se

nu

aflat

fost

s-a
au

braului

fcut pe

obiectele

test,

adugat.

un

test

de

solicita

putut

fac

vertical

participani s

suplimentare

introduse.

fie

Acest

efect se numete orbirea ateniei.


Mack

Rock

demonstrat

existena

orbirii

neintenionate folosind stimuli cu imagini geometrice


prezentate
poate

rapid.

obine

naturali,

Alte

acelai

prezentai

Imaginai-v

cercetri

efect
un

artat

folosind

pentru

privii

au

perioade
ecran

stimuli
mai

se
mai

lungi.

vitrina

unui

magazin. Atunci cnd v concentrai atenia asupra


ecranului,
luminii
asupra

probabil
geamul

nu

vei

vitrinei.

refleciilor,

vei

observa

reflecia

Schimbai-v
deveni

mai

atenia
puin

contient de ceea ce este prezentat pe ecran.


Daniel Simons i Christopher Chabris (1999) au creat
o situaie asemntoare cu vitrina magazinului, n
care, o parte a scenei este urmrit i alta nu. Ei
au creat un film de 75s care prezenta dou echipe de

cte trei juctori. Echipa mbrcat n alb, pasau o


minge de basket de la unul la altul, iar ceilali,
nbrcai n negru, nu pasau mingea. Observatprilor
li

s-a

solicitat

focalizat

atenia

numere

asupra

pasele,
echipei

ceea
n

ce

alb.

le-a
Dup

aproximativ 45 s, are loc un eveniment acre dureaz


5s o persoan mbrcat n goril intr n cadru i
se plimb prin scen (Fig. 4.18).
Dup ce au vzut filmul, observatorilor li s-a cerut
s spun dac s-a ntmplatceva neobinuit sau dac
au mai vzut altceva dect cei ase juctori. Aproape
jumtate 46% - dintre observatori nu au descris
evenimentul,
experimente

cu

toate

demonstreaz

fost

vizibil.

Aceste

c,

dac

observatorii

se

focalizeaz asupra unei secvene de evenimente, ei


pot

nu

observe

alt

eveniment,

chiardac

se

desfoar n faa ochilor lor. (Vezi i Goldstein &


Fink, 1981; Neisser & Becklen, 1975).
DETECTAREA SCHIMBRII
Urmnd paii experimentelor n care observatorilor li
se

ddea

sarcin

care

le

distrag

atenia,

cercettorii au dezvoltat un alt mod de a demonstra


cum lipsa ateniei poate afecta percepia. n loc de
a prezenta o sarcin care s distrag atenia de la
stimulul test, ei au prezentat nti o imagine, apoi
o alta uor diferit, i au solicitat participanilor
s spun dac au observat vreo diferen ntrecele

dou

imagini.

Pentru

aprecia

cum

au

mers

lucrurlile, ncercai urmtoarea demonstraie.


DEMONSTRAIE Detectarea schimbrii
Privii

imaginea

din

stnga

(Fig.

4.19)

pentru

unmoment; apoi, acoperii imaginea i ncercai s


determinai ce este schimbat n Fig. 4.20. Dac nu
vedei

diferena,

repetai

procedura.

Facei

asta

acum, fr a citi mai departe.


Ai ptut observa ce e schimbat n a doua imagine?
Oamenii

au

deseori

dificulti

observarea

schimbrii, chiar atunci cnd e evident dac tii


unde s te uii. (ncercai din nou, fiind ateni la
semnul din stnga). Ronald Rensink i colaboratorii
(1997)

au

fcut

acelai

experiment

care

au

prezentat o imagine, urmat de un ecran alb, urmat de


aceeai imagine din care lipsea ceva, apoi un ecran
alb, .a.m.d. Imaginile au fost alternate n acest
fel

pn

cnd

diferena

dintre

descoperit
nainte

observatorii

cele

imaginile

napoi,

au

dou

imagini.

trebuie

nainte

putut

ca

indetifica
Rensink

fie

diferena

derulate
s

fie

descoperit.
Aceast

dificultate

descoperirea

schimbrilor

dintre scene se numete orbire la schimbare (Rensink,


2002).

Importana

ateniei

(sau

lipsei

ei)

determinarea orbirii la schimbare este demonstrat de


faptul c atunci cnd Rensink a adugat un indiciu
care

indica

ce

parte

scenei

se

schimb,

participanii

au

descoperit

mult

mai

repede

schimbarea (vezi i Henderson & Hollingworth, 2003;


Rensink, 2002).
Orbirea la schimbare a fost, de asemenea, demonstrat
atunci cnd observatorilor li s-au prezentat filme.
Fig. 4.21 arat cadre succesive dintr-un film cu o
scurt

conversaie

ntre

dou

femei.

Partea

important a acestui experiment este c, n fiecare


cadru

au

earfa
este

loc

schimbri.

femeii; n

la

brbie,

cadrul C,

dei,

cadrul

B,

disprut

mna celeilalte

imediat

dup,

femei

cadrul

D,

ambele brae sunt pe mas. De asemenea, farfuriile


i schimb culoarea din rou, n primele imagini, n
alb n imaginea D.
Dei participanilor la acest experiment li s-a cerut
s fie foarte ateni, numai 1 din 10 participani a
vzut vreo modificare. Doaratunci cnd li s-a artat
din nou filmul i au fost atenionai c schimbrile
sunt n obiecte, poziia corpului i mbrcminte,
ei

au

observat

mai

puin

de

un

sfert

dintre

ele

(Levin & Simons, 1997).


Aceast orbire la schimbare n filme nu este doar un
fenomen

de

laborator.

Ea

apare

mod

regulat

filmele pe carele vizionm, n careanumite aspecte


ale scenei se schimb de la un cadru la altul, ca n
Fig. 4.21. Aceste schimbri care au loc n filme, se
numesc

erori

continuitate,

aunt

surprinse

de

privitprii care le caut, n mod obinuit urmrind

filmul

de

mai

multe

ori,

dar

trec,

de

obicei,

neobservate de cei care nu le caut. De exemplu, n


filmul

Oceans

interpretat

11

de

(2001),

Brad

Rusty,

Pitt,

vorbete

personajul
cu

Linus,

personajul interpretat de Matt Damon. ntr-un cadru,


Rusty ine un pahar de cocktail de crevei, darn
cadrul urmtor, care urmeaz imediat i este filmat
dintr-un

unghi

uor

diferit,

paharul

s-a

transformatntr-o farfurie cu fructe, pentru ca n


urmtorul cadru, ea s devin, din nou, paharul cu
cocktail de crevei. Mai multe detalii despre acest
gen

de

erori

se

gasesc

pe

internet,

cutnd

continuity errors in movies.


Toate

experimentele descrise

sarcin

cu

rol

distractor

att

opresc

cele n

oamenii

careo

de

la

observa stimului test, ct i cele n care schimbri


nesemnificative,
demonstreaz
percepie.

darvizibile

nu

atenia

este

c
Aceste

fapte

au

sunt

observate

necesar

pentru

implicaii

pentru

percepie aa cum apare ea n viaa de zi cu zi,


deoarecesunt att de muli stimuli prezeni n mediu,
nct

noi

suntem

capabili

urmrim

doarun

mic

procent din ei la un moment dat. Acest lucru nseamn


c, n mod constant, nu observm anumii stimuli din
mediu.
nainte de a trage concluzia c a nu observa unele
elemente din mediu este o problem serioas, c ne
ntoarcem la capacitile cognitive discutate la Cap.

3 abilitatea cognitiv a sistemului de a umple


spaiile pe baza cunotinelor noastre despre mediu
(vezi Cap. 3, pag. 63). n timp ce v apropiai de o
intersecie

cu

patru

semafoare,

poate

nu

vei

fi

perfect contient de tipul mainii care se apropie


din

stnga,

sau

are

numere

de

nregistrare

de

Florida, dar vei ti cu siguran c o main se


apropie

din

partea

stng

avei

suficient

experien pentru a urmri dac maina ncetinete i


av pregti pentru eventualitatea n caremaina nu se
oprete.
Astfel, cunoaterea lucrurilor care se ntmpl n
mod normal n mediu, v faccapabil s prevedei ce
este probabil s se ntmple n lateral fr a fi
contient de fiecare detaliu al situaiei.
Un alt factor care v ajut s facei fa stimulilor
pe care nu i urmrii este acela c stimulii cu
potenial de pericol cum sunt traficul, ali oameni,
un cine traversnd drumul, aceti stimuli se mic
sau

sunt

zgomotoi.

dumneavoastr

fie

Acestelucru
atras

ctre

facecaatenia

aceti

stimuli,

astfel nct s putei reaciona.


Recaia a micare sau sunet este, deseori, un proces
automat.

Ceva

se

mic

pe

margne

i,

fr

ne

gndim, ne uitm ntr-acolo. Dac o main are un


rateu, ntorci imediat capul pentru a afla de unde
vine sunetul. Atragerea automatp a ateniei de ctre
un

stimul

vizual

sau

auditiv

se

numete

atenie

exogen.

Acesttipo de

atenie este

diferit de

cel

careapare atunci cnd ne decidem n mod contient s


scanm mediul, poate s gsim un stimul specific sau
doarpentru
atenie

urmri

ce

determinat

endogen.

Ambele

se

ntmpl.

contient

tipuri

se

de

Acest

numete

atenie

tip

de

atenie

pot

implica

atenia vizibil, schimbnd focalizarea prin micarea


ochilor. (Carrasco, 2010; Henderson, 2003).
Atenia vizibil: Urmrirea prin micarea ochilor
Deplasarea ateniei careapare n atenia vizibil
este

acompaniat

de

micarea

ochilor.

De

ce

avem

nevoie s micm ochii pentru a ne schimba atenia?


Am

nceput

seciunea
ateniei
arat

rspundem

anterioar,
i

detectarea

c scpm

la
care

acestentrebri
am

descris

schimbrii.

obiecte sau

Ambele

orbirea
cazuri

schimbri careapar

mediu pe care nu le urmrim, dardac oamenilor li se


spune unde s priveasc n imagine, noi putem observa
schimbrile care anterior ne-au scpat.
Orbirea ateniei i orbirea la schimbare reprezint,
deci,

situaii

care

atenia

percepia

sunt

strns legate. Putem percepe lucruri la care suntem


ateni, i ne pot scpa lucruri la care nu suntem
ateni.

Aceast

considerare

seciune

legtura

continu

dintre

tema

micrile

atenie i percepie.
MICRILE OCHILOR, ATENIA I PERCEPIA

lund

ochilor,

Legtura

dintre

micrile

ochilor,

atenie

percepie este demonstrat mai jos.


Demonstraie Cutarea unei fee n mulime
Sarcina voastr este s gsii figura lui bob Dylan
n mulimea din Fig. 4.22. Cronometrai-v pentru a
verifica ct de repede putei ndeplini sarcina.
Se poate s-l fi localizat imediat dac v-ai uitat
direct spre el, dar este mult mai probabil s v fi
luat ceva vreme s-l localizai, pentru c a fost
necesar s v mutai privirea de la o fa la alta
pentru a o vedea pe fiecare ct mai clar. Aceast
micare a privirii poate fi msurat cu un dispozitiv
numit eye tracker, care face nregistrri ca cele din
Fig.

4.23.

Acest

exemplu

prezint

nregistrarea

micrilor oculare ale unei persoane care privete


imaginea unei fntni. Punctele mici arat fixarea
privirii, locurile asupra crora privirea s-a oprit
pentru

scurt

timp,

iarliniile

indic

micrile

oculare secveniale micri ale ochilor de la un


punct la altul. n mod obinuit, oamenii fac trei
fixri ale privirii pe secund atunci cnd privesco
imagine
oculare

nefamiliar.
ca aceast

nregistrri

indic zonele

ale

micrilor

din imagine

care

atrag privirea persoanei.


Vom

lua n

modul

micarea

considerare doi

care

oamenii

ochilor:

de

i
jos

factori care
modific
n

sus

determin

atenia

prin

(bottom-up),

funcie de caracteristicile fizice ale stimulului; i

de

sus

jos

(top-down),

funcie

de

relaia

dintre observator i scen ce tie persoana despre


imagine

sarcina

pe

careo

are

legtur

cu

imaginea.
DETERMINANII DE JOS N SUS (BOTTOM-UP DETERMINANTS)
AI MICRILOR OCULARE
Atenia

poate

fi

influenat

de

proeminenele

stimulului proprietile fizice ale stimulului, cum


sunt:

culoarea,

contrastul

sau

micarea.

Captarea

ateniei de ctre proeminenele stimulului este un


proces bottom-up deoarecedepinde exclusiv de modelul
lumin/ntuneric, culoare i contrast al unui stimul.
Deexemplu, sarcina de a identifica oamenii cu plrie
galben din Fig. 4.22 va implica procesare bottom-up
pentru

este

caracteristic

vorba

fizic

de

rspunde

la

fr

lua

culoarea,

considerare semnificaia imaginii (Parkhurst et al.


2002).
Dar

direcia

proeminenele

privirii
stimului.

nu

Putem

depinde
verifica

doar
acest

de
lucru

analiznd micrile oculare de pe imaginea fntnii


din

Fig.

deloc

4.23.

gardul

Observai

din

fa,

chiar

persoana

nu

dac

este

el

privete
foarte

proeminent datorit poziiei i contrastului. n loc


de asta, persoana focalizeaz pe aspecte ale fntnii
care

sunt

mai

acestexemplu,
atrage atenia.

interesante,
semnificaie

cum
cailor

ar

fi

este

caii.
cea

n
care

DETERMINANII TOP-DOWN AI MICRILOR OCULARE


Procesarea top-down este, de asemenea, asociat cu
schemele
despre

imaginii

coninutul

cunotinele

imaginii

(vezi

observatorului
Regularitile

mediului din Cap. 3, pag. 63). Astfel, atunci cnd


Melissa Vo i John Henderson au artat observatorilor
imagini cacele din Fig. 4.24, observatorii au privit
mai mult timp la imprimanta din Fig. 4.24b dect la
tigaia

din

Fig.

4.24a,

deoarece

este

mai

puin

probabil s gsim o imprimant ntr-o buctrie.


Faptul c oamenii privesc mai mult lucrurile care par
c

nu

aparin

influenat
gsete,
Luai

imaginii

de

nseamn

cunotinele

mod

obinuit,

n considerare,

lor
n

atenia

despre

imaginea

de exemplu

ceea

este
cese

respectiv.

spre ce

privete

persoana creia i se arat o imagine din baseball ca


n Fig. 4.25. Atenia persoanei pare s fie atras
iniial

de

banderola

galben

deschis

(probabil

un

exemplu de proeminen a stimulului), dar privirea


persoanei alunec imediat n teren, fixndu-se asupra
diverilor
persoanei

juctori.
despre

juctorilor

au un

Este

detaliile

probabil
de

joc

rol determinant

ca

informaiile

privind

poziia

pentru locul

care privete.
Modul

sugereaz

care
faptul

cunotinelei
jocul

persoana
c

atenia

interesele

respectiv.

parcurge

Aceast

scena

jocului

este

influenat

de

persoanei

referitoare

la

persoan

apre

fie

inetersat de baseball i s aib cunotine despre


acestsport. Unde credei c s-ar fi uitat o persoan
cu mai puin interes i mai puine cunotine despre
joc? Cel mai probabil s-ar fi uitat spre cldirile
din partea de sus a imaginii.
Atenia apare nu doar atunci cnd vizionm imagini
statice, ci i pe msur ce desfurm activiti.
Dezvoltarea
portabile

instrumentelor
ca

cel

din

de

Fig.

tip
4.26

eye

trackers

face

posibil

urmrirea privirii unei persoane pe msur ce aceasta


desfoar activiti. Aceast cercetare demonstreaz
faptul

c,

atunci

cnd

persoan

ndeplinete

sarcin, cerinele sarcinii de ndeplinit depesc n


importan

factori

precum

proeminenele

stimulului.

Fig. 4.27 arat fixarea privirii care apare n timp


ce

persoan

face

un

sandvi

cu

unt

de

arahide.Procesul de realizare a sandviului ncepe cu


scoaterea unei felii de pine din pachet i aezarea
ei pe farfurie. Observai c aceast operaiune este
nsoit de micarea ocular de la pine la farfurie.
Fixeaz borcanul cu unt de arahide, apoi ridicat i
micat
Este

spre fa

n timp

fixatcuitul,

ce este

ridicat,

desfcutcapacul.

folosit

pentru

scoate untul, care este, apoi, ntins pe pine (Land


& Hayhoe, 2001).
Descoperirea important din aceste msurtori, i, de
asemenea, din alt experiment n care au fost msurate
micrile oculare cnd o persoan pregtea un ceai

(Land et al., 1999), este aceea c micrile oculare


ale

persoanei

sunt

determinate

primul

rnd

de

sarcin. Participanii nu au privit obiecte sau zone


care nu aveau legtur cu sarcina. n plus, micrile
ochilor, n general, preced cu o fraciune de secund
o

aciune motorie,

caatunci cnd

persoana nti

fixat cu privirea borcanul cu unt i apoi a ntins


mna

strategii

apuce.

just in

Acesta

esteun

time

exemplu

al

unei

micrile ochilor

apar

exact nainte de a ave anevoie de informaia pe care


o vor furniza.
Dei

micrile

oculare

deseori

indic

ncotro

ndreapt atenia o persoan, este posibil s privim


directspre ceva fr s fim ateni la acel ceva. Ai
experimentat asta atunci cnd, citind o carte, v-ai
surprins

privind

pagina

i,

totui,

neavnd

nicio

idee despre ceea ce citeai, pentru c v gndeai la


altceva.

Acesta

este

persoan

privete

un

ceva,

exemplu
atenia

n
ei

care
este

dei
n

alt

parte.
Un alt motiv pentru care a privi un lucru nu nseamn
neaprat c suntem ateni la acel luru este faptul c
este posibil s ne direcionm atenia n lateral. De
exemplu, un basketbalist care dribleaz de-a lungul
terenului n timp ce este atent la un coechipier de
pe lateral, exact atunci cnd arunc o pas decisiv
fr s se uite. Atenia care nu este asociat cu

micarea

ochilor

se

numete

covert

attention

atenie ascuns.
Atenia ascuns: Direcionarea ateniei fr micarea
ochilor
Atenia ascuns a fost studiat folosind o procedur
numit

precueing

participantului
sugereaz
stimul.

unde

se

este

Aceast

precedare,
prezint

cel

mai

n
un

cadrul
indiciu

probabil

anticipare

creia

care

arap

(precedare)

un

fost

folosit pentru a studia atenia pe baza poziiei


modul n care atenia este focalizat pe o poziie
sau un loc anume, i atenia pe baza obiectului
atenia

este

focalizat

asupra

unui

obiectspecific

(Behrman & Shomstein, 2010; Shomstein, 2010).


ATENIA PE BAZA POZIIEI
Michael

Posner

colaboratorii

(1978)

aufost

interesai de urmtoarea ntrebare: Este posibil ca


atenia

focalizat

pe

anumit

poziie

mbunteasc abilitatea noastr de a rspunde rapid


la un stimul din acea poziie? Pentru a rspunde la
aceast

ntrebare,

Posner

folosit

procedura

precedrii, aa cum se veden Fig. 4.28.


METODA - Precedare
Principiul general care st la baza experimentului
precedrii este acela de a determina dac prezentarea
anterioar
aprea

a unui

crete

indiciu despre

nivelul

de

stimulul test

procesare

va

stimulului.

Participanii

la

experimentul

lui

Posner

colaboratorii (1978) i-au fixatprivirea de-a lungul


experimentului asupra semnului +. La nceput au vzut
o

sgeat

probabil

indicnd

apar

pe

carelatur

(cadranul

din

intei

stnga).

este
Fig.

4.28a, indiciul arat c artrebui s i focalizeze


atenia spre dreapta. (amintii-v c fac asta fr
s

schimbe

direcia

privirii.)

Sarcina

participanilor era aceea de a apsa o tast ct de


repede pot cnd un ptrat apare pe partea dreapt
(cadranul din dreapta). ncercarea prezentat n Fig.
4.28a este o ncercare valid deoareceptratul apare
pe

partea

indicat

indicat

de

ncercri.
Sgeata
atent

sgeat

Fig.

4.28b

indiciu
n

de

sgeata
fost

arat

sugereaz

stnga,

iar

indiciu.

corect
o

ca

Poziia

80%

ncercare

invalid.

observatorul

inta

este

din

fie

prezentat

dreapta.
Rezultatele

acestui

experiment,

prezentate

Fig.

4.28c, indic faptul c observatorii au reacionat


mai

rapid

invalide.

la

ncercrile

Posner

valide

interpretat

dect

acest

la

cele

rezultat

ca

demonstrnd faptul c informaia este procesat mai


eficient

poziia

asupra

creia

este

focalizat

atenia. Acest rezultat i altele la fel au inspirat


ideea c atenia este precum un fascicul de lumin
sau

lentil

zoom

care

mbuntete

procesarea

atunci cnd este direcionat ntr-o direcie anume

(Marino & Scholl, 2005). Cu toate c experimentele au


artat c ideea razei de lumin reprezint un mod
util de a analiza modul n care atenia ntrete
procesarea

informaiei,

direcionarea

ateniei

ascunse este mai complicat de att.


ATENIA PE BAZA OBIECTULUI
Studiile

asupra

ateniei

folosind

procedura

precedrii (anticiprii) iau n considerare modul n


care oamenii i schimb atenia de la o poziie la
alta. Alte experimente au folosit precedarea pentru a
arta

atenia

poate

fi

asociat

cu

obiecte

specifice. Experimentele care analizeaz atenia pe


baza obiectului au artat c atunci cnd atenia este
direcionat

asupra

unei

poziii

sau

asupra

unui

obiect, efectul de ntrire al acestui tip de atenie


se ntinde asupra obiectului.
Luai

considerare,

de

exemplu,

experimentul

crui diagram se afl n imaginea Fig. 4.29 (Egly et


al.,

1994).

timp

ce

participanii

au

fost

instruii s i focalizeze privirea asupra semnului


+, un capt al dreptunghiului a fost uor scos n
eviden (prin culoare) (Fig. 4.29a). Acesta a fost
indiciul

care a

sugerat unde

va aprea,

probabil,

inta, un ptrat nchis la culoare (Fig. 4.29b). n


acest

exemplu,

indiciul

sugereaz

inta

este

probabil s apar n partea de sus a dreptunghiului


din dreapta. Sarcina participanilor este aceea de a
apsa un buton atunci cnd inta apare oriunde pe

ecran (Fig. 4.29b). Timpii de reacie au fost mai


scuri atunci cnd inta apare acolo unde indiciul o
anticipa

(La

acest

exemplu;

observai

literele nu au fost prezente mn experimentul real)


i mai lungi n alte poziii. Cu toate acestea, cel
mai

important

rezultat

al

acestui

experiment

este

acela c participanii au rspuns mai repede acolo


unde inta a aprut n interiorul aceluiai obiect
dreptunghiular

din

poziia

dect

atunci

cnd

aprut n alt obiect la locaia C. Observai c B i


C se afl la aceeai distan de A. Cu toate acestea,
participanii au rspuns mai rapid cnd inta a fost
prezentat n B, care este la fel ca A. Se pare c
efectul de ntrire al ateniei i-a extins efectul
asupra dreptunghiului din dreapta, astfel c, chiar
dac indiciul era pe A, o parte a efectului su s-a
extins asupra lui B. Acestrezultat este supranumit
avantajul obiectului similar (Marino & Scholl, 2005).
Am observat c atenia se bazeaz att pe locul din
mediu

n care persoana privete (atenia pe baza

poziiei), ct i pe faptul c persoana privete un


obiect anume (atenia pe baza obiectului). Putem s
ne imaginm aceste dou modele ale ateniei vizuale
ca implicnd dou mecanisme diferite care opereaz n
condiii diferite. n cazul imaginilor statice sau a
celor care conin puine obiecte, atenia vizual pe
baza poziiei poate fi asimilat unui spot luminpos
care urmrete diferite zone (Fig. 4.30a). n medii

dinamice,

atena

vizual

pe

baza

obiectului

poate

implica un mecanism care se fixeaz pe obiecte i le


urmrete

pe

msur

ce

ele

se

mic

(Fig.

4.30b;

Behrmann & Tipper, 1999; Luck & Vecera, 2002). Dovezi


fiziologice
poziiei

recente

sau

cea

au

artat

pe

baza

atenia

obiectului

pe

baza

activeaz

diferite zone corticale. Acestrezultat sprijin ideea


c

atenia

pe

obiectului

baza

implic

poziiei

mecanisme

atenia

diferite

pe

baza

(Shomstein

&

Behrmann, 2006).
Teoria integrrii trsturilor
Pn acum am descris un numr de modaliti n care
atenia

contribuie

la

contientizare.

Atunci

cnd

avem atenie selectiv, ne focalizm contient asupra


unui lucru dintre altele; atunci cnd atenia este
distributiv, ne ntindem contient capacitatea de a
rezolva

sarcini

imagine,

ne

multiple;

direcionm

atunci

cnd

urmrim

contient

ctre

diferitele

alt

funcie

pri ale unul ecran sau scen.


Acum

vom

ateniei,

lua

considerare

care

este

important

pentru

noi

a
nu

suntem contieni de modul n care opereaz. Aceast


proprietate a ateniei, care opereaz pe fundal, n
afara sferei noastre de contien, ne facecapabili
s

percepem

acestuia.

trsturile

Pentru

unui

aprecia

de

obiect
ce

caaparinnd

este

necesar

propunem un mecanism care ne determin s percepem


trsturile

unui

obiect

ca

aparinnd

acestuia,

revenii la Cap. 2 (pag. 37), unde am introdus o


persoan

care

urmrete

rostogolete,
Amintii-v

prezentat
c

minge

din

roie

nou

trsturile

care

Fig.

mingiei

se

4.31.

culoarea

(roie), forma (rotund), micarea (spre dreapta)


sunt procesate n diferite zone din creier, astfel
nct,

caracteristicile

mingiei

sunt

separate

din

punct de vedere fiziologic. Scopul acestui exemplu a


fost

acela

activeaz
obiectul

de

zone

arta

diferite

ntreg,

dei

din

minge

urmrirea

creier,

roie,

noi

mingiei
percepem

micndu-se

spre

dreapta.
Anne Treisman (1986, 1998) a propus o teorie, numit
teoria integrrii caracteristicilor, pentru a explica
modul

care

percepem

aceste

trsturi

iniial

separate ale aceluiai obiect. Conform teoriei ei,


primul pas n procesarea unei imagini a unui obiect
este stadiul preateniei (prima cutie din Fig. 4.32).
n

acest

trsturi

stadiu,

obiectele

diferite.

rostogolete

va

De

fi

sunt

exemplu,
analizat

analizate

mingea
din

care

n
se

perspectiva

trsturilor sale culoare (rou), form (rotund),


i

micare

(spre

dreapta).

Datorit

faptului

fiecare dintre aceste trsturi este procesat ntr-o


zon separat a creierului, ele exist independent
una de alta la acest nivel al procesrii.
Ideea

un

caracteristici

obiect
care

pot

este
prea

automat

separat

contraintuitive

din

cauza faptului c atunci cnd privim un obiect, l


vedem

ntreg,

nu

ca

pe

un

obiect

separat

caracteristici. Motivul de care nu suntem contieni


de acest proces al analizrii trsturilor este acela
c analiza apare devreme n procesul de percepie,
nainte

de a

deveni contieni

de obiect.

Astfel,

atunci cnd priveti aceast carte, eti contient de


forma ei dreptunghiular, dar nu eti contient c,
nainte de a-i vedea forma dreptunghiular, sistemul
tu

perceptiv

analizatcartea

trsturi

individuale ccum ar fi liniile cu diferite orientri.


Pentru a oferi dovezi perceptive c obiectele sunt de
fapt, analizate prin trsturi, Anne treisman i H.
Schmidt (1982) a fcut un experiment ingenios pentru
a arta faptul c, devreme n procesul de percepie,
trsturile

exist

independent

una

de

cealalt.

Afiajul lui Treisman i Schmidt consta n 4 obiecte


flancate de 2 numere scrise cu negru (Fig. 4.33). Ei
au afiat n flash-uri aceast imagine pentru cte o
cincime

de

aleatorii

secund,
destinat

urmate
s

de

un

elimine

ecran
orice

cu

puncte

percepie

rezidual ce ar putea persista dup ce stimulii sunt


oprii. Participanii au fost instruii s spun care
sunt numerele negre i apoi s spun ce au vzut n
fiecare dintre cele patru poziii de pe ecran unde
erau afiate formele.
n 18% din cazuri, participanii au raportat c au
vzut

obiecte

formate

dintr-o

combinaie

de

caracteristici provenite de la doi stimuli diferii.


De exemplu, dup ce a fost prezentat imaginea din
Fig. 4.33, n care triunghiul mic era rou i cercul
mic era verde, ei au declarat c au vzut un cerc mic
rou i un triunghi mic verde. Aceste conjuncii de
trsturi provenite de la stimuli diferii se numesc
conjuncii iluzorii. Conjunciile iluzorii pot aprea
chiardac stimulii difer mult n privina formei i
a dimensiunilor. De exemplu, un cerc mic albastru i
un ptrat mare verde pot fi vzute ca un cerc mare
albastru i un ptrat mic verde.
Conjunciile
mn

iluzorii

laborator,

dar

sunt,

ele

de

pot

obicei,

aprea

evideniate
multe

alte

situaii. Recent am condus un curs n cadrul cruia


am demonstrat c observatorii fac uneori erori atunci
cnd

depun

mrturie

ca

martori.

cadrul

demonstraiei, un brbat mbrcat cu o cma verde


intr brusc n clas, apuc o poet galben de pe un
pupitru

(proprietarul

experiment)

iese

poetei
din

era

clas.

parte

Evenimentul

din
s-a

petrecut rapid i i-a surprins pe studeni. Sarcina


lor

fost

descrie

evenimentul

la

careau

fost

martori. Destul de interesant, unul dintre studeni a


declarat c un brbat mbrcat cu o cma galben a
furat

poet

verde

de

pe

banc!

Schimbarea

culorilor obiectelor este un exemplu de conjuncie


iluzorie. (Treisman, 2005).

Potrivit

lui

Treisman,

conjunciile

iluzorii

apar

deoarece, la nceputul percepiei, fiecare trstur


exist

independent

de

celelalte.

Acestea

sunt

trsturi de tipul rou, curb sau liniar, n


aceast

etap

procesrii

neasociate

unui

obiectspecific. Conform lui Treisman (1986), acestea


plutesc liber aa cum este artat n Fig. 4.34, i,
ca atare, pot fi combinate incorect dac sunt mai
mult

de

un

obiect,

special

situaii

de

laborator, cnd stimuli prezentai foarte scurt sunt


urmai de un ecran cu puncte.
V putei gndi la aceste trsturi ca la componente
ale unui alfabet vizual. La nceputul procesului,
percepiile fiecreia dintre aceste componente exist
independent una de alta, la fel ca piesele cu litere
dintr-un joc de Scrabble care xist individual cnd
sunt

mprite

acestea,
combinate

la

fel

la

nceputul
cum

pentru

jocului.

piesele
forma

de

Cu

Scrabble

cuvinte,

toate
sunt

trsturile

individuale se combin pentru a forma percepii ale


ntregului obiect. Potrivit modelului lui Treisman,
aceste trsturi sunt combinate n etapa urmtoare,
numit etapa focalizrii ateniei Fig. 4.32). O dat
cetrsturile

au

fost

combinate

aceast

etap,

putem percepe obiectul.


n timpul etapei de focalizarea aateniei, atenia
observatorului joac un rol important n combinarea
trsturilor

pentru

crea

percepia

ntregului

obiect. Pentru a ilustra importana ateniei pentru


combinarea

trsturilor,

experimentul

conjunciei

Treisman

iluzorii

repetat

folosind

stimulii

din Fig. 4.33, dar, de data aceasta, ea a instruit


participaniis

ignore

cifrele

negre

concentreze toat atenia asupra celor patru imagini


int.

Aceast

focalizare

ateniei

eliminat

conjunciile iluzorii, astfel nct, toate formele au


fost reinute asociate cu culorile lor.
Atunci

cnd

studeni

nu

descriu
sunt

acest

proces

convini.

Un

clas,

student

unii

spus

Eu

credc atunci cnd oamenii privescun obiect, ei nu l


desfac n pri componente. Ei doar vd ceea ce vd.
Pentru a convinfe acest student (i muli alii care,
la

nceputul

cursului,

nu

se

simt

confortabil

cu

ideea c procesele cognitive implic uneori procese


rapide de care nu sunt contieni), i descriu cazul
lui

R.M.,

distrus

un
,

care

sindrom

Caracteristica
lipsa

pacient

numit

crucial

abilitii

de

a
a

avut

lobul

parietal

Sindromul

sindromului
focaliza

Balint.

Balint

atenia

este

asupra

obiectelor individuale.
Potrivit
ateniei

teoriei

integrrii

focalizate ar

face s

trsturilor,

lipsa

fie dificil

pentru

R.M. s combine corect trsturile, i exact asta se


ntmpl. Atunci cnd lui R.M. i s-au prezentat dou
litere diferite de culori diferite, cum ar fi un T
rou

un

albastru,

el

raportat

conjuncii

iluzorii precum T albastru la 23% din ncercri,


chiar i atunci cnd a privit literele 10 secunde.
(Friedman-Hill et al., 1995; Robertson et al., 1997).
Cazul lui R.M. arat cum o zon afectat din creier
poate evidenia procese pe care, dac el ar funciona
normal, nu le-am putea reliefa.
Analiza trsturilor implic, n cea mai mare parte
procesarea bottom-up deoarece cunotinele nu sunt,
n

general,

implicate.

unele

situaii,

totui,

procesarea top-down poate avea loc. De exemplu, cnd


Treisman a fcut un experiment pe tema conjunciei
iluzorii folosind stimuli ca cei din Fig. 4.35 i lea cerut participanilor s identifice obiectele, au
aprut

deseori

portocaliu,
cafiind

de

conjuncii
exemplu,

negru. Cu

iluzorii;

este,

triunghiul

uneori,

toate acestea,

perceput

atunci cnd

le-a

spus participanilor c le-a artat un morcov, un lac


i un cauciuc, conjunciile iluzorii au aprut mai
rar, iar participanii au perceput mai des morcovul
triunghi ca fiind portocaliu. n aceast situaie,
abilitatea

participanilor

trsturile

obiectelor

cunotinele

lor

despre

de
a

combina

corect

fostinfluenat
culorile

uzuale

de
ale

obiectelor menionate. n experiena de zi cu zi, n


care noi percepem obiecte familiare, procesarea topdown se mbin cu analiza trsturilor pentru a putea
percepe lucrurile corect.
Fiziologia ateniei

Multe
ale

cercetri

ateniei.

au

Dou

studiat

mecanismele

rezultate

importante

fiziologice
sunt:

(1)

atenia ntrete rspunsul neural, i (2) procesarea


sub influena ateniei se distribuie pe un numr mare
de zone din creier.
ATENIA ASCUNS NTRETE RSPUNSUL NEURAL
Numeroase

cercetri

care

au

investigat

cum

anume

influeneaz rspunsul neural au analizat modul n


care rspunsul neural este afectat prin schimbarea
ascuns a focalizrii ateniei adic fr micarea
ochilor.

Motivul

utilizrii

sarcinilor

ascunse

studiul modului n careatenia influeneaz rspunsul


neural este acela c micrile oculare care nsoesc
atenia evident, produce o schimbare a imaginii pe
retin.ceea cepoate produceun rspuns neural. Astfel,
pentru a ne asigura c oricerspuns neural nu este
provocat

de

schimbarea

schimbarea
ateniei,

imaginii

pe

cercetrotii

retin,
au

ci

de

folosit

procedur a ateniei ascunse, n care privirea rmne


pe loc.
ntr-un experiment asupra ateniei ascunse efectuat
pe maimue, Carol Colby i colaboratorii (1995) au
antrenat o maimu s i pstreze privirea aintit
pe un punct (vezi Fig. 4.36) n timp ce o raz de
lumin periferic a fost focalizat ntr-o poziie
din

dreapta

punctului.

condiia

fixare

(Fig.

4.36a), sarcina maimuei era s fixeze spotul luminos


i s elibereze o manet atunci cnd lumina fixat se

diminua.
4.36b),
fixat,

condiia

maimua

se

fixare

uita

darelibera

atenie

continuare

maneta

atunci

la

cnd

(Fig.
lumina

stimulul

luminos periferic se diminua. Astfel, n situaia n


acre

are loc

fixarea nsoit

de atenie,

maimua

trebuia s acorde atenie i la ceea cese ntmpla n


lateral.
n

timp

ce

maimua

ducea

la

ndeplinire

aceste

sarcini, Colby a nregistrat activitatea unui neuron


din

cortexul

periferic.
acest
este

parietal

care

nregistrrile

neuron rspunde
atent

la

se
din

aprindea
Fig.

slab atunci

lumin,

dar

la

4.36

lumina

arat

cnd maimua

nu

rspunsul

cretea

intensitate cnd maimua eraatent la zona lateral


chiar

dac

ea

continua

fie

atent

la

lumina

fixat. Imaginea luminii de pe retina maimuei era


mereu

aceeai,

rspunsul

mai

puternic

atunci

cnd

maimua era atent la lumina lateral, trebuie s fi


fost provocat de atenia maimuei la lumin (vezi i
Desimone & Duncan, 1995; Mc Adams
Moran

&

Desimone,

1985).

Acest

& Reid, 2005;

rezultat

arat

rspunsul neuronului poate fi influenat nu doar de


tipul receptorilor stimulai, dari de ali factori,
cum

ar

stimulul

fi
sau

dac

observatorul

dac

stimulul

este

este

interesat

important

de

pentru

rezolvarea sarcinii.
Acest rspuns mai puternic n funcie de atenia la
stimul, au fost demonstrate la oameni folosind FMRI.

Vom descrie un experiment care arat att faptul c


atenia ntrete rspunsul i c aceast ntrire
apare n multe zone ale sistemului vizual.
PROCESAREA

ATENIEI

ESTE

DISTRIBUIT

PE

SUPRAFAA

CORTEXULUI
Gordon Shulman i colaboratorii (1999) a artat c
atena focalizat ntr-o anumit direcie a micrii
crete

activitatea

ntr-un

numr

de

structuri

ale

creierului. Folosind FMRI, ei au msurat actvitatea


cerebral n timp ce participanii rezolvau o sarcin
n cadrul creia trebuiau s fie ateni la o micare
ntr-o anumit direcie. Participanii vedeau fie (1)
un indiciu care i alerta s fie ateni la o direcie
anume a micrii, fie (2) un indiciu care sugerac ei
ar trebui s observe pasiv tot ce se afia pe ecran.
(Fig. 4.37a). Urmnd indiciul, participanii au vzut
o micare aleatorie, creat de un cmp de puncte care
se micau n direcii ntmpltoare (ca puricii de
pe ecranul unui televizor care nu e conectat la un
canal).
ncep

Dup

se

aproximativ
mite

secund,

direcia

unele

indicat,

puncte

condiie

numit micare coerent deoarece un numr de puncte


se mic n aceeai direcie. Sarcina participanilor
care au vzut indiciul legat de direcie era s apese
o tast atunci cnd vedeau o micare coerent (Fig.
4.37b). Dac ei erau instruii cu cellalt indiciu,
ei trebuiau doars observe pasiv ecranul. Activitatea
cerebral

fost

msurat

timpul

dup

prezentarea

indiciului,

darnainte

de

micarea

coerent.
Liniile

portocalii din

Fig. 4.38

indic faptul

atenia la o direcie ateptat a micrii produce o


activitate

crescut

creierului.
cerebral

ntr-un

Liniile
pentru

numr

verzi
varianta

de

zone

ale

indic

activitatea

pasiv.

Principala

semnificaie a acestui rezultat este aceea c atenia


crete activitatea cerebral.
Efectele extinse ale ateniei au fostdemonstrate i
de

alte

zonelor
(2007)

experimente.
pe

care

le-au

Fig.

Michael

identificat

4.39

arat

poziii

Posner

Mary

cafiind

mplicate

ale

Rothbart
n

cele

trei tipuri de procese ale ateniei: (1) Alerta ofer


o sensibilitate crescut la stimulii de intrare, cum
sunt

cei

obinui

aeriancaretrebuie

de

controlorii

fie

permanent

de

trafic

vigileni.

(2)

Orientarea este atenia focalizat acolo unde apar


inte vizuale. Ea apare att n atenia evident, ct
i n cea ascuns, atunci cnd atenia se schimb
fr

micarea

ateniei

apare

conflict,

cum

ochilor.

(3)

pentru
este

Controlul

sracini

sarcina

executiv

al

implic

un

testul

de

care

Stroop

sau

compatibilitate pe lateral.
Numele structurilor specifice ale creierului nu sunt
foarte

importante

pentru

scopurile

noastre;

ceea

ceeste important este c sunt implicate att de multe


arii cerebrale. Cu toate acestea, este important s

observm c funciile executive, cele care implic


rezolvarea
stimuli
care

conflictelor

diferii,

este,

nivel,

de

cum ar

sunt

dintre
preluate

asemenea,

de

locul

fi rezolvarea

rspunsurile
lobul

gndirii

la

frontal,
de

problemelor i

nalt
luarea

deciziilor.
Aspecte de luat n considerare
ATENIA N SITUAII SOCIALE CAZUL AUTISMULUI
Atenia este o component important a situaiilor
sociale.

Suntem

ateni

nu

numai

la

ceea

cespun

ceilali, dar i la expresiile feelor i la limbajul


trupului care furnizeaz informaii despre gndurile,
emoiile i sentimentele persoanei. Cercetri recemte
au

artat,

persoane

de

estedeterminat

Kingstone
imagini

exemplu,

ale

direcia

de

atenie.

colaboratorii

ochilor

privirii

(2003)

privind

Cnd

unei
Allan

au

prezentat

diverse

direcii,

participanii i-au mutat atenia acolo unde ducea


privirea

influeneaz

Ochii,
atenia

potrivit
deoarece

lui

percepia

Kingstone,
micrilor

ochilor cuiva este un semnal social important.


Legtura

dintre

atenie

interaciunile

sociale

devine evident dac ne gndim la situaiile n care


ea esteperturbat, cum estecazul autismului. Autismul
este

o disfuncie

serioas de

dezvoltare, n

care

unul dintre simptomele principale este retragerea din


contactul cu oamenii. Oamenii cu autism nu au contact

vizual

cu

ceilali

au

dificulti

spun

cesentimente au n situaii sociale.


Cercetrile

au

comportament,

artat

ct

multe

diferene

procesele

de

att

la

nivelul

creierului ntre oamenii cu autism i fr (Grelotti


et al., 2002). Ami Klin i colaboratorii (2003) au
evideniat

urmtorul

paradox:

Chiardac

oamenii

cu

autism pot deseori rezolva probleme de raionament


careimplic

situaii

sociale,

ei

nu

pot

funciona

atunci cnd sunt pui, efectiv, n situaii sociale.


Un motiv posibil poate fi modul complet diferit n
carepersoanele cu autism observ ceea cese ntmpl
n

jur. Klin

i colaboratorii

au demonstrat

acest

lucru comparnd zonele n carese focalizeaz privirea


autitilor

nonautitilor

la

urmrirea

filmului

Cine se teme de Virginia Wolf?


Fig. 4.40 arat fixarea provirii pe o scen cu feele
lui George Segal i Sandy Dennis. Scena are loc dup
ce un alt personaj din film, interpretat de Richard
Burton,

strivit

sticl.Observatorii

nonautiti

i fixeaz privirea asupra ochilor lui Segal, iarcei


autiti privesc lng gura lui Sandy Dennis sau n
afara imaginii.
O alt diferen ntre cum i direcioneaz atenia
persoanele autiste i cele nonautiste are legtur cu
tendina de a dioreciona privirea ctrelocul spre
carearat o persoan. Fig. 4.41 compar focalizarea
unei

persoane nonautiste

(prezentate cu

alb) i

unei

persoane

autiste

(prezentate

cu

negru).

aceast scen, Segal arat spre tablou i l ntreab


pe personajul lui Burton, Cine a fcut pictura?.
Persoanele nonautiste privescspre tabloul indicat i
apoi spre faa lui Burton n ateptarea rspunsului.
Spre

deosebire

de

acetia,

persoanele

cu

autism

privete mai nti n alt parte, apoi nainte i


napoi ntre imagini.
Toate

aceste rezultate

indic faptul

c din

cauza

modului n care persoanele autiste frecventeaz sau


nu

evenimente

sociale

ei

observ

lucruri

pe

carepersoanele non autiste nu le observ. Autitii


privescmult lucrurile, n timp ce nonautitii privesc
ctreceilali

oameni,

urmrindu-le

activitile

i,

n mod special, feele i ochii. Observatorii autiti


creeaz o reprezentare mental a situaiei care nu
include

mult

folosesc,

din

informaia

general,

pe

pentru

acrenonautitii
a

interaciona

o
cu

ceilali.
Tiparele micrilor oculare pe carele-am descris nu
sunt,

probabil,

cauza

dificultilor

pe

carele

ntmpin n situaiile sociale persoanele cu autism.


Dificultile lor au mai mare legtur cu reaciile
emoionale negative

pe carele experimenteaz atunci

cnd

sau

privesc

spre

persoane.

Aceste

aspectul,

care

emoii

interacioneaz
negative

influeneaz,

la

le

cu

alte

influeneaz
rndul

su,

nelegerea lor asupra lucrurilor care se ntmpl,

ceea

ce

face

situaii

mai

dificil

sociale.

funcionarea

lor

nelegerea

noastr

asupraautismului este nc departe de a fi complet,


cu toateacestea, sunt n derulare multiple cercetri
careau
i

cascop

determinarea

comportamentale

ale

mecanismelor

mecanismelor

fiziologice

implicate

autism.

Capitolul V
MEMORIA DE SCURT DURAT I MEMORIA DE LUCRU
Ceea

ce

vei

urmtoarele

regsi

trei

acest

capitole

ideea menionat

care

capitol
urmeaz,

sprijin

anterior, c "viaa n ntregime

este o memorie". Vom vedea cum memoria noastr din


trecut

nu

numai

evenimentelor

pe

cunotinelor
amprenta

ofer

care

le-am

experimentat

pe care

asupra

permindu-ne

prezent,

cum

conversaie,

ar
s

le-am dobndit,

fiecrui

noastr,

fi

nregistrare

moment
s

de

rezolvm

din

problem

viaa
din

purtm

sau

las

lucrurile

exemplu
o

ci i

prezent

facem

lum

decizii.
Importana memoriei n viaa noastr
Definiia
importanei
reprezint

memoriei
sale

ne
n

procesele

ofer

primul

vieile
implicate

indiciu

noastre:
n

al

memoria

meninerea,

regsirea i utilizarea informaiilor cu privire la

stimuli, imagini, evenimente, idei i abiliti dup


ce informaia original nu mai este prezent. Faptul
c

memoria

timpului

reine

informaii

prezent,

ce

nseamn

nu

mai

ne

aparin

putem

folosi

propria memorie ca pe o "main a timpului" pentru a


ne ntoarce n timp cteva secunde (de exemplu la
cuvintele pe care le-ai citit la nceputul acestui
paragraf)

sau

evenimente

petrecute

exemplu,

petrecerea

"cltorie
ofer

mai

ani,

reamintindu-v

copilrie,

unei

mental

v poate

muli
zile

timp"

de

pe

repune ntr-o

cum

ar

natere.

care

fi

Aceast

memoria

situaie din

de

ne-o

trecut,

retrind acea situaie i resimind, n acelai timp,


sentimentele de atunci. Dar memoria merge dincolo de
retrirea
memoria

evenimentelor.

pentru

parcursul

unei

De

asemenea,

ne

aminti

ce

zile,

pentru

avem
ne

ne
de

folosim
fcut

aminti

pe

lucruri

nvate, i pentru a folosi abilitile dobndite.


Dac

ar

fi

enumerai

10

cele

mai

importante

lucruri n care ne folosim memoria, ce ai include?


Cnd am cerut acest lucru studenilor mei, cele mai
multe

elemente

din

listele

lor

se

refereau

la

activitile de zi cu zi. Pe primele cinci locuri pe


lista

lor

s-au

regsit

lucruri:
1. materia pentru examene
2. programul zilnic
3. nume de persoane

amintirea

urmtoarelor

4. numere de telefon
5. adrese a diverse locaii

Reamintirea materiei pentru examene este, probabil,


cap de list pentru majoritatea studenilor, dar este
probabil ca alte categorii de persoane, cum ar fi
directorii

executivi,

muncitorii

construcii,

femeile casnice sau politicienii s aibe liste total


diferite

de

cele

reflect

nevoile

ale

studenilor

specifice

moduri

viaa

care

acestora.

De

exemplu, pe lista unui muncitor n construcii nu sar regsi, de exemplu, reamintirea materiei pentru un
viitor examen de psihologie cognitiv, dar ar putea
include amintirea procedurii de proiectare a casei.
Un motiv pentru care le cer

studenilor s fac o

"list de memorie" este acela de a-i determina s


neleag ct de important este memoria n viaa lor
de zi cu zi. Dar principalul motiv este acela de a-i
face contieni de lucrurile pe care nu le includ pe
listele

lor,

importante.

deoarece
Printre

lucrurilor obinuite

le

consider

acestea

se

mai

afl

puin
numirea

(tii c citeti o "carte" ca

urmare a experienei din trecut cu crile), purtarea


unei conversaii (apelai la memorie pentru a urmri
parcursul unei conversaii), sau tii ce trebuie s
facei ntr-un restaurant (v reamintii o serie de
evenimente, ncepnd cu aezarea la mas i terminnd
cu achitarea notei de plat), sau gsirea drumului

spre clas (trebuie s v reamintii unde se afl


clasa precum i configuraia spaial a campusului).
Lista acelor lucruri care depind de memorie este una
extrem de lung, deoarece aproape tot ceea ce facem
depinde de rememorarea a ceea ce am experimentat n
trecut. Poate cel mai relevant mod de a demonstra
importana memoriei este s observai ce se ntmpl
n viaa oamenilor cand acetia i pierd memoria.
Luai

n considerare,

de exemplu,

cazul lui

Clive

Wearing (Annenberg, 2000; D. Wearing, 2005).


Wearing era un muzician foarte respectat i dirijor
coral

n Anglia

contractat o
din

care, la

vrsta de

40 de

ani, a

encefalit viral care a distrus pri

lobul temporal,

importante n

formarea de

noi

amintiri. Din cauza leziunilor cerebrale, Wearing i


amintete doar evenimentele din ultimele 1-2 minute
din

viaa

foarte

sa.

recent

El

amintete

nimic

altceva.

ce

s-a

Atunci

ntmplat
cnd

se

ntlnete cu cineva, iar persoana prsete camera


i

revine

trei

minute

mai

trziu,

Wearing

reacioneaz ca i cum nu s-a mai ntlnit niciodat


cu aceast persoan. Din cauza incapacitii sale de
a

forma

noi

amintiri,

percepia

lui

este

permanen cunoate lucruri noi pentru prima dat.


Memoria de studiu
Ce vrem s tim despre memorie? Mai jos gsii cteva
dintre ntrebrile ce mi-au fost adresate:

1. De ce nu pot s-mi amintesc unele lucruri, de


exemplu unde mi-am lsat cheile sau ce s-a ntmplat
la petrecerea de ziua mea cnd am mplinit 10 ani?
2.

De ce

atunci cnd

eu i

soia mea

descriem o

experine comun, ne reamintim lucruri diferite?


3. Care este cel mai bun mod de memora unele lucruri,
mai ales nume de persoane?
4. De ce uneori, cnd sunt sigur c tiu un anumit
lucru, nu mi-l amintesc, ca mai apoi s mi-l amintesc
instantaneu?
5. Ce se ntmpl n creierul meu i face ca toate
lucrurile de mai sus s se ntmple?
Este

foarte

ntrebrile

posibil
de

mai

ca

dvs.

sus,

sau

alte

fi

ntrebri

pus

ce

se

aplic vieii dvs. de zi cu zi. Orice explicaie cu


privire la modul n care funcioneaz memoria trebuie
s rspund la acest tip de ntrebri. Dar care este
cea mai bun cale de a descoperi cum funcioneaz
memoria?
pentru

Un

psiholog

crea

cognitiv

modelul

de

filtru

utilizat
Donald

aceasta

Broadbent

(Fig. 4.3) ce propune o serie de etape ce explic


modul

care

oamenii

anumit

mesaj

dintr-o

dintre

avantajele

recepioneaz

multitudine

modelelor

este

de
c

selectiv
mesaje.
ele

un
Unul

ajut

la

sistematizarea a ceea ce noi deja tim ntr-un anumit


domeniu. De asemenea, modelele ne pot fi de folos
prin faptul c ne pot sugerarea ntrebrile pe care

le

adresm.

Capitoul

4,

realizat

multe

De

exemplu,

cercettorii

aa

din

experimente

cum

am

domeniul
destinate

vzut

ateniei

au

determinrii

modului de operare al filtrului modelului Broadbent.


Aceste modele au jucat un rol esenial n studierea
memoriei.
ncepem

discuia

cu

privire

la

memorie

prin

descrierea unui model propus de Richard Atkinson i


Richard Shiffrin (1968). Acest model, prezentat n
Figura

5.2

modelul

mai

modal

este

cunoscut

al

memoriei,

sub

denumirea

deoarece

de

cuprinde

majoritatea caracteristicilor modelelor de memorie ce


au fost propuse spre studiu n anii 60. Acest model
a devenit extrem de influent, lsndu-i pentru mult
timp

amprenta

memoriei.

asupra

Etapele

studiilor

modelului

realizate

sunt

asupra

denumite

caracteristici structurale.
Exist trei mari caracteristici structurale:
1. Memoria senzorial ea reprezint etapa iniial
unde se rein toate informaiile recepionate timp de
cteva secunde sau fraciuni de secund.
2. Memoria de scurt durat (STM )5-7

elemente

secunde.

pe

Vom

durat

detalia

de

reine pn la

aproximativ

caracteristicile

15-30

de

memoriei

de

scurt durat n acest capitol.


3.

Memoria

de

lung

durat

(LTM)

poate

reine

cantitate mare de informaii timp de mai multi ani

sau zeci de ani. Vom descrie memoria de lung durat


n Capitolele 6, 7 i 8.
De asemenea, Atkinson i Shiffrin au descris sistemul
de memorie incluznd procesele de control, care sunt
procese active ce pot fi controlate de o persoan i
difer de la o sarcin la alta. Un exemplu n acest
sens l constituie repetiia adic

repetarea de

mai multe ori a unui stimul, aa cum, de exemplu,


repetai de mai multe ori un numr de telefon pentru
a-l memora dup ce l-ai gsit n cartea de telefoane
sau pe internet. Alte exemple de procese de control
sunt (1) strategii la care putei recurge pentru a
face

un

asocierea

stimul

mai

cifelor cu

uor

de

o anumit

memorat,

cum

ar

dat cunoscut

fi
din

istorie i (2) strategii de atenie ce v ajut s v


focalizai doar asupra informaiilor importante sau
interesante.
Pentru a ilustra modul de operare a caracteristicilor
structurale i a proceselor de control, s o lum ca
exemplu pe Rachel care caut pe internet numrul de
telefon

al

pizzeriei

Mineo.

La

prima

vedere

ecranului calculatorului, toate informaiile pe care


le

vede

Rachel

se

nregistreaz

folosete

procesul

n
de

memoria
control

senzorial.
al

ateniei

selective pentru a se concentra asupra numrului de


telefon, dup care acest numr intr n memoria de
scurt durat; Rachel folosete procesul de control
al repetiiei. Ea tie c va avea nevoie de numr i

cu alt ocazie, motiv pentru care decide c, pe lng


introducerea numrului n agenda telefonului, s-l i
memoreze. Procesul pe care l utilizeaz n memorarea
numrului i care implic procesele de control (ce va
fi detaliat n Capitolul 6) este acela de transferare
a numrului n memoria de lung durat, acolo unde va
rmne

stocat. Procesul

de stocare

a numrului

de

telefon n memoria de lung durat se numete codare.


Cteva zile mai trziu, cnd Rachel dorete din nou
s comande pizza, i va aminti numrul de telefon al
pizzeriei. Procesul de aducere aminte a informaiei
stocate

memoria

de

lung

durat

se

numete

reamintire.
Un lucru foarte evident n exemplu pe care l-am dat
este c prile componente ale memoriei nu acioneaz
izolat.

Memoria de

stocarea

lung durat

informaiilor,

dar

este esenial

nainte

de

deveni

consieni de informaiile stocate, acestea trebuie


readuse n memoria de scurt durat. Acum vom lua n
consideraie fiecare component a modelului, ncepnd
cu memoria senzorial.
Memoria senzorial
Memoria senzorial este reinerea, pentru o perioad
scurt de timp, a efectelor stimulrii senzoriale.
Putem demonstra aceast reinere de scurt durat a
efectelor

stimulrii

vizuale

prin

dou

exemple

cunoscute: urma lsat de o artificie n micare i


experiena vizualizrii unui film.

Memoria de scurt durat


Memoria de scurt durat (STM) reprezint sistemul
responsabil

de

stocarea

unei

cantiti

mici

de

informaii pe o perioad scurt de timp (Baddeley et


al., 2009). Astfel, ceea ce gndii n acest moment,
sau ceea ce v amintii din ce ai citit recent, se
regsete n memoria de scurt durat. Aa cum vei
vedea mai jos, mare parte din aceste informaii se
pierde n cele din urm, i doar o parte din acestea
ajunge s fie stocat permanent n memoria de lung
durat

(LTM).

durat

este

Deoarece

mai

mic,

durata
avem

memoriei

tendina

de

scurt

minimizm

importana acesteia n comparaie cu memoria de lung


durat.

ntr-un sondaj realizat n clas, studenii

mei s-au concentrat cel mai mult asupra modului n


care memoria le permite s rein informaii pentru
perioade

mai

lungi

de

timp,

cum

ar

fi

rein

adrese, nume de persoane sau materia de studiu pentru


examene.
Desigur, capacitatea de a reine informaii pe termen
lung este important, aa cum a demonstrat cazul lui
Clive

Wearing,

memoriei

de

Dar,

durat

component

crui

lung

iremediabil.
scurt

pe

incapacitate

durat
aa

(precum
termen

cum
i
scurt

i-a
vom

formare

transformat
vedea,

memoria
a

de

memoriei

viaa

memoria

de

lucru,
ce

de
o
vom

descrie ulterior) este responsabil de o multitudine


de lucruri din viaa noastr mental.

Tot ceea ce

gndim sau cunoatem ntr-un anumit moment implic


memoria

de

scurt

durat,

deoarece

aceasta

este

fereastra noastr ctre timpul prezent. (Remintii-v


c Rachel i-a reamintit numrul de telefon de la
pizzerie prin transferarea acestuia din memoria de
scurt durat n memoria de lung durat).
Vom descrie acum un studiu cu privire la memoria de
scurt

durat

urmtoarele
memoriei

care

dou

de

i-a

propus

(1)

Care

ntrebri:

scurt

durat?

(2)

Ce

rspund
este

la

durata

cantitate

de

informaii poate reine memoria de scurt durat? La


aceste ntrebri s-a rspuns n urma unor experimente
ce

au

utilizat

metoda

reamintirii

testarea

memoriei.
Metoda reamintirii
Cele mai multe dintre experimenele pe care le voi
descrie

reamintire,

acest
n

capitol

care

folosesc

testul

participanilor

le

de
sunt

prezentai anumii stimuli i apoi, dup un anumit


timp, sunt rugai s-i reaminteasc ct mai multe
detalii

posibil

despre

respectivii

stimuli.

Performana de memorie poate fi msurat ca procentaj


al stimulilor pe care subiecii i i-au reamintit.
(De exemplu, studierea unei liste de 10 cuvinte, din
care

subiecii

aduc

reprezint

o capacitate

asemenea,

rspunsurile

aminte

doar

de reamintire

cuvinte,

de 30%.)

participanilor

pot

De
fi

analizate pentru a determina dac exist un anumit

tipar al modului n care elementele sunt reamintite.


(De exemplu, dac participanii primesc o list cu
diferite tipuri de fructe i modele de autoturisme,
reamintirea

acestora

poate

fi

analizat

pentru

determina dac acetia, ca metoda de reamintire, au


grupat mainile i fructele la un loc.) De asemenea,
o persoan apeleaz la reamintire atunci cnd i se
cere

s-i

exemplu,

de

aduc
la

aminte

evenimente

absolvirea

din

via

liceului)

sau

(de

s-i

aminteasc lucruri pe care le-au nvat, cum ar fi,


de exemplu, capitala statului Nebraska.
Msurarea capacitii de reamintire contrasteaz cu
msurarea capacitii de recunoatere, cnd oamenilor
li se cere s selecteze un element

- pe care l-au

vzut anterior sau despre care au auzit - dintr-o


mulime

de

elemente

pe

care

nu

le-au

mai

vzut

anterior sau despre care nu au auzit, aa cum este


cazul ntrebrilor cu mai multe variante de rspuns
la un examen. De asemenea, testele de recunoatere
pot

fi

utilizate

testarea

memoriei

de

scurt

durat. Despre testele de recunoatere vom discuta


detaliat

Capitolul

6,

acolo

unde

vom

aborda

experimentele memoriei de recunoatere utilizate la


testarea memoriei de lung durat.
CARE ESTE DURATA MEMORIEI DE SCURT DURAT?
John Brown (1958) din Anglia i Lloyd Peterson i
Margaret

Peterson

(1959)

din

Statele

Unite

au

utilizat metoda reamintirii pentru a determina durata

memoriei de scurt durat. n cadrul experiementelor


acestora,

participanilor

li

s-a

dat

sarcin

similar cu cea din demonstraia de mai jos.


DEMONSTRAIE

Memorarea a trei litere

Pentru

experiment

acest

persoan.

avei

Citii-i

nevoie

persoanei

de

nc

urmtoarele

instruciuni:
Voi spune cteva litere i apoi un numr. Sarcina ta
va fi s reii literele. Cnd auzi numrul, repet-l
i

numr

napoi

scznd

cifra

din

respectivul

numr. De exemplu, dac voi spune ABC 309, tu vei


spune 309, 306, 303, s.a.m.d. pn cnd voi spune
Stop; atunci te voi opri din numrat i va trebui
s i reaminteti cele trei litere pe care le-am
spus la nceput.
ncepei cu literele i cifra din exemplul 1 de mai
jos.

Este

important

ca

persoana

numerecu

voce

tare, pentru a evita repetarea acelorai numere. Din


momentul n care persoana ncepe s numere, ateptai
20

de secunde

dup care

spunei Stop.

Notai-v

dac persoana a reinut cu precizie cele 3 litere i


continuai

cu

celelalte

exemple,

notndu-v

la

fiecare exerciiu acurateea cu care persoana reine


literele.
Exemplul 1: F Z L
Exemplul 2: B H M
Exemplul 3: X C G

45
87
98

Exemplul 4: Y N F

37

Exemplul 5: M J T

54

Exemplul 6: Q B S

73

Exemplul 7: K D P

66

Exemplul 8: R X M

44

Exemplul 9: B Y N 68
Exemplul 10: N T L 39
Vom reveni ulterior la rezultatele dvs. Mai nti, s
lum n consideraie ceea ce au descoperit Peterson
i Peterson cnd au realizat un experiment similar n
care au variat durata de timp din momentul n care au
rostit

numrul

trebuit

s-i

momentul

reaminteasc

care

subiectul

Autorii

au

literele.

descoperit c participanii au putut s-i aminteasc


80% din litere dup ce au numrat 3 secunde, i doar
12% din grupul de trei litere, dup ce au numrat 18
secunde.

Acest

participanii
memoriei,

au

odat

rezultat
uitat
cu

demonstrat

cifele

trecerea

din

faptul

cauza

timpului.

alterrii
Cu

toate

acestea, la o analiz mai amnunit a lui G. Keppel


i

Benton

Underwood

(1962)

asupra

rezultatelor

obinute de Peterson i Peterson, acetia au artat


c,

dac

ar

fi

lum

consideraie

rezultatele

subiecilor doar dup primul exerciiu, diferena de


la

la

18

rezultatele
Aparent,

secunde
dvs?

memoria

este

foarte

Performana
mai

slab

mic.

Care

sunt

sczut

timp?

nregistrat

dup

18

secunde ce a fost raportat de Peterson i Peterson a


avut drept cauz diminuarea performanei dup primele
cteva exerciii. De ce capacitatea memoriei scade
odat cu parcurgerea altor exerciii similare? Keppel
i Underwood au susinut c scderea memoriei nu s-a
datorat

alterrii

Peterson

proactive

acesteia,

Peterson,

ci

aa

cum

datorit

au

artat

interferenei

- interferen care se produce atunci cnd

informaiile

recepionate

anterior

de

un

subiect

interfereaz cu informaiile recepionate recent.


Efectul

interferenei

proactive

poate

fi

ilustrat

lund ca exemplu ceea ce se poate ntmpla cnd un


numr

de

telefon

cunoscut

se

schimb.

Avem

aici

exemplu lui Rachel care a memorat numrul de telefon


de la pizzerie 521-5100, iar acesta se schimb n
522-4100. Dei Rachel ncearc s-i aminteasc noul
numr de telefon, va face greeli la nceput, pentru
ca interferena proactiv face ca vechiul numr s
interfereze n memoria sa cu noul numr de telefon.
Faptul c noul numr de telefon este similar celui
vechi face ca interferena s fie i mai mare, iar
noul numr va fi i mai dificil de reinut.
Keppel

Underwood

au

artat

interferena

proactiv este responsabil de scderea capacitii


memoriei observate n experimentul lui Peterson i
Peterson.

Aadar,

reamintirea

primelor

litere

din

list au creat o interferen, ceea ce a fcut i mai


dificil memorarea literelor ulterioare. Cumva acest

lucru

nseamn

motivul

diminurii

memoriei

de

scurt durat este interferena proactiv? Din punct


de vedere al experienelor noastre de zi cu zi, este
uor

de

constatat

interferena

se

produce

constant, de la un eveniment la altul, i atunci cnd


ne mutm atenia de la un lucru la altul. Rezultatul
acestei

interferene

constante

este

durata

efectiv a memoriei de scurt durat, atunci cnd nu


exist

repetiie,

este

de

aproximativ

15-20

de

secunde.
CARE ESTE CAPACITATEA MEMORIEI DE SCURT DURAT?
Nu doar c informaiile se pierd rapid din memoria de
scurt durat, dar exist i o limit a cantitii de
informaii ce poate fi reinut aici. Aa cum vom
vedea, estimrile cu privire la numrul de elemente
ce pot fi reinute n gama memoriei de scurt durat
variaz de la 4 la 9.
Memoria

cifelor.

modalitate

de

msurare

capacitii memoriei de scurt durat este dat de


memorarea

cifrelor

numrul

de

cifre

pe

care

persoan le poate reine. Putei s v determinai


propria capacitate de memorare a cifrelor cu ajutorul
demonstraiei de mai jos.
DEMONSTRAIE

Memorarea cifelor

Folosind un card sau o bucat de hrtie, acoperii


toate
pentru

numerele
a

de

vedea

mai
primul

jos.

Mutai

rnd

de

cardul
numere.

jos

Citii

numerele, acoperii-le, apoi luai o foaie de hrtie


i ncercai s scriei numerele n ordinea corect.
Mutai

apoi

cardul

mai

jos,

la

rndul

urmtor

repetai procedura pn cnd observai v ncepei s


facei greeli. irul cel mai lung de cifre pe care-l
putei reda fr greeal reprezint capacitatea dvs.
de memorare a cifrelor.
2149
39678
649784
7382015
84264132
482392807
5852984637
Dac ai reuit s v reamintii cel mai lung ir de
cifre, nseamn c memoria dvs. este de 10 sau mai
multe cifre. n general, subiecii memoreaz ntre 5
i 8 cifre.
Memoria de lucru
Modelul
asupra

modal

memoriei

generat
de

scurt

multitudine
durat.

Dar,

de

studii

odat

cu

progresele n cercetarea memoriei de scurt durat, a


devenit evident faptul c memoria de scurt durat,
ca i concept, aa cum este prezentat de modelul
modal, era insuficient pentru a explica descoperirile
cercetrilor

n domeniu.

Problema a

fost aceea

memoria de scurt durat a fost descris n special


ca un mecanism de stocare de scurt durat. Dar, aa
cum

vom

comand

vedea
o

din

pizza,

exemplul

memorarea

lui
unui

Rachel
numr

care
de

telefon

implic transferarea acestuia din memoria de scurt


durat n memoria de lung durat, iar reamintirea
acestuia presupune transferarea acestuia din memoria
de lung durat napoi n memoria de scurt durat.
Aadar, rolul memoriei de scurt durat merge dincolo
de simplul rol de stocare, acesta fiind implicat n
transferarea

informaiei

ctre

din

memoria

de

lung durat.
Vom

exemplifica

aceast

idee

ntr-un

scurt

dialog

dintre Rachel i pizzerie:


RACHEL: Doresc

comand

pizza

cu

broccoli

ciuperci.
RSPUNS:

Ne pare ru, dar nu mai avem ciuperci.

Dorii s nlocuim cu spanac, n schimb?


Rachel a putut s neleag rspunsul de la pizzerie
prin faptul c a reinut n memorie prima propoziie
Ne pare ru, dar nu mai avem ciuperci,
asculta

cea

de-a

doua

propiziie,

n timp ce
realiznd

conexiunea dintre cele dou. Dac ar fi reinut doar


Dorii s nlocuim cu spanac, n schimb?, nu i-ar
fi dat seama dac spanacul era n locul ciupercilor
sau al broccoliului.

Aadar, procesele pe termen scurt sunt necesare nu


doar n stocare, ci i n cadrul proceselor active,
cum

ar

exemplu
mental
cteva

fi

nelegerea

de proces
o

unei

conversaii.

activ este

atunci cnd

nmulire,

momente

nmulire

de

exemplu

ncercai

contientiznd

43
s

6.

Un

rezolvm
Oprii-v

facei

acelai

timp

alt

aceast
paii

pe

care i parcuregei mental:


(1) Vizualizai

43

x6
(2) nmulii 3 x 6 = 18
(3) Reinei 8 i adugai 1 la nmulirea cu 4
(4) nmulii 6 x 4 = 24
(5) Adugai 1 la 24
(6) Scriei rezultatul, 25, lng 8
(7) Rspunsul este 258.
Este uor de neles c acest calcul mental implic
simultan att procese de stocare (meninerea cifrei 8
n memorie; reinerea faptului c la cea de-a doua
nmulire este 6 x 4) ct i procese active (adugai
1

la nmulirea

6 x

4). Dac

acest calcul

ar fi

implicat doar procese de stocare, problema nu s-ar fi


putut rezolva.
acest

calcul

Exist i alte modaliti de a face


dar,

orice

modtod

de

rezolvare

ai

alege, aceasta implic att reinerea informaiilor


n memorie ct i procesarea informaiilor.

Faptul c memoria de scurt durat

i modelul modal

nu

dinamice

iau

desfoar

consideraie
n timp,

procesele

l-au determinat

ce

se

pe Baddley

nceap s ia n consideraie alternative la modelul


modal. Mai mult dect att, Baddley a observat ceva
diferit ce nu a fost explicat de modelul modal: n
unele circumstane, este posibil s se realizeze dou
sarcini simultan, aa cum este demonstrat mai jos:
DEMONSTRAIE

Citirea

unui

text

memorarea

numerelor
Reinei numerele 7, 1, 4 i 9 n timp ce citii
urmtorul pasaj:
Baddeley a motivat c, dac memoria de scurt durat
ar

fi

avut

aproximativ

capacitate

lungimea

limitat

unui

de

numr

stocare,
de

de

telefon,

completarea capacitii de stocare ar trebui s fac


dificil ndeplinirea altor sarcini care depind de
memoria

de

subiecii

scurt

pot

durat.

Dar

memoreze

el

constatat

scurt

niruire

de

numere, n timp ce desfoar o alt activitate n


paralel, cum ar fi citirea sau chiar rezolvarea unei
probleme

de

cuvinte.

Tu

cum

te-ai

descurca

cu

astfel de sarcin? Mai tii care sunt numerele? Care


este esena a ceea ce tocmai ai citit?
Potrivit modelului modal, ar trebui s fie posibil
realizarea

doar

uneia

dintre

sarcini,

care

ar

ocupa, teoretic, ntreaga memorie de scurt durat.


Cnd Baddley a realizat experimente ce au implicat

sarcini similare celor din demonstraie, a descoperit


c participanii puteau s citeasc i, n acelai
timp, s rein numere.
Ce

tip

de

model

pot

lua

considerare

att

(1)

procesele dinamice implicate n cogniii, cum ar fi


nelegerea limbii ct i rezolvarea unor probleme de
matematic atunci cnd vorbim de rezolvarea a dou
sarcini simultan? Baddeley a concluzionat c procesul
de

scurt

durat

trebuie

fie

unul

dinamic

trebuie s cuprind un numr de componente ce pot


funciona separat. Conform acestei idei, sarcina de
memorare

cifrelor

din

cadrul

demonstraiei

se

rezolv de ctre una dintre componente, n timp ce


nelegerea

paragrafului

se

realizeaz

de

ctre

alt component.
Modelul

propus

de

Baddeley

fost

descris

pentru

prima dat ntr-un articol de ziar mpreun cu Graham


Hitch (Baddeley & Hitch, 1974) i, aa cum vom vedea,
a fost ulterior modificat pentru a putea explica alte
descoperiri. n cadrul acestui model, componenta de
scurt durat a memoriei se numete memoria de lucru.
Memoria

de

capacitate

lucru

este

limitat

definit

destinat

manipulrii informaiilor
complexe,
capacitatea
definiie,

cum

ar

de
putem

fi

un

stocrii

sistem

cu

temporar

n realizarea unor sarcini


nelegerea,

raionare.
vedea

ca

nvarea

Pornind

de

la

memoria

de

lucru

aceast
este

diferit de memoria de scurt durat n dou moduri:

1.

Memoria

de

scurt

durat

se

concentreaz

special asupra stocrii informaiei pentru o perioad


scurt de timp (de exemplu, reamintirea unui numr de
telefon),

manipularea

timp

ce

memoria

informaiilor

de

lucru

cadrul

presupune

unui

proces

complex de cogniie (de exemplu, reamintirea cifrelor


n timpul citirii unui paragraf).
2.

Memoria

de

scurt

durat

cuprinde

singur

component, n timp ce memoria de lucru cuprinde un


numr de componente.
Aadar,

memoria de

lucru implic

nu doar

stocarea

informaiei, ci se refer la cantitatea de informaii


ce este manipulat pentru a servi unor forme variate
de

cogniie

realizeaz
trei

(Baddeley,

manipularea

componente:

2000b).

Memoria

informaiei

bucla

prin

fonologic,

de

lucru

aciunea

sketchpad-ul

vizuo-spaial i executivul central.


Bucla fonologic include 2 componente: stocarea
fonologic,

care

are

capacitate

limitat

reine informaiile doar pentru cteva secunde i


procesul

de

responsabil

repetare
de

verbalizrii

fixarea

care

informaiei.

este
Bucla

fonologic cuprinde informaii transmise pe cale


verbal i auditiv. Aadar, atunci cnd dorii
s memorai un numr de telefon sau numele unei
persoane, sau cnd dorii s nelegei despre ce
vorbete profesorul dvs. de psihologie cognitiv,
v folosii de bucla fonologic.

Sketchpad-ul
vizuale

imagine

vizuo-spaial
spaiale.
minte

cuprinde

Atunci

sau

cnd

cnd

informaii

creai

realizai

sarcini

precum rezolvarea unui puzzle sau regsirea unei


direcii de mers, v folosii propriul sketchpad
vizuo-spaial.
bucla

Aa

fonologic

cum

rezult

din

sketchpad-ul

diagram,

vizuo-spaial

sunt corelate executivului central.


Executivul

central

cuprinde

memoria

de

lucru.

Acesta preia informaiile din memoria de lung


durat

coordoneaz

activitatea

buclei

fonologice i a sketchpad-ului vizuo-spaial prin


focalizarea

asupra

unor

elemente

specifice

sarcinii i prin comutarea ateniei dintr-o parte


n alta. Una dintre cele mai importante funcii
ale executivului central este aceea de a decide
modul de distribuire a ateniei

ntre diferite

sarcini.

putem

Privit

acest

fel,

compara

executivul central cu poliistul din trafic al


sistemului

memoriei

de

lucru.

Spre

exemplu,

imaginai-v conducnd maina ntr-un ora strin


iar prietenul de pe scaunul pasagerului v spune
direciile

pentru

restaurant,

radio.

timp

acioneaz
verbale,
mental

timp

ce

ceea

sketchpad-ul
o

hart

ajunge
ce

ascultai

bucla
ce
v

la

un

anumit

tirile

la

dvs.

fonologic

privete

direciile

ajut

strzilor

s
ce

vizualizai
duc

spre

respectivul

restaurant,

timp

ce

executivul

central coordoneaz i combin aceste dou tipuri


de

informaii.

plus,

executivul

central

poate ajuta prin ignorarea mesajelor de la radio,


astfel nct s v focalizai atenia doar asupra
direciei de mers. Vom descrie aici un numr de
fenomene

ce

ilustreaz

modul

de

operare

diferitelor componente ale memoriei de lucru n


diferite situaii.

EXECUTIVUL CENTRAL
Executivul

central

este

componenta

care

face

ca

memoria de lucru s lucreze, deoarece acesta este


centrul de control al sistemului memoriei de lucru.
Rolul

acestuia

informaiilor,

nu
ci

este
de

acela

de

coordonare

stocare

modului

a
de

utilizare a informaiilor de ctre bucla fonologic


i sketchpad-ul vizuo-spaial (Baddeley, 1996).
Baddeley
controlor

descrie
al

executivul

ateniei.

central

Acesta

ca

stabilete

fiind

un

ct

din

atenie se focalizeaz pe o anumit sarcin, modul de


distribuire

ateniei

pe

sarcini

specifice,

distribuirea ateniei ntre dou sarcini

i modul de

comutare a ateniei ntre sarcini. Aadar, executivul


central

este

esenial

situaii

precum

cele

descrise n Capitolul 4, cnd o persoan ncearc s


conduc o main i s foloseasc un telefon mobil
simultan.

acest

exemplu,

executivul

controleaz

procesul

buclei

fonologice

(vorbitul

la

telefon;

nelegerea conversaiei) i procesul sketchpad-ului


(vizualizarea

reperelor

harta

strzilor;

conducerea mainii).
Una dintre modalitile de studiere a executivului
central

constituie

evaluarea

comportamentului

pacienilor cu leziuni cerebrale. Aa cum vom vedea


mai departe n acest capitol, lobul frontal joac un
rol important n memoria de lucru. Nu e de mirare
faptul

c pacienii

frontal

au

cu leziuni

probleme

la nivelul

coordonarea

lobului

ateniei.

Comportamentul comun pentru pacienii cu astfel de


leziuni

este

perseverena

comportament

chiar

dac

nu

repetarea
s-a

aceluiai

atins

obiectivul

dorit.
Putem lua ca exemplu o problem ce poate fi rezolvat
cu

uurin

respectnd

obiectul

de

culoare

persoan

cu leziuni

anumit

roie).
la nivelul

regul

Este

(Alegei

posibil

ca

lobului frontal

o
s

rspund corect de fiecare dat. Dar, cnd regula se


schimb

(Alegei

obiectul

de

culoare

albastr),

persoana n cauz continu s respecte vechea regul,


chiar

rspunsul
reprezint

stunci
su
o

cnd

este

se

incorect.

deteriorare

comunic

faptul

Aceast

perseveren

abilitii

executivului

central de a controla atenia.


Un alt exemplu cu privire la modul n care executivul
central controleaz atenia l constituie situaia n

care

persoan

trebuie

s-i

focalizeze

atenia

asupra unui anumit stimul relevant i n acelai


timp s ignore ali stimuli irelevani. Unii oameni
pot s-i focalizeze atenia mai bine dect alii.
Aceste diferene sunt descrise pe larg n seciunea
De luat n consideraie unde vom vedea c aceste
diferene constituie motivul pentru care unii oameni
obin rezultate mai bune dect alii la testele de
nelegere i la testarea capacitii de raionare.
BUFFERUL EPISODIC
Am

vzut

cum

modelul

cu

trei

componente

al

lui

Baddeley poate explica un numr de rezultate, ns


practica a artat c exist unele lucruri pe care
modelul

nu

le

poate

explica.

Unul

dintre

aceste

lucruri este c memoria poate reine mult mai mult


dect ne-am atepta, doar pe baza buclei fonologice
sau a sketchpad-ului vizuo-spaial. De exemplu, unele
persoane pot reine propoziii lungi de pn la 15
sau

20

de

cuvinte.

Aceast

abilitate

are

la

baz

gruparea unitilor relevante (pagina 126), dar mai


este legat i de memoria de lung durat care se
implic

propoziie

cunoaterea

sensului

punerea

cuvintelor

relaie

dintr-o

prilor

de

propoziie cu respectarea regulilor gramaticale.


Aceste idei nu sunt ceva nou. Se cunoate de mult
timp faptul c, capacitatea memoriei de lucru poate
fi amplificat prin grupare i c exist un schimb de
informaii ntre memoria de lucru i memoria de lung

durat.

Dar

Baddeley

decis

este

necesar

propun o component suplimentar pentru memoria de


lucru pentru a aborda aceste abiliti. Aceast nou
component,

pe care

el a

numit-o buffer

episodic,

este prezentat n noul model al memoriei de lucru.


Bufferul episodic poate stoca informaii (asigurnd
n acest mod o capacitate superioar) fiind conectat
cu memoria de lung durat (realiznd astfel posibil
schimbul ntre memoria de lucru i memoria de lung
durat). Este de reinut faptul c acest model arat
i

faptul

fonologic

sketchpad-ul

sunt

vizuo-spaial

legtur

cu

memoria

bucla

de

lung

durat.
Propunerea conceptului de buffer episodic reprezint
o

nou

etap

evoluia

modelului

lui

Baddeley,

marcnd din acel moment cercetarea asupra memoriei de


lucru

timp

de

peste

30

de

ani.

Dac

funcionarea

exact a bufferului episodic pare puin vag, acest


lucru se ntmpl pentru c lucrul este n curs de
desfurare. Even Baddeley (Baddeley et al., 2009)
afirma urmtoarele: conceptul bufferului episodic se
afl nc ntr-o faz incipient de dezvoltare (p.
57).

Principalul mesaj

bufferul

episodic

este

de reinut
c

acesta

cu privire

la

reprezint

modalitate de cretere a capacitii de stocare i de


comunicare cu memoria de lung durat.
Dei ne-am concentrat asupra modelului lui Baddeley
care a generat o vast cercetare n domeniu, trebuie

tiut

faptul

modelul

propus

de

acesta

nu

este

singurul model pentru memoria de lucru. De exemplu,


modelul propus de Nelson Cowan (1998, 1999, 2005) s-a
focalizat asupra modului n care memoria de lucru se
afl n legtur cu atenia i sugereaz c memoria
de

lucru

mecanism.

descoperirea
memoriei

atenia

de

sunt,

sprijinul
potrivit
lucru

principiu,

acestei

creia

idei

atenia

activeaz

se

aceleai

acelai
afl

sarcinile
zone

ale

creierului. (Awl & Vogel, 2008).


DE LUAT N CONSIDERARE
AVANTAJELE UNEI MEMORII DE LUCRU MAI EFICIENTE
La nceputul unui capitol referitor la diferenele
individuale ale memoriei de lucru, Andrew Conway i
colaboratorii si (2007, p. 3) afirmau urmtoarele:
Capacitatea

de

reine

mental

informaii

ntr-o

stare activ i uor accesibil, n timpul procesrii


concomitente

i selective

unor informaii

noi,

este una dintre cele mai mari realizri ale minii


umane;

face

rezolvarea

posibil

problemelor,

planificarea,
citirea

raionarea,

abstractizarea.

Desigur, unele mini pot realiza aceste obiective, cu


mai mult succes dect altele.
Capitolul continu cu descrierea studiului, care a
artat

persoanele

cu

mai

mare

capacitate

memoriei de lucru se descurc mai bine n procesele


cognitive, cum ar fi citirea i raionarea, i acest

lucru se reflect i n rezultate mai bune la testele


de inteligen.
Unul dintre studiile de pionierat ce leag memoria de
lucru cu procesele cognitive este un studiu de citire
realizat de Meredyth Daneman i Patricia Carpenter
(1980). Motivul pentru care experimentul lui Daneman
i Carpenter este considerat unul clasic este din
cauza

percepiei

utilizate pentru

autorilor

conform

crora

testele

msurarea capacitii memoriei de

scurt durat, precum memoria cifrelor (a se vedea


pag.

125)

nu

sunt

utile

msurarea

capacitii

memoriei de lucru. Ei au motivat c orice modalitate


de testare a capacitii memoriei de lucru trebuie s
implice

un

proces

dinamic

mult

mai

apropiat

de

procesele de cogniie din viaa de zi cu zi, cum ar


fi citirea si rezolvarea problemelor.
Testul pe care ei l-au dezvoltat, denumit perioad de
citire/anvergura citirii, a fost conceput n scopul
msurrii

att

funciilor

de

stocare

ct

funciilor de procesare ale memoriei de lucru. Acest


lucru se realizeaz prin msurarea numrului maxim de
propoziii pe care o persoan le poate citi, memornd
simultan fiecare ultim cuvnd din fiecare propoziie.
Aceast metod este ilustrat n urmtoarea seciunea
metodei:
METODA:
Perioada

Perioada de citire/anvergura citirii


de

citire

se

msoar

dup

cum

urmeaz

(ncercai i dvs!). Citii prima propoziie de mai

jos

cu

voce

propoziia

tare

(important!),

amintii-v

apoi

ultimul

acoperii

cuvnt.

Apoi,

citii cu voce tare cea de-a doua propoziie, apoi


acoperii-o, i, din nou, ncercai s v amintii
ultimul cuvnt i, n cele din urm citii i a treia
propoziie.

Dupa

propoziie,

ce

ai

amintii-v

citit

care

cea

sunt

de-a

ultimele

treia
cuvinte

din cele trei propoziii, n ordine.


(Exemplu de 3 propoziii)
n experimentul lui Daneman i Carpenter, perioada de
citire

s-a

msurat

propoziii

pe

prin

care

determinarea
persoan

numrului

le

poate

de
le

citeasc, ca mai apoi s repete, n ordine, ultimele


cuvinte ale propoziiilor.
n cadrul unui experiment, Daneman i Carpenter au
msurat perioada de citire a 20 de subieci i, de
asemenea,
lecturii

au
la

ntrebare
citit.

prezentat
care

cu

au

rezultatele

testului
c

citire

avut

au

la
de

subiecii

au

un

comparat

descoperit

test

subiecii

privire

Cnd

un

de

nelegere

rspuns

paragraf

perioadele
nelegere
cu

rezultate

bune

cte

pe

care

de

citire

cu

lecturii,

au

mai

mari

de

testul

de

perioade

mai

la

la

l-au

nelegere. Cinci dintre subieci cu o perioad de


citire

de

ntrebri
perioade

2
din

au

rspuns

cele

de citire

24,
de 4

corect
iar

cei

i 5

medie

ase

la

13,6

subieci

au rspuns

cu

la 19,7

ntrebri din 24. De asemenea, perioada de citire a

subiecilor fost corelat cu rezultatele testului de


aptitudini SAT1, unde perioadele mai mari de citire au
fost asociate cu rezultatele mai bune la test.
Multe alte experimente au obinut rezultate similare,
demonstrnd c rezultatele mai bune ale memoriei de
lucru

sunt

asociate

cu

mai

bun

ntelegere

lecturii i, de asemenea, cu o mai bun capacitate de


raionare

precum

cu

un

grad

superior

de

inteligen (Conway et al., 2003). Este de reinut


ideea

persoanele

cu

capacitate

mai

mare

memoriei de lucru obin rezultate mai bune la aceste


teste

pentru

mai

mare

spaiu

memoria
pentru

lor

de

lucru

reinerea

cuprinde

un

manipularea

informaiilor. De asemenea, capacitatea memoriei de


lucru a unei persoane reflect nu numai cantitatea de
informaii ce poate fi stocat, ci indic i gradul
de

eficien

focalizarea

al

persoanei

ateniei

asupra

ceea

ce

privete

informaiilor

relevante

i filtrarea informaiilor nerelevante (Awh & Vogel,


2008; McNab & Klingberg, 2008).
Astfel,

ncheiem

acest

capitol

cu

mesajul

care

deschis subiectul memoriei de lucru de la pagina 130:


Caracteristica important a memoriei de lucru nu se
refer

doar la

mrimea spaiului

acesteia, ci

mai

degrab la capacitatea de manipulare a informaiilor.


Relaia dintre memorie i interaciunile noastre este
1
Scholastic Aptitude Test (Test naional de aptitudini in SUA)

cel mai bine reprezentat de proprietile dinamice


ale memoriei. n cele trei capitole care urmeaz, vom
vedea c acest lucru este valabil i pentru memoria
de lung durat.
CAPITOLUL

II

NEUROSTIINTA COGNITIVA
La ora 7 dimineata, ca raspuns la auzul familiar dar
iritant al alarmei, Juan isi arunca bratul intr-un
arc bine exersat, simte contactul mainii cu butonul
de

snooze

si,

in

linistea

pe

care

creat-o,

se

intoarce pe cealalta parte pentru inca 10 minute de


somn. Cum poate fi explicat comportamentul lui Juan
in termeni de fiziologie? Ce se intampla in creierul
lui Juan care face posibil ca acesta sa auda alarma,
sa ia masuri pentru a o opri, si sa stie ca mai poate
dormi putin fara sa intarzie la curs?
Putem da un raspuns general acestei intrebari prin a
lua in considerare cativa din pasii pe care i-a urmat
Juan in actiunea sa de a inchide alarma. Primul pas
in

auzirea

alarmei

se

petrece

atunci

cand

undele

sonore propagate de alarma intra in urechile lui Juan


si

stimuleaza

sonora

in

receptori

semnale

care

electrice

transforma
(Fig.

energia

2.1a).

Aceste

semnale ajung apoi in zona auditiva a creierului lui


Juan, care il fac pe acesta sa auda soneria (Fig.
2.1b).

Apoi semnalele

sunt trimise

prin mai

multe

zone ale creierului la zona motora, care controleaza


miscarea. Zona motora trimite semnale catre muschii

bratului si mainii lui Juan, care executa miscarea


care inchide alarma.
Dar totul nu se rezuma la acest sir de evenimente.
Spre exemplu, decizia lui Juan de a apasa butonul
snooze

al

ceasului

cunostinta

desteptator

faptului ca

este

acest lucru

bazata

va opri

pe

alarma

temporar, si ca alarma va suna din nou in 10 minute.


De asemenea, stie ca desi mai sta in pat 10 minute,
va avea totusi timp sa ajunga la curs. O imagine mai
completa a ceea ce se intampla in creierul lui Juan
cand

alarma

procesele
memorie

suna

va

implicate
si

trebui
in

luarea

ca

atare

extragerea

deciziilor

sa

includa

informatiei
bazate

pe

din
acea

informatie. Deci, un comportament aparent simplu, ca


acela de a opri o alarma dimineata, implica o serie
complexa de evenimente fiziologice.
Studentii
cunoasca

se

intreaba

principiile

adeseori

de

functionarii

ce

trebuie

sistemului

sa

nervos

pentru un curs de psihologie cognitiva. Un raspuns la


aceasta

intrebare

ar

fi

acela

ca

tehnologia

de

scanare a dezvoltarii creierului din ultimele decade


a plasat creierul in centrul cercetarii actuale in
psihologie

cognitiva.

cognitive

consista

comportamentale

cat si

Astazi,
atat

studiul

in

psihologiei

experimente

in experimente

pur

care iau

in

considerare legatura dintre comportament si creier.


Scopul

acestui

neurostiina

capitol

cognitiva,

este

acela

studiul

de

bazei

introduce

fiziologice

cunoasterii. Acest capitol asigura cunostinte de baza


de care veti avea nevoie pentru a intelege materialui
fiziologic

in

perceptie,

atentie,

memorie,

limbaj,

luare de decizii si solutionare de probleme, subiecte


ce

vor

descrie

fi

acoperite

cateva

in

principii

capitolele
de

baza

urmatoare.

ale

Vom

functionarii

sistemului nervos incepand cu structura si modul de


functionare

celulelor

numite

neuroni,

care

sunt

elementele constructive si liniile de transmisie ale


sistemului nervos. Ne concentram apoi pe colectia de
180

de

miliarde

de

acesti

neuroni

care

formeaza

creierul. Facand asta, vei vedea ca pentru a intelege


creierul avem nevoie sa intelegem cum sunt organizati
neuronii si cum semnaleaza informatii despre mediul
inconjurator si despre actiunile noastre in acesta.

NEURONII:

ELEMENTELE

CONSTRUCTIVE

ALE

SISTEMULUI

NERVOS
Cum este posibil ca structura de 1.5 kilograme numita
creier sa fie locasul mintii? Pana la urma este doar
un tesut static. Nu are parti mobile (ca inima). Nu
se

dilata

si

nu

se

contracta

(ca

plamanii),

si

observand cu ochiul liber pare aproape solid. Dar,


pentru a intelege relatia dintre creier si minte este
necesar sa privim inauntrul creierului si sa observam
unitatile mici care formeaza structura acestuia si
semnalele electrice care trec prin aceste unitati.
MICROSTRUCTURA CREIERULUI: NEURONII

Pentru multi ani, natura tesutului creierului a


fost un mister. Privitul in interiorul creierului cu
ochiul liber nu a indicat ca este format din miliarde
de unitati mai mici. Natura semnalelor electrice in
creier si caile pe care le parcurg abia incepeau sa
fie descoperite in secolul al IX-lea.
Pentru
din

observa

secolul al

structura

creierului,

IX-lea aplicau

anatomistii

colorant special

pe

tesutul cerebral pentru a creste contrastul dintre


diferitele

tipuri

de

tesut

din

creier.

Cand

au

observat acest tesut colorat la microscop, au vazut o


retea pe care au numit-o reteaua nervoasa. Aceasta
retea era considerata a fi continua, ca un sistem de
autostrazi, in care o strada este conectata in mod
direct cu o alta, dar fara indicatoare de oprire sau
semafoare. Vazuta astfel, reteaua nervoasa oferea o
platforma complexa pentru transmiterea de semnale in
mod neintrerupt prin retea (Fig. 2.2a).
Un motiv pentru a descrie microstructura creierului
ca pe o retea continuu interconectata a fost aceea ca
metoda de colorare si microscoapele vremii nu puteau
arata

micile

detalii,

iar

fara

aceste

detalii,

reteaua nervoasa parea a fi continua. Totusi, in anii


1870, anatomistul italian Camillo Golgi a elaborat o
tehnica

de

colorare

care

implica

scufundarea

in

solutie de nitrat de argint a unei felii subtiri de


tesut cerebral. Aceasta tehnica a creat imagini ca
aceea din Fig. 2.2b, in care celule individuale au

fost colorate in mod aleatoriu. Ce a facut ca aceasta


tehnica sa fie folositoare a fost faptul ca mai putin
de 1% din celule erau colorate, asa ca se puteau
distinge de restul tesutului. (Daca toate celulele ar
fi fost colorate, ar fi fost greu sa se distinga o
celula

de

inghesuite).

cealalta,
De

pentru

asemenea,

ca

celulele

sunt

foarte

colorate

erau

colorate complet, vazandu-li-se astfel structura.


Ajungem astfel la Ramon y Cajal, un fiziolog spaniol,
interesat
Cajal

in

investiga

folosit

doua

natura

tehnici

retelei

pentru

nervoase.

a-si

atinge

scopul. Mai intai a folosit metoda lui Golgi, care


colora doar cateva dintre celulele dintr-o felie de
tesut cerebral. Apoi, s-a hotarat sa studieze tesutul
din

creiere

de

animale

nou-nascute,

pentru

ca

densitatea celulelor este mai mica in comparatie cu


cea

creierelor

adulte.

Aceasta

proprietate

creierelor nou-nascute impreuna cu faptul ca metoda


lui Golgi afecteaza mai putin de 1% din neuroni, a
facut posibil pentru Cajal sa vada in mod clar ca
celulele colorate erau unitati individuale (Kandel,
2006).

Descoperirea

lui

Cajal

ca

unitatile

individuale denumite neuroni erau caramizile de baza


ale

creierului

neuronale

ideea

fost

piesa

ca

celule

centrala

doctrinei

individuale

transmit

semnale in sistemul nervos si ca aceste celule nu se


continua
nervoase.

cu

alte

celule,

conform

teoriei

retelei

Fig.

2.3a

Corpul

arata

partile

celulei contine

de

baza

ale

mecanisme ce

unui

neuron.

tin celula

in

viata. Dendritele se extind din corpul celulei pentru


a primi semnale de la alti neuroni, iar axonul sau
fibra nervoasa trimite semnale catre alti neuroni.
Astfel, neuronul are un capat care transmite si unul
care primeste, iar rolul sau, ca vizualizat de Cajal,
era sa transmita semnale.
Cajal a ajuns si la alte concluzii despre neuroni:
(1) Pe langa neuronii din creier, exista de asemenea
neuroni

care

preiau

informatia

din

mediul

inconjurator, cum ar fi neuronii din piele, ochi si


ureche. Acesti neuroni, numiti receptori(Fig. 2.3b),
sunt

similari

celular

cu

si axon,

neuronii
dar au

creierului,

avand

corp

receptori specializati

sa

preia informatia din mediul inconjurator. (2) Pentru


toti

neuronii, exista

un mic

spatiu intre

capatul

axonului unui neuron si dendritele sau corpul celulei


altui neuron. Acest spatiu se numeste sinapsa (Fig.
2.4).

(3)

Neuronii

nu

sunt

conectati

in

mod

indiscriminant cu alti neuroni, ci formeaza conexiuni


doar cu neuroni specifici. De obicei, multi neuroni
sunt conectati si formeaza circuite neuronale.
Ideea lui Cajal, conform careia neuronii individuali
comunica

cu

alti

neuroni

pentru

forma

circuite

neuronale, a reprezentat un imens pas inainte pentru


a intelege cum functioneaza sistemul nervos. Toate
conceptele introduse de Cajal neuroni individuali,

sinapse si circuite neuronale baza

folosite astazi

pentru a

sunt principii de
explica cum

creeaza

creierul procese cognitive. Aceste descoperiri i-au


adus lui Cajal un Premiu Nobel in 1906, iar astazi
este

recunoscut ca

acest

studiu

persoana care

celular

al

vietii

a facut
mintale

posibil
(Kandel,

2006, pag. 61).


SEMNALELE TRANSMISE PRIN NEURONI
Cajal

descris

cu

succes

structura

neuronilor

individuali si ce relatie au cu alti neuroni, si a


stiut ca acesti neuroni transmit semnale. Cu toate
acestea,
semnale

determinarea
a

trebuit

amplificatoare
puternice

naturii

sa

astepte

electronice

pentru

exacte

face

care

acestor

dezvoltarea
erau

vizibile

unor

indeajuns

aceste

de

semnale

electrice rxtrem de mici generate de neuroni. In anii


1920, Edgar Adrian a reusit sa inregistreze semnale
electrice

de

la

neuroni

senzitivi

singulari,

realizare pentru care a primit Premiul Nobel in 1932


( Adrian, 1928, 1932).
Adrian a inregistrat semnale electrice de la neuroni
singulari folosind microelectrozi - mici tuburi de
sticla

umplute

receptioneaza
electrodului
dispozitiv

cu

solutie

semnale
si

de

conduc

salina

conductoare

electrice
aceste

inregistrare.

la

semnale
Fiziologii

care

capatul
catre

un

moderni

folosesc microelectrolizi metalici. Electrolidul este


coborat in tesut pana cand capatul

electrodului este

pozitionat

langa

un

neuron.

electrodul

de

inregistrare,

dispozitiv

de inregistrare

Acest

este

si la

electrod,

conectat
un alt

la

un

electrod,

electrodul de referinta, care este localizat in afara


tesutului (Fig. 2.5a).
Principala

cheie

pentru

inregistrate semnalele
aceea

ca

dintre

masuram

inregistrare

Diferenta

de

intelege

cum

sunt

electrice din neuroni este

mereu

diferenta

si

electrolidul

incarcatura

in

incarcatura

de

dintre

referinta.

acesti

doi

electrolizi este expusa pe un osciloscop, care indica


diferenta

in

incarcatura

prin

pozitia

verticala

unui mic punct care creeaza o linie dupa cum se misca


pe ecran. De exemplu, raportul din Fig. 2.5b arata ca
diferenta

in

electrodul

incarcatura
de

dintre

referinta

-70mV(mV=milivolt=1/1000

volti)

si

inregistrare

si

este

de

punctul

continua

sa se miste pe langa aceasta linie de -70 mV atata


timp

cat

nu

sunt

transmise

semnale

electrice

in

neuron. Totusi, cand un semnal electric, numit impuls


nervos sau potential de actiune, este transmis prin
axon,

punctul este

deviat in

sus (neuronul

devine

pozitiv) si apoi din nou in jos (incarcatura revine


la

nivelul

original),

toate

acestea

intr-o

milisecunda (1/1000 secunde), ca in Fig. 2.5c. Fig.


2.5d

arata

potentialul

de

actiune

pe

scara

timpului comprimata, astfel un potential de actiune


ca cel din Fig. 2.5c parand a fi o linie vertical.

Fiecare linie din acest raport este un potential de


actiune,

deci

seria

de

linii

indica

faptul

ca

un

numar de impulsuri nervoase calatoresc mai departe de


acest electrod. Exista si alte semnale electrice in
sistemul nervos, dar ne concentram pe potentialul de
actiune,

deoarece

este

mecanismul

prin

care

informatia este transmisa prin sistemul nervos.


Pe

langa

faptul

ca

inregistrat

potentialul

de

actiune din neuroni singulari, Adrian a facut si alte


descoperiri.

observant

ca

fiecare

potential

de

actiune trece prin axon fara a-si schimba marimea.


Aceasta proprietate face potentialul de actiune ideal
pentru
pentru

a transmite
ca

semnale pe

aceasta

inseamna

o anumita
ca,

atata

distanta,
timp

cat

potentialul de actiune a inceput la un capat al unui


axon

semnalul

va

ramane

la

fel

atunci

cand

va

ajunge la celalalt capat.


Cam in aceeasi perioada cand Adrian inregistra din
neuroni singulari, alti cercetatori aratau ca atunci
cand

semnalele

ajungeau

la

capatul

unui

axon,

un

produs chimic numit neurotransmitator este emis, care


face posibil ca semnalul sa fie transmis prin spatiul
sinaptic care separa un capat al axonului de dendrite
sau

de

corpul

celulei

unui

alt

neuron

(vezi

Fig.

2.4).
Desi

toate

aceste

descoperiri

despre

natura

neuronilor si semnalele care trec prin ei erau extrem


de importante (si le-au adus un numar de Premii Nobel

celor

care

le-au

descoperit),

principalul

nostru

interes nu este cum transmit axonii semnale, ci cum


aceste semnale contribuie la modul in care opereaza
mintea.

Pana

acum,

aceste

semnale

descrierea

sunt

modalitatii

transmise

este

in

care

analoaga

descrierii modalitatii prin care internetul transmite


semnale electrice fara a descrie cum aceste semnale
sunt transformate in cuvinte si imagini pe care le
putem intelege. Adrian a fost extreme de constient de
faptul

ca

era

importanta

nu

doar

descrierea

semnalelor nervoase, asa ca a realizat o serie de


experimente
stimulii

pentru

din

lega

mediul

semnalele

inconjurator

si

nervoase

de

astfel

de

experienta oamenilor.
Adrian a studiat relatia dintre excitatia nervului si
experienta senzoriala prin masurarea modului in care
excitatia unui neuron de la un receptor din piele se
schimba cand se aplica mai multa presiune pe piele. A
observat

ca

forma

si

inaltimea

potentialului

de

actiune au ramas aceleasi cand a marit presiunea, dar


ca rata excitatiei nervului numarul de impulsuri
nervoase care trec prin axon pe secunda- a crescut
( Fig.2.6).
In termeni cognitivi, asta inseamna ca intensitatea
unui stimul poate fi reprezentata de rata excitatiei
nervului.

Deci, spre

exemplu, a

mari presiunea

pe

piele face ca neuronii din zona specializata sa fie


excitati mai rapid, ceea ce determina experienta unei

presiuni

marite.

prezentate

Sau

marirea

receptorilor

intensitatii

vizuali

din

luminii

retina

creeaza

excitatia mai rapida a neuronilor din sistemul vizual


si o perceptie a lumini mai intensa. Ca atare, rata
excitatiei

neuronale

stimulatiei
magnitudinea

care,
unei

este

la

legata

randul

experiente

ei,
ca

de

intensitatea

este

aceea

legata
de

de

simti

presiune pe piele sau stralucirea unei lumini.


Daca amplitudinea experientei perceptia unui bec de
100 de wati ca fiind mai puternica decat unul de 40
de wati este legata de excitatia nervului, de ce
este

legata

calitatea

experientei?

Pentru

simturi,

calitate se refera la experienta diferita asociata cu


fiecare

din

simturi

perceperea

luminii

pentru

vedere, sunetul pentru auz, mirosul pentru olfactie,


si

asa

mai

departe.

Putem

de

asemenea

intreba

de

calitate intr-un anumit simt. Cum percepem diferite


forme,

diferite

culori,

si

diferite

directii

ale

miscarii, spre exemplu.


Un mod de a raspunde la intrebarea cum potentialul de
actiune determina diferite calitati este de a spune
ca

potentialul

poate

arata

aceasta

de

actiune

diferit.

posibilitate

pentru

Totusi,
cand

fiecare

Adrian

determinat

calitate
eliminat
ca

toate

impulsurile nervoase sunt in principiu la fel.


Daca

toate impulsurile

fel,

indiferent

ca

nervoase sunt

sunt

cauzate

de

in esenta
vederea

la

unei

masini de pompieri sau de aducerea aminte a ce ai

facut saptamana trecuta, cum pot aceste impulsuri sa


sustina

diferite

intrebare
functii

este

calitati?

ca

cognitive

Raspunsul

neuronii
transmit

care

la

servesc

semnale

catre

aceasta
diferite
diferite

zone ale creierului, un principiu numit localizarea


functiei.
LOCALIZAREA FUNCTIEI
Unul

dintre

creierului

este

specifice

sunt

creierului.
servite
tesut

de

servite

Majoritatea

baza

Dale,

de

ale

zone

functiilor
3mm

2000).

organizarii

functiei

cerebral,

aproximativ
&

de

localizarea

cortexul

de

(Fischl

principiile

specifice
cognitive

care

care

functii

este

acopera

Cortexul

este

ale
sunt

strat

de

creierul
invelisul

incretit pe care il vezi atunci cand te uiti la un


creier intact (fig. 2.7). Localizarea functiei a fost
demonstrata

pentru

multiple

functii

cognitive.

Mai

intai vom vorbi despre perceptie.


LOCALIZAREA PENTRU PERCEPTIE
Una

dintre

demonstratiile

de

baza

localizarii

functiei este reprezentata de principalele zone de


receptie aratate in Fig. 2.7. Acestea dunt primele
zone ale cortexului cerebral care primesc semnale de
la fiecare dintre simturi. De exemplu, cand sunetul
stimuleaza receptorii din ureche, semnalele electrice
rezultate

ajung

lobul temporal.

la

zona

de

receptie

auditiva

din

Principala zona de receptie pentru vedere ocupa mare


parte din lobul occipital, iar zona pentru simturile
pielii

atingere,

temperatura

si

durere

este

localizata in lobul parietal. Zonele pentru gust si


miros sunt localizate in partea inferioara a lobului
temporal

(miros)

si

intr-o

mica

zona

din

lobul

frontal (gust). Lobul frontal primeste semnale de la


toate

simturile

perceptii

si

care

joaca

implica

un

rol

important

coordonarea

in

informatiei

primite prin doua sau mai multe simturi.


Zonele principale de receptie au fost identificate
initial prin observarea efectelor cauzate de trauma
craniana.
lezarea

Spre exemplu,

lobului

a fost

occipital

observat faptul

cauzata

de

rani

de

ca
pe

frontul de batalie duce la orbire. O alta sursa a


traumei

craniene

este

atacul

cerebral

oprirea

fluxului sanguin catre creier, de obicei din cauza


unui cheag de sange. Iar cand vine vorba de rani de
pe

campul

de

lupta,

efectele

de

perceptie

ale

atacului vascular cerebral sunt legate de fiecare din


zonele principale de receptive senzoriala.
Pe langa zonele primare de receptie, mai exista si
alte zone care servesc functii senzoriale specifice.
Oameni care au suferit traume intr-o anumita zona a
lobului temporal, in zona dreapta de jos a creierului
(nu

zona

auditiva,

care

este

mai

sus

in

lobul

temporal) sufera de o conditie numita prosopagnozie


inabilitatea

de

recunoaste

fete.

Oamenii

cu

prosopagnozie realizeaza ca o fata este o fata, dar


nu pot recunoaste a cui fata este, chiar si cand vine
vorba de oameni cunoscuti, ca prieteni si familie. In
unele
uita

cazuri, cei
in

oglinda

care sufera
si,

de prosopagnozie

vazandu-si

propiul

chip,

se
se

intreaba cine e acel strain care se uita la ei! Ce


este

special la

aceasta conditie

este ca

problema

este limitata de folosirea simtului vazului pentru a


recunoaste fete. Persoana poate recunoaste obiecte,
poate recunoaste oameni dupa voce sau manierisme, si
poate avea o memorie normala si functionare cognitiva
generala (Burton et al., 1991; Hecaen & Angelergues,
1962; Parkin, 1996).
Localizarea functiei a fost de asemenea demonstrata
prin inregistrarea neuronilor in diferite zone ale
creierului animalelor (in special maimute). Neuronii
din lobul occipital raspund la stimularea ochiului cu
lumina neuronii din lobul temporal la sunet, neuronii
din alta zona a lobului temporal la fete, si asa mai
departe.

In

cerebrala

plus,
fost

tehnica

folosita

numita

pentru

imagistica
demonstra

localizarea functiei in cortexul uman.


METODA : Imagistica cerebrala
O tehnica des folosita pentru a masura activitatea
cerebrala la oameni este imagistica cerebrala, care
permite cercetatorilor sa creeze imagini care arata
ce

zone ale

lucizi

creierului sunt

efectueaza

diverse

activate cand

sarcini

oamenii

cognitive.

Una

dintre

aceste

pozitronica

tehnici,

(PET),

tomografia

fost

introdusa

cu
in

emisie

anii

1970

(Hoffman et al., 1976; Ter-Pogossian et al., 1975).


PET profita de faptul ca fluxul sanguin creste in
zonele

creierului care

sunt activate

de o

sarcina

cognitiva. Pentru a masura fluxul sangelui, o mica


doza de trasor radioactiv este injectat in sistemul
circulator. ( Doza este indeajuns de mica incat sa nu
fie

daunatoare

apoi

scanat

persoanei.)

de

Creierul

aparatul

persoanei

tomograf,

care

este

masoara

semnalul de la trasor la fiecare locatie din creier.


Semnale

ridicate

indica

un

nivel

mai

ridicat

de

activitate cerebrala(Fig. 2.8).


Tomagraful

cu

cercetatorilor

emisie
sa

pozitronica

urmareasca

schimbari

permis
in

fluxul

sanguin, si sa determine ce zone ale creierului erau


activate.
cercetatorii

Pentru

folosi

au

creat

tehnica

Activitatea

cerebrala

este

starea

control,

inainte

de

aceasta
de

substractie.

masurata
sa

unealta,

mai
fie

intai

in

prezentata

stimularea, si apoi din nou in timp ce stimulul este


prezentat. De exemplu, intr-un studiu realizat pentru
a determina ce zone ale creierului sunt activate cand
o

persoana

masurata

manuieste

activitatea

un

obiect,

generata

pur

prima
si

data

este

simplu

prin

plasarea obiectului in mana. Aceasta este starea de


control(Fig. 2.9a). Apoi activitatea este masurata in
timp

ce

persoana

manuieste

obiectul.

Aceasta

este

starea de stimulare( Fig.2.9b). In final, activitatea


datorata

manuirii

obiectului

este

determinata

prin

scaderea activitatii de control din activitatea de


stimulare (Fig. 2.9c).
Dupa

introducerea

PET,

alta

tehnica

neuroimagistica, rezonanta magnetica nucleara (RMN),


a

fost

introdusa.

Ca

si

PET,

RMN

se

bazeaza

pe

masurarea fluxului sanguin. Un avantaj al RMN este


acela ca fluxul sanguin poate fi masurat fara trasori
radioactivi. RMN profita de faptul ca hemoglobina,
care

poarta

oxigen

in

sange,

contine

molecula

feroasa (fier), si are astfel proprietati magnetice.


Daca

un

camp

magnetic

este

prezentat

creierului,

moleculele de hemoglobina se aliniaza, ca niste mici


magneti.
RMN indica prezenta activitatii cerebrale pentru ca
moleculele

de

hemoglobina

din

zone

cu

avtivitate

cerebrala ridicata pierd o parte din oxigenul pe care


il transporta. Aceasta face ca hemoglobina sa fie mai
magnetica,

asa

ca

aceste

molecule

raspund

mai

puternic la campul magnetic. Aparatul RMN determina


activitatea relativa din diferite zone ale creierului
prin detectarea schimbarilor in raspunsul magnetic al
hemoglobinei. Tehnica de substractie descrisa mai sus
pentru PET este folosita si pentru RMN. Pentru ca nu
are nevoie de trasor radioactiv si pentru ca este mai
precis,

RMN

devenit

principala

metoda

folosita

pentru

determina

ce

zone

are

creierului

sunt

activate de catre diferite functii cognitive.


Fig. 2.10 arata locatia zonei din creierul uman care
raspunde

la

fete,

ca

determinata

de

RMN.

Aceasta

zona, numita zona fetei fusiforma (ZFF) pentru ca


se gaseste in girusul fusiform in zona inferioara a
lobului

temporal,

deteriorata

in

corespunde

cazul

zonei

pacientilor

cu

de

obicei

prosopagnozie

(Kanwisher et al., 1997).


Pe langa ZFF, inca alte doua zone specializate din
cortexul

temporal

au

fost

identificate.

Girusul

parahimpocampic este activat de imagini reprezentand


scene din interior si de afara ca cele din Fig. 2.11
(Aguirre et al., 1998; R. Epstein et al., 1999). S-ar
parea

ca

pentru

aceasta

informatia

despre

activitatea

cerebrala

zona

planul
creste

este

importanta

spatial,
la

pentru

vederea

ca

imaginilor

care prezinta atat camere goale cat si camere complet


mobilate

(Kanwisher,

2003).

Cealalta

zona

specializata, zona corpului extrastriat (ZCE), este


activata de corpuri si parti ale corpului (dar nu de
fete), ca in Fig. 2.11b (Downing et al., 2001).
Dupa

cum

vom

vedea

in

aceasta

carte,

tehnica

de

imagistica cerebrala a identificat de asemenea multe


alte conexiuni intre functionarea cognitiva si zone
specifice
devenit

ale creierului.
atat

modularitate,

de
este

De fapt,

proeminenta
adeseori

ca

aceasta idee
un

folosit

nou
pentru

termen,
a

se

referi

la

localizare.

specializata
aceasta

pentru

zona

parahipocampic

am

este

specifica.

spune

corpului

sunt

modul

functie

terminologie,

fusiforma,

Un

ca

pentru

zona

Folosind

zona

extrastriat

module

si

fetei
girusul

percepe

fete,

corpuri si, respectiv, locuri.


LOCALIZAREA LIMBAJULUI
Dovezi

timpurii

au

fost

aduse

pentru

localizarea

functiei de catre studiile lui Paul Broca si Carl


Wernicke, studii cu pacienti a caror dificultate de a
produce si de a intelege limbajul era datorat traumei
in diferite zone ale creierului.
In

1861,

neurologul

francez

Paul

Broca

propus

existenta unei zone in lobul frontal specializata in


producerea
studiul

limbajului.

unor

Broca

pacienti

si-a

care

bazat

suferisera

ideea

pe

atacuri

vasculare cerebrale si care vorbeau intr-o maniera


inceata si greoaie, deseori cu o sintaxa incurcata.
Ce urmeaza este un exemplu al unui pacient modern cu
simptome
descrie

similar.
momentul

Aceasta
in

care

persoana
a

facut

incearca
atac

sa

vascular

cerebral, ce s-a petrecum cand acesta era in cada.


In regulauhatac siuheucccada siceledoua zile
cand uhspuhspital si uh ambu am ambulanta.
(din Dick et al., 2001, pg. 760)
Desi pacientii lui Broca aveau dificultati in a se
exprima, nu aveau probleme in a intelege ce spun alti

oameni. Dupa ce pacientii au murit, Broca a efectuat


autopsii si a determinat ca o anumita zona din creier
era

afectata

frontal,

(Fig.
ajuns

1.12).
sa

fie

Aceasta
numita

zona,
aria

in

lobul

Broca,

iar

afectiunea pe care a descries-o afazie Broca.


In

1879,

Carl

Wernicke

studiat

un

alt

grup

de

pacienti care aveau o zona afectata in lobul frontal


care se numeste acum aria Wernicke. Limbajul acestora
era

fluent

si

correct

grammatical,

insa

urmeaza

un

este

din

tindeau
exemplu

punct

sa

fie

modern

de

de

vedere

incoerenti.
limbaj

al

Ce
unui

pacient asemanator cu cei studiati de Wernicke:


Brusc avea un ?? si tot acest ?? plecase
cu acesta. A calcat chiar pe claxonul meu. Le-au luat
din pamant, stii? Imi fac favoritul noua sa ?? si
acum am fost ?? de catre ?? al ?? al anularii mele
care este acum pentru totdeauna. (din Dick et al.,
2001, pg. 761)
Astfel de pacienti nu doar ca au produs limbaj fara
sens,

dar

nici

nu

au

putut

intelege

scrisul

si

limbajul. Aceasta afectiune a fost denumita afazia


Wernicke.
Legatura

evidenta

dintre

producerea

limbajului

si

aria Broca si intelegerea limbajului si aria Wernicke


a

fost

pentru

multi

ani

acceptata

ca

model

de

procesare a limbajului. Dar, dupa cum am descris in


introducerea noastra de modele in capitolul 1 (pg.
17),

modelele

sunt

deseori

revizuite

in

lumina

informatiei

actuale,

iar

modelul

Broca/Wernicke

nu

reprezinta o exceptie.
Incepand

cu anii

1970, cercetatorii

au inceput

sa

aduca noi dovezi cu privire la procesarea limbii si


creier. O noua linie de dovezi arata cat de important
este sa fim atenti la cum este testat comportamentul
pacientilor cu traumatism cranian. Ideea lui Broca ca
pacientii cu afazie Broca inteleg limbajul dar nu il
pot produce a fost contestata de catre studii care
arata ca acesti pacienti au, intr-adevar, probleme in
a

intelege limbajul.

Sa luam

in considerare,

spre

exemplu, urmatoarele doua propozitii:


(3) Marul a fost mancat de fata.
(4) Baiatul a fost impins de fata.
Pacientii cu afazia Broca nu au avut probleme in a
intelege prima propozitie, insa au avut probleme cu a
doua. Problema pe care au avut-o cu cea de-a doua
propozitie a fost in a decide cine a impins si cine a
fost impins. L-a impins fata pe baiat, sau baiatul pe
fata? Desi pare evident ca fata l-a impins pe baiat,
pacientii

cu

afazia

Broca

au

dificultate

in

procesa cuvinte de legatura ca a fost si de, iar


aceasta creaza probleme in a determina cine a fost
impins (observati ce se intampla cu propozitia cand
aceste doua cuvinte sunt omise). In contrast, prima
propozitie nu poate fi interpretata in doua feluri.
Este clar ca fata a mancat marul. Nu este posibil, in
afara unui improbabil scenariu stiintifico-fantastic,

ca marul sa o manance pe fata(Dick et al., 2011;


Novick et al., 2005).
Faptul ca pacientii lui Broca au defapt o problema in
a intelege limbajul indica faptul ca afazia Broca nu
este

o simpla

Rezultatele

problema de

multor

producere a

experimente

limbajului.

comportamentale

si

fiziologice au facut ca unii cercetatori sa nu faca


diferenta dintre probleme de producere a limbajului
si intelegerea acestuia, ci intre probleme de forma
si inteles. Problemele de forma implica dificultati
in

determina

relatia

dintre

cuvinte

intr-o

propozitie (ca problema pacientilor cu afazia Broca


in legatura cu propozitia 2 de mai sus). Problemele
de inteles implica diferente mai vaste in a intelege,
ca

cele

traite

de

pacientii

cu

afazia

Wernicke,

pacienti care ar avea probleme si cu propozitia 1.


O metoda de a inregistra raspunsuri electrice rapide
ale creierului uman, pe

care l-a numit potential

evocat, care a adus probe in plus pentru distingerea


dintre forma si inteles in limbaj.
METODA : Potential evocat
Electromiografia(EMG)

este

inregistrata

cu

mici

electrolizi in forma de disc plasati pe scalpul unei


persoane

(Fig.

2.13a).

Fiecare

electrolid

preia

semnale de la grupuri de neuroni care sunt activati


impreuna.
inregistrat

Fig.
in

2.13b

arata

timp

ce

un

potential

persoana

asculta

evocat
fraza

Pisicile nu vor manca. Observati ca semnalele sunt

foarte rapide, petrecandu-se in fractiuni de secunda.


Acest lucru face EMG sa fie ideal pentru a investiga
un proces ca acela al intelegerii unei conversatii,
in care cei care vorbesc spun, in medie, trei cuvinte
pe

secunda (Levelt,

contrasteaza

cu

1999). Raspunsul

raspunsul

lent

al

rapid al

EMG

tehnicilor

de

imagistica craniana ca RMN, care dureaza secunde. Un


dezavantaj al EMG este dificultatea de a indica de
unde din creier provine raspunsul. Exista modalitati
de estimare, insa nu este la fel de exact ca RMN,
care evidentiaza structurile specifice care au fost
activate. Totusi, abilitatea unui EMG de a oferi un
raport

aproape

creier

dintr-un

potrivit

continuu

moment

pentru

ceea

in

studiul

ce

altul

se

intampla

in

proceselor

face

in

foarte

dinamice,

ca

limbajul(Kim @ Osterhout, 2005; Osterhout et al., in


presa).
EMG

este

folositor

in

distinge

intre

forma

si

inteles pentru ca EMG consista dintr-un numar de unde


care

se

petrec

cu

intarzieri

diferite

dupa

ce

un

stimul a fost prezentat si care poate fi legat de


diferite

functii.

Doua

component

care

raspund

la

diferite aspecte ale limbajului sunt componenta N400


si

componenta

(nota:

negativ

P600,
e

in

unde
sus

N
in

reprezinta
registru

negative

EMG),

iar

reprezinta pozitiv. Numerele 400 si 600 reprezinta


timpul

in

care

milisecunde.

raspunsul

ajunge

la

maximum,

in

Fig. 2.14 arata raspunsul la Pisicile nu vor manca,


plus la doua versiuni modificate ale frazei. In Fig.
2.14a, fraza Pisicile nu vor gati rezulta intr-un
raspuns

N400

mai

mare.

Aceasta

component

raspunsului este senzitiva intelesului cuvintelor in


propozitie, si e mai mare atunci cand cuvintele nu se
potrivesc frazei. In Fig. 2.14b, fraza Pisicile nu
vor mananca rezulta intr-un raspuns P600 mai mare.
Acest raspuns este senzitiv formei propozitiei, si e
mai mare cand forma este gresita.
Important

la

aceste

ilustreaza

raspunsuri

rezultate

este

fiziologice

faptul

diferite

la

ca
doua

aspecte diferite ale limbajului: forma si inteles.


Alte

experimente

au

asociat

cu

exemplu,

traumatisme

arata

structuri

ca

din

in

raspunsul

lobul

zone

ale

N400

temporal.
lobului

este
Spre

temporal

reduc raspunsul N400 mai mare care se petrece cand


intelesuri nu se potrivesc intr-o fraza. Raspunsul
P600 este asociat cu structuri din lobul frontal, mai
spre

partea din

fata a

acea

zona

raspunsul

petrece

reduc

cand

(Osterhout

et

forma
al.,

creierului. Traumatisme

unei
in

P600

mai

fraze

presa;

Van

mare

este
Petten

care

in
se

incorecta
&

Luka,

2006).
Studiile

efectuate

despre

efectele

traumatismelor

craniene si rezultatele EMG descrise ca exemple de


cercetare moderna legate de Broca si Wernicke sunt
doar doua rezultate din multe. Sute de experimente au

aratat ca fiziologia procesarii limbajului este mai


complexa decat cea propusa de Broca si Wernicke, atat
pentru ca ideea de separare stricta a producerii si
intelegerii

este

prea

simpla,

cat

si

pentru

ca

numeroase arii, pe langa aria Broca si aria Wernicke,


sunt implicate in procesarea limbajului (Binder et
al., 1997; Dick et al., 2001; Dronkers et al., 2004;
Friederici, 2002, 2009; Friederici et al., 2006).
Imaginea care reiese din aceasta cercetare este aceea
ca (1) functiile specifice limbajului sunt localizate
in zone specifice ale
functiei

este

limbajului;

si

distribuita

pe

creierului, deci localizarea

parte
(2)
o

importanta

procesarea

mare

parte

in

procesarea

limbajului
a

creierului.

este
In

urmatoarea sectiune vom vedea ca aceasta distributie


de procesare este un principiu important care ajuta
nu doar limbajul, dar si alte functii cognitive.
PROCESAREA DISTRIBUITA IN CREIER
Ideea

de

specifice

procesare
sunt

distribuita

procesate

de

mai

este

ca

multe

functii
zone

din

creier. Desi pare a contrazice ideile de localizare a


functiei si de module prezentate mai sus, vom vedea
de fapt

ca aceste idei se complementeaza un ape

cealalta.
Putem descrie procesarea distribuita prin a incepe cu
localizarea perceptiei fetei in creier. Am vazut ca
experimente de imagistica craniana au identificat o
zona

(ZFF)

care

este

activata

de

fete

si

are

raspunsuri slabe la alti stimuli. Insa doar pentru ca


e o zona specializata sa raspunda la fete nu inseamna
ca fetele activeaza doar acea zona. Fetele activeaza
si

ZFF, dar si alte arii.

Ce este significant in privinta fetelor este ca, desi


mai multe zone ale creierului participa la perceptia
unei fete, alte zone raspund la varii reactii la o
fata. Spre exemplu, cand vezi pe cineva mergand pe
strada, uitandu-te la fata persoanei respective se
activeaza neuroni in

ZFF, dar si neuroni din alte

zone care raspund la forma fetei. Insa raspunsul tau


la fata unei persoane poate fi mai mult decat un
simplu Aceea e fata unei persoane. Poti de asemenea
fi afectat de cat de atractiva ti se pare persoana
respective,
transmite,

daca
si

se

uita

reactiile

la

la

tine,

ce

expresia

emotii

faciala

persoanei. Asa ca, diferite zone ale creierului sunt


activate

de fiecare

din aceste

raspunsuri la

fata

(Fig. 2.15). Uitandu-te la o fata, se activeaza zone


implicate in perceperea fetei, dar si cele asociate
cu reactiile provocate de fata respective.
Dar ce se intampla in cazul unei intalniri cu un
stimul mai simplu unul care nu se uita la tine,
care nu are expresii emotionale, si care nu provoaca
raspunsuri emotionale? Cum percepem o bila rosie care
se rostogoleste (Fig. 2.16)? Chiar si acest stimul
simplu,

neutru,

activitate

in

creaza
creier,

distributie
pentru

ca

larga

fiecare

de
din

calitatile bilei culoarea (rosie), miscarea (catre


dreapta), forma (rotunda), adancimea, locatia- este
procesata intr-o zona diferita a creierului.
Este un mesaj important, si anume ca aceste calitati,
care sunt procesate in zone diferite ale creierului,
se

intalnesc

pentru

rezulta

in

perceptia

bilei

rosii care se rostogoleste. Mesajul e Acela ca pana


si

experientele

simple,

de

zi

cu

zi,

rezulta

in

activarea unor arii extinse ale creierului, dar ca


experienta noastra nu contine vreo proba a acestei
distributii.

Noi

pur

si

simplu

vedem

obiectul!

Importanta acestei observatii se extinde mai departe


de perceptia unei bile rosii care se rostogoleste,
catre alte functii cognitive, ca memoria, limbajul,
luarea de decizii, si rezolvarea de problem, dintre
care toate implica activitatea distribuita in creier.
Spre

exemplu,

cercetarea

in

fiziologia

memoriei,

descrisa in detaliu in capitolele 5 si 7, a scos la


iveala faptul ca multiple zone din fiecare lob al
creierului
pentru

sunt

fapte si

implicate

in

stocarea

evenimente si

amintirilor

apoi readucerea

lor

aminte mai tarziu. Evocarea unui fapt sau aducerea


aminte a unui eveniment nu doar provoaca asociatii cu
alte

fapte

si

evenimente,

dar

poate

de

asemenea

provoca perceptii vizuale, auditive, oflactive sau de


gust asociate cu acea amintire, emotii provocate de
amintire, si alte procese de gandire. In plus, exista
diferite tipuri de memorie memorie de scurta durata,

memorie de lunga durata, despre evenimente din viata


unei

persoane,

memorie

pentru

fapte,

si

asa

mai

departe- dintre care toate sunt activate diferit, si


uneori se suprapun in anumite zone ale creierului.
Ideea

ca

principiul

de

procesare

distribuita

se

mentine pentru perceptive, memorie si alte procese


cognitive

reflecta

responsabile

pentru

generalitatea
cunoastere.

Desi

mecanismelor
aceasta

carte

contine capitole separate despre diverse tipuri de


cunoastere, aceasta separare nu se petrece mereu in
minte sau in creier. Mintea nu este, pana la urma, un
manual; nu subdivide, in mod necesar, experientele
noastre

in

categorii

explicite.

In

schimb,

mintea

creaza procese cognitive care pot implica mai multe


functii diferite. La fel cum o simfonie este creata
de

mai

multe

instrumente,

care

lucreaza

impreuna

intr-o orchestra pentru a crea armoniile si melodiile


dintr-o

anumita

compozitie,

la

fel

procesele

cognitive sunt create de mai multe zone specializate


ale creierului, care lucreaza impreuna sa creeze un
model de activitate distribuita, care creaza toate
componentele diferite ale respectivei cunoasteri.
REPREZENTAREA IN CREIER
Pana acum am explicat conexiunea dintre fiziologie si
cunoastere in termini de (1) potential de actiune,
(2)

zone

specializate

ale

creierului,

si

(3)

activitate distribuita in creier. Putem descrie ce se


intampla cand vedem pe cineva cunoscut ca implicand

activarea zonei fetei fusiforma, plus alte zone, care


ne permit sa recunoastem si poate sa reactionam la
persoana

respectiva.

Dar

aceasta

descriere,

desi

corecta, este prea generala. Vrem sa stim cum ai fost


capabil sa raspunzi Acesta e Bill, spre deosebire
de a identifica persoana ca Roger sau Sally. Ce se
intampla

cu

activitatea

electrica

din

creier

care

merge peste aceasta e o fata pana la a reprezenta o


anume fata, cum ar fi cea a lui Bill? Aceasta este
intrebarea

reprezentarii,

si,

pentru

incepe

sa

raspundem, trebuie sa consideram ce se intampla cand


percepem un alt stimul un copac.
REPREZENTAREA UNUI COPAC : DETECTORI DE TRASATURI
Luand

in

considerare

faptul

ca

un

copac

este

reprezentat in sistemul nervos, ne adduce cu gandul


la una din definitiile mintii prezentata in capitolul
1, care spunea ca mintea este un system care creaza
reprezentatii ale lumii, deci putem actiona inauntrul
ei pentru a ne obtine scopurile. Aplicata creierului,
ideea generala din spatele acestei afirmatii este ca
un

copac,

reprezentat

si

orice

in

creier.

altceva
Putem

mai

percepem,

aprecia

ce

este

inseamna

aceasta daca luam in considerare ce se intampla cand


ne uitam la un copac. Vedem copacul pentru ca lumina
reflectata de la copac patrunde in ochi si imaginea
unui

copac

este

focusata

pe

retina,

stratul

de

neuroni de la spatele ochiului (Fig. 2.17). cuvantul


important aici este imagine, pentru ca este imaginea

creata

de

lumina

reflectata

de

copac

cea

care

patrunde in ochi, si nu insusi copacul. Ideea ca nu


copacul patrunde in ochi poate parea ridicola, pentru
ca este evidenta, insa este important urmatorul lucru
:

ce

patrunde

in

ochi

este

reprezentare

copacului, ceva care sta in locul copacului.


O proprietate a acestei reprezentari este ca, desi
arata ca un copac, este totusi diferita de un copac.
Nu e doar mai mica, dar poate fi distorsionata sau
incetosata

din

cauza

opticii

ochiului.

Diferenta

dintre copac si reprezentarea sa devine mai dramatica


dupa

cateva miimi

retina

transforma

electrice

care

de secunda,
imaginea
calatoresc

cand receptorii

copacului
prin

din

in

semnale

retina,

parasesc

ochiul prin nervul optic, si ajung la principala zona


de primire a semnalelor vizuale din creier. Perceptia
noastra despre copac nu este deci bazata pe contact
direct cu acel copac, ci prin modul in care copacul
este

reprezentat

creier.

Cercetari

de

potentialul

timpurii

cu

de

actiune

privire

la

din

natura

acestei reprezentari a dus la propunerea ca aceasta


reprezentare ar putea implica neuroni numiti detector
de trasaturi, care raspund la trasaturi care formeaza
obiecte.
Doi cercetatori care au jucat un rol important in
descrierea detectorilor de trasaturi sunt David Hubel
si Thorsten Wiesel, care si-au inceput carierele la
Universitatea Johns Hopkins si si-au stability apoi

un

laborator

la

Harvard,

unde

si-au

continuat

cercetarea despre sistemul visual si au obtinut un


Premiu

Nobel

in

1981.

Tactica

lor

fost

sa

monitorizeze semnalele generate de neuroni in cortex


la

pisici

si

maimute

si

sa

determine

ce

stimuli

vizuali au cauzat excitatia fiecarui neuron. Hubel si


Wiesel au observat ca fiecare neuron era excitat doar
de un anumit tip de stimulare prezentata intr-o mica
zona a retinei. Fig. 2.18 cativa dintre stimulii care
au

determinat

vizuala

neuronii

sa raspunda

din

si

de

(Hubel, 1982;

pe

langa

Hubel &

zona

Wiesel,

1959, 1961, 1965).


Stiind

ca neuronii din sistemul vizual raspund la

anumite tipuri de stimuli, cercetatorii au propus ca


fiecare dintre miile de neuroni care raspund cand ne
uitam la un copac raspunde la diferite trasaturi ale
copacului.

parte

dintre

trunchiul

orientat vertical,

parte

la

combinatie

mai

neuroni
o parte
complexa

raspund

la

la crengi,

de

trasaturi.

Putem chiar descrie raspunsurile tuturor neuronilor


impreuna ca formand un cor de semnale neuronale, cu
o parte raspunzand viguros (Fig. 2.19a), altii incet
(Fig. 2.19b), unii constant (Fig. 2.19a si b), unii
in mod irregular ( Fig. 2.19c), unii in cascada (Fig.
2.19d), iar unii putin sau chiar deloc (Fig. 2.19e).
Ce

este

important

la

acesta

cor

neuronal

este

faptul ca reprezinta copacul. Alte obiecte din mediul


inconjurator isi creaza propriile coruri de raspuns.

Astfel, putem descrie copacul la care ne uitam, sau


alti stimuli din mediu, cum ar fi ciripitul pasarilor
sau mirosul acelor de pin, ca fiind reprezentati de
un anumit model de raspuns al unui numar de neuroni.
Modul

in

care

reprezinta

aceste

stimuli

modele

ai

de

mediului

raspuns

neuronal

inconjurator

este

numit cod neuronal.


Descoperirea

detectorilor

de

trasaturi

in

aria

principala de receptare a vazului a fost primul pas


in

determinarea

aditionala

in

codului

alte

zone

neuronal.

decat

cea

Cercetarea

principala

de

receptare a vazului a aratat neuroni care raspund la


stimuli mai complecsi decat liniile de orientare. Mai
multi cercetatori, inregistrand din neuroni din lobul
temporal, au observat neuroni care raspund la obiecte
geometrice

complexe

si

neuroni

care

raspund

la

stimulul acum bine cunoscut fata (Fig. 2.20). Pentru


ca fata este un stimul atat de comun, si pentru ca sau descoperit neuroni senzitivi la fata, vom lua mai
departe

in

considerare

cateva

idei

despre

codul

neuronal despre fata.


CODUL NEURONAL PENTRU FETE
Cum

poate

fi

anumita

fata

reprezentata

prin

excitatia neuronilor in cortexul temporal? Desi vom


folosi fete ca exemplu, raspunsul nostrum se aplica
tuturor experientelor, nu doar vederii unor fete. O
modalitate prin care fetele pot fi reprezentate este
prin

specificitatea

codarii

reprezentarea

unui

stimul

specific,

persoane,

prin

cum

ar

excitatia

fi

fata

unor

unei

neuroni

anumite

specifici,

specializati in a raspunde la acea fata. Acest lucru


este ilustrat in Fig. 2.21, care arata ca fata lui
Bill ar fi semnalata de excitatie neuronului 1, care
raspunde

doar

semnalata

la

fata

de excitatia

lui;

fata

lui

neuronului 2,

Mary

este

iar fata

lui

Ramon de cea a neuronului 3. Astfel, specificitatea


codarii

propune

existenta

unor

neuroni

care

sunt

acordati in asa fel in cat sa raspunda la un singur


stimul specific.
Ideea ca exista neuroni singulari care raspund doar
la stimuli specifici a fost propusa in anii 1960 de
catre Jerzy Konorski (1967) si Jerry Lettvin (vezi
Barlow,

1995; Gross,

2002; Rose,

1996). Lettvin

inventat termenul de celula bunica pentru a descrie


acest foarte specific tip de celula. O celula bunica,
dupa Lettvin, este un neuron care raspunde doar la un
specific stimul. Acest stimul ar putea fi o imagine
anume, cum ar fi o poza a bunicii tale; un concept,
cum

ar

fi

ideea

de

bunici

in

general;

sau

chiar

bunica ta (Gross, 2002).


Insa exista probleme cu aceasta idee : (1) exista
prea

multe

inconjurator

fete

si

pentru

obiecte
a

desemna

diferite
neuroni

in

mediul

specifici

pentru fiecare in parte; si (2) desi exista neuroni


care raspund doar la un anumit tip de stimuli, cum ar
fi fetele, chiar si acesti neuroni raspund la mai

multe fete diferite. Astfel, un neuron care raspunde


la fata lui Bill ar raspunde si la fata lui Roger si
a Samanthei. Din cauza acestor problem, ideea unui
neuron extreme de specific, de tip bunica, nu poate
fi acceptat de cercetatori.
Solutia

general

acceptata

la

problema

codarii

neuronale este ca o anumita fata este reprezentata nu


de excitatia unui singur neuron, ci a unui grup de
neuroni. Spre exemplu, sa luam in considerare cum cei
trei neuroni din Fig. 2.22 raspund la un numar de
fete

diferite.

tuturor

celor

Fata

lui

Bill

trei

neuroni,

cauzeaza

excitatia

neuronul

avand

raspunsul cel mai puternic si neuronul 3 raspunsul


cel

mai

raspuns

slab.
in

Fata

toti

lui

Mary

cei

trei

provoaca

de

asemenea

neuroni,

neuronul

raspunzand cel mai puternic, iar neuronul 1 cel mai


slab. La fel se intampla si cu fetele lui Ramon si
Roger, dar fiecare cu modelul sau individual.
Astfel, fiecare fata este reprezentata de un model de
raspuns de la un numar de neuroni. Aceasta solutie la
codarea neuronala este practic la fel ca acel cor
pe

care

l-am

detectorii

de

descris

cand

trasaturi

pot

am

considerat

reprezenta

un

cum

copac.

Aceasta este numita codare distribuita deoarece codul


care
numar

indica
de

distribuite

anumita

neuroni.
este

ca

fata

Unul

este

din

excitatie

distribuit

avantajele
unor

la

un

codarii

neuroni

poate

semnala un numar mare de stimuli. In exemplul nostru,

excitatia a trei neuroni semnaleaza patru fete, dar


acesti trei neuroni pot semnala si alte fete, care ar
avea

modelul

lor

individual

de

raspuns.

(Similaritatea dintre termenii codare distribuita si


procesare

distribuita

poate

crea

confuzie.

Codarea

distribuita se refera la modelul de excitatie a unui


numar

de

neuroni

individuali,

iar

procesarea

distribuita se refera la activarea unor arii diferite


ale creierului.)
Toate

acestea inseamna

ca abilitatea

noastra de

identifica si recunoaste un numar enorm de obiecte


diferite

din

mediul

nostru

inconjurator

este

rezultatul final al cooperarii distribuite de catre


mai

multi

neuroni.

Aceasta

se

intampla

chiar

si

pentru stimuli ca fetele care sunt serviti de neuroni


specializati care raspund doar la fete. Nu e nevoie
de multi neuroni pentru a sti ca vezi o fata, dar e
nevoie

de

un

numar

de

neuroni

care

sa

lucreze

impreuna pentru a semnala prezenta unei anumite fete.


CODUL NEURONAL PENTRU MEMORIE
Amintirile

sunt si

ele reprezentate

in creier,

si

aceleasi principia se aplica in cazul memoriei ca si


in cazul perceptiei experientele sunt reprezentate
de

excitatia

reprezentate

nervilor,
de

diferite

diferite

experiente

modele

de

fiind

excitatie

nervoasa. Astfel, daca dupa cateva saptamani de la


vederea copacului iti amintesti ca l-ai vazut, poate
chiar vizualizand cum arata, aceasta amintire este

provocata
neuroni

de

un

din

importanta

anumit

creier.
intre

model

de

Exista,

excitatie

excitatie

totusi,
neuronala

unor

diferenta

cauzata

de

perceptie si cea cauzata de memorie.


Excitatie neuronala asociata cu experienta perceptiei
este cauzata de stimularea receptorilor senzoriali.
In

contrast,

excitatia

neuronala

asociata

cu

experienta unei amintiri este cauzata de stimularea


unor structuri care contin informatie despre ce s-a
intamplat in trecut. Astfel, in timp ce excitactia
asociata cu perceptia este legata de ce se intampla
atunci cand te uiti la un copac, cea asociata cu
memoria este legata de informatia care a fost stocata
in

creier.

Stim

putine

despre

forma

acestei

informatii stocate pentru memorie, dar este posibil


ca

principiul

opereze
fiind

si

de

baza

pentru

codarii

memorie,

reprezentate

informatiei

al

de

stocate,

cu

modele

care

distribuite

amintiri

specifice

particulare

rezulta

sa

intr-un

ale
model

specific de excitatie a nervilor atunci cand avem o


amintire. Vom discuta procesele fiziologice implicate
in memorie in capitolele 5 si 7.
*DE LUAT IN CONSIDERARE

CITIREA
CREIERULUI

GANDURILOR

PRIN

MASURAREA

ACTIVITATII

Ideea ca procesele cognitive sunt reprezentate prin


activitatea distribuita in creier ridica o intrebare
interesanta

: Este

posibil sa

determinan ce

anume

vede o persoana, ce gandeste sau ce isi aminteste


prin masurarea activitatii cerebrale? Pentru a obtine
acest lucru, ar trebui sa stim exact ce model de
activitate este asociat cu fiecare obiect posibil,
fiecare gand sau amintire, si suntem departe de a
realiza

asa

programe

ceva.

Totusi,

computerizate

studii

care

recente

pot

fi

folosind

antrenate

sa

recunoasca modelele activitatii cerebrale asociate cu


a

vedea si a se gandi la un obiect ne-au adus mai

aproape

de

acest

tel.

Au

fost

create

programe

computerizate care pot, cu surprinzatoare acuratete,


sa

identifice,

dintr-un

grup

de

obiecte,

obiectul

specific la care se uita persoana.


Vom descrie un experiment al Svletlanei Shinkareva si
a

colegilor

ei

experimentului,
activitatii

(2008).

in

In

computer

neuronale

prima

asociate

parte

invatat

cu

anumite

modelele
obiecte.

Primul pas a fost ca participantii sa se uite la o


serie de imagini ca cea din Fig. 2.23. Aceste imagini
erau

desene

Participantii

liniare
s-au

ale

uitat

unor

unelte

imaginile

si

cladiri.

cinci

unelte

diferite si a cinci cladiri diferite

in timp ce se

aflau

care

intr-un
masura

Participantii

dispozitiv

de

raspunsul
au

fost

scanare
la

intrebati

creierului,

fiecare
ce

cred

imagine.
despre

proprietatile

obiectului

in

timp

ce

se

uitau

la

imagine. Spre exemplu, uitandu-se la burghiu, s-ar


putea gandi la a gauri un panou. Fiecare imagine a
fost

prezentata

interval

de

pentru

participantii

secunde

secunde,
de

vizionau

urmat

pauza.

In

imaginile,

de

un

timp

ce

activitatea

cortexului lor era inregistrate de aparatul RMN.


Cheia succesului acestui experiment a fost programul
computerizat, care a analizat raspunsurile creierului
cu fiecare voxel, unde un voxel este o zona mica, in
forma de cub, a creierului, de 2 sau 3 mm pe o parte.
(Marimea unui voxel depinde de rezolutia scannerului
RMN. Sunt dezvoltate scanere care vor fi capabile sa
descompuna volume de mai putin de 2-3 mm pe o parte).
Pentru a determina ce voxeliau fost activati pentru
fiecare imagine si cat de puternic au fost activati,
computerul

creat

un

profil

de

raspuns,

sau

semnatura neuronala, pentru fiecare obiect, care a


inclus mai multe zone ale creierului. In final, dupa
ce au fost colectate modele de la 12 participanti,
computerul a determinat modelul neuronal asociat cu
fiecare
asociat

clasa
cu

de

obiecte

fiecare

(unelte

obiect

vs.

in

cladiri)

parte

si

(ciocan,

apartament , surubelnita, etc.)


Computerul

fost

apoi

activitatea

cerebrala

viziona

imagine.

Bazandu-se

testat
unei

prin

persoane
pe

a
in

acest

analiza
timp

ce

model,

computerul a prezis ce vedea persoana. Cand sarcina

computerului era sa determine daca o persoana se uita


la o unealta sau la o cladire, acuratetea pentru 4
din cei 12 participanti a fost de 97%; pentru restul
grupului, de 87%( performanta de sansa fiind de 50%
pentru

ca

erau

doua

posibile

raspunsuri).

Media

acuratetei pentru identificarea obiectelor specifice


a fost de 78% ( sansa fiind 10%, pentru ca erau 10
obiecte diferite).
Aceasta este o performanta impresionanta, dar ceea ce
este si mai impresionant este faptul ca acel computer
a facut predictii corecte chiar si pentru oameni a
caror date nu fusesera analizate anterior. Imaginativa ce inseamna acest lucru. Intri in edificiul in
care se studiaza imagistica cerebrala, pentru prima
oara, esti pus in scanner, si te uiti la o imagine a
unei

cladiri

de

apartamente.

Computerul

iti

analizeaza activitatea cerebrala si conclude ca te


uiti

la

cladire,

apartamente.

si

Acuratetea

apoi
medie

prezice
pentru

cladire

de

determinarea

categoriei este de 82%. Abilitatea de a determina ce


anume vede o persoana bazata pe informatia luata de
la o alta persoana este posibila deoarece modelele de
activare ale creierului sunt similare pentru oameni
diferiti.

Cu

alte

cuvinte,

oameni

diferiti

au

semnaturi neuronale similare pentru tipuri specifice


de obiecte. Aceasta categorie este ilustrata in fig.
2.24, care arata locatia acelor voxeli care au dat
informatia pe care a folosit-o computerul pentru a

determina ca doi participanti diferiti se uitau la


unelte.
Inseamna aceste rezultate ca un computer poate afla
la

ce

te

cerebrala?

gandesti

prin

a-ti

Pana

acest

moment,

in

analiza

activitatea

abilitatea

de

determina daca cineva se uita la un apartament sau la


un igloo este departe de capacitatea de a sti ca te
gandesti la ce ai facut in vacanta de vara. Totusi,
abilitatea de a face predictii despre ce categorie de
obiect priveste o persoana este un mare avans, mai
ales daca luam in considerare ca acum doar 50 de ani,
descoperirea de ultima ora erau neuroni care raspund
viguros la bare orientate (Fig. 2.18).
Legatura pe linie dreapta dintre formarea limbajului
si Aria lui Broca si intelegerea limbajului si Aria
lui Wernicke a fost pentru multi ani modelul acceptat
de procesare a limbajului. Dar, precum am descries in
introducerea modelelor in Capitolul 1 (vezi pag 17),
modelele sunt adesea reexaminate in raport cu noile
cunostinte,

iar

modelul

Broca/Wernicke

nu

face

exceptie.
Incepand cu anii 70, cercetatorii au inceput sa vina
cu noi descoperiri despre procesarea limbajului si
creier.

Una

observatului
comportamentul

dintre
cu

descoperiri

atentie

pacientilor

este

procesului
cu

importanta
prin

disfunctii

care

cerebrale

este testat. Ideea lui Broca, cum ca pacientii cu


afazia Broca pot intelege limbajul, dar au probleme

in

formarea

ulterioare
probleme

sa,

ce

au

in

considerare,

fost

aratat

testata

ca

intelegerea
spre

acesti

de

pacienti

limbajului.

exemplu,

cercetari
au

Luati

urmatoarele

si
in

doua

propozitii:

(1) Marul a fost mancat de catre fata.


(2) Baiatul a fost inpins de catre fata.

Pacientii

cu

afazia

Broca

nu

au

probleme

in

intelegerea primei propozitii, dar au dificultati cu


cea de-a doua. Problema pe care o au cu aceasta a
doua propozitie este ca nu inteleg cine a impins si
cine a fost impins. Baiatul a impins fata sau fata a
impins
impins

baiatul?
pe

cine,

simplu
dar

sa-ti

cei

cu

dai

seama

afazia

cine

Broca

a
au

dificultati in procesarea cuvintelor de legatura cum


ar fi a fost sau de catre, iar asta face dificil
sa is idea seama cine a fost impins (vedeti ce se
intampla cu propozitia daca aceste doua cuvinte sunt
omise). Pe de alta parte, prima propozitie nu poate
fi interpretata in doua moduri. E clar ca fata a
mancat marul deoarece nu e posibil, in afara unui
scenariu S.F., ca marul sa fi mancat fata. (Dick si
altii, 2001; Novick si altii, 2005).
Faptul

ca pacientii

lui Broca

aveau intr-adevar

problema cu intelegerea limbajului arata ca afazia

Broca

nu

limbajului.

simpla

problema

Rezultatele

comportamentale

si

cu

multor

psihologice

producerea

au

experimente
facut

ca

unii

cercetatori sa ia in considerare nu probleme intre


producerea si intelegerea limbajului ci mai degraba,
intre

forma si

implica

intelesul sau.

dificultati

in

Problemele de

determinarea

forma

relatiei

intre

cuvintele intr-o propozitie (ca problema pacientilor


cu

afazia

Broca

in

propozitia

de

mai

sus).

Problemele de inteles implica diferente mai mari in


intelegere precum cele experimentate de pacientii cu
afazia Wernicke, care ar avea dificultati si cu prima
propozitie.
O metoda de inregistrare a raspunsurilor electrice
rapide

ale

creierului

uman,

numit

potential

de

actiune, a adus alte informatii legate de forma si


intelesul limbajului.
METODA

Potentialului de actiune

Potentialul

de actiune

e masurat

cu ajutorul

unor

mici electrozi in forma de discuri plasate pe scalpel


persoanei respective, cum se poate vedea in figura
2.13a.

Fiecare

electrod

primeste

semnale

de

la

grupuri de neuroni ce se activeaza impreuna. Figura


2.13b arata un potential de actiune masurat in timp
ce

persoana

asculta

propozitia

Pisica

nu

va

manca. Uitati-va cum semnalele sunt foarte rapide,


fiind inregistrate pe o scara a timpului masurata in
fractiuni de secunda. Aceasta face ca Potentialul de

actiune sa fie ideal pentru investigarea proceselor


ca

intelegerea

unei

conversatii,

in

care

interlocutorii spun trei cuvinte pe secunda, in medie


(Levelt, 1999). Raspunsul rapid al potentialului de
actiune contrasteaza cu raspunsul incet al proceselor
de

imagistica

Magnetica

pe

dezavantaj

vine

a
a

exacte

impulsul

depistarii

ar

carei

fi

de

se

secunde.

Un

actiune

locului

electric.

locului

Rezonanta

masuratori

catorva

Potentialului

numirii

care

cum

(RMN),

parcursul

al

dificultatea
estimare

creierului

Nucleara

efectueaza

dinspre

de

este

din
Sunt

unde

creier
cai

de

impulsul

provine, dar nu e la fel de direct ca si RMN-ul, care


aduce la lumina structure specifice atunci cand sunt
activate.

Cu

potentialului

toate
de

aproape

continue

secunda

cu

acestea,

actiune
a

de

ceea

ce

face

secunda,

abilitatea
a

se

metodei

furniza

masuratori

intampla

in

foarte

creier

potrivita,

in

special, in studiarea dinamicii proceselor cum ar fi


limbajul. (Kim & Osterhout, 2005; Osterhout si altii,
in presa).
Metoda potentialului de actiune este utila in a face
diferenta

intre

forma

si

inteles

deoarece

aceasta

metoda consta intr-un numar de unde ce iau nastere la


intarzieri diferite dupe ce un stimul e prezentat si
poate fi legat de diferite functii. Doua componente
ce raspund la diferite aspecte ale limbajului sunt
componenta

N400

si

componenta

P600,

unde

abrevierea de la negativ (a se lua la cunostinta ca


negativul

deasupra

in

fisele

de

examinare

ale

acestei metode), iar P vine de la pozitiv. Numerele


400

si

600

reprezinta

timpul

la

care

raspunsul

revine, in milisecunde.
Figura 2.14 arata raspunsul la The cats wont eat
(Pisicile nu mananca) plus raspunsul la doua versiuni
modificate ale acestei fraze. In figura 2.14a, fraza
The cats wont bake (Pisicile nu vor coace) aduce
cu sine un numar mai mare de rezultate in sfera N400.
Aceasta

componenta

intelesul

cuvintelor

raspunsului
intr-o

sensibila

propozitie

si

la

mai

pronuntata atunci cand cuvintele nu se potrivesc in


propozitie.

In

figura

2.14b,

propozitia

The

cats

wont eat-ing (Pisicile nu vor mancand) raspunsurile


sunt

intr-o maniera

mai accentuate

in sfera

P600.

Acest raspuns e sensibil la forma propozitie si e mai


accentuat

atunci

cand

forma

propozitiei

este

incorecta.
Ce este important la aceste rezultate este ca ele
ilustreaza

diferite

raspunsuri

psihologice

la

doua

aspecte diferite ale limbajului; forma si inteles.


Alte

experimente

au

aratat

ca

raspunsul

N400

asociat cu structure in lobul temporal. Spre exemplu,


disfunctionalitati

ale

ariilor

din

lobul

temporal

reduc cel mai pronuntat raspuns N400 ce se produce


atunci

cand

intelesurile

nu

se

potrivesc

in

propozitie. Raspunsul P600 e asociat cu structuri ale

lobului

frontal,

situate

spre

partea

frontala

creierului. Disfunctionalitati ale ariilor din lobul


frontal reduc cel mai mare raspuns P600 ce ia nastere
atunci

cand

forma

propozitiei

este

incorecta

(Osterhout si altii, in presa; Van Petten & Luka,


2006)
Studiile cu privire la efectele disfunctionalitatilor
creierului
actiune

si

pe

cercetari

rezultate

care

metodei

le-am

moderne in

potentialului

descries

ca

legatura cu

de

exemple

Broca si

de

Wernike

sunt doar doua rezultate din multe altele. Sute de


experimente

au

aratat

ca

psihologia

procesarii

limbajului e mai complexa decat propunerea lui Broca


si

Wernicke, amandoua

separari

intre

pentru ca

producere

si

idea unei

stricte

intelegere

prea

simpla si pentru ca multe arii in plus fata de cele


ale lui Broca si Wernicke sunt angrenate in aceasta
procesare
2001;

(Binder

Dronkers

si

si

altii,

altii,

1977;

2004;

Dick

si

Friederici,

altii,
2002,

2009; Friederici si altii, 2006).


Imagine ace se formeaza dint toate aceste cercetari
este aceea ca (1) functii specifice ale limbajului
sunt

localizate

astfel

incat

in

zone

localizarea

specifice

ale

functiilor

creierului,

este

parte

importanta a procesarii limbajului si (2) procesarea


limbajului

este

creierului.
aceasta

In

distribuita
sectiunea

procesare

larg

pe

arie

extinsa

a
ca

urmatoare

vom

vedea

extinsa

pe

suprafata

creierului

este un

principiu important

ce tine

nu

doar de limbaj, ci si de alte functii cognitive de


asemenea.

1.

Cum

cercetarile

creierului
nervoasa?

il
Cum

incipiente

descriu

ca

difera

pe

ideea

de

asupra
o

panza
neuroni

individuali de ideea unei panze nervoase?


2.

Descrie cercetarea ce l-a condus pe Cajal


la propunerea doctrinei neuronale.

3.

Descrie

structura

unui

neuron.

Descrie

sinapsa si circuitul neuronal.


4.

Cum sunt masurate potentialele de actiune?


Cum arata aceste semnale si care e relatia
dintre

potentialul

de

actiune

si

intensitatea stimulului?
5.

Cum a fost raspunsa intrebarea legata de


cum potentialele de actiune indica diferite
trasaturi?

6.

Enumera

metode

functiilor

pentru

localizarea

perceptiei,

incluzand

principalele arii andrenate ale creierului


si efecte legate de disfunctionalitati ale
creierului alaturi de imagistica cerebrala.
7.

Cum

au

folosit

comportamentul

Broca

si

pacientilor

Wernicke
cu

disfunctionalitati cerebrale pentru veni cu


informatii

legate

de

localizarea

functiilor?
8.

Ce

process

comportamental

cauzat

modificarea ideii de doua arii, una pentru


formarea

limbajului

si

una

pentru

intelegere? Ce e Potentialul de actiune si


cum

fost

folosit

pentru

demonstra

diferite aspecte ale funciunii limbajului?


Ce

concluzie

elementara

legata

de

localizarea functiilor a fost trasa in urma


cercetarii asupra psihologiei limbajului?
PROCESAREA DISTRIBUTIVA IN CREIER
Ideea

de

procesare

distributive

este

accea

ca

functii specifice sunt procesate de catre multe arii


diferite ale creierului. Desi aceasta pare la inceput
ca ar contrazice ideile despre localizarea functiilor
si modelelor descriese anterior, vom vedea ca aceste
doua idei sunt complementare.
Putem

descrie

localizarea

procesarea

perceptiei

distributive

asupra

fetei

incepand

cu

creier.

Am

in

vazut ca experimentele legate de imagistica cerebrala


au

identificat

arie

numita

FFA

(Fusiform

Face

Area), arie ce este puternic activate de catre fete


si raspunde mai slab la alte tipuri de stimuli. Dar
doar

pentru

raspunderea

ca
la

exista
fete,

asta

aria
nu

specializata

inseamna

ca

in

fetele

activeaza doar acea arie. Fetele activeaza puternic


aceasta arie, dar si alte arii de asemenea.
Ceea

ce

fetei

este

este

creierului

important

ca

in

timp

participa

raspund

la varii

atunci

cand

vezi

in

mod

ce

un

la

numar

perceptia

reactii ale
pe

deosebit

cineva

la

de

mimica

arii

fetei,

fetei. Spre
mergand

pe

ale

altele
exemplu,
strada,

uitandu-te la fata persoanei, se activeaza nenumarati


neuroni in FFA plus neuroni din cadrul altor arii ce
raspund la forma fetei. Dar raspunsul tau la fata
persoanei

respective este

mai mult

decat un

banal

Aceea e o fata de om. Poti sa iti dai de asemenea


seama daca acea persoana se uita la tine, cat de
atractiva iti pare, emotii pe care le poti deduce
uitandute la fata si reactii la expresia faciala a
persoanei respective. Dupa cum reiese, arii diferita
ale creierului sunt activate de fiecare dintre aceste
raspunsuri la expresii faciale. Asadar, uitandu-te la
o fata, activezi arii angrenate in perceptia fetei
plus arii strans legate de reactii date de o anume
expresie faciala.
Dar daca suntem pusi in fata unui stimul mult mai
putin complex-unul ce nu se uita la tine, nu are
emotii si nici nu starnesc raspunsuri emotionale? Ce
putem spune despre observarea unei mingi rosii ce se
rostogoleste,

cum

face

persoana

din

figura

2.16?

Chiar si acest stimul simplu, neutru cauzeaza o larga


distributie a activitatii in creier deoarece fiecare

dintre proprietatile mingii-culoare (rosie), miscare


(la

dreapta),

forma

(sferica),

adancime,

locatie-e

procesata intr-o arie diferita a creierului.


Exista un mesaj important in felul in care aceste
proprietati, ce sunt procesate in arii separate ale
creierului,

sunt

inglobate

rezultand

in

perceptia

mingii rosii ce se rostogoleste. Mesajul este acela


ca pana si activitati simple, de zi cu zi duc la
activarea a largi portiuni ale creierului, dar, in
experianta

noastra,

constienti

de

vedem

nu

aceasta

obiectul!

suntem
larga

Importanta

sau

suntem

activitate.
acestei

putin

Noi

doar

observatii

se

extinde peste simpla observare a unei mingi rosii ce


se

rostogoleste

la

alte

functii

cognitive,

ca

memoria, limbajul, luarea de decizii si rezolvarea de


probleme,

toate

presupunand

activitate

distributiva

la nivelul creierului.
Spre exemplu, cercetari asupra psihologiei memoriei,
pe care le vom explica in detaliu in capitolele 5 si
7,

adus

la

iveala

ca

arii

multiple

din

cadrul

fiecarui lob al creierului sunt angrenate in stocarea


memoriilor
informatii,

sub
si

forma
apoi

de
in

evenimente
a

ne

aduce

anterioare
aminte

de

si
ele

ulterior. Amintirea unui eveniment sau a unei alt fel


de informatii, nu doar ca aduce cu sine legaturi cu
alte

evenimente

sau

informatii,

ci

si

perceptii

vizuale, auditive, olfactive sau gustative associate


cu memoria, emotii aduse de catre memorie si alte

procese

de gandire

de asemenea.

In aditie,

exista

diferite tipuri de memorie-memoria pe termen scurt,


memoria

pe

termen

lung,

amintiri

legate

de

evenimentele din viata unui om, etc-toate activant


arii

diferite

ale

creierului

sau

suprapunandu-se

partial.
Ideea principiului procesarii distributive se leaga
de

perceptie,

reflecta

memorie

si

generalitatea

cognitie.

Desi

alte

procese

mecanismelor

aceasta

carte

cognitive

angrenate

contine

in

capitole

separate pe tema veriilor tipor de cognitii, aceasta


separare nu are loc intotdeauna in minte sau creier.
Mintea

este,

subdivide
noastre
mintea

pana

la

neaparat

in

carte

experientele

categorii

creeaza

urma,
clar

procese

scrisa;

sau

delimitate.

cognitive

ce

nu

cognitiile
In

schimb,

pot

ingloba

diferite functii. Exact cum o simfonie este create de


catre instrumente diferite, contribuind impreuna in a
da

nastere

armoniilor

si

melodiilor

unei

anumite

compozitii, procesele cognitive sunt create de catre


arii

specializate

concomitant
distributiva

in
ce

ale

crearea
duce

creierului,
modelelor
la

toate
de

existenta

lucrand

activitate
diferitelor

componente ale respectivei cognitii.


REPREZENTAREA IN CREIER
Pana acum am explicat conexiunea dintre psihologie si
cognitie in termini de (1) potentiale de actiune, (2)
arii specializate ale creierului, si (3) activitatea

distributiva

in

creier.

Acum

putem

descrie

ce

se

intampla atunci cand vezi pe cineva pe care-l stii in


FFA plus alte arii, ce te fac pe tine sa recunosti si
probabil sa reactionezi la persoana respective. Dar
aceasta

descriere,

desi

este

corecta,

este

prea

generala. Noi vrem sa stim cum poti raspunde Acela e


Bill,

ci

nu

Roger

sau

Sally.

De

ce

activitatea

electrica din creierul tau duce la mai mult decat


concluzia Aceea e o figura si stim ca acela e Bill?
Aceasta este o intrebare legata de reprezentari si,
incepand

sa

raspundem

la

ea,

vom

considera

ce

se

intampla atunci cand luam contact cu alt stimul-un


copac.
REPREZENTAREA UNUI COPAC: DETECTORI DE TRASATURI
Gandindu-ne

la

cum

este

reprezentat

un

copac

in

sistemul nervos ne duce inapoi la definitiile mintii


prezentate in Capitolul 1, ce spuneau ca mintea e un
system

ce

creeaza

interpretari

ale

mediului

inconjurator, pentru a ne descurca si pentru a ne


duce

la

implinire

creierului,

ideea

propozitii

este

obiectivele.
de

ca

baza

un

Aplicata

asupra

spatele

acestei

orice

altceva

din

copac,

si

percepem, este reprezentat in creier. Putem aprecia


ce

inseamna

aceasta

luand

in

considerer

ce

se

intampla cand ne uitam la un copac.


Vedem copacul deoarece lumina reflectata de la copac
intra

in

ochi,

iar

imagine

copacului

este

focusata pe retina, stratul de neuroni din spatele

ochiului. (Figura 2.17) Cuvantul important aici este


imagine,

deoarece

este

imaginea

creata

de

catre

lumina reflectata de copac cea care intra in ochi, ci


nu copacul insusi. Ideea ca nu copacul intra in ochi
poate parea putin puierila deoarece este evident, dar
ideea insasi este importanta: Ceea ce intra in ochi
este

reprezentare

copacului-ceva

ce

ia

locul

copacului.
O proprietate a acestei reprezentari este aceea ca
desi

seamana

cu

acel

copac,

este,

de

asemenea,

diferita. Nu este doar mai mica, dar poate fi vazuta


in

ceata

sau

suferi

deformari

datorita

sistemelor

optice dinauntrul ochiului. Diferenta dintre copac si


reprezentarea
zecimi

de

sa

devine

secunda,

mai

cand

dramatica
receptorii

dupa

cateva

din

retina

transforma imaginea copacului in semnale electrice,


ce

calatoresc

prin

retina,

parasesc

ochiul

prin

nervul optic si, in cele din urma, ajung la aria


vizuala principala din creier. Perceperea copacului
este, asadar, bazata nu pe contact direct cu acel
copac, dar pe felul in care copacul este reprezentat
de catre potentiale de actiune din cadrul creierului.
Cercetari
reprezentari

timpurii
au

dus

asupra
la

naturii

propunerea

acestei
ca

aceste

reprezentari se bazeaza pe neuroni numiti detectori


de trasaturi, ce raspund la trasaturile care intra in
componenta obiectelor.

Doi

cercetatori

ce

au

jucat

un

rol

important

in

descrierea detectorilor de trasaturi sunt David Hubel


si

Thorsten Wiesel,

ce si-au

inceput carierele

la

Universitatea Johns Hopkins, iar apoi au pus bazele


unui

laborator

la

Harvard,

unde

si-au

continuat

cercetarile asupra sistemului visual, lucru ce i-au


dus la castigarea unui Premiu Nobel in 1981. Tactical
or a fost aceea de a monitoriza semnalele generate de
catre neuroni din cortexul maimutelor si pisicilor
(vezi

metoda:

determinarea

Cercetarea

unui

stimulilor

neuron,

vizuali

p.

ce

28)

si

cauzeaza

aprinderea fiecarui neuron. Hubel si Wiesel au aflat


ca fiecare neuron s-a aprins doar la un anume tip de
stimulare dintr-o mica arie a retinei. Figura 2.18
arata cativa dintre stimuli ce cauzeaza neuroni din
si din apropierea retinei sa se aprinda (Hubel, 1982;
Hubel & Wiesel, 1959, 1961, 1965).
Aceste cunostinte au condus cercetatori sa vina
cu ideea ca fiecare dintre miile de neuron ice se
aprind atunci cand ne uitam la un copac, se parind la
diferite
aprind

trasatori

la

ale

trunchiul

copacului.

indreptat

Unii

neuroni

se

altii

la

vertical,

crengiile variat indreptate, iar altii la combinatii


mai

complexe de

descrie

trasatori. Am

aprinderea

tuturor

putea, de

neuronilor

asemenea,

concomitant

creand un cor de semnale neuronale, cu unii neuroni


aprinzandu-se viguros (Figura 2.19a), altii mai incet
(Figura 2.19b), unii constant (Figurile 2.19a si b),

altii

iregulat

(Figura

(Figura

2.19d),

iar

2.19c),

altii

unii

putin

sau

in

explozii

chiar

deloc

(Figura 2.19c). Ceea ce este important la acest cor


neuronal este ca ia locul -sau reprezinta- copacul.
Alte obiecte din mediu si-au creeat propriul lor cor
de aprinderi. Asadar, putem descrie copacul la care
ne uitam sau alti stimul din mediu, cum ar fi sunetul
ciripitului unei pasari sau mirosul acelor de pin,
fiecare

fiind

reprezentat

de

catre

un

model

particular de aprinderi unui numar de neuroni. Modul


in

care

aceste

reprezinta

modele

stimuli

din

de

aprindere

mediu

se

neuronala

numeste

codul

neuronal.
Descoperirea
principala
primul

detectorilor

de primire

pas

in

de

trasaturi

a stimulilor

determinarea

in

aria

vizuali a

fost

codului

neuronal.

Cercetari ulterioare in alte arii au adus la lumina


neuron ice raspund la stimuli ce sunt mai complecsi
decati

linii

orientate

in

mod

diferit.

Multi

cercetatori, monitorizand activitatea neuronilor din


lobul

temporal,

au

gasit

neuroni

ce

raspund

la

obiecte geometrice complexe sau la unii stimuli deja


familiari-fata (Figure 2.20). Deoarece fetele sunt un
stimul

comun,

si

deoarece

descoperirea

neuronilor

sensibili la fete, ne vom concentra pe cateva idei


legate de codul neuronal al fetelor.

CODUL NEURONAL PENTRU FETE

Cum poate o anume fata fi reprezentata de aprinderea


neuronilor din cortexul temporal? Desi vom utiliza
figurile umane ca exemplu, raspunsurile noastre se
aplica

la

toate

experientele,

nu

doar

la

vederea

figurilor. O posibila cale prin care fetele pot fi


reprezentate

este

prin

specificitatea

codarii-

reprezentarea unui anume stimul ca fata unui anume


om,

aprinzand

neuroni

specializati

in

raspunderea

doar la fata. Aceasta este ilustrata in Figura 2.21,


ce

arata

ca

aprinderea
lui;

fata

neuronului

fata

lui

Bill

neuronului 1,
lui
2,

neuronului

Mary
fata

3.

va

fi

ce raspunde

semnalata

lui

Asadar,

Ramon,

semnalata
doar la

de
fata

de

aprinderea

de

aprinderea

specificitatea

codarii

presupune neuroni respunsabili sa raspunda doar la un


anume stimul.
Idee ca ar putea exista neuroni singuri ce raspund
doar la stimuli specifici a fost propusa in anii 60
de catre Jerzy Konorski (1967) si Jerry Lettvin (vezi
Barlow,
ales

1995; Gross,

termenul de

2002; Rose,

celula bunica

1996). Lettvin
pentru a

descrie

aceast tip cu adevarat specific de celula. O astfel


de

celula,

raspunde
poate

conform

doar la

fi:

lui

Lettvin,

un stimul

imagine

un

neuron

specific. Acest

specifica,

spre

ce

stimul

exemplu,

fotografie cu bunica ta; un concept, cum ar fi ideea


de bunica in general sau bunica ta reala, in carne si
oase (Gross, 2002).

Dar sunt si lacune in ideea asta: (1) Sunt prea multe


fete diferite si alte obiecte in mediu pentru a fi
legate de cate un singur neuron si (2) desi exista
neuron

ice

raspund

doar

la

tipuri

individuale

de

stimuli, cum ar fi fetele, chiar si acesti neuroni


raspund

la

mai

multe

fete.

Asadar,

un

neuron

ce

raspunde la fata lui Bill, va raspunde, de asemenea,


si la fetele lui Roger si Samantha. Datorita acestor
lacune,

aceasta

idee

fost

respinsa

de

catre

cercetatori.
Solutia general acceptata cu privire la codarea
neuronala este aceea ca o fata este reprezentata de
aprinderea nu a unui singur neuron, ci a unui grup.
Spre

exemplu,

sa

vedem

cum

cei

trei

neuroni

din

Figura 2.22 se aprind la un numar de fete diferite.


Fata lui Bill cauzeaza aprinderea tuturor celor trei
neuroni, cu neuronul 1 raspunzand cel mai mult, iar 3
cel mai putin. Fata lui Mary, de asemenea cauzeaza
aprinderea

tuturor

neuronilor,

dar

modelul

este

diferit, cu neuronul 3 aprinzandu-se cel mai mult si


neuronul

cel

mai

putin.

Toti

trei

neuronii

se

aprind, de asemenea, la fata Lui Ramon si Roger, dar


fiecare cu modelele de aprindere individuale.
In consecinta, fiecare fata este reprezentata de
un

model

Aceasta

de

aprindere

abordare

al

asupra

unui

numar

codarii

de

neuroni.

neuronale

este

aceeasi cu ideea de cor de aprinderi neuronale pe


care

l-am

descries

atunci

cand

am

vorbit

cum

detectorii

de

trasaturi

pot

reprezenta

un

copac.

Aceasta se numeste codare distributiva deoarece codul


ce indica o anumita fata este distribuita unui numar
de neuroni. Unul din avantajele codarii distributive
este acela ca aprinderea a doar catorva neuroni poate
semnala un numar mare de stimuli. In exemplul nostru,
aprinderea

a trei

neuroni semnala

patru fete,

dar

acesti trei neuroni ar putea semnala si alte fete, ce


ar

avea

propriile

(Similaritatea

lor

modele

termenilor

codare

de

aprindere.

distributiva

si

procesare distributiva poate creea putina confuzie.


Codarea

distributive

se

refera

la

modelul

de

aprindere al unui numar de neuroni, iar procesarea


distributive

se refera

la activarea

unui numar

de

arii diferite ale creierului.)


Ceea

ce toate

acestea inseamna

este ca

abilitatea

noastra de a identifica si recunoaste uriasul numar


de obiecte diferite din mediul nostru inconjurator
este

rezultatul

final

al

cooperarea

distribuita

unui numar mare de neuroni. Aceasta se intampla chiar


si

pentru

stimuli

ca

fetele

ce

sunt

vazute

de

neuroni ce raspund doar la fete. Poate ca nu ia un


numar mare de neuroni sa iti dai seama ca vezi o
fata,

dar

lucreaza

un

numar

impreuna

cu

pentru

adevarat
a

anume fete.
CODUL NEURONAL PENTRU MEMORIE

mare

semnala

de

neuroni

prezenta

unei

Amintirile

sunt,

de

asemenea,

reprezentate

in

creier si aceleasi princii sunt valabile si pentru


memorie,

ca

reprezentate
diferite

si
de

la

perceptie-experientele

aprinderea

reprezentate

nervoasa,

de

modele

cu

sunt

experiente

diferite

de

aprindere. Prin urmare, daca dupa cateva saptamani te


uiti la copacul pe care iti amintesti sa-l fi vazut,
poate chiar vizualizand cum arata, aceasta amintire
este

obtinuta

de

aprindere

a multor

asemenea,

neuronala

cauzata

catre

un

model

neuroni din

diferenta
de

particular

creier. Exista,

importanta
perceptie

intre

sic

ea

de
de

aprinderea
cauzata

de

memorie.
Aprinderea neuronala asociata cu experienta avuta in
urma

unei

perceptii

este

cauzata

de

stimularea

receptorilor senzitivi. De cealalta parte, aprinderea


neuronala
este

asociata

cauzata

de

cu

experimentarea

aprinderi

in

unei

structure

amintiri

ce

contin

informatii despre ce s-a intamplat in trecut. Asadar,


in timp ce aprinderea asociata perceptiei se refera
la ce se intampla atunci cand te uiti la copac, iar
aprinderea asociata memoriei, la informatii stocate
in creier. Cunoastem putine lucruri referitoare la
forma informatiei stocate pentru memorie, dar este
probabil

ca

principiul

ce

sta

la

baza

codarii

distributive sa opereze, de asemenea, pentru memorie


cu

memorii

specifice

fiind

reprezentate

de

catre

modele particulare de informatie stocata ce duc la

modele particulare de aprindere nervoasa atunci cand


are loc memoria. Vom discuta procesele psihice din
cadrul memoriei in Capitolele 5 si 7.

CEVA DE LUAT IN CONSIDERARE


Citirea

Mintii

prin

Masurarea

Activitatii

Creierului
Ideea

cognitiilor

reprezentate

de

activitate

distribuita in creier ridica o intrebare interesanta:


Este posibil sa determinam ce vede, ce gandeste sau
ce

isi

aminteste

activitatii

persoana

creierului?

Pentru

prin

masurarea

obtine

asta,

ar

trebui sa stim cu exactitate ce model de activitate a


fost

asociat

fiecarui

obiect

posibil,

gandit

sau

memorat si sunt departe de a putea face asta. Insa,


studii

recente

utilizand

facute

special

pentru

programe
a

pe

calculator

recunoaste

modele

de

activitate ale creierului asociate cu vazutul unui


obiect si cognitii bazate asupra lui, ne-au dus mai
aproape de acest tel. Recent, au fost create programe
pe

calculator

ridicat

de

ce

pot,

acuratete,

cu

un

grad

identifica

surprinzator

dintr-un

grup

de
de

obiecte, obiectul specific la care se uita persoana.


Va vom aduce la cunostinta un experiment facut de
Svetlana
parte

modelele

Shinkareva si

echipa sa

experimentului,

un

de

neuronala

activitate

(2008). In

computer

care

prima

invatat
au

fost

asociate

diferitelor

obiecte.

Primul

pas

era

ca

participantii sa se uita la o serie de imagini ca


cele

din

formate

figura

2.23.

din linii

Participantii

au

Aceste

ale unor
vazut

imagini

sunt

ustensile si

imagini

desene

locuinte.

cinci

unelte

diferite si cinci locuinte diferite in timp ce erau


asezati

intr-un

scanner

al

creierului,

ce

masura

raspunsul RMN al fiecarei imagini. Participantii au


fost

rugati

sa

se

gandeasca

la

proprietati

ale

obiectului in timp ce priveau imaginea. De exemplu,


atunci cand s-au uitat la bormasina s-ar fi putut
gandi la dat gauri intr-un placaj. Fiecare imagine a
fost

prezentata

interval

de

timp

odihna

participantii

de

de

priveau

secunde,
secunde.

urmata
In

imaginile,

de

un

timp

ce

activitatea

cortexului lor era monitorizata de scannerul RMN.


Cheia succesului acestui experiment a fost programul
de

calculator

ce

analizat

raspunsul

voxelului

creierului voxel cu voxel, unde un voxel este o arie


cubica a creierului cu latura de 2 sau 3 mm. (Marimea
voxelului
lucreaza

depinde
la

de

scanere

rezolutia
ce

pot

scanerului

monitoriza

RMN.

Se

voxeli

cu

latura mai mica decat 2-3 m.) Determinand ce voxeli


au fost activati de catre fiecare imagine in parte si
cat

de

creat

purternica

un profil

neuronala
multe

arii

pentru

fost

activarea,

al raspunsurilor
fiecare

cerebrale.

In

obiect
cele

computerul

sau o
ce
din

semnatura

includea
urma,

mai
dupa

colectarea

modelelor

de

la

12

participanti,

computerul a determinat modelul neuronal asociat cu


fiecare

clasa

de

obiecte

(unelte

vs

locuinte)

si

asociat fiecarui obiect in parte (ciocan, apartament


sau surubeltina de exemplu).
Computerul a fost apoi testat facandu-l sa analizeze
activitatea
aceasta

cerebrala

vizualiza

computerul
persoana.

un

persoane

obiect.

furnizat

Atunci

unei

Pe

obiectul

cand

sarcina

in

baza

la

timp

ce

modelului,

care

computerului

se

uita

fost

aceea de a indica daca persoana se uita la o unalta


sau o locuinta, la 4 din 12 persoana, acuratetea a
fost de 97%, iar pe tot esantionul, 87%. Acuratetea
medie pentru identificarea obicectelor in sine a fost
de 78%.
Aceasta este o performanta impresionanta, dar ceea ce
este mai impresionant este ca acest computer a facut
predictii precise chiar si pentru oameni ale caror
modele n-au fost analizate in prealabil. Imagineazati

ce

inseamna

asta.

Intrii

pentru

prima

data

in

cladirea responsabila cu imagistica cerebrala, esti


pus intr-un scanner si te uiti la o imagine cu un
apartament

in

constructie.

Computerul

analizeaza

activitatea ta cerebrala si conclude ca tut e uiti la


o locuinta si iti mai si spune ca acea cladire este
un apartament in constructie. Precizia medie pentru
determinarea

categoriei

de

locuinta

este

de

82%.

Aceasta abilitate de a determina la ce se uita o

persoana

bazata

pe

modelele

altor

persoane

deja

analizate este posibila deoarece modelele activarii


cerebrale

sunt

cuvinte,

oameni

similare

intre

diferiti

au

oameni.
semnaturi

Cu

alte

neuronale

similare pentru tipuri specifice de obiecte. Aceasta


comunalitate intre oameni este ilustrata in figura
2.24,

ce

arata

informatii

locatiile

cu care

voxelilor

computerul a

ce

au

adus

determinat ca

doi

participanti diferiti se uitau la unelte.


Aceste

rezultate

duc

poate

determina

ceea

modelele

la

de activare

concluzia
ce

ca

gandesti

neuronala? In

un

computer

analizandu-ti
acest punct

al

evolutiei, a fi capabil sa determini daca un om se


uita la un apartament sau un iglu este departe de ati da seama de ceea ce gandesti in legatura cu ce ai
facut

in

vacanta

capabilitatea

de

de
face

vara.

Cu

predictii

toate

astea,

precise

despre

categoria de obiecte la care se uita un om este un


progress urias, in special cand ne gandim ca doar cu
50 de ani inainte descoperirea colosala a aceea ca
neuronii

raspund

cel

mai

viguros

la

segmente

dreapta orientate in mod diferit. (Figura 2.18).

CAPITOLUL VI

de

Memoria pe termen lung: Structura


In

aceasta

scena

din

Vagabondul

milionar,

caracterul Jamal Malik este provocat sa raspunda la o


intrebare la versiunea indiana a show-ului de cultura
generala

Cine

vrea

sa

fie

Milionar?.

Pentru

raspunde la aceasta intrebare, Jamal va avea accept


la

memoria

pentru

semantica,

memorie.

care

Acest

este

magazia

capitol

descrie

de

fapte

memoria

semantica si o contrasteaza cu memoria episodica care


este memoria experientelor persoanale.
Jimmy G. a fost internat la o casa pentru batrani,
acompaniat de o nota de transfer care il descria ca
neajutorat, dement, confuz si dezorientat. In timp
ce neurologistul Oliver Sacks vorbea cu Jimmy despre
evenimentele

copilariei

lui,

experienta

lui

la

scoala, si zilele lui din Marina, Sacks a observat ca


Jimmy vorbea ca si cum are fi fost inca in Marina,
chiar

daca

fost

eliberat

cu

10

ani

in

urma.

Sacks(1985) povesteste restul conversatiei cu Jimmy


in continuare:
In ce an suntem, D-le G? l-am intrebat, ascunzandumi perplexitatea intr-un mod simplu.
Patruzeci
Continua

si

cinci,

omule.

el,Am castigat

La

ce

razboiul, FDR

te

referi?

e mort,

si

Truman e la carma. Urmeaza vremuri bune.


Si

tu,

Jimmy,

cati

ani

ar

trebui

sa

ai?

Pe

neasteptate, nesigur, a ezitat un moment ca si cum ar

fi calculat ceva. Pai, cred ca am 19 ani, Doctore. O


sa implinesc 20 urmatoarea zi de nastere. Uitandu-ma
la omul cu par carunt din fata mea, am avut un impuls
pentru care nu m-am putut ierta a fost, sau ar fi
fost, limita cruzimi daca ar fi fost o posibilitate
ca Jimmy sa isi aminteasca.
Uite Am zis, si am impins o oglinda inspre el.
Uita-te in oglinda si spune-mi ce vezi. Se uita la
tine un om care para sa aiba 19 ani?
Brusc

fata

marginile

lui

devenit

cenusie

scaunului.Isuse

si

Hristoase

a
a

strans
soptit

de
el.

Isuse, ce se intampla? Ce se intampla cu mine? Este


un cossmar? Am inebunit? Este cumva o gluma?- si a
devenit frenetic, panicat.
Este in regula Jim I-am zis calmator. E doar o
greseala. Nimic pentru ce sa iti faci griji. Hei! Lam

dus

la

fereastra.

Nu

zi

frumoasa

de

primavara. Vezi copii aceia joaca baseball? Culoarea


i-a revenit si a inceput sa zambeasca, si am furat,
luand oglinda plina de ura cu mine.
Doua minute mai tarziu am reintrat in camera. Jimmy
statea

inca

la

oglinda,

uitandu-se

cu

placere

la

copii care jucau baseball jos. S-a rotit in timp ce


am

deschis

usa,

iar

fata

lui

luat

din

nou

expresie fericita.
Buna,

Doctore!

zis

el.

Frumoasa

dimineata!

Doriti sa vorbiti cu minesa stau pe scaunul acesta?

Niciun semn de recunoastere nu era prezent pe fata


lui goala si deschisa.
Nu ne-am intalnit inainte, D-le G? am zis eu.
Nu, nu pot zice ca ne-am intalnit. Frumoasa barba
aveti acolo. Nu as putea sa o uit, Doctore!

Iti

amintesti cand

crescand

in

imi povestea

Pennsylvania,

de copilaria

lucrand

ca

operator

ta,
de

radio intr-un submarin? Si cum fratele tau e logodit


cu o fata din California?
Hey, aveti dreptate. Dar nu v-am zis eu de asta. Nu
v-am intalnit niciodata in viata mea. Probabil ati
citit asta in fisa mea.
Okay. am zis. Iti voi spune o poveste. Un om s-a
dus

la

memorie.

doctorul

sau

Doctorul

i-a

plangandu-se
adresat

de

niste

pierderi

de

intrebari

de

rutin, si dupa a zis, Aceste pierderi. Ce e cu ele?


Ce pierderi?i-a raspuns pacientul.
Deci aceasta este problema mea,Jimmy rade. Am cam
stiut ca asta e. Mi se intampla sa uit lucruri, din
cand

in

cand

lucruri

care

s-au

intamplat

recent.

Trecutul e clar totusi. (Sacks, 1986, p.14)


Jimmy G. sufera de sindromul Korsakoff, o conditie
causata de deficienta prelungita de vitamina B1, de
obicei din cauza alcolismului cronic. Deficienta duce
la

distrugerea

unor

zone

din

lobul

frontal

si

tempotal, care cauzeaza probleme severe si permanente


in memorie. Daunele memoriei lui Jimmy G. au cauzat
amnezi

anteretrograda,

asimila

sau

recunoaste

de

pierderea

retine

oameni pe

noi

abilitati

cunostinte.

care tocmai

de

Nu

poate

i-a intalnit,

sa

urmareasca povestea dintr-o carte, sa gaseasca drumul


pana la farmacia de pe colt, sau sa rezolve probleme
care

cer

rezolvate.

mai

mult

Jimmy

de

cateva

sufera

si

de

momente

pentru

amnezie

fi

retrograda,

pierderea memoriei in legatura cu evenimente care sau

intamplat

asemanatoare
capitolul

5.

in
cu
El

trecut.

Problema

cea

lui

uitat

lui

Clive
mare

Jimmy

este

Wearing,

din

majoritate

din

trecutul lui si este incapabil sa formeze noi memorii


pe

termen

lung.

Prin

urmare

realitatea

lui

este

alcatuita in amintiri de demult plus ce s-a intamplat


in ultimele 30-60 secunde.
Disabilitatile severe suferite de Jimmy G. si Clive
Wearing ilustreaza importanta capacitati de a retine
informatii despre ce s-a intamplat in trecut. Scopul
acestul capitol este sa introduca memoria pe termen
lung

prin

descrierea

interactiunii

cu

memoria

pe

termen lung(STM) si memoria functionala(WM), si cum


difera de STM/WM.

Vom descrie doua tipuri de memorie

pe termen lung pentru a pune bazele capitolului 7 in


care

vom

lua

in

considerare

cum

informatia

este

inmagazinata in memoria pe termen lung si cum este


recuperata cand avem nevoie de ea.

Diferentierea

dintre

memoria

pe

termen

lung

si

memoria pe termen scurt.


Memoria pe termen lung(LTM) este sistemul care este
responsabil

de

inmagazinarea

informatiei

pentru

perioada lunga de timp. Un mod de a descrie LTM este


o arhiva de informatii in legatura cu evenimente
din trecut si cunostinte pe care le-am invatat. Ce
este cu adevarat minunat despre aceast depozit este
cum se alungeste de la acum cateva momente pana la
cea mai veche amintire.
Procesele

memoriei

pe

termen

lung

si

memoriei

pe

termen scurt
Durata lunga de timp a LTM este ilustrata in figura
6.1 care arata ce isi aminteste un student ce tocmai
s-a asezat pe un scaun la curs in legatura cu ce s-a
intamplat in diferite momente din trecutul sau. Prima
lui recolectie aceea ca tocmai s-a asezat ar fi
in

memoria

functionala

deoarece

s-a

intamplat

in

ultimele 30 de secunde. Dar orice lucru dupa asta


de

la memoria

lui recenta

in urma

cu 5

min cand

mergea spre clasa, pana la memoria de acum 10 ani din


scoala elementara la care a participat in clasa a
treia Desi

face parte din memoria pe termen lung.

toate aceste

amintirile

recente

amintiri sunt
tind

sa

fie

continute in
mai

LTM,

detaliate,

si

multe din aceste detali si des amintirile specifice


in

sine

plesc

odata

cu

trecerea

timpului

si

cu

acumularea de noi experiente. Asadar, in 1 Octombrie

2010, aceasta persoana probabil nu isi va aminti ca a


mers la clasa in 1 Octombrie 2009, dar si-ar reaminti
anumitele

senzati

din

jurul

perioadei.

Unul

din

lucrurile pe care ne vom concentra in acest capitol


si in urmatorul este de ce retinem unele informatii
si uitam altele.
Scopul

nostru in

acest capitol

este sa

introducem

memoria pe termen lung prin a arata in primul rand


cum

poate

transcend

fi

distinsa

simplele

de

STM/WM

lucruri

ce

in
tin

feluri
de

care

durata.

(LTM=lung, STM/WM= foarte scurt) si capacitate(LTM=


foarte

larga;

STM/WM=foarte

limitata).

Dupa

contrastarea dintre LTM si STM/WM, restul capitolului


descrie

tipurile

diverse

de

LTM,

care

include

amintirile pentru experiente personale (ce ai facut


vara trecuta), amintiri pentru cunostinte sau fapte
(identitatea celui de-al treilea presedinte al SUA),
si

cum

sa

facem

anumite

lucruri

(abilitatea

de

conduce o biciceta sau o masina).


Punctul de inceput in compararea LTM si STM/WM ne
aduce la discutia precedenta despre STM, in care am
notat

ca

majoritatea

cercetarilor

asupra

STM

pune

accentul pe functia ei de inmagazinare cat de multa


informatie poate tine pentru o durata lunga de timp.
Aceasta a dus la propunerea de memorie functionala,
care pune accentul pe procesele dinamine de care este
nevoie pentru a explica procese complexe cum ar fi

intelegerea unei limbi, rezolvarea de probleme, si


luarea deciziilor.
O situatie similara exista pentru LTM. Desi retinerea
informatiei

despre

trecut

este

caracteristica

importanta a LTM, avem nevoie totodata sa intelegem


cum

aceasta

informatie

este

utilizata.

Putem

face

asta prin a ne concentra asupra aspectului dinamic al


felului

cum

opereaza

LTM,

incluzand

cum

interactioneaza cu memoria functionala pentru a crea


experiente in desfasurare.
Luati in considerare, de exemplu, ce se imtampla cand
prietenul lui Tony, Cindy zice Jim si cu mine am
vazut noul film James Bond aseara. In momentul in
care memoria functionala a lui Tony tine cuvintele
exacte

in

minte,

el

acceseaza

simultan

sensul

cuvintelor din LTM, care il ajuta sa inteleaga sensul


fiecarul cuvand care alcatuieste propozitia.
LTM-ul

lui

Tony

contine

mare

cantitate

de

informatii suplimentare despre filme, James Bond, si


Cindy. Desi Tony poate nu se gandeste constient la
toate

aceste informatii

(pentru ca

trebuie sa

fie

atent la ce Cindy ii spune in continuare), totul se


afla acolo in LTM-ul lui si il ajuta sa inteleaga ce
aude si sa

interpreteze ce vrea sa insemne. Deci LTM

pri urmare ofera in acelasi timp o arhiva la care


poate face referire la evenimente care s-au intamplat
in trecut si o multitudine de informati de fundal pe
care le consultam constant in timp ce folosim memoria

functionala

ca

sa

facem

legaturi

cu

ceea

ce

se

intampla in momentul de fata.


Legatura dintre ce se intampla prezent si infomatia
din

trecut, pe

care am

descris-o in

interactiunea

dintre Tony si Cindy, este bazata pe diferenta dintre


STM/WM si LTM. Incepand cu ani 1960 s-au facut multe
cercetari

cu scopul

de a

stabili diferenta

dintre

procesele pe termen lung si cele pe termen scurt. In


descrierea
procesele

acestor
pe

experimente

termen

scurt

ca

vom

identifica

memorie

pe

termen

scurt(STM) pentru experimentele care foloseau acest


termen

si

ca

memorie

functionala

in

experimentele

recente care se concentreaza pe memoria functionala.


Diferenta

dintre

STM

si

LTM

fost

studiata

in

experimente clasice de B.B. Murdoch Jr.(1962) care a


fost ilustrata in urmatoarele demonstrati.
Cititi lista de stimuli unei alte persoane, cate un
cuvant

la

fiecare

secunde.

La

sfarsit,

rugati

persoana sa scrie toate cuvintele care si le poate


aminti, in orice ordine. Acest proces a fost introdus
in Capitolul 5(pg. 123).

1. barricada

9. phoenix

2. copii

10. arbaleta

3. dieta

11. clopot

4. punga

12. sunet

5. folio

13. soarece

6. metru

14. meniu

7. calatorie

15.avion

8. Mohar
Analizati-va

rezultatele

notand

cate

cuvinte

isi

aminteste persoana din primele cinci intrari, cele 5


din

mijloc

si

ultimele

5.

Si-a

amintit

mai

multe

cuvinte din primele 5, cele 5 din mijloc sau din


ultimele 5? Rezultate individuale variaza individual,
dar cand Murdoch a efectuat acest experiment pe un
numar

mare

de

participanti

si

vizualizat

procentuajul de reamintire pentru fiecare cuvant in


legatura cu pozitia cuvantului in lista, el a obtinut
o functie care se numeste curba de pozitie in serie.
Curba de pozitie in serie a lui Murdoch
Curba de pozitie in serie, prezentata in Figura 6.3,
arata ca memoria este mai buna pentru cuvintele de la
inceputul

listei

si

de

la

sfarsitul

listei

decat

pentru cuvintele de la mijloc. Stimuli superiori fata


de cei prezentati la inceputul secventei se numeste
efectul

superioritatii.

efectului

superioritatii

posibila

este

ca

explicatie

participantii

a
au

avut timp sa repete aceste cuvinte si sa le transfere


in LTM. Drept urmare a acestei ideii, participantii
incep sa repete primul cuvant imediat dupa ce este
prezentat;

pentru

ca

niciun

alt

cuvant

nu

fost

prezentat, primeste 100% din atentia persoanei. Cand


cel de-al doilea cuvant este prezentat, atentia este
impartita la doua cuvinte, si asa mai departe; pe
masura

ce

cuvinte

sunt

prezentate,

mai

putina

repetare este posibila pentru alte cuvinte.


Ideea

ca

efectul

superioritatii

are

loc

deoarece

participantii au mai mult timp sa repete cuvintele


precedente

din

Rundus(1971).
pozitionala

lista

Rundus

prin

fost

deriveaza

prezentarea

testata
o

curba

unei

liste

de

Dewey

de

serie

de

20

de

cuvinte la o rata de 1 cuvant la fiecare 5 secunde si


dupa

roaga

participantii

sa

scrie

toate

cuvintele

care si le pot reaminti. Rezultatul curbei de serie


pozitionala , care este curba rosie in figura 6.4
demostreaza acelasi principiu si efecte ca curba lui
Murdoch

in

figura

6.3.

Dar

Rundus

adauga

alta

deviere in experimentele lui prin faptul ca ii roaga


pe participanti sa studieze lista ca si cum ar fi
prezentata prin repetarea cuvinteleor cu voce tare in
intervalul de 5 secunde dintre cuvinte. Nu li s-a
spus ce cuvinte sa repete doar ca ar trebuii sa
repete

cuvintele

Cuvintele

in

intervalul

prezentate mai

de

devreme in

secunde.

lista care

au

avut mai multe sanse de a fi reamintite mai tarziu.


Acest rezultat sustine ideea efectului superioritatii
este

relationata

cu

durata

de

repetare

pentru cuvintele prezentate mai devreme.

disponibil

Memoria

superioara

pentru

stimulii

prezentati

la

sfarsitul secventei se numeste efectul recentei. O


posibila explicatie pentru memoria mai buna pentru
cuvintele

de

la

sfarsit

este

aceea

ca

cuvintele

prezentate recent sunt inca in STM. Pentru a testa


aceasta idee, Murray Glanzer si Anita Cunitz(1966) a
realizat prima data o curba de pozitie in serie in
felul

normal.

Dupa,

intr-un

alt

experiment,

au

masurat curba dupa ce au rugat participanti sa numere


descrescator timp de 30 de secunde imediat dupa ce au
auzit ultimele cuvinte din lista. Aceasta numarare
previne repetarea si aloca destul timp pentru a uita
cuvintele din STM. Rezultatul, aratat in curba taiata
in Figura 6.5, a fost previzibil: amanarea cauzeaza
eliminarea efectului de recenta. Glanzer si Cunitz
prin urmare concluzioneaza ca efectul de recenta este
cauzat de inmagazinarea itemilor recenti in STM.
Codarea in memoria pe termen lung
Putem

sa

diferentiem

si

intre

STM

si

LTM

prin

compararea metodei prin care memoria este codata de


cele doua sisteme. In Capitolul 5 observam ca codarea
auditorie, vizuala si semantica poate avea loc in STM
(cu

codarea

importante)

auditorie
LTM

poate

si

vizuala

contine

fiind

oricare

cele

din

mai

aceste

tipuri de codare. De exemplu, folosim codarea vizuala


in

LTM

cand

aparenta,

recunoastem

codarea

pe

auditorie

cineva
cand

bazat

doar

pe

recunoastem

persoana

bazata

pe

sunetul

vocii

lui

si

codarea

semantica cand ne amintim ceva general din trecut.


Desi toate cele trei tipuri de codare pot avea loc in
LTM,

codarea

Codare

semantica

semantica

este

este

predominanta

ilustrata

prin

in

LTM.

tipurile

de

erori pe care oameni le fac cand include LTM. De


exemplu, nereamintirea cuvantului copac si tufis
poate

indica

deosebire

ca

sensul

de infatisarea

cuvantului
sa sau

copac

(spre

de sunetul

copac)

este ceea ce inregistram in LTM.


Un

studiu

importanta

de

Jacqueline

sensului

in

Sachs(1967)
LTM.

Sachs

demonstreaza
a

rugat

participantii sa asculte o inregistrare cu un pasager


si dupa a masurat memoria de recunoastere pentru a
determina daca isi aduc aminte de exprimarea exacta
in pasaj sau sensul general al pasajului.
Metoda: Memorie de identificare
Memoria de identificare reprezinta identificarea unui
stimul

intalnit

masurarea

mai

memoriei

devreme.
de

Procedura

indentificare

pentru

consta

in

prezentarea stimulului pe perioada studiului si mai


tarziu sa il prezentam mai tarziu impreuna cu alti
stimuli care nu au fost prezentati. De exemplu, in
studiul precedent o serie de cuvinte a fost prezentat
a fost inclus si cuvantul casa. Mai tarziu in test, o
serie

de

cuvinte

este

prezentata

care

contine

si

casa plus alte cuvinte care nu au fost prezentate


precum masa si bani. Cerinta participantului este

sa raspunda cu Da daca cuvantul a fost prezentat


precedent (precum cuvantul casa) si Nu daca nu a
fost

prezentat

(precum

cuvintele

bani

si

masa).

Observati cum aceasta metoda este diferita de testare


si reamintire (vedeti Metoda:Reamintire, Capitolul 5,
pag

123).

trebuie

Intr-un

sa

test

reproduca

de

reamintire,

cuvantul

din

persoana

reamintire.

Un

exemplu de test de reamintire este o intrebare cu


completati spatiile libere la un examen. In contrast,
un exemplu de recunoastere este un test cu variante
multiple

in

care

cerinta

este

sa

alegi

raspunsul

corect din mai multe solutii. Felul in care Sachs


aplica

recunoastere

acestui

studiu

de

codar

memoriei pe termen lung este ilustrat in urmatoarea


demonstratie.
Demonstratie: Citirea unui pasaj
Citeste urmatorul pasaj:
Este

Olanda,
ochelari.

poveste
un

interesanta

om

numit

Intr-o

zi

despre

Lippershey

copiii

lui

telescop.

In

fauritor

de

era
se

jucau

cu

niste

lentile. Ei au descoperit ca lucrurile pareau foarte


apropiate

daca

lentilele

erau

tinute

la

30

cm

distanta. Lippershey a inceput sa experimenteze, si


binoclul lui a atras multa atentie. El a trimis o
scrisoare despre el lui Galileo, mare om de stiinta
italian.

Galileo

descoperirii

lui

a
si

realizat
a

inceput

dispozitiv asemanator pentru el.

imediat
sa

importanta

construiasca

un

Acum

treci

peste

pasaj

si

indica

care

din

aceste

propozitii sunt identice cu propozitii din pasaj si


care s-au schimbat.
1.El a trimis o scrisoare despre el lui Galileo,
mare om de stiinta italian.
2.Galileo marele om de stiinta italian i-a trimis
o scrisoare despre el.
3.O

scrisoare

despre

el

fost

trimisa

lui

Galileo, marele om de stiinta italian.


4.He i-a trimis lui Galileo, marele om de stiinta
italian, o scrisoare despre el.
Ce propozitie ati ales? Propozitia (1) este singura
care

este

identica

cu

cea

din

pasaj.

Multi

din

participantii lui Sachs (care au auzit un pasaj care


era aproximativ de doua ori mai lung decat cel pe
care l-ati citit) au identificat corect (1) ca fiind
identica si au stiut ca (2) a fost schimbata. Totusi,
un

numar

de

oameni

au

identificat

(3)

si

(4)

ca

potrivindu-se cu cea din pasaj, desi expresiile erau


diferite. Participantii se pare ca si-au reamintit
sensul

propozitiei

Descoperirea
sensul

ca

dar

scrierea

general poate

nu

exprimarea

exacta

fi reamintit

este

exacta.

uitata

pentru o

dar

durata

lunga de timp a fost confirmata in multe experimente.


Localizarea memoriei pe termen scurt si a memoriei pe
termen lung in creier

Am

introdus

sfarsitul

in

psihologia

Capitolului

memoriei

(vezi

functionale

pag

137),

si

la
vom

descrie psihologia asupra faptului cum sunt stabilite


amintiriile
nostru

pe termen

este

compara

sa

unde

lung in

descriem

STM/WM

si

Capitolul 7.

niste

LTM

Scopul

experimente

sunt

care

reprezentate

in

creier. Vom vedea ca sunt dovezi ca STM si LTM sunt


separate

in

creier,

dar

exista

si

dovezi

ce

se

suprapun. Cea mai puternica dovada de separatie este


oferita de studii neuropsihologice.
Studii

neurospihologice.

tehnica
folosita

de

determinare

sa

tragem

In

capitolul

disocierii,

cocluzii

din

introducem
care

cazuri

de

este
studiu

asupra daunelor cerebrale la pacienti (vezi Metoda:


Disocierea

in

neuropsihologie,

pag

73).

Aceasta

tehnica a fost folosita in cercetarea memoriei pentru


a

diferentia

intre

STM

si

LTM

prin

studierea

oamenilor cu daune cerebrale care au afectat una din


functii, dar le-a ocolit pe celelalte. Vom vedea ca
studiile

asupra

pacientilor

au

stabilit

dubla

disociere intre STM si LTM. Aceasta fiindca sunt mai


multi pacienti cu STM functionabila care nu pot forma
LTM-uri si alti pacienti care au o slaba STM dar o
LTM functionala. Luate impreuna aceste doua tipuri de
pacienti creeaza o dubla disociere, care arata ca STM
si

LTM

opereaza

diferite mecanisme.

independent

si

sunt

servite

de

In

capitolul

muzicianul
encefalitei

l-am

descris

care

si-a

pierdut

virale.

El

avea

pe

Clive

Wearing,

memoria
o

STM

in

urma

functionala,

indicata prin abilitatea lui de a-si aminti ce s-a


intamplat cu el in ultimele 30 de secunde, dar este
incapabil sa formeze noi LTM-uri. Un alt caz de STM
functionala dar LTM absenta este cazul lui H.M. care
a devenit unul dintre cele mai faimoase cazuri in
neuropsihologie

cand

chirurgii

i-au

scos

hipotalamusul din ambele parti ale creierului (vezi


Figura 5.23) intr-o incercare de a-i elimina crizele
epileptice care nu au raspuns la niciun alt fel de
tratament (Scoville& Milner, 1957).
Operiatia

i-a

eliminat

crizele

lui

H.M.

dar

din

nefericire i-au eliminat si abilitatea de a forma noi


LTM-uri.

Deci,

rezultatul

cazului

lui

H.M.

este

similar cu cel al lui Clive Wearing si al Domnului G.


cu

deosebirea

ca

daunele

cerebrale

al

lui

Clive

Wearing au fost cauzate de boala, ale Domnului G. de


deficienta de vitamine si ale lui H.M. de operatie.
Situatia nefericita a lui H.M. a avut loc pentru ca
in

1953 chirurgii

nu au

realizat ca

hipotalamusul

este crucial pentru formarea de LTM-uri. Odata ce au


realizat

ce

efecte

hipotalamusului
operatii

ca

din
lui

devastatoare
ambele
H.M.

nu

parti
au

mai

avut
ale

eliminarea
creierului,

fost

repetate.

Totusi, cercetarea asupra lui H.M. dealungul a 55 de


ani intre 1953 si moartea lui la varsta de 82 de ani

in 2008 a invatat cercetatorii despre memorie foarte


mult despre memorie. Cazl lui H.M. demostreaza clar
ca este posibil sa pierzi capacitatea de a forma LTM
dar sa retii STM (vom revenii la H.M. momentar)
Sunt

oameni

precum

pacientrul

K.F.

care

au

avut

problema opusa: LTM normal dar STM slab. Problema lui


K.F. cu STM a fost indicata de un numar redus de
cifre numarul de cifre pe care si le putea reaminti
(vezi

pag

125;

Shallice

&

Warrington

1970).

Desi

numarul tipic de cifre este intre 5 si 8, K.F. avea


un numar de cifre de 2; aditional, efectul de recenta
in

curba

de

serie

pozitie

in

serie,

care

este

asociata cu STM, a fost redusa. Desi STM-ul lui K.F.


a

fost

perturbat

foarte

mult,

ea

avea

LTM

functionala, indicata prin abilitatea ei de a forma


si pastra noi amintiri din viata ei. (vezi Gandestete

la

pag

168

pentru

mai

multe

informatii

despre

K.F.)
Tabelul 6.1, care indica care aspect al memoriei este
impiedicat si care este intact pentru Clive Wearing,
H.M., si K.F. demonstreaza ca dubla disociere exista
pentru STM si LTM. Aceasta dovada sustin ideea ca STM
si LTM sunt cauzate de mecanisme diferite, care pot
actiona independent.
Imagistica cerebrala
Anumite experimente asupra imagisticii cerebrale au
demonstrat activarea a diferite zone ale creierului
pentru

STM

si

LTM.

De

exemplu,

Deborah

Talmi

si

colegii
pentru

sai (2005)
sarcini

prezentat

care

prima

participantilor,
pozitie

au masurat

in

includeau
data

pentru

serie.

Dar

raspunsul unui
STM

si

LTM.

lista

de

determina
in

loc

o
sa

FMRI

Ei

au

cuvinte
curba
le

de

ceara

participantilor sa isi reaminteasca cuvintele, ei au


prezentat un singur cuvant proba. Proba a fost ori
(1) un cuvant de la inceputul listei, (2) un cuvant
din

apropierea sfarsitului

cuvant

care

nu

fost

listei, sau

prezentat

(3) un

inainte.

nou

Sarcina

participantilor a fost sa indica daca cuvantul a fost


prezentat anterior. Activitatea lor cerebrala a fost
masurata cu fMRI dupa ce proba a fost prezentata si
erau pregatiti sa raspunda.
Rezultatul a indicat ca cuvintele proba care au fost
de

la inceputul

reprezenta
activeaza

listei (care,

prin

urmare

anumite

zone

daca reamintite,

memoria
ale

pe

creierului

termen

ar

lung)

asociate

cu

memoria pe termen lung si memoria pe termen scurt.


Era de asteptat ca ambele zone sa fie activate pentru
ca cuvintele de la inceputul listei ar trebui sa fie
in memoria pe termen lung (efectul superioritatii,
vezi pag 151) si ar fi transferate pe urma in STM
cand au fost reamintite. In contrast, cuvintele proba
de la sfarsitul listei activau doar zonele creierului
asociate cu memoria pe termen scurt. Asta ar fi de
asteptat deoarece cuvintele prezentate recent vor fi

reamintite

direct

din

memoria

pe

termen

scurt

(efectul de recenta, vezi pag 153).


Desi experimentele lui Talmi demonstreaza activarea a
diferite

zone pentru

STM si

LTM, rezultatul

altor

experimente de imagistica cerebrala nu au fost la fel


de simple. Unele din aceste experimente au aratat ca
sarcini care includ STM sau LTM pot activa diferite
zone ale creierului (Jonides er al., 2008). Un motiv
posibil

pentru

aceasta

suprapunere

este

legatura

constanta care are loc intre STM si LTM. Un alt motiv


este

acela

ca

STM

si

LTM

pot

imparti

anumite

mecanisme.
Tipuri de memorie pe termen lung
Sunt

mai

multe

tipuri

de

memorie

pe

termen

lung.

Figura 6.6 arata ca cele doua mari diviziuni ale LTM


sunt memorie explicita si memorie implicita. Memoria
explicita (numita si memoria constienta sau memorie
declarativa), din stanga figurii, este alcatuita din
memorie

episodica,

memorie

pentru

experiente

personale si memorie semantica, cunostiinta colectata


si

memorie

semantica
Cliff,

pentru

sunt

fapte.

ilustrate

studentul

de

aratat

Memoria
doua
in

episodica

memorii
figura

pe
6.7

si
care
le

experimenteaza. Cand isi aminteste de discutia lui cu


Gail de ieri despre intalnirea pentru studiu pentru
examenul de psihologie cognitiva, el are o memorie
episodica. Cand isi aminteste anumite fapte despre
teorii de atentie pe care le-a invat la cursul de

psihologie cogniiva, el are memorie semantica. Ambele


tipuri

de

memorie

se

numesc

explicite,

deoarece

componentele lor pot fi descrise sau reportate (Smith


& Grossman, 2008).
Cealalta diviziune a memoriei pe termen lung, memorie
implicita,

este

aratat

la

dreapta

figurei

6.6.

Memorii implicite (numite si memorii nedeclarate sau


subcostiente) sunt memorii care sunt folosite fara
atentie, deci continutul memoriei implicite nu poate
fi

raportat

memorie

(Smith

implicita

&

care

Grossman,
a

2008).

influentat

Un

tip

de

comportamentul

lui Cliff este pregatirea o schimbare a raspunsului


la

un

stimul

aceluiasi
usurinta

cauzat

stimul.
de

Un

de

prezentarea

exemplu

recunoaste

de

trecuta

pregatire

cuvinte

ar

familiare

a
fi
sau

folosite recent decat cele rar intalnite.

Un

alt

tip

de

memorie

implicita

este

memoria

procedurala, numita si memoria de talent, care este


memoria de a face lucruri. Cand Cliff tasteaza notele
in calculator, abilitatea lui de a tasta este memorie

procedurala. In final, conditionarea clasica este o


alta forma de memorie implicita. Cum am descris in
Capitolul 1 (vezi pag 10), conditionarea clasica are
loc

cand

initial

facem
si

un

pereche

alt

intre

stimul

un

si

stimul

are

ca

neutru

rezultat

acapararea de noi proprietati a stimulului neutru. De


exemplu, acum o saptamaa Cliff a avut un incident
inspaimantator in care un SUV s-a izbit de masina
lui.

El

scapat

nevatamat,

dar

fost

afectat

emotional. Acum, cand vede un SUV rosu sau chiar o


masina rosie, el incepe sa se simta anxios, asemenea
cum s-a simtit dupa accident. Din cauza conditionarii
clasice, masinile neutre din trecut au capatat noi
proprietati.
Diferitele tipuri de memorie pe termen lung sunt un
subiect

pentru

devinitiile
exemple

de

restul
mai

pentru

jos,

fiecare

capitolului.
vom

elabora

dintre

Incepand
si

aceste

vom

cu

oferi

tipuri

de

memorie pe termen lung.


Memoria semantica si episodica (Explicit)
In introducerea noastra asupra tipurilor de memorie
am

vazut

tipuri

ca

de

memoria
memorie

episodica
explicita

si

semantica

pentru

ca

sunt

suntem

constienti de ele si putem sa le descriem sau raporta


continutul.

Acum discutam mai detaliat cum aceste

doua tipuri de memorie explicita sunt distinse, cum


au fost separata fiziologic si cum interactioneaza
una cu cealalta.

Diferentierea

dintre

memoria

episodica

si

memoria

semantica
Cand zicem ca memoria episodica este memoria pentru
evenimente si memoria semantica este memoria pentru
fapte, facem diferenta intre aceste doua

bazat pe

tipul de informatie de care ne amintim. Endel Tulving


(1985)

sugerat

totusi

ca

memoria

episodica

si

memoria semantica pot fi diferentiate bazandu-ne pe


tipul de experienta asociat cu fiecare dintre ele.
Potrivit

lui

experientei
invarte

Tulving,

de memorie

in

jurul

proprietatea

definitorie

episodica este

calatoriei

aceea ca

mentale

in

timp

a
se

experienta de calatorie inapoi in timp pentru a ne


reconecta

cu

evenimentele

care

s-au

intamplat

in

trecut. De exemplu, eu pot calatori inapoi in 1996


pentru

a-mi

aminti

camparea

in

varful

muntelui

aproape de coasta Californiei si vizionarea Oceanului


Pacific dedesubt, intinzandu-mi mainile in departare.
Imi

amintest

stand

in

masina,

vazand

oceanul

si

zicand Wow! nevestei mele care statea alaturi de


mine

si

unele

dintre

emotiile

pe

care

le-am

experimentat. Tulving descrie aceasta experienta de


calatorie in timp mental/ memorie episodica ca autocunoastere sau reamintire. Notati totusi ca punerea
in aceste situatii prin calatorirea in timp mentala
nu garanteaza ca aceasta memorie este corecta. Dupa
cum vedea in Capitolul 8, memoriile evenimentelor din
trecut nu corespund cu ceea ce s-a intamplat.

In

contrast

calatorie

proprietatea

in

timp

memoriei

mental,

episodice

experienta

de

de

memorie

semantica se invarte in jurul accesarii cunostintei


despre

lume

care

nu

nevoie

sa

fie

legat

ce

experiente proprii. Aceste cunostinte pot fi lucruri


ca

fapte,

vocabular,

numere

si

concepte.

Cand

experimentam memorie semantica, nu calatorim inapoi


in trecut la un anumite eveniment din trecut, dar
accesam

lucruri

cu

care

suntem

familiari

si

le

cunoastem. De exemplu, eu stiu multe despre Oceanul


Pacific unde este localizat, ca este mare, ca pot
sa calatoresc spre vest din San Francisco si sa ajung
in Japonia dar nu pot sa imi amintesc exact unde am
invatat

aceste

lucruri.

Toate

aceste

lucruri

sunt

memorii semantice. Tulvig descrie aceste experiente


de

memorie semantica

ca cunoastere,

cu ideea

ca

cunoasterea nu include calatorie mentala in timp. Vom


considere acum dovezile care sustin ideea ca memoria
semantica

si

memoria

episodica

sunt

servite

de

diferite mecanisme.
Separarea memoriei episodice si memoriei semantice
Este posibil sa clasificam niste memorii ca episodice
si altele ca semantice, dar este oare vreo dovada sa
sustina
termen

ideea
lung

Cercetarile

ca
sunt

cele

doua

servite

neuropsihologice

tipuri
de

de

diferite
asupra

memorie

pe

mecanisme?

oamenilor

cu

diferite tipuri de daune cerebrale aduc dovezi pentru


diferente.

Dovezi neuropsihologice
Luam in considerare prima data cazul lui K.C. care la
varsta de 30 de ani a iesit cu motocicleta de pe
rampa

de

severe

iesire

la

autostrazii

hipocampus

si

si

structurile

suferit

daune

alaturate.

Ca

rezultat al rani, K.C. si-a pierdut memoria episodica


el nu mai poate retraii evenimente din trecutul
lui.

Totusi,

intamplat

el

care

stie

anumite

corespund

cu

lucruri

memoria

care

s-au

semantica.

El

este constient de faptul ca fratele lui a murit acum


doi

ani,

moartea

dar

nu

cunoaste

fratelui lui

trecut,

percum

anumite

pe care

aflarea

lucruri

despre

le-a experimentat

circumstantelor

in

mortii

fratelui sau, unde era cand a aflat, sau ce a simtit


la

inmormantare.

K.C.

isi

aminteste

si

faptul

ca

tacamurile sunt in dulapul din bucatarie si diferenta


dintre un strike si un spare la Bowling. Deci K.C.
si-a pierdut parte din memoria episodica dar memoria
semantica este aproximativ intacta.
O persoana ale carei daune cerebrale au avut drept
consecinte simptome opuse celor experimentate de K.C.
este o femeie din Italia care nu a avut probleme de
sanatate pana a suferit de un atac de encefalita la
44

de

ani.

durerile

de

halucinatii

Primul
cap
care

semn
si

al

febra

dureau

pana

unei

probleme

care
la

erau
5

zile.

au

fost

urmate

de

Cand

s-a

intors acasa dupa 6 saptamani de spitalizare, ea avea


probleme in recunoasterea persoanelor familiare, avea

probleme la cumparaturi pentru ca nu isi putea aminti


sensul cuvintelor de pe lista de cumparaturi sau unde
erau in magazin; nu putea sa mai recunoasca oameni
faimosi

sau

sa-si

reaminteasca

fapte

precum

identitatea lui Beethoven sau faptul ca Italia a fost


implicata in Al Doilea Razboi Mondial. Toate acestea
sunt memorii semantice.
Impotriva

aceste

informatii
aminteasca

dificultati

semantice,
evenimente

ea

era

din

viata

memoriei
capabila
ei.

Ea

pentru
sa

isi

isi
putea

aminti ce a facut in timpul zilei sau lucruri care sau intamplat saptamani sau luni inainte. Deci, desi
ea

si-a

pierdut

capabila
Tabelul

sa
6.2

memoriile

isi

formeze

rezuma

cele

semantice,
noi

memorii

doua

cazuri

ea

fost

episodice.
care

le-am

descris. Aceste cazuri, luate impreuna, demonstreaza


o

dubla

disociere

intre

memoria

episodica

si

cea

semantica, care sustine idee ca memoria pentru cele


doua tipuri de informatie probabil include diferite
mecanisme.
Deci dubla disociere aratata in Tabelul 6.2 sustine
ideea de mecanisme separate pentru memoria semantica
si

episodica,

intepretarea

resultatelor

studiilor

asupra pacientilor cu daune cerebrale sunt deseori


dificile din cauza ca daunele difere de la pacient la
pacient. Aditional, metoda de testare a pacientilor
difera

in diferite

studii. Este

important deci

sa

suplimentam resultatele cercetarii neuropshicologice

cu alte tipuri de dovezi. Aceste dovezi aditionale


sunt oferite de experimente de imagistica cerebrala
(vezi

Squire

Markowitsch

&

Zola-Morgan

1998

pentru

1998

alte

si

Tulvin

discutii

&

despre

neuropsihologia memoiei episodice si semantice.)


Dovezile imagistici cerebrale
Dovezile pentru mecanismele separate au fost oferite
de

rezultatele

cerebrala.

experimentelor

Brian Levine

de

si colegii

imagistica

(2004) au

avut

participanti care au tinut jurnale si inregistrari


detaliind

evenimente

personale

din

fiecare

zi

(exemplu: Era ultima zi din cursul nostru de dansat


Salsa

Oameni

Salsa),

si

dansau

tot

felul

fapte

dobandite

de
din

stiluri

de

cunoasterea

semantica (In 1947, erau 5000 de Japonezi Canadieni


care traiau in Toronto).
Cand

participantii

inregistrari
evenimentelor

au

intr-un
de

zi

ascultat
scanner
cu

zi

mai
MRI,

i-au

tarziu

aceste

inregistrarile
ajutat

sa

aiba

amintiri autobiografice episodice detaliate (oamenii


isi

aminteau

inregistrari

experientele),
le

aminteau

pur

pe

cand

si

simplu

celelalte
de

fapte

semantice. Figura 6.8 arata o sectiune a creierului.


Zonele

galbene

reprezinta

regiunile

creierului

asociate cu memoria episodica; zonele albastre sunt


zone ale creierului asociate cu cunostiinta semantica
(personala si nepersonala). Desi aceste rezultate si
altele indica ca exista o suprapunere intre activarea

cauzata de memorii episodice si memorii semantice,


exista diferente majore intre ele. Alte cercetari au
descoperit diferente intre zonele activate de memoria
episodica si memoria semantica (Cabeza & Nyberg 2000;
Duzel et al 1999; Nyberg et al., 1996).
Legaturi intre memoria episodica si semantica
Diferentele

dintre

memoria

semantica

au

intelege

mecanismele

diferentia
putem

sa

feluri.
memorii

fost

intre
si

De

extrem

de

exemplu,

semantice)

ca

cand
de

Dar

semantica

sunt

si

folositoare

memoriei.

memorie

aratam

episodica

obicei

pentru

desi
si

in

fapte
avem

putem

episodica,

conectate

invatam

memoria

diferite

(posibilie
simultan

experienta personala, cum ar fi statul in clasa sau


studiind in biblioteca (posibil o memorie episodica,
daca ne amintim mai tarziu). Aici sunt niste exemple
de conexiuni intre memoria expisodica si semantica.
Memoria
memorie

episodica

poate

semantica.

achizitionam

fi

pierduta,

Luati

cunostinte

in

care

lasand

doar

considerare

cum

alcatuiesc

memoria

semantica. In clasa a sasea ati invatat ca ramura


legislativa

guvernului

U.S.

este

alcatuita

din

Senat si Casa Reprezentantilor. Daca mai tarziu iti


amintesti ce se petrecea in clasa in timp ce invatai
lucruri, atunci ai o memorie episodica si daca iti
amintesti de faptele despre Casa si Senat atunci ai o
memorie semantica.

Multi

ani mai

tarziu, la

facultate, probabil

inca

stii diferenta dintre Senat si Casa Reperezentantilor


(memoria

ta semantica

este inca

prezenta), dar

nu

este probabil sa iti amintesti ce s-a intamplat in


acea zi in clasa a sasea in timp ce invatai despre
guvernul

U.S.

eveniment
ilustreaza,

(memoria
fost

ta

episodica

pierduta).

cunostintele

semantica

este

obtinuta

personale

care

ar

Cum

care
fi

acel

acest

exemplu

alcatuiesc

memoria

initial

putea

pentru

prin

baza

experiente

unei

memorii

episodice, dar memoria aceste experiente des dispare,


lasand doar memoria semantica.
Un alt exemplu de schimbare de la memoria episodica
plus cea semantica la memoria semantica este produsa
de

experientele

absolvirea

personale

liceului.

importane

Acesta

este

cum
un

ar

fi

eveniment

important din viata multor oameni si unul pe care nil

vom

reaminti

peste

multi

ani.

Este

probabil

ca

multi cititori ai acestei carti sa se duca cu gandul


la ceremonia de absolvire a liceului avand o memorie
episodica a evenimentelor. Totusi, amintirile despre
anumite detalii ale evenimentului pot disparea de-a
lungul anilor, pana cand cativa ani mai tarziu raman
putine

detalii

tentala
cazul

pentru

necesara pentru

autorului,

deceniu!).

care

Oricum,

arhiva

calatoria

memoria episodica
a

terminat

memoria

liceul

semantica

in

timp

( ca

in

acum

un

ramane

daca

oamenii stiu anul in care au absolvit , liceul pe

care

l-au

terminat

si

alte

fapte

asociate

cu

absolvirea.
Memoria

semantica

poate

fi

imbunatatita

asociata cu memoria episodica .

daca

alta

este

conexiune

intre memoria semantica si episodica este aceea ca


amintirile

semantice

care

au

importanta

personala

sunt mai usor de amintit decat amintirile semantice


care

nu

auo

semnificatie

personala.

De

exemplu,

cunostinta faptelor asociate cu absolvirea liceului


pot fi amintiri semantice cu importanta personala. De
exemplu, ar fi mai probabil sa iti amintesti numele
unui

cantaret

popular

daca

ai

fost

la

unul

din

concertele lui decat daca ai citit despre el intr-o


revista.
Memoria semantica ne poate influenta experienta prin
influentarea

atentiei.

Ia

in

considerare

situatia:

Steven si Troy se uita la un meci de Rugby. Fundasul


prinde
peste

mingea,
cel

care

este
il

bruscat
ataca

dur

pentru

si
o

arunca

mingea

completare.

Mai

tarziu, Troy isi aminteste detaliile jocului, printre


care

pasa

spre

stanga,

lucru

care

nu-i

atrage

atentia lui Steven. Troy, care isi aminteste schema


datorita
informatii

memoriei
despre

semantice
rugy,

isi

ce

contine

directioneaza

multe
atentia

asupra diferitilor jucatori care au avut legatura cu


ea.

Prin

asupra

urmare

Troy,

diferitelor

detaliaza

tipuri

de

memoria

scheme

in

semantica
rugby.

In

contrast, Steven a observat jocul diferit pentru ca

are

o cunostinte

limitate despre

fotbal, deci

isi

aduce aminte doar de pase si aruncari.(Figura 6.9).


Cercetarile

asupra

expertilor

de

sah

descrisi

in

Capitolul 5 (vezi pag 127) ilustreaza si cum memoria


semantica poate influenta felul in care oamenii aloca
atentia. Amintiti-va ca expertii aveau memorie mai
buna asupra pozitiei pieselor din cauza abilitatii de
a grupa piese impreuna in grupuri bazate pe memoria
semantica

expertilor

expertilor
este,

din

alte

deci,

meciuri.

Atentia

directionata

asupra

identificarii acestor grupe. Non-expertii, care nu au


aceasta cunostiinta, isi directionau atentia diferit,
uitandu-se individual la piese si nu in grupuri.
Pregatirea,

Memoria

procedurala

si

Conditionarea

(implicit)
Cand accesam memoria explicita, facem asta constient.
Stim ca ne gandim la o experienta precedenta (memorie
episodica auto-cunoasterea sau reamintirea lui
Tulvig) sau ca recuperam cunostinte despre evenimente
trecute

sau

Definitia

despre

fapte

caracteristica

pe
a

care

le-am

memoriei

invatat.

implicite,

in

contrast este aceea ca nu suntem constienti cand o


folosim.
experiente
unei

Memoria

precedente

sarcini,

experiente

implicita
ne

desi

nu

trecute.

Se

are

loc

atunci

influenteaza
ne

amintim

poate

performanta

constient

nici

cand

sa

nu

de
fim

constienti de cum indeplinim anumite sarcini. Doar le


facem

(Roedinger,

1990;

Scharter

1987;

Tulving,

1985).

Tulving

descrie

memoria

implicita

ca

noncunoastere.
Pregatirea
Pregatirea

are

loc

cand

prezentarea

unui

stimul

schimba raspunsul la urmatorul stimul test pozitiv


(Pregatire pozivita) sau negativ (Pregatire negativa,
care poate scadea viteza si acuratetea raspunsului la
stimulul test). Ne vom concentra asupra pregatirii
pozitive deoarece majoritatea cercetarilor au studiat
acest tip de pregatire.
Un tip de pregatire pozitiva, pregatirea repetarii,
are loc cand stimulul test este acelasi sau seamana
cu stimulul de pregatire. De exemplu, vazand cuvantul
pasare te poate ajuta

sa raspunzi mai repede la

prezentarea

pasare decat

a cuvantului

la un

alt

cuvant pe care nu l-ai vazut, desi este posibil sa nu


iti

amintesti

Pregatirea
cauzata
sensul

cuvantul

conceptuala

de

stimulul

cuvantului

pasare
are

de

loc

de
cand

pregatire

stimul.

De

mai

devreme.

imbunatatirea

este

exemplu,

bazata

pe

prezentarea

cuvantului mobila poate cauza un raspuns mai rapid


la prezentarea viitoare a cuvantului scaun.
Pregatirea

prin

repetare

si

pregatirea

conceptuala

sunt amandoua considerate memorii implicite deoarece


efectele lor pot avea loc desi participantii nu isi
amintesc

de

prezentarea

originala

pregatitor cand raspund la alti stimuli.

stimului

Poate v-ati intrebat cum putem fi sigur ca persoana


nu isi aminteste stimulul de pregatire cand raspunde
la

stimulul

test.

Pana

la

urma,

daca

prezentam

cuvantul pasare si mai tarziu masuram cat de repede


o persoana raspunde la o alta prezentare a cuvantului
pasare,

nu ar

puteam persoana

sa isi

aminteasca

cuvantul de la prima prezentare si acesta ar fi un


exemplu

de

memorie

explicita

si

nu

implicita.

Cercetatorii au folosit un numar de metode pentru a


reduce

sansele

pregatire

sa

ca
isi

persoana

din

aminteasca

experimentul

prima

de

prezentare

stimulului de pregatire.
Metoda

Ocoliti

reamintirea

explicita

intr-un

experiment de pregaire
O cale pentru minimalizarea sanselor ca o persoana sa
isi

aminteasca

prezentarea

stimulului

de

pregatire

este sa prezinte stimulul de pregatire intr-o sarcina


care nu pare sa fie o sarcina de memorie. De exemplu,
daca stimulul de pregatire este reprezentat d nume de
animale,

participantilor

li

s-ar

prezenta

nume

de

animale si ar fi rugati sa indice care sunt mai mari


de 60 de cm.
Aditional

deghizarii

scopului

stimulului

de

pregatire,

cercetatorii

au

teste

nu

creat

care

testeaza memoria direct. Un exemplu de astfel de test


este

sarcina

de

completare

de

cuvinte,

in

care

participantii trebuie sa creeze cuvinte pornind de la


un fragment. De exemplu, stimulul de pregatire poate

contine cuvantul papagal, si stimulul test sa fie


fragmentul pap. Sarcina participantilor ar fi sa
adauge

litere

pentru

crea

un

cuvant.

Daca

pregatirea prin repetitie are loc, participantul va


fi

mai probabil

sa completeze

fragmentul pentru

forma stimulul de pregatire, creand cuvantul papagal,


in loc de alte posibilitati cum ar fi papuci sau
papion, ceea ce ar ilustra efectul de pregatire.
Un

alt

exemplu

de

test

folosit

in

experimentele

pregatire prin repetare include masurarea acuratetii


sau

vitezei

cu

care

participantii

raspund

la

un

stimul. De exemplu, participantii ar putea fi testati


prin

prezentarea

unei

liste

de

cuvinte

si

sa

fie

rugati sa apese o tasta de fiecare data cand vad un


cuvant

de

litere.

Pregatirea

ar

fi

indicata

de

viteza si acuratetea cu care raspund la cuvinte din 4


litere.

Totodata,

pregatirea

ar

fi

indicata

de

raspunsuri mai rapide sau corecte de 4 litere care ar


corespunde
prezis

cu

mai

stimulul

devreme.

de

pregatire

Caractersitica

care

fost

principala

cestui test este viteza. Cerinta unui raspuns rapid


scade

sansa

ca

participantii

sa

isi

aminteasca

constient daca au vazut sau nu cuvantul precedent.


Au fost facute multe experimente in care cercetatorii
demonstreaza

memoria

implicita

folosind

tehnici

precum cele descrise mai sus (Roedinger, 1990). Dar


dovada finala ca pregatirea include memoria implicita
este

data

de

experimentele

neurophihologice

asupra

oamenilor precum Jimmy G. pe care l-am descris la


inceputul

capitolului

care

nu

isi

poate

aminti

evenimentele care s-au intamplat.


Un exemplu propus de un experiment de Peter Graf si
colegii

(1985)

care

au

testat

trei

grupe

de

participanti (1) 8 pacienti de amnezie cu sindromul


Korsakoff si 2 pacienti cu alte forme de amnezie; (2)
pacienti fara amnezie care erau sub tratament pentru
alcoolism si (3) pacienti fara amnezie care nu sufera
de alcolism.
Graf si colegii sai au prezentat o lista de cuvinte
participantilor si i-a rugat sa noteze fiecare cuvant
pe o scara de la 1 la 5 bazat pe cat de mult le place
cuvantul (1=placere extreme, 5=displac extrem). Asta
i-a

facut

pe

participanti

sa

se

concentreze

pe

notarea cuvintelor in loc sa le tina minte. Imediat


dupa notarea cuvintelor din liste, participantii au
fost testati in una din doua feluri : (1) un test de
memorie

explicita,

in

care

au

fost

rugati

sa-si

reaminteasca cuvintele pe care le-au vazut; sau (2)


un

test

de

memorie

implicita

in

care

le-au

fost

prezentate fragmente de trei litere si au fost rugati


sa adauge cateva litere care le vin in minte.
Rezultatul

experimentului

de

reamintire,

arat

in

Figura 6.10a arata ca pacientii cu amnezie au avut


amintiri mai putin bune comparativ cu celelalte doua
grupuri. Acest lucru confirma ca o memorie explicita
slaba

este

ascociata

cu

amnezia.

Dar

rezultatul

testului de memorie implicita, in Figura 6.10b, spune


o

alta

poveste.

Aceste

rezultate,

care

arata

ca

procentul de cuvinte pregatite care au fost create in


urma testului de completare de cuvinte, demonstreaza
ca pacientii care sufera de amnezie au raspuns la fel
de bine ca cei sanatosi. Asta arata ca pregatirea
poate

avea

loc

chiar

cand

este

putina

memorie

explicita pentru cuvinte.


Un

alt

exemplu

persoana
care

de

cu daune

Elizabeth

pregatire

prin

cerebrale este

Warringtopn

si

repetare

la

un experiment

Lawrence

o
in

Weiskrantz

(1968) au testat 5 pacienti cu sindromul Korsakoff.


Cercetatorii

au

prezentat

poze

incomplete,

precum

cele din Figura 6.11 si sarcina pacientilor a fost sa


identifice

imaginile.

Versiunile

fragmentate

din

Figura 6.11a au fost prezentate la inceput, si dupa


li s-au aratat versiuni mai complete pana au fost
capabili sa identifice imaginea.
Rezultatul, aratat in Figura 6.12 arata ca in a treia
zi de test participantii faceau din ce in ce mai
putine

erori

in

identificarea

imaginilor

decat

la

inceput, desi nu aveau amintirea zilelor precedente.


Imbunatatirea

performantei

reprezinta

un

efect

al

memoriei implicite pentru ca pacienti au invatat din


experiente desi nu si le puteau aminti.
Memoria implicita nu este un simplu fenomen psihic,
dar are loc in fiecare zi. Un exemplu de astfel de
situatii

in

care

memoria

implicita

poate

afecta

comportamentul

fara

sa

fim

constienti

este

cand

suntem expusi reclamelor care exprima calitatile unui


produs sau poate doar prezinta numele unui produs.
Desi nu credem ca suntem afectati de reclame, ele pot
avea un efect prin simpla expunere la ele.
Aceasta

idee

experiment
care

au

este

facut

rugat

sustinuta

de

T.J.

de

rezultatele

Perfect

participantii

sa

si

unui

C.Askew(1994)

scaneze

articolele

dintr-o revista. Fiecare pagina avea o reclama, dar


participantilor

nu

li

s-a

spus

sa

fie

atenti

la

reclame. Dupa, li s-a cerut sa noteze niste reclame


dupa

diferite

atractivitatea,

criterii

cat

de

precum

distincte

si

marimea,

memorabile

au

fost. Ei au dat note mai mari celor la care au fost


expusi

decat

Rezultatul

celor

la

se califica

care

nu

drept un

au

fost

efect al

expusi.
memoriei

implicite pentru ca atunci cand participantii au fost


rugati sa indice care reclame au fost prezentate la
inceputul experimentului, ei au recunoscut in medie
2.8 din cele 25 de reclame.
Acest rezultat este legat de efectul de propaganda in
care participantii sunt mult mai probabili sa noteze
afirmatii pe care le-au citit sau auzit in trecut ca
fiind adevarate, prin simplul fapt ca au fost expusi
la ele in trecut. Acest efect are loc desi persoana
este informata ca afirmatia este falsa cand au citito

prima

propaganda

data

(Begg

implica

et

al.

memoria

1992).

implicita

Efectul

de

pentru

ca

opereaza chiar si cand oameni nu sunt constienti de


faptul ca au auzit sau au vazut afirmatia in trecut,
si poate au crezut chiar ca este falsa prima data
cand au auzit-o.
Mai

tarziu

scpecial

in

in

discutia

Capitolul

noastra

8,

vom

despre

vedea

LTM,

cum

in

memoria

implicita poate duce la erori in memorie. Vom vedea


de

exemplu,

ca

martorii

la

crime

au

identificat

oameni ca fiind la locul crimei nu pentru ca i-au


vazut acolo ci pentru ca i-au vazut in alta parte si
li se pareau cunoscuti.
Memoria procedurala
Memoria procedurala este numita si memoria de talent
pentru ca este memoria de a face lucruri care au
nevoie

de

actiune.

Natura

implicita

memoriei

procedurale a fost demonstrata in pacienti suferind


de

amnezie

aminti

care

vreuna

pot

din

stapani

un

talent

antrenamentele

care

fara
au

a-si

dus

la

aceasta deprindere. De exemplu H.M. a carui amnezi a


fost cauzata de eliminarea hipocampului, practica o
sarcina

numita

desenare

in

oglinda,

care

include

copierea unei imagini vazuta in oglinda. Poti analiza


aceasta sarcina facand urmatoarea demostratie.
Demonstratie: Desenarea in oglnida
Deseneaza
oglinda

stea

pe

bucata

sau

alta

suprafata

de

hartie.

reflectorizanta

Pune

la

un

centrimetru sau doi distanta de stea, astfel incat

reflectia sa fie vizibila. Apoi, in timp ce te uiti


la

reflectie,

traseaza

conturul

stelei

pe

hartie.

Probabil vei observa ca sarcina este dificila, dar


devine mai usoara daca exersezi.
Dupa cateva zile de practica H.M. a devenit destul de
bun la desenul in oglinda dar de fiecare data el
credea ca incearca pentru prima data. Abilitatea lui
H.M. de a trasa o stea in oglinda, desi nu isi putea
aminti ca a facut asta vreodata, ilustreaza memoria
procedurala.
Alti pacienti cu amnezie demonstreaza si ei memoria
procedurala. Jimmy G. isi putea lega sireturile si
Clive Wearin, care a fost muzician profesionist, era
capabil sa cante la pian. De fapt, oamenii care nu
pot avea amintiri pe termen lung pot inca deprinde
talente noi. K.C. care si-a pierdut memoria episodica
din cauza unui accident de

motocicleta(vezi pag158)

si

invatat

cum

sa

sorteze

sa

aseze

carti

la

biblioteca dupa accident. Desi nu isi aminteste cum a


invatat sa faca asta, el este, totusi, capabil si
performanta lui s-a imbunatatit cu timpul. Faptul ca
oamenii cu amnezie pot retine abilitati din trecut si
pot

invata

reabilitarea

altele
a

noi

pacientilor

dus
cu

la

noua

amnezie,

cale

de

invatandu-i

diferite lucruri precum sortarea corespondentei sau


sarcini

repetitive

la

calculator,

putand

experti, desi nu isi amintesc antrenamentul.

deveni

Putem

sa

intelegem

natura

implicita

memoriei

procedurale din experientele proprii. Nu ne amintim


cand sau unde am invatat anumite abilitati; dar ne
este usor sa le indeplinim. De asemenea, oamenii pot
face lucruri fara a fi constienti de cum le fac.. De
exemplu,
mergi

poti explica

pe bicicleta?

Legarea

cum iti

Dar cand

sireturilor

este

tii echilibrul
iti legi
mai

cand

sireturile?

usoara

pentru

majoritatea oamenilor deoarece o fac fara a se gandi


la asta. Daca crezi ca esti constient de cum iti legi
sireturile atunci spune pe care siret il faci bucla
peste celalalt si ce faci dupa. Majoritatea oamenilor
trebuie

sa

isi

lege

sireturile

intai

sau

sa

vizualizeze cum si le leaga cineva pentru a raspunde


la intrebare.
Mersul

pe

bicicleta

si

legarea

sireturilor

sunt

ambele sarcini motorii care includ miscare si actiune


musculara. Ai deprins si alte talente pur cognitive
care se califica ca incluzand memoria procedurala.
Gandeste-te,

de exemplu,

capacitatea ta

de a

citi

aceasta propozitie din carte. Poti descrie ce reguli


urmaresti pentru crearea propozitiilor din cuvinte si
crearea sensului din propozitii? Daca nu ai studiat
lingvistica, probail nu stii regulile, dar asta nu te
opreste din a fi un cititor iscusit.
In

cele

din

prianistului

urma
care,

ia
cand

in
a

considerare
incercat

sa

problema
devina

constient de cum isi misca degetele cand canta un

pasaj

dificil

descoperit

ca

nu

este

capabil

sa

cante acel pasaj. Pentru multe talente, cel mai bun


antrenament ar fi sa te gandesti la altceva si sa
lasi memoria implicita procedurala sa ia locul.
Conditionarea clasica
Conditionarea

clasica

are

loc

cand

urmatorii

doi

stimuli sunt pusi in pereche: (1) un stimul neutru


care nu rezulta initial un raspuns si (2) un stimul
conditionat care nu creeaza un raspuns. Un exemplu de
conditionare clasica de la laborator este prezentarea
unui sunet unei persoane urmate de un puf de aer in
ochi

ce

face

persoana

sa

clipeasca.

Sunetul

nu

cauzeaza initial clipitul, dar dupa un numar repetat


de cazuri, si tonul cauzeaza clipitul. Aceasta este
memorie

implicita

pentru

ca

are

loc

chiar

daca

persoana a uitat de perechea originala intre ton si


aer. Exemplul a fost citat pentru Cliff la pag 157
incluzand o situatie in care stimulul neutru era o
masina

rosie

accidentul

si

care

stimulul

de

cauzat

reactie

conditionare

emotionala.

reactie emotionala la stimulul neutru precedent


un

efect

al

conditionarii

era

clasice.

este

Raspunsuri

emotionale conditionate, similare cu ceea ce Cliff a


experimentat,

pot face

emotionale

la

chiar

cand

si

actiunilor lor.

alti
nu

ca oamenii

oameni,
sunt

locuri

sa aiba
sau

constienti

reactii

evenimente,
de

motivele

Am descris diferite tipuri de memorie pe termen lung,


care

variaza

de

la

memorii

vii

experientelor

personale (episodice, explicite) pana la abilitatea


de

merge

Oricare
lung

pe

bicicleta

dintre aceste

au

fost

descoperiri

(procedural,

tipuri de

subiectul

urmarilor

implicit).

memorii pe

cercetarilor

evenimentelor

termen

dedicate

asupra

mintii

care rezulta mai tarziu in amintiri (o memorie) sau


comportamente
stimul

(o

deprindere

specific).

subiect

de

sau

Aditional

studiu,

vom

reactie

faptului

discuta

ca

mai

la
a

un

fost

tarziu

in

Capitolul 7 si 8, memoria a fost subiectul si multor


film

dealungul

anilor,

deseori

povesti

in

care

personajul principal sufera de pierderi de memorie.


Un lucru de luat in considerare
Pierderea memoriei in filme
Nenumarate
pierderi

filme au

de

memorie.

avut un

personaj principal

Acuratetea

acestor

cu

descrieri,

comparate cu cazuri reale, variaza de la descrieri


care seamana cu pierderi de memorie care se intampla
real pana la pierderi de memorie complet fictive care
nu s-au intamplat vreodata. Cateodata, chiar si cand
pierderea de memorie seamana cu cazuri reale, ea este
descrisa folosind terminologie incorecta. Vom descrie
aceste

exemple

de

pierdere

memoriei

pe

baza

de

fapte, pierdere de memorie fictionala, si folosirea


de terminologiei incorecta in filme.

In

anumite

filme,

trecutului
capabili

lor,

sa

caracterele
incluzand

isi

formeze

isi

pierd

identitatea

noi

amintiri.

memoria
si

sunt

Asta

se

intampla lui Jason Bourne, caracterul jucat de Matt


Damon in The Bourne Identity(2002). In acest film,
inconstientul si ranitul Bourne este ridicat din apa
de o barca de pescuit. Cand isi recapa cunostinta, el
nu

are

nici

amintire

despre

identitatea

sa.

Pe

masura ce isi cauta fosta identitate, el realizeaza


ca

oamenii

cauza

il

urmaresc

pierderii

Bourne

si-a

trecutului

de

pentru

memorie

pierdut

sau, memoria

a-l

nu

toata

ucide,

stie

dar

motivul.

memoria

din
Desi

episodica

lui semantica

pare sa

a
fie

intacta si foarte interesant, nu si-a pierdut deloc


memoria procedurala din antrenamentul sau ca agent
CIA,

incluzand

metode

prin

care

sa

scape

de

adversarii sai.
Situatia lui Bourne este legata de o conditie rara
numita fuga psihogenica. Simptomele acestei conditii
include
persoana

calatoria
si

lipsa

departe
de

de

locul

memorie

unde

despre

traieste

trecut,

in

special informatii personale precum numele, relatii,


locul de rezidenta si ocupatia. In putinele cazuri
care au fost raportate, o persoana dispare din viata
lui normala, deseori calatoreste distante mari si ia
o

noua identitate,

fara legaturi

Milstein, 1992; Loewenstein 1991).

cu prima

(Coons&

Un

alt

numar

personaj
capata

de

filme

se

invart

in

care

isi

pierde

identitatea

principal

noua

identitate.

In

Who

jurul

am

unui
si

I?(1998),

Jackie Chan, un soldat top secret isi pierde memoria


intr-un accident de elicopter, declansand o aventura
pentru

a-si

Again(1991)

recupera
o

femeie

identitatea.
misterioasa

In

Dead

jucata

de

Emma

Thompson nu isi poate aminti nimic despre viata ei.


In The long Kiss Goodnight(1996), Geema David joaca
rolul

unei

gospodine

care

incepe

sa-si

aminteasca

evenimente din viata ei precedenta in care era un


agent secret, dupa ce se loveste la cap.
In

alt film,

formarea

de

personajul
uita

in

personajul principal

are probleme

noi

exemplu,

jucat

continuu

amintiri.
de
ce

Guy
s-a

De

Peace

in

in

Lenny,

Memento(2000),

intamplat

recent

cu

el.

Aceasta situatie este bazata pe cazuri ca cel al lui


Clive Wearing si Jimmy G. care erau incapabili de asi

forma

noi

aminteasca

amintiri

doar

deci

ultimele

erau

minute

capabili
din

sa

viata

isi
lor.

Problema lui Lenny nu este la fel de debilitanta ca


in cazurile reale pentru ca el poate functiona in
afara,

chiar si

aceasta
Lenny

cu dificultati.

inabilitatea

isi

de

inregistreaza

a-si

Pentru a

forma

experientele

compensa

amintiri
cu

noi,

camera

Polaroid si are tatuaje cu informatii importante.


Terminologia folosita in filme nu este aceesi ca cea
folosita de psihologi, dupa cum am vazut in Memento,

unde

problema

lui

Lenny

este

identificata

ca

pierdere de memorie pe termen scurt. Asta reflecta o


credinta (cel putin printre cei care nu au trecut
printr-un curs de psihologie cognitiva) ca uitarea
lucrurilor

care

s-au

intamplat

in

ultimele

cateva

minute sau ore este o nefunctionare a memoriei pe


termen

scurt.

Psihologii

cognitivi,

din

contra,

identifica memoria pe termen scurt ca memoria a ce sa intamplat in ultimele 15-30 de secunde (sau mai
mult,

daca

aceste

evenimentele

deifinitii,

sunt

memoria

repretate).

pe

termen

Potrivit

scurt

lui

Lenny era in regula, pentru ca isi putea aminti ce i


s-a intamplat. Problema lui era ca nu isi putea forma
noi memorii pe termen lung, deci, ca si Clive Wearing
si Jimmy G. El uita tot ce i s-a intaplat in ultimele
minute.
Desi

anumite

filme,

precum

cele

mentionate

sunt

bazate putin pe probleme de memorie, unele se duc


spre

fictiune.

Arnold

Douglas

Schwarzenegger

Quaid,
in

personajul

Total

jucat

de

Recall(1990),

locuieste intr-o lume futusitica in care este posibil


sa iti implantezi memorii. Quaid face greseala de a
avea implantata in creier amintirea unei sarbatori pe
Marte,

care

declanseaza

serie

de

evenimente

de

cosmar.
Opusul

crearii

de

amintiri

specifice

este

uitarea

selectiva de evenimente. Aceasta are loc ocazional,


cand

amintirea

evenimentului

traumatizant

este

pierduta

desi

evenimentele

cateodata

traumatice

se

sunt

intampla

evidentiate;

opusul
Porter

si
&

Birt 2001). Dar caracterele din The eternal sunshine


of

the

spotless

mind(2004)

duc

ideea

de

uitare

selectiva la extrem, prin urmarea unei proceduri de


eliminare

selectiva

amintirilor

unei

realatii

precendente.
La inceput Clementine, jucata de Kate Winslet, are
amintiri despre fostul ei prieten, Joel , jucat de
Jim

Carrey,

stearsa.

Cand

Joel

descopera

ca

ea

facut asta, el decide sa urmeze aceeasi procedura si


sa o stearga pe Clementine din memoria lui. Urmarile
acestei proceduri au fost atat distractive incat te
pun pe ganduri.
Filmul 50 First Dates(2004) este un exemplu de film
despre memorie bazat pe o conditie care exista doar
in

imaginatia

Barrymore,
anumita

zi

isi

regizorului.
aminteste

(deci

memoria

Lucy,
ce

se

ei

pe

jucata

de

intampla
termen

Drew
intr-o

scurt

si

memoria ei pe termen lung sunt ok in timpul zilei),


dar in fiecare dimineata ea contracteaza un fel de
amnezie retrograda care ii sterge toate amintirile
din

ziua

resetata

precedenta.
in

fiecare

Faptul

ca

dimineata

memoria
se

pare

ei
ca

este
nu

il

deranjeaza pe Henry, jucat de Adam Sandler, care se


indragosteste de ea. Destul de ciudat, desi Lucy se
trezeste in fiecare dimineata fara amintirile zilei
precedente, si ar trebui sa nu si-l aminteasca pe

Henry,

ea

dezvolta

un

atasament

pentru

el.

Acest

comportament raspunderea pozitiva la Henry desi nu


il cunoaste este un exemplu de memorie implicita.
Toate aceste filme au fost descrise ca fictionale si
deci isi pot lua libertati cu faptele prezentate in
scopul distractiei. Totusi, cunoasterea diferentelor
dintre

cum functioneaza

memoria ne

poate ajuta

sa

facem diferenta intre plauzibil si fictiune.

Capitolul 7 Memoria de lunga durata (MLD)

Encodare si Reactualizare
Cnd le-am cerut elevilor mei sa imi scrie o lista cu
10 itemi care sa descrie la ce le foloseste memoria,
sa imi amintesc ce am invatat pentru examene a fost
itemul cel mai des reprezentat. Iata cteva dintre
rspunsurile pe care le-am primit:
STUDENT # 1: Tehnica principala pe care o folosesc
atunci cand invat este de a face o poveste n mintea
mea,

practic

persoan

ar

amintire

folosi-o

falsa,

pentru

genul

pe

crea

care

minciun

eficace. Un exemplu al acestei strategii este modul


n care am studiat pentru prima noastr testare la
psihologie
schimbat

cognitiva

numele in

acest

semestru.

Hermann Helmholtz

Jo

si-a

astzi. Jo

fost ntotdeauna un ciudat. El presupunea mereu ca


sunt lucruri acolo unde de fapt nu sunt, ca atunci

cand a placut-o pe fata aceea, Amigdala. Vorbind de


Amigdala, ea a fost o fat emoionala. Cnd simi pun
aceasta poveste, imi creez si o imagine cu care sa
asociez amintirea atunci cand incerc sa o accesez. n
acest fel, atunci cnd sunt la examen, in mintea mea
se activeaza o intreaga serie de evenimente astfel
nct

eu

sunt

informaiile

mai

pentru

msur

test.

s-mi

(Elizabeth

Eowyn

amintesc
Waibel,

Universitatea din Wisconsin)

STUDENT # 2: mi place s merg la curs devreme i s


studiez n sala de clas. Ca s imi amintesc, am
nevoie sa imi scot notie din manual. Pentru anumite
materii mai grele, mi amintesc mai bine dac fac
acest lucru chiar nainte de curs. Apoi n timpul
cursului,

doar

adaug

la

notitele

mele

anterioare.

Acest lucru imi permite sa ascult mai mult n timpul


cursului

n loc

sa fiu

ocupat cu

scrisul.(Kristin

Eddinger, Florida Atlantic University)

STUDENT # 3: O tehnica pe am folosit-o a fost sa


gsesc

pe

cineva

neavizat,

poate

un

prieten

sau

membru de familie, i sa-l nva ce am nvat eu. Am


fcut acest lucru cu un coleg n urm cu aproximativ
5 ani, l-am nvat despre structura dintelui. Pana
in aceasta zi, el isi amintete i mi amintete si
mie mereu de acea vreme cand l-am asaltat "aleator"cu

aceast

informaie!

(Brigitte

Dunbar,

Universitatea

Massey, Auckland, Noua Zeelanda)

STUDENT # 4: Tactica mea este de a parcurce manualul


(i

notele

de

curs)

de

a-mi

crea

un

fel

de

fisiere in setul de notite n care subconceptele


sunt file incadrate in conceptele mai mari. Aceasta
urmeaz ntr-o msur chiar organizarea manualului...
Dupa ce a citit cteva paragrafe, eu scriu ceea ce am
nvat, dar mai nti trebuie s imi dau seama de
punctele

majore i

parte

acestui

minore. Dar

lucru

este

cea mai

ca

importanta

acioneaz

ca

modalitate de a m testa. Pun o bucat de hrtie


peste notitele mele i o mut ncet n josul paginii,
in

timp

ce

interiorul

ncerc

fisierului

imi

amintesc

fiecarui

ce

este

concept.

"n

(Taylor

Murphy, Universitatea din Alberta)


STUDENT
(uneori

5:

Citesc

cuvnt

cu

fiecare
cuvnt,

capitol,
sau

iau

notie

prescurtat)

pe

computerul meu unde le pot organiza intr-un mod care


are sens pentru mine. n cele din urm, fac cartonase
cu notite pe care le invat. (Natalie Tyler, Georgia
State University)
Fiecare dintre tehnicile descrise de aceti elevi se
bazeaz pe una sau mai multe principii de baz ale
functionarii memoriei pe lunga durata (MLD). n acest
capitol vom ncepe prin a descrie aceste principii i
apoi

vom

arat

modul

care

principiile

pot

fi

aplicate n general. Am vzut n capitolul 5, cnd am


descris

cum

Rachel

comanda

pizza,

procesul

de

dobndire a informaiilor i transferarea lor n MLD


se numete encodare.
Observai

termenul

encodare

este

similar

cu

codare, termen pe care l-am discutat la memoria de


scurta

durata

Capitolul

6.

(MSD)
Unii

capitolul

autori

folosesc

MLD

aceti

termeni

alternativ. Vom folosi termenul de codare pentru a ne


referi la forma n care este reprezentat informaia.
De exemplu, un cuvnt poate fi codat vizual, fie prin
sunet sau prin sensul. Vom folosi termenul encodare
pentru

ne

referi

la

procesul

utilizat

pentru

depune informaii n MLD. De exemplu, un cuvnt poate


fi

encodat

prin

repetare,

prin

asociere

cu

alte

cuvinte care sa rimeze cu el, sau prin utilizarea sa


ntr-o propoziie. Unul dintre principalele mesaje n
acest capitol este c unele metode de encodare sunt
mai eficiente dect altele.
Imaginai-v c tocmai ai terminat de studiat pentru
un examen si sunteti destul de siguri c ai encodat
in

MLD

materialul

cel

mai

probabil

apara

la

examen. Dar momentul adevrului apare atunci cnd v


aflai n examen i trebuie s v amintii o parte
din

aceste

informaii

pentru

rspunde

la

ntrebare. Aceast amintire implic accesarea unora


din

informaiile

pe

care

le-ai

encodat

transferarea lor din MLD n memoria de lucru, pentru

a deveni constienti de ea. Acest proces de transfer


de

informaii

numete

de

la

MLD

reactualizare.

la

memoria

Chiar

dac

de

lucru

se

informaia

se

regaseste n MLD, dac nu se poate reactualiza, ea nu


este de folos. Unul dintre principalii factori care
determin
este

dac putei

modul

care

prelua informaii

informaiile

au

de la

fost

MLD

encodate

atunci cnd le-ati nvat. n seciunea urmtoare ne


vom

concentra

encodata

pe

modul

LTM.

Vom

n
lua

care
n

informaia

considerare

este
atunci

reactualizarea i cum se leaga ea de encodare.


Encodarea:

Trimiterea

informatiilor

in

memoria

de

lunga durata
Exist

serie

informaii
altele.

Vom

de

modaliti

memorie,
ncepe

studiul

discutarea

procesului

informatiei

de

un

unele
de

numar

de

mai

introduce

eficiente

acestor

metode

repetitie

optim

de

dect
prin

-repetarea

ori

pana

cand

aceasta este retinuta.


Repetiia de ntreinere si repetiia de elaborare
Una

dintre

cognitive

preocuprile
timpurii

centrale

fost

ale

psihologiei

determinarea

relaiei

dintre encodare si repetitie. Am vzut n capitolul 5


ca

repetiia

poate

fi

folosita

pentru

pstra

informaii n MSD, ca atunci cnd repetam un numr de


telefon pe care tocmai l -am cautat n cartea de
telefon.

Dei

repetiia

poate

pstra

informaia

nMSD, aceste repetitii nu garanteaz c informaiile

vor fi transferate n MLD. tim asta din experienta


anterioara cand repetam un numr de telefon i apoi
il uitam imediat dup ce efectuam apelul. In astefel
de cazuri, repetam numerele fr nicio consideraie
de a determina un sens sau de a face conexiuni cu
alte informaii. Acest tip de repetitie se numeste
repetiie de ntreinere. Ea ajuta la mentinerea de
informaii n MSD, dar aceasta nu este o modalitate
eficace de transfer n memoria pe termen lung.
Un alt fel de repetiie, repetiia de elaborare, este
mult

mai eficienta

in transferul

de informaii

MLD; ea apare atunci cnd te gndeti la semnificaia


unui element sau faci conexiuni ntre element i ceva
ce

tii

deja.

elaborare

Putem

este

demonstra

modalitate

buna

repetiia
de

de

stabili

amintiri pe termen lung printr-o abordare intitulata


Teoria Nivelurilor de Prelucrare.
Teoria Nivelurilor de Procesare
n 1972, Fergus Craik i Lockhart Robert au propus
ideea de niveluri de procesare (NDP). Ei au postulat
ca memoria depinde de modul n care este encodata
informaia
encodare

procesarea

profunda"

reactualizare

mai

bun

rezulta
dect

n
cea

"superficiala". Cu alte cuvinte, memoria depinde de


modul n care informaiile sunt programate n minte,
iar

adncimea

natura

de

sarcinii

demonstraie

prelucrare
n

timpul

ilustreaz

este

determinat

encodarii.

modul

care

de

Urmtoarea
diferite

activiti

afecteaz

memorie

pentru

list

jos

de

cuvinte.
DEMONSTRATIE Amintiti-va lista de cuvinte
Partea

1.

Acoperiti

lista

de

mai

apoi

descoperiti fiecare cuvnt, unul cte unul. Sarcina


voastra este de a contoriza numrul de vocale din
fiecare cuvnt i sa treceti mai departe. Odat ce
ajungeti la sfritul listei, acoperiti din nou i
urmai instruciunile de la sfritul listei.
scaun

matematic

elefant

lampa

masina

lift

cactus

grijuliu

Instruciuni: Numarati napoi din 3 in 3 de la 100.


Cnd ajungeti la 76, scrieti cuvintele pe care vi le
mai amintiti. Faceti asta acum.
Partea

2.

Acoperiti

lista

de

mai

jos

apoi

descoperiti fiecare cuvnt, unul cte unul. De data


aceasta,

vizualizati

ct

de

util

ar

putea

fi

elementul dac ai fi blocai pe o insul pustie.


Cnd ajungi la captul listei, urmai instruciunile.

umbrel

exerciiu

iertare

hamburger

stnc

cafea

lumina soarelui

sticla

Instruciuni: Numarati napoi din 3 in 3 de la 99.


Cnd ajungeti la 75, scrieti cuvintele pe care vi le
mai amintiti. Faceti asta acum.
Care procedur a dus la o mai bun memorizarea
numrarea
funciei

numrului
unui

experimentele
ntrebare
calitativa

de

vocale

element?
care

au

Cele

au

mai

solicitat

constatat

atunci

sau

cnd

vizualizarea
multe

acest

memorarea

s-a

dintre

fcut

tip

de

este
o

mai

legtur

semnificativ ntre un element i altceva. Astfel,


memorarea

cuvintelor

cuvintele

sunt

este

procesate

mai
prin

bun

atunci

raportare

la

cnd
alte

cunotine (cum ar fi utilitatea unui obiect pe o


insul pustie) dect atunci cnd sunt procesate pe
baza unei caracteristici nesemnificativa (cum ar fi
numrul

de

vocale).

Craik

Lockhart,

in

teoria

nivelurilor de procesare, afirm c memoria depinde


de

profunzimea

procesarii

pe

care

primete

un

element. Ei disting ntre procesare superficial i


profunda.
Procesarea

superficiala

implic

puin

atenie

la

sens. Ea apare atunci cnd atenia se concentreaz pe


caracteristicile

fizice, cum

ar fi

dac un

cuvnt

este tiprit cu litere mici sau mari, sau numrul de


vocale ntr-un cuvnt. deasemenea, ea mai apare n
timpul repetiiei de ntreinere, n care un element

se repet doar pentru a fi pastrat n memorie, dar


fr a se tine cont de sensul sau legtura cu orice
altceva.
Procesarea

profunda

concentrare

pe

implic

sensul

unui

atenie

deosebit,

element,

precum

raportarea la altceva. Acest mod de prelucrare a unui


element are loc n timpul repetitiri de elaborare i
are ca rezultat o memorie mai bun.
Urmtoarea metod, care corespunde metodei utilizate
ntr-un experiment de Fergus Craik i Endel Tulving
(1975),

ilustreaz

modul

care

profunzimea

procesarii poate varia prin solicitarea de diferite


tipuri la ntrebri legate de un cuvnt.
METODA Variatiuni in profunzimea procesarii
O ntrebare a fost prezentata urmat de un cuvnt, iar
apoi participantul a rspuns. Procesarea superficiala
a

fost

reprezentata

caracteristicile
profunda

fost

fizice

prin

ntrebri

cuvntul

realizata

prin

lui;

despre

procesarea

ntrebat

despre

sunetul cuvntului; i cea mai profund procesare a


fost realizat de o sarcin care a implicat sensul
cuvntului. Urmtoarele exemple sunt similare cu cele
utilizate

n experiment

de catre

Craik i

Tulving

lui.
1.

Superficiala: O ntrebare despre caracteristicile

fizice

ale

cuvntului:

majuscule? Cuvnt: pasre

Este

cuvntul

tiprit

cu

2.

Profund:

ntrebare

despre

rime:

Cuvantul

rimeaza cu tren? Cuvnt: durere


3.

Cea

mai

profund:

Completati

spatiul

liber:

Cuvntul se ncadreaz n propoziia "El a vzut o


[ ___ ] pe strada? Cuvant: masina

Procedura

de

experiment

Craik

Tulving

este

cartografiata n figura 7.1a.


Dup ce participanii au rspuns la ntrebri, s-a
dat un test de memorie pentru a vedea ct de bine siau amintit cuvintele. Rezultatele indic faptul c
procesarea

profund

este

asociata

cu

memorie

mai

buna.
Ideea de niveluri de procesare a generat o miscare in
cercetare catre investigarea modului n care felul
cum un stimul este encodat afecteaz capacitatea de
reactualizare mai trziu. Cu toate acestea, teoria
nivelurilor
devenit
memoriei

mai

de procesare
puin

atunci

si ideea

important

cnd

de profunzime

pentru

devenit

cercettorii

evident

este

dificil s se defineasc exact ce este profunzimea


procesarii.
Dificultatea definirii profunzimii procesarii
Modul n care am descris profunzimea procesarii se
bazeaz n principal pe bun sim: Este evident c
acordnd o atenie la modul n care un cuvnt este
folosit ntr-o propoziie ar fi "mai profund" dect

observnd dac cuvntul este imprimat cu majuscule.


Dar se ia n considerare o problem mai dificil. Ce
despre utilizarea unui cuvnt ntr-o propoziie (la
fel ca n experimentul Craik i Tulving) fa de ct
de util este un obiect pe o insul pustie (ca n
demonstratie) este mai profund? Din pcate, teoria
nivelurilor de procesare teorie nu ofer o modalitate
de a rspunde la aceast ntrebare.
Cu

toate

acestea,

nivelurilor

de

principala

procesare

concluzie

este

ca

teoriei

reactualizarea

memoriei este afectata de modul n care elementele


sunt encodate. `Datorita acestui fapt, teoria este
nc larg acceptat, iar o mare parte din cercetarea
care demonstreaz aceast relaiea a fost facuta.
CERCETARI CARE DEMONSTREAZA CA ENCODAREA INFLUENTEAZA
REACTUALIZAREA
O serie de proceduri diferite au fost folosite pentru
a

arta

encodarea

poate

afecta

reactulizarea.

Ideea de baz n toate aceste experimente este de a


varia

encodarea

msura

cum

este

influentata

reactualizarea (performanta memoriei). Vom arta cum


acest lucru a fost fcut n experimente care implic
(1) introducerea n propoziii complexe a cuvintelor
care urmeaz s fie memorate; (2) formarea de imagini
vizuale bazate pe cuvinte; (3) formarea de legturi
ntre

cuvinte

generare

de

caracteristicile
informaii;

informaiilor; i (6) testarea.

(5)

personale;

(4)

organizarea

Plasarea cuvintelor ntr-o propoziie complexa


Dac ti s-ar da sarcina de a memora cuvntul pui, ce
propoziie crezi c ar duce la o memorare mai buna?
1.

Femeia fierbe un pui.

2.

O pasre gigantica a navalit i a capturat bietul

pui.
Craik i Tulving (1975) au constatat c un cuvnt
este mult mai bine memorat atunci cnd cuvntul este
prezentat ntr-o propoziie complex. Explicaia lor
pentru

acest

rezultat

este

faptul

propozitia

complexa creeaz mai multe legturi cu cuvntul, iar


aceste legaturi acioneaz n calitate de indici si
ne ajut sa preluam cuvntul atunci cnd ncercm s
ni-l

amintim.

rspunsul

Luai

dumneavoastr

considerare,
la

de

exemplu,

fiecare

dintre

propoziiile despre carnea de pui. Daca, citindu-le,


ai format imagini n mintea ta, care era imaginea mai
vie o femeie gatind un pui, sau o pasre-gigant
care vaneaza un pui?
Majoritatea participantilor la experimentul lui Craik
i Tulving au considerat propozitia cu pasrea-gigant
a fi mai memorabila. Totusi, acest fapt nu a fost
valabil pentru un elev din clasa mea, care a raportat
c mama ei gtete pui des. Ea si-a amintit de mama
ei

la

citirea

studenta,

propozitiei

imaginea

mamei

.Astfel,
sale

pentru

gtind

aceasta

format

legtur mai puternic dect imaginea psrii-gigant.

Formarea unor imagini vizuale


Gordon
testeze
care

Bower
dac

sporesc

David

Winzenz

imaginile

vizuale

memoria.

Ei

au

(1970)
pot

au

crea

folosit

decis

conexiuni

procedura

numita nvarea in perechi asociate, in care este


prezentat o list de perechi de cuvinte. Mai trziu,
primul cuvnt din fiecare pereche este prezentat, iar
sarcina participantului este s ne amintim cuvntul
cu care acesta a fost asociat.
Bower i Winzenz au prezentat participanilor o list
cu 15 de perechi de substantive, cum ar fi barcacopac, timp de 5 secunde fiecare. Un grup a fost pus
s

repete

tcere

perechile

aa

cum

au

fost

prezentate, iar un alt grup a fost pus sa formeze o


imagine mental n care cele dou elemente se aflau
in interactiune. Cnd participantilor li s-a dat mai
trziu

primul

cuvnt

au

fost

rugai

isi

reaminteasc al doilea cuvant pentru fiecare pereche,


participanii

care

au

creat

imagini

si-au

amintit

doua ori mai multe cuvinte decat participantii care


doar au repetat perechile de cuvinte (Figura 7.3).
Encodare prin auto-referinta
Un alt exemplu n care memoria este mbuntit prin
encodare este efectul de auto-referin: Memoram mai
bine dac ni se cere s referentiem un cuvnt la noi
insine.

TB

Rogers

demonstrat

acest

proceduri

folosite

lucru
de

colaboratorii
prin

(1977)

utilizarea

Craik

au

aceleiai

Tulving

experimentul

de

profunzime

procesarii.

Design-ul

experimentului al lui Rogers este prezentat n figura


7.4a.

Participantilor

le-a

fost

prezentata

cate

ntrebare timp de 3 secunde, urmata de o scurt pauz


i apoi un cuvnt. Sarcina a fost de a rspunde la
ntrebare cu "da" sau "nu" dup ce au vzut cuvntul.
Iata exemple din cele patru tipuri de ntrebri:
1.

Caracteristici:

"Tiprit

cu

litere

mici?

Cuvnt: fericit
2.

Rim: Ce rimeaz cu cimpoi?" Cuvnt: vioi

3.

Sens: "nseamn acelai lucru ca i fericit?"

Cuvnt: optimist
4.

Auto-referinta Ce te descrie?" Cuvnt: fericit

Rogers

a descoperit

sanse

sa-si

ca participantii

aminteasca

cuvintele

pe

au mai
care

multe
le-au

encodat prin auto-referinta. De ce participanti au


mai

mari sanse

sa-si aminteasca

cuvintele care

se

conecteaz la ei nii? O posibila explicatie este


ca aceste cuvintel se leaga de ceva ce participanii
cunosc bine la ei nii similar cu exemplul cu
puiul. n general, propozitiile care au ca rezultat
reprezentri mai bogate, mai detaliate n mintea unei
persoane rezulta si ntr-o memorie mai buna.
Generarea informatiilor
Generarea informatiilor, fata de primirea pasiva a
acestora, mbuntete retenia. Norman Slameka i
Peter Graf (1978) au demonstrat acest efect, numit

efectul de generare, cerand subiectilor sa studieze o


list de perechi de cuvinte n dou moduri diferite:
1.

Grup

Pasiv:

Citii

aceste

perechi

de

cuvinte

legate. rede-coroan; cal-a; lamp-umbra; etc.


2.

Grup Activ: Completai spatiul gol cu un cuvnt

care este legat de primul cuvnt. rege-co _____; cal_____; lamp-um_____; etc
Dupa ce au citit sau generat perechi de cuvinte,
s-a

prezentat primul

-pereche.

cuvnt i

Participantii

care

s-a cerut

au

generat

cuvntul

cel

de-al

doilea cuvnt din fiecare pereche au fost capabili s


reproduc

28%

mai

participantii

care

multe

perechi

doar

au

sugerate

citit

decat

perechile

de

cuvinte.
Organizarea informaiilor
Dosare

de

pe

computerizate
diferite

desktop-ul
la

calculatorului,

bibliotec

subiecte

mapa

i
sunt

file

cataloage

toate

care

separa

proiectate

pentru a organiza informaiile astfel nct ele s


poat fi accesate mai eficient. Memoria utilizeaz si
ea

un

sistem

informaii.

Acest

de

organizare

lucru

fost

pentru

accesa

demonstrat

ntr-un

numr de moduri.
Indici de reactualizare
Indicii

de

reactualizare

sunt

cuvinte

sau

stimuli

dintr-o anumit categorie care ajut o persoan sa-si


aminteasca informaii din aceeasi categorie. Dac o

lista de cuvitne prezentate aleatoriu se organizeaza


n minte, ce se ntmpl atunci cnd cuvintele sunt
prezentate ntr-un mod organizat de la bun nceput,
n timpul encodarii? Dac materialul prezentat intrun mod organizat imbunatateste memoria, ne-am putea
atepta ca prevenirea acestei organizari s micsoreze
capacitatea de reactualizare.
Testarea
Un sondaj despre tehnicile de studiu ale studenilor
arat

metoda

recitirea

materialului

predominant

(Karpicke

et

al,

folosit

de

2009).

Cu

nvat

pentru

toate

este

studiere

acestea,

studii

recente arat c testarea pe materialul de invatat


rezulta ntr-o encodare mai bun dect recitirea ea.
Henry

Roediger

demonstrat

Jeffrey

avantajele

Karpicke

testrii

cu

(2006)

ajutorul

au

design

experimental din figura 7.8.


Rezultatele,
diferen

mic

figura

7.9,

arat

ntre

grupurile

c
de

existat

recitire

o
i

grupurile de testare dup un delay de 5 minute. Cu


toate

acestea,

dupa

saptamana

s-a

constatat

ca

grupul de testare a performat mult mai bine decat


grupul

de

recitire

la

evaluarea

reactualizarii.

Aceast performan mbuntit datorit testrii se


numete efect de testare. Acesta a fost demonstrat
ntr-un numr mare de experimente, att n laborator
cat i n setrile de clas (Karpicke et al, 2009).
Reactualizarea

nainte ca materialul care a fost encodat sa poata fi


utilizat, acesta trebuie s fie extras din memorie,
recuperat

adica

reactualizat.

Procesul

de

reactualizare este extrem de important, deoarece cele


mai multe dintre eecurile noastre de memorie sunt
eror

de

reactualizare.

informatia

este

Acestea

"acolo",

dar

apar
nu

atunci

poate

cand

iei.

De

exemplu, ai studiat din greu, dar nu iti poti aminti


rspunsul atunci cnd laxamen. Raspunsurile iti vin
imediat ce ai iesit din sala. Te ntlneti n mod
neateptat cu cineva cunoscut anterior, dar nu iti
poti aminti numele persoanei. Cateva zile mai tarziu,
iti

amintesti

informaiile

numele

brusc.

necesare au

ambele

fost encodare,

exemple,

dar nu

au

putut fi preluate cnd a fost nevoie de ele.


METODE DE REACTUALIZARE
*Indici de reactualizare
Indicii

de

reactualizare

sunt

cuvinte

sau

stimuli

dintr-o anumit categorie care ajut o persoan sa-si


aminteasca informaii din aceeasi categorie. Dac o
lista de cuvitne prezentate aleatoriu se organizeaza
n minte, ce se ntmpl atunci cnd cuvintele sunt
prezentate ntr-un mod organizat de la bun nceput,
n timpul encodarii? Dac materialul prezentat intrun mod organizat imbunatateste memoria, ne-am putea
atepta ca prevenirea acestei organizari s micsoreze
capacitatea

de

reactualizare.

Putem

distinge

dou

tipuri de reactualizare spontana si programata. n

reactualizarea spontana, subiectului i se cere pur i


simplu s isi aminteasc stimulii. n reactualizarea
programata, participantului i se prezinta indicii de
reactualizare pentru a-l ajuta sa isi aminteasca de
stimulii prezentati anterior. Acesti indici sunt de
obicei cuvinte sau fraze.
De exemplu, Endel Tulving i Zena Pearlstone (1966)
au

fcut

un

experiment

care

au

prezentat

participanilor o list de cuvinte. Cuvintele au fost


alese

din

(porumbel,

anumite

categorii,

vrabie),

cum

mobilier

ar

(scaun,

fi

psri

masa),

profesii (inginer, avocat), dei nu au fost indicate


categoriile n mod special n lista iniial. Pentru
testul

de

memorie,

participantilor

din

grupul

de

reactualizare spontana liber li s-a cerut s scrie


ct

de

multe

cuvinte

participantilor

isi

din

mai

grupul

puteau
de

aminti.

Si

reactualizare

programata li s-a cerut s isi aminteasca cuvintele,


dar

au

fost

prevzuti

cu

numele

categoriilor,

"psri", "mobilier," i profesii.


Participantii la grupul de reactualizare spontana siau

reamintit

40%

dintre

cuvinte,

timp

ce

participantii la grupul de reactualizare programata


si-au

reamintit

75%

dintre

cuvinte.

Rezultatele

experimentului Tulving i Pearlstone demonstreaz c


memoria este ajutata de indicii de reactualizare.
Conditii similare la encodare si reactualizare

Reactualizarea

poate

fi

imbunatatita

prin

reproducerea condiiilor existente la encodare. Vom


descrie

acum

trei

reactualizarea

situaii

este

specifice

crescuta

de

care

condiiile

asemanatoare cu cele de la momentul encodarii. Aceste


moduri de a realiza conditiile similare sunt:
(1)

specificitatea encodarii

- potrivirea

contextului n care apar encodarea i reactualizarea;


(2) invatarea functie de stare - potrivirea starii de
spirit prezenta n timpul encodarii
(3) procesarea
potrivirea

prin

transfer

sarcinii

implicate

corespunztor
n

encodare

reactualizare.
Specificitatea encodarii
Principiul specificitatii encodarii afirm c oamenii
encodeaza

informaia

strategie

bun

mpreun

pentru

lua

cu

contextul

un

examen

ar

su.
fi

O
s

studiezi ntr-un mediu similar cu mediul in care vei


fi

testat.

Acest

lucru

nu

nseamn

trebuie

neaprat sa studiezi n aceeasi sala n care se va da


examenul; ai putea s dublezi n situaia de studiu
unele dintre condiiile care vor avea loc n timpul
examenului.
Aceast ipoteza despre studiu este susinut de un
experiment
(1998).

de

Harry

Participanii

psihoimunologie

Grant
au

citit

timp

ce

colaboratorii
un

articol
purtau

sai

despre
cti.

Participanii la condiia liniste" nu auzit nimic n


cti.
Participanii la condiia "zgomotos" au auzit o band
de zgomot de fond nregistrata n timpul prnzului
ntr-o cafenea universitara (pe care li s-a spus s o
ignore). Jumatate din participantii din fiecare grup
au dat apoi un test scurt pe condiia liniste, iar
cealalta

jumatate

fost

testata

condiia

zgomotos.
Rezultatele
fcut

mai

au

indicat

bine

faptul

atunci

cnd

participanii

condiia

de

au

testare

corespundea cu conditia din timpul studiului.


Invatarea functie de stare
Aceasta se refera la nvarea care este asociata cu
o

stare

intern

contientizare.
dependente

de

speciala,
Conform

stare,

cum

ar

fi

principiului
reactualizarea

starea

de

de

nvare

va

fi

mai

calitativa atunci cnd starea intern a unei persoane


n

timpul

reactualizarii

este

aceeasi

sau

asemanatoare cu starea de la encodare. Eric Eich i


Janet

Metcalfe

(Fig.

7.14).

(1989)
Ei

au

au

experimentat

solicitat

acest

lucru

participanilor

gndeasc ganduri pozitive n timp ce ascultau muzic


"vesela" sau gnduri deprimante in timp ce ascultau
muzic melancolica". Participanii au evaluat starea
lor n timp ce ascultau muzic i partea de encodare
a

experimentului

acestora

ajuns

nceput

la

atunci

"foarte

cnd

plcut"

rating-ul

sau

"foarte

neplcut." Odat ce aceasta a avut loc de obicei n


termen de 15-20 de minute participanii au studiat
liste de cuvinte n timp ce se aflau in starea de
spirit pozitiv sau negativ.
Dup ce sesiunea s-a ncheiat, participanilor li s-a
spus

se

aceeai

ntoarc

procedur a

participantii
negativ.

au

zile.

Dupa

fost folosit

ntr-o

Cnd

stare

ajuns

de

la

dou

pentru a

spirit

starea

zile,
induce

pozitiv

de

sau

spirit,

au

primit un test de memorie pentru cuvintele pe care


le-au

studiat

indicau
starea

dou

faptul
de

spirit

zile
au

mai

fcut

la

devreme.
mai

bine

reactualizare

Rezultatele
atunci

cnd

corespundea

cu

starea de spirit n timpul encodarii.


Procesarea prin transfer corespunzator
Fenomenul

de

procesare

prin

transfer

corespunztor

arata ca performanta memoriei sporeste cand tipul de


sarcini la encodare corespunde cu tipul de sarcini la
reactualizare. Putem nelege ce nseamn acest lucru
prin

experimentul

(1977).
encodare

lui

Experimentul
i

Donald

lui

Morris

reactualizare.

Morris
avea

Partea

de

si

colegii

dou

pri:

encodare

experimentului trebuia sa intruneasca dou condiii


(Fig. 7.15):
(1)

Condiia

sens,

sensul unui cuvnt, i

care

sarcina

este

axata

pe

(2)

Condiia

rim,

care

sarcina

este

axata

pe

sunetul unui cuvnt.


Participanilor
propozitie

in

la

ambele

care

un

condiii

cuvnt

li

este

s-a

spus

inlocuit

de

o
cu

cuvntul "spatiu"; 2 secunde mai trziu, li s-a spus


un cuvnt-int. Sarcina pentru grupul de memorie a
fost

frazei

rspund
creat

"da"

prin

sau

"nu",

nlocuirea

bazat
lui

pe

sensul

"spatiu"

cu

cuvntul-int. Sarcina pentru grupul rim a fost s


rspund "da" sau "nu", bazat pe rima creata prin
nlocuirea

lui

"spatiu".

Participanii

la

ambele

condiii au primit acelai set de cuvinte int.


n

faza

de

reactualizare

experimentului,

participanii din grupurile sens i rim au dat un


test

de recunoatere

rim. Pentru

testul de

rime,

participantii au primit 32 de cuvinte care rimau cu


unul

dintre

cuvintele-int

prezentate

faza

de

encodare, i 32 de cuvinte care nu au rima. Cuvintele


prezentate n faza de reactualizare a experimentului
au fost diferite de cuvintele prezentate n faza de
encodare. Sarcina participanilor a fost de a indica
dac

fiecare

cuvnt

prezentat

timpul

fazei

de

reactualizare rima cu unul dintre cuvintele-int pe


care

le-au

auzit

timpul

fazaei

de

encodare.

Participantul ar rspunde "da" daca el sau ea amintea


cuvantul din faza anterioara.
Procentajul pentru cuvintele-int care au primit un
rspuns

corect

timpul

fazei

de

encodare

este

indicat

n figura

7.15. Aceste

rezultate arat

participanii care au fost n grupul rim n timpul


encodarii

si-au

amintit

mai

multe

cuvinte

dect

participanii care au fost n grupul sens n timpul


encodarii.

Cheia

pentru

performan

mai

bun

grupului rim a fost c au experimentat acelai tip


de sarcini (rim) n timpul att al encodarii cat i
al reactualizarii. Acest rezultat este un exemplu de
procesare

prin

transfer

adecvat,

deoarece

pentru

grupul rim att encodarea, cat i reactualizare s-au


bazat pe sunet.
Acest

rezultat

nu

se

leaga

numai

de

ideea

de

compatibilitate intre encodare i reactualizare, dar


si de teoria nivelurilor de procesare. Amintii-v c
ideea principal din spatele acestei teorii este c
procesarea profund duce la o mai bun encodare i,
prin

urmare,

mai

bun

reactualizare.

Teoria

ar

prezice c participanii care au fost n grupul de


sens

faza

de

encodare

vor

avea

parte

de

procesare profund. nsa grupul rima a performat mai


bine. Astfel, experimentul lui Morris a ilustrat dou
puncte

importante:

primul

rnd,

procesarea

mai

profund la encodare nu duce ntotdeauna la o mai


bun
rnd,

reactualizare, cum
asemanarea

reactualizare

duce

TNP propune.

sarcinilor
la

superioara.
Cum sa invatam mai eficient?

la

memorie

n al

doilea

encodare
de

calitate

Cum se pot aplica principiile ce au fost descrise


pentru

ne

ajuta

sa

ne

amintim

materiale

pentru

examenul urmator? Multe dintre principiile care au


fost descoperite in laboratoare functioneaza si in
afara lor si unele dintre ele pot fi utilizate pentru
cresterea eficientei invatarii.
Ideile din aceasta sectiune sunt prezentate ca
sugestii pentru tine . Spun asta pentru ca stilurile
de invatare ale oamenilor difera, si ceea ce ar putea
functiona pentru o persoana ar putea fi imposibil sau
ineficient pentru alta. De asemenea, diferite tipuri
de materiale pot necesita diferite tehnici. O metoda
de studiu poate functiona bine pentru memorarea de
liste sau definitii, si o alta metoda poate fi mai
bine

utilizata

baza .

Vom

pentru

discuta

concepte
urmatoarele

sau

principii

sase

moduri

de
de

crestere a eficientei studiului dumneavoastra:


1. Elaborarea
2. Generarea si testarea
3. Organizarea
4. Pauzele de invatare
5. Adaptarea conditiilor de invatare si testare
6. Evitarea "iluziei de invatare"
ELABORAREA
Pentru

ca

elaborarea

este

una

dintre

temele

acestui capitol, nu ar trebui sa fie nici o surpriza

faptul

ca

elaborarea

studiului

este

efectiv.

parte

Etapa

importanta

care

faciliteaza

transferarea materialelor citite in memoria de lunga


durata este elaborarea gadirea directionata catre
ceea ce cititi si atribuirea de sens prin raportarea
la alte lucruri pe care le cunoasteti. Acesta devine
mai usoara pe masura ce aflati mai multe informatii ,
deoarece procesul de invatare anterioara creeaza o
structura pe care sa stea informatii noi.
Tehnicile bazate pe asociere, cum ar fi crearea
de imagini care leaga doua lucruri, la fel ca in
Figura 7.3, de multe ori se dovedesc utile pentru a
invata cuvinte individuale sau definitii. De exemplu,
cand

am

invatat

interferenta
interfereaza
pagina

prima

data

proactiva
cu

124)

(informatii

noi

de

dintre

(informatiile

invatarea
si

diferenta

de

noi

informatii;

interferenta

interfereaza

vechi

cu

vezi

retroactiva
amintirea

informatiilor vechi), m-am gandit la un jucator de


fotbal "pro" zdrobind totul in calea lui in timp ce
alearga . Acum nu imi mai trebuie aceasta imagine ca
sa imi amintesc ce este interferenta proactiva , dar
ea a fost de ajutor atunci cand am invatat initial
acest concept.
Acest

principiu

de

asociere

este

implicat

in

tehnica de studiu Student # 1,descrisa de la pagina


172, la inceputul capitolului, in care ea inventeaza
o poveste, coreland astfel principiile cu personaje

din poveste si creand de asemenea imagini la care


poate

apela

mai

tarziu

pentru

ajuta

sa-si

amintesca materialul.
GENERAREA SI TESTAREA
Rezultatele

cercetarii

privind

efectul

de

generare (pagina 178) si efectul de testare (pagina


180) indica faptul ca implicarea activa in crearea
materialului

este

modalitate

puternica

de

codificare a informatiei si recuperarea a ei dupa un


termen

mai

indelungat.

Generarea

este

folosita

de

elevi 2 si 3, atunci cand explica materialul pe care


doresc sa-l invete prietenilor si membrilor familiei
(pagina

172).

alta

studenta

scris

ca

invata

explicand cu voce tare, chiar pretinzand ca ea este


profesorul unei clase. Metoda de a vorbi cu voce tare
poate

parea

nimeni!),

dar

ciudata

(faceti-o

avantajul

este

cand
ca

nu

nu

va

trebuie

aude
sa

gaseasca un prieten sau un membru al familiei pentru


a

le explica.

De fapt,

unii instructori

(inclusiv

autorul acestei carti) utiliza acesta metoda "vorbind


cu voce tare" pentru a exersa materialul care va fi
prezentat in curs.
Testarea este de fapt o forma de generare, deoarece
necesita implicarea activa in raport cu materialul.
Desi

primul

pas

in

invatare

ar

fi

parcurgerea

materialului in intregime ,cercetarile arata ca in


urma acestei lecturi initiale, testarea poate fi o
modalitate mai eficienta de a consolida codarea si

regasirea

informatiei

decat

recitirea

materialelor.

Dar daca ai avea de gand sa te testezi, de unde ai


lua

intrebarile

intrebarile

pentru

care

Autoevalueaza-ti

test?

sunt

Un

loc

uneori

ar

putea

oferite,

cunostiintele

asa

cum

fi

precum
apar

in

acesta carte . O alta modalitate este sa inventezi


singur

intrebari, cum

rubricile

subliniate

face studentul
pentru

# 4

stimula

folosind

intrebarile.

Deoarece crearea de intrebari pesupune o implicare


activa in relatia cu materialul , intareste codarea
acestuia. Cercetarile au aratat ca elevii care citesc
un

text

cu

ideea

de

crea

intrebari

au

obtinut

rezultate la fel de bune la examen ca si studenti


care

citesc

intrebari

un

mai

text

cu

tarziu,

si

ideea

de

ambele

raspunde

grupuri

au

la

avut

rezultate mai bune decat un grup care nu a creat sau


nu a raspuns la intrebari (FRASE, 1975).
Cercetarile au aratat, totusi, ca multi studenti
cred

ca

revizuirea

materialului

este

mai

eficace

decat autoevaluarea; atunci cand fac autotestarea , o


fac pentru a vedea cum s-ar descurca la test , nu ca
un instrument de invatare (Kornell & Son, 2009). Dupa
cum

se

lucruri.

dovedeste,
Aceasta

autotestarea

indica

ceea

ce

realizeaza
stii

si

doua
creste

capacitatea de a iti aminti ceea ce stii mai tarziu.


ORGANIZAREA
Studentul

sugereaza

ca

lua

notite

organizandu-le intr-un mod care are sens pentru el.

Studentul

mentioneaza,

de

asemenea,

ca

isi

organiza materialul prin sublinieri. Indiferent cum


va organizati, crearea unui cadru care va ajuta sa
puneti

in

relatie

anumite

informatii

cu

alte

informatii face materialul mai semnificativ si, prin


urmare,

intareste

realizata

prin

codarea.

"copaci",

Organizarea

ca

in

poate

figura

fi

7.6,

sau

contururi, sau liste ce grupeaza fapte similare, sau


principii.
Organizarea,
dificultatii
acest

de

asemenea,

sarcinii

lucru privind

de

ajuta

la

memorare.

un exemplu

reducerea

Putem

ilustra

de perceptie.

Daca

vedeti modelul alb-negru din figura 3.15 ca zone de


alb-negru

independente,

este

extrem

de

dificil

sa

descrieti ce este. Cu toate acestea, odata ce ati


vazut

acest

model

ca

un

Dalmatian,

devine

semnificativ si mult mai usor de descris si reamintit


(Wiseman & Neisser, 1974). Organizarea se refera la
fenomene

post

senzatie

de

chunking

de

care

am

discutat in Capitolul 5. Gruparea elementelor mici in


unele

mai

capacitatea

mari
de

si

mai

memorare.

semnificative

Organizarea

creste

materialului

este o modalitate de a realiza acest lucru.


PAUZELE DE INVATARE
Spunand "Ia pauza" este un alt mod de a spune,
"Studiez
degraba
data,

intr-o serie
decat

"sau"

Nu

de secvente

incercarea
se

de

ghiftui.

a
".

mai scurte,

afla

totul

Exista

mai

dintr-o

motive

bune

pentru a spune aceste lucruri. Cercetarile au aratat


ca

memoria

este

mai

buna

atunci

cand

se

studiaza

intr-un numar de sesiuni scurte, cu pauze intre ele,


decat

concentrat

in

sesiune

lunga,

chiar

daca

timpul total de studiu este acelasi. Acest avantaj


pentru studiu repartizat in sesiuni scurte se numeste
efectul de distantare (Reder & Anderson, 1982; Smith
& Rothkopf, 1984).
Un alt unghi de cercetare al acestui aspect arata
ca

memoria

somnul

de

urmeaza

performanta
invatarea

este

imbunatatita

(recenzie

pagina

16

daca
din

capitolul 1). Un student care mi-a trimis tehnica lui


de studiu a spus ca atipea in timp ce studia. El
studia pentru un timp, tragea un pui de somn scurt,
atunci cand se simtea obosit, apoi se intorcea la
studiu. Desi o reactie la aceasta tehnica ar putea fi
faptul ca studentul este lenes,experimentele descrise
in capitolul 1 indica faptul ca materialul studiat
chiar inainte de a merge la somn este amintit mai
bine decat materialul studiat cu mult timp inainte de
a

merge

la

culcare.

Astfel,una

dintre

cele

mai

eficiente pauze pe care le puteti lua de la studiu


presupune un pui de somn (Desigur, trezirea pentru a
termina studiul este utila, de asemenea!).
ADAPTAREA CONDITIILOR DE INVATARE SI TESTARE
Din ceea ce stim despre specificitatea codarii si
invatarea dependenta de stare, memoria ar trebui sa
fie

mai

buna

atunci

cand

conditiile

de

studiu

(codarea) si testare (recuperarea) sunt acordate cat


mai

bine

lucru

posibil.

prin

Studentul

studierea

in

sala

profita

de

clasa.

de

acest

Pentru

respecta cu strictete aceasta procedura ar trebui sa


va faceti munca de studiu in clasa in care urmeaza sa
dati examenul. Acest lucru ar putea sa nu fie atat de
practic, nu doar din motive logistice , pentru ca in
acel spatiu se mai desfasoara alte cursuri ,insa si
pentru ca o astfel de sala se poate sa nu va ofere
confortul necesar studiului, si este posibil, sa nu
fiti

atat

de

motivati

sa

petreceti

mai

mult

timp

intr-o sala de clasa . O solutie la aceasta problema


ar

putea

fii

Cercetarile
bine

sa

au aratat

materialul

diferite,
cantitati

studiati

in
de

locuri

ca oamenii

cand

l-au

comparatie
timp

in

studiind

isi amintesc

invatat

cu

diferite.

in

petrecerea
intr-o

mai

locatii
aceleiasi

singura

locatie

(Smith et al., 1978). Utilizarea de locatii diferite


ne impiedica sa asociem invatarea cu un singur loc.
EVITAREA "iluziei de invatare"
Una dintre concluziile cercetariilor in domeniile
memoriei de baza cat si a tehnicilor specifice de
studiu

este

faptul

ca

unele

tehnici

de

studiu

preferate de elevii pot parea a fi mai eficace decat


sunt

in

realitate.

De

exemplu,

materialul

recitit

este metoda predominanta de studiu pentru majoritatea


studentilor (Karpicke et al., 2009). Un motiv pentru
popularitatea acestei metode este acela ca poate crea

iluzia ca invatarea are loc. Acest lucru se intampla


pentru ca citirea si recitirea materialului face ca
fluenta sa creasca si citirea materialului sa devina
din

ce

in

ce

mai

usoara.

Desi

aceasta

usurinta

sporita a lecturii creeaza iluzia ca materialul este


invatat, cresterea fluentei nu se traduce neaparat
intr-o mai buna memorarea a materialului.
Un alt mecanism care creeaza iluzia de invatare
este

efectul

materialul

de

sa

para

familiaritate.
familiar,

Recitirea

astfel

incat,

face
atunci

cand se confrunta a doua sau a treia oara, exista


tendinta
indicand

de

interpreta

cunoasterea

acesta

familiaritate

materialul.

Din

ca

pacate,

recunoasterea materialului din fata ta nu inseamna ca


vei fi in stare sa ti-l amintesti mai tarziu.
In cele din urma, aveti grija la sublinieri. Un
studiu realizat de S. W. Peterson (1992) a constatat
ca

82%

dintre

elevi

subliniaza

aspectele

semnificative ale materialul de memorat si mare parte


din ei fac acest lucru la la prima lectura. Problema
cu evidentierea este ca pare o procesare elaborativa
(luati

un rol

evidentierea

activ in

punctelor

lectura dumneavoastra
importante),

dar

prin

devine

de

multe ori un comportament automat ce implica miscarea


mainii, dar mai putin gandirea profunda a materialul.
Cand Peterson a comparat intelegerea materialului
pentru un grup care a subliniat si cea a unui grup
care nu a facut sublinieri pe material, nu a gasit

nici

diferenta

intre

performantele

celor

doua

grupuri la testare. Evidentierea poate fi un prim pas


bun pentru unii oameni, dar este important sa revenim
asupra

sublinierilor

repetitia

folosind

elaborativa

sau

tehnici

elaborarea

precum

intrebarilor

care ne ajuta sa fixam aceste informatii in memorie.


Privind la toate aceste tehnici, putem vedea ca
multe dintre ele implica utilizarea cat mai multor
strategii

de

generarea,

eficientizare

testarea,

prelucrarea

mai

precum

profunda

codarii.
si

Elaborarea,

organizarea

materialului

permit

pe

care

incearcam sa-l invatam; construind intrebari despre


material

si

ranspunzand

la

aceste

intrebari

se

incorporeaza regactualizarea in studiu.


Ai o tehinca de studiu care nu este mentionata
aici una care functioneaza pentru tine si pe care o
poti

pune

in

relatie

cu

principiile

memoriei

discutate in acesta capitol ? Daca da, te invit sa


imi trimit o descriere a tehincii tale pe adresa de
mail bruceg@email.arizona.edu.
MEMORIA SI CREIERUL
Cand utilizati memoria pentru a calatori inapoi
in timp pentru a va aminti dimineata, sau prima zi a
anului,

sau

zilele

in

scoala

primara,

accesati

informatii despre aceste evenimente care sunt stocate


in

creierul

vostru.

Acest

lucru

trebuie

sa

fie

adevarat, dar este, totusi, uimitor. Cum poate ceva


care

ti

s-a

intamplat

in

scoala

primara

sa

fie

reprezentat

undeva

in

creierul

tau?

Raspunsul

la

aceasta intrebare este extrem de complex si este in


continuare

subiectul

multor

cercetari.

Vom

lua

in

considerare cateva principii importante despre modul


in care memoria este reprezentata in creier, incepand
prin a vedea cum afecteaza experientele noastre ce se
intampla in sinapse.
EXPERIENTELE PRODUC MODIFICARI IN SINAPSE
Amintiti-va de la capitolul 2 ca sinapsele sunt
acele

spatii mici

dintre sfarsitul

unui neuron

si

corpul celular sau dendritele unui alt neuron (Figura


2.4), si ca, atunci cand semnalele ajung la sfarsitul
unui neuron, acestea provoaca neurotransmitatorii sa
fie eliberati catre urmator neuron. Aici in sinapse
incepe fiziologia memoriei , conform ideii propuse de
psihologul canadian Donald Hebb.
Hebb

(1948)

introdus

ideea

ca

invatarea

si

memoria sunt reprezentate in creier prin modificari


fiziologice care au loc in sinapse. Sa presupunem ca
o

experienta

particulara

determina

impulsurile

nervoase sa calatoreasca in jos pe axonul neuronului


A in

Figura 7.16a, iar atunci cand aceste impulsuri

ajung in sinapsa, neurotransmitatorul este eliberat


catre neuronul B. Ideea lui Hebb a fost ca aceasta
activitatea
structurale,

intareste

sinapsa

provocand

mai

facand
mare

modificari
eliberare

transmitatori si o crestere a aprinderilor (figurile


7.16

si

c).

Hebb

propus

de

asemenea

ca,

schimbarile care au loc in sute sau mii de sinapse


care

sunt

activate

furnizeaza

Experienta

Anului

idee,

este

de

inregistrare
Nou,

neuronala

in

reprezentata

anumita

experienta,

experientei.

conformitate

de

modelul

cu

de

aceasta

schimbari

structurale care au loc in mai multe sinapse.


Propunerea

lui

Hebb

,ca

modificarile

sinaptice

furnizeaza o inregistrare a experientelor a devenit


punctul

de

pornire

in

cercetarea

moderna

fiziologiei memoriei. Cercetatorii care l-au urmat pe


Hebb au stabilit ca activitatea din sinapse determina
o secventa de reactii chimice , care au ca rezultat
sinteza

de

noi

proteine

care

determina

modificari

structurale ale sinapsei ca cele prezentate in figura


7.16c. (Kida et al, 2002;.. Chklovskii et al, 2004).
FIGURA 7.16 (a) Ce se intampla intr-o sinapsa cand
este

prezentat

initial

stimulul.

Inregistrarea

de

langa electrod indica rata de aprindere inregistrata


de la axon la neuronul B. (b) Pe masura ce stimulul
este repetat incep sa apara modificari structurale
(c)
mult

dupa
mai

mai

multe

complexe

repetari,se
intre

cei

dezvolta
doi

conexiuni

neuroni,

care

determina o crestere a ratei de aprindere, chiar daca


stimulul este acelasi cu cel prezentat in (a)
A-Schimbari structurale
B-Cresterea nivelului de aprindere (LTP)
(a) Prima prezentare a stimului

(b) Continuarea prezentarii stimului


(c)

Mai tarziu,

acelasi stimul

este prezentat

din

nou.
Un rezultat al acestor schimbari din sinapse este
un

fenomen

cresterea

numit

potentare

aprinderilor

de

pe

termen

neuroni

lung

dupa

(LTP)-

stimulare

repetata (Bliss & Lomo, 1973; Bliss si colab. 2003;


Kandel,

2001).

Potentarea

pe

termen

lung

este

ilustrata prin inregistrarile aprinderilor din figura


7.16.

Prima

data

cand

neuronul

este

stimulat,

neuronul B se aprinde lent (Figura 7.16a). Cu toate


acestea, dupa stimularea repetata (Figura 7.16b), B
se aprinde mult mai rapid la acelasi stimul (Figura
7.16c).

LTP

stimularea

este

important,

repetata

structurale,

dar

determina
si

deoarece
nu

arata

numai

imbunatatirea

ca

modificari

reactiei

de

raspuns.
Rezultate
experientele
sinapsei.

ca
pot

acestea

indica

determina

Amintiri

ale

modul

modificari

unei

in

la

experiente

care

nivelul
specifice

determina modificari in multe mii de sinapse si o


anumita experienta este reprezentata de modelul de
aprindere
Aceasta
model
ideea

imprimat

idee

de
de

,ca

peste
memoria

aprindere

codificare

acest
este

grup

de

neuroni.

reprezentata

neuronilor

este

distribuita,

Capitolul 2 (vezi pagina 40).


UNDE ESTE LOCALIZATA MEMORIA IN CREIER?

de

un

similara

cu

introdusa

in

Pana

acum

ne-am

concentrat

pe

sinapse.

Dar,

privind la o scara mai larga fata aceste sinapse, si


luand creierul in ansamblu, avem o noua perspectiva
asupra

legaturii

dintre

memorie

si

creier.

intrebare pe care ne-o punem, este, care sunt zonele


din creier implicate in procesul de memorare? Primul
raspuns pe care il putem da la acesta intrebare este
ca

memoria

specifica

nu

.Asa

este
cum

localizata

perceptia

si

intr-o

zona

atentia

sunt

distribuite in diferite zone, asa este si memoria.


Am vazut deja ca, cortexul frontal este important
pentru

memoria

de

lucru

(a

se

vedea

capitolul

5,

pagina 138), insa si faptul ca, si alte zone sunt


implicate in acest proces. Avem o situatie similara
si

in

cazul

LTM

in

care

sunt

implicate

zone

diferite.Vom incepe cu lobul temporal medial (MTL),


care contine structurile prezentate in figura 7.17
.Un fapt bine stabilit despre memorie si creier este
ca hipocampul, una dintre structurile din MTL, este
crucial pentru formarea noilor LTMs. Stim asta din
cazul HM, care si-a pierdut capacitatea de a forma
noi amintiri (amnezie anterograda) si, de asemenea,
si-a pierdut mare parte din amintirile vechi (amnezie
retrograda) dupa ce hipocampul a fost indepartat (a
se vedea capitolul 6, pagina 155).
FIGURA 7.17 (a) vedere laterala a creierului si
(b)sectiune a partii inferioare a creierului, arata
amigdala

si

structurile

lobului

temporal

medial

(cortexul

perirhinal,

cortexul

parahipocampal,

cortexul entorhinal si hipocampul).


FIGURA 7.18 Designul experimentului Davachi . In
tipul encodarii, participantii, in scanner, au creat
imagini mintale ca si raspuns la cuvinte. In timpul
reactualizarii,
participantilor

20
a

de
fost

ore
sa

mai

tarziu,

recunoasca

sarcina

cuvintele

pe

care le-au vazut.


Si

alte

structuri

importante.Sa

luam

in

de

MTL

sunt

exemplu

de

cortexul

asemenea
perirhinal

care a fost studiat impreuna cu hipocampul intr-un


experiment

facut

de

Lila

Davachi

si

colegii(2003).Studiul a fost creat sa urmareasca cum


raspund aceste structuri pe masura ce erau prezentate
numele

obiectelor

in

faza

de

encodare

unui

experiment

este

experiment asupra memoriei.


Procedura

din

cadrul

acestui

aratata in Figura 7.18. Participantii , care se aflau


intr-un

tomograf,

au

vizionat

serie

de

200

de

cuvinte. Li s-a cerut sa creeze o imagine a unui loc


specific care sa fie

coreltat cu fiecare cuvant.De

exemplu, daca cuvantul era murdar ( dirty) puteau


sa creeze imaginea unei pubele de gunoi.
Dupa 20 de ore, participantilor li s-a dat un
test de recunoastere in care au vazut aceleasi 200 de
cuvinte pe care le-au vazut mai devreme, alaturi de
un

nou

set

de

experimentului,

200

de

cuvinte.In

participantii

nu

aceasta
erau

parte

inauntrul

tomografului.Sarcina lor era sa identifice ce cuvinte


vazusera mai devreme , asadar un raspuns correct ar
fi fost vechi daca li se prezenta un cuvant vechi,
si nou atunci cand li se prezenta un cuvant nou ( a
se vedea metoda Memoria de recunoastere, Cap.6, pag
154).

Davachi

observat

ca

participantii

isi

aminteau in proportie de 54% cuvintele vechi (spuneau


da la un cuvant vechi) si au uita restul de 46%
(spuneau nuunui cuvant vechi)
Davachi
intre

urmarit

activitatea

interiorul

daca

exista

cerebrala

tomografului

in

vreo

diferenta

inregistrata

timpul

encodarii

in

pentru

cuvintele amintite si pentru cele uitate. Rezultatele


prezentate in Figura 7.19a, arata ca activitatea din
cortexul perirhinal era mai intensa pentru cuvintele
amintite

decat

pentru

cortexul

perirhinal

cuvintele

cuvintele

uitate.Asadar

care

au

generat

in
mai

multa activitate in timpul encodarii puteau fi mult


mai

probabil

familiare

participantilor

in

timpul

testului de recunoastere(am mai vazut o data acel


cuvint). Acest rezultat confirma, din punt de vedere
psihologic,

ceea

ce

s-a

constatat

comportamental:

ceea ce se intampla in perioada encodarii afecteaza


reproducerea din memorie.
Sa

se

retina

ca

aceasta

diferenta

dintre

cuvintele amintite si cele uitate nu s-a produs in


hipocamp.

(Figura

7.19b).

Aceasta

nu

inseamna

ca

hipocampul nu este implicat in memorie.Am vazut din

cazul

lui

memorie.

H.M.

Alte

ca

hipocampul

experimente

au

este

crucial

aratat

ca

pentru

hipocampul

este important si in alte aspecte ale memoriei nu


doar in recunoastere, ci si in amintirea contextului
in care apare un obiect (Davachi et al., 2003).In
plus,

asa

cum

hipocampul

are

vom
un

vedea
rol

in

sectiunea

fundamental

in

urmatoare

formarea

de

amintiri noi.
In memorie sunt implicate si alte structuri din
MLD.Zona

parahipocampica

amintirea
pagina

informatiilor

32,am

vazut

responsabila

de

este

importanta

spatiale.In

ca

aria

locuri

cum

pentru

capitolul

parahipocampica
ar

fi

2,
este

imagini

ale

cladirilor sau ale camerelor si si zona entorinala


cum ar fi zona perirhinala este implicata in memoria
de recunoastere. Dar LTM merge dincolo de MTL, in
alte

zone

ale

lobilor

parietal

si

frontal

si

de

asemenea si in amigdala (vezi Figura 7.17) care este


importanta
zonei

in

memoria

amigdaliene

memoria

in

evenimentelor

afectiva.Vom
Capitolul

emotionale

reveni

cand
cum

ar

asupra

vom

studia

fi

atacul

terorist din 9/11.


Ceea ce este important cu privire la distributia
larga

memoriei

in

creier

este

ca,

desi

arii

specifice pot avea functii specifice , diverse arii


pot interactiona si comunica intre ele. Un aspect al
memoriei

care

consolidarea

implica
procesul

aceasta
prin

interactiune

care

amintirile

este
nou

formate se transforma dintr-o stare fragila intr-o


stare mai permanenta.
FIGURA 7.19 Rezultatele experimentului lui Davachi
(a)

Raspunsul

timpul

din

encodarii

recunoscuti

si

cortexul
pentru

uitati

perirhinal
itemii

in

masurat

care

faza

de

au

in

fost

retest

(b)

Raspunsurile hipocampusului la itemii recunoscuti si


la cei uitati
FORMAREA

AMINTIRILOR

IN

CREIER:

experienata

creaza

PROCESUL

DE

CONSOLIDARE
Orice

oportunitate

pentru

noua amintire.Insa noile amintiri sunt fragile si, de


aceea, pot fi foarte usor dezintegrate.
Noile amintiri sunt fragile insa devine stabile prin
consolidare. O observatie foarte cunoscuta este aceea
ca, amintirile pot fi eliminate prin traumatisme ale
capului. Exemple sunt usor de gasit in fotbal. Un
eveniment recent s-a intamplat pe 26 septembrie2009,
cand

Tim

Heisman

Tebow,
Trophy

fundasul
al

castigator

Universitatii

din

al

trofeului

Florida,

suferit o contuzie atunci cand s-a lovit cu capul de


genuchiul unui alt jucator in timp ce era flancat. In
timp

ce-si

recupera

cunostinta,

primele

cuvinte

adresate antrenorului au fost Am prins mingea?.In


mod normal jucatorii care sufera o contuzie nu numai
ca nu stiu ce s-a intamplat in timpul contuziei si
imediat dupa, insa nu-si amintesc nici evenimentul de
dinaintea contuziei (vezi Capitolu 1, pagina15).

Amnezia

cauzata

de

trauma

sau

de

leziuni

cerebrale poate afecta atat abilitatea de a crea noi


amintiri (amnezia anterograda, vezi pag.149) cat si
abilitatea

de

amintire

evenimentelor

intamplate

inainte de leziuni ( amnezia retrograda ). Amnezia


retrograda cauzata de contuzii, este in mod tipic,
mai putin severa pt amintirile indepartate (amintiri
ale

evenimentelor

petrecute

demult

(Frankland

&

Bontempi, 2005). Acest efect, care are loc datorita


faptului ca amintirea evenimentele recente este mai
fragila

decat

amintirea

indepartate,

se

numeste

amnezie gradata. ( Figura 7.20). Pe masura trecerii


timpului

de

la

consolidare,
asa

incat,

un

eveniment,

stabilizeaza
este

mai

putin

un

proces

amintirea

denumit

evenimentului,

probabil

ca

ea

sa

fie

afectata de trauma.
FIG. 7.20. Amnezia retrograda este amnezia care se
produce asupra evenimentelor care s-au petrecut dupa
vatamare ( imposibilitatea de a forma amintiri noi ).
Amnezia retrograda este amnezia care produce asupra
evenimenteleor care s-au petrecut inainte de vatamare
(

imposibilitatea

trecut
marimea
amnezia

).

de

Liniile

amneziei
este

mai

a-ti

aminti

verticale,
retrograde,
severa

informatii

care
indica

pentru

din

simbolizeaza
faptul

ca

evenimentele

sau

procesele de invatare care sunt mai apropiate in timp


de producerea vatamarii. Aceasta este natura gradata
a amneziei retrograde.

Consolidarea este procesul care transforma amintirile


noi

dintr-un

stadiu

fragil,

in

care

pot

fi

perturbate, intr-un stadiu mai stabil, in care devin


rezistente
2005).

la

perturbare.

Acest

sistemului

proces

nervos

Consolidarea

ce

(Frankland

implica

intervine

sinaptica,

la

&

Bontempi,

reorganizare

pe

nivelul

doua

nivele.

sinapselor,

are

loc rapid, in cateva minute. Modificarile structurale


prezentate

in

consolidare

Figura

7.16

sinaptica.

sunt

un

exemplu

Consolidarea

de

sistemelor

implica reorganizarea graduala a circuitelor din zona


cerebrala si are loc intr-un interval de timp mai
lung : saptamani, luni sau chiar ani.
Cercetarile
pionerat

a lui

memorie,

au

recente,

inspirate

Hebb asupra
fost

sinaptica.Cercetarile
consolidarea

munca

roulului sinapselor

centrate
mai

de

pe

recente,

sistemului,

de
in

consolidarea

s-au

focusat

investigand

pe

rolul

diferitelor arii ale creierului in consolidare. Cazul


lui H.M., care si-a pierdut abilitatea de a-si crea
noi amintiri dupa ce i-a fost indepartat hipocampul,
arata
are

importanta
un

rol

acestuia

central

in

in

consolidare.Hipocampul
modelul

standard

al

consolidarii.
Modelul

stadard

al

graduala

in

amnezia

care

consolidarii.
este

mai

Proprietatea
grava

pentru

experientele intamplate chiar inaintea leziunii, plus


alte dovezi au dus la propunera modelului standard al

consolidarii. Modelul evoca faptul ca, reactualizarea


depinde

de

hipocamp

in

timpul

consolidarii,

insa,

odata ce consolidarea este completa, reactualizarea


nu mai este coordonata de hipocamp.

Figura

7.21

arata

pasii

procesului

de

consolidare asa cum acestia sunt descrisi de modelul


standard.

(Frankland

Moscovitch, 1997).

&

Bontempi,

2005;

Nadel

&

Informatia activeaza o serie de

arii corticale. ( Figura 7.21 a ). Activarea este


imprastiata in cortex deoarece amintirile implica in
mod normal mai multe arii senzoriale si corticale.
Spre exemplu, memoria Anului Nou, ar putea include
obiective turistice, sunete, posibile mirosuri, dar
si emotiile pe care le simteai si gandurile pe care
le avea la miezul noptii. Pentru a putea face fata
faptului

ca

experienta

activitatea

este

rezultata

distribuita

in

din

mai

aceasta

multe

arii

corticale, cortexul comunica cu hipocampul, asa cum


indica liniile albastre din FIGURA 7.21 a. Hipocampul
coordoneaza
care,

in

activitatea

acest

moment,

diferitelor
nu

sunt

arii

inca

corticale,

conectate

in

cortex.
Cel mai important mecanism de consolidare este
reactivarea, un proces in timpul caruia, hipocampul
reface activitatea neuronala asociata cu amintirea.
In timpul reactivarii, activitatea se desfasoara in
retea,

conectand

activitate

are

hipocampul

drept

rezultat

si

cortexul.

formarea

Aceasta

legaturilor

intre
proces

ariile
de

corticale.

reactivare

are

Figura
loc

7.21

in

timpul

).

Acest

somnului

( Vezi Capitolul 1, Pag 16, si acest capitol pg 188 )


sau in timpul de relaxare constienta, si poate fi de
asemenea imbunatatit prin repetarea constienta a unei
amintiri. (Frankland & Bontempi, 2005; Huber et al.,
2004;

Nadel

&

Moscovitch,

1997;

Peigneux

et

al.,

2004).
In final, conexiunile corticale devin puternice,
astfel
leaga

incat
direct

diferitele
si

parti

hipocampul

ale

nu

contextului

mai

este

se

necesar.

( Figura 7.21c ). Totusi, potrivit modelului standard


de consolidare, hipocampul este puternic activ atunci
cand amintirile se formeaza prima data ( Figura 7.22a
), dar devine din ce in ce mai putin activ pe parcurs
ce amintirile sunt consolidate, pana cand, in final,
va fi necesara doar activitatea corticala pentru a
evoca amintiri. ( Figura 7.22 b )

FIGURA 7.21. secventa de evenimente care au loc in


consolidare.

Regasirea

de

memorie

depinde

de

hipocampus. Conexiunile intre cortex si hipocamp sunt


initial puternice in timpul consolidarii,insa acestea
descresc pe parcurrs ce se formeaza conexiunile in
cortex. (Adaptat de la Frankland & Bontempi, 2005)

FIGURA 7.22.

consolidare,

(a) Potrivit

reactualizarea

modelului standard
amintirilor

de

recente

depinde de hipocamp; conexiunile corticale nu sunt

inca

formate

in

reactualizarea
hipocampului
este

formate,

este

(b)

Tutusi,

si

Odata

ce

pentru

nu

mai

pentru

activitatea

activitatea

corticale

hipocampul

Totusi,

recente,

intensa

conexiunile
iar

moment.

amintirilor

scazuta.

completa,

acest

coticala

consolidarea
vor
are

este

fi

si

ele

nici

un

rol.

reactualizarea

amintirilor

indepartate, activitatea corticala este mare, si nu


exista nici un fel de activitate a hipocampului.
Ipoteza cailor multiple.
Majoritatea cercetatorilor accepta ca si hipocampul
si

cortexul

sunt

implicate

in

consolidare.Totusi,

exista pareri contradictorii cu privire la importanta


hipocampului, daca este important doar la inceputul
consolidarii , asa cum este aratat in Figura 7.22 sau
daca

continua

sa

fie

important

chiar

si

pentru

amintirile indepartate. Dupa ipoteza cailor multiple,


hipocampul

este

implicat

in

regasirea

amintirilor

indepartate , cu precadere a amintirilor episodice.


(Nadel & Moskovitch, 1997). Dovezi ale acestei idei
sunt aduse de experimente ca cel al lui Asaf Gilboa
si

colaboratorii(2004),

episodice

recente

participantilor

care

si

au

obtinut

indepartate

fotografii

cu

ei

amintiri

aratandu-le

insisi

facand

diverse activitati, in perioade de timp diferite de


la cele mai recente pana la cele in care aveau 5
ani.Rezultatele

acestui

experiment

au

aratat

ca

hipocampul

este

implicat

in

recuperarea

atat

amintirilor recente cat si a celor indepartate.


Faptul ca exista dovezi care sustin atat modelul
standard

al

consolidarii

cat

si

ipoteza

cailor

multiple a dus la multe discutii printre cercetatori


ai memoriei cu privire la implicarea hipocampului in
amintirile

indepartate.

(Jadhav

&

Frank,

2009;

Moscovitch et al., 2005). Un fapt care totusi poate


fi declarat este acela ca amintirile nu sunt pur si
simplu

imprimate.Ele

implica

modificari

la

nivelul

sinapselor si un proces de consolidare care implica


atat

hipocampul

cat

si

cortexul.

Desi

nu

exista

indoiala ca procesul de consolidare face amintirile


mai stabile., cercetarile recente descrise mai jos
vin cu ipoteza ca pana si amintirile consolidate pot
fi modificate sau eliminate.
Aspecte de considerat
Sunt amintirile vreodata permanente? Traim vremuri
interesante in cercetarea memoriei. Ceea ce odata era
simplu si stabilit acum pare complex si deschis spre
idei

noi

(Nadel

&

Land,

2000).Partea

simpla

si

stabilita a cercetarii memoriei la care fac referire


Lynn Nadel si Cantey Land sunt urmatoarele doua idei
pe care tocmai le-am discutat:
1. Memoria este initial fragila asa ca, evenimente
perturbatoare, care au loc imediat dupa ce memoria se
formeaza, pot afecta formarea memoriei.

2.

Odata

produsa

consolidarea,

acelasi

eveniment

perturbator, nu o mai poate afecta


Experimente noi au facut ca multi cercetatori ai
memoriei sa se intrebe daca memoria odata consolidata
nu poate fi perturbata (Lewis & Maher, 1965; Sara &
Hars, 2006). Aceste experimente au dus la propunerea
unui

proces

intampla
care

denumit

dupa

are

reconsolidare

consolidarea

loc

dupa

care

memoriei

ce

se

Acest

amintirile

poate
proces,

au

fost

reactualizate, a fost demonstrat in experimentul cu


soarecele de Karim Nader si colaboratorii (2000a).
Nader a folosit conditionarea clasica pe un soarece
(vezi

Capitolul

raspuns

de

6,

frica,

pag
de

165)

pentru

inghetare

genera

un

nemiscare)

la

aparitia unui sunet


Aceasta a fost obtinuta prin asocierea sunetului cu
un

soc.Desi

initial

sunetul

nu

generat

nici

un

raspuns , asocoerea lui cu un soc au facut ca sunetul


sa preia proprietatile socului asa incat soarecele se
bloca numai la auzul sunetului
Design-ul
Figura7.23.
primeste

ca

experimentului
La

fiecare

stimul

este

prezentat

conditionare

perechea

de

in

soarecele

sunet-soc

si

este

injectat cu anisomicina , un atibiotic care inhiba


sinteza

proteinelor

si

nivelul

sinapselor

care

impiedica
sunt

modificarile

responsabile

la

pentru

formarea de noi amintiri. Momentul cheie al acestui


experiment

este

injectarea

cu

anisomicina.Primele

doua conditionari arata efectul consolidarii memoriei


deja descrise.
In

Conditionarea

1,

soarecele

este

primeste

perechea de stimul sunet -soc in prima zi. Primeste


anisomicina in ziua a doua si apoi se blocheaza la
auzul sunetului in ziua a treia. (Figura 7.23a). Este
exact rezultatul asteptat deoarece conditionarea are
loc in prima zi si medicamentul este injecatat in
ziua

doua

dupa

ce

are

loc

consolidarea

asadar,

soarecele se teme de sunet in ziua a treia.

FIGURA

7.23

Experimentul

lui

Nader

(2000a)

referitor la efectul fricii conditionat de injectarea


cu anisomicina.
In
stimulii

Conditionarea
pereche

2-a,

sunet-soc

soarecele
in

primeste

prima

zi,

si

medicamentul este injectat imediat dupa, inainte sa


intervina consolidarea ( Figura 7.23b ). Faptul ca
medicamentul

blocat

formarea

consolidarii

este

confirmat cand soarecele nu se blocheaza la auzul


sunetului in ziua a 3-a. Soarecele se comporta ca si
cum nu a primit nicodata stimului pereche sunet-soc,
deoarece posibilitatea formarii unei memorii stabile
a fost impiedicata de administrarea medicamentului.
Conditionare

este

consitionarea

decisiva

( Figura 7.23c ). Procedura prima zi este aceeasi ca


la

Conditionarea

pereche

sunet-soc.

administrat

soarecele

In

din nou,

ziua

primeste
2-a,

si sobolanul

stimului

sunetul

se

este

blocheaza

incheata )

datorita conditionarii

din prima

zi.

Acest raspuns la sunet este de fapt reactivarea


extragerea

unei

amintiri

dupa

evenimentul

initial.

Imediat dupa reactivare, este injectat medicamentul.


Cand sorecele este testat a 3-a zi prin administrarea
stimulului sunet, soarecele nu se blocheaza ( nu
incheata ). Prin reactivarea memoriei in ziua a 2-a,
Nader a creat o situatie in care memoria a devenit
vulnerabila

la

perturbari,

si,

injectand

drogul

eliminat amintirea stimului pereche sunet-soc.


Rezultatul Conditionarii 3 arata ca, atunci cand
o amintire este reactivata, devine la fel de fragila
ca

in

momentul

formarii

ei.

Nader

si

celalti

cercetatori au postulat c,a dupa ce o amintire este


reactivata

aceasta

trebuie

supusa

reconsolidarii,

care este similara cu consolidarea de dupa invatarea


initiala,

dar

care

aparent

se

intampla

mai

rapid

(Dudai, 2006; Dudai & Eisenberg, 2004; Nadel &Land,


2000; Nader, 2003; Sara, 2000).
initiala

este

fragila pana

Exact cum o amintire


cand este

consolidata

pentru prima oara, o amintire reactivata este fragila


pana cand este reconsolidata.
Privit din acest punct de vedere, memoria este
susceptibila schimbarii sau intreruperii de fiecare
data cand este reluata.S-ar putea crede ca acesta nu
este

un

lucru

bun.

In

definitiv,

sa-ti

supui

amintirea la riscul intreruperii de fiecare data cand


o

folosesti

nu

pare

fi

util.Totusi,

reluarea

amititrilor de zi cu zi nu este insotita de injectii


cu

un

inhibitor

al

sintezei

de

proteina

ca

in

experimentul lui Nader, sau de lovituri la cap, cum


se intampla cu jucatorii de fotbal , care ar putea
sterge amintirile.Asadar este putin probabil ca in
experientele

zilnice

reactivarea

sau

reconsolidarea

sa elimine sau sa schimbe selectiv amintirile dupa ce


au fost reactivate.
Reconsolidarea ar putea fi totusi o oportunitate
pentru

intarirea

sau

reimprospatarea

memoriei.De

exemplu, un animal care se intoarce la locul in care


stie

ca

mutata

este
intr-o

hrana

si

locatie

descopera
din

ca

hrana

fost

apropiere.Intoarcerea

la

locul initial activeaza memoria initiala , informatia


noua despre schimbarea locatiei reactiveaza memoria
si

memoria

reactualizata

este

atunci

reconsolidata.Privit din acest unghi, reactivarea si


reconsolidarea fac din memorie un process mai dinamic
si mai adaptabil. Mai degraba decat sa fie imobile,
amitirile pot servi la adaptarea la noi situatii.
Are loc acest process al reconsolidarii si la
oameni? Exista dovezi ca da (Nader,2003). De exemplu,
intr-un experiment de Almut Hupbach si colaboratorii
(2007), participantii au invatat o lista de cuvinte (
Lista 1) in ziua 1.In ziua a doua , un grup ( grupul
fara

amintiri)

(lista

2).

Alt

invatat
grup(

grupul

noua
care

lista
isi

de

cuvinte

amintea)

invatat tot lista noua in ziua a doua , insa inainte

de

invata

lista

li

s-a

sesiunea de training din


specificate

cerut

sa-si

aminteasca

prima zia( fara ca sa fie

cuvintele din

lista 1),

asadar li

s-a

amintit de procesul de invatatre anterior.


Figura 7.24 arata ce sa intamplat in ziua a
treia

cand

aminteasca

celor

doua

lista

1.

grupuri

Perechea

li
de

s-a

cerut

sa-si

bare

din

partea

stanga arata faptul ca grupul caruia nu i s-a cerut


sa-si reaminteasca si-a amintit 45% din cuvintele din
lista 1 si si-au amintit din greseala 5% din lista 2.
( amintiti-va ca indicatiile erau sa-si aminteasca
doar cuvintele din lista 1).
Perechea
grupul

de

caruia

intampla

bare
i

ceva

s-a

din

dreapta

cerut

diferit.

arata

sa-si

Si-au

ca

pentru

aminteasca

amintit

36%

s-a
din

cuvintele din lista 1 insa din greseala si-au amintit


si 24% din cuvintele din lista 2. Dupa Hupbach si
colaboratorii reamintirea din ziua a doua a reactivat
amintirea
vulnerabila

cuvintelor
la

din

lista

schimbare.Deoarece

1,

facand-o

participantii

au

invatat imediat lista 2 , unele dintre cuvintele din


lista 2 au fost integrate in memoria cuvintelor din
lista

1.Cu

alte

cuvinte,

amintirea

reactivat

memoria listei 1 si a deschis usa pentru aparitia


schimbarilor in amintirea acelei liste.
O

aplicatie

practica

cercetarilor

asupra

reconsolidarii poate fi un posibil tratament pentru


tulburarile de stres posttraumatic , tulburare care

se manifesta prin flash-back-uri ale unei experiente


traumatizante
extrema
Alain

si

insotite

simptome

de

fizice

Brunet (2008)

trairi
.

de

anxietate

Psihologul

a initiat

clinician

idea conform

careia

reactivarea amintirilor urmata de reconsolidare pot


deveni o modalitate de a atenua aceste simpotme.Baza
acestei idei este de a reactiva amitirile perosanei
despre

evenimentul

administreze
medicament

traumatizant

medicamentul
blocheaza

stresului in amigdala
importanta

in

si

apoi

probanolol.

producerea

unui

sa

se

Acest

hormon

al

care este o parte a creierului

componenta

emotionala

memoriei.

Aceasta procedura este echivalenta cu administrarea


anisomicinei in ziua a doua in conditia a 3a.
Brunet a facut un experiment cu 2 grupuri. Un
grup cu persoane care sufereau de tulburare de stres
posttraumatic care a ascultat o inregistrae de 30 de
secunde

descriind

circumstantele

experientei

traumatizante si apoi au primit probanolol . Alt grup


care

ascultat

inregistrarea

insa,

primit

un

medicament placebo fara ingredinete active. Dupa o


saptamana

ambelor

grupuri

li

s-a

cerut

sa-si

imagineze experienta traumatica in timp ce ascultau


din

nou

inregistrarea

inregistra

reactiile

de

30

lor

de

in

secunde.Pentru
timpul

imaginarii

experientei, Brunet a masurat presiunea arteriala si


conductibilitatea pielii. El a descoperit ca grupul
care

primit

probanolol

avut

crestere

tensiunii

mult

mai

mica

la

fel

ca

si

conductibilitate a pielii mult mai mica decat cea a


grupului placebo.Aparent, injecatrea probanolului in
timpul reactivarii amintirii cu o saptamana inainte a
blocat

raspunsul de

aceasta

reamintirii

redus

stres la

nivelul amigdalei

reactia

emotionala

traumei.

Brunet

utilizat

procedura pentru tratarea pacientilor cu

si

asociata
aceasta
PTSD, si

multi dintre ei au spus ca au experimentat reduceri


semnificative ale simptomelor chiar si dupa cateva
luni de la tratament (Singer, 2009).
Cercetarile

asupra

reconsolidarii

si

asupra

aplicabilitatii sale sunt de abia la inceput insa din


ceea ce au descoperit cercetatorii pana acum, rezulta
ca amintirile noastre nu sunt statice sau fixe.Mai
degraba este un process in desfasurare care este in
mod

constant construit

si remodelat

ca raspuns

la

invatari noi si conditii de schimbare, Vom descrie in


detaliu acest aspect al memoriei in urmatorul capitol
,

cand

vom

aborda

proprietatile

creative,

constructive ale memoriei.

Capitolul VIII

Cum ar fi daca ai fi capabil sa te gandesti la o


anumita data de acum cativa ani si automat sa ai in
minte desfasurarea tuturor evenimentelor din acea zi?

Si nu vorbim de o zi speciala precum sarbatorile sau


ziua ta de nastere, ci despre o zi in care nu s-a
intamplat nimic special. Ce spui de 4 martie 2003?
(Daca asta este ziua ta de nastere, alege o alta zi.)
Intelegi tu. Este o sarcina dificila, daca nu chiar
imposibila. Totusi, o femeie pe care o vom numi A. J.
poate sa-si aminteasca ce s-a intamplat in fiecare zi
din viata ei de la varsta de 11 ani. Ea a intrat in
atentia psihologilor dupa ce i-a trimis un e-mail lui
JamesMcGaugh,

un

cercetator

de

memorie

la

UCLA.

Scrisoarea ei si rezultatele testelor la care a fost


supusa
ziar

ulterior la

de

catre

UCLA au

Elizabeth

fost publicate

Parker,

Larry

intr-un

Cahill

si

McGaugh (2006). Iata o parte din scrisoarea lui A. J.


:
Am 34 de ani si incepand cu varsta de 11 ani am
aceasta

abilitate

incredibila

de

a-mi

aminti

trecutulPot sa aleg o data intre 1974 si astazi si


sa-ti spun in ce zi a saptamanii a cazut, ce am facut
in a cea zi si daca s-a intamplat ceva importantde
asemenea, iti pot descrie. De cate ori vad o data la
televizor (sau oriunde altundeva) automat ma intorc
in acea zi si imi aduc aminte unde eram, ce faceam,
in ce zi a cazut..iar si iar si iar si iar. E nonstop, incontrolabil si foarte obositorImi retraiesc
intreaga

viata

innebuneste!

in

capul

meu

in

ficare

zi

si

ma

A. J. descrie amintirile ei ca fiind automate si nu


sub controlul ei constient. Cand I se da o data,
incepe sa relateze in cateva secunde experientele ei
si evenimentele deosebite care s-au petrecut in acea
zi,

aceste

jurnalului

pe

rememorari

fiind

care

il

A.

J.

precise

tine

de

conform

24

de

ani.

(Parker et al., 2006).


Amintirile lui A. J. ii ingreuneaza viata pentru ca
intampina

dificultati

atunci

cand

incearca

sa

opreasca filmul vietii care ii ruleaza in minte si


pentru

ca

Totusi,

nu

ea

poate

gaseste

uita

evenimentele

amintirile

placute

negative.
ca

fiind

linistitoare, spunand ca acestea o mentin intreaga.


Ceea

ce

este

exceptionala

special
in

la

ceea

ce

A.

J.

este

priveste

memoria

ei

experientele

personala, ceea ce numim memorie autobiografica. Alte


stiri despre oameni cu super-memorie sunt rare, dar
cei

care

au

fost

studiati

isi

pot

aminti

lucruri

precum siruri lungi de cifre sau pot juca mai multe


partide
dobandite

de

sah

simultan.

ultilizand

Aceste

exercitii

de

aptitudini
memorie

sunt
precum

chunking(grupari, asocieri) si crearea de imagini.


A. J. in schimb isi aminteste automat evenimentele
din viata ei.
Ne vom intoarce la A. J. putin mai tarziu in acest
capitol cand vom discuta cateva dintre avantajele si
dezavantajele de a avea o memorie care depaseste cu
mult memoria unui om obisnuit. Obiectivul nostru in

acest capitol este sa descriem ceea ce stim despre


memoria evenimentelor de zi cu zi, concentrandu-ne pe
cele autobiografice, pe care A. J. si le poate aminti
atat de bine.
Tinta noastra este sa ne punem intrebarea de ce ne
amintim anumite lucruri, si de ce uneori ccea ce ne
amintim nu corespunde cu ceea ce s-a intamplat de
fapt. Studiind erorile pe care le facem in procesul
de

ecforare

amintim

ne

este

duce

la

concluzia

determinat

de

ca

ceea

procese

ce

mentale

ne
de

creatie. Creativitatea este un dar care ne ajuta sa


ne

dam

seama

informatii

ce

s-a

incomplete,

intamplat
dar

atunci

poate,

de

cand

avem

asemenea,

sa

afecteze acuratetea memoriei noastre.


Memoria autobiografica (AM autobiographical memory)
a fost definita ca fiind rememorarea evenimentelor
care apartin trecutului unei persoane (Rubin, 2005).
Cand ne aducem aminte intamplarile care alcatuiesc
povestile
calatorii

vietii

noastre

mentale,

prin

intermediul

plasandu-ne

intr-o

unei

anumita

situatie trecuta, experimentam ceea ce se numeste AM.


Dupa cum am observat in capitolul 6, rememorarea prin
intermediul

calatoriei

mentale

reprezinta

memoria

episodica. Insa amintirile autobiografice pot contine


si elemente semantice. De exemplu, o amintire de la o
zi de nastere din copilarie poate contine imaginea
tortului, a invitatilor, jocurile s-au jucat (memorie
episodica); poate contine, de asemenea, si informatii

despre

cand

avut

loc

petrecerea,

unde

locuia

familia ta atunci si despre ceea ce se intampla un


mod obisnuit la zile de nastere (memorie semantica)
(Cabeza & St. Jacques, 2007).
Un

factor

care

determina

componentelor

semnatice

si

reprezentata

de

desfasurarea

evenimentului

timpul

proportia

relativitatii

episodice

din

care

AM

trecut

rememorat.

este

de

la

Amintirile

evenimentelor recente care sunt bogate in detalii si


cu

incarcatura

afectiva

mare

sunt

dominate

de

memoria episodica.totusi, asa cum am mentionat si in


capitolul 6(pagina 159), memoria episodica se poate
sterge

in

timp,

Astfel,

cu

cat

facandu-I

sunt

mai

loc

vechi

celei

semantice.

amintirile

cu

atat

devin mai semantice. De exemplu, imi amintesc foarte


vag despre cum am invatat sa citesc si nu-mi aduc
aminte deloc profesorii sau colegii pe care i-am avut
pana in clasa a 4-a. Dar imi aduc aminte, totusi, la
ce scoala am mers, unde locuiam, ca am invatat sa
citesc in clasa a doua, si ca doua dintre personajele
din

cartea

Amintirile

pe

care

mele

citeam

erau

autobiografice

Dick

si

ale

Jane.

acestor

evenimente, care s-au petrecut cu mult timp in urma,


sunt

preponderent

interactiune

semantice.

dintre

memoria

Data

fiind

episodica

aceasta
si

cea

semantica, putem defini AM ca fiind memoria episodica


a

evenimentelor

din

viata

noastra

plus

amintirile

personale semantice ale datelor despre viata noastra.

Natura multidimensionala a AM
Memoriile autobiografice sunt mult mai complexe decat
memoria studiata in laborator prin solicitarea unui
subiect

sa

redea

multidimensionale

lista

pentru

de

ca

cuvinte.
au

Ele

atat

sunt

componente

spatiale, cat si emotionale si senzoriale. Memoria


pacientilor care au suferit leziuni cerebrale ce au
dus la pierderea memoriei vizuale, insa fara a cauza
orbirea, ilustreaza importanta componentei senzoriale
a

AM.

Daniel

Greenberg

si

David

Rubin

(2003)

au

descoperit ca pacientii care si-au pierdut abilitatea


de

recunoaste

obiecte

datorita

lezarii

ariilor

vizuale din cortex, si-au pierdut si o parte din AM.


se poate ca acest lucru sa se fi intamplat datorita
faptului ca stimulii vizuali nu au fost disponibili
sa

se serveasca

drept indici

de recuperare

pentru

amintiri. Chiar si amintirile care nu aveau la baza


imagini vizuale s-au diminuat la acesti pacienti. Se
pare

ca

important
(Este

vazul
in

si

imaginile

engramarea

de inteles

vizuale

amintirilor

ca pentru

joaca

un

rol

autobiografice.

oamenii orbi

imaginile

auditive preiau acest rol.)


Roberto Cabeza impreuna cu alti colegi de-ai sai a
facut un studiu asupra unei scanari a creierului si a
pus

in

studiata
activarea

evidenta
in

diferenta

laborator

creierului

dintre

(2004).
cauzata

AM

Cabeza
de

si

memoria

masurat

seturi

de

fotografii-stimul : un set de fotografii pe care le-a

realizat subiectul si o serie care au fost facute de


altcineva. Pe primele le vom numi fotografiile A (de
la AM) si pe cele din urma, fotografiile L (de la
fotografii de laborator).
Fotografiile-stimul
studenti

de

la

au

fost

facute

Universitatea

dandu-le

Duke

cate

la

12

camera

digitala si spunandu-le sa fotografieze 40 de locuri


specifice din campus timp de 10 zile. Apoi, fiecarui
participant

s-a

aratat

fotografii

facute

de

el

(fotografii A) si fotografii facute de alti studenti


(fotografii

L).

cateva

zile

mai

tarziu,

li

s-au

aratat propriile fotografii, cele facute de ceilalti,


si

cateva

atunci.

noi,

In

pe

timp

care
ce

nu

ei

le-au

mai

indicau

vazut

daca

pana

fotografia

vizualizata era de tip A, L sau una noua, activitatea


lor cerebrala era masurata cu un RMN.
Rezultatele

au

aratat

ca

fotografiile

si

au

activat in mare parte aceleasi regiuni ale creierului


in general cele ca MTL (lobul temoral medial) care
sunt asociate cu memoria episodica, precum si o arie
din

cortexul

parietal

scenelor

(figura

activat

si

informatiilor

8.2a).

regiuni
despre

implicata
Insa,

procesarea

fotografiile

asociate
sine,

in

cu

cu

au

procesarea

memoria

spatiului

vizual si cu rememorarea (calatoria mentala in timp


despre care am discutat in capitolul 6). Figura 8.2b
arata

activara

fotografiilor

mai

puternica

comparativ

cu

in

hipocampus

fotografiilor

a
L.

Deci,

fotografiile

facute

de

ei

insisi

trezesc

amintiri legate de momentul realizarii lor, activand,


prin urmare, o retea si mai extinsa de regiuni ale
creierului decat fotografiile aceluiasi loc facute de
altcineva.

Acest

lucru

ne

arata

complexitatea

memoriei autobiografice fata de memoria studiata in


laborator. AM poate provoca emoti, care activeaza o
alta zona a creierului (pe care o vom descrie pe
scurt) numita amigdala.
Memoria de-a lungul vietii
Ce anume determina care dintre evenimentele care s-au
petrecut in viata noastra ni le vom aminti peste ani?
Reperele

personale

precum

absolvirea

liceului

sau

cererea in casatorie ies, desigur, in evidenta, ca si


evenimentele

cu

supravietuirea
1998).

incarcatura

unui

accident

Intamplarile

care

devin

afectiva
de

ridicata

masina

parti

(Pillmer,

semnificative

din viata cuiva tind sa fie amintite mai bine. De


exemplu, daca mergi la o cina cu cineva pentru prima
data,

s-ar

putea

sa-ti

aduci

aminte

foarte

bine

momentul daca vei continua sa ai o relatie de lunga


durata

cu persoana

respetiva dar,

aceeasi cina

ar

putea fi uitata daca nu te vei mai vedea niciodata cu


ea.
Punctele de tranzitie din vietile oamenilor par a fi
in mod particular memorabile. Acest lucru a fost pus
in evidenta de ceea ce au raspuns studentii din anul
I si din anul terminal al colegiului Wellesley cand

au fost intrebati care a fost enimentul marcant din


primul lor an de studii. Majoritatea raspunsurilor au
fost

descrieri

septembrie.

Cand

absolventilor,
evenimente

ale
li

ei

din

unor
s-a

si-au

acea

evenimente

luna

pus
adus

petrecute

aceeasi
aminte

dar

si

in

intrebare
mai

dela

multe

sfarsitul

ultimului an un alt punct de tranzitie (Pillmer et


al., 1996).
Un rezultat interesant a aparut atunci cand li s-a
cerut unor subiecti peste 40 de ani sa-si aminteasca
evenimente

din

viata

lor.

Pentru

acesti

subiecti,

memoria este mai eficienta pentru evenimente recente


si

pentru

cele

traite

in

adolescenta

si

in

prima

tinerete (intre 10 si 30 de ani; figura 8.3; Conway,


1996;

Rubin

pentru

et

al.,

adolescenta

1998).
si

Memoria

pentru

imbunatatita

prima

tinerete

descoperita la oamenii peste 40 de ani este denumita


curba reactualizarii . De ce sunt aceste perioade
speciale pentru engramarea amintirilor? Vom descrie
trei ipoteze, toate bazate pe ideea ca evenimentele
deosebite

se

ptrecse

petrec

in

acest

interval

de

timp.
Clare Rathbone impreuna cu colegii sai (2008) spun ca
memoria

este

imbunatatita

pentru

evenimentele

care

apar in timp ce se formeaza imaginea de sine sau


identitatea unei persoane. Vom denumi aceasta idee
imaginea de sine a curbei reactualizarii . Rathbone
si colegii ei au pus la baza acestei idei rezultatele

unui experiment in care un grup de participanti cu o


varsta medie de 54 de ani au creat afirmatii care
incep cu Eu sunt, ca de exemplu Eu sunt mama, Eu
sunt

psiholog,

intrebati

care

apoi cand

ii

caracterizeaza.

a devenit

Au

fost

fiecare afirmatie

parte semnificativa a identitatii lor. Varsta medie


pe care subiectii au semnalat-o ca fiind la originea
afirmatiior

a fost

de 25

de an,

care se

afla in

intervalul curbei reactualizarii. Cand participantii


au

enumerat

apoi

evenimente

legate

de

afirmatiile

facute anterior (precum Am nascut primul copil, Am


absolvit facultatea de psihologie), cele mai multe
s-au

petrecut

in

acelasi

interval

de

timp.

Dezvoltarea imaginii de sine aduce cu sine numeroase


evenimente memomrabile, cele mai multe petrecandu-se
in adolescenta si in tinerete.
O alta explicatie pentru curba reactualizarii, numita
ipoteza cognitiva, spune ca perioadele de schimbari
rapide

urmate

puternica
tinerete

de

a
se

stabilitate

amintirilor.
potrivesc

duc

la

Adolescenta

acestei

engramare
si

descrieri

prima

pentru

ca

schimbarile rapide care se petrec pe parcursul lor


sunt urmate de o relativa stabilitate a vietii de
adult.

cale

prin

care

aceasta

ipoteza

fost

testata a fost prin gasirea unor oameni care au avut


parte de schimbari rapide in viata lor dupa prima
tinerete. Ipoteza cognitiva prezice ca pentru acesti
oameni

curba

reactualizarii

ar

aparea

mai

tarziu.

Pentru a testa aceasta idee, Robert Schrauf si David


Rubin

(1998)

au

studiat

amintirile

oamenilor

care

emigrat in Statele Unite in jurul varstei de 20 de


ani, respectiv 30. Figura 8.4, care arata amintirile
a doua grupuri de imigranti, indica faptul ca aceasta
curba a reactualizarii apare la varsta normala la cei
care au emigrat devreme (20 de ani), dar sare cu 15
ani

mai

tarziu

la

cei

care

au

emigrat

in

jurul

varstei de 30 de ani, asa cum ar fi prezis ipoteza


cognitiva.
In sfarsit, o alta explicatie o reprezinta ipoteza
contextului
intre

cultural.

povestea

de

Aceasta

viata

explicatie
unei

distinge

persoane,

care

reprezinta tot ceea ce s-a petrecut in viata ei, si


contextul

cultural,

care

reprezinta

evenimentele

culturale asteptate care apar la un moment dat .


De

exemplu,

cand

Dorthe

Berntsen

si

David

Rubin

(2004) au rugat cateva persoane sa spuna cand apar,


in general, evenimentele importante in viata unui om,
cele

mai

multe

raspunsuri

au

fost

cand

se

indragosteste (16 ani), facultatea (22 de ani), cand


se casatoreste (27 de ani) si cand are copii (28 de
ani). Interesant este faptul ca varsta la care au loc
majoritatea

evenimentelor

enumerate

intra

in

intervalul curbei reactualizarii. Asta nu inseamna ca


aceste

evenimente

varste

in

contextului

viata

apar
unui

cultural,

de
om,

fiecare
dar

data

conform

intamplarile

din

la
cu

aceste
ipoteza

povestea

de

viata a unei persoane sunt mai usor de amintit atunci


cand concorda cu scenariul de viata cultural dictat
de cultura acelei persoane.
Curba reactualizarii este un bun exemplu de fenomen
care a dus la numeroase explicatii, multe dintre ele
plauzibile si bazate pe dovezi. Nu este surprinzator
faptul

ca

explicatie
schimbarile

factorii

de

baza

formarea

rapide

propusi

de

identitatii

urmate

de

fiecare

de

sine,

stabilitate

si

evenimentele asteptate din punct de vedere cultural


apar pe durata curbei reactualizarii, pentru ca asta
e ceea ce incearca sa demonstreze (existenta curbei
reactualizarii).

Fiecare

explicatie

pe

care

am

descris-o contribuie intr-un fel la crearea curbei


reactualizarii.
Este clar faptul ca anumite evenimente sunt mai bine
pastrate

in memorie

decat altele.

Pana acum

ne-am

intrebat cand apar aceste evenimente, dar ne putem


intreba si de ce tip de evenimente ne putem aduce
aminte

mai

memorabile

bine.

evenimente

caracteristica
este

aceea

celor

mai

ca

ele

sunt

semnificative si importante pentru acea persoana si,


in multe cazuri, sunt asociate cu emotii. De exemplu,
studiul a ceea ce-si amintesc studentii din primul
lor an de faultate a scos la iveala faptul ca multe
dintre

evenimentele

care

ies

in

evidenta

sunt

asociate cu emotii puternice (Pillmer, 1998; Pillmer


et al. 1996; Talarico, 2009).

Memoria si emotiile
Emotiile sunt asociate des cu intamplarile usor de
amintit. Evenimentele personale, precum inceputul sau
sfarsitul unor relatii, sau cele traite de mai multi
oameni simultan, precum atacul terorist din 9/11, par
a fi amintite cu mai multa usurinta decat cele mai
putin incarcate emotional. Intuitia ca evenimentele
cu incarcatura afectiva sunt mai usor de amintit a
fost

confirmata

prin

cercetari

in

laborator.

De

exemplu, cand Kevin LaBar si Elizabeth Phelps (1998)


a

testat

capacitatea

subiectilor

de

si

aminti

cuvinte stimulante (de exemplu, cuvinte din campul


lexical al sexualitatii si al blasfemiei) si cuvinte
neutre

(strada,

magazin)

imediat

dupa

ce

au

fost

prezentate, au observat ca memoria este mai eficienta


pentru cele stimulante (Figura 8.5a). Florin Dolcos
si

colegii

subiectilor

sai
de

(2005)

au

recunoaste

testat

capacitatea

fotografii

neutre

si

incarcate afectiv la 1 an dupa ce au fost prezentate


si

au

observat

ca

memoria

fost

din

nou

mai

eficienta in cazul fotografiilor incarcate afectiv.


(Figura 8.5b).
Cand incercam observam ce se intampla din punct de
vedere psihologic, iese in evidenta o anumita regiune
a creierului amigdala (vezi Figura 7.17) importanta
amigdaleia fost demonstrate in numeroase feluri. De
exemplu, in exeprimentul realizat de Dolcos descris
mai

sus, radiografiile

cerebrale facute

cu un

RMN

functional
amintesc

(IRM), facute
lucruri,

activitatea

in timp

au

scos

amigdalei

era

la

ce subiectii
iveala

mai

faptul

ridicata

isi
ca

pentru

cuvintele incarcate afectiv (vezi Cahill 1996; Hamann


1999)
Legatura dintre emotii si amigdala a fost demonstrata
si prin testarea unui pacient, B.P., care a suferit
leziuni
leziuni

ale

amigdalei.

ale

creierului

Cand
au

participantii

vizualizat

un

fara

filmulet

despre un baietel si mama sa in care baietelul este


ranit
bine

la jumatatea
parte

povestii, ei

incarcata

emotional

si-au amintit
(in

care

mai

baietelul

este ranit). Memoria lui B.P a functionat la fel ca a


celorlalti pentru prima parte a povestii, dar nu a
fost mai eficienta pentru partea incarcata afectiv.
(Cahill 1995). Se pare, deci, ca emotiile declanseaza
mecanisme in amigdala care ne ajuta sa ne amintim
evenimente care sunt asociate cu emotii.
Amintirile de tip flash
Cum ramane cu evenimentele speciale, semnificative,
extrem

de

memorabile?

legate

de

atacul

(Figura

8.6).

iti

S-ar

putea

terorist

din

amintesti

11

cand

sa

ai

amintiri

septembrie
ai

auzit

2001

pentru

prima data despre atacuri? Cum ai aflat? Unde erai?


Care

fost

reactia

ta

initiala?

Care

fost

urmatorul lucru pe care l-ai facut? Imi amintesc cum


am

intrat

in

biroul

din

departamentului

de

psihologie cand am aflat de la o secretara ca cineva

s-a prabusit cu avionul in Turnurile Gemene. In acel


moment mi-am imaginat un avion privat mic care si-a
deviat cursul, dar la scurt timp sotia mea mi-a spus
ca primul turn de la World Trade Center tocmai ce se
prabusise. Apoi am discutat cu studentii mei de la
psihologie

cognitiva

despre

ceea

ce

stiam

despre

situatie si ne-am decis sa anulam cursul din acea zi.


Amintirile despre cum am auzit despre atacul din 9/11
pe

care

le-am

evenimentele

descris,

asociate

si

despre

direct

cu

oamenii

aflarea

si

despre

incident, sunt inca vii in mintea mea la mai bine de


8

ani

dupa

amintirile

ce

s-a

legate

intamplat.
de

Au

ceva

evenimente

special

neasteptate,

incarcate afectiv? Roger Brown si James Kulik (1997)


spun

este.

Ei

au

spus

ca

amintirile

legate

de

circumstantele in care afli despre evenimente precum


9/11

sunt

speciale.

Propunerea

lor

se

baza

pe

un

eveniment anterior asasinarea presedintelui John F.


Kennedy pe 22 noiembrie 1963.
Facand

referinta

Kennedy,

Brown

la

si

ziua
Kulik

in

care

au

afirmat

fost
ca

asasinat

pentru

clipa, intreaga natiune si probabil o mare parte a


lumii s-au oprit sa-l fotografieze(mental). Aceasta
descriere,

care

aseamana

procesul

memorarii

unui

lucru cu a face o fotografie, i-a dus la folosirea


termenului de amintiri-flash pentru a se referi la
amintirile
care

unei

aflat

persoane

despre

despre

evenimente

circumstantele
socante,

in

incarcate

emotional. Este important sa precizam ca termenul de


amintire-flash

se

refera

la

contextul

in

care

persoana afla despre un fapt si nu la amintirea in


sine.

Asadar,

amintire-flash

despre

9/11

ar

fi

legata de unde erai si ce faceai cand ai aflat despre


atac.
Brown

si Kulik

special

la

argumenteaza faptul
mecanismele

ca exista

responsabile

ceva

pentru

amintirile-flash. Nu numai ca ele apar in conditiile


in care exista o incarcatura emotionala ridicata, dar
sunt si pastrate o perioada foarte lunga de timp in
memorie

vii

mecanismul

si

detaliate.

responsabil

Brown

pentru

si

Kulik

pastrarea

descriu

amintirilor

vii ca imprimare imediata (now print), ca si cum


aceste memorii ar fi ca niste fotografii care rezista
la decolorare.
Ideea ca amintirile-flash sunt ca o fotografie s-a
bazat pe descrierile oamenilor a ceea ce-si aduceau
aminte despre cum au aflat despre intamplari precum
asasinarea lui Kennedy sau a lui Martin Luther King
Jr. Din aceste descrieri, Brown si Kulik au ajuns la
concluzia ca in general oamenii reusesc sa dea multe
detalii despre ceea ce faceau in momentul in care au
aflat

despre

aceste

evenimente

cu

incarcatura

afectiva. Dar metoda pe care cei doi au folosit-o a


fost

defectuoasa

pentru

ca

nu

au

avut

cum

sa

determine acuratetea amintirilor. Singura cale prin


care o puteau testa era sa compare amintirile lor cu

ceea

ce

s-a

intamplat

de

fapt

si

cu

raporturile

facute imediat dupa eveniment. Metoda prin care sunt


comparate amintirile detaliate imediat dupa eveniment
cu

cele

poarta

detaliate

dupa

denumirea

de

perioada

repeated

lunga

recall

de

timp

(amintire

repetata).
Metoda repeated recall
Ideea din spatele aceste metode este sa se determine
daca

memoria

se

schimba

in

timp

sau

nu,

testand

subiectii de cateva ori dupa un eveniment. Memoria


subiectului
stimulului

este
sau

evaluata

dupa

imediat

aparitia

dupa

unui

prezentarea

eveniment.

Desi

exista posibilitatea aparitie unor erori sau omisiuni


imediat dupa, prima amintire este luata drept cea mai
buna reprezentare a ceea ce s-a intamplat si este
luata drept un reper. Zile, luni sau ani mai tarziu,
cand
este

subiectii sunt
comparat

reprezinta

raporturilor

cu

testati din
primul.

metoda
facute

Utilizarea

pentru

dupa

nou, raportul
unui

testarea

perioada

lor

reper

acuratetii

mai

lunga

de

timp.
Peste cativa ani dupa ce Brown si Kulik au venit cu
ideea

de

repeated

imprimare
recall,

amintirile-flash

imediata,

cercetatorii
nu

sunt

utilizand
au

ca

Fotografiile

raman la

fel pentru

care

intampla

si

nu

se

cu

procesul

demonstrat

niste

fotografii.

multi ani,

amintirile

ca

lucru

legate

de

evenimentele-flash. De fapt, unul din lucrurile de

baza descoperite despre acest tip de amintiri este ca


ele

sunt

de

multe

ori

lipsite

de

acuratete

si

detalii, desi oamenii spun ca ele sunt foarte vii. De


exemplu Ulric Neisser si N. Harsch (1992) au facut un
studiu in care i-au intrebat pe subiecti cum au auzit
despre

explozia

navetei

spatiale

Challenger.

Aceasta a explodat la 77 de secunde dupa ridicarea de


la

sol

din

Capul

Canaveral

pe

28

ianuarie

1986,

omorand o echipa de 7 oameni, printre care si Christa


McAuliffe,

profesoara

de

la

liceul

din

New

Hampshire, care a fost primul membru al proiectului


NASA Teacher in Space.
Participantii

la testarea

lui Neisser

si Harsh

au

completat niste chestionare la o zi dupa explozie si


la 2 ani si jumatate, respectiv 3 ani mai tarziu.
Raspunsul

unuia

dintre

studenti

arata

ca

auzit

despre eveniment cand era in clasa :


Eram la ora de religie cand au intrat niste oameni
si au inceput sa vorbeasca despre asta. Nu aveam nici
un detaliu cu exceptia faptului ca a expoldat si toti
studentii profesoarei au vazut asta, lucru care mi sa parut trist. Apoi, dupa curs, m-am dus in camera
mea si am vazut la TV stirea din care am aflat toate
detaliile.
Doi

ani

si

jumatate

mai

tarziu,

amintirea

ei

s-a

transformat dupa cum urmeaza :


Cand am auzit prima data despre explozie eram in
anul

si

stateam

in

dormitor

cu

colegul

meu

de

camera si ne uitam la televizor. Am vazut stirea si


am ramas socati. Am fost foarte suparat si am urcat
la etaj sa vorbesc cu un prieten , dupa care mi-am
sunat parintii.
Raspunsuri

ca

acesta,

in

care

subiectii

spun

mai

intai ca au auzit despre explozie intr-un anumit loc,


cum ar fi sala de curs, si apoi isi amintesc ca au
auzit prima data la televizor, sunt comune. Imediat
dupa

explozie,

21%

dintre

subiecti

au

spus

ca

au

auzit prima data despre ea la televizor, insa 2 ani


si jumatate mai tarziu, 45% au raspuns acelasi lucru.
Cauzele cresterii procentelor ar putea fi faptul ca
stirile de la televizor devin mai usor de memorat
prin

repetitivitatea

lor

si

pentru

ca

televizorul

este o sursa majora de informatie. Astfel, amintirea


legata

de

cum

au

Challenger

are

caracteristica

si

aflat
o

despre

explozia

navei

care

este

proprietate

amintirilor

legate

de

evenimente

mai putin dramatice din viata de zi cu zi : a fost


afectata de experientele personale ale oamenilor si
de cunostintele lor generale.
Numarul

mare

acuratete

de

din

raspunsuri
cadrul

eronate,

studiului

lipsite

sugereaza

de
ca,

probabil, amintirile care se presupun a fi amintiriflash se deterioreaza la fel ca amintirile obisnuite.


Cercetatorii care studiaza amintirile-flash chiar siau exprimat indoielile cu privire la faptul ca ar
exista

diferente

mari

in

structura

lor

fata

de

structura

amintirilor

obisnuite

(Schmolck

et

al.,

2000). Aceasta concluzie are la baza un experiment in


care unui grup de studenti li s-a pus o serie de
intrebari pe data de 12 septembrie 2001, la o zi dupa
atacul

terorist

asupra

Turnurilor

Gemene

si

Pentagonului (Talarico & Rubin, 2003). Cateva dintre


aceste intrebari au fost referitoare la evenimentul
tragic

(Cand

lucru?).

ai

Altele

auzit
au

prima

facut

data

referire

despre
la

acest

evenimente

obisnuite din viata lor care s-au petrecut in zilele


dinaintea atacului. Dupa ce au ales o intamplare din
acele

zile, subiectul

trebuia sa-l

descrie in

2-3

cuvinte care au servit ulterior drept indicii despre


eveniment. Cativa subiecti au fost retestati dupa o
saptamana, altii dupa 6 saptamani si restul dupa 32
de saptamani, cand li s-au pus aceleasi intrebari.
Una dintre concluziile experimentului a fost aceea ca
subiectii

si-au

amintit

mai

putine

detalii

si

au

facut mai multe erori cu cat a trecut mai mult timp


de la producerea evenimentului, cu putin diferente
intre

amintirile-flash

si

cele

obisnuite.

Acest

rezultat sustine ideea ca amintirile-flash nu sunt


diferite fata de celelalte. Totusi, un alt rezultat
ilustrat in figura 8.8b indica faptul ca exista o
diferenta

: credinta

oamenilor ca

isi aduc

foarte

bine aminte detaliile legate de amintirile-flash care


a ramas aceeasi chiar si dupa 32 de saptamani, in
timp

ce

pentru

amintirile

despre

evnimentele

obisnuite

au

inceput

sa

aiba

cu

atat

mai

multe

indoieli cu cat a trecut o perioada mai mare de timp.


In cazul amintirilor-flash, intensitatea redarii si a
retrairii evenimentului au fost mai ridicate. Ideea
ca amintirile-flash sunt speciale pare sa se bazeze
pe faptul ca oamenii cred ca ele sunt mai puternice
si mai acurate; acest studiu ne arata ca in realitate
exista diferente foarte mici sau chiar deloc intre
amintirile din viata de zi cu zi si amintirile-flash
in ceea ce priveste volumul detaliior si acuratetea
lor.
Dupa ce Talarico si Rubin au descoperit ca amintirile
oamenilor despre tragedia 9/11 au scazut in acuratete
precum celelalte amintiri, un alt experiment a dus la
concluzia ca amintirile asociate cu momentul in care
au aflat despre tragedia 9/11 rezista mai mult in
timp

decat

petrecut
atacul

cam

cele

ale

in

acelasi

terorist,

unor

Patrick

evenimente

timp.

La

Davidson

care

scurt
si

timp

colegii

s-au
dupa
sai

(2006) i-au intrebat pe subiecti Cum ai auzit despre


atac?, Unde erai cand ai auzit despre el? si Cine
era prezent?. Le-au pus subiectilor acelasi set de
intrebari si pentru un eveniment obisnuit cel mai
interesant lucru (ales de subiect) care s-a petrecut
la cate zile inainte de atatc.
Un an mai tarziu, subiectii au fost contactati pentru
un

test

de

memorie

surpriza

in

care

li

s-au

pus

aceleasi intrebari. Daca nu-si puteau aduce aminte

evenimentul obisnuit, li se dadea un indiciu precum


petrecere

sau

film.

Raspunul

subiectilor

era

scorat prin acumularea a 0 puncte daca nu-si aduceau


aminte nimic sau isi aduceau aminte gresit, 1 punct
daca

raspunsul

era

partial

corect

sau

mai

putin

specific decat amintirea originala, si 2 puncte daca


se apropiau de raspunsul initial. Rezultatul final
era

calculat

prin

adunarea

punctelor

acumulate

la

fiecare intrebare si scalarea scorului total astfel


incat

1.0

era

rezultatul

maxim.

Congruenta

amintirilor despre 9/11 a fost ridicata un an mai


tarziu

(s-a

obtinut

un

scor

de

0.77),

dar

scorul

pentru amintirile despre evenimentul obisnuit a fost


mult

mai

frapanta

mic
intre

(0.33;

figura

amintirile

8.9a).

celor

diferenta

evenimente

este

aceea ca, in timp nici un subiect nu a a intaminat


vreo dificultate in a-si aminti despre 9/11, numai
65% dintre ei si-au amintit care a fost evenimentul
din viata de zi cu zi, chiar si dupa ce li s-a dat un
indiciu (figura 8.9b).
Rezultatele

ambelor

amintirile-flash

se

experimente
sterg

in

au

timp.

aratat
Acest

ca

lucru

sustine ideea ca ele nu sunt precum niste fotografii.


Totusi, Davidson a spus ca a fost mai dificil pentru
subiecti
este

sa-si

aminteasca

clar motivul

evenimentul

pentru care

obisnuit.

s-a intamplat

Nu

acest

lucru, dar posibile motive ar fi acelea ca subiectii


nu stiau ca vor fi retestati un mai tarziu (a fost un

test surpriza), iar indiciile care li s-au dat s-ar


putea sa nu fi fost la fel de eficiente precum cele
alese pentru subiectiilui Talarico si Rubin.
Putem

intelege

experiment
intoarcem

au
la

de

ce

fost

indiciile

mai

putin

rezultatele

din

al

eficiente

experimentului

doilea
daca

lui

ne
Timo

Mantyla despre care am vorbit in capitolul 7 (pagina


183).

Acestea

au

aratat

ca

indiciile

pentru

reamintirea unui lucru sunt mai eficiente cand sunt


create chiar de subiect decat atunci cand sunt alese
de

altcineva. Faptul

Rubin

si-au

creat

ca subiectii

propriile

lui Talarico

indicii,

in

timp

si
ce

subiectii lui Davidson li s-au dat indicii alese de


altii,

explica

de

ce

acestia

din

urma

nu

si-au

amintit evenimentele din viata de zi cu zi si de ce a


existat o diferenta uriasa intre amintirile-flash si
celelalte.
Amintirile

despre

9/11

sunt

mai

bune

probabil

datorita a 2 caracteristici pe care le au amintirile


care

se

invart

in

jurul

evenimentelor-flash.

In

primul rand, sunt implicate emotii foarte puternice.


Cei

mai

multi

asociaza

informatiile

despre

atacul

terorist nu doar cu evenimentul in sine, ci si cu


emotii
furia

intense
si

raspunsuri

frica.
ale

precum
Noi

surpinderea,

stim

amigdalei

ca

neincrederea,

emotiile

asociate

cu

declanseaza
o

mai

buna

memorie a evenimentelor cu incarcatura afectiva mare.


Nu ar fi, deci, surprinzator daca amintirile despre

evenimente-flash sunt intr-un fel mai acurate decat


cele mai putin incarcate emotional, ale evenimentelor
obisnuite. (Davidson & Glisky, 2002)
Un

al doilea

pentru

factor care

poate imbunatati

evenimentele-flash

repetitia.

Ulric

argumenteaza

ca

este

Neisser
ne

si

amintim

memoria

reprezentat

colegii

sai

evenimente

de
(196)

precum

cele

care s-au petrecut pe 9/11 nu din cauza unui mecanism


special, ci petru ca le repetam des dupa ce ele au
loc.

Aceasta

idee

poarta

denumirea

de

ipoteza

repetitiei narative.
Aceasta

ipoteza are

evenimentele

care

sens daca

au

urmat

luam in

considerare

atacului.

Fotografiile

avioanelor care s-au lovit de World Trade Center au


fost

redate

evenimentul

la

televizor

si urmarile

la

sale au

nesfarsit,

iar

fost discutate

pe

larg luni intregi dupa tragedie in toata mass-media.


Neisser spune ca daca repetitia sta la baza amintirii
evenimentelor

semnificative,

atunci

analogia

cu

flash-ul induce in eroare. Sa ne amintim ca memoria


care ne preocupa acum se refera la caracteristicile
din jurul circumstantelor in care ai aflat prima data
despre

tragedie,

repetitia
petrecut.

dar

acestui

Oamenii

au

si

mai

eveniment
fost

mai

mult
dupa

se

refera

la

el

s-a

ce

concentrati

asupra

reluarilor de la televizor, decat pe cine le-a spus


despre eveniment sau unde se aflau ei in acel moment.

Asta ar explica si intruziunea erorilor de la Tv care


au aparut in studiul Challenger.
Efectul
larg

repetitiei

la

TV

este

prin

urmarirea

ilustrat

in

evenimentului

mass-media

si

pe

dupa

moartea lui Michael Jackson pe 25 iunie 2009. Desi a


trecut putin mai mult de o luna de la moartea lui, am
vazut, citit si auzit atat de multe lucruri despre
eveniment, incat imi este foarte greu sa-mi dau seama
cand am auzit prima data despre el.
Inca se discuta despre mecanismul exact care sta la
baza

amintirilor

evenimentelor-flash

de

catre

cercetatori (Berntsen, 2009; Luminet & Curci, 2009;


Talarico & Rubin). Totusi, indiferent de mecanismul
care

implicat,

descoperire

probabil

ca

cercetatorilor

cea

mai

privind

importanta

memoria-flash

este ceea ce ne spune despre memorie in general. Ne


confirma faptul ca memoria poate fi influentata de
circumstantele in care se petrece un eveniment. Atat
contextul emotional, cat si lucrurile care se petrec
dupa

eveniment

pot

afecta

mai

tarziu

relatarile

despre ce s-a intamplat. Ideea ca memoria oamenilor


pentru

un

anumit

eveniment

este

determinata

de

context si de lucrurile care s-au intamplat pe langa


in acea perioada, i-a dus pe multi dintre cercetatori
la concluzia ca ceea ce-si amintesc oamenii este de
fapt o constructie bazata pe ce s-a intamplat de fapt
la care se adauga alte influente. Vom discuta aceasta
idee in sectiunea urmatoare.

Natura constructiva a memoriei


Am observat ca ne amintim anumite lucruri mai bine
decat altele din cauza semnificatiei pe care o au sau
din cauza momentului in care ele s-au petrecut. Dar
am mai observat, de asemenea, ca ceea ce-si amintesc
oamenii

nu

corespunde

intotdeauna

cu

ceea

ce

s-a

intamplat. Cand oamenii relateaza amintiri, nu numai


ca

s-ar

putea

sa

omita

lucruri,

dar

pot

sa

distorsioneze sau sa schimbe faptele, iar in unele


cazuri chiar pot relata lucruri care nici macar nu sau intamplat.
Experimentul Razboiul fantomelor al lui Bartlett
Psihologul britanic Fredrick Barlett a efectuat un
studiu

asupra

cunoscut

ca

naturii
Razboiul

experiment,

desfasurat

Mondial

publicat

si

constructive
fantomelor.
inainte

in

1932,

de

memoriei,
In

acest

Primul

Razboi

subiectii

au

citit

urmatoarea poveste din folclorul canadian-indian.


RAZBOIUL

FANTOMELOR

Intr-o

noapte

doi

barbati

tineri

din

Egulac

au

coborat la rau pentru a vana foci, iar in timp ce


erau acolo s-a incetosat. Apoi au auzit strigate de
razboi si s-au gandit ca poate e un detasament de
razboi. Au fugit catre mal si s-au ascuns dupa un
bustean.
sunetul

Incepusera
vaslelor,

sa

iar

vina
una

niste

dintre

canoe,

ele

se

auzeau
indrepta

catre ei. Erau cinci barbati in canoe care le-au spus


:
- Ce credeati? Vrem sa va luam cu noi. Vom merge
de-a lungul raului sa ne razboim cu oamenii.
- Nu

avem

sageti

la

noi,

raspuns

unul

dintre

barbatii tineri. Nu voi merge cu voi. As putea fi


ucis. Rudele mele nu stiu unde am plecat. Dar tu
poti merge cu ei, spuse el intorcandu-se catre
celalalt.
Asa

ca

unul

dintre

ei

plecat

la

razboi,

iar

celalalt s-a intors acasa. Razboinicii au mers pe rau


si au ajuns intr-un oras aflat pe partea cealalta a
Kalamei.

Oamenii au

inceput sa

vina in

apropierea

raului si au inceput sa se lupte. Multi dintre ei au


fost

ucisi.

Dar

barbatul

auzit

imediat

pe

unul

Indianul

fost

dintre razboinici zicand:


- Hai

sa

mergem

repede

acasa.

ranit.
Barbatul a tras concluzia ca razboinicii sunt niste
fantome, niste inchipuiri, pentru ca desi el nu se
simtea

rau,

ei

sustineau

ca

fost

lovit

de

sageata. Canoele s-au intors in Egulac, iar el s-a


dus repede acasa si a facut un foc. Le-a povestit
tuturor cele intamplate :
- Am insotit niste fantome la razboi. Multi dintre
prietenii nostri si dintre cei care ne-au atatcat

au fost ucisi. Ei au spus ca am fost ranit si eu,


dar nu simt nimic.
Dupa ce a terminat de povestit a devenit tacut. Cand
soarele a rasarit, barbatul s-a brabusit. Ceva negru
incepuse

sa-i

curga

din

gura.

Fata

s-a

contorsionat. Oamenii au inceput sa planga cu totii.


Indianul murise. (Bartlett, 1932, p. 65)
Dupa

ce subiectii

au citit

povestea, Bartlett

i-a

rugat sa o redea cu acuratete. A folosit apoi tehnica


reproducerii

repetate,

in

care

aceeasi

subiecti

veneau dupa anumite intervale de timp sa incercae sasi aduca aminte povestea. Tehnica este similara cu
cea utilizata in experimentele legate de amintirile
flash repeated recall.
Experimentul lui Bartlett este considerat important
pentru ca este printre primele care a folosit aceasta
tehnica.

Dar

motivul

de

baza

pentru

care

el

este

semnificativ este reprezentat de natura erorilor pe


care le-au facut subiectii. Cu cat a trecut mai mult
timp de la citirea povestii, subiectii au uitat o
buna parte din informatii. Reproducerile lor erau mai
scurte decat originalul si contineau multe greseli si
omisiuni.
Cel mai semnificativ lucru este ca povestile pe care
si

le-au

amintit

subiectii

reflecta

cultura

lor.

Povestea originala care vine din folclorul canadian,


a fost transformata de multi dintre participanti in
asa

fel

incat

sa

rezoneze

cu

cultura

Angliei

edwardiene din care provin. De exemplu, unul dintre


participanti isi aminteste ca cei doi barbati care sau dus sa vaneze foci erau implicati intr-o expeditie
de vanatoare, canoele devenisera barci, iar despre
barbatul care s-a dus la razboi isi aminteste ca era
un

razboinic

de

care

orice

englez

adevarat

ar

fi

mandru si care, in ciuda ranilor pe care le avea, a


continuat sa lupte, castigand admiratia localnicilor.
O

concluzie care

aceea

ca

reiese din

subiectii

si

acest experiment

creat

amintirile

din

este
doua

surse. O sursa o reprezinta povestea originala, iar


cealalta este ceea ce stiau ei despre povestile din
cultura

lor.

utilizat

data

cu

informatii din

trecerea

timpului,

ambele surse,

eu

in cele

au
din

urma amintirea reprezentand ceea ce s-ar fi intamplat


in

Anglia

lui

Edward.

Ideea

ca

amintirile

pot

fi

influentate de alte surse de informatie implica un


fenomen numit source monitoring care sta la baza
caracterului constructiv al memoriei.
Source monitoring si erorile ei
- Ai

auzit

cinemaului

de

multimea
la

care

s-a

avanpremiera

adunat
filmului

in

fata

Harry

Potter?
- Da, am auzit la stiri.
- Serios? Eu am auzit de la Bernita, care adora
Harry Potter, sau de la Susan? Nu-mi mai aduc
aminte.

Source monitoring identificarea sursei este un


proces

de

determinare

originilor

amintirilor

noastre, a limitelor sale sau a convingerilor noastre


(Johnson et al., 1993). In conversatia de mai sus,
una

dintre

persoane

identifica

drept

sursa

de

informatie despre film stirile pe care le-a urmarit,


in timp ce a doua persoana nu este sigura de sursa
sa,osciland intre Bernita si Susan. Daca ar fi crezut
ca a aflat de la Bernita si s-ar fi dovedit a fi
Susan,

ar

fi

facut

ceea

ce

se

numeste

eroare

source monitoring identificarea eronata a sursei


de informatie a unei amintiri. Erorile procesului de
identificare

sursei

se

mai

numeste

si

misattribution asociere incorecta, care induce in


eroare pentru ca amintirea este asociata cu o sursa
gresita.

Acest

proces

ne

ofera

un

exemplu

care

sustine ideea naturii constructive a memoriei pentru


ca atunci cand ne amintim ceva, de obicei ne gandim
la

amintire

in

sine

si

apoi,

printr-un

proces

decizional, incercam sa determinam de unde a venit


ea.
Erorile identificarii sursei sunt comune si de cele
mai multe ori nu ne dam seama de ele. Probabil ca si
tu ai avut o experienta in care credeai ca ai aflat
un lucru de la cineva anume, pentru ca mai apoi sa-ti
dai

seama

ca

era

vorba

despre

altcineva

sau

experienta in care ai afirmat ca ai spus ceva ce doar


ai

gandit.

Presedintele

Ronald

Regan

relateaza

povesteste

la

un

moment

dat

despre

un

act

eroic

infaptuit de un pilot U. S., pentru ca mai apoi sa se


descopere ca relatarea lui era aproape identica cu o
scena dintr-un film de razboi din 1940 A wing and
a prayer. Se pare ca sursa amintirii presedintelui a
fost mai degraba filmul decat fapta in sine.
Cateva

dintre

identificare

cele

mai

eronata

criptomnezie

incredibile
sursei

sunt

incapacitatea

de

exemple

de

cazurile

de

diferentia

evenimentele traite de propria persoana de cele din


vis, citite sau auzite. De exemplu, George Harrison a
fost dat in mudecata pentru ca a plagiat cantecul
Hes so fine (inregistrat prima data in 1960 de
trupa The Chiffons) cand a compus My sweet lord.
Desi

George Harrison

a folosit

in mod

inconstient

cantecul, compozitorul cantecului original l-a dat in


judecata cu succes. Problema lui Harrison a fost ca a
crezut ca el fusese sursa cantecului, cand de fapt a
fost altcineva.
Aceste erori sunt importante pentru ca mecanismele
responsabile

pentru ele

sunt cele

implicate si

in

procesul de creare a amintirilor in general. Macia


Johnson
care

(2006) descrie

face

uz

de

un

memoria ca
anumit

fiind un

numar

de

proces

tipuri

de

informatie. sursa primara a amintirilor o reprezinta


evenimentul in sine, inckuzand experiente perceptive,
emotii
Sursele

si

ganduri

aditionale

care
de

apareau

informatie

in
care

acel

moment.

influenteaza

memoria include cunostinele generale ale oamenilor si


lucrurile

care

s-au

petrecut

inainte

sau

dupa

eveniment care pot fi confundate cu acesta.


Vom

descrie

mai

tarziu

in

acest

capitol

cateva

experimente care ilustreaza cum ceea ce stiu oamenii


despre lume ii pot face sa-si aminteasca ceva gresit.
Vom descrie si evenimente in care experimentatorii le
vor furniza subiectilor informatii inselatoare care
ii vor face pe acestia sa faca erori in incercarea
lor de a-si aminti evenimentul. Source monitoring
este un factor in aceste situatii pentru ca subiectii
utilizeaza
oferite

informatiile

de

evenimentul

aditionale
in

sine

in
ca

locul
sursa

celor
pentru

amintirea lor.
Experimentul

Devenind

faimos

peste

noapte

identificarea sursei si familiaritatea


Un

experiment

facut

de

Larry

Jacoby

in

1989

demonstreaza un efect al identificarii sursei prin


testarea capacitatii subiectilor de a distinge intre
nume care sunt faimoase si nume care nu sunt. In
prima parte a experimentului, Jacoby si subiectii au
citit

Weissdorf

lista
si

de

nume

Valerie

inventate

Marsh.

precum

Intr-un

Sebastian

test

imediat

prezentat subiectilor, dupa ce ei au citit lista de


nume inventate, subiectii au fost rugati sa aleaga
numele faimoase dintr-o lista care continea numele
inventate, noi nume inventate adaugate si nume ale
unor persoane celebre precum Minnie Pearl (cantareata

de

muzica

country)

sau

Roger

Bannister

(prima

persoana care a alergat o mila in 4 minute), pe care


multi oameni le-ar fi recunoscut in 1988, cand a fost
facut

experimentul.

Chiar

inainte

de

test,

participantilor li s-a spus ca toate numele pe care


le-au vazut in prima parte a experimentul nu erau ale
unor

oameni

celebri.

Pentru

ca

testul

fost

dat

imediat dupa ce subiectii au citit prima lista de


nume, ei au fost capabili sa recunoasca majoritatea
numelor care nu erau faimoase.
Rezultatul interesant a aparut in testul dat 24 de
ore

mai tarziu.

aceeasi

lista

Cand au

de

nume,

fost testati
subiectii

folosindu-se

mai

degraba

au

identificat ca fiind faimoase numele care nu erau.


Deci,

daca

in

primul

test

au

identificat

corect

numele Sebastian Weissdorf ca nefiind celebru, 24 de


ore mai tarziu acesta a devenit faimos. Din cauza
acestui

rezultat,

Jacoby

si-a

intitulat

lucrarea

Devenind faimos peste noapte.


Cum

devenit

Sebastian

Weissdorf

celebru

peste

noapte? Pentru a raspunde la aceasta intrebare, punete in locul subiectilor lui Jacoby. Au trecut 24 de
ore de cand ai citit lista de nume inventate, iar
acum trebuie sa decizi daca Sebastian Weiidorf este
faimos sau nu. Cum o faci? Sebastian Weissdorf nu
iese in evidenta drept cineva despre care tu stii ca
este

celebru,

dar

numele

iti

este

familiar.

Te

intrebi : de ce imi este acest nume familiar? Aceasta

este

problema

identificarii

sursei,

deoarece,

pentru a raspunde la intrebare, trebuie sa determini


sursa familiaritatii. Iti suna cunoscut acest nume
pentru ca l-ai vazut 24 de ore mai devreme sau pentru
ca

este

subiecti
cauza

un
au

om

celebru?

decis

faimei

ca

lui,

le

Aparent,
suna

deci

cativa

cunoscut

Sebastian

dintre

numele

Weissdorf

din
care

initial era necunoscut a devenit faimos peste noapte!


Mai tarziu in acest capitol, cand vom discuta despre
problemele

care

declaratiilor

apar

in

determinarea

martorilor,

vom

vedea

ca

acuratetii
situatiile

care creeaza senzatia de familiaritate poate duce la


erori ale identificarii sursei, precum identificarea
gresita a unui om despre care se presupune ca a fost
la locul comiterii unei crime.
Cand iti aduci aminte cine ce a spus : identificarea
sursei si stereotipurile de gen
Cand suntem in dubii in privinta amintirilor noastre,
de multe ori folosim ceea cestim despre lume, iar de
cele mai multe ori o facem inconstient. Un exemplu in
acest

sens

este

oferit

de

un

experiment

facut

de

Richard Marsh in 2006, care a aratat ca performanta


oamenilor

intr-o

sarcina

de

identificare

sursei

unei amintiri poate fi influentata de stereotipurile


de gen. ei au folosit urmatoarea metoda de testare.
Metoda de testare a identificarii sursei

Intr-un

experiment

tipic

de

memorie,

itemi

precum

cuvinte, imagini, sau afirmatii le-au fost prezentate


unor

subiecti,

aminteasca
ele.

care

sau sa

Intr-un

au

fost

apoi

recunoasca cat

exeperiment

legat

rugati

sa-si

mai multe

dintre

de

identificarea

sursei, itemii erau prezentati impreuna cu sursa lor,


iar

apoi

erau

rugati

sa

indice

care

sursa

era

asociata cu un anumit item. De exemplu, subiectilor


le era prezentat un numar de afirmatii precum Astazi
am fost la petrecere, zise John. sau Am sentimentul
ca echipa The Mets va castiga in seara asta, zise
Sally..

Mai

tarziu,

in

testarea

identificarii

sursei, subiectilor le sunt prezentate afirmatiile,


insa

fara

numele

vorbitorilor,

si

erau

rugati

sa

spuna cine a spus afirmatia respectiva. Rezultatulcheie in acest experiment nu este proportia in care
subiectii si-au amintit corect itemii, ci proportia
in care itemii erau asociati cu sursa corecta.
Design-ul experimental al lui Marsh este urmatorul :
subiectii citesc o serie de afirmatii prezentate cate
una pe rand pe monitorul unui computer timp de 5
secunde

fiecare.

caracteristice

Cateva

barbatilor

dintre
(L-am

afirmatii
injurat

pe

erau
tipul

care m-a insultat), iar cateva, femeilor (Am facut


o

fata

cateva

de

masa

erau

pentru

neutre

masa
(Sunt

din

sufragerie.),

foarte

comod/a.

si

adjectivul easygoing nu are gen in limba engleza).


Fiecare afirmatie era prezentata impreuna cu un nume,

precum Chris sau Pat (nume care in limba engleza pot


fi si de baiat si de fata), iar subiectii erau rugati
sa-si aminteasca atat propozitia, cat si cine a spuso.
Dupa

ce

participantii

au

vazut

citit

toate

afirmatiile, fiecare asociata cu un nume, au facut


timp de 5 minute un puzzle, dupa care li s-a spus ca
Pat este o femeie heterosexuala, iar Chris un barbat
heterosexual. Este important sa ne amintim ca atunci
cand au citit propozitiile subiectii nu stiau genul
vorbitorilor. O data ce au aflat genul celor care au
spus

afirmatiile,

identificice

li

citeasca

s-a
din

dat
nou

ca

sarcina

afirmatiile

si

sa
sa

determine daca ele au fost spuse de Chris sau de Pat.


Rezultatele

indica

faptul

ca

aflarea

genului

vorbitorilor a afectat judecata subiectilor. Dintre


afirmatiile

specifice

barbatilor,

83%

au

fost

asociate in mod corect cu Chris, insa doar 65% au


fost

asociate

intamplat

si

in

mod

in

corect

cazul

cu

Pat.

afirmatiilor

La

fel

s-a

specifice

femeilor, cele mai multe au fost asociate cu Pat,


chiar daca erau spuse de Chris.
Acest rezultat ne arata, conform lui Marsh, ca daca
subiectii nu si-au adus bine aminte cine a spus o
anumita afirmatie, recuperarea informatiilor a fost
biasata cu cunostintele lor despre ce ar spune in mod
normal

un

barbat

sau

femeie.

Influenta

cunostintelor despre lumea reala a dus la erori in

ceea ce priveste identificarea sursei. In sectiunea


urmatoare vom descrie cateva experimente aditionale
care ilustreaza cum pot cauza erori in procesul de
reamintire cunostintele despre lumea reala.
Cum afecteaza memoria cunostintele despre lumea reala
(generalitatile, stereotipurile)
Relatarea

unor

inferentele
experientele

pe
si

amintiri
care
pe

le

poate
fac

fi

influentata

de

bazandu-se

pe

oamenii

cunostintele

lor.

In

aceasta

sectiune vom lua in considerare aceasta idee. Dar fa


aceasta demonstratie mai intai.
Demonstratie
Pentru

aceasta

demonstratie

citeste

urmatoarele

cerinte facand o pauza de cateva secunde intre ele.


1.Omul

de

zapada

al

copiilor

disparut

cand

temperatura a ajuns la 80 de grade.


2.Raftul subred s-a slabit sub greutatea cartilor.
3.Profesorul distrat nu avea cheile de la masina.
4.Campionul la carate a lovit blocul de zgura.
5.Copilul nou a stat treaz toata noaptea.
Acum

ca ai

citit propozitiile,

du-te la

sfarsitul

capitolului si urmeaza instructiunile.


Cum ai raspuns la exercitiu? William Brewer (1977) si
Kathleen McDermott si Jason Chan (2006) le-a dat unor
subiecti o sarcina asemanatoare si au descoperit ca

au

aparut

erori

la

aproximativ

treime

din

propozitii. Pentru propozitiile de mai sus, cele mai


comune erori au fost : a disparut adevenit s-a
topit, s-a slabit s-a rupt, nu avea a
pierdut, a lovit a rupt, a strivit, a stat
treaz a plans.
Aceasta schimbare a cuvintele se numeste inferenta
pragmatica, care apare atunci cand o persoana citeste
o propozitie care o face sa se astepte la ceva ce nu
este afirmat in mod explicit in propozitie. Aceste
inferente se bazeaza pe cunostintele dobandite prin
experienta. Deci, desi propozitia Copilul nou a stat
treaz toata noaptea. nu include nici o informatie
despre

faptul ca

ar fi

plans, cunostintele

despre

copii ar putea face o persoana sa deduca acest lucru.


(Chan & McDermott, 2006)
Intr-un experiment clasic care demonstreaza cum pot
afecta inferentele memoria, John Bransford and Marcia
Johnson
niste

(1973)

le-a

cerut

afirmatii care

subiectilor

descriu actiuni

sa

citeasca

si apoi

le-a

testat memoria. Afirmatia de mai jos este una dintre


cele citite de subiectii din grupul experimental in
partea

de

afirmatie

achizitie
este

una

experimentului,

dintre

cele

citite

John

incerca

iar

doua

de

cei

din

grupul de control.
1.Grupul

experimental

sa

fixeze

casuta pasarilor. El batea cuiul cand tatal lui a


iesit afara sa vada ce face si sa-l ajute.

2.Grupul de control : John incerca sa fixeze casuta


pasarilor. El cauta cuiul cand tatal lui a iesit
afara sa vada ce face si sa-l ajute.
Ambele grupuri au fost apoi testate prezentanduli-se
niste afirmatii pe care nu le-au vazut mai inainte
despre care erau rugati sa spuna daca le-au citit
inainte sau nu. A treia afirmatie este una de testare
care le-a fost prezentata ambelor grupuri. Observati
ca aceasta contine cuvanrul ciocan care nu apare in
nici una dintre afirmatiile originale.
3.Grupul experimental si grupul de control : John
folosea

un

ciocan

pentru

repara

casuta

pasarilor cand tatal lui a iesit afara sa vada ce


face si sa-l ajute.
Subiectii din grupul experimental au spus ca au vazut
inainte

57%

dintre

afirmatiile

de

testare,

dar

subiectii din grupul de control au spus ca au vazut


inainte

doar

20%

dintre

afirmatii

de

testare

(aduceti-va aminte ca, in realitate, ei nu au vazut


nici

una

subiectii

dintre
din

ele).

grupul

In

exemplul

experimental

de
care

mai
au

sus,
citit

afirmatia in care aparea sintagma batea cuiul, au


fost mai usor indusi in eroare si au fost mai dispusi
sa

creada

afirmatia

originala

continea

cuvantul

ciocan, decat subiectii din grupul de control care


au citit afirmatia in care John cauta cuiul. Aparent,
subiectii din grupul experimental au dedus ca a fost
folosit

un

ciocan

din

cauza

utilizarii

sintagmei

batea cuiul, chiar daca el nu a fost mentionat in


afirmatia originala. Acest lucru are sens pentru ca
de obicei batem cuie cu ciocanul, doar ca in acest
caz

deductia

subiectului

cauzat

eroare

de

un

alt

memorie.
Avem

aici

scenariul

utilizat

pentru

experiment, creat special pentru a provoca inferente


bazate pe experientele trecute ale subiectilor (Arkes
& Freedman, 1984) :
Intr-un

joc

de

baseball

scorul

este

de

la

1.

Echipa gazda are alergatori in prima si a treia baza,


cu un singur out. O minge a fost lovita pe pamant
spre shortstop. Shortstop-ul arunca spre baza a doua,
incercand sa joace la dublu. Alergatorul care era la
a treia baza puncteaza, iar acum scorul e de 2 la 1
pentru echipa gazda.
Dupa

ce

au

auzit

subiectilor

li s-a

cerut sa

Batter-ul

era in

parte

fragment.

din

poveste

similara

spuna daca

siguranta in
Daca

cu

aceasta,

propozitia

prima baza.

citesti

pasajul

facea

iti

dai

seama ca aceasta propozitie nu face parte din el, iar


majoritatea subiectilor care nu au informatii despre
baseball

au

raspuns

corect.

Totusi,

majoritatea

participantilor care cunosc regulile baseball-ului au


spus ca propozitia le-a fost prezentata in fragment.
Ei au dedus, bazandu-se pe cunostintele lor, ca daca
alergatorul din a treia baza a inscris, atunci cel
care a incercat sa joace la dublu a pierdut, ceea ce

inseamna ca batter-ul a ajuns in siguranta la prima


baza. Cunostintele, in acest exemplu, au dus la o
deductie

corecta

intamplat

in

despre

acel

joc,

ceea
dar

ce

au

probabil

dus

la

s-a

si

deductie

gresita in ceea ce priveste continutul fragmentului.


Scenarii si scheme
Exemplul de mai sus ilustreaza cum memoria oamenilor
poate fi influentata de cunostintele lor. O schema
reprezinta

informatiile pe

care le

are o

persoana

despre diferite aspecte sau despre mediu. De exemplu,


schema unei persoane despre un oficiu postal include
informatii
cladirea

despre

felul

unui oficiu

in

care

arata

postal din

in

general

exterior, ce

este

inauntrul cladirii si serviciile pe care le pun la


dispozitie.

Noi

dezvoltam

scheme

de-a

lungul

experientelor noastre in diferite situatii, cum ar fi


ascultarea
unui

unei lectii

oficiu

postal,

in sala

de curs,

participarea

la

un

vizitarea
meci

de

baseball.
Intr-un

experiment

care

studiat

cum

este

influentata memoria oamenilor de schemele pe care ei


le au despre oficiile postale, subiectii erau pusi sa
astepte intr-un oficiu sa intre in experiment. Cand
erau chemati apoi intr-o alta camera, li se spunea ca
acest experiment este unul de memorie si sarcina lor
era sa scrie ceea ce au vazut in timp ce asteptau sa
intre. Subiectii au raspuns scriind pe hartie multe
dintre lucrurile despre care isi aminteau ca le-au

vazut, dar si lucruri multe care nu erau acolo, dar


care faceau parte din schema lor despre un oficiu
postal. De exemplu, desi nu erau carti in oficiu, 30%
dintre

ei

au

informatiile

spus

din

constituiun

ca

au

schemele

ghid

de

vazut

pe

carti.

care

deductii

le

pentru

Deci,

avem

pot

amintirile

noastre. In acest exemplu, deductiile s-au dovedit a


fi

gresite.

Exemplele

care

ilustreaza

cum

duc

schemele la decizii gresite in experimentele legate


de memorie ne-au facut sa utilizam un nou tip de
schema numit script (scenariu).
Un scenariu reprezinta in conceptia noastra o serie
de

actiuni

care

experienta.
vizitarea

De
unui

asteptatul
predarea

la

apar

de

exemplu,
oficiu
coada,

scrisorii

obicei

intr-o

anumita

tau

privind

putea

include

scenariul

postal

ar

completarea

angajatilor

unor

formulare,

oficiului,

platirea

timbrului, poate cumpararea unor timbre pentru a le


folosi mai tarziu si apoi iesirea din oficiul postal.
Scenariile

ne

pot

influenta

memoria

ridicandu-ne

asteptari despre ceea ce se intampla in mod obisnuit


intr-o

anumita

scenariilor,

situatie.

Gordon Bowe

Pentru
a facut

testa

influenta

un experiment

in

care subiectii erau rugati sa-si aminteasca un pasaj


scurt, precum cel ce urmeaza :

DENTISTUL
Bill

avut

durere

de

masea.

s-a

parut

eternitate inainte sa ajunga la cabinetul medicului


dentist.

Bill

analizat

diferitele

postere

din

domeniul dentar care erau afisate pe perete. In cele


din urma asistentul dentist a verificat si a facut o
radiografie dintilor sai. Acesta se intreba ce facea
dentistul. Dentistul a spus ca Bill avea multe carii.
Imediat ce si-a facut o alta programare, acesta a
parasit cabinetul dentistului.
Participantii au citit un numar de pasaje ca
acesta, toate despre activitati familiare cum ar fi
mersul la dentist, mersul la inot sau mersul la o
petrecere.

Dupa

perioada

de

intarziere,

participantii au dat titluri acestor povesti pe care


le-au citit si li s-a cerut sa scrie ce isi amintesc
despre fiecare poveste cu cat mai multa acuratete.
Participantii au creat povesti care au inclus mult
material care se potrivea cu povestile originale, dar
au

inclus

si

material

care

nu

era

prezentat

in

povestea originala dar care facea parte din scenariul


pentru
povestea

activitatea
cu

descrisa.

dentistul,

De

anumiti

exemplu,

pentru

participanti

au

raportat ca au citit ca Bill a facut o programare la


receptionerul

dentistului.

Aceasta

declaratie

face

parte din scenariul majoritatii persoanelor care merg


la dentist, dar aceasta nu a fost inclusa in povestea

originala.

Cu

toate

acestea,

cunostinte

despre

scenariul dentistului au facut ca participantii sa


adauge informatii care nu au fost prezentate initial.
Un

alt

memorie

exemplu
este

de

legatura

furnizat

dintre

prin

cunostinte

demonstratia

si
din

urmatoarea sectiune.

Falsa Amintire si Recunoastere. Incercati urmatoarea


demonstratie.
DEMONSTRATIE Memoria pentru o Lista
Cititi urmatoarea lista si clasificati un element pe
secunda, mai apoi acoperiti lista si scrieti cat de
multe

cuvinte va

puteti aminti.

Pentru ca

aceasta

demonstratie sa functioneze, este foarte important sa


acoperiti cuvintele si sa scrieti cuvintele pe care
vi le amintiti inainte de a citi demonstratia.
pat,

odihna,

treaz,

obosit,

vis

treaz,

noapte,

patura, pui de somn, somn cu sforait, perna, liniste,


cascat, somnoros.
Lista

voastra

de

cuvinte

amintite

include

orice fel de cuvinte care nu sunt in lista de mai


sus? Acest experiment a fost introdus de James Deese
(1959) si studiat mai departe de catre Henry Roediger
si

Kathleen

aceasta

McDermott

lista

clasei

(1995).
mele,

Atunci

exista

cand

prezint

intotdeauna

un

numar substantial de elevi care raporteaza faptul ca


si-au amintit cuvantul somn.

Amintirea
falsa

deoarece

acesta

amintire

falsa

asociaza

somnul

lucru

este

cuvantului

apare
cu

nu

este

datorita

alte

similar

somn
in

amintire

lista.

faptului

cuvinte

efectului

este

din

ca

Aceasta
oamenii

lista.

schemelor,

Acest

in

care

oamenii creeaza amintiri false ale mobilierului de


birou

care

nu

este

prezent

datorita

faptului

ca

asociaza acest mobilier de birou cu ceea ce se afla


de

obicei

intr-un

birou.

Din

nou,

procesele

constructive au creat o eroare in memorie. Aspectul


crucial

care

trebuie

retinut

din

cadrul

tuturor

acestor exemple este faptul ca amintirile false apar


din

aceleasi

procese

constructive

care

produc

amintirile adevarate. Memoria, asa cum am vazut, nu


este

camera

sau

un

aparat

de

inregistrat

care

creeaza inregistrari perfecte, neschimbatoare a tot


ceea ce se intampla. Aceasta proprietate constructiva
a memoriei poate de fapt sa serveasca in majoritatea
situatiilor, dupa cum este descris in continuare, dar
poate sa nu fie un lucru atat de bun in situatii cum
ar fi marturiile in audieri.
EVALUAREA

CRITICA:

PLUSURILE

SI

MINUSURILE

CONSTRUCTIEI
Proprietatea constructiva a memoriei reflecta natura
creativa a proceselor noastre mentale care ne permit
sa facem lucruri cum ar fi intelegerea limbajului,
rezolvarea problemelor si luarea deciziilor. Aceasta
creativitate ne ajuta de asemenea sa umplem spatiile

libere atunci cand informatiile sunt incomplete. De


exemplu,

amintiti-va

participanti

au

ciocan

ce

dupa

experimentul

specificat
au

citit

sa

ca

John

acesta

in
a

care

unii

folosit

batea

un

un

cui.

Imaginati-va cat de obositor ar fi pentru o persoana


daca ar trebui sa explicam totul extrem de detaliat
pentru a sti cum s-a petrecut actiunea. In cele din
urma,

John

pasari

putea

cu ajutorul

sa

bata

cuiul

unei pietre!

in

casuta

pentru

Din fericire,

noi

stim ca ciocanul este un instrument cu care de obicei


se bat cuie. Cu toate ca acesta creativitate serveste
drept scop legitim, aceasta are uneori drept rezultat
anumite erori ale memoriei. Aceste erori, plus faptul
ca uitam foarte multe din lucrurile pe care le-am
experimentat, au facut ca multe persoane sa doreasca
ca memoria lor sa fie mai buna - o idee cu care
majoritatea studentilor ar fi de acord, in special in
jurul

datei

examenului.

Cu

toate

ceasta,

cazul

prezentat de expertul rus in probleme ale memoriei


Shereshevskii (S.) arata faptul ca poate o memorie
perfecta

poate

studierea

sa

nu

indelungata

fie
a

deloc
lui

avantajoasa.

S.,

psihologul

Dupa
rus

Alexandria Luria (1968) a concluzionat ca memoria lui


S. era in mod virtual fara limite (cu toate ca
Wilding

&

Valentine,

1997,

subliniaza

faptul

ca

acesta a mai facut ocazional si greseli). Cu toate ca


memoria
castige

impresionanta
existenta

a
prin

lui

i-a

permis

demonstrarea

sa

isi

puterilor

memoriei sale pe scena, nu parea sa fie de prea mare

ajutor in alte aspecte ale vietii. Luria a descris


viata

personala

lui

ca

fiind

in

ceata.

Si

atunci cand s-a efectuat un salt de memorie, acesta a


avut

dificultati

in

uita

ceea

ce

tocmai

isi

amintise. Mintea sa era ca o tabla neagra pe care


fusese

scris

aceste

informatii

lucruri

tot

scapa

ceea
nu

ce

mai

mintii

se

intamplase

puteau

noastre

fi

si

si

toate

sterse.

Multe

apoi

nu

mai

avem

nevoie de ele. Din neferice pentru S, aceste lucruri


au ramas acolo chiar si atunci cand acesta a dorit ca
ele

sa

dispara.

rationalizarea

care

nu

fost

implica

de

asemenea

diferite

bun

inferente

in
sau

completare de spatii libere in baza unei informatii


partiale. Facem acest lucru atat de des incat suntem
siguri ca este corect, dar capacitatea lui S de a
inregistra informatii masive si incapacitatea sa de a
le sterge, poate ca au impiedicat capacitatea sa de a
realiza acest lucru.
Memoria

excelenta

lui

experientei

personale,

pe

care

A.J.
am

din

cadrul

descris-o

la

inceputul capitolului, a fost diferita de cea a lui


S.

si

anume

in

ceea

ce

priveste

faptul

ca,

continutul care nu poate fi sters erau numere sau


nume din memorie, dar detaliile faceau referire la
viata persoana.
Acest

lucru

evenimentului
eveniment

fost

fericit)

nefericit).

si
Dar

atat

pozitiv

negativ
oare

(amintirea

(amintirea

fusese

unui

memoria

sa

utila

in

alte

zone

decat

cele

de

amintire

evenimentelor de viata. Aparent, aceasta nu a fost


capabila sa aplice puterile sale pentru a ajuta la
reamintirea

materialului

pentru

examen,

deoarece

aceasta era o studenta de nivel mediu. Testarea a


dezvaluit de asemenea faptul ca aceasta a diminuat
performanta la testele care au implicat organizarea
materialelor,

gandirea

concepte

aptitudini

gandirea

creativa. Ceea

abstracta,
care

sunt

ce este

si

lucrul

cu

importante

pentru

ilustrat de

catre

cazurile lui S. si A.J. este faptul ca nu reprezinta


absolut un avantaj necesar pentru a-ti putea aminti
totul; de fapt, mecanismele care au drept rezultat
puteri superioare ale memoriei pot lucra impotriva
proceselor

constructive

care

reprezinta

caracteristica importanta nu doar pentru memorie, dar


si pentru capacitatea noastra de a gandi creativ. Mai
mult

chiar,

situatiilor
ineficient

stocarea

tuturor

experimentate
pentru

informatiilor

reprezinta

sisteme

sa

un

functioneze

si
mod

datorita

faptului ca acest tip de stocare poate supra incarca


sistemul.
sistemul

Pentru
nostru

aminteasca

evita

aceasta

de

memorie

selectiv

lucruri

este
care

supra

incarcare,

proiectat
sunt

in

sa

isi

special

importante pentru noi sau care apar adesea in mediul


nostru

(Anderson

sistemul

rezultat

experimentam,
bine

pentru

&

Schooler,
nu

acesta
a

1991).

inregistreaza
nu

functioneaza

permite

fiintelor

Cu

toate

ca

tot

ceea

ce

suficient

de

umane

sa

supravietuiasca
aprecia

ca

valoarea

si

de

specie.

modalitate

supravietuire

de

sistemului

a
de

memorie este aceea de a-ti aminti discutia noastra


din Capitolul 3 cu privire la modul in care putem
percepe

in

mod

eronat

obiectul

din

Figura

3.24a

(repetata aici ca si Figura 8.15) ca si un animal


care

se

ascunde

dupa

un

copac.

Sistemul

nostru

perceptiv, la fel ca si sistemul nostru de memorie,


este

proiectat

pentru

sa

ajunge

solutie

corecte

de

foloseasca
la

unei

cea

mai

probleme

cele

mai

informatiile

de

buna

potrivire,

perceptie,

multe

ori.

partiale

care

Ocazional,

sau
sunt

acest

sistem vine cu o perceptie enorma (a se vedea Figura


3.24b) dar de cele mai multe ori aceasta ofera un
raspuns

corect.

experimenta

Putinele

sunt

caracteristica

mai

erori

mult

sistemului

pe

care

decat

le

putem

compensate

perceptiv

care

de
este

esential pentru supravietuirea noastra - viteza sa


este

mare

informatii

chiar

si

atunci

incomplete.

functioneaza

in

acelasi

cand

Sistemul
mod.

se

confrunta

nostru

Desi

nu

de

cu

memorie

poate

oferi

raspunsurile corecte de fiecare data, de obicei ne


ofera ceea ce avem nevoie pentru a functiona rapid si
eficient,

desi

poate

informatii

complete.

sa

Memoria

nu
este

aiba
in

intotdeauna
mod

clar

un

sistem extrem de functional care ne este de asemenea


foarte

util.

Cu

toate

acestea,

uneori

cerintele

vietii moderne creeaza situatii pe care oamenii nu au


fost conceputi sa le gestioneze. Sa luam de exemplu,

condusul unei masini. Evolutia nu a echipat sistemele


noastre de perceptie si sistemele de motor pentru a
gestiona iesirea si intrarea in conditiile dificile
de

trafic

sau

condusul

la

viteze

foarte

mari.

Desigur, facem aceste lucruri oricum, dar accidentele


tot se produc. In mod similar, sistemele noastre de
memorie

si

de

perceptie

nu

au

evoluat

pentru

gestiona cerintele cum ar fi furnizarea de martori


oculari

pentru

depune

marturie

in

tribunal.

In

astfel de situatii, memoria ar trebui sa fie perfecta


in mod idealistic. In cele din urma, libertatea unei
alte persoane sau viata acesteia poate fi in joc. Si
la fel cum accidentele de masina se produc, se pot
produce si accidente de memorie. In scurt timp vom
examina ce se poate intampla cand memoria este pusa
la incercare in sala de judecata, dar mai intai vom
analiza un alt aspect al memoriei care poate duce la
erori de memorie.
1. Erorile de monitorizare a sursei ofera un exemplu
de natura constructiva a memoriei. Descrieti ce sunt
erorile

de

monitorizare

monitorizare
si

de

ce

sursei

sunt

si

acestea

sursa

de

considerate

constructive. Care este modul in care experimentul


Razboiul

Fantomelor

al

lui

Bartlett

ofera

un

exemplu de erori de monitorizare a sursei?


2.

Descrieti

urmatoarele

exemple

de

situatii

implica erorile de monitorizare a sursei:

care

(a)

familiaritatea

(experimentul

situatiei

de

deveni celebru);
(b)

Cunostinte

practice

(experimentul

stereotipului

de gen).
Asigurati-va

ca

puteti

descrie

experimentele

referitoare la fiecare exemplu.


3. Descrieti
care

erorile

urmatoarele exemple
de

memorie

poate

despre modul

aparea

din

in

cauza

cunostintelor pe care le are o persoana despre lume:


(a)

de

emite

experimentul

concluzii

casutei

de

(concluzii
pasari;

pragmatice;
experimentul

baseball;
(b)

scheme

si

experimentul

scenarii

(experimentul

dentistului);

(c)

biroului;

amintiri

si

recunoasteri false (experimentul somnului)


4. Care sunt dovezile din studiile cazurilor clinice
care

spun

ca

super

memoria

poate

avea

anumite

dezavantaje? Care sunt unele dezavantaje ale memoriei


constructive?
5.

De

ce

functionala

putem
dar

ca

afirma
nu

ca

memoria

poate

fi

in

este
mod

foarte
perfect

adecvata pentru toate situatiile?


Memoria Poate Fi Modificata sau Creata prin Sugestie
Oamenii

sunt

influentabili.

Reclamele

care

prezinta calitatile diferitelor produse influenteaza


ceea

ce

achizitioneaza

oamenii.

Argumentele

prezentate

de

politicieni,

factorii

de

opinie,

si

prietenii influenteaza modul in care oamenii voteaza.


Reclamele si argumentele politice reprezinta exemple
de lucruri care ar putea influenta atitudinile unei
persoane, convingerile sau comportamentele acesteia.
Acum vom vedea ca informatiile care sunt prezentate
de

alte

persoane

pot

de

asemenea

sa

influenteze

memoria unei persoane pentru evenimente trecute. Mai


intai

vom

informare

analiza
gresita

in

fenomenul
care

numit

amintirea

efectul
unei

de

persoane

despre un anumit eveniment este modificata de lucruri


care se produc dupa ce un eveniment s-a produs deja.
EFECTUL DE INFORMARE GRESITA
In

cadrul

unui

experiment

tipic

de

memorie

persoana vede sau aude stimuli, cum ar fi cuvinte,


litere sau propozitii sau observa imagini sau un film
al unui eveniment si i se cere sa raporteze ceea ce
el sau ea a experimentat. Dar ce se intampla daca
experimentatorul ar adauga informatii care ar fi mers
mai

departe

de

simpla

interogare

persoanei

referitor la ceea ce el sau ea isi amintea? Aceasta


este

intrebarea

pe

care

Elizabeth

Loftus

si

colaboratorii acesteia (1978) au intrebat in cadrul


unei serii de experimente care au stabilit efectul de
informare

gresita

informatii

gresite

prezentate

dupa ce o persoana a fost martora la un eveniment,


fapt

care

persoana

poate

descrie

schimba
mai

modalitatea

tarziu

respectivul

in

care

eveniment.

Aceste informatii gresite sunt prezentate ca fiind


informatii gresite dupa eveniment sau MPI.
METODA.

Prezentarea

Informatiilor

gresite

dupa

un

eveniment.
Procedura obisnuita in cadrul unui experiment
in care MPI sunt prezentate este aceea de a prezenta
mai intai stimulul care trebuie amintit. De exemplu,
acest stimul ar putea fi o lista de cuvinte sau un
film al unui eveniment. MPI este mai apoi prezentat
unui grup de participanti inainte ca memoria acestora
sa

fie

testata

si

nu

este

prezentata

grupului

de

control. Dupa cum veti vedea mai jos, MPI sunt adesea
prezentate

intr-un

mod

care

pare

natural,

astfel

incat nu se intample ca participantii sa fie indusi


in

eroare.

Vom

vedea

de

asemenea,

chiar

cu

toate

acestea, atunci cand participantii sunt anuntati ca


informatiile
incorecte,

despre

un

prezentarea

eveniment
acestor

ulterior

informatii

pot

fi

poate

sa

afecteze rapoartele acestora de memorie. Efectul MPI


este determinat de compararea rapoartelor de memorie
ale participantilor care au primit aceste informatii
gresite cu rapoartele de memorie ale participantilor
care

nu

Elizabeth

le-au

primit.

Loftus

si

Un

experiment

colaboratorii

efectuat

acesteia

de

(1978)

ilustreaza o procedura tipica MPI. Participantii au


vazut o serie de diapozitive in care o masina se
opreste la un semn de stop si mai apoi vireaza si
loveste

un

pieton.

Unii

dintre

participanti

au

raspuns mai apoi la o serie de intrebari, inclusiv A


trecut o alta masina pe langa Datsun-ul de culoare
rosie in timp ce aceasta era oprita la semnul STOP?
Pentru

un

cuvantul
STOP

alt

grup

semn a

din

de

participanti

fost inlocuit

respectiva

intrebare.

(grupul

MPI),

cu sintagma

semn

Mai

apoi

li

s-au

aratat participantilor anumite imagini din prezentare


plus

unele

imagini

pe

care

acestia

nu

le

mai

vazusera. Era mult mai posibil ca cei din grupul MPI


sa spuna ca au vazut imaginea cu masina care s-a
oprit la semn (pe care de fapt, in realitate, acestia
nu

au

vazut-o)

decat

participantii

care

nu

fost

expusi la MPI. Aceasta schimbare de memorie cauzata


de

MPI

demonstreaza

Prezentarea

MPI

participantii

efectul

poate

informatiei

modifica

raporteaza

ca

nu

doar

au

vazut,

gresite.
ceea

ce

dar

si

concluziile acestora despre alte caracteristici ale


situatiei. De exemplu, Loftus si Steven Palmer (1974)
a prezentat participantilor anumite filme ale unui
accident

rutier

Figura

8.16)

si

mai

apoi

intrebat fie (1) Cat de repede mergeau masinile care


s-au lovit una de cealalta? sau (2) Cat de repede
mergeau masinile care au intrat in coliziune una cu
cealalta?

Desi

ambele

grupuri

au

vazut

acelasi

eveniment, estimarea vitezei medii efectuate de catre


participantii care au auzit cuvantul lovit a fost
de

41

de

mile

pe

ora,

in

timp

ce

estimarea

participantilor care au auzit coliziune a fost de 34


de mile pe ora. Mult mai interesant pentru studierea

memoriei

sunt

raspunsurile

participantilor

la

intrebarea Ati vazut un geam spart? pe care Loftus


a adresat-o la o saptamana dupa ce acestia au vazut
prezentarea. Cu toate ca nu a fost nici un geam spart
in prezentarea originala, 32% din participantii care
au

auzit

lovit

inainte

de

estimarea

vitezei

au

raportat ca au vazut un geam spart, in timp ce doar


14% dintre participantii care au auzit coliziune au
raportat ca au vazut geamul (a se vedea Loftus 1993,
1998). Efectul informatiilor gresite arata nu doar
faptul

ca

amintirile

false

pot

fi

create

prin

sugestie dar si ofera un exemplu pentru modul in care


diferitii cercetatori pot interpreta anumite date in
diferite

moduri. Trebuie

sa va

amintiti faptul

ca

scopul psihologiei cognitive este acela de a studia


procesul

mental,

dovedite

dar

din

aceste

procese

rezultatele

trebuiesc

experimentelor

comportamentale sau psihologice. Intrebarea adresata


de catre efectul de informare gresita este Ce s-a
intamplat

de a

schimbat rapoartele

participantilor?

Cercetatori

de memorie

diversi

au

ale

propus

diferite raspunsuri la aceasta intamplare. Acum vom


descrie trei explicatii, una dintre acestea propunand
faptul ca MPI inlocuieste amintirile vechi, iar alta
accentueaza

rolul

interferentei,

si

alta

care

se

bazeaza pe monitorizarea sursei.


MPI
originala

in
-

calitate
Loftus

de

inlocuitor

explica

efectul

pentru
de

Memoria

informare

gresita

prin

propunerea

ipotezei

de

urmarire

inlocuirii memoriei, care specifica ca MPI modifica


sau inlocuieste amintirile care au fost formate pe
parcursul

experimentarii

originale

evenimentului.

In conformitate cu aceasta idee, vizualizarea unui


semn de STOP creeaza o urma de amintire pentru un
semn de stop, dar prezentarea de catre MPI si anume
ca respectivul semn a fost prezent face ca amintirea
referitoare la un semn de stop sa fie inlocuita cu un
nou semn obligatoriu. Procesul de reconsolidare, pe
care

l-am

putea

descris

oferi

un

in

Capitolul

mecanism

(Pagina

psihologic

197)

pentru

ar

aceasta

inlocuire. In conformitate cu ideea de reconsolidare,


reactivarea memoriei poate crea un potential pentru
formarea de noi urme de memorie.
MPI

ca

si

explicatie
uitate

Cauzatoare
propune

datorita

produce

atunci

de

ca

Interferente

informatiile

interferentei
cand

mai

alta

originale

sunt

retroactive,

multe

care

elemente

se

recente

(informatiile gresite din acest exemplu) interfereaza


cu

memoria

pentru

(evenimentul
retroactive

ceva

actual).
ar

care
De

trebuie

s-a

produs

exemplu,

in

trecut

interferentele

implicate

daca

studierea

pentru examenul de spaniola a facut mult mai dificila


amintirea

unor

cuvinte

de

vocabular

pe

care

le-a

studiat pentru examenul de franceza cu o zi inainte.


Aceasta
inlocuire

explicatie
a memoriei

este

similara

si anume

cu

ca noile

ipoteza

de

informatii

afecteaza informatiile vechi. Cu toate acestea, in


acest caz, informatiile vechi nu sunt eliminate, si
doar se interactioneaza cu acestea.
MPI
Sursei

cauzatoare

de

explicatie

informatiilor

alta
gresite

monitorizarii

sursei

Erori

este

despre

de

Monitorizare
pentru

bazata
care

am

efectul

pe

ideea

discutat

mai

devreme.
In conformitate cu monitorizarea sursei, o
persoana

concluzioneaza

pentru

amintirea

(semnul

respectiv)

sursa

actuala

sa

in

pentru

fost

fost

dupa

experiment

de

investigat

incorect

prezentarea,
de

Stephen
sursei

daca

declaratia
Urmatorul

Lindsay
si

sursa

incorect

chiar

prezentare.

monitorizarea

ca

evenimentul

reprezentata

experimentatorului
efectuat

mod

(1990)
MPI

prin

intrebarea daca participantii care sunt expusi la MPI


cred cu adevarat ca au vazut ceva care doar lea fost
sugerat. Raspunsul la aceasta intrebare ar fi da,
daca

participantii

realizeaza

eroare

de

monitorizare a sursei. Participantii lui Lindsay au


vazut mai intai o prezentare care arata un barbat de
serviciu

care fura

bani si

un calculator.

Aceasta

prezentare a fost povestita de un vorbitor femeie,


care doar a descris ceea ce s-a intamplat pe masura
ce diapozitivele se derulau. Doua zile mai tarziu,
participantii au revenit la laborator pentru un test
de memorie.

Chiar inainte de test, acestia au

ascultat o poveste, fara diapozitive, prezentata de


aceeasi

vorbitoare

femeie.

Aceasta

poveste

era

similara cu cea pe care o auzisera cu doua zile mai


devreme,

doar

cu

cateva

detalii

schimbate.

De

exemplu, un pachet de tigari Albori din prezentarea


originala a devenit Winston in repovestire si o cutie
de cafea Maxwell House, a devenit Folgers.
Inainte
doua

ca

participantii

povestire, acestia

sa

au fost

auda

cea

de-a

informati ca

erau

anumite detalii incorecte in aceasta, astfel incat


acestia ar trebui sa ignore ceea ce au auzit in cea
de-a

doua

poveste

atunci

cand

sustin

testul

de

memorie. In cadrul testului de memorie, participantii


au

primit

pachet

intrebari

de

cum

tigari?.

ar

fi

Ce

Barbatul

marca

avea

aveau

un

tigarile

prezentate in diapozitive? Trei dintre intrebari au


fost despre elementele de inducere in eroare, pentru
care acestia au primit informatii incorecte in cea
de-a

doua

povestire,

si

trei

au

fost

despre

elementele de control, pentru care acestia au primit


informatiile

corecte.

Rezultatele,

prezentate

in

Figura 8.17a, , indica faptul ca pentru elementele


gresite,

27

din

raspunsuri

au

corespuns

informatiilor incorecte din cea de-a doua poveste.


Acest lucru se compara doar cu 9% din raspunsurile
incorecte
raspunsuri

pentru
la

elementele

elementele

de

gresite

control.
ar

Aceste

reprezenta

erorile de monitorizare a sursei in cazul in care

participantii

confundau

doua

cu

poveste

informatiile

informatiile

din

din
prima

cea

de-a

poveste.

Rezultatele pentru un alt grup de participanti, care


au auzit o voce de barbat spun o a doua poveste, si
sunt

prezentate

in

Figura

18.7b.

In

acest

caz,

elementele de inducere in eroare au primit doar 13%


raspunsuri incorecte, care nu au fost diferite in mod
semnificativ de 10% din raspunsurile incorecte pentru
elementele

de

control.

Aceasta

lipsa

de

sursa

de

erori de monitorizare datorita faptului ca vocea de


femeie era diferita de vocea de barbat, astfel incat
era

mult

mai

usor

sa

se

distinga

care

informatii

proveneau din ce poveste. Cu toate acestea, folosirea


aceleiasi

voci

de

femeie

pentru

ambele

povesti

creat erori de monitorizare a sursei care au facut


participantii sa creada ca acestia au vazut ceva pe
care nu l-au vazut.
Cu toate ca mecanismul care cauzeaza efectul
de

informare

cercetatori,

gresita
nu

exista

este
nici

inca
un

fel

discutat

de

de

ca

dubiu

efectul este real si ca sugestiile experimentatorilor


pot

influenta

rapoartele

participantilor

in

cadrul

experimentelor de memorie (Tabelul 8.2). Unele dintre


cele

mai

dramatice

demonstratii

ale

efectului

de

experimentator arata ca acesta poate face persoanele


sa creada ca evenimentele s-au produs mai devreme in
vietile noastre chiar daca aceste evenimente nu s-au
produs niciodata.

CREAREA

AMINTIRILOR

FALSE

PENTRU

EVENIMENTELE

TIMPURII DIN VIETILE OAMENILOR


Ira Hyman, Jr., si colegii (1995) au creat
amintiri false pentru evenimente din trecut intr-un
experiment

in

care

au

contactat

parintii

participantilor lor si le-au solicitat sa prezinte


descrieri ale unor evenimente reale ce au avut loc
cand participantii erau copii. Apoi, experimentatorii
au creat descrieri ale unor evenimente false, unele
care nu au avut loc niciodata, precum o petrecere
aniversara care includea un clovn si pizza, si un bol
rotativ

de

punch

la

petrecere

de

nunta.

Participantii, care, ca studenti de colegiu, au fost


eliminati

din

aceste

experiente

din

copilarie,

au

primit unele informatii din descrierile parintilor si


li s-a solicitat sa elaboreze pe baza lor. Rezultatul
a fost acela ca participantii si-au adus aminte si
au descris 20% dintre evenimentele false. De exemplu,
a

avut

loc

urmatoarea

discutie

in

care

un

intervievator (I) a intrebat un participant (P) ce


isi amintea despre falsul eveniment.
I: La varsta de 6 ani ai participat la o petrecere
de nunta, iar in timp ce alergai pe acolo cu alti
copii, te-ai lovit de masa si ai rasturnat bolul de
punch peste tatal miresei.
P: N-am idee. Nu am auzit de acest lucru pana acum.
Aveam 6 ani?
I: Uh-huh.

P: Havar n-am.
I: Te poti gandi la vreun detaliu?
P: Aveam 6 ani; cred ca eram in Spokane, um, deloc.
I: OK.
Totusi, la un al doilea interviu care a avut loc
cu 2 zile mai tarziu, participantul a raspuns astfel:
I:

Urmatoarea

este

de

cand

aveai

ani

si

ai

participat la o nunta.
P: Nunta
Spokane,

era a

T____.

casatorea,

iar

prietenului meu

Fratele
acolo

ei,
s-a

cel mai

fratele

mai

intamplat,

in

bun, in
mare,

se

P_____,

Washington, pentru ca de acolo era familia ei, si s-a


intamplat vara sau primavara, pentru ca era foarte
cald afara, si era chiar pe marginea apei. Era o
nunta in aer liber, si cred ca alergam si am daramat
ceva, parca un bol de punch, umm, care a facut multa
mizerie si am fost certat pentru asta.
I: Iti mai amintesti ceva?
P: Nu.
I: OK.
Cel

mai

interesant

lucru

despre

raspunsul

acestui participant este ca nu-si amintea nunta la


inceput,

insa

si-a

amintit

doua

oara.

Aparent,

auzind despre eveniment, iar apoi asteptand, a facut


ca

evenimentul

lucru

se poate

sa

apara

ca

explica prin

falsa

amintire.

Acest

familiaritate. Cand

fost

intrebat

despre

nunta

doua

oara,

familiaritatea participantului fata de nunta de la


prima

expunere

l-a

nunta

chiar

avut

experimentul
noapte,

lui

in

facut
loc.

sa

acesta

Acest

Jacoby,

care

participantii

pe

sa

lucru

devino

familiaritatea
eticheteze

in

accepte

ca

este

precum

faimos

peste

facut

ca

mod

eronat

pe

Sebastian Weissdorf si pe alte persoane nefaimoase ca


fiind faimoase. Ambele cazuri ilustreaza erorile de
monitorizare

sursei,

deoarece

participantii

au

atribuit sursei familiaritatii lor cu ceva ce nu a


avut

niciodata

colegii

(2004)

utilizat

loc.
au

procedura

schimbare
prezentat

Recent,
realizat

un

descrisa

suplimentara.
descrieri

Stephen
mai

Lindsday

experiment

ce

sus,

cu

insa

Participantilor

ale

unor

si

evenimente

li

s-au

reale

din

copilarie, puse la dispozitie de parintii lor, si o


alta experienta care nu avusese loc (ca se jucau cu o
jucarie numita Slime, gelatinoasa si foarte colorata,
in

biroul

invatatoarei

lor

din

clasa

intai).

Mai

mult, Lindsday a pus un grup de participanti sa se


uite la fotografia lor din clasa intai sau a doua,
precum

cea

din

Figura

8.18,

atunci

cand

li

se

prezenta amintirea despre punerea jucariei in biroul


invatatoarei.

Rezultatul

acestui

experiment

fost

acela ca grupul de participanti care a vazut poza au


experimentat

de doua

ori mai

multe amintiri

false

decat grupul care nu au vazut poza. Acest lucru s-a


intamplat din anumite motive, insa aspectul important

pentru obiectivele noastre este acela ca adaugarea


pozei

sporit

efectul

de

amintire

falsa.

Ne

vom

intoarce la acest rezultat in sectiunea ceva de avut


in vedere de la finalul capitolului.
De

ce

gresesc

oamenii

in

marturiile

martorilor

oculari?
Dupa

cum

am

observat

din

rezultatele

numeroase studii de laborator, memoria este supusa


esecului. Insa acest esec este cel mai evident si
semnificativ in zona marturiilor martorilor oculari
marturiile unui martor ocular la o crima pe care a
vazut-o dupa comiterea crimei. Marturiile martorilor
oculari

este

unul

dintre

cele

mai

convingatoare

tipuri de proba in fata unui juriu, insa, din pacate,


multi oameni nevinovati au fost incarcerati din cauza
unei identificari eronate de catre martori oculari.
Identificarile eronate au loc din numeroase motive.
Unele

erori

sunt

cauzate

de

dificultatile

de

perceptie a fetei unei persoane, iar altele din cauza


amintirii imprecise asupra a ceea ce s-a perceput.
Vom

vedea

mai

intai

probe

ale

erorilor

identificarilor de catre martori cheie, iar apoi vom


analiza de ce s-au produs aceste erori.
ERORI DE IDENTIFICARE DE CATRE MARTORI CHEIE
In Statele Unite, 200 de oameni pe zi devin
acuzati de crima in baza marturiilor martorilor cheie
(Goldstein et al., 1989). Din pacate, exista multe
cazuri in care erorile martorilor oculari au avut ca

rezultat
din

condamnarea

Decembrie

exonerat

248

oamenilor

2009,
de

nevinovati.

utilizarea

oameni

din

Incepand

probelor

Statele

ADN

Unite,

care

fusesera condamnati pe nedrept de crime dupa ce au


petrecut

in medie

Innocence,

2009).

12 ani

in inchisoare

Saptezeci

si

cinci

(Proiectul

de

procente

dintre aceste condamnari au fost bazate pe marturii


ale

martorilor

Scheck

et

problemei

oculari

al.,

(Quinlivan

2000).

Pentru

condamnarilor

pe

et

da

al.,

2009;

fata

umana

din

cauza

nedrept

marturiilor eronate ale martorilor oculari, sa luam


in

considerare

cazul

lui

David

Webb,

care

fost

condamnat la 50 de ani de inchisoare pentru viol,


tentativa de viol si tentativa de talharie in baza
marturiei martorului ocular. Dupa ce a petrecut 10
luni in inchisoare, acesta a fost eliberat dupa ce un
alt om a marturisit crimele. Charles Clark a fost
inchis

pentru

martorului

crima

ocular

in

care,

1938,
dupa

in
30

baza
de

marturiei
ani,

s-a

demonstrat a fi imprecisa. Acesta a fost eliberat in


1968 (Loftus, 1979). Ronald Cotton a fost condamnat
de violarea lui Jennifer Thompson in 1984, pe baza
marturiei acesteia ca este extrem de sigura ca el
este omul care a violat-o. Chiar si dupa ce Cotton a
fost exonerat de probe ADN care implicau un alt om,
Thompson

inca

atacatorul
petrecut

ei.

10 ani

isi
Cotton

amintea
a

fost

in inchisoare

ca

Cotton

eliberat
(Wells &

dupa

fusese
ce

Quinlivan,

2009). Faptul perturbator privind aceste exemple este

nu

numai ca

sugereaza

acestea au

ca multi

avut loc,

alti oameni

ci chiar

si ca

nevinovati sunt

in

prezent inchisi pentru crime pe care nu le-au comis.


Aceste derapaje ale justitiei si multe altele, dintre
care

unele

cu

siguranta

nu

au

fost

niciodata

descoperite, sunt bazate pe presupunerea, facuta de


judecatori si jurati, ca oamenii vad si raporteaza
lucrurile cu precizie. In esenta, multi oameni din
sistemul
memoria

justitiei
este

cercetarile

penale

precum

de laborator

sustin

camera.

ideea
Am

ca memoria

eronata

constatat
nu este

ca
din

deloc

precum o camera, iar cercetarile ce includ scenarii


de la locul crimei sustin aceasta idee. In cateva
experiemente, participantilor li s-au prezentat filme
ale unor crime reale sau crime inscenate, iar apoi au
fost rugati sa aleaga faptasul dintr-un colaj de poze
(fotografii cu mai multe fete, dintre care una este a
faptasului).

Intr-un

studiu,

participantii

au

vizionat o caseta de supraveghere video in care un


tragator

fost

in

secunde,

iar apoi

aleaga

tragatorul

campul

de

vedere

participantii au
dintre

timp

de

fost rugati

fotografii.

8
sa

Fiecare

participant a ales pe cineva care credeau ca este


tragatorul, chiar daca poza lui nu era inclusa in
colajul de poze (Wells & Bradfield, 1998). Intr-un
alt studiu, utilizand un model experimental similar,
61% dintre participanti au ales pe cineva din colaj,
chiar daca poza criminalului nu era inclusa (Kneller
et al., 2001). Aceste studii ne arata cat de dificila

este

identificarea cu

vizionarea

casetei

succes a

unei

unei persoane

crime.

Insa

dupa

lucrurile

se

complica mai mult cand luam in considerare lucrurile


ce au loc in timpul crimelor reale.
SCENA CRIMEI SI MAI DEPARTE
Chiar si in conditii ideale, identificarea
fetelor este o sarcina dificila si pot aparea erori
(Henderson et al., 2001). Insa pot interveni si alti
factor ce pot ingreuna sarcina chiar mai mult.
Erori asociate cu atentia. Emotiile se ridica la cote
inalte

dupa

comiterea

unei

crime,

ceea

ce

poate

afecta lucrurile la care o persoana este atenta si pe


cele despre care isi aminteste ulterior. Un exemplu
important
accesul

despre

cum

martorului

concentrarea

pe

atentiei

pe

poate

la

arma.
arma

atentia

informatii
Tendinta
are

ca

sa

afecteze

relevante

de

este

concentrare

rezultat

ingustarea

atentiei, astfel incat martorul poate rata informatii


relevante, precum fata atacatorului. Claudia Stanny
si Thomas Johnson (2000) au studiat concentrarea pe
arme

prin

masurarea

cat

de

bine

isi

amintesc

participantii detalii despre un atacator, victima si


arma in starea fara tragere (o arma este prezenta,
insa nu s-a tras cu ea), decat in starea cu tragere
(s-a tras cu arma; Figura 8.19).
Aparent, prezenta unei arme cu care s-a tras
a distras atentia de la alte lucruri care aveau loc
(vezi, Tooley et al., 1987). O alta explicatie pentru

ingustarea atentiei cauzate de concentrarea atentiei


pe arme este ca obiectele neobisnuite atrag atentia.
Aceasta idee este sustinuta de Kerri Pickel (2009),
care

descoperit

ca

descrie

criminalul

intr-o

afectata

mai

mult

de

abilitatea
crima

prezenta

oamenilor
regizata
unei

de

fost

arme,

daca

atacatorul era femeie, si nu barbat. Pickel asociaza


acest rezultat cu faptul ca participantii au raportat
ca este mai putin uzual ca o femeie sa tina o arma,
decat daca un barbat tine arma. Despre faptas, despre
victim, despre arma.
Indiferent

de

mecanismul

responsabil

pentru

efectul concentrarii pe arma (stimulare intensa sau


caracter

iesit

din

comun,

sau

amandoua),

prezenta

armelor atrage atentia si impiedica abilitatea de a


descrie sau identifica atacatorii.
Erori cauzate de familiaritate
Crimele nu implica doar un atacator si victima, ci
adesea includ si trecatori nevinovati (dintre care
unii,

dupa cum

vom vedea,

pot nici

sa nu

fie in

proximitatea scenei crimei). Acesti trecatori adauga


o

alta

deoarece

dimensiune
exista

identificat

in

o
mod

marturiei
sansa

martorilor

ca

eronat

ca

oculari,

trecatorul
faptas

sa

din

fie
cauza

familiaritatii dintr-un alt context. Un exemplu real


de identificare gresita bazata pe familiaritate este
cel

al lui

memoria

Donald Thompson,

care a

un cercetator

discutat despre

erorile de

privind
memorie

intr-un program TV chiar cand o femeie a fost atacata


in casa ei. Femeia, care se uita la programul lui
Thompson,

ulterior

l-a

implicat

crezandu-l

persoana

care

amintirii
alibiul

fetei

perfect,

acestuia.

violat-o,

Desigur,

deoarece

era

pe

in

Thompson,
din

cauza

Thompson
studioul

avea
TV

la

momentul crimei (Schacter, 2001). Intr-un alt caz, un


agent

de bilete

de la

o gara

a fost

jefuit, iar

ulterior a identificat un marinar ca fiind faptasul.


Din fericire pentru marinar, acesta a putut demonstra
ca era in alta parte la momentul crimei. Cand a fost
intrebat de ce l-a identificat pe marinar, agentul a
spus ca parea familiar.
Marinarul parea familiar nu pentru ca era atacatorul,
ci pentru ca locuia aproape de gara si achizitionase
bilete de la agent de mai multe ori. Acesta este un
exemplu de erori de monitorizare a sursei. Agentul de
bilete

crezut

marinarul
jafului;
faptul

era
in

ca

ca

aceea

sursa
ca

realitate,
l-a

vazut

familiaritatii

l-ar
sursa
cand

fi

vazut

in

sale

timpul

familiaritatii
achizitiona

cu
era

bilete.

Marinarul se transformase din cumparator de bilete in


jefuitor din cauza erorii de monitorizare a sursei.
(Ross et al., 1994). Figura 8.20a prezinta designul
unui experiment de laborator despre familiaritate si
marturii ale martorilor oculari (Ross et al., 1994).
Participantii la un grup experimental au vizionat un
film

cu

un

profesor

ce

citeste

studentilor,

iar

participantii din grupul de control au vazut un film


cu

profesoara

ce

citea

studentilor.

Apoi,

participantii din ambele grupuri au vazut un film cu


o

profesoara

ce

era

jefuita,

iar

apoi

li

s-a

solicitat sa aleaga jefuitorul dintr-un colaj foto.


Fotografiile

nu

includeau

poza

jefuitorul.

au

inclus

faptasul

profesorului,

Rezultatele

real,

ce

indica

insa

semana

cu

faptul

ca

participantii din grupul experimental erau de trei


ori

mai

predispusi

la

alege

profesorul

decat

participantii din grupul de control (Figure 8.20b).


Chiar si cand poza atacatorului real a fost inclusa
in

colaj,

18%

dintre

participantii

la

grupul

experimental au ales profesorul, comparat cu 10% in


grupul de control (Figure 8.20c).
Erori cauzate de sugestie. Din ceea ce stim despre
efectul dezinformarii, este evident ca un ofiter de
politie care intreaba un martor Ati vazut o masina
alba?

ar

martorului

putea

influenta

despre

ceea

marturia

ulterioara

ce

vazut.

Insa

sugestibilitatea poate si sa opereze la un nivel mai


subtil.
Aveti in considerare urmatoarea situatie. Un martor
la o crima se uita printr-un geam reflectorizant la
alinierea a sase oameni ce stau pe o scena. Ofiterul
de

politie

intreaba

Care

dintre

acesti

oameni

facut-o?. Ce este in neregula cu aceasta intrebare?


Problema

cu

intrebarea

ofiterului

este

ca

poarta

implicatia
Sugestia

ca

faptasul

creste

sansele

crimei
ca

este

martorul

in

aliniere.

sa

aleaga

pe

cineva, poate utilizand urmatorul tip de ratiune Ei


bine, tipul cu barba seamana cu jefuitorul mai mult
decat

oricare

alt

om,

deci

probabil

el

este..

Desigur asemanarea cu jefuitorul si a fi jefuitorul


pot fi doua lucruri diferite, deci rezultatul poate
fi identificarea unui om nevinovat. Un mod mai bun de
prezentare a sarcinii este informarea martorului ca
suspectul de crima poate fi sau poate sa nu fie in
aliniere.

Iata

alta

situatie,

luata

din

transcrierea unui caz real, in care sugestia ar fi


putut juca un rol. Martorul la o crima, la vizionarea
unei alinieri: O, Doamne. ... Nu stiu. ... E unul
dintre

aceia

doi

...insa

nu

stiu.

...O,

Doamne

...tipul putin mai inalt decat numarul doi. ... E


unul dintre aceia doi, insa nu stiu. Martorul, dupa
30

de

minute,

inca

vizionand

alinierea

si

avand

dificultati de alegere: Nu stiu ...numarul doi?


Ofiterul

ce

administreaza

alinierea:

Bine.

Dupa

cateva luni la proces Ati fost sigur ca era numarul


doi? Nu ati fost nesigur? Raspunsul de la martor:
Nici nu incape indoiala eram absolut sigur. (Wells
& Bradfield, 1998) Problema cu acest scrnariu este ca
raspunsul Bine dat de ofiterul de politie ar putea
sa fi influentat martorul sa creada ca a identificat
corect suspectul.

Astfel,

raspunsul

initial

nesigur

al

martorului

devine un raspuns absolut pozitiv. Intr-o lucrare


intitulata

Bun,

ai

identificat

suspectul,

Gary

Wells and Amy Bradfield (1998) au pus participantii


sa

vizualizeze

crima

reala,

iar

apoi

le-au

solicitat sa identifice faptasul dintr-un colaj foto


ce nu continea o poza a atacatorului ( Figura 8.21).
Toti participantii au ales una dintre fotografii si,
dupa

alegerea lor,

martorii au

primit feedback

de

confirmare de la experimentator (Bun, ai identificat


suspectul),
feedback

nu au

primit feedback,

descurajator

(De

fapt,

sau au
era

primit

suspectul

numarul ___). Dupa putin timp, participantii au fost


intrebati cat de siguri au fost pe identificarea lor.
Rezultatele,

prezentate

in

josul

imaginii,

indica

faptul ca participantii care au primit feedback de


confirmare erau mai siguri pe alegerea lor. Wells si
Bradfield
cauza

numesc

feedback

identificari

aceasta

de

ca

sporire

confirmare

fiind

dupa

efectul

increderii
realizarea

feedbackului

din
unei

post-

identificare. Acest efect creeaza o problema reala in


sistemul

juridic

puternic

penal,

influentati

de

deoarece
cat

de

juratii

sunt

increzatori

sunt

martorii cu privire la propriile judecati. Astfel,


judecatile
rezultat

eronate

alegerea

feedback-ului

ale
unei

martorilor
alte

pot

persoane,

post-identificare

iar

poate

avea

ca

efectul
spori

increderea martorilor ca au facut judecata potrivita

(Douglass et al., 2009; Quinlivan et al., 2009; Wells


& Quinlivan, 2009).
Efectul intervievarii post-eveniment
Wells si Bradfield au demonstrat ca feedback-ul postevenument

poate

intari

increderea

martorilor

in

identificarea lor in cadrul alinierii. Vom descrie


acum un experiment realizat de Jason Chan si colegii
(2009) ce ia in considerare o intrebare asociata: Cum
influenteaza memoria despre un eveniment sustinerea
unui test de memorie dupa ce persoana a fost martor
la

un

eveniment

si

inainte

de

fi

expusa

la

informatii derutante post-eveniment? Designul acestui


experiment

este

prezentat

in

Figura

8.22.

Mai

intai, participantii au vizionat un episod de 40 de


minute al programului de televiziune 24, in care Jack
Bauer, interpretat de Kiefer Sutherland, incearca sa
puna la cale un plan terorist. Participantii au fost
apoi

impartiti

realizat

un

in

test

doua
de

grupuri.

amintire

Grupul

despre

cu

test

ce

film,

cuprins intrebari precum Ce a utilizat teroristul


pentru a darama stewardesa? (raspunsurile corecte nu
au fost furnizate). Grupul fara test a jucat un joc
pe calculator. Ambele frupuri au primit apoi sarcini
de distragere, precum completarea unui chestionar si
completarea unor teste neasociate programului TV.
Daca

participantii

testati
punct,

privind
care

grup

din

ambele

cunostintele
credeti

ca

grupuri

despre
si-ar

ar

film
fi

fi
in

fost
acest

amintit

mai

multe?

Desi

acest

lucru

nu

fost

determinat

in

cadrul experimentului, este mai probabil ca grupul cu


test sa isi fi amintit mai multe din cauza practicii
oferite de a fi testat. Acest lucru il previzionam,
in baza rezultatelor experimentelor asupra efectelor
testarii descrise in Capitolul 7, (pagina 180), ce
demonstreaza
materialului

ca

sustinerea

sporeste

testelor

memoria

dupa

pentru

studierea

respectivul

material. In locul testarii participantilor in acest


punct, Chan a prezentat un fisier audio de 8 minute
ce descria unele evenimente in programul TV. Unele
evenimente

erau

descrise

precis,

insa

unele

informatii eronate difereau de ceea ce s-a intamplat


in video. De exemplu, in film, teroristul a atacat
stewardesa cu o seringa hipodermica, insa informatia
eronata

din audio

prezenta faptul

ca atacatorul

folosit o carpa cu cloroform. Procedura din aceasta


parte

experimentului

este

astfel

similara

cu

procedura din studiile de dezinformare descrise mai


devreme. In final, participantii au realizat testul
de amintire (acelasi pe care grupul cu test il daduse
mai devreme). Imaginati-va daca sunteti unul dintre
experimentatori ce asteapta rezultatele unui test de
memorie. Care grup credeti ca a facut mai bine la
testul de memorie grupul cu test sau grupul fara
test?

Opriti-va

continuati.
simt,
efectul

si

Ati

putin
gasit

poate

testarii,

si
un

ganditi-va
raspuns?

cunostintele
raspunsul

inainte

Utilizand

dumneavoastra

dumneavoastra

sa

bunul
despre

poate

fi

acela ca grupul cu test, care a dat testul de memorie


inainte

de

expunerea

la

informatiile

eronat,

performat mai bine. Totusi, rezultatul, prezentat in


dreapta,

indica

Numarul

indica

incorect

faptul

ca

s-a

procentajul

de

(informatii

participantii

eronate)

i-au

indicat

intamplat

opusul.

elemente
din

descrise

film

fi

pe

in

care

programul

original. Grupul cu test a spus da incorect la 50


din

aceste elemente,

comparativ cu

30% din

grupul

fara test. Acest rezultat, pe care Chan il numeste


efectul testarii reverse, demonstreaza ca sustinerea
testului
program

de

memorie

sporeste

imediat

dupa

sensibilitatea

vizionarea

unui

participantilor

la

dezinformare. Exista mai multe motive posibile pentru


acest

rezultat.

efectului

Unul

dintre

reconsolidarii

motive

descris

este

in

asociat

Capitolul

(pagina 195). Retineti ca reactivarea unei amintiri o


poate

face

susceptibila

de

fi

eliminata

sau

modificata. Acest lucru poate intari amintirile daca


persoana
poate

expusa

intampla

informatiei
la

corecte

analizarea

(dupa

cum

informatiilor

se

cand

studiati pentru un examen), insa poate distorsiona


memoria
diferite

aca

persoana
(cum

este

expusa

unor

informatii

se

intampla

in

procedura

idei,

testarea

care

reactiveaza

dezinformarii).
Conform

acestei

memoria pentru un eveniment face memoria vulnerabila


la schimbare. Acest mecanism poate explica rezultatul

lui Chan si poate ajuta la explicarea experimentului


lui Lindsay, in care participantii care s-au uitat la
o

poza

clasei

lor

scolare

erau

mai

predispusi

influentei dezinformarii (vezi pagina 226). Poate ca


atunci cand participantii lui Lindsay s-au uitat la
poza

clasei,

amintirile

lor

s-au

reactivat

si,

astfel, au devenit mai vulnerabili la a fi afectati


de dezinformare (Consultati descrierea experimentului
lui Hupbach et al. descris in Capitolul 7). Puteti
vedea

paralela

explicatia

intre

privind

experimentul

rezultatul

lui

Hupbach

si

Lindsay?)

De

asemenea, Chan descrie alte mecanisme posibile, insa


principalul punct pentru obiectivele noastre este ca
acest efect are loc. Principalul motiv pentru care
acest

efect

este

important

este

ca

dupa

ce

este

martor la o crima, persoana este interogata privind


crima, fie la scena crimei, fie ulterior. Acest lucru
este,

desigur,

experimentului

necesar,
lui

insa

Chan,

conform

rezultatelor

gandirea

la

aceste

informatii creaza vulnerabilitate de schimbare prin


sugestie,

dezinformare

sau

alte

experiente

post-

eveniment.
CE SE FACE?
Primul

pas

eronate

ale

faptului

ca

realizat,
privind

pentru

in

corectarea

martorilor
problema
mare,

memoria

si

oculari

exista.

prin

problemei
este

Acest

eforturile

avocatilor

si

marturiilor

recunoasterea
lucru

fost

cercetatorilor

investigatorilor

pentru condamnarea pe nedrept a oamenilor. Urmatorul


pas este propunerea de solutii specifice. Psihologii
cognitivi au facut urmatoarele sugestii:
1. Cand se solicita unui martor sa aleaga un faptas
dintr-o

aliniere,

informati

martorul

ca

faptasul

poate fi sau poate sa nu fie in respectiva aliniere


pe care martorul o vizioneaza. Dupa cum am observat
din rezultatele mai multor studii, martorii de regula
aleg

persoana

dintr-o

aliniere

chiar

si

cand

faptasul nu este prezent. Cand un martor presupune ca


faptasul este in aliniere, acest lucru ii sporeste
sansele sa aleaga o persoana nevinovata, care seamana
cu

faptasul.

Intr-un

experiment,

mentionarea

catre

participanti ca faptasul poate sa nu fie prezent in


aliniere a cauzat o scadere cu 42% a identificarilor
false

ale

oamenilor

nevinovati

(Malpass

&

Devine,

1981).
2. Cand constituiti o aliniere, utilizati persoane
de

umplutura

Investigatorii
sporeasca
deoarece

din

seamana

Politie

similaritatea
se

identificarii
Lindsay

care

and

tem

ca

ar

suspectului.
Gary

sunt

reticenti

sa

oamenilor

din

alinieri

putea

reduce

sansele

Totusi,

Wells

suspectului.

(1980)

cand
au

R.

C.

L.

solicitat

participantilor sa vizioneze o inregistrare a unei


scene a crimei, iar apoi au fost testati utilizand
alinieri

cu

similaritate

crescuta

si

similaritate

redusa, au obtinut rezultatele prezentate in Figura

8.23. Figura 8.23 arata ca atunci cand un faptas a


fost

in

aliniere,

cresterea

similaritatii

redus

identificarea faptasului de la 0,71 la 0,58. Totusi,


Figura 8.23b arata ca atunci cand faptuitorul nu era
in

aliniere,

cresterea

similaritatii

cauzat

reducere substantiala a identificarilor incorecte a


unor persoane nevinovate, de la 0,70 la 0,31. Astfel,
cresterea similaritatii are ca rezultat identificari
ale

unor

suspecti

substantial

vinovati,

identificarea

insa

eronata

reduce
a

unor

in

mod

persoane

nevinovate, cand faptasul nu este in aliniere.


3. Cand realizati o aliniere, utilizati prezentare
secventiala, mai degraba decat prezentarea simultana.
Desfasurarea normala a alinierilor in filme si cea
mai comun utilizata in activitatea politiei este ca
5-6 persoane sa stea aliniati cu fata spre martor,
care este ascuns in spatele unui geam reflectorizant.
Problema cu acest mod de prezentare a unei alinieri
este ca aceasta sporeste sansele ca martorul sa faca
o

judecata

relativa

comparand

persoanele

din

alinere una cu cealalta, astfel ca intrebarea este


Care

este

mai

asemanator

cu

persoana

pe

care

am

vazut-o?. Totusi, cand fiecare persoana din aliniere


este

prezentata

secvential

cate

una

pe

rand

martorul compara fiecare persoana, nu cu celelalte


persoane, ci cu amintirea celei pe care persoana a
vazut-o. Lindsay and Wells (1985) au descoperit ca
pentru alinieri in care faptasul nu a fost prezent, o

persoana

nevinovata

fost

identificata

in

mod

eronat, in 43% din timp la alinierile simultane, insa


doar

in 17%

Frumusetea

din cazuri

alinierii

la alinierile

secventiale

este

secventiale.
aceea

ca

nu

reduce sansele identificarii suspectului cand acesta


este inclus in aliniere.
4.

Utilizati

alinieirii

un

si

administrator

obtineti

impartial

al

un

al

imediat

rating

increderii. Cand i se prezinta o aliniere, persoana


ce administreaza alinierea nu trebuie sa stie care
este suspectul. Mai mult, clasificarea imediata de
catre

martor

increderii

privind

alegerea

facuta

elimina posibilitatea ca efectul feedback-ului posteveniment sa el sporeasca increderea.


5. Perfectionati tehnicile de intervievare. Deja am
constatat

ca

adresarea

sugestiilor

catre

martor

(Bun, ai identificat suspectul) poate cauza erori.


Psihologii

cognitivi

au

dezvoltat

procedura

de

intervievare numita interviu cognitiv.


Acesta

este

recuperarea

bazat

pe

ceea

ce

amintirilor.

se

cunoaste

Aceasta

despre

procedura

de

interviu implica lasarea martorului sa vorbeasca cu


minim

de

tehnici

intreruperi
pentru

si,

ajutarea

de

asemenea,

martorului

utilizeaza

sa

recreeze

sitatia prezenta la locul crimei, solicitandu-le sa


se

repozitioneze

inapoi

in

scena

si

sa

recreeze

lucruri precum emotiile pe care le simteau, unde se


uitau si cum arata scena cand era vizualizata din

alte

perspective.

Comparatiile

rezultatelor

interviurilor cognitive cu interogatoriile de rutina


ale

politiei

au

demonstrat

prezinta

cu

25-60%

interviul

de

rutina

mai
al

ca

interviul

multe

cognitiv

informatii

politiei.

(Fisher

decat

et

al.,

1989; Geiselman et al., 1985, 1986). Recomandarile


precum cele descrise mai sus au condus la publicarea
in

1999

Eyewitness

Evidence:

Guide

for

Law

Enforcement by the U.S. JusticeDepartment (disponibil


la

http://www.ojp.usdoj.gov/nij/pubs-sum/178240.htm),

ce include multe dintre aceste sugestii, plus altele.


Un

lucru

uimitor

este

acela

ca

sugestiile

sunt

rezultatul direct al cercetarii psihologice. Astfel,


pe cand scopul cercetarii psihologiei cognitive este
acela

de

memoriei,

determina

aceasta

mecanismele

cercetare

are

de
si

baza

ale

implicatii

practice.
Ceva de luat in considerare
Amintiri ale abuzurilor din copilarie
Eileen Lipsker avea varsta de 28 de ani in 1989 cand,
cand isi privea fiica roscata desenand, si-a amintit
brusc o scena familiara ce avusese loc cu 20 de ani
in urma, cand avea 8 ani, si se juca cu prietena ei
roscata
imaginea

Susan.

Aceasta

tatalului

lui

amintirea
Eileen,

culminat

George

cu

Franklin,

violand si ucigandu-i prietena. Ulterior, in timpul


terapiei, au iesit la suprafata amintiri despre tatal
ei

care

abuza

sexual

(Terr,

1995).

In

baza

acestora, George Franklin a fost condamnat de crima


de gradul 1 in 1990 si a fost condamnat la viata in
inchisoare.

Acesta

este

doar

unul

dintre

multele

cazuri ce au iesit la iveala in anii 1980, ce au avut


impartasit o tema similara: o amintire a unui abuz
sau amintirea de a asista la un abuz, ce au aparut
dupa

multi

ani

in

amintire

acestor

familiei

fost

care

persoana

evenimente,

acuzat

si

nu
iar

avut

condamnat

un

nicio

membru

doar

in

al

baza

amintirii raportate. Ulterior, in unele cazuri, s-a


determinat ca abuzul nu a avut, de fapt, loc. Acesta
a fost rezultatul in cazul lui George Franklin, a
carui condamnare a fost, ulterior, anulata la apel.
Cum s-a putut intampla acest lucru? Un raspuns este
sugerat de urmatorul scenariu:
Pacientul

intra

la

terapie

pentru

tulburare

digestiva si depresie. Terapeutul crede ca simptomele


tulburarilor digestive si depresiei sunt cauzate de
abuzuri sexuale din copilarie care au fost eliminate
din memorie (Blume, 1990; Fredrickson, 1992). Acest
terapeut,

care apartine

unui grup

de terapeuti

pe

care cercetatorii privind memoria i-au identificat ca


fiind terapeuti orientati spre amintiri traumative,
spune

pacientului

ingropate

ca

eliminate

amintirile
din

abuzului

constiinta,

din

pot

fi

cauza

naturii lor dureroase si sugereaza incercarea unor


exercitii de vizualizare pentru a ajuta la deblocarea
amintirii pierdute. In unele cazuri, terapeutul poate

solicita pacientului sa obtina poze de familie din


copilarie,
ajuta

deoarece

la

uneori

recuperarea

vizualizarea

acestor

acestora

amintiri.

Din

cate

cunoasteti despre posibilitatea ca amintirile sa fie


create

prin

situatia

sugestie,

este

descrisa mai

usor

sus ar

sa

observati

putea oferi

ca

sugestii

puternice care ar putea conduce la crearea unei false


amintire

despre

abuz.

Din

cate

am

observat

din

descrierea experimentului Lindsay et al.s (2004) de


la pagina 226, daca pacientul vede poze, posibiltatea
crearii de false amintiri este sporita. Desigur, este
posibil si ca pacientul sa fi fost abuzat, si ca
acesta sa isi aminteasca ceea ce s-a intamplat cu
adevarat. Incidenta abuzurilor sexuale in copilarie
in Statele Unite este socant de mare, milioane de
oameni fiind afectati. Elizabeth Loftus (1993), un
cercetator

privind

memoria

care

studiat

foarte

multe cazuri de amintiri ale abuzurilor sexuale din


copilarie,

evidentiaza

ca

intrebarea

nu

este

daca

abuzul sexual se produce, ci modul in care abuzul


este

amintit

acceptarea
indiferent

de

catre

necritica
cat de

adulti.
a

Ea

avertizeaza

acuzatiilor

dubioase poate

de

ca

abuz

conduce la

posibilitate crescuta ca societatea in general sa nu


creada cazurile reale de abuz sexual in copilarie,
care merita cu adevarat atentia noastra sustinuta
(p.

534).

Desi

sunt

realizate

cercetari

pentru

determina, prin masurarea activitatii cerebrale, daca


o

amintire

este

adevarata

sau

falsa

(Schacter

&

Slotnick,
moment

2004; Sederberg

nu

exista

test

et al.,
sau

2007), in

procedura

acest

ce

poate

diferentia precis intre amintiri reale si false. Insa


avand

in vedere

ceea ce

este

important

sa

specifica

in

cunoastem despre

luam

care

in

memorie,

considerare

amintirile

situatia

pentru

amintiri

indepartate sunt extrase. Astfel, este important sa


retinem
abuzului,

seriozitatea
insa

posibilitatea

nu
ca

si

prevalenta

trebuie
amintirea

sa

ridicata

pierdem

poate

fi

din

vedere

creata

prin

sugestie.

S ne ntoarcem pentru un moment la Raphael, care la


nceputul Capitolului 1, mergea prin campus vorbind
cu

Susan

la

telefon.

Una

dintre

problemele

lui

Raphael este c a uitat cartea lui Susan acas; cnd


realizeaz asta, el se gndete O vd stnd acolo pe
biroul meu, unde am lsat-o. Abilitatea lui Rahael
de a vedea cartea lui Susan, dei nu este prezent,
este

un

exemplu

de

imagistic

vizual

vzul

absena stimulului vizual.


Un alt exemplu de imagistic vizual este experiena
mea de a fi capabil s-mi amintesc viziual c am
vzut
unui

Oceanul Pacific
munte

dup ce-am

California.

Acest

ajuns pe
exemplu

creasta
a

fost

folosit pentru a introduce ideea cltoriei mentale


n

timp ca

o caracteristic

a memoriei

episodice.

Dei cltoria mental n timp nu trebuie neaprat s

includ imaginea vizual, cel mai adesea se ntmpl,


aa cum s-a ntmplat cu experiena mea cu vederea a
ceea

ce

este

de

cealalt

parte

muntelui.

Dar

imaginea nu trebuie s includ atta dram! S lum


n considerare, de exemplu, demonstraia urmtoare.
Demonstraie: Experiena imagisticii
Rspunde la urmtoarele ntrebri:
- Cte

ferestre

sunt

faa

casei

sau

apartamentului unde locuieti?


- Cum este aranjat mobila n dormitorul tu?
- Urechile

unui

elefant

sunt

rotunde

sau

ascuite?
- Verdele ierbii este mai nchis sau mai deschis
dect verdele pinului?
Cum ai rspuns la aceste ntrebri? Cei mai muli
oameni spun c experimenteaz imagini vizuale cnd
rspund la ntrebri de genul acestora. La un nivel
mai

practic,

ei

pot

crea

imagini

care-i

ajut

mpachteze valizele n portbagajul mainii lor sau s


rearanjeze mobila din sufragerie (Hegarty, 2010).
Imagistica mental, sau abilitatea de a recrea lumea
senzorial n absena stimulului fizic, se ntmpl
de

asemenea

Oamenii

au

mai

multe

abilitatea

de

sensuri

dect

a-i

imagina

viziunea.
gusturi,

mirosuri i experiene tactile. Cei mai muli oameni


i

pot

imagina

melodii

sau

cntece

familiare

capul

lor,

aadar

nu-i

surprinztor

faptul

muzicienii au adesea o puternic imaginaie auditiv


i c abilitatea de a-i imagina melodii a avut un
rol important n compoziia muzical. Paul McCartney
spune

piesa

Yesterday

venit

ctre

el

ca

imagine mental cnd s-a trezit cu tonul n cap. Un


alt

exemplu

de

conductorilor
interioar,

imagine
de

auditiv

orchestr,

pentru

este

numit

practica

fr

tehnica
audiie

orchestra

lor

imaginndu-i partitura muzical n minile lor. Cnd


fac

asta,

ei

variatelor

imagineaz

instrumente,

nu

dar

numai

sunetul

locaia

lor

corespunztoare cu podiumul.
La

fel

cum

imagistica

auditiv

jucat

un

rol

important n procesul creativ al muzicii, imagistica


vizual

dat

rezultate

att

perspective

tiinifice ct i n aplicaii practice. Una dintre


cele

mai

vizual

povestea
August

faimoase
condus
relatat

Kekule

poveti
la

despre

descoperiri

de

chimistul

(secolul

XIX).

cum

imagistica

tiinifice
german

Kekule

este

Friedrich
spus

structura benzenului i-a aprut ntr-un vis n care a


vzut un lan care se nvrtea i a luat forma unui
cerc care semna cu un apre, al crui cap nghitea
propia

coad. Aceast

Kekule

nelegerea

imagine vizual
c

atomii

de

i-a dat
carbon

lui
care

alctuiesc molecula de benzen sunt aranjai n form


de inel.

Un exemplu mai recent al imagisticii vizuale care a


condus la o descoperire tiinific este descrierea
lui

Albert

Einstein

relativitii

cum

imaginndu-se

dezvoltat

cltorind

el
n

teoria
spatele

unei raze de lumin (Intons-Peterson, 1993). La un


nivel

mai

puin

cosmic,

juctorul

de

golf

Jack

Nicklaus a descris cum a descoperit o eroare n felul


n care apuca crosa de golf n timp ce exersa micri
de golf ntr-un vis (Intons-Peterson, 1993).
Un mesaj al acestor exemple este c imagistica ofer
un

mod

de

gndire

care

adaug

alt

dimensiune

tehnicilor verbale asociate de obicei cu gndirea.


Dar ce este cel mai important legat de imagistic
este c este asociat nu numai cu descoperiri ale
oamenilor faimoi, dar i cu experienele de zi cu zi
ale oamenilor. n acest capitol ne vom concentra pe
imagistica

vizual,

pentru

cele

mai

multe

cercetri ale imagisticii au fost pe acest tip de


imagistic. Vom descrie caracteristicile de baz ale
imagisticii
procese

vizuale i

cognitive

percepia.

Aceast

cum

care este
ar

fi

legtur

legtura cu

gndirea,
dintre

alte

memoria

imagistic

cogniie n general este o tem important n istoria


psihologiei, ncepnd chiar din zilele timpurii ale
psihologiei tiinifice n sezolul XIX.

IMAGISTICA N ISTORIA PSIHOLOGIEI

Putem

urmri

laborator

istoria

de

imagisticii

psihologie,

nc

fondat

de

din

primul

Wilhelm

Wundt

(vezi capitolul 1).


IDEI TIMPURII DESPRE IMAGISTIC
Wundt a propus c imaginile reprezint unul dintre
cele trei elemente de baz ale contiinei, mpreun
cu

senzaiile

sentimentele.

De

asemenea,

al

propus c din cauz c imaginile acompaniaz gndul,


a studia imaginile era un fel de a studia gndirea.
Aceast idee de legtur ntre imagine i gndire au
dus la dezbaterea gndului fr imagine, unde nite
psihologi au preluat ideea lui Aristotel c gndul
este

imposibil

susinut
Dovada

care

susine

gndirii
(1883)

dificultate
totui

imagine,

iar

alii

au

c gndirea poate avea loc fr imagini.

necesar
Galdon

fr

ideea
fost

de

imaginea

observaia

oamenii

formarea

capabili

unei

gndire

care

lui

aveau

imagini
(vezi

nu

Francis
o

vizuale
de

este
mare
erau

asemenea

Richardson, 1994, pentru mai multe dovezi moderne ale


diferenelor

imagistice

dintre

oameni).

Alte

argumente att pro ct i contra ideii c imaginile


sunt

necesare

sfritul

pentru

anilor

1800,

gndire

au

nceputul

fost

propuse

la

anulor

1900,

dar

aceste argumente i contraargumente au sfrit cnd


behaviorismul a rsturnat imagistica de pe locul ei
central n psihologie (Watson, 1913; vezi Capitolul
1). Behavioritii au catalogat studiul imagisticii ca

fiind neproductiv din cauz c imaginile vizuale sunt


invizibile pentru toi, cu excepia persoanei care le
are.

Fondatorul

descris

behaviorismului,

imaginile

mitologice

ca

fiind

(1928), prin

John

de

Watson,

nedovedit

merit s

fie

urmare nu

studiate. Dominana behaviorismului ncepnd din 1920


pn

anii

50

mpins

studiul

imagisticii

afara psihologiei de mas. Oricum, aceast situaie


s-a

schimbat cnd

studiul cogniiei

a renscut

anii 50.
IMAGISTICA I REVOLUIA COGNITIV
Istoria psihologiei cognitive pe care am descris-o n
Capitolul 1 repovestete evenimentele din anii 50 i
60 care sunt cunoscute ca revoluia cognitiv. Una
din cheile succesului acestei revoluii a fost c
psihologii

cognitiviti

msurare

comportamentului

au

gsit
care

modaliti
pot

fi

de

folosite

pentru a deduce procesele cognitive. Un exemplu de


metod

care

lucrarea

leag

lui Alan

comportamentul
Paivio despre

de

cogniie

este

memorie. Paivio

artat c este mai uor s-i aminteti substantive


concrete, cum ar fi camion sau copac, care pot fi
imaginate,

dect

s-i

aminteti

substantive

abstracte, cum ar fi adevr sau dreptate, care sunt


dificil de imaginat. O tehnic folosit de Paivio a
fost

paired-associate

learning

prin ascocierea n perechi.

(PAL)

nvarea

METODA: PAL
ntr-un

experiment

PAL,

participanilor

le

sunt

prezentate nite perechi de cuvinte, cum ar fi barcplrie sau main-cas n timpul unei perioade de
studiu.

Apoi n

prezentate

timpul perioadei

primele

cuvinte

din

testrii le
fiecare

sunt

pereche.

Sarcina lor este s-i aminteasc cuvntul care i-a


fot pereche n timpul perioadei de studiu. Astfel,
dac

le

era

prezentat

cuvntul

barc,

rspunsul

corect ar fi fost plrie.

Paivio (1963, 1965) a gsit c memoria pentru perechi


de substantive concrete este mult mai

bun dect

memoria pentru o pereche de substantive abstracte. Ca


s explice acest rezultat, Paivio a propus ipoteza
cuierului conceptual (the conceptual peg hypothesis).
Potrivit
creeaz

acestei
imagini

sprijini.

De

ipoteze,
pe

care

exemplu,

substantivele

concrete

alte

se

dac

cuvinte

prezentnd

pot

perechea

barc-plrie creeaz o imagine a unei brci, apoi


prezentnd

cuvntul

barc

mai

trziu

va

readuce

imaginea brcii care asigur un numr de locuri unde


participancii pot plasa plria n mintea lor (vezi
Paivio, 2006, pentru un update al ideilor lui despre
memorie).
ntruct Paivio a dedus procesul cognitiv msurnd
memoria, Roger Shepard i J. Metzler (1971) au dedus
procesul

cognitiv

folosind

cronometrie

mental,

determinnd
executa
lui

cantitatea

diverse

Sherpard

de

sarcini

timp

necesar

cognitive.

Metzler,

pe

care

pentru

experimentul

l-am

descris

Capitolul 5, participanii au vzut imagini ca cele


din figura 10.1. Sarcina lor era s indice, ct de
rapid posibil, dac cele dou poze erau ale aceluiai
obiect

sau

ale

unor

obiecte

diferite.

Acest

experiment a artat c timpul necesar pentru a decide


dac dou perspective sunt ale aceluiai obiect era
direct proporional cu diferena de unghiuri dintre
cele

dou

perspective.

Acest

rezultat

fost

interpretat ca artnd c participanii roteau mental


una din perspective pentru a vedea dac se potrivete
cu

cealalt.

Important

la

acest

experiment

reprezentat faptul c a fost unul dintre primele care


aplica metode cuantificabile studiului imagisticii i
care sugereaz c imagistica i percepia ar putea
mpri

acelai

mecanism.

include

att

mecanismul

mental,

cum

manipulare

perceptiv

modalitile

de

(Referirea

la

mecanism
ar

fi

imaginile

mentale, ct i a mecanismului creierului, cum ar fi


ce

structuri

sunt

implicate

crearea

imaginilor

care

ilustreaz

mentale i perceptive.)
Acum

vom

descrie

cercetrile

similariti

ntre

totodat

posibilitii

imagistic
ca

percepie,

ntre

cum

i
sunt

reprezentate imagistica i percepia n minte s fie


o

diferen

de

baz.

Dup

cum

vom

vedea,

aceste

comparaii ale imagisticii i percepiei au inclus un


mare

numr

de

experimente

comportamentale

psihologice, care demonstreaz att asemnri ct i


deosebiri ntre imagistic i percepie.

IMAGISTIC I PERCEPIE: MPART ELE ACELAI MECANISM?


Ideea

c imagistica

i percepia

ar putea

mpri

acelai mecanism este bazat pe observaia c dei


imaginile mentale difer de percepie prin faptul c
nu

sunt

att

imagistica
Rezultatele
imaginile

de

vii

mparte
lui

multe

Shepard

mentale

reprezentaii

sau

nu

dureaz

mult,

proprieti

cu

percepia.

au

artat

Metzler

perceptuale

spaiale

foarte

ale

includ

stimulului.

ambele
Aadar,

experiena spaial pentru imagistic i percepie se


potrivete cu schema stimulului propriu-zis. Aceast
idee, cum c exist o coresponden spaial ntre
imagistic i percepie este susinut de un numr de
experimente

ale

lui

Stephen

Kosslyn

incluznd

sarcin numit scanare mental, n care participanii


creeaz imagini mentale i apoi le scaneaz n mintea
lor.
EXPERIMENTELE DE SCANARE MENTAL ALE LUI KOSSLYN
Stephen

Kosslyn

imagistic,

suficient

fcut
ct

destule
s

umple

cercetri
trei

cri

(Kosslyn, 1980, 1994: Kosslyn et al., 2006), i a


propus cteva teorii influente ale imagisticii bazate

pe paralele ntre imagistic i percepie. n unul


din primele lui experimente, Kosslyn (1973) a rugat
participanii s memoreze o poz a unui obiect, cum
ar fi barca din Figura 10.2, i apoi s creeze o
imagine

acelui

obiect

mintea

lor

se

concentreze pe o parte a brcii, cum ar fi ancora.


Apoi au fost rugai s se uite la o alt parte a
brcii,

cum

ar

fi

motorul

apese

butonul

adevrat cnd vor fi gsit acea parte i butonul


fals dac nu-l puteau gsi.
Kosslyn

motivat

dac

imagistica,

precum

percepia, este spaial, atunci ar trebui s le ia


mai mult participanilor s gseasc pri care sunt
localizate

mai

departe

concentrare

pentru

de

vor

punctul

fi

iniial

nevoii

de

scaneze

imaginea obiectului de la o margine la alta. Asta s-a


ntmplat

ntr-adevr

Kosslyn

luat

asta

ca

dovad a naturii spaiale a imagisticii. Dar, cum se


ntmpl adesea n tiin, alt cercettor a propus o
diferit explicaie. G. Lea (1975) a propus c pe
msur ce participanii scanau, s fi putut gsi alte
pri

interesante,

distragere

ar

fi

cum
putut

ar

fi

cabina,

creasc

iar

timpul

aceast
lor

de

reacie. Ca rspuns al acestei preocupri, Kosslyn i


colegii
scanare,

lui
de

(1978)
aceast

au

fcut

dat

un

rugnd

alt

experiment

de

participanii

scaneze ntre dou locuri ale unei hri. nainte s

citeti

despre

experimentul

lui

Kosslyn,

ncearc

urmtoarea demonstraie.

DEMONSTRAIE: SCANARE MENTAL


Imagineaz-i

o hart

a statului

tu care

include

trei locaii, locul unde trieti, un ora care este


departe i un alt ora care este mai aproape, dar nu
este pe aceeai linie care conecteaz locaia ta cu
oraul ndeprtat. De exeplu, pentru statul meu, miam

imaginat

Pittsburgh,

locul

unde

sunt

acum;

Philadeplhia, n cealalt parte a statului (contrar


opiniei unor oameni, Pittsburgh nu este o suburbie
din Philadelphia!); i Erie, care este mai aproape de
Philadelphia,

dar

nu

aceeai

direcie

(Figura

10.3).
Sarcina ta este s creezi o imagine mental a
statului tu i pornind din locaia ta s formezi o
imagine a unui strop negru care se deplaseaz de-a
lungul unei linii drepte ntre locaia ta i oraul
mai apropiat. Fii atent cam ct de mult i-a luat s
ajungi la acest ora. Apoi repet aceeai procedur
pentru oraul ndeprtat, din nou nimic legat de ct
de mult i-a luat s ajungi.

Participanii

lui

Kosslyn

au

folosit

aceeai

procedur folosit i de tine pentru demonstraie,


dar ei au fost pui s-i imagineze o insul, precum

cea

din

Figura

10.4a,

care

conine

apte

locaii

diferite. Punndu-i participanii s scaneze ntre


fiecare pereche posibil ale locaiilor (un total de
21 de drumuri), Kosslyn a determinat relaia dintre
timpul

de

reacie

si

distana

artat

Figura

10.4b. La fel ca n experimentul cu barca, a luat mai


mult s scaneze ntre distane mai mari ale imaginii,
un rezultat care susine ideea c imaginea vizual
este

de

natur

spaial.

Oricum,

orict

de

convingtoare au fost rezultatele lui Kosslyn, Zenon


Pylyshyn (1973) a propus o alt explicaie, care a
dat startul a ceea ce se numete dezbatere imagistic

dezbatere

dac

imagistica

este

bazat

pe

un

mecanism spaial precum cele implicate n percepie,


sau este bazat pe mecanisme legat de limbaj, numite
mecanisme propoziionale.
DEZBATEREA IMAGISTICII: ESTE IMAGISTICA SPAIAL SAU
PROPOZIIONAL?
Cel mai mult din cercetrile pe care vi le-am descris
pn acum n carte este despre determinarea naturii
reprezentaiilor

mentale

care

st

spatele

diferitelor experiene cognitive. De exemplu, cnd am


vorbit despre memoria pe termen scurt n Capitolul 5,
am prezentat dovada c informaia n STM este adesea
reprezentat n form auditiv, ca atunci cnd repei
un numr de telefon pe care abia l-ai vzut n agend
sau online.

Kosslyn a interpretat rezultatele cercetrilor lui pe


imagistic susinnd ideea c mecanismul responsabil
pentru

imagistic

implic

reprezentare

spaial,

reprezentare n care diferite pri ale imaginii pot


fi

descrise

spaiu.

corespunznd

Dar

Pylyshyn

cu

(1973)

locaii
nu

specifice

fost

de

acord,

spunnd c doar fiind noi experimentm imaginile ca


fiind

spaiale,

asta

nu

nseamn

reprezentarea

care st la baz este spaial. Dup toate acestea,


un

lucru este

sigur din

cercetrile n

psihologie

cognitiv, faptul c adesea noi nu suntem contieni


de ceea ce se petrece n mintea noastr. Experiena
spaial a imaginilor mentale, susine Pylyshyn, este
un epifenomen ceva care nsoete mecanismul real,
dar nu este ntr-adevr o parte a mecanismului.
Un exemplu de epifenomen ar fi luminile intermitente
ale

unui

computer

mainframe

care

face

calcule.

Luminile pot indica faptul c ceva se ntmpl n


interiorul computerului, dar nu trebuie neaprat s
ne spun exact ce se ntmpl. De fapt, dac toate
beculeele

ar

exploda,

computerul

ar

continua

opereze la fel ca nainte. Imaginile mentale, conform


lui Pylyshyn, sunt similare ele indic faptul c
ceva se ntmpl n minte, dar nu ne spun cum se
ntmpl.
Pylyshyn

imagiticii
reprezentare

propus
nu

este

mecanismul
spaial,

propoziional

care

ci
este

st

la

baza

propoziional.
una

care

realaiile

pot

abstracte,
precum

cum

fi
ar

Pisica

reprezentate

fi

este

ecuaie,

sub

de

simboluri

propoziie

sau

mas.

contrast,

reprezentare spaial ar implica o schem spaial


care arat c pisica i masa ar putea fi reprezentate
ntr-o poz (Figura 10.5). Reprezentrile care sunt
asemenea

unor

poze

realistice

care

seamn

cu

un

obiect, deci partea reprezentrii corespunde cu pri


ale

obiectului,

sunt

numite

reprezentri

zugrvite

(depictive representations).
Putem

nelege

abordarea

propoziional

mai

bine

ntorcndu-ne la reprezentarea zugrvit a brcii lui


Kosslyn

din

Figura

10.2.

Figura

10.6

arat

cum

aparena vizual a aceste brci poate fi reprezentat


proporional.

Cuvintele

indic

pri

ale

vrcii,

lungimea liniilor indic distanele ntre pri i


cuvintele

parantez

indic

legturile

spaiale

ntre pri. O reprezentare ca aceasta ar prezice c


pornind de la motor, ar trebui s dureze mai mult s
scaneze

gseasc

ancora

dect

gseasc

hubloul pentru c este necesar s cltoreasc de-a


lungul a trei legturi ca s ajung la hublou (linia
punctat) i patru legturi ca s ajung la ancor
(linia cu buline). Acest tip de explicaie propune c
imagistica

opereaz

ntr-un

fel

similar

reelei

semantice pe care am descris-o n Capitolul 9.


n completarea sugestiei c rezultatele lui Kasslun
pot

fi

explicate

termeni

de

reprezentri

propoziionale, Pylyshyn sugereaz de asemenea c un


motiv pentru care timpul de scanare crete pe msur
ce distana dintre dou puncte pe o imagine crete
este

participanii

rspund

la

sarcinile

lui

Kasslyn bazate pe ceea ce tiu c se ntmpl de


obicei

cnd

privesc

scen

real.

Potrivit

lui

Pylyshyn (2003), Cnd sunt rugai s-i imagineze


ceva, oamenii se ntreab cum ar arta dac ar vedea,
apoi

ei

simuleaz

ct

mai

multe

aspecte

pot

ale

acestui eveniment pus n scen. Oamenii tiu c n


lumea real dureaz mai mult s strbai distane mai
lungi, la fel cum eu tiu c dureaz mai mult s
conduc

pn

deci,

Philadelpshia

Pylyshyn

sugereaz

dect
ei

pn

Erie,

simuleaz

acest

rezultat n experimentul lui Kosslyn. Acest lucru se


numete

cunoaterea

afirm

cunotinele

tacit

participanii
lor

despre

explicaiei
folosesc

lume

deoarece

incontient

crearea

prerilor

lor.
Dei

Pylyshyn

cercettorilor

fost

accept

minoritate
explicaia

(majoritatea
reprezentrii

explicative a imagisticii vizuale), criticile lui nu


au putut fi ignorate, iar cercettorii de la tabra
spaial au nceput s adune mai multe dovezi. De
exemplu,

pentru

contrazice

cunoaterea

tacit

explicaiei a rezultatelor scanrii mentale ale lui


Kosslyn,

Ronald Finke

i Stephen

Pinker (1982)

au

prezentat pe scurt o afiare a patru puncte, ca cea

n Figura 10.7a, apoi dup o ntrziere de 2 secunde


(punctele

nemaifiind

prezente),

au

prezentat

sgeat, ca n Figura 10.7b. Sarcina participanilor


a

fost

indice

dac

sgeata

indica

unul

dintre

punctele pe care le-au vzut anterior.


Dei

participanilor nu

li s-a

spus s

foloseasc

imagistica sau s scaneze exteriorul sgeii, le-a


luat mai mult s rspund la distane mai mari ntre
sgeat

punct.

asemntoare
scanare.

cu

Finke

participanii

De

fapt,

rezultatele
i

lor

Pinker
nu

au

rezultatele

altor

sunt

experimente

susin

avut

timp

din

cauz

de
c

memoreze

distanele dintre sgeat i punct nainte s judece


este

improbabil

ca

ei

fi

folosit

cunoaterea

tacit despre ct de mult ar trebui s le ia ca s


ajung dintr-un punct n altul.
Am discutat att despre abordarea spaial, ct i
despre

cea

propoziional

imagisticii

pentru

aceste dou explicaii asigur un exemplu excelent de


cum

informaia

poate

fi

interpretat

diverse

feluri. Criticile lui Pylyshyn au stimulat un numr


mare de experimente care ne-au nvat un lucru mare
despre natura imagisticii vizuale (vezi de asemenea
Intons-Peterson,
ideea

1983).

imagistica

Greutatea

este

ajutat

dovezilor
de

un

susine
mecanism

spaial i c mprtete mecanisme cu percepia.


Acum ne vom uita la cteva dovezi adiionale care
susin ideea reprezentrii spaiale.

COMPARAIA DINTRE IMAGISTIC I PERCEPIE


ncepem

prin

descrie

un

alt

experiment

al

lui

Kosslyn. Acesta privete cum imagistica este afectat


de dimensiunea unui obiect n cmpul vizual al unei
persoane.
DIMENSIUNEA N CMPUL VIZUAL. Dac ar fi s observi
un automobil de la distan, ar umple doar o poriune
din

cmpul

tu

vizual

ar

fi

dificil

vezi

detaliile mici, cum ar fi mnerul uii. Dar dac te


mui mai aproape, ocup mai mult spaiu n cmpul tu
vizual poi percepe detalii precum mnerul uii mai
uor

(Figura

10.8).

Cu

aceste

observaii

despre

percepie n minte, Kosslyn s-a ntrebat dac aceast


relaie dintre perspectiva distanei i abilitatea de
a

percepe

detalii

se

ntmpl

de

asemenea

la

imagini mentale.
Pentru

rspunde

(1978)

i-a

la

rugat

aceast

ntrebare,

participanii

s-i

Kosslyn
imagineze

animale unele lng altele, cum ar fi un elefant i


un iepure, i le-a spus s-i imagineze c ei stau
destul de aproape de animelul mai mare astfel nct
s

ocupe

majoritatea

cmpului

lor

vizual

(Figura

10.9a). Apoi el a pus ntrecri precum Iepurele are


musti

i i-a

rugat pe

participani s

gseasc

acea parte a animalului n imaginea lor mental i s


rspund

ct

de

repede

posibil.

Cnd

repetat

aceast procedur, dar i-a rugat pe participani si imagineze un iepure i o musc unul lng altul,

participanii

au

creat

imagine

mai

mare

iepurelui, aa cum vedem n Figura 10.9b. Rezultatul


acestor
fost

experimente,

artat

participanii

alturi

au

rspuns

de

imagini,

la

ntrebrike

despre iepure mai repede cnd acesta a ocupat mai


mult din spaiul vizual.
Pe lng faptul c i-a rugat s rspund cu detalii
despre imagini, Kosslyn i-a rugat de asemenea s fac
o sarcin de plimbare mental, n care ei trebuiau
s-i imagineze c mergeau ctre imaginea lor mental
a

animalului.

departe

Sarcina

erau

de

lor

era

animal

cnd

estimeze
au

ct

nceput

de
s

experimenteze revrsarea cnd imaginea care ocupa


cmpul

vizual

sau

cnd

marginile

ei

ncepeau

devin neclare. Rezultatul a fost c participanii au


trebuit s se mute mai aproape de animelul mai mic
(mai puin de un picior - 30,48 cm - pentru oricel)
dect

pentru

animelele

mai

mari

(aproximativ

11

picioare - 3,35 m - fa de elefant), aa cum ar fi


treuit s fac dac ar fi mers spre animalele reale.
Acest rezultat asigur n continuare dovad pentru
ideea

imaginile

sunt

spaiale,

la

fel

ca

percepia.
INTERACIUNI ALE IMAGISTICII I PERCEPIEI
O alt modalitate de a demonstra conexiunile dintre
imagistic i percepie este de a arta c acestea
interacioneaz.

Justificarea

de

baz

din

spatele

acestei abordri este c dac imagistica afecteaz

percepia, sau percepia afecteaz imagistica, asta


nseamn c imagistica i percepia au ambele acces
la aceleai mecanisme.
Demonstraia clasic de interaciune ntre percepie
i

imagistic

dateaz

nc

din

1910,

cnd

Cheves

Perky a fcut experimentul ilustrat n Figura 10.10.


Perky

i-a

rugat

participanii

proiecteze

imagini vizuale ale unor obiecte comune pe un ecran,


apoi

descrie

aceste

imagini.

Fr

tirea

participanilor, Perky proiecta n spate o imagine


foarte vag a acestui obiect pe ecran. Astfel, cnd
participanii au fost rugai s creeze imaginea unei
banane,
banane

Perky
pe

proiectat

ecran.

participanilor

vag

Interesant

este

ale

imaginii

lor

imagine
c
se

unei

descrierile
potriveau

cu

imaginile pe care Perky le proiecta. De exemplu, ei


descriau banana ca fiind orientat vertical, la fel
cum era n imagine. Chiar i mai interesant, nici
mcar unul dintre cei 24 de participani ai lui Perky
nu au observat c acolo era o imagine adevrat pe
ecran. Aparent, ei au confundat o imagine real cu o
imagine mental.
Cercettorii
Perky

(vezi

moderni

au

Craver-Lemly

reprodus
&

rezultatlul

Reeves,

1992;

lui

Segal

&

Fusella, 1970) i au demonstrat interaciunea dintre


percepie
modaliti.

imagistic
Martha

ntr-un

Farah

(1985)

numr
i-a

variat

de

instruit

participanii s-i imagineze fie litera H sau T pe

un ecran (vezi Figura 10.11a). Odat ce ei au format


imagini clare pe ecran, au apsat un buton care a
fcut s apar dou ptrate, unul dup altul (Figura
10.11b). Unul dintre ptrate coninea litera int,
care era fie H, fie T. Sarcina participantului era s
indice dac litera era n primul sau n al doilea
ptrat. Rezultatele, artate n Figura 10.11c, indic
faptul c litera int a fost detectat mai precis
cnd participantul i-a imaginat aceeai liter dect
litera diferit. Farah a interpretat acest rezultat
ca

artnd

mecanisme.

percepia

Mai

interaciuni

multe

imagistica

experimente

asemntoare

ntre

au

mpart

demonstrat

percepie

imagistic (vezi Kosslyn & Thompson, 2000).


EXIST VREO CALE DE A REZOLVA DEZBATEREA IMAGISTIC?
S-ar

putea

te

gndeti,

din

dovezile

paralelismului dintre imagistic i percepie i a


interaciunii dintre ele, ca dezbaterea imagistic sar

fi stabilit

explicaiei

odat pentru

spaiale.

Dar

totdeauna n

John

Anderson

favoarea
(1978)

avertizat c n ciuda acestor dovezi, tot nu putem s


ignorm explicaia propoziional, iar Martha Farah
(1988)

indicat

este

explicaia

cunoaterii

bazndu-ne

doar

pe

dificil

tacite
rezultatele

fie

lui

exclus

Pylyshyn,

comportamentului

experimentelor ca cele pe care le-am descris. Ea a


susinut c este ntotdeauna posibil ca participanii
s

poat

fi

influenai

de

experienele

lor

din

trecut cu percepia, aa c ar putea, fr s tie,


s simuleze rspunsuri perceptuale n experimentele
pe imagistic. De exemplu, n experimentele cu drum
mental, n care se presupune c participanii trebuie
s-i

imagineze c

merg mental

ctre imaginea

lor

mental a unui animal, participanii ar putea folosi


cunotinele

lor

din

experienele

anterioare

perceperea animalelor pentru a ajunge la concluzia c


trebuie

fie

mai

aproape

de

oricel

dect

de

elefant nainte ca aceste animale s ocupe cmpul lor


vizual.
Dar Farah a sugerat o

motalitate de a evita aceast

problem: n loc s ne bazm strict pe experimentele


comportamentale, ar trebui s investigm cum rspunde
creierul la imagistica vizual. Motivul pentru care
Farah a fost capabil s fac aceast propunere a
fost

prin

anii

80,

dovezi

despre

psihologia

imagisticii au nceput s devin disponibile de la


neuropsihologie

studiul

pacienilor

cu

creier

deteriorat i de la msurtori electrofiziologice.


n plus, pe la nceputul anilor 90, experimentele
imagisticii cerebrale au asigurat date adiionale n
ceea ce privete fiziologia imagisticii. Vom descrie
msurtorile rspunsului creierului la imagistic n
urmtoarea seciune.

IMAGISTICA I CREIERUL

Urmrind mai mutle tipuri de experimente psihologice,


vom vedea c multe dovezi indic o coneziune ntre
imagistic

perfect.

percepie,

ncepem

cercetrilor
imagistic

prin

care

dar
a

msoar

apoi

vom

suprapunerea
privi

rspunsul

considera

nu

este

rezultatele
creierului

cum

la

deteriorarea

creierului afecteaz abilitatea de a forma imagini


vizuale.
NEURONII IMAGISTICII N CREIER
Studii n care activitatea este nregistrat de la
neuroni singuri ai oamenilor sunt rare. Dar Gabriel
Kreiman

colegii

(2000)

au

fost

capabili

studieze pacieni care aveau electrozi implantai n


diverse

zone

mijlocul

lobului

temporal

(vezi

Figura 7.17) pentru a determina sursa convulsiilor


epileptice

puternice care

nu pot

fi controlate

de

medicaie.
Eu au gsit neuroni care rspund la unele obiecte dar
nu

la

altele.

De

exemplu,

nregistrrile

din

figura 10.12a arat un anumit neuron care rspunde la


o imagine a unei mingi baseball, dar nu rspunde la o
imagine

unei

fee.

Nu

numai

acest

neuron

rspunde la mingi de baseball, dar nu i la fee, dar


de asemenea se aprinde la mingi i nu la fee cnd
persoana nchide ochii i i imagineaz o minge de
baseball (aprins) sau o fa (niciun rspuns), aa
cum

se

numete

poate

observa

pe acetia

Figura

10.12.

neuroni imagistici.

Kreiman

Ce este

special

semnificativ

la

acesti

neuroni

imagistici

este c ei rspund att la percepia unui obiect ct


i la imaginarea lui.
Imagistic cerebral
ncepnd cu anii 90
imagistic

un numr mare de experimente de

cerebral

au

fost

efectuate.

Acestea

msurau activitatea cerebral folosind fie scanrile


PET fie RMN-ul funcional, timp n care participani
i creau imagini visuale sau n timpul unei condiii
de referin cand nu i creau imagini. Rspunsul de
referin reieit din urma scanrii a indicat ariile
din creier care sunt activate de imagini.
Una

dintre

primele

experimente

de

imagistic

cerebral pentru a studia imaginiile mentale a fost


realizat de Lebihan i colabororii (1993). Acetia
au

demonstrat c

mentale

activeaz

att percepia
cortexul

ct i

vizual.

imaginiile

(vezi

cap.2,

pag.30)
n

alt experiment

de imagistic

cerebral, li

s-a

cerut participanilor s se gndeasc la ntrebri


care includ un set de imagini mentale precum: ,, Este
verdele copacilor mai nchis dect verdele ierbii?.
Aceste ntrebri genereaz un rspuns mai amplu n
cortexul

vizual

ntrebri

care

nu

comparativ

cu

cel

implic

imagini

obinut

mentale

din

precum:

,,Este intensitatea curentului electric msurat n


amperi (A)?. (Goldenberg et al., 1989)

Un

numr

recent

cerebral

au

de

experimente

demonstrat

de

imagistic

suprapunerea

ariilor

cerebrale activate de percepia unui obiect i cele


activate de crearea unei imagini mentale.
mpreun cu aceast suprapunere au fost observate i
diferene ntre ariile activate de percepie i cele
activate
Ganis

de

imagini

mentale.

colaboratorii

De

(2004),

exemplu,
au

Giorgio

folosit

RMN-ul

pentru a msurat activarea sub 2 condiii: percepia


i imaginile mentale. n cazul condiiei percepiei,
participani au observat desenul unui obiect precum
copacul

din

Fig.10.14.

Pentru

condiia

setului

de

imagini mentale participanilor li s-a cerut s-i


imagineze o fotografie pe care au studiat-o anterior
n

momentul

sarcina

legat

setul

de

cerut

care
de

imagini
rspund

auzeau

un

percepie
mentale,
la

sunet.

ct

si

Att

cea

pentru

legat

participaniolor

ntrebri

precum

li

,,

de
sa

Este

obiectul mai lat dect lung?.

Rezultate experimentului lui Ganis sunt prezentate n


Fig. 10.15 arat activarea a trei locaii diferite
din

creier.

Fig.

10.15a

arat

activarea

lobului

frontal pentu percepie i setul de imagini mentale


n

cele dou

coloane centrale

i diferena

dintre

cele dou in coloana din dreapta. Absena culorii n


coloana din dreapta indic faptul c nu exist nici o
diferen

ntre

activarea

cauzat

de

percepie

setul

de

Aceiai

imagini

mentale

rezultate

ndeprtat

apar

creierului

din

coloana

pentru
(Fig

din

dreapa.

activarea

10.15b).

Fig

mai
10.15c

arat activitatea din apropierea lobului occipital,


iar poriunile colorate din coloana dreapt indic
faptul c aceste arii rspund att pentru percepie
ct

pentru

intens

nu

imagini

este

mentale.

surprinztoare

Aceast

activitate

pentru

percepie

deoarece acesta este aria de recepionare a mesajelor


vizuale,

locul unde semnalele transmise de retin

ajung la nivelul cortexului. Aadar, se poate vorbi


de o suprapunere complet legat de aria de activare
a percepie i a imaginilor mentale din lobul frontal
i din unele zone din lobul occipital.
Alte experimente au ajuns la concluzia c exist att
diferene

ct

similitudini

ntre

activarea

percepiei i a imaginilor mentale. De exemplu, un


experiment cu RMN-ul funcional condus de Amir Amedi
i colab. (2005), a artat suprapuneri ale ariilor.
Totui, n momentul n care participanii i creau
imagini folosind imagini mentale, acetia i activau
i unele arii non-vizuale, precum aria auditiv i
tactil, care au fost ,,dezactivate.
n timpul

crearii imaginilor

mentale aceste

arii

erau mai puin activate. Amedi a sugerat c motivul


acestei descreteri ar putea fi faptul c imaginile
mentale sunt mult mai fragile dect percepia real,
astfel nct acest descretere pstreaz activarea

ariilor

irelevante

la

un

nivel

minim

pentru

nu

interfera cu imaginile mentale.


Diferenele observate n activarea ariilor percepiei
i

imaginilor

surprinztoare.

mentale

nu

n final,

au

a vedeau

fost

att

un obiect

de
este

diferit fa de a-i nchipui un obiect. Totui, din


toate aceste experimente, este de remarcat zona mare
de suprapunere a ariilor responsabile cu percepia i
cu imaginiile mentale (vezi Slotnick et al., 2005).
Aceste

suprapuneri

sprijin

ideea

imaginile

mentale i percepia ,,mpart aceiai mecanisme.


Stimulare

magnetic

transcranian

(SMT)

sau

TMS

(Transcranial magnetic stimulation)


Cu toate c experimentele prezentate anterior sunt
destul

de

consistente

legtur

cu

faptul

percepia i mpart aceiai mecanisme, totui

o arie

care este activat de imagini mentale nu demonstreaz


c

acest

Pylyshyn

susine

imaginilor
274),

activare
c

mentale

precum
este

activitatea

epifenomen.

cauzeaz
un

lui

mentale.

experiena

spaial

epifenomen

(vezi

creierului

Conform

imaginile

ar

putea

Pylyshyn,

pag.

fi

un

activitatea

creierului n rspuns cu imaginile mentale, indic


faptul c ,,ceva se ntmpl, dar poate c nu are
nici o legtur cu imaginile vizuale. Pentru a lua
acest

posibilitate

colab.

(1999)

tehinic

au

numit

calcul,

fcut
TMS

un

Stephen

experiment
(Transcranial

Kosslyn

folosind

magnetic

stimulation)

sau

Stimulare

magnetic

transcranian

(SMT).
Metoda stimularii magnetice transcranian (SMT)
O metod pentru a investiga dac o arie a creierului
este implicat n determinarea unei funcii specifice
este s extragem aceea parte a creierului animalelor
sau studii de caz pentru creierele deteriorate ale
oamenilor (vezi pag. 71, 73). Binenteles c nu putem
ndeprta cu intenie o poriune din creierul unui
individ, dar este posibil s
anumite

arii

craniului

prin

folosind

ntrerupi

aplicarea
o

bobin

unui
de

funcia unei

cmp

magnetic

inducie

(Fig.

10.16a). O serie de impulsuri aplicate unei anumite


arii din creier pentru cteva secunde desrete sau
elimin funciile acelei arii pentru cteva secunde
sau minunte. Dac comportamentul este ntrerupt, se
concluzioneaz c respectiva arie este responsabil
cu comportamentul respectiv.
Kossyln

magnetic

colab.

(1999)

transcranian

au

folosit

(SMT)

stimularea
timp

ce

participanilor li s-a cerut s ndeplinesc fie o


sarcin legat de percepie, fie de formarea unui set
de

imagini

mentale.

Pentru

sarcina

cu

percepia,

participani mai degrab au vzut afiat o imagine


asemntoare cu cea din Fig. 10.16b. Acestora li s-a
cerut

s-i

fac

opinei

legat

de

dungile

din

cadran. De exemplu, putea s li se cear s indice


dac dungile din cadranul 3 erau mai lungi dect cele

din cadranul 2. Sarcina legat de imaginile mentale


era la fel, dar n loc s se uite la dungi n timp ce
rspundeau la ntrebari, participanilor li s-a cerut
s-i nchid ochi i s se bazeze pe imaginile lor
mentale n urma afirii imaginilor anterior.
Kosslyn a msurat timpul de reacie a participanilor
pentru a ajunge la o concluzie, att cnd SMT-ul a
fost aplicat n aria vizual ct i unei condiii de
control, cnd stimulul a fost aplicat n alt parte a
creierului. Rezultatele au indicat c stimularea cu
SMT-ul

determinat

participani

rspund

mai

ncet, iar acest efect de ncetinire a fost prezent


att

cazul

percepiei

ct

al

imaginilor

mentale.
Studii de caz neuropsihologice
Cum

putem

leziuni

folosi

pe

studile

creier

de

pentru

caz

persoanelor

nelege

procesul

cu
de

formare a imaginilor mentale? O abordare o reprezint


determinarea
afecteaz
dat

felului

imaginile

mentale.

de determinarea

creier

afecteaz

care

att

leziunile
O

felului n
percepia

alt

pe

creier

abordare

este

care leziunile
ct

pe

imaginile

mentale, pentru a observa dac ambele sunt afectate


n

acelai

mod.

Prin

ndeprtarea

unor

pri

din

cortexul vizual, descrete i mrimea imaginii


Pacienta M.G.S. era o femeie tnr pe punctul s i
se extrag jumtatea dreapt a lobul occipital, ca o
form drastic de tratament a epilepsiei. nainte de

intervenie, Martha Farah i colab. (1993) au rugat-o


pe M.G.S. s efectueze sarcina prezentat anterior cu
marul mental. n timpul acestei sacini pacienta i-a
imaginat c se ndrepta ctre un animal i a estimat
ct de aproape era de acel animal cnd imaginea ia ,,invadat aria vizual.
Fig. 10.17 arat c nainte de intervenie, pacienta
M.G.S. a simit c era la aproximativ 15 ft ( 4,5 m)
de

un

cal

rspndesc.
sarcina,

imaginar
Dar

dup

nainte

cnd

ce

Farah

jumtatea

ca
a

imaginea
pus-o

dreapt

s
a

se

repete
lobului

occipital a fost ndeprtat, distana s-a mrit la


35 ft ( 10,6 m). Acest lucru s-a ntmplat fiindc
ndeprtarea unei poriuni din cortexul vizual reduce
dimensiunea cmpului vizual, deci calul a aprut n
cmpul vizual cnd ea era mult mai departe. Acest
rezultat

susine

ideea

cortexul

vizual

este

important pentru imaginile mentale. Problemele legate


de percepie sunt nsoite de cele legate de imagini
mentale.
Un numr mare de cazuri n care pacientul suferea de
leziuni ale creierului au fost raportate. n aceste
cazuri

percepia

crearea

imaginilor

au

fost

afectate. De exemplu, persoanele care i-au pierdut


abilitatea de a vedea culorile datorit unor portiuni
afectate ale creierului. De asemenea acetia nu pot
s-i creeze nici imagini ale culorilor respective.
(DeRenzi& Spinnler, 1967; DeVreese, 1991)

Afectarea lobilor parietali


numit

neglijare

obiectele

dintr-o

poate cauza o

unilateral.
jumtate

boal

Pacientul
cmpului

ignor
vizual,

ajungnd chiar s se brbareasc doar pe o parte a


feei sau s mnnce doar ce se afl ntr-o partea a
farfuriei. E. Bisiach i G. Luzzatti (1978) au testat
capacitatea de a crea imagini mentale a unui pacient
cu

condiia

neglijrii

unilaterale

rugndu-l

descrie ce vedea n momentul n care i imagina c


se afl la captul pieei del Duomo din Milan, loc
familiar acestuia nainte s aib acest leziune a
creierului. (Fig.10.18)
Rspunsul

pacientului

artat

i-a

neglijat

partea stng a imaginii sale mentale, la fel cum ia neglijat partea stng n cazul percepiei. Aadar,
n

momentul

punctul

A,

n
a

care

i-a

neglijat

imaginat

partea

stng

statea
i

numit

obiectele din partea dreapt. Cnd i-a imaginat c


se afla n puctul B, a continuat s neglijeze partea
stng, numind de asemenea obiecte doar din dreapta
lui.
Corespondena dintre fiziologia imaginilor mentale i
fiziologia percepiei, aa cum a demonstrat scanarea
creierului
leziunilor

participanilor
creierului

,,normali

participanilor

i
cu

efectele
neglijare

unilateral, a susinut ideea c imaginile mentale i


percepia au acelai mecanism fiziologic. Totui, nu

toate

rezultatele

fiziologice

susin

corespondena

dintre imagini mentale i percepie.


Disocierile

formarea

imaginilor

mentale

percepie
Cnd am discutat percepia n Capitolul 3, am descris
disocierile,
creierului

au

care

persoanele

funcie

cu

prezent

leziuni
alta

ale

absent

( vezi Metoda: Disocieri n Neurofiziologie, Cap.3,


pag.73). Cazuri de disociere au fost raportate i n
cazul percepiei i al formrii imaginilor mentale.
De exemplu, C. Guariglia i colab. (1993) au studiat
un

pacient

crui

leziuni

pe

creier

au

avut

influen minor n abilitatea sa de a percepe, dar


i-au

afectat

neglijare

formarea

unilaterala

limitate

pe

imaginilor

(imaginile

parte,

precum

mentale

sale
n

mentale

cazul

prin
erau

prezentat

anterior).
Un alt caz de percepie normal, dar incapacitate n
formarea
care

imaginilor
suferit

mentale,

leziuni

ale

este

cazul

lobilor

lui

R.M.,

occipital

parietali (Farah et al., 1988). R.M. era capabil s


recunoasc obiecte i s deseneze corect imagini ale
obiectelor ce erau aezate n faa lui. Totui, era
incapabil

realizeze

unui

desen

din

memorie,

sarcin care presupune formarea imaginilor mentale.


ntmpina probleme i n momentul n care trebuia s
rspund la ntrebri ce erau n strns legtur cu

formarea imaginilor mentale precum

,,Un grapefruit

este mai mare dect o portocal.


Disocieri

au fost

sesizate i

n cazuri

contrare,

exista capacitatea de a forma imagini mentale, dar


percepia era afectat. De exemplu, Marlene Behrmann
i colab. (1994) au studiat pe un pacient, C.K., n
vrst de 33 de ani care a fost lovit de o main n
timp ce facea jogging. C.K. suferea de visual agnosia
(incapacitatea de a recunoate obiectele prezentate
vizual). Din acest cauz a numit obiectele din Fig.
10.19a

ca fiind: ,,pene-lance n loc de darts; ,,o

masc de scrim n loc de o rachet de tenis i ,,o


crengu de trandafiri cu spini n loc de asparagus.
Aceste rezultate au artat c C.K. putea recunoate
pri din obiecte, dar era incapabil s le introduc
ntr-un context. Exceptnd acest inacapacitate de a
numi

imagini

ale

obiectelor,

C.K.

era

capabil

deseneze obiecte din memorie n cel mai mic detaliu,


o

sarcin ce

(Fig.

ine de

10.19b).

Este

formarea imaginilor
interesant

faptul

mentale.
dup

anumit period de timp (suficient ct s uite de


ele), i s-au aratat propriile desenele, dar acesta a
fost incapabil n a le recunoate.
Clarificnd rezultate din Neuropsihologie
Cazurile neuropsihologice prezint un paradox: pe deo

parte,

apropiate

exist
ntre

multe

cazuri

deficitul

de

care

arat

percepie

aspecte
cel

al

formrii imaginilor mentale. Pe de alt parte, exist

multe

cazuri

care

apare

disocierea,

astfel

nct percepia este normal, dar formarea imaginilor


mentale este afectat

( pacientul lui Guariglia i

R.M. ) sau formarea imaginilor mentale este normal,


dar percepia sufer modificri

( C.K. ). Situaile

n care percepia i formarea imaginilor mentale sunt


afectate, difer n funcie de leziunile pe creier.
Acest

lucru

formarea

evideniaz

imaginilor

dubl

mentale

disociere

percepie

ntre

(Tabelul

10.1). Prezena unei disocieri duble este de obicei


interpretat

ca

avnd

dou

funcii

(percepia

formarea imaginilor mentale n acest caz). Aceast


concluzie

contrazice

cealalt

eviden

pe

care

am

prezentat-o anterior, legat de faptul c percepia


si

formarea

imaginilor

mentale

mpart

aceleai

mecanisme.
O modalitate de a explica acest paradox coform lui
Behrmann i colab. (1994) este acela c mecanismele
percepiei i formrii imaginilor mentale se suprapun
doar

parial,

mecanismul

pentru

percepie

fiind

localizat att n partea inferioar ct i superioar


a

centrului

vizual.

(Fig.

10.20).

Conform

acestei

ideei, percepia vizual implic n mod obligatoriu o


procesare bottom-up (de jos n sus), care ncepe n
momentul n care lumina ptrunde n ochi i o imagine
este captat de retin, continund ca semnalele s
fie

trimise

vizual.

prin

ci

specifice

spre

cortexului

Centrul vizual este crucial pentru percepie fiind


locul n care obiectele ncep s fie analizate n
elemente

precum

informaie

unghiul

este

principale

apoi

unde

orientarea.

transmis

percepia

este

Aceast

ariilor

vizuale

,,asamblat

ntr-o

procesare de tip top-down (de sus n jos), procesare


ce

implic

(vezi

cunotiinele

pag.

52).

anterioare

Formarea

ale

imaginilor

persoanei

mentale

este

iniial o procesare top-down, n zonele responsabile


cu

memoria.

Imaginile

mentale

sunt

aadar

,,preasamblate; ele nu depind de activarea ariilor


corticale,
exist

precum

nici

un

cortexul

input

vizual,

(intrare)

ce

pentru
trebuie

c
s

nu
fie

procesat.
Bazndu-ne pe acest informaie putem presupune c
dificultatea lui C.K. n a percepe se datoreaz unei
leziuni anterioare a ,,procesorului de curent, dar
el i poate crea imagini datorit ariilor superioare
ale

creierului

care

sunt

intacte.

mod

similar

putem presupune c dificultatea lui R.M. n a-i crea


imagini mentale este cauzata de leziunile din ariile
superioare, locul de formare al imaginiloe mentale,
dar

el

poate

perceap

obiecte

deoarece

ariile

precedente n acest proces de formare a imaginilor


funcioneaz.
Cu

toate

acest

explicaie

se

poate

aplica

cazul lui C.K. i al lui R.M., nu poate explica cazul


lui M.G.S., doamna crui-a i s-a nlturat jumtate

din cortexul vizual (vezi Fig. 10.17). Cu toate c


leziunea pacientului M.G.S. era n aa de grav a
experimentat schimbri att n cazul percepiei ct
i al formrii imaginilor mentale. Cazuri ca acestea
sublineaz

provacoarea

rezultatelor

neuropsihice.

cercetri

duc

la

adresat
Este

interpretrii

posibil

modificri

ca

alte

explicaia

prezentat n Fig. 10.20 sau la o explicaie cu totul


diferit.
Concluzii legate de controversa formrii imaginilor
mentale
Controversa

legat

de

formarea

imaginilor

mentale

reprezint un exemplu remarcabil de situaie n care


o

nenelegere

impresionant

de

motivat

cercetri.

elaborarea

unui

Majoritatea

numar

psihologilor

lund n calcul partea comportamental i psihic, au


ajuns

la

concluzia

percepia

formarea

imaginilor mentale sunt n strns legtur i mpart


unele (dar nu toate) mecanisme (vezi Pylyshyn, 2001,
2003, care nu este de acord).
Acest idee legat de mprirea mecanismelor este
rezultatul
dintre
Ideea

tuturor

percepie
conform

paralelelor
i

creia

formarea
nu

interaciunilor

imaginilor

toate

mentale.

mecanismele

sunt

mprite este susinut de unele dintre rezultatele


obinute

la

RMN-ul

funcional

care

arat

suprapunerea activrii creierului nu este complet;


unele dintre rezultatele neuropsihice arat disocieri

ntre formarea imaginilor mentale i percepie; i


diferena
mentale

dintre

experiena

percepie.

De

formrii

exemplu,

imaginilor

percepia

apare

automat n momentul n care te uii la ceva, dar


formarea imaginilor mentale trebuie sa fie generat
de un anumit ,,efort. De asemenea, percepia este
stabil i dureaz att ct observi un obiect, pe
cnd formarea imaginilor mentale este fragil, putnd
s dispar cnd nu mai exist un efort susinut.
Un

alt

exemplu

percepie

care

sugereaz

formarea

diferena

imaginilor

dintre

mentale

este

reprezentat de greutatea cu care manipulezi imaginile


mentale

comparativ

cu

imaginile

create

prin

percepie. Acest lucru a fost demonstrat de Deborah


Chalmers
cerut

Daniel

Reisberg

participanilor

s-i

(1985).
creeze

Acetia

imagini

le-au

mentale

date de figuri ambigue precum cele din Fig. 10.21,


care pot fi vzute ca iepure sau ra. Pereptual este
destul

de

percepii.

uor

Chalmers

oscilezi
i

Reisberg

ntre

aceste

dou

au

descoperit

partcipani care deineau o imagine mental a acestei


figur nu puteau s treac de la o percepie la alta.
Mai trziu cercetrile au descoperit c oameni pot
manipula imagini mentale simple. De exemplu, Ronald
Flinke

colab.

(1989)

au

artat

atunci

cnd

participani au primit instruciuni s-i imagineze


litera ,,D cu majuscule, ca apoi s o rotesc la 90o
la

stnga

aeze

litera

,,J

deasupra,

au

obinut o umbrel. De asemenea, Fred Mast i Kosslyn


(2002) au demonstrat c persoanele care sunt ,,bune
la

formarea

imaginilor

roteasc

imaginile

dac

se

li

mentale

mentale

sunt

unor

informaie

capabile

figuri

ambigue,

suplimentar

precum

desenele unor elemente din imagine care sunt parial


rotite.

Aadar,

imaginilor

au

experimentele

condus

la

de

aceeai

manipularea
concluzie

precum

cellate experimente: formarea imaginilor mentale i


percepia au multe trsturi n comun, dar exist i
multe diferene ntre ele.
Este clar c formarea imaginilor mentale poate juca
un rol important n memorie. Dar cum poi exploata
puterea

formrii

mbunti

imaginilor

memoria?

mentale

Capitolul

pentru

am

a-i

vzut

codificarea este asistat de formarea conexiunilor cu


alte

informaii,

desciind

un

experiment

care

participani care i-au creat imagini bazndu-se pe


dou

cuvinte

reinut

mai

corelate
mult

(precum

de

barc

jumtate

copac)

dintre

au

cuvinte

comparativ cu participani care doar au repatat acele


cuvintele (vezi Bower & Winzenz, Fig.7.3, pag. 177).
Un alt principiu al memorrii
7

fost

legat

de

prezentat n Capitolul

organizarea

care

ajut

la

codificare. Mintea are tendina de a organiza spontan


informaiea care iniial este dezorganizat. Acest
informaie

organizat

mbuntete

performana

memoriei. Acum vom descrie o metod bazat pe aceste

principii ce implic plasarea imaginilor n anumite


locaii.
Plasarea imaginilor n locaii
Puterea formrii imaginilor mentale asupra memoriei
este

legat

de

abilitatea

de

crea

locaii

organizate unde amintirile despre un anumit obiect


pot fi plasate. Un exemplu de organizare al funciei
de

formre

imaginilor

mentale

dateaz

din

Antichitate i este redat ntr-o poveste a poetului


grec Simonides. Coform legendei , acum 2500 de ani
Simonides s-a prezentat la un banchet unde imediat ce
a

plecat

majoritatea
tragedii,

acoperiul

cldirii

persoanelor

murind.

multe

identificate

dintre

datorit

s-a
n

cadavre

rnilor

prbuit,

urma
nu

grave.

au

aceste
fost

Simonides

realizat ca n momentul n care privea audiena, i-a


crea o imagine mental cam unde era locul fiecruia
la mese. Bazndu-se pe acest imagine mental a fost
capabil s identifice persoanele care au murit.
Ceea ce este important din acest poveste sngerie
este faptul c Simonides i-a dat seama c tehnica pe
care

folosit-o

la

identificarea

persoanelor

decedate poate fi aplicat la fel de bine pentru a


memora alte obiecte.

A descoperit c putea memora

lucruri imaginndu-i un spaiu fizic, precum mesele


de la banchet i plasnd n mintea lui elemente ce
nconjurau mesele. Acest form de organizare mental
i-a permis s ,,citesc elemente, scannd locaiile

din

jurul

mesei

precum

procedat

cazul

identificarii cadavrelor. Simonides a inventat ceea


ce astzi se numete metoda lui Loci, o metod n
care

lucrurile

care

urmeaz

fie

memorate

sunt

plasate n locaii diferite ntr-o imagine mental


sau

un

plan.

Demonstraia

care

urmeaz

ilustreaz

felul n care s foloseti metoda lui Loci pentr a-i


aminti de ceva din propria experien.
Demonstraie: Metoda lui Loci
Alege-i un loc cu o reprezenatare spaial foarte
familial

ie,

precum

camerele

din

casa

sau

apartamentul tau sau o cldire din campus. Apoi alege


ntre

cinci

apte

obiecte

pe

care

vrei

le

reii, fie evenimente din trecut, fie lucruri pe care


trebuie s le faci n viitorul apropiat. Creaz-i o
imagine reprezentnd fiecare eveniment ntr-o ordine
particular, decide-te asupra unui drum pe care vrei
s-l urmezi n timp ce te ndrepi spre cas sau spre
campus i plaseaz fiecare imagine care reprezint un
eveniment n timpul mersului astfel nct ele s fie
codificate ntr-o ordine corect. Dup ce ai fcut
acest

lucru, reconstituie

dac

codificarea

imaginilor

evenimentele/locurile.
acest

metod,

drumul n

ncerc

Pentru
s

te

te
a

minte i

ajut
testa

cu

,,plimbi

vezi
reii

adevrat
mental

pe

acest drum timp de cteva ore ncepnd de acum.


Plasarea

imaginile

locaii

te

poate

ajuta

cu

regsirea amintirilor mai trziu. De exemplu, pentru

a-mi reaminti de programarea la dentist, ai putea


s-mi imaginez o ,,pereche de dini n sufrageria
mea. Pentr a-mi reaminti c trebuie s merg la sal,
a-i

putea

s-mi

imaginez

un

antrenor

eliptic

pe

scrile care duc din sufragerie la etaj, iar pentru


a-mi reprezenta show-ul TV NCIS pe care doresc s-l
urmresc

disear,

a-i

putea

s-mi

imaginez

unele

dintre caractere stnd la baza scrilor ce duc la


etaj.
Asocierea imaginilor cu cuvinte
Tehnica

Pegword

(cu

prindere)

include

formarea

imaginilor mentale, precum Metoda lui Loci, doar c


n loc de a vizualiza itemi din diferite locaii, le
asocizi cu cuvinte concrete. Primul pas este de a
crea o list de substantive precum urmtoarele: unubrio; doi-papuc; trei-copac; patru-u; cinci-stup;
ase-bee; apte-rai; opt-poart; nou-al meu; zecegin

(one-bun;

two-

shoe;

three-tree;

four-door;

five-hive; six-sticks; seven-heven; eight-gate; ninemine; ten-hen).Este mai uor s reii aceste cuvinte
n ordine pentru c ele au fost concepute s aib
rim cu numerele prezentate. De asemenea, rima ofer
o aluzie a regsirii (vezi pag. 178) care ne ajut s
ne

amintim

de

fiecare

cuvnt.

Urmtorul

pas

reprezint gruparea fiecrei perechi de elemente care


urmeaz s fie reamintite cu fiecare pegword (cuvnt
de prindere), pentru a crea o imagine nsufleit a

obiectului

care

are

fie

reamintit

cu

obiectul

reprezentat de cuvnt.
Fig 10.22 prezint o imagine ce m poate ajuta s
rein mai bine programarea la stomatolog. Pentru a-mi
aminti

de

alte

elemente,

mi-ai

putea

imagina

literele NCIS ntr-un copac de exemplu. Frumuseea


acestui sistem este reprezentat de faptul c face
posibil

identificarea

imediat

unui

element

bazndu-ne pe ordinea sa n list. Deci dac doresc


s identific al treilea lucru pe care trebuie s-l
fac astzi, merg direct la copac (tree), cuvnt ce se
traduce ntr-o imagine cu literele N, C, I i litera
S care se leagna ntr-un copac. Acast asociere m
determin s m uit la serialul NCIS.
Tehnicile de formare a imaginilor mentale precum cea
prezentat
spatele

anterior

crilor

sunt

care

frecvent
pretind

fundamentul

dein

din

cheia

mbuntirii memoriei (vezi Crook & Adderly, 1998;


Lorayne & Lucas, 1996; Treadeau, 1997). Cu toate c
aceste cri ofer o tehnic fundamental de formare
a

imaginilor

mentale

care

funcioneaz,

persoanele

care i achiziioneaz aceste cri cu sperana de a


descoperi
,,memoria

cale

mai

fotografic

uoar
sunt

de

a-i

general

dezvolta

dezamgite.

Tehnica formarii imaginilor mentale funcioneaz de


obicei, dar nu trebuie s ne ateptm la rezultate
miraculoase

asupra

mbuntirii

memoriei

care

presupune

mai

degrab

mult

rbdare

practic

(Schacter, 2001).
Aspecte de luat n considerare
Reprezentarea mental a sistemelor mecanice
Formarea imaginilor mentale vizuale a jucat un rol
important

determinarea

descoperirile
structurii

tiinifice

benzenului

precum

teoria

relativitii a lui Einstein (vezi pag. 271). Acestea


reprezint
rezolvarea

tot

un

mecanism

problemelor

important

mecanice

pentru

(Hegarty,2004).

De

exemplu luai n considerarea demonstraia urmtoare.


Demonstraie: Probleme mecanice
ncerc s rezolvi cele trei probleme din Fig. 10.23
(a.)

Problema

celor

cinci

scripete:

dac

fiecare

scripet se prinde de cel nvecinat i scripetele cu


numrul 1 i schimb sensul, atunci n ce direcie
se

nvrte scripetele

cu numrul

5? (b.)

Problema

de ,,turnare a apei: cele dou pahare au aceeai


nlime
aceste

sunt

pahare

umplute

sunt

la

nclinate,

acelai
se

va

nivel.
vrsa

Cnd

apa

la

acelai unghi de nclinare sau la unghiuri diferite?


Dac unghiurile difer, din care pahar se va vrsa
mai nti? (c.) Problema cu scripete: dac tragi de
captul liber al funiei (cel marcat cu sgeat), i
va schimba sensul de rotaie scripetele cel mai mic?
Cum

ai

rezolvare

rezolvat
a

aceste

acestor

probleme?

abordare

probleme

mecanice

de
este

reprezentat
care

de

operaia

utilizarea

sistemului

stimulrii

mecanic

mentale,

este

reprezentat

mental. Dac ai utilizat acest procedur n cazul


problemei

cu

cinci

scripei,

probabil

i-ai

imaginat scripetele cu numrul 1 funcionnd n sens


acelor de ceas, scripetele cu numrul doi n sens
invers acelor de ceas, scripetele cu numrul trei n
sensul acelor de ceas i aa mai departe. O alt cale
de

rezolva

folosirea

problema

unei

reguli

celor
de

cinci

baz

scripei

precum

este

,,Cnd

un

scripete se rotete, cel nvecinat se rotete n sens


invers sau ,,Toi scripei notai cu numere impare
se rotesc n aceeai direcie.
Aceste dou ci de a rezolva problema celor cinci
scripei sunt analoage contradiciei celor dou pri
din formrea imaginilor mentale vizuale ce au fost
discutate

acest

capitol.

Abordarea

stimulrii

mentale este analoag cu ideea c formarea imaginilor


menatle

vizuale

implic

reprezentare

spaial.

discuia legat de contradicia formrii imaginilor


mentale am discutat despre un numr mare de evidene
ce favaorizeaz reprezentarea spaial a imaginilor
mentale. Aa cum am observat n problema cu scripei,
att reprezentarea spaial ct i abordarea regulii
fundamentale

pot

fi

folosite

pentru

rezolva

problem.
S lum n considerarea a doua problem, cea legat
de

,,turnarea

apei.

Rspunsul

la

acest

problem

este c apa va ncepe s se preling din paharul mai


lat mai nti. Fig.10.24a arat c acesta este cazul
de suprapunere al paharului ngust cu cel lat. Din
acest diagram putem observa c n timp ce apa din
paharul lat era pe punctul de a se vrsa, apa din
paharul ngust era departe de acest lucru. Din acest
cauza,

apa

din

paharul

ngust

mai

trebuie

fie

nclinat pentru a se vrsa.


Poi s consideri c aceast problema a fost mai grea
comparativ
Defapt,

cu

cea

legata

Daniel Schwartz

descoperit

participanilor

de

cei

i Tamara

la

momentul

rspund

n
la

cinci

scripei.

Black (1999)

care

le-au

problema

au

cerut

legat

de

,,turnarea apei fr s le ofere timp s aprofundeze


problema

sau

majoritatea

s-i

folosesc

participanilor

imaginile

au

mentale,

rspuns

mod

incorect, afirmnd c att apa din paharul lat ct i


din

cel

ngust

se

vars

la

acelai

unghi

(Fig.10.24b). Cu toatea acestea, cnd particianilor


li s-a cerut s-i nchid ochii i s-i imagineze
paharul nclinat, aproape toi participani au fost
capabili s ,,vad c paharul ngust se va nclina
mai repede

dect cel lat (Fig.10.24c).

Rezultatul
cunotinelor

este

relevant

nespuse

pe

care

pentru

explicarea

Pylyshyn

folosea

pentru a explica oamenilor performana sarcinilor de


formare a imaginilor mentale vizuale(vezi pag. 275).
Pentru c majoritatea oamenilor nu tiau rspunsul la

problema
folosi

de

,,turnare

imaginile

apei,

mentale

nu

soluia
poate

lui

de

depinde

a
de

cunotine nespuse.
Problema ,,turnrii apei ct i cea a celor cinci
scripei

poate

fi

rezolvat

fr

ajutorul

imaginilor mentale. O posibilitate n a face acest


lucru

este

precum

reprezentat

cea

imaginilor

de

prezentat
mentale

folosirea

este

unei

Fig.10.24a.

modalitate

diagrame
Formarea

eficient

de

rezolvare a problemelor mecanice, dar nu este singura


cale.

folosesc

realitate
imagini

mecanice

este

mentale

apoi

dovedit
n

trec

faptul

rezolvarea

la

oameni

problemelor

folosirea

regulilor

(Schwartz & Black, 1996).


O alt ntrebare pe care ne-o putem adresa este cnd
utilizarea

imaginilor

mentale

este

folosit

rezolvarea de probleme mecanice i cum este folosit?


Rspunsul la acest ntrebare poate varia n funcie
de problema expus. De exempu, Mery Hegarty (1992) a
aflat c n momentul n care participanilor li s-a
cerut

rezolve

problema

cu

scripei

din

Fig.

10.23c, acestora le-a luat mai mult timp s determine


direcia

scripetului

situat

inferior

comparativ

cu

scripetele superior. Bazndu-se pe aceste rezultate


i

msurrile

participani

legate

de

timp

ce

locul

rezolvau

care

se

problema,

uitau
s-a

ajuns la concluzia c, mai degrab dect observarea


imaginii

de

ansamblu

sistemului

de

scripei,

participani

au

determinat

mai

nti

direcia

de

rotaie a scripetului superior, neglijnd felul n


care acest rotaie afecteaz al doilea scripete i
aa

mai departe.

Cu alte

cuvinte, participani

considerat

fiecare

component

individual

pentru

afla

sistemului

care

este

au
mod

direcia

de

rotaie a scripetelui cel mai inferior.


Am observat c formarea imaginilor mentale poate fi o
metod eficient (cteodat cea mai eficient) pentru
a

rezolva

problemele

de

tip

mecanic

mpreun

cu

faptul c exist mai mult dect o cale de rezolvare a


acestora.
Capitolul

Cnd
12

vom

vom

aborda

face

acest

referin

la

discuie
acest

ideea

conform creia exist mai multe ci de rezolvare a


problemelor, unele metode fiind mai eficiente dect
altele.
CAPITOLUL XI
LIMBAJUL
SINTAXA - PRIMA ABORDAREA A ANALIZEI
Cum sugereaza si denumirea, prima abordare a analizei
se

concentreaza

determinata

de

pe

felul

sintaxa-

propozitiei.Sintaxa,

in

care

structura

prima

analiza

este

gramaticala

abordare

afirma

a
ca

mecanismul analizei grupeaza frazele, pe baza unor


principia

structurale.Unul

dintre

aceste

principii

este numit Late Closure- vrea sa spuma ca atunci


cand

o persoana

gaseste un

cuvant nou,

mecanismul

personal de analiza presupune ca acest cuvant face


parte din expresia curenta astfel incat fiecare nou
cuvant

este

adaugat

cat

mai

mult

timp

posibil

la

expresia curenta.
Luati spre spre exemplu propozitia noastra ambigua
despre fonta.Sa ne uitam la modul in care se produce
gruparea cuvintelor in expresii pe masura ce adaugam
cuvinte

in

fraza.Cuvintele

dintre

cele

doua

linii

verticale sunt in acceasi fraza.


1 Fonta (Cast iron).
Aceste doua cuvinte merg impreuna indicand un tip de
fier.
2 Chiuvete de fonta ( Cast iron sinks).
Cuvantul adaugat chiuvete, asa cum este grupat aici,
ar putea fi un substantiv care semnifica chiuvete de
bucatarie sau un verb care inseamna a se duce la
fund/a

se

scufunda.Faptul

ca

Sinks

are

doua

intelesuri este un exemplu de ambiguitate lexicala.


Fonta

se

scufunda

repede

(Cast

irosn

sinks

quickly)
Cuvantul rapid este adaugat propozitiei. Acesta si
exemplele de mai sus sunt exemple de Late closure
pentru ca fiecare cuvant in parte este adaugat la
fraza

curenta.

propozitie
scufunda.

Adaugand

arata

ca

cuvantul

sensul

lui

rapid

la

sinks

aceasta
este

se

4 Chiuvetele de fonta ruginesc repede (Cast iron


sinks quickly rust).
Adaugand

cuvantul

propozitiei,
astfel

rugineste

facand

incat

se

necesara

rapid

devine

schimba

intelesul

adaptarea

analizei

parte

unei

noi

propozitii. Odata ce propozitia este completa putem


sa vedem ca pasul a 3-lea principiul Late closure
ne induce in eroare (propozitie ambigua).Pentru a ne
asigura

ca

intelegeti

principiul

Late

Closure

incercati urmatoarea demonstratie.


DEMONSTRATIE LATE CLOSURE
In urmatoarele fraze, determinati (1) unde se termina
prima propozitie (dupa ce ati citit toata fraza) si
(2) cuvantul sau cuvintele gresit adaugate in prima
propozitie

datorita

lungirii

excesive

frazelor

(observati cum poate fi fraza interpretata gresit in


timp

ce

este

citita).Pentru

raspunsuri

consultati

pagina 325.
1.Cumparatorul a considerat ca haina de blana a fost
prea scumpa.
2.Pentru

ca

mereu

alearga

mila,pare

distanta

scurta pentru el.


3.Mecanicul

intretinut

camionul

si

acesta

merge

bine.
Observati
Sintaxa

ce
bazata

se

intampla
pe

in

principiul

aceste

propozitii.

Late

closure

frazelor il indeparteaza pe cititor de sensul frazei,

apoi

cititorul

se

corecteaza

si

isi

da

seama

de

sensul real al propozitiei.Cu alte cuvinte sintaxa


(structura) controleaza lucrurile si apoi daca este
neceasar

semantica

propozitiei.Von
impartirea

(intelesul)

stii ca

rearanjeaza

semantinca nu

propozitiei

analiza

ne ajuta

propozitiei

in

la

parti

componente ( subiect, predicat etc).Aceasta abordare


propune

ca

toate

informatiile

,sintatctice

si

semantice sa fie luate in considerare, pe masura ce


citim sau ascultam propozitia, deci orice corectie
care

trebuie

desfasoara
&Steedman,

facuta,

propozitia
1988;

se

face

pe

masura

(Altmann,

MacDonald

1994).

1998;
Aceasta

ce

se

Altmann
idee

se

numeste abordarea interactionista.


ABORDAREA INTERACTIONISTA A ANALIZEI
Intrebarea cruciala in compararea primei abordari a
sintaxei si abordarea interactionista este nu este
daca semantica este implicata ci cand semantica intra
in discutie. Semantica este activata numai dupa ce
sintaxa a determinat analiza initiala (prima abordare
a sintaxei) sau semantica intra in discutie odata ce
propozitia este citita (abordarea interactionista)? O
modalitate de a demonstra un prim rol al semanticii
este sa aratam cum analiza poate fi influentata de
sensul cuvintelor intr-o propozitie.
Intelegerea

propozitiei

influentata

de

sensurile

cuvintelor. Ne vom uita la cateva propozitii care au


acceasi tructura dar aceasta in functie de intelesul

cuvintelor, poate fi de asemenea ambigua sau nu. Sa


luam de exemplu urmatoarea propozitie:
Spionul

a vazut barbatul cu binoclul (The spy saw

the man with the binoculars).


Aceasta

propozitie

reprezinta

diferite

are

doua

relatii

intelesuri

dintre

cuvinte

care
in

propozitie. Relatia dintre propozitii este indicata


prin sageti.
Grupul

1:[

The

spy

saw

the

man]

[with

the

binoculars].
[Spionul a vazult barbatul] [cu binoclul].
Insemana: Spionul cu binoclul se uita la barbat. (Fig
11.6a)
Grupul 2: [The spy saw] [the man with the binoculars]
[Spionul a vazut] [barbatul cu binoclul]
Inseamna: Spionul se uita la un barbat care are un
binoclu. (Fig 11 6b)
Dar daca schimbam doar un cuvant, ca in urmatoarea
propozitie doar un singur inteles devine corect.
The bird saw the man with the binoculars. Pasarea a
vazut barbatul cu binoclul.
Deoarece aranjand propozitia ca in grupul 1, de mai
sus, ar presupune ca pasarile sa se uite prin binoclu
aceasta interpretare nici nu intra in discutie, si
gruparea corespunde Grupului 2 de mai sus. Ideea de

baza este ca structura propozitiei cu pasarea este


acceasi

ca

accea

propozitiei

cu

spionul,

dar

cunostintele noastre despre capacitatile spionilor si


ale pasarilor influenteaza modul in care interpretam
relatiile

dintre

sustine

cuvinte

abordarea

demonstreaza

ca

determinarea

in

propozitie.

interactionista

semantica

analizei

poate

fi

corecte

Aceasta

pentru

ca

importanta
la

in

inceputul

propozitiei.
Intelegerea

propozitiei

influentata

de

mediul

inconjurator. Interpretarea noastra a unei propozitii


este influentata nu doar de intelesul cuvintelor in
propozitie, ci deasemena de intelesul unei scene pe
care o putem observa. Pentru a investiga felul in
care

observarea

obiectelor

influenta

cum

interpretam

Tanenhaus

si

colaboratorii

particulare

propozitie
(1995)

au

poate
Michael

prezentat

participantilor niste obicte pe o masa. Participantii


s-au uitat pe ecranul care arata un mar pe un prosop,
alt prosop, un creion si o cutie. Acest ecran se
numea conditia unui mar. Este vizibil participantilor
in

timp

ce

el

sau

ea

asculta

urmatoarele

instructiuni:
Pune marul pe prosopul din cutie.
Inceputul propozitiei (pune marul pe prosop) suna ca
si cum ar indica ca marul ar trebui mutat pe celalalt
prosop. Dar dupa ce aude ultima parte a propozitiei
(in

cutie), intelesul

corect iese

la iveala,

care

este acela ca marul ar trebui plasat in cutie. Pentru


a deduce ce se intampla in mintea participantilor,
Tanenhaus a masurat miscarile ochilor lor in timp ce
ei

ascultau

portabil

instructiunile,

folosind

un

dispozitiv

de urmarire a ochiului ca acela din figura

4.26 (pag 101). Figura 11.7 b arata rezultatul. La


auzul indemnului : Pune marul pe prosop , persoana
se

uita

la

mar

(miscarea

1a

ochiului)

apoi

la

celalalt prosop (miscarea 2 a ochiului), indicand ca


interpretarea

initiala

persoanei

este

ca

marul

poate fi mutat pe celalalt prosop.


Cu toate acestea dupa ce a auzit indicatia in cutie
persoana face corectare rapida si se uita inapoi la
mar

(miscarea

(miscarea

ochiului)

ochiului)

si

apoi

catre

cutie

aratand

noua

interpretare

aceea ca marul ar trebui sa fie plasat in cutie.


Tanenhaus

masurat

de

asemenea

participantilor in timp ce

miscarile

ochilor

ei au ascultat aceste

instructiuni si priveau catre obiectele din Fig 11.8a


Care

este

la

fel

cu

cealalta

imagine

cu

exceptia

faptului ca acel creion a fost inlocuit cu un mar pe


un servetel. Aceasta este numita conditia celor doua
mere.

Cand

observand

miscarile
aceasta

ochilor

scena

erau

fost

masurate,

fig

11.8b),

multi

participanti se uitau intai la marul de pe servetel


ca raspuns la

indemnul pune marul (miscarea 1 a

ochiului), si apoi se miscau catre marul care era pe


prosop ca raspuns la indemnul pe prosop (miscarea 2

ochiului).

ochii

s-au

Apoi

la

mutat

auzul

catre

indicatiei

cutie

in

cutie

(miscarea

ochiului). Observati diferenta in aceasta situatie in


comparatie cu ce s-a intamplat cand acolo a fost doar
un mar. In acest caz pe prosop este interpretat ca
indicand nu ca marul ar trebui plasat pe celalalt
prosop

ci

ca

marul

care

este

pe

prosop

trebuie

ridicat si mutat.
Acest

rezultat

ofera

un

contrast

intre

abordarea

prima a sintaxei si abordarea interactionista. Prima


abordare a sintaxei ar prezice ca bazata pe structura
propozitiei, interpretarea initiala ar fii aceea ca
marul trebuia plasat pe prosop.Aceasta se intampla in
conditia

un

mar,

dar

prima

abordare

sintaxe

prezice deasemenea ca ar trebui sa se petreaca in


conditia doua mere, deoarece intelesul este inca
determinat de structura propozitiei (care este la fel
cu cea din conditia cele doua mere).Faptul ca apare
un rezultat diferit in conditia doua mere inseamna
ca

ascultatorul

ia

si

informatia

sintactica

din

propozitie si informatia oferita de scena in cauza


( de asemenea

vezi Altmann&Kamide,1999 si Chambers

2004).
Desi

controversa

cu

privire

la

abordarea

primei

sintaxe sau abordarea interactionista este corecta,


nu este inca rezolvata (Bever si colab., 1998; Rayner
&Clifton,

2002),

experimentului

dovezi
Tanenhaus

cum

ar
indica

fi

rezultatele
faptul

ca

informatiile in plus fata de structura propozitiei


ajuta la a determina ceea ce inseamna o propozitie.
Acest lucru este important, doearece in viata reala
intalnim rar exemple separate. Mai degraba, intalnim
exemple cand suntem in medii specifice sau asa cum
ascultam
Aceasta

intr-o

conversatie

propozitie

deosebit

de

ce

sau

apare

importanta

citind

intr-un

pentru

poveste.

context

lectura,

este

deoarece

propozitiile sunt de obicei parte a unui text mai


mare sau poveste. Astfel, atunci cand citim o anumita
propozitie stim deja o mare cantitate de informatie
cu privire la ceea ce am citit inainte. Acest lucru
ne

aduce

modul

de

la

urmatorul

studiu

in

nivel

care

al

am

studiului

inteles

limbii-

textele

si

povestirile (de obicei numit prelucrare discurs sau


prelucrare

text).

Dupa

cum

vom

vedea,

majoritatea

cercetarilor in prelucrarea textelor, sunt preocupate


de

modul

in

care

intelegerea

cititorilor

este

determinata de informatiile furnizate de mai multe


propozitii luate impreuna.
Asa

cum

propozitiile,

intelesurilor
sunt

mai

mult

sunt

cuvintelor
decat

suma

mai

mult

individuale,

decat

suma

povestirile

semnificatiilor

frazelor

individuale. Intr-o poveste bine scrisa, propozitiile


dintr-o

parte

povestirii

sunt

legate

de

propozitiile din alte parti ale povestirii. Astfel,


sarcina cititorului este de a folosi aceste relatii

intre propozitii pentru a crea o coerenta, o poveste


de inteles.
O

parte

importanta

procesului

de

creare

unei

povesti coerente este de a extrage concluziile care


determina

ce

inseamna

textul.

Am

vazut

faptul

ca

deductia este o parte importanta din mai multe tipuri


de cunoastere. De exemplu, in capitolul 3 am descris
modul in care

se ia in considerare ceea ce stim

despre mediu si perceperea a ceea ce se afla intr-o


scena.

Am

folosim

vazut

de

deductia

asemenea,

(de

multe

in

ori

capitolul
fara

sa

8,

cum

realizam)

pentru a recupera amintiri a ceea ce s-a intamplat in


trecut.De

fapentru,

un

numar

de

experimente

de

memorie descrise, implica scurte pasaje memorate, cum


ar

fi

experimentul

Bransford

si

Johnsons

(1973),

experiment in care una dintre povestiri a fost despre


John incercand sa repare o cusca pentru pasari (vezi
pag. 218).
FACAND DEDUCTII
Unul

dintre

pasajele

citite

participantilor

la

Brasford si Johnson a fost:


John incerca sa repare casa pentru pasari. El batea
un cui, cand tatal sau a iesit sa il vada ce face si
sa-l ajute la ceea ce lucra.
Am

vazut

ca

dupa

citirea

acestui

pasaj,

participantii au fost inclinati sa creada ca au vazut


urmatoarea

scena:

John

folosea

ciocanul

pentru

repara casa pentru pasari, cand tatal sau a iesit sa


vada ce face si sa il ajute la ceea ce lucra. Ei
cred ca au vazut aceasta scena, chiar daca nu au
citit ca John folosea ciocanul, pentru ca au dedus ca
John folosea ciocanul din informatia batea cuiul
(Bransford
proces
deductii

&

Johnson,

creativ
in

demonstratie

1973).Oamenii

similar

timp

ce

ilustreaza

pentru

ca

citesc

un

modul

in

folosesc
face

text.
care

un

diferite
Urmatoarea

functioneaza

deductia nu numai atunci cand se citeste textul ci si


atunci cand se intrepreteaza povestea in baza

unei

imagini.
DEMONSTRATIE: Inventarea unei povesti
Presupuneti ca in poza din Fig 11.9 este o ilustrata
dintr-o carte. Tema dumneavoastra este

sa descrieti

ce se intampla in poveste.
A fost odata ca niciodata este un bun mod de a
incepe.
Ce

cunostinte ati

folosit pentru

a crea

povestea?

Probabil farfurii zburatoare si raze care atrag


au fost implicate; si poate ati
ca

oaia

sa

isi

ia

zborul

presupus ca inainte
pastea

linistita

cu

prietenii pe sol. Deasemenea poati ati presupus, din


moment ce oaia zburatoare pare mai mica decat cele de
pe sol, ca este mai departe, ceea ce ar insemna ca
farfuria zburatoare se deplaseaza catre munti. Pentru
ca aceste informatii nu sunt indicate in poza, un
proces creativ care include cunostinte anterioare si

deductii este necesar pentru a crea sensul acestei


poze.Vom

considera

ca

anumite

moduri

specifice

de

deductie sunt implicate in creearea sensurilor din


textul scris. Un rol al deductiei este de a creea o
conexiune intre partile povestii. Aces proces este de
obicei

ilustrat

Naratiunea

se

cu

fragmente

refera

la

din

texte

texte

in

care

narative.
exista

poveste care progreseaza de la un eveniment la altul,


desi unele povestiri pot include flash back-uri de
evenimente

care

importanta

proprietate

coerentapersoane

s-au

intamplat
a

reprezentarea
astfel

incat

mai

oricarei
textului

naratiuni
in

informatia

devreme.

este

mintea

dintr-o

unei

parte

textului este legata de informatia din cealalta parte


a textului. Coerenta poate fi creata de un

numar de

diferite tipuri de deductii.


DEDUCTIE ANAFORICA (RELUATA, REEXPRIMATA)
Concluziile

care

leaga

un

obiect

sau

persoana

intr-o propozitie de un obiect sau o persoana din


alta propozitie sunt numite deductii anaforice. Luati
spre exemplu urmatoarele:
Riffifi,

faimosul pudel

, a

castigat concursul

de

caini. Acum ea a castigat ultimele 3 concursuri in


care a intrat.
Deductia

anaforica

are

loc

concluzia (deducem) ca atat


celei

de-a

doua

atunci
ea

propozitiicat

cand

tragem

de la inceputul
si

celalalt

ea

aproape de sfarsit se refera la Riffifi. In exemplul

precedent

John

si

colivia

fiind

constienti

(stiind) ca el din a doua propozitie se refera la


John, este un alt exemplu de deductie anaforica. De
obicei

nu

avem

mari

probleme

in

face

deductii

anaforice, datorita felului in care este prezentata


informatia in propozitii si a abilitatii noastre de a
ne

folosi

cunostintele

situatia

respectiva.

interviu

in

New

Dar

York

(pe

care

le

urmatorul

Times

cu

aducem)

citat

fostul

in

dintr-un

campion

la

categoria grea George Foreman (cunoscut de asemenea


pentru ca si-a imprumutat numele unei linii populare
de gratare) pune la incercare abilitatea noastra de a
crea deductii anaforice.
Ceea ce ne place foarte mult sa facem in vacanta este
sa mergem la ferma noastra din Marshall, Texas.
aproape 500 de acrii.
copiii

sa

pescuim.

Avem

Sunt multe iazuri si merg cu


Apoi

bineinteles,

ii

punem

(pestii) pe gratar. (Stevens, 2002).


Bazat strict pe structura propozitiei, putem trage
concluzia ca copiii sunt pusi pe gratar, dar stim ca
sunt sanse mari ca pestele sa fie pus pe gratar, si
nu copiii lui George Foreman! Cititorii sunt capabili
sa

faca

deductii

neprielnice,

anaforice,

deoarece

ei

chiar

adauga

si

in

conditii

informatii

din

cunostintele lor despre lume, la informatiile oferite


in text.
DEDUCTII INSTRUMENTALE

Deductiile
deductii

despre

instrumente

instrumentale.

propozitia

William

De

sau

metode

exemplu,

Shakespeare

sunt

cand

scris

citim

Hamlet

in

timp ce statea la biroul sau, deducem din ce stim


despre timpul in care a trait Shakespeare ca probabil
folosea o pana (si nu un laptop!) si ca biroul lui
era

facut

din

lemn.

In

acelasi

fel,

deducand

din

fragmentul despre John si colivie ca el foloseste un


ciocan

pentru

bate

cuiele,

aceasta

ar

fi

deductie instrumentala.

DEDUCTIA CAUZALA
Deductiile

descrise

propozitie

sau

evenimente

care

precedenta,
Graesser

et

fraza,
s-au

sunt

de

care

au

intamplat

deductii

al.,

evenimentele

1994).

fost
intr-o

cauzale.
De

dintr-o

cauzate

propozitie

(Goldmanet

exemplu,

de

cand

al.,
citim

propozitiile Sharon a luat o aspirina. I-a trecut


durerea de cap. , deducem ca faptul ca a luat o
aspirina a facut ca durerea sa treaca.(Singer

et

al., 1992). Acesta este un exemplu de deductie destul


de clara pe care multi oameni din cultura noastra ar
face-o, pe baza cunostintelor despre dureri de cap si
aspirina.
Alte deductii cauzale nu sunt chiar atat de evidente
si pot fi mai dificile de descifrat. De exemplu, ce
concluzie
propozitii?

ai

trage

din

citirea

urmatoarelor

Sharon a facut un dus. I-a disparut durerea de cap.


Ati putea trage concluzia, din faptul ca propozitia
cu durerea de cap

urmeaza imediat dupa propozitia cu

dusul, ca dusul a avut legatura cu eliminarea durerii


de

cap

lui

Sharon.

Cu

toate

acestea,

legatura

cauzala dintre dus si durerea de cap este mai slaba


decat legatura dintre aspirina si durerea de cap, din
prima pereche de propozitii.Pentru a face legatura
dus-durere de cap, este nevoie de mai multa munca din
partea

cititorului.

Ati

putea

deduce

ca

dusul

relaxat-o pe Sharon, sau poate obiceiul ei de a canta


la dus a fost terapeutic. Sau ati putea decide ca nu
exista

prea

multa

legatura

intre

cele

doua

propozitii.
Deductiile

fac

conexiuni

care

sunt

esentiale

in

crearea coerentei in texte, si pentru a face aceste


conexiuni,

poate

presupune

creativitate

din

partea

cititorului. Cu toate acestea, a citi un text implica


mai

mult decat

simpla intelegere

a cuvintelor

sau

propozitiilor. Este un proces dinamic care presupune


transformarea

cuvintelor,

propozitiilor

succesive,

propozitiilor

intr-o

poveste

si

plina

a
de

inteles. Uneori e usor, alteori e mai greu, atat in


functie de abilitatea

si intentia scriitorului cat

si a cititorului. (Goldman et al., 1999; Graesser et


al., 1994; van den Broek, 1994).
Am descris pana acum procesul intelegerii textului in
ceea

ce

priveste

felul

cum

isi

folosesc

oamenii

c