Sunteți pe pagina 1din 266

CAPITOLUL I

Cum Raphael se plimba prin campus si vorbea cu Susan, la telefonul mobil, sa se


intalneasca la uniunea studentilor, mai tarziu in acea dupa amiaza, el isi aminteste ca a uitat
cartea pe care ea i-o imprumutase, la el in camera.(fig 1.1)Nu pot sa cred a spus el, Parca o si
vad cum sta pe biroul meu, unde am lasat-o. Ar fi trebuit sa o pun in rucsacul meu de aseara de
cand m-am ganditi la ea. Imediat cum termina de vorbit la telefon cu Susan si isi trece prin
filtrul mintii sa ajunga la timp la intalnire, gandurile sale sar la faptul ca nu va sti cum va
supravietui dupa ziua de miercuri, deoarece masina sa este programata sa fie vanduta. A avea o
maisna insemana mobilitate foarte mare dar este foarte scumpa. Plimbarile primite de la colegul
sau de camera sunt ieftine, dar limitate.Poate am sa iau un program al autobuzului de la uniunea
studentilor se gandeste el, in timp ce isi pune telefonul mobil in buzunar. In timp ce intra la ora
lui de antropologie, si-a adus aminte ca va avea examen cat de curand.
Din pacate el mai are foarte mult de citit, asa ca se decide ca nu va putea sa o duca seara
pe Susan la film , asa cum planuise, deoarece are nevoie de timp pentru a studia. Imediat ce
incepe sa citeasca, Raphael anticipeaza, cu o oarecare anxietate, intalnirea lui cu Susan.
Aceasta scurta felie de viata a lui Raphael merita notata deoarece este obisnuita, dar in
acelasi timp se intampla foarte multe lucruri intr-un interval foarte scurt de timp. Raphael face
urmatoarele lucruri care sunt legate de materialul acoperit in capitolele din aceasta carte:

Percepe mediul lui - vede oamenii din campus si o aude pe Susan cum vorbeste la

telefon(Capitolul 3-Perceptia)
Acorda atentie lucrurilor unul dupa altul - persoana care se apropie de el in stanga lui,

conversatia sa cu Susan, cat timp i-a mai ramas sa ajunga la cursul sau.(Capitolul 4-Atentia)
Isi aminteste ceva din trecut - i-a spus lui Susan ca ii va returna cartea in acea zi(capitolul 5-8:

Memoria)
Distinge elementele dintr-o categorie, cand se gandeste la diferitele metode de transport pe care
le poate folosi - inchirierea masinii, masina colegului de camera, autobuz (Capitolul

9:Cunoastere)
Vizualizeaza cartea de pe biroul sau care era acolo cu o seara in urma (capitolul 10: Imagini

Vizuale)
Intelege si vorbeste chiar in timpul conversatiei sale cu Susan(Capitolul 11:Limbaj)

Functioneaza pentru a rezolva o problema, se gandeste cum va putea sa se deplaseze in diferite

locuri dupa ce masina lui va fi vanduta. (Capitolul 12:Rezolvarea problemelor)


Ia o decizie,- cand decide sa amane iesirea la film cu Susan, deoarece are foarte mult de invatat.
(Capitolul 13: Motivarea si luarea deciziilor)
Lucrurile pe care Raphael le face nu numai ca sunt studiate in aceasta carte dar de
asemnea au ceva foarte important in comun: toate sunt incluse in minte. Psihologia cognitiva este
o ramura a psihologiei ce are ca specific studiul mintii. Pe masura ce cititi povestea despre
incercarea de a intelege mintea, vei invata ca mintea este: cum anume a fost studiata si ce anume
au descoperit in legatura cu functionarea mintii de catre cercetatori. In acest prim capitol vom
descrie in detaliu mintea, apoi vom lua in considerare putin din istoria psihologiei cognitive si in
final introducem cateva din modurile in care psihologia moderna cognitive au deposit limitele
studiind mintea.

Psihologia congnitiva : studierea mintii


Poate ati observat ca am folosit termenul de minte dar fara a o defini intocmai. Pe
parcurs, vom vedea ca mintea ca si alte concepte din psihologie, cum ar fi inteligenta sau emotia,
poate fi definita in numeroase moduri.

Ce este mintea?
O modalitate de a aborda intrebarea : Ce este mintea? este sa se ia in considerare cum
este mintea folosita in fiecare conversatie. Iata cateva exemple:
1. El a fost capabil sa apeleze la minte pentru a-si aminti ce anume facea in ziua
accidentului(Mintea a fost intodusa in memorie)
2. Daca iti pui mintea la contributie sunt sigur ca poti rezolva acea problema la
matematica(Mintea : cea care rezolva problemele)
3. Nu m-am hotarat inca sau Sunt intre doua decizii (Mintea este cea care trebuie sa ia decizii
sau sa ia in considerare anumite posibilitati)
4. Este in discordanta sau Cand vorbeste despre intalnirea lui cu extraterestrii, suna ca si cum
nu este in toate mintiile (O minte sanatoasa este asociata cu o functionare normala, iar o minte
nefunctionala este asociata cu o fuctionare anormala)
5. Are o minte frumoasa (Din cartea Sylvia Nasar O minte minunata, despre Nobel Prize
,castigatorul John Nash, carte ce a fost transpusa intr-un premiu Oscar filmul lui Russel Crowe)

Aceste declaratii ne spun anumite lucruri foarte importante despre ceea ce inseamna
mintea. Declaratiile 1, 2 si 3 subliniaza rolul mintii in memorie, rezolvarea problemelor si luarea
deciziilor si sunt strans legate de urmatoarea definitie a mintii: Mintea creeaza si controleaza
functionarile mentale, cum sunt perceptia, atentia, memoria, emotiile, limbajul, decizia, gandirea
si rationamentul. Aceasta definitie reflecta rolul central al mintii in determinarea variatelor
noastre abilitati, abilitati ce sunt reflectate in titlurile capitolelor din aceasta carte.
Declaratia 4 se refera la o alta definitie a mintii: mintea este un sistem care creeaza
reprezentari ale lumii, asfel ca putem actiona pentru a ne indeplini scopurile. Aceasta definitie
arata importanta mintii in functionare si supravietuire si de asemenea ofera un inceput al
descrierii mintii , cum anume ajunge ea la aceste concluzii. Ideea de a crea reprezentari este un
lucru cu care ne vom intalni pe tot parcursul cartii.
Aceste doua defintii ale mintii nu sunt compatibile.Prima indica diferite tipuri ale
cognitiei-procesului mental , cum ar fi perceptia, atentia, memoria si asa mai departe - ceea ce
reprezinta ceea ce face mintea. A doua definitie indica anumite lucruri despre modul in care
functioneaza mintea (isi creaza reprezentari) si functia sa (ne permite sa actionam pentru a ne
atinge scopurile). Nu este o coincidenta ca toate cognitiile din prima definitie joaca roluri
importante in atingerea scopurilor.
Finalul celor doua declaratii de zi cu zi subliniaza importanta si frumusetea
mintii.Mintea este ceva ce trebuie folosit, si unele idei ce ies din mintile unor oameni sunt
considerate a fi extraordinare. Dar unul din mesajele acestei carti este ca "frumuseea" minii nu
este rezervata pentru minile "extraordinare", deoarece chiar si pana cele mai rutiniere lucrurirecunoscand o persoana ce are o conversatie, decizia de a face sau nu anumite cursuri semestrul
viitor - devin uimitoare in sine atunci cand luam in considerare proprietatile mintii care ne
permit sa realizam aceste activitati atat de familiare.
Care sunt mai exact proprietatile mintii? Cum anume opereaza ea? Care sunt
caracteristicile ei? Spunand ca mintea creeaza cunoastere si este importanta pentru functionare si
supravietuire, definitia ne indica ceea ce face mintea, dar nu cum realizeaza ceea ce face.
Determinand proprietatile si mecanismele mintii este ceea ce psihologia congnitiva reprezinta.
Scopul nostru in restul acestui capitol este de a descrie modul in care s-a dezvoltat psihologia

cognitiva, de la inceputurile ei pana unde a ajuns astazi si sa incepem sa descriem cum


psihologia cognitive se apropie de specificul studiului mintii.

Ideea c mintea poate fi studiata tiinific este o idee moderna. n 1800, ideile despre
minte au fost dominate de convingerea c nu este posibil sa fie studiata. Un motiv invocat a fost
c nu este posibil ca mintea s se studieze, dar au existat alte motive, inclusiv ideea c
proprietile minii, pur i simplu nu se pot msura. Cu toate acestea, unii cercettori au sfidat
nelepciunea i au decis sa studieze mintea oricum. Una dintre aceste persoane a fost olandezul
fiziolog Franciscus Donders, care n 1868, unsprezece ani nainte de nfiinarea primul laborator
de psihologie tiinific, a fcut unul dintre primele experimente care astzi ar fi numit
experiment cognitiv psihologic. (Este important de notat c termenul de "psihologie cognitiv"
nu a fost inventat pn n 1967, dar primele experimente vor fi descries ca fiind experimente
psihologice cognitive).

Experimentul lui Pionierat Donders : Ct timp iti ia pana


iei o decizie?
Donders a fost interesat sa stabileasca ct timp este nevoie pentru ca o persoan s ia o
decizie. El a stabilit acest lucru prin msurarea timpului de reacie, ct timp este nevoie pentru a
rspunde la prezentarea unui stimul. n prima parte a experimentului su, el a cerut
participantilor sai s apese un buton la prezentarea unei lumini. Aceasta se numeste timp de
reactie simplu. n partea a doua a experimentului, el a fcut sarcina mai dificil, prin prezentarea
a dou lumini, una pe partea stng i una in partea dreapta . Sarcina participanilor n acest parte
a experimentului a fost de a apasa un singur buton cnd a fost luminata partea stnga i un alt
buton cnd era luminata partea dreapta. Aceasta se numete o alegere adica timpul de reactie in
functie de alegere.
Explicatia timpului de reactie simplu este prezentat n fig 1.3. Prezentarea stimulului
(lumina) provoac un rspuns mental (percepe lumina), ceea ce conduce la un
comportament( rspuns - apasarea sau nu a butonului). Timpul de reacie (linia punctat) este
timpul ntre prezentarea stimulul i rspunsul comportamental.
Diagrama pentru timpul de reactie in functie de alegerea unei sarcini( Figura 1.3b) arat
c raspunsul mental nu include numai perceperea luminii dar, de asemenea, decide si ce buton
4

trebuie apasat. Donders a motivat, ca timpul de reacie in functie de alegere ar fi mai mare dect
timpul de reacie simplu, deoarece este nevoie de timp suplimentar pentru a lua decizia, i c
diferena timpului de reacie dintre condiiile simple i de alegere ar indica ct de mult dureaza
luarea deciziei. Deoarece timpul de reacie in functie de alegere a luat o zecime de secund mai
mult dect timpul de reacie simplu, Donders ajuns la concluzia c a fost nevoie de o zecime de
secunda pentru a decide ce buton trebuie apasat.
Experimentul Donders "este important, att pentru c a fost unul dintre primele
experimente psihologice cognitive i pentru c ilustreaz ceva extrem de important despre
studierea mintii: rspunsurile mentale (perceperea luminii i decizia apasarii butonului, n acest
exemplu) nu poate fi msurat direct, ci trebuie s fie dedus din comportament. Putem vedea
acest lucru observnd liniile punctate din figura 1.3. Aceste linii indic faptul c atunci cnd
Donders a msurat timpul de reacie, el a msurat relaia dintre prezentarea stimulului i
rspunsul participantului. El nu a masurat rspunsul mental direct, a masurat raspunsul
participantului de la prezentarea stimulului. Faptul c rspunsurile mentale nu pot fi msurate
direct, dar trebuie deduse observand comportamentul, este un principiu care este valabil nu
numai pentru experiment lui Donders, dar pentru toate cercetrile n psihologia cognitiv.

Experimentele de memorie ale lui Ebbinghaus : Ce este


evoluia n timp a uitrii?
O alta abordare inovatoare pentru msurarea proprietilor minii a fost conceputa de
ctre Hermann Ebbinghaus (1885/1913). Ebbinghaus a fost interesat sa determine tipul memoriei
si al uitarii - specificul, cum informatia pe care o memoram cu timpul se uita. Ebbinghaus
determinase acest lucru prin testarea propriei lui persoane, utiliznd procedura prezentat n
Figura 1.4. El si-a prezentat silabe fr sens, cum ar fi DAX, QEH, LUH i ZIF , folosind un
dispozitiv numit tambur de memorie (in psihologia cognitivea moderna s- ar numi calculator).
El a folosit silabe fr sens, astfel nct memoria lui nu a putut fi influenat de sensul vreunui
cuvnt.
Prima oara s-a uitat la fiecare silab i a ncercat s le nvee n ordine (figura 1.4a). A
doua oar, sarcina lui era s nceap sa isi aminteasca prima silab de pe lista, sa verifice daca
este corect, apoi sa isi aminteasca a doua silaba si sa verifice daca si ea era corecta , si asa mai
departe. (Figura 1.4b). El a repetat procedura, sa treaca prin lista si sa incerce sa isi aminteasca

fiecare silaba in ordine, pana cand a fost capabil sa repete toata lista fara sa mai faca nici o
eroare. El a menionat numrul de ncercri pe care l-a acumulat pana a reusit sa faca acest lucru.
Dup ce a invatat o list, Ebbinghaus a ateptat 31 de zile. Apoi el a repetat procedura de
mai sus pentru fiecare list i a remarcat cte repetari i-a luat s-i aminteasc toate silabele, fr
nici o eroare (Figura 1.4c). El a folosit metoda retinerii pentru a analiza rezultatele sale,
calculnd retinerea prin scderea numrului de procese necesare pentru a nva lista dup o
ntrziere de la numrul de ncercri pe care l-a acumulat pana a spus lista fara erori. Apoi a
calculat scorul retinerii pentru fiecare interval de ntrziere, folosind urmtoarea formul:
retineri = [(repetiii iniiale) - (repetitiile pentru memorare,verificare) / repetari iniiale] 100
Ebbinghaus a constatat c retinerile au fost mai mari pentru intervale scurte dect pentru
perioadele mai lungi de timp. Ca de exemplu, dup un interval scurt ar putea sa redea lista fara
erori doar dupa trei repetari. Daca i-ar fi luat 9 repetari pentru memorarea listei prima oara atunci
retinerile ar trebui sa fie de 67% ([(9-3)/9]x100=67%). Dac dup un interval de timp mai lung
i-a luat a doua oar 6 repetari pentru a reda lista, scorul sau de retinere ar fi in proporie de 33 %.
"Curba retinerii" a lui Ebbinghaus ( Figura 1.5) prezint retinerile n funcie de
intervalul de retentie. Curba indic faptul c memoria scade rapid pentru primele doua zile dupa
invatarea initiala si apoi ramane oarecum constanta. Aceast curb a fost importanta pentru c a
demonstrat c memoria ar putea fi cuantificata i c functii cum ar fi curba uitarii ar putea fi
folosita pentru descrierea unei proprietati a mintii, in acest caz - capacitatea de a reine
informaii. Observai c dei metoda retinerii a lui Ebbinghaus a fost foarte diferita de metoda
lui Donders - "Metoda de timpului de reacie, ambii au masurat comortamentul pntru a
determina o anumita proprietate a mintii.

Laboratorul lui Wundt de psihologie: Structuralism si


introspectie analitica
In 1879, Wilhelm Wundt a fondat primul laborator de stiinte psihologice la Univesitatea
din Leipzig din Germania, cu scopul de a studia mintea din punct de vedere stiintific. Abordarea
lui, care a dominat psihologia la sfritul anilor 1800 i nceputul anilor 1900, a fost numita
structuralism. Potrivit structuralismului, experiena noastr n general este determinat prin
combinarea elementelor de baz ale experienei noastre pe care structuralitii le numesc senzaii.

La fel ca i in chimie unde a fost creat un tabel periodic al elementelor care a organizat
elementele pe baza greutatii lor moleculare i a proprietilor sale chimice, Wundt a vrut s
creeze un "tabel periodic al minii", care ar include toate senzatiile de baz implicate n crearea
experienei. Wundt a crezut c ar putea realiza acest lucru prin utilizarea introspectiei analitice, o
tehnic n care participanii instruiti au descris experienele lor i procesele de gndire ca rspuns
la stimuli. De exemplu, ntr-un experiment Wundt a cerut participantilor sa descrie experiena lor
auditiva in momentul in care au auzit 5 note cantate la un pian. Wundt a fost interesat dac au
auzit cele cinci note ca o singur unitate sau dac ar putea s aud notele individual. Dei Wundt
nu si-a atins scopul, acela de a explica comportamentul in termeni de senzatii, el a avut un
impact major asupra psihologiei prin stabilirea primului laborator de psihologie i infiintarea
altor laboratoare de psihologie in alte universitati, incluzand multe chiar si in SUA.

William James: Principiile psihologiei


William James, unul dintre primii psihologi americani timpurii (dei nu a fost un student
al lui Wundt ), a urmat initial cursurile de psihologie de la Harvard si a facut observaii
semnificative despre mintea n manualul su, Principii de psihologie (1890). Observaiile lui
James s-au bazat nu pe rezultatele experimentelor, ci pe introspecii despre funcionarea mintii
lui. Avantajul acestui lucru este acela ca multe din observaiile sale sunt inca in picioare si
adevarate si in prezent, i cartea sa este importanta pentru gradul de complexitate atins. n ea,
James acoper o gam larg de subiecte cognitive, inclusiv gndire, contiin, atenie, memorie,
percepie, imaginaie i raionament.
Activitatile lui Donders, Ebbinghaus, Wundt, James i altele au format un inceput promitator al
studiului mintii. Cu toate acestea, cercetarea asupra minii a fost redusa , datorita evenimentelor
aparute la inceputul secolului 20, ceea ce a facut sa se schimbe accentul de pe cercetarea mintii si
a proceselor mentale.Una dintre marile cauze ce au determinat psihologia sa rejecteze studierea
proceselor mentale a fost raspunsul negativ la tehnica introspectiei analitice.

Abandonarea Studiul minii


Cercetarea timpurie n multe departamente ale psihologiei a fost realizata n spiritul
laboratorului lui Wundt, folosind intospectia analitica pentru a descoperi procesele mentale
ascunse.

WATSON DESCOPERA BEHAVIORISM-UL


Poveste lui John Watson despre cum a fondat o abordare a psihologiei numita
behaviorism este bine cunoscuta si pentru studentii primului an la psihologie . Vom revizui pe
scurt aici datorita importantei sale la istoria psihologiei cognitive.
Ca student absolvent al Universitatatii din Chicago, Watson a devenit nemulumit de
metoda introspeciei analitice. Problemele sale cu aceast metod au fost:
(1) producea rezultate extrem de variabile de la o persoan la alta
(2), aceste rezultate au fost dificil de verificat pentru c acestea au fost interpretate n termeni de
procese mentale interioare invizibile. Ca raspunsa la ceea ce el a perceput a fi deficiene n
introspecie analitica, Watson a propus o noua abordare numita behaviorism. Intr-unul dintre
documentele lui Watson - Psihologia asa cum o vede behiaviorism-ul, el stabileste obiectivele
acestei abordri in psihologie n acest citat celebru:
Psihologia asa cum behaviorism-ul o vede, este o ramur pur obiectiva, experimentala a naturii
tiinifice. Scopul su teoretic este de predicie i control al comportamentului. Formele
introspective, nu sunt parte esenial a metodelor sale, nici nu este valoarea tiinific a datelor
sale, depinde de gradul de pregtire cu care se preteaz la interpretri n ceea ce privete
contiina. . . ce trebuie s facem este nceapem studierea psihologiei, facand comportamentul, nu
constiinta, obiectivul nostru de atac. (Watson, 1913, pp 158, 176; Sublinierea noastr)
Acest pasaj are dou puncte cheie: (1) Watson respinge introspecia ca metod, i (2)
comportamentul observabil, nu constient (care ar implic procese neobservabile, cum ar fi
gndirea, emoiile, i raionamentul), este subiectul principal de studiu. ntr-o alt parte a acestei
lucrri, Watson, de asemenea, a proclamat c "psihologia. . . nu trebuie sa se mai amageasca
crezand ca obiectul obsevat/analizat atrage stari mentale "(pag. 163). Scopul lui Watson a fost de
a elimina mintea ca un subiect de studiu n psihologie i de o inlocui cu studiul direct al
comportamentului observabil.
Cum behaviorismul a devenit forta dominanta in psihologia americana, atenia
psihologilor s-a mutat de la intrebarea "Ce anume ne spune comportamentul despre minte? "la
inrebarea" Care este relaia dintre stimulii din mediul nconjurtor i comportament?" Astfel,

accentul s-a mutat de la minte - ca subiect central a studiului -la comportament (fr nici o
referire la minte) ca subiect.
Experimentul cel mai faimos al lui Watson a fost"Experimentul Micul Albert", n care
Watson i Rosalie Rayner (1920) l-au supus pe Albert, un biat de 9-luni, la un zgomot puternic
de fiecare data cand un soarece (lucru care i-a placut initial lui Albert) a fost aproape de copil.
Dup cteva repetari a zgomotului cu obolanul, reactia lui Albert a fost sa fuga cat mai departe
si mai rapid de soarece.
Ideile lui Watson sunt asociate cu conditionarea clasica, asocierea unui stimul (cum ar fi
zgomotul puternic prezentat lui Albert) cu altul, stimulul neutru anterior (cum ar fi obolanii)
determinand modificri ale rspunsului la stimulul neutru. Inspiratia lui Watson pentru
experimentul su a fost de la cercetarea lui Ivan Pavlov, din anul 1890, care a demonstrat
conditionarea clasica la cini. n acest experiment ( Figura 1.6), Pavlov a asociat alimentele
(care au fcut cinele sa saliveze), cu un clopot (stimul neutru iniial), provocand cainele sa
saliveze la sunetul clopotului (Pavlov, 1927). Watson a folosit condiionarea clasica pentru a
argumenta c un comportament poate fi analizat fr nici un fel de referire la minte. Pentru
Watson, ceea ce se ntmpl n capul lui Albert, fie fiziologic sau mental, a fost irelevant. Pe el la interest numai cum un stimul asociat cu altul au afectat comportamentul lui Albert.

Condiionarea operant a lui Skinner


n mijlocul dominatiei psihologiei behavioriste in America, B. F. Skinner, un tnr
student absolvent la Harvard, a adus un nou instrument in behaviorism,care a asigurat ca aceast
abordare ar domina psihologia zeci de ani de acum ncolo. Skinner a introdus condiionarea
operant, care s-a axat pe modul n care comportamentul este ntrit de prezentarea recompensei
pozitive, cum ar fi produsele alimentare sau de aprobare social (sau negative cum ar fi un oc
sau respingere social). De exemplu, Skinner a artat c recompensarea unui soboloan cu
alimente pentru apasarea unei bare, creste rata de apasare a acesteia de catre obolan. Ca Watson,
Skinner nu a fost interesat de ceea ce se ntmpl n minte, dar s-a concentrat exclusiv pe
determinarea relaiei dintre stimuli i rspunsuri (Skinner, 1938).
Ideea c un comportament poate fi neles prin studierea relaiilor stimul-rspuns a
influenat o ntreag generaie de psihologi i psihologia dominanta n Statele Unite ale Americii
de la 1940, pana in anii 1960. Psihologii au aplicat tehnicile de condiionare clasic i operant
9

pentru lucruri cum ar fi predarea la clas, tratarea tulburrilor psihice, i testarea efectelor
medicamentelor asupra animalelor. Figura 1.7 este o dovada cronologica ce arat ca studiile
iniiale ale minii au crescut datorita behaviorismului. Acum vom trece de la aceasta perioda in
anii 1950, cand a nceput s apar schimbri n psihologie care n cele din urm au condus la o
scdere a influenei behaviorismului.

PREGATIND SCENA PENTRU REAPARITIA MINTII IN PSHIC


Chiar daca behaviorismul domina psihologia americana de mai multe decade, au fost si
cativa cautatori care nu acceptau behaviorismul. Unul dintre acestia a fost Eduard Chance
Tolman. Tolman,care din 1918 pana in 1954 a fost la Universitatea din California, la Berkeley,se
autoproclama un behaviorist pentru ca se concentra pe masuratul comportamentului. Dar in
realitate el a fost unul dintre primii psihologi cognitivi, deoarece el folosea comportamentul sa
deduca procesele mentale. In unul dintre experimentele lui, Tolman (1938) a pus un sobolan intrun labirint, care fugea de sus in jos pe fiecare dintre alei. Dupa o perioada initiala de explorare,
sobolanul a fost pus in punctul A si mancarea in punctul B, sobolanul a invatat imediat sa faca
dreapta la intersectie\rascruce pentru a obtine mancarea. Exact asta au prezis behavioristii, pentru
ca doar intorcandu-se la dreapta era rasplatit cu mancare (fig.1.8b). Cu toate astea,cand Tolman a
pus sobolanul in punctul C, ceva interesant s-a intamplat. La intersectie sobolanul s-a intors la
stanga ca sa ajunga la mancarea din B (figura 1.8c). Explicatia lui Tolman cu referire la acest
rezultat a fost ca atunci cand sobolanul a explorat labirintul el dezvolta o harta cognitiva, un
concept al schemei labirintului (Tolman,1948). Asadar, chiar daca sobolanul invatase sa se
intoarca spre dreapta, cand a fost pus in punctul C , a folosit harta sa se duca la stanga ca sa
ajunga la mancarea din punctul B. Cuvantul pe care Tolman l-a folosit, cognitiv, si ideea ca ceva
mai mult decat un raspuns la un stimul aduce conexiuni in mintea unui sobolan, l-a plasat pe
Tolman in afara obisnuitului behaviorism. Alti cercetatori erau constienti de munca lui Tolman,
dar pentru multi dintre psihologii americani ai anilor 40, folosirea cuvantului cognitiv a fost
dificil de acceptat pentru ca incalca ideea behavioristilor ca procesele interne, cum ar fi ganditul
sau hartile mentale, nu erau subiecte de studiu acceptate. Abia dupa aproape o decada de la ideea
de harti cognitive a lui Tolman, au aparut dezvoltari ce au dus la renasterea mintii in
psihologie. In mod ironic, una dintre aceste dezvoltari a fost publicatia din 1957 a cartii de
B.F.Skinner, numita Verbal Behavior. In aceasta carte Skinner sustinea ca copiii invata sa
10

vorbeasca prin conditionare operanta. Potrivit acestei idei, copiii imita vorbirea pe care o aud si
repeta vorbirea corecta deoarece sunt rasplatiti. Dar in 1959 Noam Chomsky, un lingvist de la
institutul de Tehnologie Massachauttes, a publicat o analiza nimicitoare asupra cartii lui Skinner,
in care scotea in evidenta ca ei spun multe propozitii pentru care nu au fost niciodata rasplatiti
de parinti (te urasc,mama spre exemplu), si ca in timpul dezvoltarii limbii, ei trec prin etape in
care folosesc gramatica incorecta chiar daca aceste greseli nu au fost niciodata auzite. Chomsky
vedea dezvoltarea limbii ca fiind determinata nu de imitatie, ci de un program biologic innascut
ce tine la toate culturile. Idea lui Chomsky ca limba este un produs al modului in care mintea este
construita, in opozitie cu ideea de a fi cauzata de imitare sau intarire, i-a facut pe psihologi sa
reconsidere ideea si alte comportamente complexe cum ar fi rezolvarea problemelor si gandirea,
ce pot fi explicate de conditionare operanta. In loc de asta, ei au inceput sa realizeze ca pentru a
intelege comportamentele cognitive complexe, nu e necesar doar sa masori comportamentul
observabil, ci si luarea considerare a ceea ce iti spune acest comportament despre cum
functioneaza mintea .

RENASTEREA STUDIULUI MINTII


Decada lui 1950 este in general recunoscuta ca fiind inceputul revolutiei cognitive - o
schimbare in psihologie, de la idea de stimul raspuns a behavioristilor la o abordare a carei
intentii principale era sa inteleaga operatiile mintii. Critica lui Chomsky cu privire la cartea lui
Skinner a fost unul din multele evenimente din 1950 care au reintrodus mintea in psihologie.
Aceste evenimente asigurau o noua cale de a studia mintea, numita abordarea de procesare a
informatiilor - o abordare care traseaza succesiunea operatiilor mentale incluse in
cunoastere/perceptie.Unul dintre aceste evenimente care a inspirat psihologii sa se gandeasca la
minte in termeni de procesare a informatiei a fost un dispozitiv numit computer digital.

INTRODUCEREA COMPUTERULUI DIGITAL


Primele calculatoare digitale, create la sfritul anilor 1940, au fost niste maini uriae
care ocupau cldiri ntregi, dar n 1954, IBM a introdus un calculator care a fost disponibil la
publicul larg. Aceste calculatoare erau nc extrem de mari n comparaie cu laptop-ul de astzi,
dar si-au gasit rolul n laboratoarele de cercetare universitar, n conditiile n care acestea au fost
utilizate att pentru analiza datelor, cat i, cel mai important pentru scopurile noastre, pentru a
sugera un nou mod de gndire despre minte.

11

Diagramele de flux pentru calculatoare digitale


Unul dintre caracteristicile de calculatoarelor care a atras atentia psihologilor din anii
1950 a fost c ele prelucreaza informaiile n etape. De exemplu, diagrama din Figura 1.9
prezinta structura unui calculator n care informaii sunt primite de ctre un "procesor de intrare"
i apoi sunt stocate ntr-o "unitate de memorie" nainte de a fi procesate de ctre o "unitate
aritmetic", care apoi creeaz output-ul. Folosind aceast etap ca surs de inspiraie, unii
psihologi au propus ideea revoluionar c atunci funcionarea minii ar putea fi, de asemenea,
descrisa ca avnd loc ntr-un numr de etape. Aplicarea aceastei idei in abordarea mintii i-a
facut pe psihologi sa-si puna noi ntrebri i s elaboreze rspunsuri la aceste ntrebri n moduri
originale. Unul dintre primele experimente influenate de acest nou mod de a te gandi la mintea
omeneasca includea studiul a cat de bine pot fi atenti oamenii la o singura informatie atunci cand
le sunt date mai multe in acelasi timp.

Diagramele de flux pentru minte


ncepnd cu anii 1950, un numr de cercetatori a devenit interesat n a descrie ct de bine
poate mintea sa se descurce cu informaiile primite. O ntrebare de care au fost interesati era:
Cnd un numr de mesaje auditive sunt prezentate deodata (care s-ar putea s apar la o
petrecere galagioasa, de exemplu), poate o persoan se se concentreze pe doar unul dintre aceste
mesaje (ca atunci cnd avei o conversaie cu unul dintre oamenii de la petrecere)? Intr-un
experiment, facut de psihologul britanic Colin Cherry (1953), participantilor le- au fost
prezentate dou mesaje simultan, unul la urechea stng i unul la dreapta ( Figura 1.10), i li
sa spus s-i concentreze atenia pe unul dintre mesajele (numit mesajul receptionat) i de a
ignora cellalt (denumit mesajul nereceptionat).
Rezultatele acestui experiment, pe care il vom descrie n detaliu cnd vom discuta n
capitolul 4, este c oamenii si-au putut concentra atentia pe mesajul prezentat unei urechi, si cand
au facut-o, nu au mai fost atat de atent si la mesajul prezentat celeilalte urechi. Rezultatul acesta
l-a facut pe psihologul britanic, Donald Broadbent(1958), sa propuna prima diagrama de flux a
mintii. Aceasta diagrama reprezenta ce se intampla in mintea unei persoane in timp ce aceasta isi
concentra atentia pe un stimul specific din mediu. Aceasta diagrama, pe care o vom descrie mai
detaliat in capitolul 4, este remarcabila deoarece a fost prima care a descris mintea in timpul
procesarii informatiei in mai multe etape in ordine. Aplicata la experimentele de
12

atentie,input(intrare) ar fi sunetul ce intra in urechea persoanei, filtrul lasa sa intre doar


partea de intrare la care persoana participa; si detectorul inregistreaza informatia ce trece prin
filtru. Aplicata atunci cand vorbesti cu un prieten la o petrecere galagioasa, filtrul lasa doar
conversatia prietenului tau sa treaca, filtrand celelalte convorbiri si zgomote. Asadar, chiar daca
esti constient ca alti oameni vorbesc, nu poti sa te concentrezi pe informatii detaliate, cum ar fi
despre ce vorbesc ceilalti oameni. Diagrama lui Broadbent a oferit o metoda de analiza a
operatiile efectuate de minte in ordine si a propus un model ce a putut fi testat de mai multe
experimente.Veti vedea mult mai multe diagrame ca aceasta in carte pentru ca au devenit una
dintre metodele standard de a infatisa operatiile facute de minte.

CAPITOLUL II
NEUROSTIINTA COGNITIVA
La ora 7 dimineata, ca raspuns la auzul familiar dar iritant al alarmei, Juan isi arunca
bratul intr-un arc bine exersat, simte contactul mainii cu butonul de snooze si, in linistea pe care
a creat-o, se intoarce pe cealalta parte pentru inca 10 minute de somn. Cum poate fi explicat
comportamentul lui Juan in termeni de fiziologie? Ce se intampla in creierul lui Juan care face
posibil ca acesta sa auda alarma, sa ia masuri pentru a o opri, si sa stie ca mai poate dormi putin
fara sa intarzie la curs?
Putem da un raspuns general acestei intrebari prin a lua in considerare cativa din pasii pe
care i-a urmat Juan in actiunea sa de a inchide alarma. Primul pas in auzirea alarmei se petrece
atunci cand undele sonore propagate de alarma intra in urechile lui Juan si stimuleaza receptori
care transforma energia sonora in semnale electrice (Fig. 2.1a). Aceste semnale ajung apoi in
zona auditiva a creierului lui Juan, care il fac pe acesta sa auda soneria (Fig. 2.1b). Apoi
semnalele sunt trimise prin mai multe zone ale creierului la zona motora, care controleaza
miscarea. Zona motora trimite semnale catre muschii bratului si mainii lui Juan, care executa
miscarea care inchide alarma.
Dar totul nu se rezuma la acest sir de evenimente. Spre exemplu, decizia lui Juan de a
apasa butonul snooze al ceasului desteptator este bazata pe cunostinta faptului ca acest lucru va
opri alarma temporar, si ca alarma va suna din nou in 10 minute. De asemenea, stie ca desi mai
sta in pat 10 minute, va avea totusi timp sa ajunga la curs. O imagine mai completa a ceea ce se
intampla in creierul lui Juan cand alarma suna va trebui ca atare sa includa procesele implicate in
13

extragerea informatiei din memorie si luarea deciziilor bazate pe acea informatie. Deci, un
comportament aparent simplu, ca acela de a opri o alarma dimineata, implica o serie complexa
de evenimente fiziologice.
Studentii se intreaba adeseori de ce trebuie sa cunoasca principiile functionarii sistemului
nervos pentru un curs de psihologie cognitiva. Un raspuns la aceasta intrebare ar fi acela ca
tehnologia de scanare a dezvoltarii creierului din ultimele decade a plasat creierul in centrul
cercetarii actuale in psihologie cognitiva. Astazi, studiul psihologiei cognitive consista atat in
experimente pur comportamentale cat si in experimente care iau in considerare legatura dintre
comportament si creier.
Scopul acestui capitol este acela de a introduce neurostiina cognitiva, studiul bazei
fiziologice a cunoasterii. Acest capitol asigura cunostinte de baza de care veti avea nevoie pentru
a intelege materialui fiziologic in perceptie, atentie, memorie, limbaj, luare de decizii si
solutionare de probleme, subiecte ce vor fi acoperite in capitolele urmatoare. Vom descrie cateva
principii de baza ale functionarii sistemului nervos incepand cu structura si modul de functionare
a celulelor numite neuroni, care sunt elementele constructive si liniile de transmisie ale
sistemului nervos. Ne concentram apoi pe colectia de 180 de miliarde de acesti neuroni care
formeaza creierul. Facand asta, vei vedea ca pentru a intelege creierul avem nevoie sa intelegem
cum sunt organizati neuronii si cum semnaleaza informatii despre mediul inconjurator si despre
actiunile noastre in acesta.

NEURONII: ELEMENTELE CONSTRUCTIVE ALE SISTEMULUI


NERVOS
Cum este posibil ca structura de 1.5 kilograme numita creier sa fie locasul mintii? Pana la
urma este doar un tesut static. Nu are parti mobile (ca inima). Nu se dilata si nu se contracta (ca
plamanii), si observand cu ochiul liber pare aproape solid. Dar, pentru a intelege relatia dintre
creier si minte este necesar sa privim inauntrul creierului si sa observam unitatile mici care
formeaza structura acestuia si semnalele electrice care trec prin aceste unitati.

MICROSTRUCTURA CREIERULUI: NEURONII


Pentru multi ani, natura tesutului creierului a fost un mister. Privitul in interiorul
creierului cu ochiul liber nu a indicat ca este format din miliarde de unitati mai mici. Natura
semnalelor electrice in creier si caile pe care le parcurg abia incepeau sa fie descoperite in
secolul al IX-lea.
Pentru a observa structura creierului, anatomistii din secolul al IX-lea aplicau colorant
special pe tesutul cerebral pentru a creste contrastul dintre diferitele tipuri de tesut din creier.
Cand au observat acest tesut colorat la microscop, au vazut o retea pe care au numit-o reteaua
nervoasa. Aceasta retea era considerata a fi continua, ca un sistem de autostrazi, in care o strada
este conectata in mod direct cu o alta, dar fara indicatoare de oprire sau semafoare. Vazuta astfel,

14

reteaua nervoasa oferea o platforma complexa pentru transmiterea de semnale in mod neintrerupt
prin retea (Fig. 2.2a).
Un motiv pentru a descrie microstructura creierului ca pe o retea continuu interconectata
a fost aceea ca metoda de colorare si microscoapele vremii nu puteau arata micile detalii, iar fara
aceste detalii, reteaua nervoasa parea a fi continua. Totusi, in anii 1870, anatomistul italian
Camillo Golgi a elaborat o tehnica de colorare care implica scufundarea in solutie de nitrat de
argint a unei felii subtiri de tesut cerebral. Aceasta tehnica a creat imagini ca aceea din Fig. 2.2b,
in care celule individuale au fost colorate in mod aleatoriu. Ce a facut ca aceasta tehnica sa fie
folositoare a fost faptul ca mai putin de 1% din celule erau colorate, asa ca se puteau distinge de
restul tesutului. (Daca toate celulele ar fi fost colorate, ar fi fost greu sa se distinga o celula de
cealalta, pentru ca sunt foarte inghesuite). De asemenea, celulele colorate erau colorate complet,
vazandu-li-se astfel structura.
Ajungem astfel la Ramon y Cajal, un fiziolog spaniol, interesat in a investiga natura
retelei nervoase. Cajal a folosit doua tehnici pentru a-si atinge scopul. Mai intai a folosit metoda
lui Golgi, care colora doar cateva dintre celulele dintr-o felie de tesut cerebral. Apoi, s-a hotarat
sa studieze tesutul din creiere de animale nou-nascute, pentru ca densitatea celulelor este mai
mica in comparatie cu cea a creierelor adulte. Aceasta proprietate a creierelor nou-nascute
impreuna cu faptul ca metoda lui Golgi afecteaza mai putin de 1% din neuroni, a facut posibil
pentru Cajal sa vada in mod clar ca celulele colorate erau unitati individuale (Kandel, 2006).
Descoperirea lui Cajal ca unitatile individuale denumite neuroni erau caramizile de baza ale
creierului a fost piesa centrala a doctrinei neuronale - ideea ca celule individuale transmit
semnale in sistemul nervos si ca aceste celule nu se continua cu alte celule, conform teoriei
retelei nervoase.
Fig. 2.3a arata partile de baza ale unui neuron. Corpul celulei contine mecanisme ce tin
celula in viata. Dendritele se extind din corpul celulei pentru a primi semnale de la alti neuroni,
iar axonul sau fibra nervoasa trimite semnale catre alti neuroni. Astfel, neuronul are un capat care
transmite si unul care primeste, iar rolul sau, ca vizualizat de Cajal, era sa transmita semnale.
Cajal a ajuns si la alte concluzii despre neuroni: (1) Pe langa neuronii din creier, exista de
asemenea neuroni care preiau informatia din mediul inconjurator, cum ar fi neuronii din piele,
ochi si ureche. Acesti neuroni, numiti receptori(Fig. 2.3b), sunt similari cu neuronii creierului,
avand corp celular si axon, dar au receptori specializati sa preia informatia din mediul
inconjurator. (2) Pentru toti neuronii, exista un mic spatiu intre capatul axonului unui neuron si
dendritele sau corpul celulei altui neuron. Acest spatiu se numeste sinapsa (Fig. 2.4). (3)
Neuronii nu sunt conectati in mod indiscriminant cu alti neuroni, ci formeaza conexiuni doar cu
neuroni specifici. De obicei, multi neuroni sunt conectati si formeaza circuite neuronale.
Ideea lui Cajal, conform careia neuronii individuali comunica cu alti neuroni pentru a
forma circuite neuronale, a reprezentat un imens pas inainte pentru a intelege cum functioneaza
sistemul nervos. Toate conceptele introduse de Cajal neuroni individuali, sinapse si circuite
neuronale - sunt principii de baza folosite astazi pentru a explica cum creeaza creierul procese
15

cognitive. Aceste descoperiri i-au adus lui Cajal un Premiu Nobel in 1906, iar astazi este
recunoscut ca persoana care a facut posibil acest studiu celular al vietii mintale (Kandel, 2006,
pag. 61).

SEMNALELE TRANSMISE PRIN NEURONI


Cajal a descris cu succes structura neuronilor individuali si ce relatie au cu alti neuroni, si
a stiut ca acesti neuroni transmit semnale. Cu toate acestea, determinarea naturii exacte a acestor
semnale a trebuit sa astepte dezvoltarea unor amplificatoare electronice care erau indeajuns de
puternice pentru a face vizibile aceste semnale electrice rxtrem de mici generate de neuroni. In
anii 1920, Edgar Adrian a reusit sa inregistreze semnale electrice de la neuroni senzitivi
singulari, realizare pentru care a primit Premiul Nobel in 1932 ( Adrian, 1928, 1932).
Adrian a inregistrat semnale electrice de la neuroni singulari folosind microelectrozi mici tuburi de sticla umplute cu solutie salina conductoare care receptioneaza semnale electrice
la capatul electrodului si conduc aceste semnale catre un dispozitiv de inregistrare. Fiziologii
moderni folosesc microelectrolizi metalici. Electrolidul este coborat in tesut pana cand capatul
electrodului este pozitionat langa un neuron. Acest electrod, electrodul de inregistrare, este
conectat la un dispozitiv de inregistrare si la un alt electrod, electrodul de referinta, care este
localizat in afara tesutului (Fig. 2.5a).
Principala cheie pentru a intelege cum sunt inregistrate semnalele electrice din neuroni
este aceea ca masuram mereu diferenta in incarcatura dintre inregistrare si electrolidul de
referinta. Diferenta de incarcatura dintre acesti doi electrolizi este expusa pe un osciloscop, care
indica diferenta in incarcatura prin pozitia verticala a unui mic punct care creeaza o linie dupa
cum se misca pe ecran. De exemplu, raportul din Fig. 2.5b arata ca diferenta in incarcatura dintre
inregistrare si electrodul de referinta este de -70mV(mV=milivolt=1/1000 volti) si punctul
continua sa se miste pe langa aceasta linie de -70 mV atata timp cat nu sunt transmise semnale
electrice in neuron. Totusi, cand un semnal electric, numit impuls nervos sau potential de actiune,
este transmis prin axon, punctul este deviat in sus (neuronul devine pozitiv) si apoi din nou in jos
(incarcatura revine la nivelul original), toate acestea intr-o milisecunda (1/1000 secunde), ca in
Fig. 2.5c. Fig. 2.5d arata potentialul de actiune pe o scara a timpului comprimata, astfel un
potential de actiune ca cel din Fig. 2.5c parand a fi o linie vertical. Fiecare linie din acest raport
este un potential de actiune, deci seria de linii indica faptul ca un numar de impulsuri nervoase
calatoresc mai departe de acest electrod. Exista si alte semnale electrice in sistemul nervos, dar
ne concentram pe potentialul de actiune, deoarece este mecanismul prin care informatia este
transmisa prin sistemul nervos.
Pe langa faptul ca a inregistrat potentialul de actiune din neuroni singulari, Adrian a facut
si alte descoperiri. A observant ca fiecare potential de actiune trece prin axon fara a-si schimba
marimea. Aceasta proprietate face potentialul de actiune ideal pentru a transmite semnale pe o
anumita distanta, pentru ca aceasta inseamna ca, atata timp cat potentialul de actiune a inceput la
un capat al unui axon , semnalul va ramane la fel atunci cand va ajunge la celalalt capat.

16

Cam in aceeasi perioada cand Adrian inregistra din neuroni singulari, alti cercetatori
aratau ca atunci cand semnalele ajungeau la capatul unui axon, un produs chimic numit
neurotransmitator este emis, care face posibil ca semnalul sa fie transmis prin spatiul sinaptic
care separa un capat al axonului de dendrite sau de corpul celulei unui alt neuron (vezi Fig. 2.4).
Desi toate aceste descoperiri despre natura neuronilor si semnalele care trec prin ei erau
extrem de importante (si le-au adus un numar de Premii Nobel celor care le-au descoperit),
principalul nostru interes nu este cum transmit axonii semnale, ci cum aceste semnale contribuie
la modul in care opereaza mintea. Pana acum, descrierea modalitatii in care aceste semnale sunt
transmise este analoaga descrierii modalitatii prin care internetul transmite semnale electrice fara
a descrie cum aceste semnale sunt transformate in cuvinte si imagini pe care le putem intelege.
Adrian a fost extreme de constient de faptul ca era importanta nu doar descrierea semnalelor
nervoase, asa ca a realizat o serie de experimente pentru a lega semnalele nervoase de stimulii
din mediul inconjurator si astfel de experienta oamenilor.
Adrian a studiat relatia dintre excitatia nervului si experienta senzoriala prin masurarea
modului in care excitatia unui neuron de la un receptor din piele se schimba cand se aplica mai
multa presiune pe piele. A observat ca forma si inaltimea potentialului de actiune au ramas
aceleasi cand a marit presiunea, dar ca rata excitatiei nervului numarul de impulsuri nervoase
care trec prin axon pe secunda- a crescut ( Fig.2.6).
In termeni cognitivi, asta inseamna ca intensitatea unui stimul poate fi reprezentata de
rata excitatiei nervului. Deci, spre exemplu, a mari presiunea pe piele face ca neuronii din zona
specializata sa fie excitati mai rapid, ceea ce determina experienta unei presiuni marite. Sau
marirea intensitatii luminii prezentate receptorilor vizuali din retina creeaza excitatia mai rapida
a neuronilor din sistemul vizual si o perceptie a lumini mai intensa. Ca atare, rata excitatiei
neuronale este legata de intensitatea stimulatiei care, la randul ei, este legata de magnitudinea
unei experiente ca aceea de a simti presiune pe piele sau stralucirea unei lumini.
Daca amplitudinea experientei perceptia unui bec de 100 de wati ca fiind mai puternica
decat unul de 40 de wati este legata de excitatia nervului, de ce este legata calitatea
experientei? Pentru simturi, calitate se refera la experienta diferita asociata cu fiecare din simturi
perceperea luminii pentru vedere, sunetul pentru auz, mirosul pentru olfactie, si asa mai
departe. Putem de asemenea intreba de calitate intr-un anumit simt. Cum percepem diferite
forme, diferite culori, si diferite directii ale miscarii, spre exemplu.
Un mod de a raspunde la intrebarea cum potentialul de actiune determina diferite calitati
este de a spune ca potentialul de actiune pentru fiecare calitate poate arata diferit. Totusi, Adrian
a eliminat aceasta posibilitate cand a determinat ca toate impulsurile nervoase sunt in principiu la
fel.
Daca toate impulsurile nervoase sunt in esenta la fel, indiferent ca sunt cauzate de
vederea unei masini de pompieri sau de aducerea aminte a ce ai facut saptamana trecuta, cum pot
aceste impulsuri sa sustina diferite calitati? Raspunsul la aceasta intrebare este ca neuronii care

17

sunt implicati diferite functii cognitive transmit semnale catre diferite zone ale creierului, un
principiu numit localizarea functiei.

LOCALIZAREA FUNCTIEI
Unul dintre principiile de baza ale organizarii creierului este localizarea functiei
anumite functii sunt realizate de anumite zone ale creierului. Majoritatea functiilor cognitive sunt
efectuate de cortexul cerebral, care este strat de tesut de aproximativ 3mm care acopera creierul
(Fischl & Dale, 2000). Cortexul este invelisul incretit pe care il vezi atunci cand te uiti la un
creier intact (fig. 2.7). Localizarea functiei a fost demonstrata pentru multiple functii cognitive.
Mai intai vom vorbi despre perceptie.

LOCALIZAREA PENTRU PERCEPTIE


Una dintre demonstratiile de baza a localizarii functiei este reprezentata de principalele
zone de receptie aratate in Fig. 2.7. Acestea dunt primele zone ale cortexului cerebral care
primesc semnale de la fiecare dintre simturi. De exemplu, cand sunetul stimuleaza receptorii din
ureche, semnalele electrice rezultate ajung la zona de receptie auditiva din lobul temporal.
Principala zona de receptie pentru vedere ocupa mare parte din lobul occipital, iar zona
pentru simturile pielii atingere, temperatura si durere este localizata in lobul parietal. Zonele
pentru gust si miros sunt localizate in partea inferioara a lobului temporal (miros) si intr-o mica
zona din lobul frontal (gust). Lobul frontal primeste semnale de la toate simturile si joaca un rol
important in perceptii care implica coordonarea informatiei primite prin doua sau mai multe
simturi.
Zonele principale de receptie au fost identificate initial prin observarea efectelor cauzate
de trauma craniana. Spre exemplu, a fost observat faptul ca lezarea lobului occipital cauzata de
rani de pe frontul de batalie duce la orbire. O alta sursa a traumei craniene este atacul cerebral
oprirea fluxului sanguin catre creier, de obicei din cauza unui cheag de sange. Iar cand vine
vorba de rani de pe campul de lupta, efectele de perceptie ale atacului vascular cerebral sunt
legate de fiecare din zonele principale de receptive senzoriala.
Pe langa zonele primare de receptie, mai exista si alte zone care servesc functii senzoriale
specifice. Oameni care au suferit traume intr-o anumita zona a lobului temporal, in zona dreapta
de jos a creierului (nu zona auditiva, care este mai sus in lobul temporal) sufera de o conditie
numita prosopagnozie inabilitatea de a recunoaste fete. Oamenii cu prosopagnozie realizeaza
ca o fata este o fata, dar nu pot recunoaste a cui fata este, chiar si cand vine vorba de oameni
cunoscuti, ca prieteni si familie. In unele cazuri, cei care sufera de prosopagnozie se uita in
oglinda si, vazandu-si propiul chip, se intreaba cine e acel strain care se uita la ei! Ce este special
la aceasta conditie este ca problema este limitata de folosirea simtului vazului pentru a
recunoaste fete. Persoana poate recunoaste obiecte, poate recunoaste oameni dupa voce sau
manierisme, si poate avea o memorie normala si functionare cognitiva generala (Burton et al.,
1991; Hecaen & Angelergues, 1962; Parkin, 1996).
18

Localizarea functiei a fost de asemenea demonstrata prin inregistrarea neuronilor in


diferite zone ale creierului animalelor (in special maimute). Neuronii din lobul occipital raspund
la stimularea ochiului cu lumina neuronii din lobul temporal la sunet, neuronii din alta zona a
lobului temporal la fete, si asa mai departe. In plus, o tehnica numita imagistica cerebrala a fost
folosita pentru a demonstra localizarea functiei in cortexul uman.

METODA : Imagistica cerebrala


O tehnica des folosita pentru a masura activitatea cerebrala la oameni este imagistica
cerebrala, care permite cercetatorilor sa creeze imagini care arata ce zone ale creierului sunt
activate cand oamenii lucizi efectueaza diverse sarcini cognitive. Una dintre aceste tehnici,
tomografia cu emisie pozitronica (PET), a fost introdusa in anii 1970 (Hoffman et al., 1976; TerPogossian et al., 1975). PET profita de faptul ca fluxul sanguin creste in zonele creierului care
sunt activate de o sarcina cognitiva. Pentru a masura fluxul sangelui, o mica doza de trasor
radioactiv este injectat in sistemul circulator. ( Doza este indeajuns de mica incat sa nu fie
daunatoare persoanei.) Creierul persoanei este apoi scanat de aparatul tomograf, care masoara
semnalul de la trasor la fiecare locatie din creier. Semnale ridicate indica un nivel mai ridicat de
activitate cerebrala(Fig. 2.8).
Tomagraful cu emisie pozitronica a permis cercetatorilor sa urmareasca schimbari in
fluxul sanguin, si sa determine ce zone ale creierului erau activate. Pentru a folosi aceasta
unealta, cercetatorii au creat tehnica de substractie. Activitatea cerebrala este masurata mai intai
in starea de control, inainte sa fie prezentata stimularea, si apoi din nou in timp ce stimulul este
prezentat. De exemplu, intr-un studiu realizat pentru a determina ce zone ale creierului sunt
activate cand o persoana manuieste un obiect, prima data este masurata activitatea generata pur si
simplu prin plasarea obiectului in mana. Aceasta este starea de control(Fig. 2.9a). Apoi
activitatea este masurata in timp ce persoana manuieste obiectul. Aceasta este starea de
stimulare( Fig.2.9b). In final, activitatea datorata manuirii obiectului este determinata prin
scaderea activitatii de control din activitatea de stimulare (Fig. 2.9c).
Dupa introducerea PET, o alta tehnica neuroimagistica, rezonanta magnetica nucleara
(RMN), a fost introdusa. Ca si PET, RMN se bazeaza pe masurarea fluxului sanguin. Un avantaj
al RMN este acela ca fluxul sanguin poate fi masurat fara trasori radioactivi. RMN profita de
faptul ca hemoglobina, care poarta oxigen in sange, contine o molecula feroasa (fier), si are astfel
proprietati magnetice. Daca un camp magnetic este prezentat creierului, moleculele de
hemoglobina se aliniaza, ca niste mici magneti.
RMN indica prezenta activitatii cerebrale pentru ca moleculele de hemoglobina din zone
cu avtivitate cerebrala ridicata pierd o parte din oxigenul pe care il transporta. Aceasta face ca
hemoglobina sa fie mai magnetica, asa ca aceste molecule raspund mai puternic la campul
magnetic. Aparatul RMN determina activitatea relativa din diferite zone ale creierului prin
detectarea schimbarilor in raspunsul magnetic al hemoglobinei. Tehnica de substractie descrisa
mai sus pentru PET este folosita si pentru RMN. Pentru ca nu are nevoie de trasor radioactiv si

19

pentru ca este mai precis, RMN a devenit principala metoda folosita pentru a determina ce zone
are creierului sunt activate de catre diferite functii cognitive.
Fig. 2.10 arata locatia zonei din creierul uman care raspunde la fete, ca determinata de
RMN. Aceasta zona, numita zona fetei fusiforma (ZFF) pentru ca se gaseste in girusul
fusiform in zona inferioara a lobului temporal, corespunde zonei de obicei deteriorata in cazul
pacientilor cu prosopagnozie (Kanwisher et al., 1997).
Pe langa ZFF, inca alte doua zone specializate din cortexul temporal au fost identificate.
Girusul parahimpocampic este activat de imagini reprezentand scene din interior si de afara ca
cele din Fig. 2.11 (Aguirre et al., 1998; R. Epstein et al., 1999). S-ar parea ca pentru aceasta zona
este importanta informatia despre planul spatial, pentru ca activitatea cerebrala creste la vederea
imaginilor care prezinta atat camere goale cat si camere complet mobilate (Kanwisher, 2003).
Cealalta zona specializata, zona corpului extrastriat (ZCE), este activata de corpuri si parti ale
corpului (dar nu de fete), ca in Fig. 2.11b (Downing et al., 2001).
Dupa cum vom vedea in aceasta carte, tehnica de imagistica cerebrala a identificat de
asemenea multe alte conexiuni intre functionarea cognitiva si zone specifice ale creierului. De
fapt, aceasta idee a devenit atat de proeminenta ca un nou termen, modularitate, este adeseori
folosit pentru a se referi la localizare. Un modul este o zona specializata pentru o functie
specifica. Folosind aceasta terminologie, am spune ca zona fetei fusiforma, zona corpului
extrastriat si girusul parahipocampic sunt module pentru a percepe fete, corpuri si, respectiv,
locuri.

LOCALIZAREA LIMBAJULUI
Dovezi timpurii au fost aduse pentru localizarea functiei de catre studiile lui Paul Broca si
Carl Wernicke, studii cu pacienti a caror dificultate de a produce si de a intelege limbajul era
datorat traumei in diferite zone ale creierului.
In 1861, neurologul francez Paul Broca a propus existenta unei zone in lobul frontal
specializata in producerea limbajului. Broca si-a bazat ideea pe studiul unor pacienti care
suferisera atacuri vasculare cerebrale si care vorbeau intr-o maniera inceata si greoaie, deseori cu
o sintaxa incurcata. Ce urmeaza este un exemplu al unui pacient modern cu simptome similar.
Aceasta persoana incearca sa descrie momentul in care a facut atac vascular cerebral, ce s-a
petrecum cand acesta era in cada.
In regulauhatac siuheucccada siceledoua zile cand uhsp
uhspital si uh ambu am ambulanta. (din Dick et al., 2001, pg. 760)
Desi pacientii lui Broca aveau dificultati in a se exprima, nu aveau probleme in a intelege
ce spun alti oameni. Dupa ce pacientii au murit, Broca a efectuat autopsii si a determinat ca o
anumita zona din creier era afectata (Fig. 1.12). Aceasta zona, in lobul frontal, a ajuns sa fie
numita aria Broca, iar afectiunea pe care a descries-o afazie Broca.

20

In 1879, Carl Wernicke a studiat un alt grup de pacienti care aveau o zona afectata in
lobul frontal care se numeste acum aria Wernicke. Limbajul acestora era fluent si correct din
punct de vedere grammatical, insa tindeau sa fie incoerenti. Ce urmeaza este un exemplu modern
de limbaj al unui pacient asemanator cu cei studiati de Wernicke:
Brusc avea un ?? si tot acest ?? plecase cu acesta. A calcat chiar pe claxonul meu. Le-au
luat din pamant, stii? Imi fac favoritul noua sa ?? si acum am fost ?? de catre ?? al ?? al anularii
mele care este acum pentru totdeauna. (din Dick et al., 2001, pg. 761)
Astfel de pacienti nu doar ca au produs limbaj fara sens, dar nici nu au putut intelege
scrisul si limbajul. Aceasta afectiune a fost denumita afazia Wernicke.
Legatura evidenta dintre producerea limbajului si aria Broca si intelegerea limbajului si
aria Wernicke a fost pentru multi ani acceptata ca model de procesare a limbajului. Dar, dupa
cum am descris in introducerea noastra de modele in capitolul 1 (pg. 17), modelele sunt deseori
revizuite in lumina informatiei actuale, iar modelul Broca/Wernicke nu reprezinta o exceptie.
Incepand cu anii 1970, cercetatorii au inceput sa aduca noi dovezi cu privire la procesarea
limbii si creier. O noua linie de dovezi arata cat de important este sa fim atenti la cum este testat
comportamentul pacientilor cu traumatism cranian. Ideea lui Broca ca pacientii cu afazie Broca
inteleg limbajul dar nu il pot produce a fost contestata de catre studii care arata ca acesti pacienti
au, intr-adevar, probleme in a intelege limbajul. Sa luam in considerare, spre exemplu,
urmatoarele doua propozitii:
(1) Marul a fost mancat de fata.
(2) Baiatul a fost impins de fata.
Pacientii cu afazia Broca nu au avut probleme in a intelege prima propozitie, insa au avut
probleme cu a doua. Problema pe care au avut-o cu cea de-a doua propozitie a fost in a decide
cine a impins si cine a fost impins. L-a impins fata pe baiat, sau baiatul pe fata? Desi pare
evident ca fata l-a impins pe baiat, pacientii cu afazia Broca au o dificultate in a procesa cuvinte
de legatura ca a fost si de, iar aceasta creaza probleme in a determina cine a fost impins
(observati ce se intampla cu propozitia cand aceste doua cuvinte sunt omise). In contrast, prima
propozitie nu poate fi interpretata in doua feluri. Este clar ca fata a mancat marul. Nu este
posibil, in afara unui improbabil scenariu stiintifico-fantastic, ca marul sa o manance pe
fata(Dick et al., 2011; Novick et al., 2005).
Faptul ca pacientii lui Broca au defapt o problema in a intelege limbajul indica faptul ca
afazia Broca nu este o simpla problema de producere a limbajului. Rezultatele multor
experimente comportamentale si fiziologice au facut ca unii cercetatori sa nu faca diferenta
dintre probleme de producere a limbajului si intelegerea acestuia, ci intre probleme de forma si
inteles. Problemele de forma implica dificultati in a determina relatia dintre cuvinte intr-o
propozitie (ca problema pacientilor cu afazia Broca in legatura cu propozitia 2 de mai sus).
Problemele de inteles implica diferente mai vaste in a intelege, ca cele traite de pacientii cu
afazia Wernicke, pacienti care ar avea probleme si cu propozitia 1.
21

O metoda de a inregistra raspunsuri electrice rapide ale creierului uman, pe care l-a
numit potential evocat, care a adus probe in plus pentru distingerea dintre forma si inteles in
limbaj.

METODA : Potential evocat


Electromiografia(EMG) este inregistrata cu mici electrolizi in forma de disc plasati pe
scalpul unei persoane (Fig. 2.13a). Fiecare electrolid preia semnale de la grupuri de neuroni care
sunt activati impreuna. Fig. 2.13b arata un potential evocat inregistrat in timp ce persoana asculta
fraza Pisicile nu vor manca. Observati ca semnalele sunt foarte rapide, petrecandu-se in
fractiuni de secunda. Acest lucru face EMG sa fie ideal pentru a investiga un proces ca acela al
intelegerii unei conversatii, in care cei care vorbesc spun, in medie, trei cuvinte pe secunda
(Levelt, 1999). Raspunsul rapid al EMG contrasteaza cu raspunsul lent al tehnicilor de imagistica
craniana ca RMN, care dureaza secunde. Un dezavantaj al EMG este dificultatea de a indica de
unde din creier provine raspunsul. Exista modalitati de estimare, insa nu este la fel de exact ca
RMN, care evidentiaza structurile specifice care au fost activate. Totusi, abilitatea unui EMG de
a oferi un raport aproape continuu a ceea ce se intampla in creier dintr-un moment in altul in face
foarte potrivit pentru studiul proceselor dinamice, ca limbajul(Kim @ Osterhout, 2005;
Osterhout et al., in presa).
EMG este folositor in a distinge intre forma si inteles pentru ca EMG consista dintr-un
numar de unde care se petrec cu intarzieri diferite dupa ce un stimul a fost prezentat si care poate
fi legat de diferite functii. Doua component care raspund la diferite aspecte ale limbajului sunt
componenta N400 si componenta P600, unde N reprezinta negative (nota: negativ e in sus in
registru EMG), iar P reprezinta pozitiv. Numerele 400 si 600 reprezinta timpul in care
raspunsul ajunge la maximum, in milisecunde.
Fig. 2.14 arata raspunsul la Pisicile nu vor manca, plus la doua versiuni modificate ale
frazei. In Fig. 2.14a, fraza Pisicile nu vor gati rezulta intr-un raspuns N400 mai mare. Aceasta
component a raspunsului este senzitiva intelesului cuvintelor in propozitie, si e mai mare atunci
cand cuvintele nu se potrivesc frazei. In Fig. 2.14b, fraza Pisicile nu vor mananca rezulta intrun raspuns P600 mai mare. Acest raspuns este senzitiv formei propozitiei, si e mai mare cand
forma este gresita.
Important la aceste rezultate este faptul ca ilustreaza raspunsuri fiziologice diferite la
doua aspecte diferite ale limbajului: forma si inteles. Alte experimente au arata ca raspunsul
N400 este asociat cu structuri din lobul temporal. Spre exemplu, traumatisme in zone ale lobului
temporal reduc raspunsul N400 mai mare care se petrece cand intelesuri nu se potrivesc intr-o
fraza. Raspunsul P600 este asociat cu structuri din lobul frontal, mai spre partea din fata a
creierului. Traumatisme in acea zona reduc raspunsul P600 mai mare care se petrece cand forma
unei fraze este incorecta (Osterhout et al., in presa; Van Petten & Luka, 2006).
Studiile efectuate despre efectele traumatismelor craniene si rezultatele EMG descrise ca
exemple de cercetare moderna legate de Broca si Wernicke sunt doar doua rezultate din multe.
22

Sute de experimente au aratat ca fiziologia procesarii limbajului este mai complexa decat cea
propusa de Broca si Wernicke, atat pentru ca ideea de separare stricta a producerii si
intelegerii este prea simpla, cat si pentru ca numeroase arii, pe langa aria Broca si aria
Wernicke, sunt implicate in procesarea limbajului (Binder et al., 1997; Dick et al., 2001;
Dronkers et al., 2004; Friederici, 2002, 2009; Friederici et al., 2006).
Imaginea care reiese din aceasta cercetare este aceea ca (1) functiile specifice limbajului
sunt localizate in zone specifice ale creierului, deci localizarea functiei este o parte importanta in
procesarea limbajului; si (2) procesarea limbajului este distribuita pe o mare parte a creierului. In
urmatoarea sectiune vom vedea ca aceasta distributie de procesare este un principiu important
care ajuta nu doar limbajul, dar si alte functii cognitive.

PROCESAREA DISTRIBUITA IN CREIER


Ideea de procesare distribuita este ca functii specifice sunt procesate de mai multe zone
din creier. Desi pare a contrazice ideile de localizare a functiei si de module prezentate mai sus,
vom vedea de fapt ca aceste idei se complementeaza un ape cealalta.
Putem descrie procesarea distribuita prin a incepe cu localizarea perceptiei fetei in creier.
Am vazut ca experimente de imagistica craniana au identificat o zona (ZFF) care este activata de
fete si are raspunsuri slabe la alti stimuli. Insa doar pentru ca e o zona specializata sa raspunda la
fete nu inseamna ca fetele activeaza doar acea zona. Fetele activeaza si ZFF, dar si alte arii.
Ce este significant in privinta fetelor este ca, desi mai multe zone ale creierului participa
la perceptia unei fete, alte zone raspund la varii reactii la o fata. Spre exemplu, cand vezi pe
cineva mergand pe strada, uitandu-te la fata persoanei respective se activeaza neuroni in ZFF,
dar si neuroni din alte zone care raspund la forma fetei. Insa raspunsul tau la fata unei persoane
poate fi mai mult decat un simplu Aceea e fata unei persoane. Poti de asemenea fi afectat de
cat de atractiva ti se pare persoana respective, daca se uita la tine, ce emotii transmite, si reactiile
la expresia faciala a persoanei. Asa ca, diferite zone ale creierului sunt activate de fiecare din
aceste raspunsuri la fata (Fig. 2.15). Uitandu-te la o fata, se activeaza zone implicate in
perceperea fetei, dar si cele asociate cu reactiile provocate de fata respective.
Dar ce se intampla in cazul unei intalniri cu un stimul mai simplu unul care nu se uita la
tine, care nu are expresii emotionale, si care nu provoaca raspunsuri emotionale? Cum percepem
o bila rosie care se rostogoleste (Fig. 2.16)? Chiar si acest stimul simplu, neutru, creaza o
distributie larga de activitate in creier, pentru ca fiecare din calitatile bilei culoarea (rosie),
miscarea (catre dreapta), forma (rotunda), adancimea, locatia- este procesata intr-o zona diferita a
creierului.
Este un mesaj important, si anume ca aceste calitati, care sunt procesate in zone diferite
ale creierului, se intalnesc pentru a rezulta in perceptia bilei rosii care se rostogoleste. Mesajul e
Acela ca pana si experientele simple, de zi cu zi, rezulta in activarea unor arii extinse ale
creierului, dar ca experienta noastra nu contine vreo proba a acestei distributii. Noi pur si simplu
vedem obiectul! Importanta acestei observatii se extinde mai departe de perceptia unei bile rosii
23

care se rostogoleste, catre alte functii cognitive, ca memoria, limbajul, luarea de decizii, si
rezolvarea de problem, dintre care toate implica activitatea distribuita in creier.
Spre exemplu, cercetarea in fiziologia memoriei, descrisa in detaliu in capitolele 5 si 7, a
scos la iveala faptul ca multiple zone din fiecare lob al creierului sunt implicate in stocarea
amintirilor pentru fapte si evenimente si apoi readucerea lor aminte mai tarziu. Evocarea unui
fapt sau aducerea aminte a unui eveniment nu doar provoaca asociatii cu alte fapte si evenimente,
dar poate de asemenea provoca perceptii vizuale, auditive, oflactive sau de gust asociate cu acea
amintire, emotii provocate de amintire, si alte procese de gandire. In plus, exista diferite tipuri de
memorie memorie de scurta durata, memorie de lunga durata, despre evenimente din viata unei
persoane, memorie pentru fapte, si asa mai departe- dintre care toate sunt activate diferit, si
uneori se suprapun in anumite zone ale creierului.
Ideea ca principiul de procesare distribuita se mentine pentru perceptive, memorie si alte
procese cognitive reflecta generalitatea mecanismelor responsabile pentru cunoastere. Desi
aceasta carte contine capitole separate despre diverse tipuri de cunoastere, aceasta separare nu se
petrece mereu in minte sau in creier. Mintea nu este, pana la urma, un manual; nu subdivide, in
mod necesar, experientele noastre in categorii explicite. In schimb, mintea creaza procese
cognitive care pot implica mai multe functii diferite. La fel cum o simfonie este creata de mai
multe instrumente, care lucreaza impreuna intr-o orchestra pentru a crea armoniile si melodiile
dintr-o anumita compozitie, la fel procesele cognitive sunt create de mai multe zone specializate
ale creierului, care lucreaza impreuna sa creeze un model de activitate distribuita, care creaza
toate componentele diferite ale respectivei cunoasteri.

REPREZENTAREA IN CREIER
Pana acum am explicat conexiunea dintre fiziologie si cunoastere in termini de (1)
potential de actiune, (2) zone specializate ale creierului, si (3) activitate distribuita in creier.
Putem descrie ce se intampla cand vedem pe cineva cunoscut ca implicand activarea zonei fetei
fusiforma, plus alte zone, care ne permit sa recunoastem si poate sa reactionam la persoana
respectiva. Dar aceasta descriere, desi corecta, este prea generala. Vrem sa stim cum ai fost
capabil sa raspunzi Acesta e Bill, spre deosebire de a identifica persoana ca Roger sau Sally.
Ce se intampla cu activitatea electrica din creier care merge peste aceasta e o fata pana la a
reprezenta o anume fata, cum ar fi cea a lui Bill? Aceasta este intrebarea reprezentarii, si, pentru
a incepe sa raspundem, trebuie sa consideram ce se intampla cand percepem un alt stimul un
copac.

REPREZENTAREA UNUI COPAC : DETECTORI DE TRASATURI


Luand in considerare faptul ca un copac este reprezentat in sistemul nervos, ne adduce cu
gandul la una din definitiile mintii prezentata in capitolul 1, care spunea ca mintea este un system
care creaza reprezentatii ale lumii, deci putem actiona inauntrul ei pentru a ne obtine scopurile.
Aplicata creierului, ideea generala din spatele acestei afirmatii este ca un copac, si orice altceva
mai percepem, este reprezentat in creier. Putem aprecia ce inseamna aceasta daca luam in
24

considerare ce se intampla cand ne uitam la un copac. Vedem copacul pentru ca lumina reflectata
de la copac patrunde in ochi si imaginea unui copac este focusata pe retina, stratul de neuroni de
la spatele ochiului (Fig. 2.17). cuvantul important aici este imagine, pentru ca este imaginea
creata de lumina reflectata de copac cea care patrunde in ochi, si nu insusi copacul. Ideea ca nu
copacul patrunde in ochi poate parea ridicola, pentru ca este evidenta, insa este important
urmatorul lucru : ce patrunde in ochi este o reprezentare a copacului, ceva care sta in locul
copacului.
O proprietate a acestei reprezentari este ca, desi arata ca un copac, este totusi diferita de
un copac. Nu e doar mai mica, dar poate fi distorsionata sau incetosata din cauza opticii ochiului.
Diferenta dintre copac si reprezentarea sa devine mai dramatica dupa cateva miimi de secunda,
cand receptorii din retina transforma imaginea copacului in semnale electrice , care calatoresc
prin retina, parasesc ochiul prin nervul optic, si ajung la principala zona de primire a semnalelor
vizuale din creier. Perceptia noastra despre copac nu este deci bazata pe contact direct cu acel
copac, ci prin modul in care copacul este reprezentat de potentialul de actiune din creier.
Cercetari timpurii cu privire la natura acestei reprezentari a dus la propunerea ca aceasta
reprezentare ar putea implica neuroni numiti detector de trasaturi, care raspund la trasaturi care
formeaza obiecte.
Doi cercetatori care au jucat un rol important in descrierea detectorilor de trasaturi sunt
David Hubel si Thorsten Wiesel, care si-au inceput carierele la Universitatea Johns Hopkins si siau stability apoi un laborator la Harvard, unde si-au continuat cercetarea despre sistemul visual si
au obtinut un Premiu Nobel in 1981. Tactica lor a fost sa monitorizeze semnalele generate de
neuroni in cortex la pisici si maimute si sa determine ce stimuli vizuali au cauzat excitatia
fiecarui neuron. Hubel si Wiesel au observat ca fiecare neuron era excitat doar de un anumit tip
de stimulare prezentata intr-o mica zona a retinei. Fig. 2.18 cativa dintre stimulii care au
determinat neuronii din si de pe langa zona vizuala sa raspunda (Hubel, 1982; Hubel & Wiesel,
1959, 1961, 1965).
Stiind ca neuronii din sistemul vizual raspund la anumite tipuri de stimuli, cercetatorii au
propus ca fiecare dintre miile de neuroni care raspund cand ne uitam la un copac raspunde la
diferite trasaturi ale copacului. O parte dintre neuroni raspund la trunchiul orientat vertical, o
parte la crengi, o parte la o combinatie mai complexa de trasaturi. Putem chiar descrie
raspunsurile tuturor neuronilor impreuna ca formand un cor de semnale neuronale, cu o parte
raspunzand viguros (Fig. 2.19a), altii incet (Fig. 2.19b), unii constant (Fig. 2.19a si b), unii in
mod irregular ( Fig. 2.19c), unii in cascada (Fig. 2.19d), iar unii putin sau chiar deloc (Fig.
2.19e). Ce este important la acesta cor neuronal este faptul ca reprezinta copacul. Alte obiecte
din mediul inconjurator isi creaza propriile coruri de raspuns. Astfel, putem descrie copacul la
care ne uitam, sau alti stimuli din mediu, cum ar fi ciripitul pasarilor sau mirosul acelor de pin,
ca fiind reprezentati de un anumit model de raspuns al unui numar de neuroni. Modul in care
aceste modele de raspuns neuronal reprezinta stimuli ai mediului inconjurator este numit cod
neuronal.

25

Descoperirea detectorilor de trasaturi in aria principala de receptare a vazului a fost


primul pas in determinarea codului neuronal. Cercetarea aditionala in alte zone decat cea
principala de receptare a vazului a aratat neuroni care raspund la stimuli mai complecsi decat
liniile de orientare. Mai multi cercetatori, inregistrand din neuroni din lobul temporal, au
observat neuroni care raspund la obiecte geometrice complexe si neuroni care raspund la
stimulul acum bine cunoscut fata (Fig. 2.20). Pentru ca fata este un stimul atat de comun, si
pentru ca s-au descoperit neuroni senzitivi la fata, vom lua mai departe in considerare cateva idei
despre codul neuronal despre fata.

CODUL NEURONAL PENTRU FETE


Cum poate fi o anumita fata reprezentata prin excitatia neuronilor in cortexul temporal?
Desi vom folosi fete ca exemplu, raspunsul nostrum se aplica tuturor experientelor, nu doar
vederii unor fete. O modalitate prin care fetele pot fi reprezentate este prin specificitatea codarii
reprezentarea unui stimul specific, cum ar fi fata unei anumite persoane, prin excitatia unor
neuroni specifici, specializati in a raspunde la acea fata. Acest lucru este ilustrat in Fig. 2.21, care
arata ca fata lui Bill ar fi semnalata de excitatie neuronului 1, care raspunde doar la fata lui; fata
lui Mary este semnalata de excitatia neuronului 2, iar fata lui Ramon de cea a neuronului 3.
Astfel, specificitatea codarii propune existenta unor neuroni care sunt acordati in asa fel in cat sa
raspunda la un singur stimul specific.
Ideea ca exista neuroni singulari care raspund doar la stimuli specifici a fost propusa in
anii 1960 de catre Jerzy Konorski (1967) si Jerry Lettvin (vezi Barlow, 1995; Gross, 2002; Rose,
1996). Lettvin a inventat termenul de celula bunica pentru a descrie acest foarte specific tip de
celula. O celula bunica, dupa Lettvin, este un neuron care raspunde doar la un specific stimul.
Acest stimul ar putea fi o imagine anume, cum ar fi o poza a bunicii tale; un concept, cum ar fi
ideea de bunici in general; sau chiar bunica ta (Gross, 2002).
Insa exista probleme cu aceasta idee : (1) exista prea multe fete si obiecte diferite in
mediul inconjurator pentru a desemna neuroni specifici pentru fiecare in parte; si (2) desi exista
neuroni care raspund doar la un anumit tip de stimuli, cum ar fi fetele, chiar si acesti neuroni
raspund la mai multe fete diferite. Astfel, un neuron care raspunde la fata lui Bill ar raspunde si
la fata lui Roger si a Samanthei. Din cauza acestor problem, ideea unui neuron extreme de
specific, de tip bunica, nu poate fi acceptat de cercetatori.
Solutia general acceptata la problema codarii neuronale este ca o anumita fata este
reprezentata nu de excitatia unui singur neuron, ci a unui grup de neuroni. Spre exemplu, sa luam
in considerare cum cei trei neuroni din Fig. 2.22 raspund la un numar de fete diferite. Fata lui
Bill cauzeaza excitatia tuturor celor trei neuroni, neuronul 1 avand raspunsul cel mai puternic si
neuronul 3 raspunsul cel mai slab. Fata lui Mary provoaca de asemenea raspuns in toti cei trei
neuroni, neuronul 3 raspunzand cel mai puternic, iar neuronul 1 cel mai slab. La fel se intampla
si cu fetele lui Ramon si Roger, dar fiecare cu modelul sau individual.

26

Astfel, fiecare fata este reprezentata de un model de raspuns de la un numar de neuroni.


Aceasta solutie la codarea neuronala este practic la fel ca acel cor pe care l-am descris cand am
considerat cum detectorii de trasaturi pot reprezenta un copac. Aceasta este numita codare
distribuita deoarece codul care indica o anumita fata este distribuit la un numar de neuroni. Unul
din avantajele codarii distribuite este ca excitatie unor neuroni poate semnala un numar mare de
stimuli. In exemplul nostru, excitatia a trei neuroni semnaleaza patru fete, dar acesti trei neuroni
pot semnala si alte fete, care ar avea modelul lor individual de raspuns. (Similaritatea dintre
termenii codare distribuita si procesare distribuita poate crea confuzie. Codarea distribuita se
refera la modelul de excitatie a unui numar de neuroni individuali, iar procesarea distribuita se
refera la activarea unor arii diferite ale creierului.)
Toate acestea inseamna ca abilitatea noastra de a identifica si recunoaste un numar enorm
de obiecte diferite din mediul nostru inconjurator este rezultatul final al cooperarii distribuite de
catre mai multi neuroni. Aceasta se intampla chiar si pentru stimuli ca fetele care sunt serviti de
neuroni specializati care raspund doar la fete. Nu e nevoie de multi neuroni pentru a sti ca vezi o
fata, dar e nevoie de un numar de neuroni care sa lucreze impreuna pentru a semnala prezenta
unei anumite fete.

CODUL NEURONAL PENTRU MEMORIE


Amintirile sunt si ele reprezentate in creier, si aceleasi principia se aplica in cazul
memoriei ca si in cazul perceptiei experientele sunt reprezentate de excitatia nervilor, diferite
experiente fiind reprezentate de diferite modele de excitatie nervoasa. Astfel, daca dupa cateva
saptamani de la vederea copacului iti amintesti ca l-ai vazut, poate chiar vizualizand cum arata,
aceasta amintire este provocata de un anumit model de excitatie a unor neuroni din creier. Exista,
totusi, o diferenta importanta intre excitatie neuronala cauzata de perceptie si cea cauzata de
memorie.
Excitatie neuronala asociata cu experienta perceptiei este cauzata de stimularea
receptorilor senzoriali. In contrast, excitatia neuronala asociata cu experienta unei amintiri este
cauzata de stimularea unor structuri care contin informatie despre ce s-a intamplat in trecut.
Astfel, in timp ce excitactia asociata cu perceptia este legata de ce se intampla atunci cand te uiti
la un copac, cea asociata cu memoria este legata de informatia care a fost stocata in creier. Stim
putine despre forma acestei informatii stocate pentru memorie, dar este posibil ca principiul de
baza al codarii distribuite sa opereze si pentru memorie, cu amintiri specifice fiind reprezentate
de modele particulare ale informatiei stocate, care rezulta intr-un model specific de excitatie a
nervilor atunci cand avem o amintire. Vom discuta procesele fiziologice implicate in memorie in
capitolele 5 si 7.

*DE LUAT IN CONSIDERARE

27

CITIREA GANDURILOR PRIN MASURAREA ACTIVITATII


CREIERULUI
Ideea ca procesele cognitive sunt reprezentate prin activitatea distribuita in creier ridica o
intrebare interesanta : Este posibil sa determinan ce anume vede o persoana, ce gandeste sau ce
isi aminteste prin masurarea activitatii cerebrale? Pentru a obtine acest lucru, ar trebui sa stim
exact ce model de activitate este asociat cu fiecare obiect posibil, fiecare gand sau amintire, si
suntem departe de a realiza asa ceva. Totusi, studii recente folosind programe computerizate care
pot fi antrenate sa recunoasca modelele activitatii cerebrale asociate cu a vedea si a se gandi la
un obiect ne-au adus mai aproape de acest tel. Au fost create programe computerizate care pot,
cu surprinzatoare acuratete, sa identifice, dintr-un grup de obiecte, obiectul specific la care se
uita persoana.
Vom descrie un experiment al Svletlanei Shinkareva si a colegilor ei (2008). In prima
parte a experimentului, in computer a invatat modelele activitatii neuronale asociate cu anumite
obiecte. Primul pas a fost ca participantii sa se uite la o serie de imagini ca cea din Fig. 2.23.
Aceste imagini erau desene liniare ale unor unelte si cladiri. Participantii s-au uitat imaginile a
cinci unelte diferite si a cinci cladiri diferite in timp ce se aflau intr-un dispozitiv de scanare a
creierului, care masura raspunsul la fiecare imagine. Participantii au fost intrebati ce cred despre
proprietatile obiectului in timp ce se uitau la imagine. Spre exemplu, uitandu-se la burghiu, s-ar
putea gandi la a gauri un panou. Fiecare imagine a fost prezentata pentru 3 secunde, urmat de un
interval de 7 secunde de pauza. In timp ce participantii vizionau imaginile, activitatea cortexului
lor era inregistrate de aparatul RMN.
Cheia succesului acestui experiment a fost programul computerizat, care a analizat
raspunsurile creierului cu fiecare voxel, unde un voxel este o zona mica, in forma de cub, a
creierului, de 2 sau 3 mm pe o parte. (Marimea unui voxel depinde de rezolutia scannerului
RMN. Sunt dezvoltate scanere care vor fi capabile sa descompuna volume de mai putin de 2-3
mm pe o parte). Pentru a determina ce voxeliau fost activati pentru fiecare imagine si cat de
puternic au fost activati, computerul a creat un profil de raspuns, sau o semnatura neuronala,
pentru fiecare obiect, care a inclus mai multe zone ale creierului. In final, dupa ce au fost
colectate modele de la 12 participanti, computerul a determinat modelul neuronal asociat cu
fiecare clasa de obiecte (unelte vs. cladiri) si asociat cu fiecare obiect in parte (ciocan,
apartament , surubelnita, etc.)
Computerul a fost apoi testat prin a analiza activitatea cerebrala a unei persoane in timp
ce viziona o imagine. Bazandu-se pe acest model, computerul a prezis ce vedea persoana. Cand
sarcina computerului era sa determine daca o persoana se uita la o unealta sau la o cladire,
acuratetea pentru 4 din cei 12 participanti a fost de 97%; pentru restul grupului, de 87%
( performanta de sansa fiind de 50% pentru ca erau doua posibile raspunsuri). Media acuratetei
pentru identificarea obiectelor specifice a fost de 78% ( sansa fiind 10%, pentru ca erau 10
obiecte diferite).
Aceasta este o performanta impresionanta, dar ceea ce este si mai impresionant este
faptul ca acel computer a facut predictii corecte chiar si pentru oameni a caror date nu fusesera
28

analizate anterior. Imaginati-va ce inseamna acest lucru. Intri in edificiul in care se studiaza
imagistica cerebrala, pentru prima oara, esti pus in scanner, si te uiti la o imagine a unei cladiri
de apartamente. Computerul iti analizeaza activitatea cerebrala si conclude ca te uiti la o cladire,
si apoi prezice cladire de apartamente. Acuratetea medie pentru determinarea categoriei este de
82%. Abilitatea de a determina ce anume vede o persoana bazata pe informatia luata de la o alta
persoana este posibila deoarece modelele de activare ale creierului sunt similare pentru oameni
diferiti. Cu alte cuvinte, oameni diferiti au semnaturi neuronale similare pentru tipuri specifice de
obiecte. Aceasta categorie este ilustrata in fig. 2.24, care arata locatia acelor voxeli care au dat
informatia pe care a folosit-o computerul pentru a determina ca doi participanti diferiti se uitau la
unelte.
Inseamna aceste rezultate ca un computer poate afla la ce te gandesti prin a-ti analiza
activitatea cerebrala? Pana in acest moment, abilitatea de a determina daca cineva se uita la un
apartament sau la un igloo este departe de capacitatea de a sti ca te gandesti la ce ai facut in
vacanta de vara. Totusi, abilitatea de a face predictii despre ce categorie de obiect priveste o
persoana este un mare pas inainte, mai ales daca luam in considerare ca acum doar 50 de ani,
descoperirea de ultima ora erau neuroni care raspund prompt la bare orientate (Fig. 2.18).

CAPITOLUL IV
ATENTIA
PENTRU NCEPUT, S NE DUCEM NAPOI LA CRYSTAL, PE CARE AM TRIMISO S ALERGE PE PLAJ N CAPITOLUL 3.
O urmm pe Crystal n alergare pentru a introduce cteva fenomene perceptuale.
Percepia unui obiect iniial ca pe un lemn plutitor pentru ca, apoi, s realizm c era o umbrel,
ilustreaz natura creativ i orientat spre rezolvarea de probleme a percepiei. Perceperea
frnghiei ca fiind continu, arat organizarea perceptual. Ridicarea mai trziu a cetii de cafea
arat conexiunea existent ntre percepie i aciune.
Dar Crystal nu i-ar fi putut contientiza percepiile fr un alt mecanism cognitiv, aten ia
abilitatea de a se concentra asupra unor stimuli i locuri specifice. Ideea de concentrare este
deseori asociat cu atenia selectiv concentrarea ateniei asupra unui loc, obiect sau mesaj
specific. Asta fcea Crystal atunci cnd privea umbrela i este ceea ce facem i noi n mediul
nostru, pentru c putem gestiona doar o mic parte din ceea ce ne nconjoar obiecte i
ntmplri. Gndii-v, de exemplu, la toi stimulii prezeni cnd v plimba i pe strad sau prin
campus. Sunt oameni, cldiri, poate psri, semne, maini, diverse sunete i, poate, chiar cteva
sute de furnici al cror univers este ntr-o firid de pe trotuarul de sub picioarele voastre. Ar fi
copleitor s ncercai s recepionai toi aceti stimuli i, de aceea, v concentrai doar asupra
celor care sunt importani la un moment dat i schimbai direcia privirii dinspre un loc, obiect
sau sursa unui sunet, spre altul.
29

n cazul ateniei vizuale, schimbarea ateniei dinspre un loc spre altul mi cnd ochii se
numete atenie evident, micarea ochilor reprezentnd un indicator observabil asupra modului
n care se schimb atenia pe parcursul timpului. Dar sunt i alte feluri de aten ie. Este aten ia
ascuns, care apare atunci cnd ne schimbm atenia fr a ne mica ochii, se spune c vedem
ceva cu colul ochiului (ca atunci cnd ncercai s urmrii pe cineva fr a privi direct spre
el /ea); i atenia divizat, cmd suntei ateni la dou sau mai multe lucruri deodat, a a cum
crystal fcea, probabil, n timp ce privea umbrela fiind, n acelai timp, atent s nu calce pe
pietrele care se aflau din loc n loc pe plaj. Atenia divizat poate fi evident, ascuns sau o
combinaie a lor. Privind cnd la unul cnd la altul din sou obiecte sau evenimente (ambele
evidente) este un tip de atenie divizat; a acorda atenie unui lucru privindu-l (evident) i, n
acelai timp, a acorda atenie unui obiect care nu se afl n cmpul vizual (ascuns) este, de
asemenea, atenie divizat (Fig.4.1).
Pe msur ce vom descrie aspecte ale ateniei n cadrul acestui capitol, va fi din ce n ce
mai clar faptul c atenia nu este un proces singular. Vom arta acest lucru att prin exemple
comportamentale, ct i lund nn considerare psihologia ateniei, care implic numeroase
procese diferite distribuite pe creier.
ncepem povestea despre atenie concentrndu-ne asupra ateniei selective. ncepem cu
atenia selectiv pentru c ea a reprezentat prima preocupare a cercettorilor care, la nceputul
revoluiei cognitive descris n Capitolul 1 (vezi pag. 12), au fcut experimente legate de aten ia
selectiv pentru a demonstra modul n care abordarea care presupunea procesarea informa iei
poate fi folosit n studierea minii.

ATENTIA SELECTIVA
Interesul artat de psihologi ateniei selective este viu ilustrat de urmtoarea declara ie a
lui William James (1890) din lucrarea Principiile psihologiei:
Milioane de lucruri sunt prezente n simurile mele fr s ajung n experien a
mea. De ce? Pentru c nu m intereseaz. Experiena mea este cee ce sunt de acord s
triesc, lucrurile la care sunt de acord s particip Toat lumea tie ce este atenia. Este
luarea n posesie de ctre minte, ntr-o form clar i vie, a unuia dintre ceea ce pare a fi o
multitudine de obiecte i gnduri care se ntmpl simultan Ea implic eliminarea unor
lucruri pentru a le putea gestiona eficient pe celelalte.
Deci, potrivit lui James, ne concentrm pe unele lucruri n detrimentul altora. Cnd
mergei pe strad, lucrurile crora le acordai atenie un coleg pe care l recunoate i, semnul
Trecerea oprit dintr-o intersecie aglomerat, precum i faptul c toat lumea n afar de tine
poart umbrel ies n eviden mai mult dect celelalte elemente ale mediului.
Potrivit acestei idei, atenia selectiv nu numai c evideniaz elementele vizate, dar, n
acelai timp, ne face s nu lum n considerare celelalte elemente, pe care nu le vizeaz.
Cercettorii au considerat c aceast idee este, n mare, corect, dar ea trebuie amendat cu faptul

30

c, uneori, informaii care nu sunt vizate, sunt, totui, percepute. Scopul acestor experimente
timpurii era acela de a descrie modul n care oamenii proceseaz informaia care ajunge la ei.

ATENIA SELECTIV CA FILTRU


Multe dintre experimentele timpurii au introdus ideea unui filtru care ac ioneaz asupra
informaiilor care vin spre noi, lsnd s treac doar unele informaii pentru a fi procesate mai
departe i oprind altele. Aceste experimente au folosit, n principal, stimuli auditivi. Cercetrile
fcute ulterior au inclus i stimulii vizuali ca n exemplul cu alergarea lui Crystal. Urmtoarea
demonstraie ilustreaz modul n care stimulii auditivi au fost folosi i ntr-unul dintre aceste
experimente timpurii n legtur cu atenia selectiv.

DEMONSTRAIE Concentrarea pe un singur mesaj


Este nevoie de dou persoane. Alegei dou cri pe teme diferite, cri pe care nu le-a i
citit nainte i punei cele dou persoane s citeasc cu voce tare cte un pasaj n acelai timp.
Sarcina ta este s te concentrezi doar asupra unui a dintre texte. Pe msur ce faci asta, observ
(1) ct de bine poi prelua informaia din pasajul la acre eti atent i (2) observ dac preiei ceva
i din textul la care nu eti atent. ncearc acest experiment punnd s citeasc dou persoane de
sex masculin, apoi de sex feminin, apoi una de sex masculin i una de sex feminin i observ
cum i este influenat n fiecare din aceste cazuri capacitatea de a te concentra asupra unuia
dintre mesaje.
Sarcina ta n acest experiment concentrndu-te asupra unui singur mesaj este similar
cu sarcina din experimentul clasic al lui Colin Cherry (1953) care a folosit o procedur numit
ascultare dichotic.

METODA - Ascultarea dichotic


n experimentul ascultrii dichotice, sunt prezentate simultan dou mesaje diferite, cte
unul la fiecare ureche. ntr-un experiment referitor la atenia selectiv, participan ii primesc
instructajul de a se concentra doar asupra mesajului prezentat la una dintre urechi (mesajul la
care este atent), s l repete cu glas tare pe msur ce l aud i s ignore mesajul prezentat la
cealalt ureche (mesajul la care nu este atent). De regul, participanii efectueaz sarcina cu
uurin, repetnd mesajul cu o ntrziere de cteva secunde ntre ascultarea unui cuvnt i
rostirea lui. Aceast procedur de repetare a mesajului cu voce tare se nume te oglindire (Fig.
4.2.). Aceast procedur se folosete pentru a asigura participanii c se concentreaz la mesajul
indicat.
n timp ce participanii la experimentul lui Cherry oglindesc mesajul ascultat, cellalt
mesaj stimuleaz receptorii din urechea cu care nu ascult atent. Cu toate acestea, atunci cnd
sunt ntrebai ce au auzit n urechea cu care nu au ascultat atent, participan ii pot spune doar c
31

era un mesaj i pot identifica vocea masculin sau feminin care l-a rostit. Ei nu pot reproduce
coninutul mesajului. Alte experimente din aceeai categorie au confirmat, de asemenea, lipsa
ateniei la mesajul de la urechea cu care nu s-a ascultat atent. De exemplu, Neville Moray (1959)
a artat c participanii nu au reinut un cuvnt care le-a fost repetat de 35 de ori n urechea cu
care nu ascultau atent.
Cherry a artat c un asculttor poate acorda atenie doar unui singur mesaj, iar Donald
Broadbent (1958) a creat un model al ateniei care explic achiziia ateniei selective. Acest
model al seleciei introduce diagrama fluxului n psihologia cognitiv (vezi pag. 13), arat c
informaia trece prin urmtorii pai (Fig. 4.3.).

1. Memoria senzorial deine toat informaia pentru o fraciune de secund i, apoi, o


transfer pe toat n pasul urmtor. Vom discuta memoria senzorial mai n detaliu n
Cap. 5.
2. Filtrul identific mesajul cruia i se acord ateniepe baza caracteristicilor sale fizice
cum ar fi tonul vocii vorbitorului, ritm, viteza vorbirii i accentul i las doar acest
mesaj s treac spre detectorul din pasul urmtor. Toate celelalte mesaje sunt excluse.
3. Detectorul proceseaz informaia determinnd caracteristici de nivel mai nalt, cum ar fi
sensul. Datorit faptului c doar mesajele importante i crora li s-a acordat atenie au
trecut de filtru, detectorul proceseaz toat informaia care ajunge la el.
4. Memoria de scurt durat primete ieirea din detector. Memoria de scurt durat menine
informaia pentru 10-15 secunde i transmite informaii ctre memoria de lung durat,
care poate menine informaia pe termen nelimitat. Vom descrie memoria de scurt durat
i memoria de lung durat n Cap. 5-8.
Modelul Broadbent a fost numit modelul bottleneck pentru c filtrul restricioneaz mult
fluxul de informaii, aa cum gtul unei sticle (bottleneck) restricioneaz fluxul de lichid la
curgere. Aplicarea acestei analogii informaiei, Broadbent explic cum filtrul restricioneaz
cantitatea mare de informaie care este livrat unei persoane pentru ca doar o parte din ea s
ajung la detector. Dar, spre deosebire de gtul unei sticle, care las lichidul s treac n func ie
de ngustarea traseului, filtrul lui Broadbent permite informaiei s treac n funcie de
caracteristici specifice ale informaiei, cum sunt ritmul sau frecvena vorbirii.
Modelul lui Broadbent a oferit predicii testabile despre atenia selectiv, unele dintre ele
nefiind, totui, corecte. De exemplu, potrivit modelului lui Broadbent, informaia din mesajul
cruia nu i se acord atenie nu ar fi accesibil contientului. Cu toate acestea, Neville Moray
(1959) a fcut un experiment n cadrul cruia participanii au oglindit mesajul primit la o ureche
i l-au ignorat pe cel de la cealalt ureche. Dar atunci cnd Moray a spus numele participantului
la urechea la care nue ra atent, aproximativ o treime dintre participan i l-au detectat (vezi i
Wood & Cowan, 1995). Acest fenomen, n care o persoan ascult selectiv un mesaj dintre multe
altele i, totui, i aude numele sau alt mesaj distinctiv cum er fi Foc! fr s i acorde aten ie,
se numete efectul de cocktail party.

32

Participanii la experimentul lui Moray i-au recunoscut numele chiar dac, potrivit
teoriei lui Broadbent, filtrul nu las s treac dect un singur mesaj, pe baza caracteristicilor sale
fizice. n mod cert, numele persoanei nu a fost eliminat de filtru, i, ceea ce este cel mai
important, a fost analizat suficient nct s i se acorde semnifica ie. Probabi c i voi a i fcut
experimentul lui moray atunci cnd, n timp ce vorbeai cu cineva ntr-o ncpere zgomotoas,
deodat v-ai auzit numele rostit de cineva.
Urmnd calea deschis de Moray, alte experimente au artat c informa ia transmis la
urechea creia nu i se acord atenie este procesat suficient pentru ca asculttorul s fie con tient
de semnificaia lui. De exemplu, J. A. Gray i A. I. Wedderburn (1960), n timp ce erau studen i
la Universitatea Oxford, au fcut urmtorul experiment, numit uneori experimentul Dear Aunt
jane (Drag mtu Jane). Ca i n experimentul despre ascultarea dichotic al lui Cherry,
participanii au fost instruii s repete mesajul prezentat la o ureche. Dup cum pute i vedea n
Fig. 4.4., la urechea creia i se acorda atenie se transmitea mesajul Drag 7 Jane, iar la
urechea la care participantul nu trebuia s fie atent se transmitea mesajul 9 Mtu 6. Cu toate
acestea, n loc s spun c la urechea la care a fost atent a primit mesajul Drag 7 Jane,
participanii au spus c au auzit Drag mtu Jane.
Faptul c participanii i-au comutat atenia la cealalt ureche pentru a putea spune
mtu arat c atenia participanilor s-a mutat de la o ureche la alta i napoi. Acest lucru s-a
ntmplat pentru c ei au luat n considerare sensul cuvintelor. (Un exemplu de procesare topdown Vezi pag. 52). Pornind de la acest tip de rezultate, Anne Treisman (1946) a propus o
modificare a teoriei lui Broadbent.
Treisman propune teoria cpnform creia selecia presupune dou etape, i nlocuiete fitrul
lui Broadbent cu un atenuator (Fig. 4.5.). Atenuatorul analizeaz mesajul de intrare din punctul
de vedere al (1) caracteristicilor fizice dac are un ritm ridicat sau sczut, dac tonul este jos
sau nalt; (2) limbajul n careeste transmis din ce silabe sau cuvinte este alctuit mesajul; i (3)
sensul mesajului cum succesiunea de cuvinte creeaz fraze cu sens. Se poate observa c aceast
teorie este asemntoare cu a lui Broadbent cu deosebirea c, n teoria atenurii ateniei a lui
Treisman, limba i sensul pot fi, de asemenea, folosite pentru a separa mesajele. Treisman
susine, totui, c analiza mesajelor are loc doar pn la nivelul necesar identificrii mesajului
cruia i se acord atenie. De exemplu, pentru dou mesaje, unul rostit de o voce feminin i unul
de o voce masculin, analiza caracteristicilor fizice este suficient pentru a face diferen a dintre
tonul jos al vocii masculine i tonul nalt al vocii feminine. Dac, ns, vocile sunt asemntoare,
este nevoie de semnificaie pentru a diferenia cele dou mesaje.
Odat ce mesajul cruia i se acord atenie i cel cruia nu i se acord atenia au fost
identificate, ambele trec prin atenuator, mesajul cruia i se acord aten ie se transmite cu putere
maxim, iar celelalte sunt atenuate ele continu s fie prezente, dar sunt mai slabe dect
mesajul principal. Modelul lui Treisman a fost numit modelul leaky filter (filtru cu scurgeri)
datorit faptului c, cel puin o parte din mesajele secundare trec prin atenuator.

33

Ieirea final a sistemului este determinat n etapa a doua, cnd mesajul este analizat cu
ajutorul dicionarului. Dicionarul conine cuvinte, fiecare avnd un prag de activare (Fig. 4.6.).
Pragul este cea mai mic valoare a semnalului care poate fi detectat. Astfel, un cuvnt cu un
prag jos de activare poate fi detectat chiardac este rostit cu o voce sczut sau printre alte
cuvinte.
Potrivit lui Treisman, unele cuvinte sunt cunoscute sau mai importante, avnd un prag
mai jos de activare ex.: numele persoanei care ascult, astfel nct, chiar i un semnal slab la
urechea la care nu este atent l poate activa i ne putem auzi numele chiardac este rostit n
cellalt capt al ncperii. Cuvintele mai puin cunoscute sau cele care nu sunt importante pentru
asculttor au praguri de activare mai nalte, astfel nct este nevoie de un mesaj puternic i de
atenie la canalul pe care se transmite pentru a fi auzite. Astfel, potrivit lui Treisman, mesajul la
care suntem ateni ptrunde mpreun cu pri din mesajele la care nu suntem ateni.
Cercetrile descrise pn acum sunt foarte importante, nu numai pentru c ele descriu
fenomenul ateniei, ci i pentru c a demonstrat cum poate fi conceptualizat un aspect al cogniiei
ca problem de procesare a informaiei fluxul de informaii din mediu urmeaz diferite etape
de procesare. Teorii ca cele ale lui Boradbent i Treisman sunt supranumite teorii de nceput ale
seleciei, ele sunt referitoare la atenia selectiv i introduc ideea unui filtru care ac ioneaz la
nceputul traseului urmat de fluxul de informaii, de multe ori eliminnd informaii doar pe baza
caracteristicilor fizice ale stimulului.
Alte teorii au fost, de asemenea, dezvoltate pe baza rezultatelor experimentelor care arat
c mesajele sunt selectate i ntr-o etap superioar a procesrii, n primul rnd pe baza
semnificaiei lor. De exemplu, participanii la experimentul lui Donald MacKay (1973) au
ascultat propoziii ambigue, cum ar fi They were throwing stones at the bank (Ei aruncau cu
pietre la banca). Bank = mal sau banc (instituie financiar). Aceste mesaje ambigue au fost
prezentate la urechea la care participantul este atent, la cealalt fiind prezentate cuvinte cu scop
perturbator. De exemplu, n timp ce participanii au repetat Au aruncat cu pietre n banc, fie
cuvntul ru, fie bani a fost prezentat la cealalt ureche.
Dup ce au ascultat un numr de propoziii ambigue, participanilor li s-au prezentat
perechi de propoziiicum ar fi:

Ei au aruncat cu pietre spre malul rului ieri


Ei au aruncat pietre ctre asociaia de mprumut ieri

Cnd au indicat care dintre aceste propoziii are sensul cel mai asemntor cu cea
ascultat anterior, CacKay a descoperit c cuvntul perturbator a avut efect asupra alegerii
participantului. De exemplu, dac cuvntul perturbator a fost bani, participan ii au ales cu o
probabilitate mai mare propoziia a doua. Acest lucru s-a ntmplat chiar i de ctre participan ii
care au raportat c nu au fost contieni de cuvntul perturbator.

34

Datorit faptului c sensul cuvntului perturbator (bani) a influenat judecata


participanilor, putem deduce c acest cuvnt a fost perceput la nivelul sensului su. Astfel de
rezultate l-au condus pe MacKay i pe ali teoreticieni ctre modelul aten iei selective trzii, care
arat c mare parte din informaia care ajunge la noi ese procesat la nivelul sensului ei nainte
ca mesajul de procesat s fie selectat (Deutsch & Deutsch, 1963; Norman, 1968).
Cercetrile n domeniul ateniei selective pe care le-am descris s-au centrat pe momentul
n care se activeaz atenia selectiv (mai devreme sau mai trziu) i asupra tipurilor de
informaii folosite pentru selecie (caracteristici fizice sau semantice). Pe msur ce studiile
asupra ateniei selective au evoluat, cercettorii au realizat c nu au rspunsuri n ceea ce privete
aa numita controvers devreme-trziu. Selecia timpurie poate fi demonstrat n anumite
condiii, iar selecia trzie poate fi demonstrat n alte condiii, n funcie de sarcinile primite de
participani i de stimulii prezentai. Astfel, cercettorii au nceput s se concentreze asupra
nelegerii factorilor diferii care controleaz atenia. Doi dintre aceti factori sunt resursele
cognitive i necesarul de resurse cognitive.

RESURSELE COGNITIVE, NECESARUL DE RESURSE


COGNITIVE I STIMULII INDEPENDENI DE SARCIN
Resursele cognitive se refer la capacitatea cognitiv a persoanei, necesar pentru a duce
la ndeplinire diferite sarcini. Necesarul de resurse cognitive este cantitatea de resurse necesar
pentru a duce la ndeplinire o anumit sarcin cognitiv. Unele sarcini, n special cele u oare,
antrenate anterior, au un necesar sczut de resurse cognitive. Alte sarcini, cele care sunt dificile
i, probabil, neantrenate, au un necesar ridicat de resurse cognitive.
Unul dintre aspectele studiate n ceea ce privete resursele cognitive i necesarul de
resurse cognitive este relaia dintre (1) cantitatea de resurse cognitive ale unei persoane folosite
n sarcina sau stimulul primar i (2) cum influeneaz aceasta abilitatea persoanei de a evita
concentrarea asupra altor stimuli lipsii de importan. Nilli Lavie (1995, 2005) a concluzionat c
cantitatea de resurse rmase atunci cnd o persoan duce la ndeplinire o sarcin determin ct de
bine poate evita acea persoan concentrarea asupra stimulilor irelevani.
Aceast idee este ilustrat n Fig. 4.7. Cercul din aceast figur reprezint totalul
resurselor cognitive ale unei persoane, iar zona umbrit reprezint poriunea care este folosit
pentru sarcina principal. n Fig. 4.7a, doar o parte a resurselor sunt folosite de o sarcin cu
necesarsczut de resurse, lsnd resurse disponibile pentru prelucrarea altor stimuli prezeni.
Acest lucru poate aprea chiar dac persoana nu intenioneaz s proceseze aceti stimuli diferii.
De exemplu, o persoan care st n camera ei i ascult muzic, folosind doar o parte a resurselor
sale cognitive, va auzi vocile persoanelor de pe hol, chiar dac nu i dorete asta. Stimuli ca
vocile de pe hol sunt stimuli irelevani pentru sarcin care consum o parte a resurselor cognitive
rmase ale persoanei.
Fig. 4.7b arat situaia n care toate resursele cognitive ale persoanei sunt folosite pentru
ndeplinirea sarcinii principale, sarcin cu un necesar ridicat de resurse cognitive Cnd se
35

ntmpl asta, nu mai rmn resurse pentru procesarea altor stimuli. Aceasta nseamn c aten ia
persoanei este concentrat n totalitate pe sarcina principal. Aceast situa ie poate avea loc
atunci cnd o persoan st n camera ei concentrndu-se la rezolvarea unei teme dificile. Aceast
persoan se concentreaz puternic dedicnd toate resursele sale cognitive rezolvrii problemei i
este doar vag contient de prezena zgomotelor pe hol.
Vom descrie n continuare un test de laborator care ilustreaz aceste idei, ceea ce implic
o sarcin numit sarcina de compatibilitate cu stimuli laterali.

METODA Sarcina de compatibilitate cu stimuli laterali


Aceasta este o sarcin n cadrul creia participanilor li se spune c trebuie s duc la
ndeplinire o sarcin care le solicit concentrarea ateniei asupra anumitor stimuli i ignorarea
altor stimuli (Eriksen & Eriksen, 1974). Un exemplu este prezentat n Fig. 4.8, n care sarcina
este s se concentreze exclusiv pe inta din centru (A n acest exemplu) i s apese tasta z dac
A sau B apar n centru i tasta m daca n centru apar C sau D. Li se solicit s ignore stimulii
laterali care apar indiferent pe ce parte pentru c ei sunt stimuli irelevani pentru sarcin. La
fiecare ncercare, un stimul int este prezentat n centru, i, n acelai timp, eleste flancat pe
ambele pri de A, B, C, D sau X.
n Fig. 4.8b se vede cum pe lateral apar aceiai stimuli ca n centru (apsarea tastei z
este rspunsul n ambele cazuri). Aceti stimuli de pe flancuri, (B-uri) se numesc flancuri
compatibile. n Fig. 4.8b, flancurile (C-uri) sunt asociate cu un rspuns diferit (apsarea tastei
m) fa de int; acestea se numesc flancuri incompatibile. n Fig. 4.8c, flancurile (x) sunt
neutre; ele nu sunt asociate niciunui rspuns.
Apsarea unei taste carspuns la o int vizibil nu este o sarcin grea, aceasta va lsa
resurse disponibile, ca n Fig. 4.7a. Astfel, ne ateptm ca stimulii laterali s fie procesa i, chiar
dac subiectul nu intenioneaz asta.
Rezultatele tipice pentru experimentul cu stimuli laterali, prezentate n coloana din
dreapta, indic acest fapt. Cnd participanii ncearc s rspund la sarcin contra timp, ei, n
general, rspund mai ncet atunci mai ncet cnd pe flancuri sunt prezeni stimuli incompatibili,
dect n cazurile n care sunt prezentai stimuli compatibili sau neutri. Acest lucru se ntmpl
deoarece stimulii incompatibili solicit un rspuns diferit de cel cerut de int, care intr n
competiie cu rspunsul pe care participantul trebuie s l dea conform intei. Faptul c stimulii
laterali au acest efect arat c, chiar dac participanii au fost instrui i s ignore stimulii laterali,
ei proceseaz, totui, informaia furnizat de ei.
Vom lua acum n considerare un experiment asemntor cu cel de mai sus, cu deosebirea
c necesarul de resurse cognitive pentru sarcin este variabil. (Lavie, 2005; Lavie & Cocs, 1997).
n cadrul acestui experiment, un stimul int apare ntr-un cerc de ase stimuli. Stimulul lateral
este prezentat n afara cercului. In exemplul prezentat n Fig. 4.9, X-ul este inta i N este
stimulul lateral. Participaniii trebuie s rspund la stimulul int. Atunci cnd inta este X (ca n

36

exemplu), participanii trebuie s apese o tast; cnd N este inta, ei trebuie s apese alt tast. N
este un stimul incompatibil cu X cnd X este inta, pentru c necesit o aciune diferit.
n Fig. 4.9a, sarcina de a rspunde la Xeste simpl (necesarredus de resurse), fiind u or
de observat X-ul ntre O-uri. n Fig. 4.9b, sarcina de a rspunde la X este mai dificil (necesar
ridicat de resurse) pentru c este mai dificil de gsit X-ul printre celelalte litere. Rezultatele
experimentelor n aceste dou condiii, artat n Fig. 4.9c, arat c stimulul incompatibil
ncetinete rspunsul la sarcina cu necesar redus de resurse (la fel ca rezultatul ob inut la afi area
literelor Fig. 4.8b) dar el nu are efect asupra sarcinii cu necesarridicat de resurse.
Aceste rezultate corespund celor dou condiii din Fig. 4.7a i b. Condiia cu sarcina cu
necesar redus de resurse corespunde Fig. 4.7a. Stimulii laterali intervin i ncetinesc rspunsul
deoarece rmn resurse disponibile. Situaia cu necesar ridicat de resurse corespunde Fig. 4.7b.
Nu sunt disponibile resurse cognitive, deci, stimulii laterali nu au efect. Acest lucru explic faptu
c, atunci cnd suntei ocupai cu o sarcin cu necesar sczut de resurse, cnd sunte i pe un drum
cunoscut, suntei capabili s procesai informaii suplimentare; de fapt, facei asta chiar fr s
intenionai. Spre deosebire de aceast situaie, dac suntei implicai ntr-o sarcin cu
necesarridicat de resurse, cum ar fi atunci cnd conducei pe un drum n lucru, stimulii adi ionali
sunt mai uor de ignorat.
Abilitatea de a ignora stimulii irelevani pentru sarcin nu este doar n funcie de
necesarul de resurse aferent sarcinii de ndeplinit, ci i de ct de puternic este stimulul irelevant.
De exemplu, atunci cnd v concentrai s rezolvai o problem de matematic, pute i ignora o
conversaie care are loc pe hol, dar o siren puternic, indicnd un incendiu, sigur v va atrage
atenia. Un exemplu de situaie n care stimulii irelevan i sunt dificil de ignorat este ilustrat de
Efectul Stroop, descris n continuare.

DEMONSTRAIE Efectul Stroop


Privii Fig. 4.10. Sarcina dumneavoastr este s numi i, ct pute i de repede, culoarea
fiecrei forme. De exemplu, ncepnd din colul stnga sus i continund pe orizontal, vei
spune: rou, albastru, i aa mai departe. Cronometrai-v (sau cronometrai un prieten
cruia i solicitai s fac sarcina), i determinai ct v ia s spunei culorile. Apoi repeta i
aceeai sarcin pentru Fig. 4.11 sarcina este, n continuare, s numii culorile, nu cuvntul scris.
Dac vi se pare mai dificil s numii culorile cuvintelor dect culorile formelor, nseamn
c ai experimentat Efectul Stroop, descris pentru prima dat de J.R. Stroop n 1935. Acest efect
are loc pentru c numele cuvintelor solicit un rspuns care intr n competi ie cu sarcina (la fel
ca n cazul stimulului lateral incompatibil din experimentul anterior) i, n consecin , ncetine te
rspunsul la sarcin culoarea. n cadrul efectului Stroop, stimulii irelevani pentru sarcin sunt
foarte puternici, pentru c citirea cuvintelor scrise este o sarcin foarte frecvent i, deci,
exersat, devenit automatism nct este dificil s nu citim (Stroop, 1935).

37

Atenia distributiv
n prezentarea de pn acum am accentuat fenomenul ateniei ca i capacitate de
concentrare asupra unei sarcini singulare. Am vzut cum, uneori, prelum informaii dintr-o alt
sarcin, creia nu i acordm atenie, chiar dac ncercm s ne concentrm asupra unei singure
sarcini sarcina principal, precum am vzut n experimentul compatibilitii cu stimuli laterali
i efectul Stroop. Dar ce se ntmpl atunci cnd vrei, n mod intenionat s acordai aten ie mai
multor sarcini? Este posibil s ne concentrm la mai multe lucruri deodat? De i se poate s fi i
tentai s spunei nu, pe baza dificultii demonstrate de a asculta mai multe conversa ii n
acelai timp, exist multe situaii n care atenia distributiv distribuirea aten iei ntre dou sau
mai multe sarcini poate aprea. De exemplu, Crystal poate privi umbrela n timp ce este atent
s nu calce pe pietre. De asemenea, oamenii pot ca, simultan, s ofeze, s poarte o conversa ie,
s asculte muzic i s se gndeasc la ceea ce vor face mai trziu n aceeai zi. Dup cum vom
vedea, abilitatea de a mpri atenia depinde de un numr de factori, incluznd exerciiul i
dificultatea sarcinii.

ATENIA DISTRIBUTIV POATE FI OBINUT PRIN


EXERCIIU:
PROCESAREA AUTOMAT
Vom descrie cteva experimenteale lui Walter Schneider i Robert Shiffrin (1977) care
studiaz atenia distributiv, solicitnd participanilor s desfoare dou sau mai multe sarcini
simultan: (1) innd minte informaii despre stimulii int i (2) acordnd atenie unei serii de
stimuli factor de distragere a atenieii pentru a determina dac unul dintre stimulii int este
prezent ntre stimulii factor de distragere a atenieii. Fig. 4.12 prezint procedura. Participantului
i s-a prezentat un set de stimuli de memorat ca cel din fig. 4.12a, constnd din unul pn la patru
caractere numite stimuli int. Setul a fost urmat de o prezentare rapid a 20 de cadre test,
fiecare coninnd factor de distragere a atenieii. La jumtatea ncercrilor, unul dintre cadre
coninea un stimul dintre stimulii int sin setul de stimuli de memorat. La fiecare ncercare, este
prezentat un set nou de memorat, astfel nct intele se schimb de la o ncercare la alta, fiecare
ncercare fiind urmat de un nou set de cadre. Acest exemplu cuprinde un stimul int n setul de
memorat, patru stimuli n fiecare cadru i stimulul int 3 care apare n unul din cadre.
intele i factor de distragere a atenieiii sunt ntotdeauna din categorii diferite, astfel
nct, dac intele sunt numere, ca n exemplul nostru, factor de distragere a aten ieiii sunt litere.
Schneider i Shiffrin au numit acest mod de prezentarea stimulilor afiare consistent pentru
c, chiar dac intele se schimb de la o ncercare la alta, participan ii tiu c intele sunt,
ntotdeauna cifre, iar factorii factor de distragere a atenieii litere.
La nceputul experimentului, performana participanilor a fost corect n proporie de
doar 55%, i a fost nevoie de 900 de ncercri pentru a ajunge la o performan de 90% (Fig.
4.13). Participanii au declarat ca n primele 600 de ncercri, ei i-au repetat itemii int din
fiecare set de memorare pentru a i-i aminti. (Cu toate c intele au fost mereu cifre, iar factor de
38

distragere a atenieiii litere, stimulii se schimbau de la o ncercare la alta). Cu toate acestea,


participanii au declarat c dup aproximativ 600 de ncercri, sarcina a devenit automat:
Cadrele apreau, iar participanii rspundeau, fr s se mai gndeasc la asta. Rspundeau chiar
i atunci cnd le erau prezentai 4 stimuli int.
Semnificaia acestui fapt este, n opinia lui Schneider i Shiffrin, c, exerci iul a fcut s
fie posibil ca participanii s i distribuie atenia pentru a face fa ma multor stimuli int i
teste simultan. Mai mult, repetarea ncercrilor a condus la procesarea automat, un timp de
procesare care apare (1) fr intenie (are loc automat, fr ca persoana s inten ioneze asta) i
(2) doar cu preul resurselor cognitive ale persoanei.
Viaa real ne ofer numeroase exemple de procesri automate, pentru c sunt multe
lucruri pe care le facem de ani de zile n mod repetat. De exemplu, v-a i ntrebat vreodat dup
ce ai plecat de acas dac ai ncuiat sau nu ua, i v-ai ntors acas ca s verifica i? ncuierea
uii a devenit, pentru multe persoane, o aciune automat, pe care o fac fr a-i acorda atenie.
Un alt exemplu de procesare automat (care, uneori, este nspimnttor) este atunci cnd ai
ajuns undeva cu maina, conducnd, i, o dat ajuns, nu i ai poi aminti drumul parcurs. n
multe dintre situaii, acest lucru este provocat de o cufundare n propriile gnduri despre
altceva, astfel, ofatul a devenit o activitate att de automat nct pare a se desf ura fr
implicarea noastr (cel puin ct timp n trafic nu apare o situa ie de urgen, sau deosebit, cum
ar fi un antier de reparaii, sau alt automobil care ne apare brusc n fa). Putei desfura multe
activiti motorii, cum ar fi scrierea unui text la computer, fr s acorda i aten ie acestei
activiti n sine. ncercai s fii ateni la degete n timp ce scrie i, i observai ce se ntmpl cu
performana. Pianitii susin c dac ncep s acprde atenie degetelor lor, performana lor scade
dramatic.
Dup ce au demonstrat c exerciiul repetat poate duce la procesarea automat n cazul
afirii consistente, Schneider i Shiffrin au fcut sarcina mai dificil prin schimbarea modului n
care stimulii de test i stimulii factor de distragere a atenieii au fost prezentai.

ATENIA DISRIBUTIV CU SARCINA MAI DIFICIL:


PROCESAREA CONTROLAT
Pentru a nelege experimentul modificat, ncercai urmtoarea demonstraie:
Demonstraie: Detectarea intei
Privii Fig. 4.14b, c i d. Observai c stimulul int din (a). Apoi descoperii (b) i
determinai dac stimulul int este prezent n secvena de cadre din Fig. 4.14b, verificnd cu
privirea de la stnga la dreapta. Acum repetai procedura pentru noul stimul int din (c) i
cadrele din (d).
Procedura este asemntoare cu cea din experimentul anterior, cu urmtoarele modificri
care o fac mai dificil: (1) intele din testele de memorie i factor de distragere a aten ieiii sunt,
ambii, litere. n experimentul anterior, intele erau cifre, iar factor de distragere a aten ieiii erau
39

litere. (2) La fel ca n experimentul anterior al lui Schneider i Shiffrin, (Fig. 4.12), intele i
factor de distragere a atenieiii se schimb la fiecare nou ncercare. Cu toate acestea, n cazul
acestei noi sarcini, inta din prima ncercare poate deveni factor de distragere a aten iei n a doua
i invers. Acest tip de prezentarea stimulilor este numit afiare variat pentru c regula se
schimb de la o ncercare la alta.
Fig. 4.15 arat c performanele au fost mai sczute n cazul afirii variate, fa de
afiarea consistent. Fiecare punct reprezint performana maxim obinut dup mi multe
ncercri , cu un stimul int i patru stimuli n fiecare cadru de test. Durata de vizibilitate a
fiecrui cadru este reprezentat pe axa orizontal.
Prima dat privii cazul afirii consistente. Performana depete pragul de 90%
rezultate corecte la o durat a cadrelor de doar 80ms. Aceast valoare a vitezei este prea mare
pentru afiarea variat, deci, n acest caz, prezentarea cadrelor va fi ncetinit. Chiar i aa,
performana nu depete 90% dect atunci cnd cadrele sunt prezentate 400ms. n mod clar,
afiarea variat este mult mai dificil.
Un alt aspect important al afirii variate este acela c participanii nu reuesc niciodat
s ndeplineasc sarcina automat. Schneider i Shiffin au descris procesul care are loc n situa ia
afirii variate ca procesare controlat, deoarece participanii trebuie s fie foarte ateni tot timpul
i scaute inta printre stimulii factor de distragere a atenieii ntr-un mod mult mai concentrat i
mai controlat dect n situaia afirii consistente.

S rezumm rezultatele experimentelor pe care le-am discutat n aceast sec iune. Aten ia
distributiv este posibil i poate deveni automat dac sarcinile sunt uoare sau bine exersate.
Atenia distributiv devine mai dificil i poate solicita procesare controlat atunci cnd sarcina
este prea dificil (vezi i Schneider & Chein, 2003). De exemplu, v va fi uor s ofa i i s
vorbii cu cineva n acelai timp dac suntei pe un drum cunoscut i traficul este lejer. Dar, pe
msur ce traficul se aglomereaz, vedei semnalizarea unui antier n fa ii oseaua se
ngusteaz brusc, v vei simi nevoit s ntrerupei conversaia pentru a aloca toate resursele
cognitive ofatului. Din cauza importanei activitii de a conduce autoturismul, specific
vremurilor noastre, i a fenomenului recent al obinuinei de a vorbi la telefonul mobil n timp ce
conduc, cercettorii au nceput s studieze consecinele ncercrii de a folosi aten ia distributiv
n timpul conducerii i vorbirii la telefon n acelai timp.

FACTORI DE DISTRAGERE A ATENIEI N TIMPUL


CONDUSULUI
Condusul este una dintre acele activiti care necesit atenie constant. A nu fi atent din
cauza somnolenei sau a implicrii n alte activiti poate avea consecine dezastruoase. Ct de
serioas este problema lipsei ateniei la volan a fost verificat n cadrul unui proiect de cercetare
numit 100-Car NaturalisticDriving Study (Dingus et al., 2006). n cadrul acestui studiu, au fost
40

nregistrate cu camere de luat vederi ce fceau oferii automobilelor i, n acelai timp, ce se


vede prin parbriz i lunet.
Aceste nregistrri au stat la baza documentrii a 82 de tamponri i 771 de accidente
evitate la limit pe parcursul a mai mult de 2 milioane de mile parcurse. n 80% dintre
accidentele care au avut loc, i 67% dintre cele evitate n ultima clip, oferul a fost neatent dintrun motiv sau altul cu 3 secunde nainte de eveniment. Unul dintre oferi privea n jos spre
dreapta, prnd c umbl n nite hrtii ntr-o situaie de oprire pornire din trafic, i a intrat ntrun SUV. O femeie care mnca un hamburger, i-a lsat capul n jos imediat nainte de a lovi
maina din faa ei. Una dintre activitile care distrag cel mai mult aten ia este cea de apsare a
butoanele telefonului mobil sau ale altor aparate de acest fel. Mai mult de 22% dintre accidente
au implicat acest tip de factor de distragere a ateniei.
Aceast cercetare confirm descoperirile anterioare, care au demonstrat legtura existent
ntre folosirea telefonului mobil i accidentele din trafic. O cercetare asupra accidentelor i
utilizrii telefoanelor mobile desfurat n Toronto a artat c riscul unei coliziuni este de patru
ori mai mare n cazul folosirii telefonului mobil fa de situaiile n care nu este folosit telefonul.
(Redelmeier & Tibshirani, 1997). Probabil una dintre cele mai importante concluzii ale studiului
din Toronto este aceea c folosirea echipamentelor de tip hands-free nu aduce nici un avantaj
suplimentar n privina siguranei.
n cadrul unui experiment de laborator asupra efectelor telefoanelor mobile, David
Strayer i William Johnson (2001) a plasat participanii ntr-o sarcin de conducere auto
simulat i le-a solicitat s acioneze frna ct pot de repede ca reac ie la lumina ro ie a
semaforului. Folosirea telefonului mobil n timpul efecturii acestei sarcini a determinat
participanii s rateze un numr dublu de semafoare fa de situaia n acre au efectuat sarcina
fr a vorbi la telefon (Fig. 4.16a) i, de asemenea, a prelungit timpul necesar ac ionrii frnelor
(Fig. 4.16b). n acord cu aceste rezultate ale studiului din Toronto, aceeai scdere a performanei
a fost nregistrat n cazul folosirii telefonului mobil cu hands-free sau fr. Strayer i Johnston
au ajuns la concluzia c vorbitul la telefonul mobil folosete resurse cognitive care, altfel, ar fi
folosite la condus. (vezi i Haigney & Westerman, 2001; Lamble et al., 1999; Spence & Read,
2003; Violanti, 1998). Ideea aceasta, c folosirea telefonului mobil n timpul conducerii auto este
legat de folosirea resurselor cognitive, este una important. Problema nu este folosirea unei
singure mini pe volan. Este condusul cu mai puine resurse cognitive disponibile pentru
concentrarea asupra activitii ofatului.
Studenii deseori reacioneaz la astfel de rezultate punnd problema existenei sau nu a
unei diferene ntre folosirea telefonului mobil i o conversaie desfurat cu un alt pasager din
main. Este posibil ca o conversaie s aib efecte negatie asupra conducerii automobilului, dar
pare probabil ca acest efect dac exist s nu fie att de puternic ca cel al folosirii telefonului
mobil.
Un mod de a evalua diferena dintre a vorbi la telefonul mobil i a vorbi cu cineva din
main este s v imaginai situaia n care stai jos (nu n ma in) i v sunai un prieten pe
41

telefonul mobil. Prietenul rspunde i ncepei s vorbii. Dumneavoastr nu facei altceva dect
s vorbii la telefon. Dar persoana pe care ai sunat-o, n timp ce vorbete la telefon, ncearc s
intre n trafic ntr-un loc aglomerat, sau, poate, trebuie s reacioneze cnd o alt main i-a intrat
brusc n fa cu vitez. ntrebarea pe care trebuie s v-o punei este: ai fi avut aceeai conversaie
dac erai pasager i v aflai n dreapta oferului? Ca pasager, suntei atent la trafic i reac iona i
oprind conversaia n situaiiile dificile, sau, atenionai oferul cu privire la un eventual pericol.
Este, de asemenea, important s luai n considerare cerinele sociale referitoare la conversa iile
telefonice. Deoarecefaptul de a tcea brusc sau de a face o pauz lung n conversa ie nu este
potrivit pentru o convorbire telefonic, oferul va continua s vorbeasc la telefon, chiar dac
situaia din trafic se schimb.
Un fenomen interesant legat de folosirea telefoanelor mobile este revelat de rezultatele
unei cercetri din 2008, realizat de Nationwide Mutual Insurance, n urma creia s-a descoperit
c, dei o marea majoritate a oamenilor care vorbesc la telefon n timp ce conduc se consider n
siguran, 45% dintre ei au declarat c au fost lovii sau aproape de a fi lovi i de un alt ofer care
vorbea la telefonul mobil. Astfel, dei oamenii identific fenomenul vorbitului la telefon ca fiind
riscant, ei consider c ceilali sunt periculoi, nu ei (Nationwide Insurance, 2008).
Principala idee este aceea c, distragerea ateniei asociat cu vorbirea la telefon poate
scdea performanele la volan. Iar telefoanele mobile nu sunt singurii factori de distragere a
ateniei prezeni n maini. Un articol din New York Times intitulat Bun, sunt n maina ta. Nu
m lsa s i distrag atenia, arat c multe autovehicule au echipamente care distrag aten ia,
precum GPS-uri, ecrane de control pentru comenzi de computer (Peters, 2004). Datorit faptului
c aceste echipamente solicit atenie i timp (un timp mediu de 5.4 secunde pentru a citi i
procesa hrile electronice, de exemplu), aceste distrageri pot contribui, la fel ca telefoanele
mobile, la producerea de accidente, solicitnd oferului s priveasc n alt parte dect prin
parbriz. Mai recent, obiceiul de a trimite mesaje scrise n timp ce conduc ma ina a determinat
cercettorii s analizeze impactul acestei activiti asupra ofatului. Un studiu desfurat la
Institutul de Transport Virginia Tech a artat c oferii de camion care trimit mesaje scrise n
timp ce conduc au anse de 23 de ori mai mari s fac accidente dect oferii care nu trimit
mesaje. (Hanowski et al., 2009).

ATENIA I PERCEPIA VIZUAL


Este clar faptul c atenia este o component important a numeroaselor sarcini pe care le
desfurm zi de zi. n aceast seciune ducem un pas mai departe i s descriem experimente
care arat faptu c atenia este att de important nct, fr ea, putem pierde capacitatea de a
percepe lucrurile aflate n cmpul nostru vizual.

ORBIREA ATENIEI
Un mod de a demonstra importana ateniei pentru percepie este acela de a crea o situaie
n care atenia unei persoane este concentrat asupra unei sarcini pentru ca, apoi, s determinm
dac acea persoan a perceput un stimul vizibil asociat. Arien Mack i Irvin Rock (1998) au
42

folosit aceast modalitate, aa cum se arat n Fig. 4.17. Sarcina observatorului era s indice care
bra al crucii este mai lung, braul orizontal, sau cel vertical. Apoi, la o ncercare, un obiect mic
de test, aflat n cmpul vizual al observatorului a fost adugat. Atunci cnd observatorilor li s-a
dat un test de recunoatere n cadrul cruia li se solicita s indiceobiectul prezentat, ei nu au putut
s fac asta. Concentrarea asupra braului vertical i a celui orizontal, i-a fcut pe participan i s
fie orbi la obiectele suplimentare introduse. Acest efect se numete orbirea ateniei.
Mack i Rock a demonstrat existena orbirii neintenionate folosind stimuli cu imagini
geometrice prezentate rapid. Alte cercetri au artat c se poate obine acelai efect folosind
stimuli mai naturali, prezentai pentru perioade mai lungi. Imaginai-v c privii un ecran n
vitrina unui magazin. Atunci cnd v concentrai atenia asupra ecranului, probabil c nu vei
observa reflecia luminii n geamul vitrinei. Schimbai-v atenia asupra refleciilor, i vei deveni
mai puin contient de ceea ce este prezentat pe ecran.
Daniel Simons i Christopher Chabris (1999) au creat o situa ie asemntoare cu vitrina
magazinului, n care, o parte a scenei este urmrit i alta nu. Ei au creat un film de 75s care
prezenta dou echipe de cte trei juctori. Echipa mbrcat n alb, pasau o minge de basket de la
unul la altul, iar ceilali, nbrcai n negru, nu pasau mingea. Observatprilor li s-a solicitat s
numere pasele, ceea ce le-a focalizat atenia asupra echipei n alb. Dup aproximativ 45 s, are loc
un eveniment acre dureaz 5s o persoan mbrcat n goril intr n cadru i se plimb prin
scen (Fig. 4.18).
Dup ce au vzut filmul, observatorilor li s-a cerut s spun dac s-a ntmplatceva
neobinuit sau dac au mai vzut altceva dect cei ase juctori. Aproape jumtate 46% - dintre
observatori nu au descris evenimentul, cu toate c a fost vizibil. Aceste experimente
demonstreaz c, dac observatorii se focalizeaz asupra unei secven e de evenimente, ei pot s
nu observe alt eveniment, chiardac se desfoar n faa ochilor lor. (Vezi i Goldstein & Fink,
1981; Neisser & Becklen, 1975).

DETECTAREA SCHIMBRII
Urmnd paii experimentelor n care observatorilor li se ddea o sarcin care s le
distrag atenia, cercettorii au dezvoltat un alt mod de a demonstra cum lipsa aten iei poate
afecta percepia. n loc de a prezenta o sarcin care s distrag aten ia de la stimulul test, ei au
prezentat nti o imagine, apoi o alta uor diferit, i au solicitat participanilor s spun dac au
observat vreo diferen ntrecele dou imagini. Pentru a aprecia cum au mers lucrurlile, ncercai
urmtoarea demonstraie.

DEMONSTRAIE Detectarea schimbrii


Privii imaginea din stnga (Fig. 4.19) pentru unmoment; apoi, acoperi i imaginea i
ncercai s determinai ce este schimbat n Fig. 4.20. Dac nu vedei diferen a, repeta i
procedura. Facei asta acum, fr a citi mai departe.

43

Ai ptut observa ce e schimbat n a doua imagine? Oamenii au deseori dificult i n


observarea schimbrii, chiar atunci cnd e evident dac tii unde s te uii. (ncerca i din nou,
fiind ateni la semnul din stnga). Ronald Rensink i colaboratorii (1997) au fcut acela i
experiment n care au prezentat o imagine, urmat de un ecran alb, urmat de aceeai imagine din
care lipsea ceva, apoi un ecran alb, .a.m.d. Imaginile au fost alternate n acest fel pn cnd
observatorii au putut indetifica diferena dintre cele dou imagini. Rensink a descoperit c
imaginile trebuie s fie derulate nainte i napoi, nainte ca diferena s fie descoperit.
Aceast dificultate n descoperirea schimbrilor dintre scene se numete orbire la
schimbare (Rensink, 2002). Importana ateniei (sau a lipsei ei) n determinarea orbirii la
schimbare este demonstrat de faptul c atunci cnd Rensink a adugat un indiciu care indica ce
parte a scenei se schimb, participanii au descoperit mult mai repede schimbarea (vezi i
Henderson & Hollingworth, 2003; Rensink, 2002).
Orbirea la schimbare a fost, de asemenea, demonstrat atunci cnd observatorilor li s-au
prezentat filme. Fig. 4.21 arat cadre succesive dintr-un film cu o scurt conversaie ntre dou
femei. Partea important a acestui experiment este c, n fiecare cadru au loc schimbri. n cadrul
B, a disprut earfa femeii; n cadrul C, mna celeilalte femei este la brbie, de i, imediat dup,
n cadrul D, ambele brae sunt pe mas. De asemenea, farfuriile i schimb culoarea din ro u, n
primele imagini, n alb n imaginea D.
Dei participanilor la acest experiment li s-a cerut s fie foarte ateni, numai 1 din 10
participani a vzut vreo modificare. Doaratunci cnd li s-a artat din nou filmul i au fost
atenionai c schimbrile sunt n obiecte, poziia corpului i mbrcminte, ei au observat mai
puin de un sfert dintre ele (Levin & Simons, 1997).
Aceast orbire la schimbare n filme nu este doar un fenomen de laborator. Ea apare n
mod regulat n filmele pe carele vizionm, n careanumite aspecte ale scenei se schimb de la un
cadru la altul, ca n Fig. 4.21. Aceste schimbri care au loc n filme, se numesc erori n
continuitate, aunt surprinse de privitprii care le caut, n mod obinuit urmrind filmul de mai
multe ori, dar trec, de obicei, neobservate de cei care nu le caut. De exemplu, n filmul Oceans
11 (2001), Rusty, personajul interpretat de Brad Pitt, vorbete cu Linus, personajul interpretat de
Matt Damon. ntr-un cadru, Rusty ine un pahar de cocktail de creve i, darn cadrul urmtor, care
urmeaz imediat i este filmat dintr-un unghi uor diferit, paharul s-a transformatntr-o farfurie
cu fructe, pentru ca n urmtorul cadru, ea s devin, din nou, paharul cu cocktail de creve i. Mai
multe detalii despre acest gen de erori se gasesc pe internet, cutnd continuity errors in
movies.
Toate experimentele descrise att cele n careo sarcin cu rol distractor opresc oamenii
de la a observa stimului test, ct i cele n care schimbri nesemnificative, darvizibile nu sunt
observate demonstreaz c atenia este necesar pentru percepie. Aceste fapte au implicaii
pentru percepie aa cum apare ea n viaa de zi cu zi, deoarecesunt att de mul i stimuli prezen i
n mediu, nct noi suntem capabili s urmrim doarun mic procent din ei la un moment dat.
Acest lucru nseamn c, n mod constant, nu observm anumii stimuli din mediu.
44

nainte de a trage concluzia c a nu observa unele elemente din mediu este o problem
serioas, c ne ntoarcem la capacitile cognitive discutate la Cap. 3 abilitatea cognitiv a
sistemului de a umple spaiile pe baza cunotinelor noastre despre mediu (vezi Cap. 3, pag.
63). n timp ce v apropiai de o intersecie cu patru semafoare, poate nu vei fi perfect con tient
de tipul mainii care se apropie din stnga, sau c are numere de nregistrare de Florida, dar ve i
ti cu siguran c o main se apropie din partea stng i avei suficient experien pentru a
urmri dac maina ncetinete i av pregti pentru eventualitatea n caremaina nu se oprete.
Astfel, cunoaterea lucrurilor care se ntmpl n mod normal n mediu, v faccapabil s
prevedei ce este probabil s se ntmple n lateral fr a fi contient de fiecare detaliu al
situaiei.
Un alt factor care v ajut s facei fa stimulilor pe care nu i urmrii este acela c
stimulii cu potenial de pericol cum sunt traficul, ali oameni, un cine traversnd drumul, ace ti
stimuli se mic sau sunt zgomotoi. Acestelucru facecaatenia dumneavoastr s fie atras ctre
aceti stimuli, astfel nct s putei reaciona.
Recaia a micare sau sunet este, deseori, un proces automat. Ceva se mic pe margne
i, fr s ne gndim, ne uitm ntr-acolo. Dac o ma in are un rateu, ntorci imediat capul
pentru a afla de unde vine sunetul. Atragerea automatp a ateniei de ctre un stimul vizual sau
auditiv se numete atenie exogen. Acesttipo de atenie este diferit de cel careapare atunci cnd
ne decidem n mod contient s scanm mediul, poate s gsim un stimul specific sau doarpentru
a urmri ce se ntmpl. Acest tip de atenie determinat contient se numete aten ie endogen.
Ambele tipuri de atenie pot implica atenia vizibil, schimbnd focalizarea prin micarea
ochilor. (Carrasco, 2010; Henderson, 2003).

Atenia vizibil: Urmrirea prin micarea ochilor


Deplasarea ateniei careapare n atenia vizibil este acompaniat de mi carea ochilor. De
ce avem nevoie s micm ochii pentru a ne schimba atenia? Am nceput s rspundem la
acestentrebri n seciunea anterioar, n care am descris orbirea ateniei i detectarea schimbrii.
Ambele cazuri arat c scpm obiecte sau schimbri careapar n mediu pe care nu le urmrim,
dardac oamenilor li se spune unde s priveasc n imagine, noi putem observa schimbrile care
anterior ne-au scpat.
Orbirea ateniei i orbirea la schimbare reprezint, deci, situaii n care atenia i percepia
sunt strns legate. Putem percepe lucruri la care suntem aten i, i ne pot scpa lucruri la care nu
suntem ateni. Aceast seciune continu tema lund n considerare legtura dintre micrile
ochilor, atenie i percepie.

MICRILE OCHILOR, ATENIA I PERCEPIA


Legtura dintre micrile ochilor, atenie i percepie este demonstrat mai jos.
Demonstraie Cutarea unei fee n mulime
45

Sarcina voastr este s gsii figura lui bob Dylan n mul imea din Fig. 4.22. Cronometra i-v
pentru a verifica ct de repede putei ndeplini sarcina.
Se poate s-l fi localizat imediat dac v-ai uitat direct spre el, dar este mult mai probabil
s v fi luat ceva vreme s-l localizai, pentru c a fost necesar s v muta i privirea de la o fa
la alta pentru a o vedea pe fiecare ct mai clar. Aceast micare a privirii poate fi msurat cu un
dispozitiv numit eye tracker, care face nregistrri ca cele din Fig. 4.23. Acest exemplu prezint
nregistrarea micrilor oculare ale unei persoane care privete imaginea unei fntni. Punctele
mici arat fixarea privirii, locurile asupra crora privirea s-a oprit pentru scurt timp, iarliniile
indic micrile oculare secveniale micri ale ochilor de la un punct la altul. n mod obi nuit,
oamenii fac trei fixri ale privirii pe secund atunci cnd privesco imagine nefamiliar.
nregistrri ale micrilor oculare ca aceast indic zonele din imagine care atrag privirea
persoanei.
Vom lua n considerare doi factori care determin modul n care oamenii i modific
atenia prin micarea ochilor: de jos n sus (bottom-up), n funcie de caracteristicile fizice ale
stimulului; i de sus n jos (top-down), n funcie de rela ia dintre observator i scen ce tie
persoana despre imagine i sarcina pe careo are n legtur cu imaginea.

DETERMINANII DE JOS N SUS (BOTTOM-UP


DETERMINANTS) AI MICRILOR OCULARE
Atenia poate fi influenat de proeminenele stimulului proprietile fizice ale
stimulului, cum sunt: culoarea, contrastul sau micarea. Captarea ateniei de ctre proeminenele
stimulului este un proces bottom-up deoarecedepinde exclusiv de modelul lumin/ntuneric,
culoare i contrast al unui stimul. Deexemplu, sarcina de a identifica oamenii cu plrie galben
din Fig. 4.22 va implica procesare bottom-up pentru c este vorba de a rspunde la o
caracteristic fizic - culoarea, fr a lua n considerare semnificaia imaginii (Parkhurst et al.
2002).
Dar direcia privirii nu depinde doar de proeminenele stimului. Putem verifica acest
lucru analiznd micrile oculare de pe imaginea fntnii din Fig. 4.23. Observa i c persoana nu
privete deloc gardul din fa, chiar dac el este foarte proeminent datorit pozi iei i
contrastului. n loc de asta, persoana focalizeaz pe aspecte ale fntnii care sunt mai interesante,
cum ar fi caii. n acestexemplu, semnificaie cailor este cea care atrage atenia.

DETERMINANII TOP-DOWN AI MICRILOR OCULARE


Procesarea top-down este, de asemenea, asociat cu schemele imaginii cunotinele
observatorului despre coninutul imaginii (vezi Regularitile mediului din Cap. 3, pag. 63).
Astfel, atunci cnd Melissa Vo i John Henderson au artat observatorilor imagini cacele din Fig.
4.24, observatorii au privit mai mult timp la imprimanta din Fig. 4.24b dect la tigaia din Fig.
4.24a, deoarece este mai puin probabil s gsim o imprimant ntr-o buctrie.

46

Faptul c oamenii privesc mai mult lucrurile care par c nu apar in imaginii nseamn c
atenia este influenat de cunotinele lor despre ceea cese gsete, n mod obinuit, n imaginea
respectiv. Luai n considerare, de exemplu spre ce privete persoana creia i se arat o imagine
din baseball ca n Fig. 4.25. Atenia persoanei pare s fie atras iniial de banderola galben
deschis (probabil un exemplu de proeminen a stimulului), dar privirea persoanei alunec
imediat n teren, fixndu-se asupra diverilor juctori. Este probabil ca informa iile persoanei
despre detaliile de joc privind poziia juctorilor au un rol determinant pentru locul n care
privete.
Modul n care persoana parcurge scena jocului sugereaz faptul c atenia este influen at
de cunotinelei interesele persoanei referitoare la jocul respectiv. Aceast persoan apre s fie
inetersat de baseball i s aib cunotine despre acestsport. Unde credei c s-ar fi uitat o
persoan cu mai puin interes i mai puine cunotine despre joc? Cel mai probabil s-ar fi uitat
spre cldirile din partea de sus a imaginii.
Atenia apare nu doar atunci cnd vizionm imagini statice, ci i pe msur ce desfurm
activiti. Dezvoltarea instrumentelor de tip eye trackers portabile ca cel din Fig. 4.26 face
posibil urmrirea privirii unei persoane pe msur ce aceasta desfoar activit i. Aceast
cercetare demonstreaz faptul c, atunci cnd o persoan ndeplinete o sarcin, cerinele sarcinii
de ndeplinit depesc n importan factori precum proeminenele stimulului. Fig. 4.27 arat
fixarea privirii care apare n timp ce o persoan face un sandvi cu unt de arahide.Procesul de
realizare a sandviului ncepe cu scoaterea unei felii de pine din pachet i aezarea ei pe
farfurie. Observai c aceast operaiune este nsoit de micarea ocular de la pine la farfurie.
Fixeaz borcanul cu unt de arahide, apoi ridicat i micat spre fa n timp ce este
desfcutcapacul. Este fixatcuitul, ridicat, i folosit pentru a scoate untul, care este, apoi, ntins pe
pine (Land & Hayhoe, 2001).
Descoperirea important din aceste msurtori, i, de asemenea, din alt experiment n
care au fost msurate micrile oculare cnd o persoan pregtea un ceai (Land et al., 1999), este
aceea c micrile oculare ale persoanei sunt determinate n primul rnd de sarcin. Participanii
nu au privit obiecte sau zone care nu aveau legtur cu sarcina. n plus, micrile ochilor, n
general, preced cu o fraciune de secund o aciune motorie, caatunci cnd persoana nti a fixat
cu privirea borcanul cu unt i apoi a ntins mna s l apuce. Acesta esteun exemplu al unei
strategii just in time micrile ochilor apar exact nainte de a ave anevoie de informa ia pe
care o vor furniza.
Dei micrile oculare deseori indic ncotro i ndreapt atenia o persoan, este posibil
s privim directspre ceva fr s fim ateni la acel ceva. Ai experimentat asta atunci cnd, citind
o carte, v-ai surprins privind pagina i, totui, neavnd nicio idee despre ceea ce citea i, pentru
c v gndeai la altceva. Acesta este un exemplu n care dei o persoan prive te ceva, aten ia ei
este n alt parte.
Un alt motiv pentru care a privi un lucru nu nseamn neaprat c suntem ateni la acel
luru este faptul c este posibil s ne direcionm atenia n lateral. De exemplu, un basketbalist
47

care dribleaz de-a lungul terenului n timp ce este atent la un coechipier de pe lateral, exact
atunci cnd arunc o pas decisiv fr s se uite. Aten ia care nu este asociat cu mi carea
ochilor se numete covert attention atenie ascuns.

Atenia ascuns: Direcionarea ateniei fr micarea


ochilor
Atenia ascuns a fost studiat folosind o procedur numit precueing precedare, n
cadrul creia participantului i se prezint un indiciu care sugereaz unde este cel mai probabil
s arap un stimul. Aceast anticipare (precedare) a fost folosit pentru a studia aten ia pe baza
poziiei modul n care atenia este focalizat pe o poziie sau un loc anume, i aten ia pe baza
obiectului atenia este focalizat asupra unui obiectspecific (Behrman & Shomstein, 2010;
Shomstein, 2010).

ATENIA PE BAZA POZIIEI


Michael Posner i colaboratorii (1978) aufost interesai de urmtoarea ntrebare: Este
posibil ca atenia focalizat pe o anumit poziie s mbunteasc abilitatea noastr de a
rspunde rapid la un stimul din acea poziie? Pentru a rspunde la aceast ntrebare, Posner a
folosit procedura precedrii, aa cum se veden Fig. 4.28.

METODA - Precedare
Principiul general care st la baza experimentului precedrii este acela de a determina
dac prezentarea anterioar a unui indiciu despre stimulul test va aprea crete nivelul de
procesare a stimulului. Participanii la experimentul lui Posner i colaboratorii (1978) i-au
fixatprivirea de-a lungul experimentului asupra semnului +. La nceput au vzut o sgeat
indicnd pe carelatur a intei este probabil s apar (cadranul din stnga). n Fig. 4.28a, indiciul
arat c artrebui s i focalizeze atenia spre dreapta. (aminti i-v c fac asta fr s i schimbe
direcia privirii.) Sarcina participanilor era aceea de a apsa o tast ct de repede pot cnd un
ptrat apare pe partea dreapt (cadranul din dreapta). ncercarea prezentat n Fig. 4.28a este o
ncercare valid deoareceptratul apare pe partea indicat de sgeata indiciu. Poziia indicat de
sgeat a fost corect n 80% din ncercri. Fig. 4.28b arat o ncercare invalid. Sgeata indiciu
sugereaz ca observatorul s fie atent n stnga, iar inta este prezentat n dreapta.
Rezultatele acestui experiment, prezentate n Fig. 4.28c, indic faptul c observatorii au
reacionat mai rapid la ncercrile valide dect la cele invalide. Posner a interpretat acest rezultat
ca demonstrnd faptul c informaia este procesat mai eficient n poziia asupra creia este
focalizat atenia. Acest rezultat i altele la fel au inspirat ideea c atenia este precum un fascicul
de lumin sau o lentil zoom care mbuntete procesarea atunci cnd este direcionat ntr-o
direcie anume (Marino & Scholl, 2005). Cu toate c experimentele au artat c ideea razei de
lumin reprezint un mod util de a analiza modul n care atenia ntre te procesarea informa iei,
direcionarea ateniei ascunse este mai complicat de att.
48

ATENIA PE BAZA OBIECTULUI


Studiile asupra ateniei folosind procedura precedrii (anticiprii) iau n considerare
modul n care oamenii i schimb atenia de la o poziie la alta. Alte experimente au folosit
precedarea pentru a arta c atenia poate fi asociat i cu obiecte specifice. Experimentele care
analizeaz atenia pe baza obiectului au artat c atunci cnd aten ia este direcionat asupra unei
poziii sau asupra unui obiect, efectul de ntrire al acestui tip de atenie se ntinde asupra
obiectului.
Luai n considerare, de exemplu, experimentul a crui diagram se afl n imaginea Fig.
4.29 (Egly et al., 1994). n timp ce participanii au fost instrui i s i focalizeze privirea asupra
semnului +, un capt al dreptunghiului a fost uor scos n eviden (prin culoare) (Fig. 4.29a).
Acesta a fost indiciul care a sugerat unde va aprea, probabil, inta, un ptrat nchis la culoare
(Fig. 4.29b). n acest exemplu, indiciul sugereaz c inta este probabil s apar n partea de sus a
dreptunghiului din dreapta. Sarcina participanilor este aceea de a apsa un buton atunci cnd
inta apare oriunde pe ecran (Fig. 4.29b). Timpii de reacie au fost mai scuri atunci cnd inta
apare acolo unde indiciul o anticipa (La A n acest exemplu; observa i c literele nu au fost
prezente mn experimentul real) i mai lungi n alte poziii. Cu toate acestea, cel mai important
rezultat al acestui experiment este acela c participanii au rspuns mai repede acolo unde inta a
aprut n interiorul aceluiai obiect dreptunghiular din poziia B dect atunci cnd a aprut n alt
obiect la locaia C. Observai c B i C se afl la aceeai distan de A. Cu toate acestea,
participanii au rspuns mai rapid cnd inta a fost prezentat n B, care este la fel ca A. Se pare
c efectul de ntrire al ateniei i-a extins efectul asupra dreptunghiului din dreapta, astfel c,
chiar dac indiciul era pe A, o parte a efectului su s-a extins asupra lui B. Acestrezultat este
supranumit avantajul obiectului similar (Marino & Scholl, 2005).
Am observat c atenia se bazeaz att pe locul din mediu n care persoana prive te
(atenia pe baza poziiei), ct i pe faptul c persoana privete un obiect anume (aten ia pe baza
obiectului). Putem s ne imaginm aceste dou modele ale ateniei vizuale ca implicnd dou
mecanisme diferite care opereaz n condiii diferite. n cazul imaginilor statice sau a celor care
conin puine obiecte, atenia vizual pe baza poziiei poate fi asimilat unui spot luminpos care
urmrete diferite zone (Fig. 4.30a). n medii dinamice, atena vizual pe baza obiectului poate
implica un mecanism care se fixeaz pe obiecte i le urmrete pe msur ce ele se mi c (Fig.
4.30b; Behrmann & Tipper, 1999; Luck & Vecera, 2002). Dovezi fiziologice recente au artat c
atenia pe baza poziiei sau cea pe baza obiectului activeaz diferite zone corticale. Acestrezultat
sprijin ideea c atenia pe baza poziiei i atenia pe baza obiectului implic mecanisme diferite
(Shomstein & Behrmann, 2006).

Teoria integrrii trsturilor


Pn acum am descris un numr de modaliti n care atenia contribuie la contientizare.
Atunci cnd avem atenie selectiv, ne focalizm contient asupra unui lucru dintre altele; atunci
cnd atenia este distributiv, ne ntindem contient capacitatea de a rezolva sarcini multiple;

49

atunci cnd urmrim o imagine, ne direcionm contient ctre diferitele pri ale unul ecran sau
scen.
Acum vom lua n considerare o alt funcie a ateniei, care este important pentru c noi
nu suntem contieni de modul n care opereaz. Aceast proprietate a ateniei, care opereaz pe
fundal, n afara sferei noastre de contien, ne facecapabili s percepem trsturile unui obiect
caaparinnd acestuia. Pentru a aprecia de ce este necesar s propunem un mecanism care ne
determin s percepem trsturile unui obiect ca aparinnd acestuia, revenii la Cap. 2 (pag. 37),
unde am introdus o persoan care urmrete o minge roie care se rostogolete, prezentat din
nou n Fig. 4.31. Amintii-v c trsturile mingiei culoarea (roie), forma (rotund), mi carea
(spre dreapta) sunt procesate n diferite zone din creier, astfel nct, caracteristicile mingiei sunt
separate din punct de vedere fiziologic. Scopul acestui exemplu a fost acela de a arta c de i
urmrirea mingiei activeaz zone diferite din creier, noi percepem obiectul ntreg, o minge roie,
micndu-se spre dreapta.
Anne Treisman (1986, 1998) a propus o teorie, numit teoria integrrii caracteristicilor,
pentru a explica modul n care percepem aceste trsturi iniial separate ale aceluiai obiect.
Conform teoriei ei, primul pas n procesarea unei imagini a unui obiect este stadiul preaten iei
(prima cutie din Fig. 4.32). n acest stadiu, obiectele sunt analizate n trsturi diferite. De
exemplu, mingea care se rostogolete va fi analizat din perspectiva trsturilor sale culoare
(rou), form (rotund), i micare (spre dreapta). Datorit faptului c fiecare dintre aceste
trsturi este procesat ntr-o zon separat a creierului, ele exist independent una de alta la
acest nivel al procesrii.
Ideea c un obiect este automat separat n caracteristici care pot prea contraintuitive din
cauza faptului c atunci cnd privim un obiect, l vedem ntreg, nu ca pe un obiect separat n
caracteristici. Motivul de care nu suntem contieni de acest proces al analizrii trsturilor este
acela c analiza apare devreme n procesul de percepie, nainte de a deveni contieni de obiect.
Astfel, atunci cnd priveti aceast carte, eti contient de forma ei dreptunghiular, dar nu e ti
contient c, nainte de a-i vedea forma dreptunghiular, sistemul tu perceptiv a analizatcartea
n trsturi individuale ccum ar fi liniile cu diferite orientri.
Pentru a oferi dovezi perceptive c obiectele sunt de fapt, analizate prin trsturi, Anne
treisman i H. Schmidt (1982) a fcut un experiment ingenios pentru a arta faptul c, devreme
n procesul de percepie, trsturile exist independent una de cealalt. Afiajul lui Treisman i
Schmidt consta n 4 obiecte flancate de 2 numere scrise cu negru (Fig. 4.33). Ei au afiat n flashuri aceast imagine pentru cte o cincime de secund, urmate de un ecran cu puncte aleatorii
destinat s elimine orice percepie rezidual ce ar putea persista dup ce stimulii sunt opri i.
Participanii au fost instruii s spun care sunt numerele negre i apoi s spun ce au vzut n
fiecare dintre cele patru poziii de pe ecran unde erau afiate formele.
n 18% din cazuri, participanii au raportat c au vzut obiecte formate dintr-o combinaie
de caracteristici provenite de la doi stimuli diferii. De exemplu, dup ce a fost prezentat
imaginea din Fig. 4.33, n care triunghiul mic era rou i cercul mic era verde, ei au declarat c
50

au vzut un cerc mic rou i un triunghi mic verde. Aceste conjuncii de trsturi provenite de la
stimuli diferii se numesc conjuncii iluzorii. Conjunciile iluzorii pot aprea chiardac stimulii
difer mult n privina formei i a dimensiunilor. De exemplu, un cerc mic albastru i un ptrat
mare verde pot fi vzute ca un cerc mare albastru i un ptrat mic verde.
Conjunciile iluzorii sunt, de obicei, evideniate mn laborator, dar ele pot aprea n multe
alte situaii. Recent am condus un curs n cadrul cruia am demonstrat c observatorii fac uneori
erori atunci cnd depun mrturie ca martori. n cadrul demonstraiei, un brbat mbrcat cu o
cma verde intr brusc n clas, apuc o poet galben de pe un pupitru (proprietarul poetei
era parte din experiment) i iese din clas. Evenimentul s-a petrecut rapid i i-a surprins pe
studeni. Sarcina lor a fost s descrie evenimentul la careau fost martori. Destul de interesant,
unul dintre studeni a declarat c un brbat mbrcat cu o cma galben a furat o poet verde
de pe banc! Schimbarea culorilor obiectelor este un exemplu de conjuncie iluzorie. (Treisman,
2005).
Potrivit lui Treisman, conjunciile iluzorii apar deoarece, la nceputul percep iei, fiecare
trstur exist independent de celelalte. Acestea sunt trsturi de tipul ro u, curb sau
liniar, n aceast etap a procesrii neasociate unui obiectspecific. Conform lui Treisman
(1986), acestea plutesc liber aa cum este artat n Fig. 4.34, i, ca atare, pot fi combinate
incorect dac sunt mai mult de un obiect, n special n situaii de laborator, cnd stimuli
prezentai foarte scurt sunt urmai de un ecran cu puncte.
V putei gndi la aceste trsturi ca la componente ale unui alfabet vizual. La
nceputul procesului, percepiile fiecreia dintre aceste componente exist independent una de
alta, la fel ca piesele cu litere dintr-un joc de Scrabble care xist individual cnd sunt mpr ite la
nceputul jocului. Cu toate acestea, la fel cum piesele de Scrabble sunt combinate pentru a forma
cuvinte, trsturile individuale se combin pentru a forma percepii ale ntregului obiect. Potrivit
modelului lui Treisman, aceste trsturi sunt combinate n etapa urmtoare, numit etapa
focalizrii ateniei Fig. 4.32). O dat cetrsturile au fost combinate n aceast etap, putem
percepe obiectul.
n timpul etapei de focalizarea aateniei, atenia observatorului joac un rol important n
combinarea trsturilor pentru a crea percepia ntregului obiect. Pentru a ilustra importan a
ateniei pentru combinarea trsturilor, Treisman a repetat experimentul conjunciei iluzorii
folosind stimulii din Fig. 4.33, dar, de data aceasta, ea a instruit participan iis ignore cifrele
negre i s i concentreze toat atenia asupra celor patru imagini int. Aceast focalizare a
ateniei a eliminat conjunciile iluzorii, astfel nct, toate formele au fost re inute asociate cu
culorile lor.
Atunci cnd descriu acest proces n clas, unii studeni nu sunt convini. Un student a
spus Eu credc atunci cnd oamenii privescun obiect, ei nu l desfac n pr i componente. Ei
doar vd ceea ce vd. Pentru a convinfe acest student (i mul i alii care, la nceputul cursului,
nu se simt confortabil cu ideea c procesele cognitive implic uneori procese rapide de care nu
sunt contieni), i descriu cazul lui R.M., un pacient care a avut lobul parietal distrus , sindrom
51

numit Sindromul Balint. Caracteristica crucial a sindromului Balint este lipsa abilit ii de a
focaliza atenia asupra obiectelor individuale.
Potrivit teoriei integrrii trsturilor, lipsa ateniei focalizate ar face s fie dificil pentru
R.M. s combine corect trsturile, i exact asta se ntmpl. Atunci cnd lui R.M. i s-au
prezentat dou litere diferite de culori diferite, cum ar fi un T rou i un O albastru, el a raportat
conjuncii iluzorii precum T albastru la 23% din ncercri, chiar i atunci cnd a privit literele
10 secunde. (Friedman-Hill et al., 1995; Robertson et al., 1997). Cazul lui R.M. arat cum o zon
afectat din creier poate evidenia procese pe care, dac el ar funciona normal, nu le-am putea
reliefa.
Analiza trsturilor implic, n cea mai mare parte procesarea bottom-up deoarece
cunotinele nu sunt, n general, implicate. n unele situaii, totui, procesarea top-down poate
avea loc. De exemplu, cnd Treisman a fcut un experiment pe tema conjunc iei iluzorii folosind
stimuli ca cei din Fig. 4.35 i le-a cerut participanilor s identifice obiectele, au aprut deseori
conjuncii iluzorii; triunghiul portocaliu, de exemplu, este, uneori, perceput cafiind negru. Cu
toate acestea, atunci cnd le-a spus participanilor c le-a artat un morcov, un lac i un cauciuc,
conjunciile iluzorii au aprut mai rar, iar participanii au perceput mai des morcovul triunghi
ca fiind portocaliu. n aceast situaie, abilitatea participanilor de a combina corect trsturile
obiectelor a fostinfluenat de cunotinele lor despre culorile uzuale ale obiectelor menionate.
n experiena de zi cu zi, n care noi percepem obiecte familiare, procesarea top-down se mbin
cu analiza trsturilor pentru a putea percepe lucrurile corect.

Fiziologia ateniei
Multe cercetri au studiat mecanismele fiziologice ale ateniei. Dou rezultate importante
sunt: (1) atenia ntrete rspunsul neural, i (2) procesarea sub influena aten iei se distribuie pe
un numr mare de zone din creier.

ATENIA ASCUNS NTRETE RSPUNSUL NEURAL


Numeroase cercetri care au investigat cum anume influeneaz rspunsul neural au
analizat modul n care rspunsul neural este afectat prin schimbarea ascuns a focalizrii ateniei
adic fr micarea ochilor. Motivul utilizrii sarcinilor ascunse n studiul modului n
careatenia influeneaz rspunsul neural este acela c micrile oculare care nsoesc atenia
evident, produce o schimbare a imaginii pe retin.ceea cepoate produceun rspuns neural.
Astfel, pentru a ne asigura c oricerspuns neural nu este provocat de schimbarea imaginii pe
retin, ci de schimbarea ateniei, cercetrotii au folosit o procedur a ateniei ascunse, n care
privirea rmne pe loc.
ntr-un experiment asupra ateniei ascunse efectuat pe maimue, Carol Colby i
colaboratorii (1995) au antrenat o maimu s i pstreze privirea aintit pe un punct (vezi Fig.
4.36) n timp ce o raz de lumin periferic a fost focalizat ntr-o poziie din dreapta punctului.
n condiia fixare (Fig. 4.36a), sarcina maimuei era s fixeze spotul luminos i s elibereze o
52

manet atunci cnd lumina fixat se diminua. n condiia fixare i atenie (Fig. 4.36b), maimua
se uita n continuare la lumina fixat, darelibera maneta atunci cnd stimulul luminos periferic se
diminua. Astfel, n situaia n acre are loc fixarea nsoit de atenie, maimu a trebuia s acorde
atenie i la ceea cese ntmpla n lateral.
n timp ce maimua ducea la ndeplinire aceste sarcini, Colby a nregistrat activitatea unui
neuron din cortexul parietal care se aprindea la lumina periferic. nregistrrile din Fig. 4.36
arat c acest neuron rspunde slab atunci cnd maimua nu este atent la lumin, dar rspunsul
cretea n intensitate cnd maimua eraatent la zona lateral chiar dac ea continua s fie
atent la lumina fixat. Imaginea luminii de pe retina maimu ei era mereu aceea i, rspunsul mai
puternic atunci cnd maimua era atent la lumina lateral, trebuie s fi fost provocat de aten ia
maimuei la lumin (vezi i Desimone & Duncan, 1995; Mc Adams & Reid, 2005; Moran &
Desimone, 1985). Acest rezultat arat c rspunsul neuronului poate fi influen at nu doar de tipul
receptorilor stimulai, dari de ali factori, cum ar fi dac observatorul este interesat de stimulul
sau dac stimulul este important pentru rezolvarea sarcinii.
Acest rspuns mai puternic n funcie de atenia la stimul, au fost demonstrate la oameni
folosind FMRI. Vom descrie un experiment care arat att faptul c atenia ntrete rspunsul i
c aceast ntrire apare n multe zone ale sistemului vizual.

PROCESAREA ATENIEI ESTE DISTRIBUIT PE SUPRAFAA


CORTEXULUI
Gordon Shulman i colaboratorii (1999) a artat c atena focalizat ntr-o anumit
direcie a micrii crete activitatea ntr-un numr de structuri ale creierului. Folosind FMRI, ei
au msurat actvitatea cerebral n timp ce participanii rezolvau o sarcin n cadrul creia
trebuiau s fie ateni la o micare ntr-o anumit direcie. Participanii vedeau fie (1) un indiciu
care i alerta s fie ateni la o direcie anume a micrii, fie (2) un indiciu care sugerac ei ar
trebui s observe pasiv tot ce se afia pe ecran. (Fig. 4.37a). Urmnd indiciul, participan ii au
vzut o micare aleatorie, creat de un cmp de puncte care se micau n direcii ntmpltoare
(ca puricii de pe ecranul unui televizor care nu e conectat la un canal). Dup aproximativ o
secund, unele puncte ncep s se mite n direcia indicat, condiie numit micare coerent
deoarece un numr de puncte se mic n aceeai direcie. Sarcina participanilor care au vzut
indiciul legat de direcie era s apese o tast atunci cnd vedeau o micare coerent (Fig. 4.37b).
Dac ei erau instruii cu cellalt indiciu, ei trebuiau doars observe pasiv ecranul. Activitatea
cerebral a fost msurat n timpul i dup prezentarea indiciului, darnainte de micarea
coerent.
Liniile portocalii din Fig. 4.38 indic faptul c aten ia la o direc ie a teptat a mi crii
produce o activitate crescut ntr-un numr de zone ale creierului. Liniile verzi indic activitatea
cerebral pentru varianta pasiv. Principala semnificaie a acestui rezultat este aceea c aten ia
crete activitatea cerebral.

53

Efectele extinse ale ateniei au fostdemonstrate i de alte experimente. Fig. 4.39 arat
poziii ale zonelor pe care Michael Posner i Mary Rothbart (2007) le-au identificat cafiind
mplicate n cele trei tipuri de procese ale ateniei: (1) Alerta ofer o sensibilitate crescut la
stimulii de intrare, cum sunt cei obinui de controlorii de trafic aeriancaretrebuie s fie
permanent vigileni. (2) Orientarea este atenia focalizat acolo unde apar inte vizuale. Ea apare
att n atenia evident, ct i n cea ascuns, atunci cnd atenia se schimb fr mi carea
ochilor. (3) Controlul executiv al ateniei apare pentru sracini care implic un conflict, cum este
sarcina Stroop sau testul de compatibilitate pe lateral.
Numele structurilor specifice ale creierului nu sunt foarte importante pentru scopurile
noastre; ceea ceeste important este c sunt implicate att de multe arii cerebrale. Cu toate
acestea, este important s observm c funciile executive, cele care implic rezolvarea
conflictelor dintre rspunsurile la stimuli diferii, sunt preluate de lobul frontal, care este, de
asemenea, locul gndirii de nalt nivel, cum ar fi rezolvarea problemelor i luarea deciziilor.

Aspecte de luat n considerare


ATENIA N SITUAII SOCIALE CAZUL AUTISMULUI
Atenia este o component important a situaiilor sociale. Suntem ateni nu numai la
ceea cespun ceilali, dar i la expresiile feelor i la limbajul trupului care furnizeaz informa ii
despre gndurile, emoiile i sentimentele persoanei. Cercetri recemte au artat, de exemplu, c
direcia privirii unei persoane estedeterminat de atenie. Cnd Allan Kingstone i colaboratorii
(2003) au prezentat imagini ale ochilor privind n diverse direcii, participanii i-au mutat atenia
acolo unde ducea privirea . Ochii, potrivit lui Kingstone, influeneaz atenia deoarece percep ia
micrilor ochilor cuiva este un semnal social important.
Legtura dintre atenie i interaciunile sociale devine evident dac ne gndim la
situaiile n care ea esteperturbat, cum estecazul autismului. Autismul este o disfuncie serioas
de dezvoltare, n care unul dintre simptomele principale este retragerea din contactul cu oamenii.
Oamenii cu autism nu au contact vizual cu ceilali i au dificulti s spun cesentimente au n
situaii sociale.
Cercetrile au artat multe diferene att n comportament, ct i n procesele de la nivelul
creierului ntre oamenii cu autism i fr (Grelotti et al., 2002). Ami Klin i colaboratorii (2003)
au evideniat urmtorul paradox: Chiardac oamenii cu autism pot deseori rezolva probleme de
raionament careimplic situaii sociale, ei nu pot funciona atunci cnd sunt pu i, efectiv, n
situaii sociale. Un motiv posibil poate fi modul complet diferit n carepersoanele cu autism
observ ceea cese ntmpl n jur. Klin i colaboratorii au demonstrat acest lucru comparnd
zonele n carese focalizeaz privirea autitilor i nonautitilor la urmrirea filmului Cine se teme
de Virginia Wolf?
Fig. 4.40 arat fixarea provirii pe o scen cu feele lui George Segal i Sandy Dennis.
Scena are loc dup ce un alt personaj din film, interpretat de Richard Burton, a strivit o
54

sticl.Observatorii nonautiti i fixeaz privirea asupra ochilor lui Segal, iarcei autiti privesc
lng gura lui Sandy Dennis sau n afara imaginii.
O alt diferen ntre cum i direcioneaz atenia persoanele autiste i cele nonautiste are
legtur cu tendina de a dioreciona privirea ctrelocul spre carearat o persoan. Fig. 4.41
compar focalizarea unei persoane nonautiste (prezentate cu alb) i a unei persoane autiste
(prezentate cu negru). n aceast scen, Segal arat spre tablou i l ntreab pe personajul lui
Burton, Cine a fcut pictura?. Persoanele nonautiste privescspre tabloul indicat i apoi spre
faa lui Burton n ateptarea rspunsului. Spre deosebire de acetia, persoanele cu autism privete
mai nti n alt parte, apoi nainte i napoi ntre imagini.
Toate aceste rezultate indic faptul c din cauza modului n care persoanele autiste
frecventeaz sau nu evenimente sociale ei observ lucruri pe carepersoanele non autiste nu le
observ. Autitii privescmult lucrurile, n timp ce nonautitii privesc ctreceilali oameni,
urmrindu-le activitile i, n mod special, feele i ochii. Observatorii autiti creeaz o
reprezentare mental a situaiei care nu include mult din informaia pe acrenonautitii o folosesc,
n general, pentru a interaciona cu ceilali.
Tiparele micrilor oculare pe carele-am descris nu sunt, probabil, cauza dificultilor pe
carele ntmpin n situaiile sociale persoanele cu autism. Dificultile lor au mai mare legtur
cu reaciile emoionale negative pe carele experimenteaz atunci cnd privesc spre sau
interacioneaz cu alte persoane. Aceste emoii negative le influeneaz aspectul, care
influeneaz, la rndul su, nelegerea lor asupra lucrurilor care se ntmpl, ceea ce face i mai
dificil funcionarea lor n situaii sociale. nelegerea noastr asupraautismului este nc departe
de a fi complet, cu toateacestea, sunt n derulare multiple cercetri careau cascop determinarea
mecanismelor fiziologice i comportamentale ale mecanismelor implicate n autism.

Capitolul V
MEMORIA DE SCURT DURAT I MEMORIA DE LUCRU
Ceea ce vei regsi n acest capitol i n urmtoarele trei capitole care urmeaz, sprijin
ideea menionat anterior, c "viaa n ntregime este o memorie". Vom vedea cum memoria
noastr din trecut nu numai c ofer o nregistrare a evenimentelor pe care le-am experimentat i
a cunotinelor pe care le-am dobndit, ci i las amprenta asupra fiecrui moment prezent din
viaa noastr, permindu-ne s facem lucrurile din prezent, cum ar fi de exemplu s purtm o
conversaie, s rezolvm o problem sau s lum decizii.

Importana memoriei n viaa noastr


Definiia memoriei ne ofer primul indiciu al importanei sale n vieile noastre: memoria
reprezint procesele implicate n meninerea, regsirea i utilizarea informaiilor cu privire la
55

stimuli, imagini, evenimente, idei i abiliti dup ce informaia original nu mai este prezent.
Faptul c memoria reine informaii ce nu mai aparin timpului prezent, nseamn c ne putem
folosi propria memorie ca pe o "main a timpului" pentru a ne ntoarce n timp cteva secunde
(de exemplu la cuvintele pe care le-ai citit la nceputul acestui paragraf) sau mai muli ani,
reamintindu-v evenimente petrecute n copilrie, cum ar fi de exemplu, petrecerea unei zile de
natere. Aceast "cltorie mental n timp" pe care memoria ne-o ofer v poate repune ntr-o
situaie din trecut, retrind acea situaie i resimind, n acelai timp, sentimentele de atunci. Dar
memoria merge dincolo de retrirea evenimentelor. De asemenea, ne folosim memoria pentru a
ne aminti ce avem de fcut pe parcursul unei zile, pentru a ne aminti lucruri nvate, i pentru a
folosi abilitile dobndite.
Dac ar fi s enumerai 10 cele mai importante lucruri n care ne folosim memoria, ce ai
include? Cnd am cerut acest lucru studenilor mei, cele mai multe elemente din listele lor se
refereau la activitile de zi cu zi. Pe primele cinci locuri pe lista lor s-au regsit amintirea
urmtoarelor lucruri:
1. materia pentru examene
2. programul zilnic
3. nume de persoane
4. numere de telefon
5. adrese a diverse locaii

Reamintirea materiei pentru examene este, probabil, cap de list pentru majoritatea
studenilor, dar este probabil ca alte categorii de persoane, cum ar fi directorii executivi,
muncitorii n construcii, femeile casnice sau politicienii s aibe liste total diferite de cele ale
studenilor n moduri care reflect nevoile specifice n viaa acestora. De exemplu, pe lista unui
muncitor n construcii nu s-ar regsi, de exemplu, reamintirea materiei pentru un viitor examen
de psihologie cognitiv, dar ar putea include amintirea procedurii de proiectare a casei.
Un motiv pentru care le cer studenilor s fac o "list de memorie" este acela de a-i
determina s neleag ct de important este memoria n viaa lor de zi cu zi. Dar principalul
motiv este acela de a-i face contieni de lucrurile pe care nu le includ pe listele lor, deoarece le
consider mai puin importante. Printre acestea se afl numirea lucrurilor obinuite (tii c
citeti o "carte" ca urmare a experienei din trecut cu crile), purtarea unei conversaii (apelai la
memorie pentru a urmri parcursul unei conversaii), sau tii ce trebuie s facei ntr-un
restaurant (v reamintii o serie de evenimente, ncepnd cu aezarea la mas i terminnd cu
achitarea notei de plat), sau gsirea drumului spre clas (trebuie s v reamintii unde se afl
clasa precum i configuraia spaial a campusului).

56

Lista acelor lucruri care depind de memorie este una extrem de lung, deoarece aproape
tot ceea ce facem depinde de rememorarea a ceea ce am experimentat n trecut. Poate cel mai
relevant mod de a demonstra importana memoriei este s observai ce se ntmpl n viaa
oamenilor cand acetia i pierd memoria. Luai n considerare, de exemplu, cazul lui Clive
Wearing (Annenberg, 2000; D. Wearing, 2005).
Wearing era un muzician foarte respectat i dirijor coral n Anglia care, la vrsta de 40 de
ani, a contractat o encefalit viral care a distrus pri din lobul temporal, importante n formarea
de noi amintiri. Din cauza leziunilor cerebrale, Wearing i amintete doar evenimentele din
ultimele 1-2 minute din viaa sa. El i amintete ce s-a ntmplat foarte recent i nimic altceva.
Atunci cnd se ntlnete cu cineva, iar persoana prsete camera i revine trei minute mai
trziu, Wearing reacioneaz ca i cum nu s-a mai ntlnit niciodat cu aceast persoan. Din
cauza incapacitii sale de a forma noi amintiri, percepia lui este c n permanen cunoate
lucruri noi pentru prima dat.

Memoria de studiu
Ce vrem s tim despre memorie? Mai jos gsii cteva dintre ntrebrile ce mi-au fost
adresate:
1. De ce nu pot s-mi amintesc unele lucruri, de exemplu unde mi-am lsat cheile sau ce s-a
ntmplat la petrecerea de ziua mea cnd am mplinit 10 ani?
2. De ce atunci cnd eu i soia mea descriem o experine comun, ne reamintim lucruri
diferite?
3. Care este cel mai bun mod de memora unele lucruri, mai ales nume de persoane?
4. De ce uneori, cnd sunt sigur c tiu un anumit lucru, nu mi-l amintesc, ca mai apoi s mi-l
amintesc instantaneu?
5. Ce se ntmpl n creierul meu i face ca toate lucrurile de mai sus s se ntmple?
Este foarte posibil ca i dvs. s v fi pus ntrebrile de mai sus, sau alte ntrebri ce se
aplic vieii dvs. de zi cu zi. Orice explicaie cu privire la modul n care funcioneaz memoria
trebuie s rspund la acest tip de ntrebri. Dar care este cea mai bun cale de a descoperi cum
funcioneaz memoria? Un psiholog cognitiv a utilizat aceasta pentru a crea modelul de filtru
Donald Broadbent (Fig. 4.3) ce propune o serie de etape ce explic modul n care oamenii
recepioneaz selectiv un anumit mesaj dintr-o multitudine de mesaje. Unul dintre avantajele
modelelor este c ele ajut la sistematizarea a ceea ce noi deja tim ntr-un anumit domeniu. De
asemenea, modelele ne pot fi de folos prin faptul c ne pot sugerarea ntrebrile pe care s le
adresm. De exemplu, aa cum am vzut n Capitoul 4, cercettorii din domeniul ateniei au
realizat multe experimente destinate determinrii modului de operare al filtrului modelului
Broadbent. Aceste modele au jucat un rol esenial n studierea memoriei.

57

ncepem discuia cu privire la memorie prin descrierea unui model propus de Richard
Atkinson i Richard Shiffrin (1968). Acest model, prezentat n Figura 5.2 mai este cunoscut i
sub denumirea de modelul modal al memoriei, deoarece cuprinde majoritatea caracteristicilor
modelelor de memorie ce au fost propuse spre studiu n anii 60. Acest model a devenit extrem
de influent, lsndu-i pentru mult timp amprenta asupra studiilor realizate asupra memoriei.
Etapele modelului sunt denumite i caracteristici structurale.
Exist trei mari caracteristici structurale:
1. Memoria senzorial ea reprezint etapa iniial unde se rein toate informaiile recepionate
timp de cteva secunde sau fraciuni de secund.
2. Memoria de scurt durat (STM )- reine pn la 5-7 elemente pe o durat de aproximativ 1530 de secunde. Vom detalia caracteristicile memoriei de scurt durat n acest capitol.
3. Memoria de lung durat (LTM) poate reine o cantitate mare de informaii timp de mai multi
ani sau zeci de ani. Vom descrie memoria de lung durat n Capitolele 6, 7 i 8.
De asemenea, Atkinson i Shiffrin au descris sistemul de memorie incluznd procesele
de control, care sunt procese active ce pot fi controlate de o persoan i difer de la o sarcin la
alta. Un exemplu n acest sens l constituie repetiia adic repetarea de mai multe ori a unui
stimul, aa cum, de exemplu, repetai de mai multe ori un numr de telefon pentru a-l memora
dup ce l-ai gsit n cartea de telefoane sau pe internet. Alte exemple de procese de control sunt
(1) strategii la care putei recurge pentru a face un stimul mai uor de memorat, cum ar fi
asocierea cifelor cu o anumit dat cunoscut din istorie i (2) strategii de atenie ce v ajut s
v focalizai doar asupra informaiilor importante sau interesante.
Pentru a ilustra modul de operare a caracteristicilor structurale i a proceselor de control,
s o lum ca exemplu pe Rachel care caut pe internet numrul de telefon al pizzeriei Mineo. La
prima vedere a ecranului calculatorului, toate informaiile pe care le vede se nregistreaz n
memoria senzorial. Rachel folosete procesul de control al ateniei selective pentru a se
concentra asupra numrului de telefon, dup care acest numr intr n memoria de scurt durat;
Rachel folosete procesul de control al repetiiei. Ea tie c va avea nevoie de numr i cu alt
ocazie, motiv pentru care decide c, pe lng introducerea numrului n agenda telefonului, s-l
i memoreze. Procesul pe care l utilizeaz n memorarea numrului i care implic procesele de
control (ce va fi detaliat n Capitolul 6) este acela de transferare a numrului n memoria de
lung durat, acolo unde va rmne stocat. Procesul de stocare a numrului de telefon n
memoria de lung durat se numete codare. Cteva zile mai trziu, cnd Rachel dorete din nou
s comande pizza, i va aminti numrul de telefon al pizzeriei. Procesul de aducere aminte a
informaiei stocate n memoria de lung durat se numete reamintire.
Un lucru foarte evident n exemplu pe care l-am dat este c prile componente ale
memoriei nu acioneaz izolat. Memoria de lung durat este esenial n stocarea informaiilor,
dar nainte de a deveni consieni de informaiile stocate, acestea trebuie readuse n memoria de

58

scurt durat. Acum vom lua n consideraie fiecare component a modelului, ncepnd cu
memoria senzorial.

Memoria senzorial
Memoria senzorial este reinerea, pentru o perioad scurt de timp, a efectelor stimulrii
senzoriale. Putem demonstra aceast reinere de scurt durat a efectelor stimulrii vizuale prin
dou exemple cunoscute: urma lsat de o artificie n micare i experiena vizualizrii unui film.

Memoria de scurt durat


Memoria de scurt durat (STM) reprezint sistemul responsabil de stocarea unei
cantiti mici de informaii pe o perioad scurt de timp (Baddeley et al., 2009). Astfel, ceea ce
gndii n acest moment, sau ceea ce v amintii din ce ai citit recent, se regsete n memoria de
scurt durat. Aa cum vei vedea mai jos, mare parte din aceste informaii se pierde n cele din
urm, i doar o parte din acestea ajunge s fie stocat permanent n memoria de lung durat
(LTM). Deoarece durata memoriei de scurt durat este mai mic, avem tendina s minimizm
importana acesteia n comparaie cu memoria de lung durat. ntr-un sondaj realizat n clas,
studenii mei s-au concentrat cel mai mult asupra modului n care memoria le permite s rein
informaii pentru perioade mai lungi de timp, cum ar fi s rein adrese, nume de persoane sau
materia de studiu pentru examene.
Desigur, capacitatea de a reine informaii pe termen lung este important, aa cum a
demonstrat cazul lui Clive Wearing, a crui incapacitate de formare a memoriei de lung durat ia transformat viaa iremediabil. Dar, aa cum vom vedea, memoria de scurt durat (precum i
memoria de lucru, o component pe termen scurt a memoriei ce o vom descrie ulterior) este
responsabil de o multitudine de lucruri din viaa noastr mental. Tot ceea ce gndim sau
cunoatem ntr-un anumit moment implic memoria de scurt durat, deoarece aceasta este
fereastra noastr ctre timpul prezent. (Remintii-v c Rachel i-a reamintit numrul de telefon
de la pizzerie prin transferarea acestuia din memoria de scurt durat n memoria de lung
durat).
Vom descrie acum un studiu cu privire la memoria de scurt durat care i-a propus s
rspund la urmtoarele dou ntrebri: (1) Care este durata memoriei de scurt durat? (2) Ce
cantitate de informaii poate reine memoria de scurt durat? La aceste ntrebri s-a rspuns n
urma unor experimente ce au utilizat metoda reamintirii n testarea memoriei.

Metoda reamintirii
Cele mai multe dintre experimenele pe care le voi descrie n acest capitol folosesc testul
de reamintire, n care participanilor le sunt prezentai anumii stimuli i apoi, dup un anumit
timp, sunt rugai s-i reaminteasc ct mai multe detalii posibil despre respectivii stimuli.
Performana de memorie poate fi msurat ca procentaj al stimulilor pe care subiecii i i-au
reamintit. (De exemplu, studierea unei liste de 10 cuvinte, din care subiecii i aduc aminte doar
59

3 cuvinte, reprezint o capacitate de reamintire de 30%.) De asemenea, rspunsurile


participanilor pot fi analizate pentru a determina dac exist un anumit tipar al modului n care
elementele sunt reamintite. (De exemplu, dac participanii primesc o list cu diferite tipuri de
fructe i modele de autoturisme, reamintirea acestora poate fi analizat pentru a determina dac
acetia, ca metoda de reamintire, au grupat mainile i fructele la un loc.) De asemenea, o
persoan apeleaz la reamintire atunci cnd i se cere s-i aduc aminte evenimente din via (de
exemplu, de la absolvirea liceului) sau s-i aminteasc lucruri pe care le-au nvat, cum ar fi, de
exemplu, capitala statului Nebraska.
Msurarea capacitii de reamintire contrasteaz cu msurarea capacitii de
recunoatere, cnd oamenilor li se cere s selecteze un element - pe care l-au vzut anterior sau
despre care au auzit - dintr-o mulime de elemente pe care nu le-au mai vzut anterior sau despre
care nu au auzit, aa cum este cazul ntrebrilor cu mai multe variante de rspuns la un examen.
De asemenea, testele de recunoatere pot fi utilizate n testarea memoriei de scurt durat.
Despre testele de recunoatere vom discuta detaliat n Capitolul 6, acolo unde vom aborda
experimentele memoriei de recunoatere utilizate la testarea memoriei de lung durat.

CARE ESTE DURATA MEMORIEI DE SCURT DURAT?


John Brown (1958) din Anglia i Lloyd Peterson i Margaret Peterson (1959) din Statele
Unite au utilizat metoda reamintirii pentru a determina durata memoriei de scurt durat. n
cadrul experiementelor acestora, participanilor li s-a dat o sarcin similar cu cea din
demonstraia de mai jos.
DEMONSTRAIE Memorarea a trei litere
Pentru acest experiment avei nevoie de nc o persoan. Citii-i persoanei urmtoarele
instruciuni:
Voi spune cteva litere i apoi un numr. Sarcina ta va fi s reii literele. Cnd auzi
numrul, repet-l i numr napoi scznd cifra 3 din respectivul numr. De exemplu, dac voi
spune ABC 309, tu vei spune 309, 306, 303, s.a.m.d. pn cnd voi spune Stop; atunci te voi
opri din numrat i va trebui s i reaminteti cele trei litere pe care le-am spus la nceput.
ncepei cu literele i cifra din exemplul 1 de mai jos. Este important ca persoana s
numerecu voce tare, pentru a evita repetarea acelorai numere. Din momentul n care persoana
ncepe s numere, ateptai 20 de secunde dup care spunei Stop. Notai-v dac persoana a
reinut cu precizie cele 3 litere i continuai cu celelalte exemple, notndu-v la fiecare exerciiu
acurateea cu care persoana reine literele.
Exemplul 1: F Z L 45
Exemplul 2: B H M 87
Exemplul 3: X C G 98

60

Exemplul 4: Y N F 37
Exemplul 5: M J T 54
Exemplul 6: Q B S 73
Exemplul 7: K D P 66
Exemplul 8: R X M 44
Exemplul 9: B Y N 68
Exemplul 10: N T L 39
Vom reveni ulterior la rezultatele dvs. Mai nti, s lum n consideraie ceea ce au
descoperit Peterson i Peterson cnd au realizat un experiment similar n care au variat durata de
timp din momentul n care au rostit numrul i momentul n care subiectul a trebuit s-i
reaminteasc literele. Autorii au descoperit c participanii au putut s-i aminteasc 80% din
litere dup ce au numrat 3 secunde, i doar 12% din grupul de trei litere, dup ce au numrat 18
secunde. Acest rezultat a demonstrat faptul c participanii au uitat cifele din cauza alterrii
memoriei, odat cu trecerea timpului. Cu toate acestea, la o analiz mai amnunit a lui G.
Keppel i Benton Underwood (1962) asupra rezultatelor obinute de Peterson i Peterson, acetia
au artat c, dac ar fi lum n consideraie rezultatele subiecilor doar dup primul exerciiu,
diferena de la 3 la 18 secunde este foarte mic. Care sunt rezultatele dvs? Performana a sczut
n timp? Aparent, memoria mai slab nregistrat dup 18 secunde ce a fost raportat de Peterson
i Peterson a avut drept cauz diminuarea performanei dup primele cteva exerciii. De ce
capacitatea memoriei scade odat cu parcurgerea altor exerciii similare? Keppel i Underwood
au susinut c scderea memoriei nu s-a datorat alterrii acesteia, aa cum au artat Peterson i
Peterson, ci datorit interferenei proactive - interferen care se produce atunci cnd
informaiile recepionate anterior de un subiect interfereaz cu informaiile recepionate recent.
Efectul interferenei proactive poate fi ilustrat lund ca exemplu ceea ce se poate
ntmpla cnd un numr de telefon cunoscut se schimb. Avem aici exemplu lui Rachel care a
memorat numrul de telefon de la pizzerie 521-5100, iar acesta se schimb n 522-4100. Dei
Rachel ncearc s-i aminteasc noul numr de telefon, va face greeli la nceput, pentru ca
interferena proactiv face ca vechiul numr s interfereze n memoria sa cu noul numr de
telefon. Faptul c noul numr de telefon este similar celui vechi face ca interferena s fie i mai
mare, iar noul numr va fi i mai dificil de reinut.
Keppel i Underwood au artat c interferena proactiv este responsabil de scderea
capacitii memoriei observate n experimentul lui Peterson i Peterson. Aadar, reamintirea
primelor litere din list au creat o interferen, ceea ce a fcut i mai dificil memorarea literelor
ulterioare. Cumva acest lucru nseamn c motivul diminurii memoriei de scurt durat este
interferena proactiv? Din punct de vedere al experienelor noastre de zi cu zi, este uor de
constatat c interferena se produce constant, de la un eveniment la altul, i atunci cnd ne mutm

61

atenia de la un lucru la altul. Rezultatul acestei interferene constante este c durata efectiv a
memoriei de scurt durat, atunci cnd nu exist repetiie, este de aproximativ 15-20 de secunde.

CARE ESTE CAPACITATEA MEMORIEI DE SCURT DURAT?


Nu doar c informaiile se pierd rapid din memoria de scurt durat, dar exist i o limit
a cantitii de informaii ce poate fi reinut aici. Aa cum vom vedea, estimrile cu privire la
numrul de elemente ce pot fi reinute n gama memoriei de scurt durat variaz de la 4 la 9.
Memoria cifelor. O modalitate de msurare a capacitii memoriei de scurt durat este
dat de memorarea cifrelor numrul de cifre pe care o persoan le poate reine. Putei s v
determinai propria capacitate de memorare a cifrelor cu ajutorul demonstraiei de mai jos.
DEMONSTRAIE Memorarea cifelor
Folosind un card sau o bucat de hrtie, acoperii toate numerele de mai jos. Mutai
cardul n jos pentru a vedea primul rnd de numere. Citii numerele, acoperii-le, apoi luai o
foaie de hrtie i ncercai s scriei numerele n ordinea corect. Mutai apoi cardul mai jos, la
rndul urmtor i repetai procedura pn cnd observai v ncepei s facei greeli. irul cel
mai lung de cifre pe care-l putei reda fr greeal reprezint capacitatea dvs. de memorare a
cifrelor.
2149
39678
649784
7382015
84264132
482392807
5852984637
Dac ai reuit s v reamintii cel mai lung ir de cifre, nseamn c memoria dvs. este de 10 sau
mai multe cifre. n general, subiecii memoreaz ntre 5 i 8 cifre.

Memoria de lucru
Modelul modal a generat o multitudine de studii asupra memoriei de scurt durat. Dar,
odat cu progresele n cercetarea memoriei de scurt durat, a devenit evident faptul c memoria
de scurt durat, ca i concept, aa cum este prezentat de modelul modal, era insuficient pentru
a explica descoperirile cercetrilor n domeniu. Problema a fost aceea c memoria de scurt
durat a fost descris n special ca un mecanism de stocare de scurt durat. Dar, aa cum vom
vedea din exemplul lui Rachel care i comand o pizza, memorarea unui numr de telefon
62

implic transferarea acestuia din memoria de scurt durat n memoria de lung durat, iar
reamintirea acestuia presupune transferarea acestuia din memoria de lung durat napoi n
memoria de scurt durat. Aadar, rolul memoriei de scurt durat merge dincolo de simplul rol
de stocare, acesta fiind implicat n transferarea informaiei ctre i din memoria de lung durat.
Vom exemplifica aceast idee ntr-un scurt dialog dintre Rachel i pizzerie:
RACHEL:

Doresc s comand o pizza cu broccoli i ciuperci.

RSPUNS:

Ne pare ru, dar nu mai avem ciuperci. Dorii s nlocuim cu spanac, n schimb?

Rachel a putut s neleag rspunsul de la pizzerie prin faptul c a reinut n memorie


prima propoziie Ne pare ru, dar nu mai avem ciuperci, n timp ce asculta cea de-a doua
propiziie, realiznd conexiunea dintre cele dou. Dac ar fi reinut doar Dorii s nlocuim cu
spanac, n schimb?, nu i-ar fi dat seama dac spanacul era n locul ciupercilor sau al
broccoliului.
Aadar, procesele pe termen scurt sunt necesare nu doar n stocare, ci i n cadrul
proceselor active, cum ar fi nelegerea unei conversaii. Un alt exemplu de proces activ este
atunci cnd rezolvm mental o nmulire, de exemplu 43 x 6. Oprii-v cteva momente i
ncercai s facei aceast nmulire contientiznd n acelai timp paii pe care i parcuregei
mental:
(1) Vizualizai 43
x6
(2) nmulii 3 x 6 = 18
(3) Reinei 8 i adugai 1 la nmulirea cu 4
(4) nmulii 6 x 4 = 24
(5) Adugai 1 la 24
(6) Scriei rezultatul, 25, lng 8
(7) Rspunsul este 258.
Este uor de neles c acest calcul mental implic simultan att procese de stocare
(meninerea cifrei 8 n memorie; reinerea faptului c la cea de-a doua nmulire este 6 x 4) ct i
procese active (adugai 1 la nmulirea 6 x 4). Dac acest calcul ar fi implicat doar procese de
stocare, problema nu s-ar fi putut rezolva. Exist i alte modaliti de a face acest calcul dar,
orice modtod de rezolvare ai alege, aceasta implic att reinerea informaiilor n memorie ct
i procesarea informaiilor.
Faptul c memoria de scurt durat i modelul modal nu iau n consideraie procesele
dinamice ce se desfoar n timp, l-au determinat pe Baddley s nceap s ia n consideraie
63

alternative la modelul modal. Mai mult dect att, Baddley a observat ceva diferit ce nu a fost
explicat de modelul modal: n unele circumstane, este posibil s se realizeze dou sarcini
simultan, aa cum este demonstrat mai jos:
DEMONSTRAIE Citirea unui text i memorarea numerelor
Reinei numerele 7, 1, 4 i 9 n timp ce citii urmtorul pasaj:
Baddeley a motivat c, dac memoria de scurt durat ar fi avut o capacitate limitat de
stocare, de aproximativ lungimea unui numr de telefon, completarea capacitii de stocare ar
trebui s fac dificil ndeplinirea altor sarcini care depind de memoria de scurt durat. Dar el a
constatat c subiecii pot s memoreze o scurt niruire de numere, n timp ce desfoar o alt
activitate n paralel, cum ar fi citirea sau chiar rezolvarea unei probleme de cuvinte. Tu cum te-ai
descurca cu o astfel de sarcin? Mai tii care sunt numerele? Care este esena a ceea ce tocmai ai
citit?
Potrivit modelului modal, ar trebui s fie posibil realizarea doar a uneia dintre sarcini,
care ar ocupa, teoretic, ntreaga memorie de scurt durat. Cnd Baddley a realizat experimente
ce au implicat sarcini similare celor din demonstraie, a descoperit c participanii puteau s
citeasc i, n acelai timp, s rein numere.
Ce tip de model pot lua n considerare att (1) procesele dinamice implicate n cogniii,
cum ar fi nelegerea limbii ct i rezolvarea unor probleme de matematic atunci cnd vorbim de
rezolvarea a dou sarcini simultan? Baddeley a concluzionat c procesul de scurt durat trebuie
s fie unul dinamic i trebuie s cuprind un numr de componente ce pot funciona separat.
Conform acestei idei, sarcina de memorare a cifrelor din cadrul demonstraiei se rezolv de ctre
una dintre componente, n timp ce nelegerea paragrafului se realizeaz de ctre o alt
component.
Modelul propus de Baddeley a fost descris pentru prima dat ntr-un articol de ziar
mpreun cu Graham Hitch (Baddeley & Hitch, 1974) i, aa cum vom vedea, a fost ulterior
modificat pentru a putea explica alte descoperiri. n cadrul acestui model, componenta de scurt
durat a memoriei se numete memoria de lucru. Memoria de lucru este definit ca un sistem
cu capacitate limitat destinat stocrii temporar i manipulrii informaiilor n realizarea unor
sarcini complexe, cum ar fi nelegerea, nvarea i capacitatea de raionare. Pornind de la
aceast definiie, putem vedea c memoria de lucru este diferit de memoria de scurt durat n
dou moduri:
1. Memoria de scurt durat se concentreaz n special asupra stocrii informaiei pentru o
perioad scurt de timp (de exemplu, reamintirea unui numr de telefon), n timp ce memoria de
lucru presupune manipularea informaiilor n cadrul unui proces complex de cogniie (de
exemplu, reamintirea cifrelor n timpul citirii unui paragraf).
2. Memoria de scurt durat cuprinde o singur component, n timp ce memoria de lucru
cuprinde un numr de componente.
64

Aadar, memoria de lucru implic nu doar stocarea informaiei, ci se refer la cantitatea


de informaii ce este manipulat pentru a servi unor forme variate de cogniie (Baddeley, 2000b).
Memoria de lucru realizeaz manipularea informaiei prin aciunea a trei componente: bucla
fonologic, sketchpad-ul vizuo-spaial i executivul central.

Bucla fonologic include 2 componente: stocarea fonologic, care are o capacitate


limitat i reine informaiile doar pentru cteva secunde i procesul de repetare a
verbalizrii care este responsabil de fixarea informaiei. Bucla fonologic cuprinde
informaii transmise pe cale verbal i auditiv. Aadar, atunci cnd dorii s memorai un
numr de telefon sau numele unei persoane, sau cnd dorii s nelege i despre ce
vorbete profesorul dvs. de psihologie cognitiv, v folosii de bucla fonologic.
Sketchpad-ul vizuo-spaial cuprinde informaii vizuale i spaiale. Atunci cnd c creai
o imagine n minte sau cnd realizai sarcini precum rezolvarea unui puzzle sau regsirea
unei direcii de mers, v folosii propriul sketchpad vizuo-spaial. Aa cum rezult din
diagram, bucla fonologic i sketchpad-ul vizuo-spaial sunt corelate executivului
central.
Executivul central cuprinde memoria de lucru. Acesta preia informaiile din memoria de
lung durat i coordoneaz activitatea buclei fonologice i a sketchpad-ului vizuo-spaial
prin focalizarea asupra unor elemente specifice sarcinii i prin comutarea ateniei dintr-o
parte n alta. Una dintre cele mai importante funcii ale executivului central este aceea de
a decide modul de distribuire a ateniei ntre diferite sarcini. Privit n acest fel, putem
compara executivul central cu poliistul din trafic al sistemului memoriei de lucru. Spre
exemplu, imaginai-v conducnd maina ntr-un ora strin iar prietenul de pe scaunul
pasagerului v spune direciile pentru a ajunge la un anumit restaurant, n timp ce
ascultai tirile la radio. n timp ce bucla dvs. fonologic acioneaz n ceea ce privete
direciile verbale, sketchpad-ul v ajut s vizualizai mental o hart a strzilor ce duc
spre respectivul restaurant, n timp ce executivul central coordoneaz i combin aceste
dou tipuri de informaii. n plus, executivul central v poate ajuta prin ignorarea
mesajelor de la radio, astfel nct s v focalizai atenia doar asupra direc iei de mers.
Vom descrie aici un numr de fenomene ce ilustreaz modul de operare a diferitelor
componente ale memoriei de lucru n diferite situaii.

EXECUTIVUL CENTRAL
Executivul central este componenta care face ca memoria de lucru s lucreze, deoarece
acesta este centrul de control al sistemului memoriei de lucru. Rolul acestuia nu este acela de
stocare a informaiilor, ci de coordonare a modului de utilizare a informaiilor de ctre bucla
fonologic i sketchpad-ul vizuo-spaial (Baddeley, 1996).
Baddeley descrie executivul central ca fiind un controlor al ateniei. Acesta stabilete ct
din atenie se focalizeaz pe o anumit sarcin, modul de distribuire a ateniei pe sarcini
specifice, distribuirea ateniei ntre dou sarcini i modul de comutare a ateniei ntre sarcini.
Aadar, executivul central este esenial n situaii precum cele descrise n Capitolul 4, cnd o
persoan ncearc s conduc o main i s foloseasc un telefon mobil simultan. n acest
exemplu, executivul controleaz procesul buclei fonologice (vorbitul la telefon; nelegerea
65

conversaiei) i procesul sketchpad-ului (vizualizarea reperelor i harta strzilor; conducerea


mainii).
Una dintre modalitile de studiere a executivului central o constituie evaluarea
comportamentului pacienilor cu leziuni cerebrale. Aa cum vom vedea mai departe n acest
capitol, lobul frontal joac un rol important n memoria de lucru. Nu e de mirare faptul c
pacienii cu leziuni la nivelul lobului frontal au probleme n coordonarea ateniei.
Comportamentul comun pentru pacienii cu astfel de leziuni este perseverena repetarea
aceluiai comportament chiar dac nu s-a atins obiectivul dorit.
Putem lua ca exemplu o problem ce poate fi rezolvat cu uurin respectnd o anumit
regul (Alegei obiectul de culoare roie). Este posibil ca o persoan cu leziuni la nivelul
lobului frontal s rspund corect de fiecare dat. Dar, cnd regula se schimb (Alegei obiectul
de culoare albastr), persoana n cauz continu s respecte vechea regul, chiar i stunci cnd i
se comunic faptul c rspunsul su este incorect. Aceast perseveren reprezint o deteriorare a
abilitii executivului central de a controla atenia.
Un alt exemplu cu privire la modul n care executivul central controleaz atenia l
constituie situaia n care o persoan trebuie s-i focalizeze atenia asupra unui anumit stimul
relevant i n acelai timp s ignore ali stimuli irelevani. Unii oameni pot s-i focalizeze
atenia mai bine dect alii. Aceste diferene sunt descrise pe larg n seciunea De luat n
consideraie unde vom vedea c aceste diferene constituie motivul pentru care unii oameni
obin rezultate mai bune dect alii la testele de nelegere i la testarea capacitii de raionare.

BUFFERUL EPISODIC
Am vzut cum modelul cu trei componente al lui Baddeley poate explica un numr de
rezultate, ns practica a artat c exist unele lucruri pe care modelul nu le poate explica. Unul
dintre aceste lucruri este c memoria poate reine mult mai mult dect ne-am atepta, doar pe
baza buclei fonologice sau a sketchpad-ului vizuo-spaial. De exemplu, unele persoane pot reine
propoziii lungi de pn la 15 sau 20 de cuvinte. Aceast abilitate are la baz gruparea unitilor
relevante (pagina 126), dar mai este legat i de memoria de lung durat care se implic n
cunoaterea sensului cuvintelor dintr-o propoziie i punerea n relaie a prilor de propoziie cu
respectarea regulilor gramaticale.
Aceste idei nu sunt ceva nou. Se cunoate de mult timp faptul c, capacitatea memoriei
de lucru poate fi amplificat prin grupare i c exist un schimb de informaii ntre memoria de
lucru i memoria de lung durat. Dar Baddeley a decis c este necesar s propun o component
suplimentar pentru memoria de lucru pentru a aborda aceste abiliti. Aceast nou component,
pe care el a numit-o buffer episodic, este prezentat n noul model al memoriei de lucru.
Bufferul episodic poate stoca informaii (asigurnd n acest mod o capacitate superioar) fiind
conectat cu memoria de lung durat (realiznd astfel posibil schimbul ntre memoria de lucru i
memoria de lung durat). Este de reinut faptul c acest model arat i faptul c sketchpad-ul
vizuo-spaial i bucla fonologic sunt n legtur cu memoria de lung durat.
66

Propunerea conceptului de buffer episodic reprezint o nou etap n evoluia modelului


lui Baddeley, marcnd din acel moment cercetarea asupra memoriei de lucru timp de peste 30 de
ani. Dac funcionarea exact a bufferului episodic pare puin vag, acest lucru se ntmpl
pentru c lucrul este n curs de desfurare. Even Baddeley (Baddeley et al., 2009) afirma
urmtoarele: conceptul bufferului episodic se afl nc ntr-o faz incipient de dezvoltare (p.
57). Principalul mesaj de reinut cu privire la bufferul episodic este c acesta reprezint o
modalitate de cretere a capacitii de stocare i de comunicare cu memoria de lung durat.
Dei ne-am concentrat asupra modelului lui Baddeley care a generat o vast cercetare n
domeniu, trebuie tiut faptul c modelul propus de acesta nu este singurul model pentru memoria
de lucru. De exemplu, modelul propus de Nelson Cowan (1998, 1999, 2005) s-a focalizat asupra
modului n care memoria de lucru se afl n legtur cu atenia i sugereaz c memoria de lucru
i atenia sunt, n principiu, acelai mecanism. n sprijinul acestei idei se afl descoperirea
potrivit creia atenia i sarcinile memoriei de lucru activeaz aceleai zone ale creierului. (Awl
& Vogel, 2008).

DE LUAT N CONSIDERARE
AVANTAJELE UNEI MEMORII DE LUCRU MAI EFICIENTE
La nceputul unui capitol referitor la diferenele individuale ale memoriei de lucru,
Andrew Conway i colaboratorii si (2007, p. 3) afirmau urmtoarele:
Capacitatea de a reine mental informaii ntr-o stare activ i uor accesibil, n timpul
procesrii concomitente i selective a unor informaii noi, este una dintre cele mai mari realizri
ale minii umane; face posibil planificarea, raionarea, rezolvarea problemelor, citirea i
abstractizarea. Desigur, unele mini pot realiza aceste obiective, cu mai mult succes dect altele.
Capitolul continu cu descrierea studiului, care a artat c persoanele cu o mai mare
capacitate a memoriei de lucru se descurc mai bine n procesele cognitive, cum ar fi citirea i
raionarea, i acest lucru se reflect i n rezultate mai bune la testele de inteligen.
Unul dintre studiile de pionierat ce leag memoria de lucru cu procesele cognitive este un
studiu de citire realizat de Meredyth Daneman i Patricia Carpenter (1980). Motivul pentru care
experimentul lui Daneman i Carpenter este considerat unul clasic este din cauza percepiei
autorilor conform crora testele utilizate pentru msurarea capacitii memoriei de scurt durat,
precum memoria cifrelor (a se vedea pag. 125) nu sunt utile n msurarea capacitii memoriei de
lucru. Ei au motivat c orice modalitate de testare a capacitii memoriei de lucru trebuie s
implice un proces dinamic mult mai apropiat de procesele de cogniie din viaa de zi cu zi, cum
ar fi citirea si rezolvarea problemelor.
Testul pe care ei l-au dezvoltat, denumit perioad de citire/anvergura citirii, a fost
conceput n scopul msurrii att a funciilor de stocare ct i a funciilor de procesare ale
memoriei de lucru. Acest lucru se realizeaz prin msurarea numrului maxim de propoziii pe
67

care o persoan le poate citi, memornd simultan fiecare ultim cuvnd din fiecare propoziie.
Aceast metod este ilustrat n urmtoarea seciunea metodei:
METODA: Perioada de citire/anvergura citirii
Perioada de citire se msoar dup cum urmeaz (ncercai i dvs!). Citii prima
propoziie de mai jos cu voce tare (important!), apoi acoperii propoziia i amintii-v ultimul
cuvnt. Apoi, citii cu voce tare cea de-a doua propoziie, apoi acoperii-o, i, din nou, ncercai
s v amintii ultimul cuvnt i, n cele din urm citii i a treia propoziie. Dupa ce ai citit cea
de-a treia propoziie, amintii-v care sunt ultimele cuvinte din cele trei propoziii, n ordine.
(Exemplu de 3 propoziii)
n experimentul lui Daneman i Carpenter, perioada de citire s-a msurat prin
determinarea numrului de propoziii pe care o persoan le poate s le citeasc, ca mai apoi s
repete, n ordine, ultimele cuvinte ale propoziiilor.
n cadrul unui experiment, Daneman i Carpenter au msurat perioada de citire a 20 de subieci
i, de asemenea, au prezentat un test de nelegere a lecturii la care subiecii au rspuns la cte o
ntrebare cu privire la un paragraf pe care l-au citit. Cnd au comparat perioadele de citire cu
rezultatele testului de nelegere a lecturii, au descoperit c subiecii cu perioade mai mari de
citire au avut rezultate mai bune la testul de nelegere. Cinci dintre subieci cu o perioad de
citire de 2 au rspuns corect n medie la 13,6 ntrebri din cele 24, iar cei ase subieci cu
perioade de citire de 4 i 5 au rspuns la 19,7 ntrebri din 24. De asemenea, perioada de citire a
subiecilor fost corelat cu rezultatele testului de aptitudini SAT1, unde perioadele mai mari de
citire au fost asociate cu rezultatele mai bune la test.
Multe alte experimente au obinut rezultate similare, demonstrnd c rezultatele mai bune
ale memoriei de lucru sunt asociate cu o mai bun ntelegere a lecturii i, de asemenea, cu o mai
bun capacitate de raionare precum i cu un grad superior de inteligen (Conway et al., 2003).
Este de reinut ideea c persoanele cu o capacitate mai mare a memoriei de lucru obin rezultate
mai bune la aceste teste pentru c memoria lor de lucru cuprinde un spaiu mai mare pentru
reinerea i manipularea informaiilor. De asemenea, capacitatea memoriei de lucru a unei
persoane reflect nu numai cantitatea de informaii ce poate fi stocat, ci indic i gradul de
eficien al persoanei n ceea ce privete focalizarea ateniei asupra informaiilor relevante i
filtrarea informaiilor nerelevante (Awh & Vogel, 2008; McNab & Klingberg, 2008).
Astfel, ncheiem acest capitol cu mesajul care a deschis subiectul memoriei de lucru de la
pagina 130: Caracteristica important a memoriei de lucru nu se refer doar la mrimea spaiului
acesteia, ci mai degrab la capacitatea de manipulare a informaiilor. Relaia dintre memorie i
interaciunile noastre este cel mai bine reprezentat de proprietile dinamice ale memoriei. n
cele trei capitole care urmeaz, vom vedea c acest lucru este valabil i pentru memoria de lung
durat.
1 Scholastic Aptitude Test (Test naional de aptitudini in SUA)
68

CAPITOLUL II
NEUROSTIINTA COGNITIVA
La ora 7 dimineata, ca raspuns la auzul familiar dar iritant al alarmei, Juan isi arunca
bratul intr-un arc bine exersat, simte contactul mainii cu butonul de snooze si, in linistea pe care
a creat-o, se intoarce pe cealalta parte pentru inca 10 minute de somn. Cum poate fi explicat
comportamentul lui Juan in termeni de fiziologie? Ce se intampla in creierul lui Juan care face
posibil ca acesta sa auda alarma, sa ia masuri pentru a o opri, si sa stie ca mai poate dormi putin
fara sa intarzie la curs?
Putem da un raspuns general acestei intrebari prin a lua in considerare cativa din pasii pe
care i-a urmat Juan in actiunea sa de a inchide alarma. Primul pas in auzirea alarmei se petrece
atunci cand undele sonore propagate de alarma intra in urechile lui Juan si stimuleaza receptori
care transforma energia sonora in semnale electrice (Fig. 2.1a). Aceste semnale ajung apoi in
zona auditiva a creierului lui Juan, care il fac pe acesta sa auda soneria (Fig. 2.1b). Apoi
semnalele sunt trimise prin mai multe zone ale creierului la zona motora, care controleaza
miscarea. Zona motora trimite semnale catre muschii bratului si mainii lui Juan, care executa
miscarea care inchide alarma.
Dar totul nu se rezuma la acest sir de evenimente. Spre exemplu, decizia lui Juan de a
apasa butonul snooze al ceasului desteptator este bazata pe cunostinta faptului ca acest lucru va
opri alarma temporar, si ca alarma va suna din nou in 10 minute. De asemenea, stie ca desi mai
sta in pat 10 minute, va avea totusi timp sa ajunga la curs. O imagine mai completa a ceea ce se
intampla in creierul lui Juan cand alarma suna va trebui ca atare sa includa procesele implicate in
extragerea informatiei din memorie si luarea deciziilor bazate pe acea informatie. Deci, un
comportament aparent simplu, ca acela de a opri o alarma dimineata, implica o serie complexa
de evenimente fiziologice.
Studentii se intreaba adeseori de ce trebuie sa cunoasca principiile functionarii sistemului
nervos pentru un curs de psihologie cognitiva. Un raspuns la aceasta intrebare ar fi acela ca
tehnologia de scanare a dezvoltarii creierului din ultimele decade a plasat creierul in centrul
cercetarii actuale in psihologie cognitiva. Astazi, studiul psihologiei cognitive consista atat in
experimente pur comportamentale cat si in experimente care iau in considerare legatura dintre
comportament si creier.
Scopul acestui capitol este acela de a introduce neurostiina cognitiva, studiul bazei
fiziologice a cunoasterii. Acest capitol asigura cunostinte de baza de care veti avea nevoie pentru
a intelege materialui fiziologic in perceptie, atentie, memorie, limbaj, luare de decizii si
solutionare de probleme, subiecte ce vor fi acoperite in capitolele urmatoare. Vom descrie cateva
principii de baza ale functionarii sistemului nervos incepand cu structura si modul de functionare
a celulelor numite neuroni, care sunt elementele constructive si liniile de transmisie ale
sistemului nervos. Ne concentram apoi pe colectia de 180 de miliarde de acesti neuroni care
69

formeaza creierul. Facand asta, vei vedea ca pentru a intelege creierul avem nevoie sa intelegem
cum sunt organizati neuronii si cum semnaleaza informatii despre mediul inconjurator si despre
actiunile noastre in acesta.

NEURONII: ELEMENTELE CONSTRUCTIVE ALE SISTEMULUI


NERVOS
Cum este posibil ca structura de 1.5 kilograme numita creier sa fie locasul mintii? Pana la
urma este doar un tesut static. Nu are parti mobile (ca inima). Nu se dilata si nu se contracta (ca
plamanii), si observand cu ochiul liber pare aproape solid. Dar, pentru a intelege relatia dintre
creier si minte este necesar sa privim inauntrul creierului si sa observam unitatile mici care
formeaza structura acestuia si semnalele electrice care trec prin aceste unitati.

MICROSTRUCTURA CREIERULUI: NEURONII


Pentru multi ani, natura tesutului creierului a fost un mister. Privitul in interiorul creierului cu
ochiul liber nu a indicat ca este format din miliarde de unitati mai mici. Natura semnalelor
electrice in creier si caile pe care le parcurg abia incepeau sa fie descoperite in secolul al IX-lea.
Pentru a observa structura creierului, anatomistii din secolul al IX-lea aplicau colorant
special pe tesutul cerebral pentru a creste contrastul dintre diferitele tipuri de tesut din creier.
Cand au observat acest tesut colorat la microscop, au vazut o retea pe care au numit-o reteaua
nervoasa. Aceasta retea era considerata a fi continua, ca un sistem de autostrazi, in care o strada
este conectata in mod direct cu o alta, dar fara indicatoare de oprire sau semafoare. Vazuta astfel,
reteaua nervoasa oferea o platforma complexa pentru transmiterea de semnale in mod neintrerupt
prin retea (Fig. 2.2a).
Un motiv pentru a descrie microstructura creierului ca pe o retea continuu interconectata
a fost aceea ca metoda de colorare si microscoapele vremii nu puteau arata micile detalii, iar fara
aceste detalii, reteaua nervoasa parea a fi continua. Totusi, in anii 1870, anatomistul italian
Camillo Golgi a elaborat o tehnica de colorare care implica scufundarea in solutie de nitrat de
argint a unei felii subtiri de tesut cerebral. Aceasta tehnica a creat imagini ca aceea din Fig. 2.2b,
in care celule individuale au fost colorate in mod aleatoriu. Ce a facut ca aceasta tehnica sa fie
folositoare a fost faptul ca mai putin de 1% din celule erau colorate, asa ca se puteau distinge de
restul tesutului. (Daca toate celulele ar fi fost colorate, ar fi fost greu sa se distinga o celula de
cealalta, pentru ca sunt foarte inghesuite). De asemenea, celulele colorate erau colorate complet,
vazandu-li-se astfel structura.
Ajungem astfel la Ramon y Cajal, un fiziolog spaniol, interesat in a investiga natura
retelei nervoase. Cajal a folosit doua tehnici pentru a-si atinge scopul. Mai intai a folosit metoda
lui Golgi, care colora doar cateva dintre celulele dintr-o felie de tesut cerebral. Apoi, s-a hotarat
sa studieze tesutul din creiere de animale nou-nascute, pentru ca densitatea celulelor este mai
mica in comparatie cu cea a creierelor adulte. Aceasta proprietate a creierelor nou-nascute
70

impreuna cu faptul ca metoda lui Golgi afecteaza mai putin de 1% din neuroni, a facut posibil
pentru Cajal sa vada in mod clar ca celulele colorate erau unitati individuale (Kandel, 2006).
Descoperirea lui Cajal ca unitatile individuale denumite neuroni erau caramizile de baza ale
creierului a fost piesa centrala a doctrinei neuronale - ideea ca celule individuale transmit
semnale in sistemul nervos si ca aceste celule nu se continua cu alte celule, conform teoriei
retelei nervoase.
Fig. 2.3a arata partile de baza ale unui neuron. Corpul celulei contine mecanisme ce tin
celula in viata. Dendritele se extind din corpul celulei pentru a primi semnale de la alti neuroni,
iar axonul sau fibra nervoasa trimite semnale catre alti neuroni. Astfel, neuronul are un capat care
transmite si unul care primeste, iar rolul sau, ca vizualizat de Cajal, era sa transmita semnale.
Cajal a ajuns si la alte concluzii despre neuroni: (1) Pe langa neuronii din creier, exista de
asemenea neuroni care preiau informatia din mediul inconjurator, cum ar fi neuronii din piele,
ochi si ureche. Acesti neuroni, numiti receptori(Fig. 2.3b), sunt similari cu neuronii creierului,
avand corp celular si axon, dar au receptori specializati sa preia informatia din mediul
inconjurator. (2) Pentru toti neuronii, exista un mic spatiu intre capatul axonului unui neuron si
dendritele sau corpul celulei altui neuron. Acest spatiu se numeste sinapsa (Fig. 2.4). (3)
Neuronii nu sunt conectati in mod indiscriminant cu alti neuroni, ci formeaza conexiuni doar cu
neuroni specifici. De obicei, multi neuroni sunt conectati si formeaza circuite neuronale.
Ideea lui Cajal, conform careia neuronii individuali comunica cu alti neuroni pentru a
forma circuite neuronale, a reprezentat un imens pas inainte pentru a intelege cum functioneaza
sistemul nervos. Toate conceptele introduse de Cajal neuroni individuali, sinapse si circuite
neuronale - sunt principii de baza folosite astazi pentru a explica cum creeaza creierul procese
cognitive. Aceste descoperiri i-au adus lui Cajal un Premiu Nobel in 1906, iar astazi este
recunoscut ca persoana care a facut posibil acest studiu celular al vietii mintale (Kandel, 2006,
pag. 61).

SEMNALELE TRANSMISE PRIN NEURONI


Cajal a descris cu succes structura neuronilor individuali si ce relatie au cu alti neuroni, si
a stiut ca acesti neuroni transmit semnale. Cu toate acestea, determinarea naturii exacte a acestor
semnale a trebuit sa astepte dezvoltarea unor amplificatoare electronice care erau indeajuns de
puternice pentru a face vizibile aceste semnale electrice rxtrem de mici generate de neuroni. In
anii 1920, Edgar Adrian a reusit sa inregistreze semnale electrice de la neuroni senzitivi
singulari, realizare pentru care a primit Premiul Nobel in 1932 ( Adrian, 1928, 1932).
Adrian a inregistrat semnale electrice de la neuroni singulari folosind microelectrozi mici tuburi de sticla umplute cu solutie salina conductoare care receptioneaza semnale electrice
la capatul electrodului si conduc aceste semnale catre un dispozitiv de inregistrare. Fiziologii
moderni folosesc microelectrolizi metalici. Electrolidul este coborat in tesut pana cand capatul
electrodului este pozitionat langa un neuron. Acest electrod, electrodul de inregistrare, este

71

conectat la un dispozitiv de inregistrare si la un alt electrod, electrodul de referinta, care este


localizat in afara tesutului (Fig. 2.5a).
Principala cheie pentru a intelege cum sunt inregistrate semnalele electrice din neuroni
este aceea ca masuram mereu diferenta in incarcatura dintre inregistrare si electrolidul de
referinta. Diferenta de incarcatura dintre acesti doi electrolizi este expusa pe un osciloscop, care
indica diferenta in incarcatura prin pozitia verticala a unui mic punct care creeaza o linie dupa
cum se misca pe ecran. De exemplu, raportul din Fig. 2.5b arata ca diferenta in incarcatura dintre
inregistrare si electrodul de referinta este de -70mV(mV=milivolt=1/1000 volti) si punctul
continua sa se miste pe langa aceasta linie de -70 mV atata timp cat nu sunt transmise semnale
electrice in neuron. Totusi, cand un semnal electric, numit impuls nervos sau potential de actiune,
este transmis prin axon, punctul este deviat in sus (neuronul devine pozitiv) si apoi din nou in jos
(incarcatura revine la nivelul original), toate acestea intr-o milisecunda (1/1000 secunde), ca in
Fig. 2.5c. Fig. 2.5d arata potentialul de actiune pe o scara a timpului comprimata, astfel un
potential de actiune ca cel din Fig. 2.5c parand a fi o linie vertical. Fiecare linie din acest raport
este un potential de actiune, deci seria de linii indica faptul ca un numar de impulsuri nervoase
calatoresc mai departe de acest electrod. Exista si alte semnale electrice in sistemul nervos, dar
ne concentram pe potentialul de actiune, deoarece este mecanismul prin care informatia este
transmisa prin sistemul nervos.
Pe langa faptul ca a inregistrat potentialul de actiune din neuroni singulari, Adrian a facut
si alte descoperiri. A observant ca fiecare potential de actiune trece prin axon fara a-si schimba
marimea. Aceasta proprietate face potentialul de actiune ideal pentru a transmite semnale pe o
anumita distanta, pentru ca aceasta inseamna ca, atata timp cat potentialul de actiune a inceput la
un capat al unui axon , semnalul va ramane la fel atunci cand va ajunge la celalalt capat.
Cam in aceeasi perioada cand Adrian inregistra din neuroni singulari, alti cercetatori
aratau ca atunci cand semnalele ajungeau la capatul unui axon, un produs chimic numit
neurotransmitator este emis, care face posibil ca semnalul sa fie transmis prin spatiul sinaptic
care separa un capat al axonului de dendrite sau de corpul celulei unui alt neuron (vezi Fig. 2.4).
Desi toate aceste descoperiri despre natura neuronilor si semnalele care trec prin ei erau
extrem de importante (si le-au adus un numar de Premii Nobel celor care le-au descoperit),
principalul nostru interes nu este cum transmit axonii semnale, ci cum aceste semnale contribuie
la modul in care opereaza mintea. Pana acum, descrierea modalitatii in care aceste semnale sunt
transmise este analoaga descrierii modalitatii prin care internetul transmite semnale electrice fara
a descrie cum aceste semnale sunt transformate in cuvinte si imagini pe care le putem intelege.
Adrian a fost extreme de constient de faptul ca era importanta nu doar descrierea semnalelor
nervoase, asa ca a realizat o serie de experimente pentru a lega semnalele nervoase de stimulii
din mediul inconjurator si astfel de experienta oamenilor.
Adrian a studiat relatia dintre excitatia nervului si experienta senzoriala prin masurarea
modului in care excitatia unui neuron de la un receptor din piele se schimba cand se aplica mai
multa presiune pe piele. A observat ca forma si inaltimea potentialului de actiune au ramas
72

aceleasi cand a marit presiunea, dar ca rata excitatiei nervului numarul de impulsuri nervoase
care trec prin axon pe secunda- a crescut ( Fig.2.6).
In termeni cognitivi, asta inseamna ca intensitatea unui stimul poate fi reprezentata de
rata excitatiei nervului. Deci, spre exemplu, a mari presiunea pe piele face ca neuronii din zona
specializata sa fie excitati mai rapid, ceea ce determina experienta unei presiuni marite. Sau
marirea intensitatii luminii prezentate receptorilor vizuali din retina creeaza excitatia mai rapida
a neuronilor din sistemul vizual si o perceptie a lumini mai intensa. Ca atare, rata excitatiei
neuronale este legata de intensitatea stimulatiei care, la randul ei, este legata de magnitudinea
unei experiente ca aceea de a simti presiune pe piele sau stralucirea unei lumini.
Daca amplitudinea experientei perceptia unui bec de 100 de wati ca fiind mai puternica
decat unul de 40 de wati este legata de excitatia nervului, de ce este legata calitatea
experientei? Pentru simturi, calitate se refera la experienta diferita asociata cu fiecare din simturi
perceperea luminii pentru vedere, sunetul pentru auz, mirosul pentru olfactie, si asa mai
departe. Putem de asemenea intreba de calitate intr-un anumit simt. Cum percepem diferite
forme, diferite culori, si diferite directii ale miscarii, spre exemplu.
Un mod de a raspunde la intrebarea cum potentialul de actiune determina diferite calitati
este de a spune ca potentialul de actiune pentru fiecare calitate poate arata diferit. Totusi, Adrian
a eliminat aceasta posibilitate cand a determinat ca toate impulsurile nervoase sunt in principiu la
fel.
Daca toate impulsurile nervoase sunt in esenta la fel, indiferent ca sunt cauzate de
vederea unei masini de pompieri sau de aducerea aminte a ce ai facut saptamana trecuta, cum pot
aceste impulsuri sa sustina diferite calitati? Raspunsul la aceasta intrebare este ca neuronii care
servesc diferite functii cognitive transmit semnale catre diferite zone ale creierului, un principiu
numit localizarea functiei.

LOCALIZAREA FUNCTIEI
Unul dintre principiile de baza ale organizarii creierului este localizarea functiei functii
specifice sunt servite de zone specifice ale creierului. Majoritatea functiilor cognitive sunt servite
de cortexul cerebral, care este strat de tesut de aproximativ 3mm care acopera creierul (Fischl &
Dale, 2000). Cortexul este invelisul incretit pe care il vezi atunci cand te uiti la un creier intact
(fig. 2.7). Localizarea functiei a fost demonstrata pentru multiple functii cognitive. Mai intai vom
vorbi despre perceptie.

LOCALIZAREA PENTRU PERCEPTIE


Una dintre demonstratiile de baza a localizarii functiei este reprezentata de principalele
zone de receptie aratate in Fig. 2.7. Acestea dunt primele zone ale cortexului cerebral care
primesc semnale de la fiecare dintre simturi. De exemplu, cand sunetul stimuleaza receptorii din
ureche, semnalele electrice rezultate ajung la zona de receptie auditiva din lobul temporal.
73

Principala zona de receptie pentru vedere ocupa mare parte din lobul occipital, iar zona
pentru simturile pielii atingere, temperatura si durere este localizata in lobul parietal. Zonele
pentru gust si miros sunt localizate in partea inferioara a lobului temporal (miros) si intr-o mica
zona din lobul frontal (gust). Lobul frontal primeste semnale de la toate simturile si joaca un rol
important in perceptii care implica coordonarea informatiei primite prin doua sau mai multe
simturi.
Zonele principale de receptie au fost identificate initial prin observarea efectelor cauzate
de trauma craniana. Spre exemplu, a fost observat faptul ca lezarea lobului occipital cauzata de
rani de pe frontul de batalie duce la orbire. O alta sursa a traumei craniene este atacul cerebral
oprirea fluxului sanguin catre creier, de obicei din cauza unui cheag de sange. Iar cand vine
vorba de rani de pe campul de lupta, efectele de perceptie ale atacului vascular cerebral sunt
legate de fiecare din zonele principale de receptive senzoriala.
Pe langa zonele primare de receptie, mai exista si alte zone care servesc functii senzoriale
specifice. Oameni care au suferit traume intr-o anumita zona a lobului temporal, in zona dreapta
de jos a creierului (nu zona auditiva, care este mai sus in lobul temporal) sufera de o conditie
numita prosopagnozie inabilitatea de a recunoaste fete. Oamenii cu prosopagnozie realizeaza
ca o fata este o fata, dar nu pot recunoaste a cui fata este, chiar si cand vine vorba de oameni
cunoscuti, ca prieteni si familie. In unele cazuri, cei care sufera de prosopagnozie se uita in
oglinda si, vazandu-si propiul chip, se intreaba cine e acel strain care se uita la ei! Ce este special
la aceasta conditie este ca problema este limitata de folosirea simtului vazului pentru a
recunoaste fete. Persoana poate recunoaste obiecte, poate recunoaste oameni dupa voce sau
manierisme, si poate avea o memorie normala si functionare cognitiva generala (Burton et al.,
1991; Hecaen & Angelergues, 1962; Parkin, 1996).
Localizarea functiei a fost de asemenea demonstrata prin inregistrarea neuronilor in
diferite zone ale creierului animalelor (in special maimute). Neuronii din lobul occipital raspund
la stimularea ochiului cu lumina neuronii din lobul temporal la sunet, neuronii din alta zona a
lobului temporal la fete, si asa mai departe. In plus, o tehnica numita imagistica cerebrala a fost
folosita pentru a demonstra localizarea functiei in cortexul uman.

METODA : Imagistica cerebrala


O tehnica des folosita pentru a masura activitatea cerebrala la oameni este imagistica
cerebrala, care permite cercetatorilor sa creeze imagini care arata ce zone ale creierului sunt
activate cand oamenii lucizi efectueaza diverse sarcini cognitive. Una dintre aceste tehnici,
tomografia cu emisie pozitronica (PET), a fost introdusa in anii 1970 (Hoffman et al., 1976; TerPogossian et al., 1975). PET profita de faptul ca fluxul sanguin creste in zonele creierului care
sunt activate de o sarcina cognitiva. Pentru a masura fluxul sangelui, o mica doza de trasor
radioactiv este injectat in sistemul circulator. ( Doza este indeajuns de mica incat sa nu fie
daunatoare persoanei.) Creierul persoanei este apoi scanat de aparatul tomograf, care masoara
semnalul de la trasor la fiecare locatie din creier. Semnale ridicate indica un nivel mai ridicat de
activitate cerebrala(Fig. 2.8).
74

Tomagraful cu emisie pozitronica a permis cercetatorilor sa urmareasca schimbari in


fluxul sanguin, si sa determine ce zone ale creierului erau activate. Pentru a folosi aceasta
unealta, cercetatorii au creat tehnica de substractie. Activitatea cerebrala este masurata mai intai
in starea de control, inainte sa fie prezentata stimularea, si apoi din nou in timp ce stimulul este
prezentat. De exemplu, intr-un studiu realizat pentru a determina ce zone ale creierului sunt
activate cand o persoana manuieste un obiect, prima data este masurata activitatea generata pur si
simplu prin plasarea obiectului in mana. Aceasta este starea de control(Fig. 2.9a). Apoi
activitatea este masurata in timp ce persoana manuieste obiectul. Aceasta este starea de
stimulare( Fig.2.9b). In final, activitatea datorata manuirii obiectului este determinata prin
scaderea activitatii de control din activitatea de stimulare (Fig. 2.9c).
Dupa introducerea PET, o alta tehnica neuroimagistica, rezonanta magnetica nucleara
(RMN), a fost introdusa. Ca si PET, RMN se bazeaza pe masurarea fluxului sanguin. Un avantaj
al RMN este acela ca fluxul sanguin poate fi masurat fara trasori radioactivi. RMN profita de
faptul ca hemoglobina, care poarta oxigen in sange, contine o molecula feroasa (fier), si are astfel
proprietati magnetice. Daca un camp magnetic este prezentat creierului, moleculele de
hemoglobina se aliniaza, ca niste mici magneti.
RMN indica prezenta activitatii cerebrale pentru ca moleculele de hemoglobina din zone
cu avtivitate cerebrala ridicata pierd o parte din oxigenul pe care il transporta. Aceasta face ca
hemoglobina sa fie mai magnetica, asa ca aceste molecule raspund mai puternic la campul
magnetic. Aparatul RMN determina activitatea relativa din diferite zone ale creierului prin
detectarea schimbarilor in raspunsul magnetic al hemoglobinei. Tehnica de substractie descrisa
mai sus pentru PET este folosita si pentru RMN. Pentru ca nu are nevoie de trasor radioactiv si
pentru ca este mai precis, RMN a devenit principala metoda folosita pentru a determina ce zone
are creierului sunt activate de catre diferite functii cognitive.
Fig. 2.10 arata locatia zonei din creierul uman care raspunde la fete, ca determinata de
RMN. Aceasta zona, numita zona fetei fusiforma (ZFF) pentru ca se gaseste in girusul
fusiform in zona inferioara a lobului temporal, corespunde zonei de obicei deteriorata in cazul
pacientilor cu prosopagnozie (Kanwisher et al., 1997).
Pe langa ZFF, inca alte doua zone specializate din cortexul temporal au fost identificate.
Girusul parahimpocampic este activat de imagini reprezentand scene din interior si de afara ca
cele din Fig. 2.11 (Aguirre et al., 1998; R. Epstein et al., 1999). S-ar parea ca pentru aceasta zona
este importanta informatia despre planul spatial, pentru ca activitatea cerebrala creste la vederea
imaginilor care prezinta atat camere goale cat si camere complet mobilate (Kanwisher, 2003).
Cealalta zona specializata, zona corpului extrastriat (ZCE), este activata de corpuri si parti ale
corpului (dar nu de fete), ca in Fig. 2.11b (Downing et al., 2001).
Dupa cum vom vedea in aceasta carte, tehnica de imagistica cerebrala a identificat de
asemenea multe alte conexiuni intre functionarea cognitiva si zone specifice ale creierului. De
fapt, aceasta idee a devenit atat de proeminenta ca un nou termen, modularitate, este adeseori
folosit pentru a se referi la localizare. Un modul este o zona specializata pentru o functie
75

specifica. Folosind aceasta terminologie, am spune ca zona fetei fusiforma, zona corpului
extrastriat si girusul parahipocampic sunt module pentru a percepe fete, corpuri si, respectiv,
locuri.

LOCALIZAREA LIMBAJULUI
Dovezi timpurii au fost aduse pentru localizarea functiei de catre studiile lui Paul Broca si
Carl Wernicke, studii cu pacienti a caror dificultate de a produce si de a intelege limbajul era
datorat traumei in diferite zone ale creierului.
In 1861, neurologul francez Paul Broca a propus existenta unei zone in lobul frontal
specializata in producerea limbajului. Broca si-a bazat ideea pe studiul unor pacienti care
suferisera atacuri vasculare cerebrale si care vorbeau intr-o maniera inceata si greoaie, deseori cu
o sintaxa incurcata. Ce urmeaza este un exemplu al unui pacient modern cu simptome similar.
Aceasta persoana incearca sa descrie momentul in care a facut atac vascular cerebral, ce s-a
petrecum cand acesta era in cada.
In regulauhatac siuheucccada siceledoua zile cand uhsp
uhspital si uh ambu am ambulanta. (din Dick et al., 2001, pg. 760)
Desi pacientii lui Broca aveau dificultati in a se exprima, nu aveau probleme in a intelege
ce spun alti oameni. Dupa ce pacientii au murit, Broca a efectuat autopsii si a determinat ca o
anumita zona din creier era afectata (Fig. 1.12). Aceasta zona, in lobul frontal, a ajuns sa fie
numita aria Broca, iar afectiunea pe care a descries-o afazie Broca.
In 1879, Carl Wernicke a studiat un alt grup de pacienti care aveau o zona afectata in
lobul frontal care se numeste acum aria Wernicke. Limbajul acestora era fluent si correct din
punct de vedere grammatical, insa tindeau sa fie incoerenti. Ce urmeaza este un exemplu modern
de limbaj al unui pacient asemanator cu cei studiati de Wernicke:
Brusc avea un ?? si tot acest ?? plecase cu acesta. A calcat chiar pe claxonul meu. Le-au
luat din pamant, stii? Imi fac favoritul noua sa ?? si acum am fost ?? de catre ?? al ?? al anularii
mele care este acum pentru totdeauna. (din Dick et al., 2001, pg. 761)
Astfel de pacienti nu doar ca au produs limbaj fara sens, dar nici nu au putut intelege
scrisul si limbajul. Aceasta afectiune a fost denumita afazia Wernicke.
Legatura evidenta dintre producerea limbajului si aria Broca si intelegerea limbajului si
aria Wernicke a fost pentru multi ani acceptata ca model de procesare a limbajului. Dar, dupa
cum am descris in introducerea noastra de modele in capitolul 1 (pg. 17), modelele sunt deseori
revizuite in lumina informatiei actuale, iar modelul Broca/Wernicke nu reprezinta o exceptie.
Incepand cu anii 1970, cercetatorii au inceput sa aduca noi dovezi cu privire la procesarea
limbii si creier. O noua linie de dovezi arata cat de important este sa fim atenti la cum este testat
comportamentul pacientilor cu traumatism cranian. Ideea lui Broca ca pacientii cu afazie Broca
inteleg limbajul dar nu il pot produce a fost contestata de catre studii care arata ca acesti pacienti
76

au, intr-adevar, probleme in a intelege limbajul. Sa luam in considerare, spre exemplu,


urmatoarele doua propozitii:
(3) Marul a fost mancat de fata.
(4) Baiatul a fost impins de fata.
Pacientii cu afazia Broca nu au avut probleme in a intelege prima propozitie, insa au avut
probleme cu a doua. Problema pe care au avut-o cu cea de-a doua propozitie a fost in a decide
cine a impins si cine a fost impins. L-a impins fata pe baiat, sau baiatul pe fata? Desi pare
evident ca fata l-a impins pe baiat, pacientii cu afazia Broca au o dificultate in a procesa cuvinte
de legatura ca a fost si de, iar aceasta creaza probleme in a determina cine a fost impins
(observati ce se intampla cu propozitia cand aceste doua cuvinte sunt omise). In contrast, prima
propozitie nu poate fi interpretata in doua feluri. Este clar ca fata a mancat marul. Nu este
posibil, in afara unui improbabil scenariu stiintifico-fantastic, ca marul sa o manance pe
fata(Dick et al., 2011; Novick et al., 2005).
Faptul ca pacientii lui Broca au defapt o problema in a intelege limbajul indica faptul ca
afazia Broca nu este o simpla problema de producere a limbajului. Rezultatele multor
experimente comportamentale si fiziologice au facut ca unii cercetatori sa nu faca diferenta
dintre probleme de producere a limbajului si intelegerea acestuia, ci intre probleme de forma si
inteles. Problemele de forma implica dificultati in a determina relatia dintre cuvinte intr-o
propozitie (ca problema pacientilor cu afazia Broca in legatura cu propozitia 2 de mai sus).
Problemele de inteles implica diferente mai vaste in a intelege, ca cele traite de pacientii cu
afazia Wernicke, pacienti care ar avea probleme si cu propozitia 1.
O metoda de a inregistra raspunsuri electrice rapide ale creierului uman, pe care l-a
numit potential evocat, care a adus probe in plus pentru distingerea dintre forma si inteles in
limbaj.

METODA : Potential evocat


Electromiografia(EMG) este inregistrata cu mici electrolizi in forma de disc plasati pe
scalpul unei persoane (Fig. 2.13a). Fiecare electrolid preia semnale de la grupuri de neuroni care
sunt activati impreuna. Fig. 2.13b arata un potential evocat inregistrat in timp ce persoana asculta
fraza Pisicile nu vor manca. Observati ca semnalele sunt foarte rapide, petrecandu-se in
fractiuni de secunda. Acest lucru face EMG sa fie ideal pentru a investiga un proces ca acela al
intelegerii unei conversatii, in care cei care vorbesc spun, in medie, trei cuvinte pe secunda
(Levelt, 1999). Raspunsul rapid al EMG contrasteaza cu raspunsul lent al tehnicilor de imagistica
craniana ca RMN, care dureaza secunde. Un dezavantaj al EMG este dificultatea de a indica de
unde din creier provine raspunsul. Exista modalitati de estimare, insa nu este la fel de exact ca
RMN, care evidentiaza structurile specifice care au fost activate. Totusi, abilitatea unui EMG de
a oferi un raport aproape continuu a ceea ce se intampla in creier dintr-un moment in altul in face
foarte potrivit pentru studiul proceselor dinamice, ca limbajul(Kim @ Osterhout, 2005;
Osterhout et al., in presa).
77

EMG este folositor in a distinge intre forma si inteles pentru ca EMG consista dintr-un
numar de unde care se petrec cu intarzieri diferite dupa ce un stimul a fost prezentat si care poate
fi legat de diferite functii. Doua component care raspund la diferite aspecte ale limbajului sunt
componenta N400 si componenta P600, unde N reprezinta negative (nota: negativ e in sus in
registru EMG), iar P reprezinta pozitiv. Numerele 400 si 600 reprezinta timpul in care
raspunsul ajunge la maximum, in milisecunde.
Fig. 2.14 arata raspunsul la Pisicile nu vor manca, plus la doua versiuni modificate ale
frazei. In Fig. 2.14a, fraza Pisicile nu vor gati rezulta intr-un raspuns N400 mai mare. Aceasta
component a raspunsului este senzitiva intelesului cuvintelor in propozitie, si e mai mare atunci
cand cuvintele nu se potrivesc frazei. In Fig. 2.14b, fraza Pisicile nu vor mananca rezulta intrun raspuns P600 mai mare. Acest raspuns este senzitiv formei propozitiei, si e mai mare cand
forma este gresita.
Important la aceste rezultate este faptul ca ilustreaza raspunsuri fiziologice diferite la
doua aspecte diferite ale limbajului: forma si inteles. Alte experimente au arata ca raspunsul
N400 este asociat cu structuri din lobul temporal. Spre exemplu, traumatisme in zone ale lobului
temporal reduc raspunsul N400 mai mare care se petrece cand intelesuri nu se potrivesc intr-o
fraza. Raspunsul P600 este asociat cu structuri din lobul frontal, mai spre partea din fata a
creierului. Traumatisme in acea zona reduc raspunsul P600 mai mare care se petrece cand forma
unei fraze este incorecta (Osterhout et al., in presa; Van Petten & Luka, 2006).
Studiile efectuate despre efectele traumatismelor craniene si rezultatele EMG descrise ca
exemple de cercetare moderna legate de Broca si Wernicke sunt doar doua rezultate din multe.
Sute de experimente au aratat ca fiziologia procesarii limbajului este mai complexa decat cea
propusa de Broca si Wernicke, atat pentru ca ideea de separare stricta a producerii si
intelegerii este prea simpla, cat si pentru ca numeroase arii, pe langa aria Broca si aria
Wernicke, sunt implicate in procesarea limbajului (Binder et al., 1997; Dick et al., 2001;
Dronkers et al., 2004; Friederici, 2002, 2009; Friederici et al., 2006).
Imaginea care reiese din aceasta cercetare este aceea ca (1) functiile specifice limbajului
sunt localizate in zone specifice ale creierului, deci localizarea functiei este o parte importanta in
procesarea limbajului; si (2) procesarea limbajului este distribuita pe o mare parte a creierului. In
urmatoarea sectiune vom vedea ca aceasta distributie de procesare este un principiu important
care ajuta nu doar limbajul, dar si alte functii cognitive.

PROCESAREA DISTRIBUITA IN CREIER


Ideea de procesare distribuita este ca functii specifice sunt procesate de mai multe zone
din creier. Desi pare a contrazice ideile de localizare a functiei si de module prezentate mai sus,
vom vedea de fapt ca aceste idei se complementeaza un ape cealalta.
Putem descrie procesarea distribuita prin a incepe cu localizarea perceptiei fetei in creier.
Am vazut ca experimente de imagistica craniana au identificat o zona (ZFF) care este activata de

78

fete si are raspunsuri slabe la alti stimuli. Insa doar pentru ca e o zona specializata sa raspunda la
fete nu inseamna ca fetele activeaza doar acea zona. Fetele activeaza si ZFF, dar si alte arii.
Ce este significant in privinta fetelor este ca, desi mai multe zone ale creierului participa
la perceptia unei fete, alte zone raspund la varii reactii la o fata. Spre exemplu, cand vezi pe
cineva mergand pe strada, uitandu-te la fata persoanei respective se activeaza neuroni in ZFF,
dar si neuroni din alte zone care raspund la forma fetei. Insa raspunsul tau la fata unei persoane
poate fi mai mult decat un simplu Aceea e fata unei persoane. Poti de asemenea fi afectat de
cat de atractiva ti se pare persoana respective, daca se uita la tine, ce emotii transmite, si reactiile
la expresia faciala a persoanei. Asa ca, diferite zone ale creierului sunt activate de fiecare din
aceste raspunsuri la fata (Fig. 2.15). Uitandu-te la o fata, se activeaza zone implicate in
perceperea fetei, dar si cele asociate cu reactiile provocate de fata respective.
Dar ce se intampla in cazul unei intalniri cu un stimul mai simplu unul care nu se uita la
tine, care nu are expresii emotionale, si care nu provoaca raspunsuri emotionale? Cum percepem
o bila rosie care se rostogoleste (Fig. 2.16)? Chiar si acest stimul simplu, neutru, creaza o
distributie larga de activitate in creier, pentru ca fiecare din calitatile bilei culoarea (rosie),
miscarea (catre dreapta), forma (rotunda), adancimea, locatia- este procesata intr-o zona diferita a
creierului.
Este un mesaj important, si anume ca aceste calitati, care sunt procesate in zone diferite
ale creierului, se intalnesc pentru a rezulta in perceptia bilei rosii care se rostogoleste. Mesajul e
Acela ca pana si experientele simple, de zi cu zi, rezulta in activarea unor arii extinse ale
creierului, dar ca experienta noastra nu contine vreo proba a acestei distributii. Noi pur si simplu
vedem obiectul! Importanta acestei observatii se extinde mai departe de perceptia unei bile rosii
care se rostogoleste, catre alte functii cognitive, ca memoria, limbajul, luarea de decizii, si
rezolvarea de problem, dintre care toate implica activitatea distribuita in creier.
Spre exemplu, cercetarea in fiziologia memoriei, descrisa in detaliu in capitolele 5 si 7, a
scos la iveala faptul ca multiple zone din fiecare lob al creierului sunt implicate in stocarea
amintirilor pentru fapte si evenimente si apoi readucerea lor aminte mai tarziu. Evocarea unui
fapt sau aducerea aminte a unui eveniment nu doar provoaca asociatii cu alte fapte si evenimente,
dar poate de asemenea provoca perceptii vizuale, auditive, oflactive sau de gust asociate cu acea
amintire, emotii provocate de amintire, si alte procese de gandire. In plus, exista diferite tipuri de
memorie memorie de scurta durata, memorie de lunga durata, despre evenimente din viata unei
persoane, memorie pentru fapte, si asa mai departe- dintre care toate sunt activate diferit, si
uneori se suprapun in anumite zone ale creierului.
Ideea ca principiul de procesare distribuita se mentine pentru perceptive, memorie si alte
procese cognitive reflecta generalitatea mecanismelor responsabile pentru cunoastere. Desi
aceasta carte contine capitole separate despre diverse tipuri de cunoastere, aceasta separare nu se
petrece mereu in minte sau in creier. Mintea nu este, pana la urma, un manual; nu subdivide, in
mod necesar, experientele noastre in categorii explicite. In schimb, mintea creaza procese
cognitive care pot implica mai multe functii diferite. La fel cum o simfonie este creata de mai
79

multe instrumente, care lucreaza impreuna intr-o orchestra pentru a crea armoniile si melodiile
dintr-o anumita compozitie, la fel procesele cognitive sunt create de mai multe zone specializate
ale creierului, care lucreaza impreuna sa creeze un model de activitate distribuita, care creaza
toate componentele diferite ale respectivei cunoasteri.

REPREZENTAREA IN CREIER
Pana acum am explicat conexiunea dintre fiziologie si cunoastere in termini de (1)
potential de actiune, (2) zone specializate ale creierului, si (3) activitate distribuita in creier.
Putem descrie ce se intampla cand vedem pe cineva cunoscut ca implicand activarea zonei fetei
fusiforma, plus alte zone, care ne permit sa recunoastem si poate sa reactionam la persoana
respectiva. Dar aceasta descriere, desi corecta, este prea generala. Vrem sa stim cum ai fost
capabil sa raspunzi Acesta e Bill, spre deosebire de a identifica persoana ca Roger sau Sally.
Ce se intampla cu activitatea electrica din creier care merge peste aceasta e o fata pana la a
reprezenta o anume fata, cum ar fi cea a lui Bill? Aceasta este intrebarea reprezentarii, si, pentru
a incepe sa raspundem, trebuie sa consideram ce se intampla cand percepem un alt stimul un
copac.

REPREZENTAREA UNUI COPAC : DETECTORI DE TRASATURI


Luand in considerare faptul ca un copac este reprezentat in sistemul nervos, ne adduce cu
gandul la una din definitiile mintii prezentata in capitolul 1, care spunea ca mintea este un system
care creaza reprezentatii ale lumii, deci putem actiona inauntrul ei pentru a ne obtine scopurile.
Aplicata creierului, ideea generala din spatele acestei afirmatii este ca un copac, si orice altceva
mai percepem, este reprezentat in creier. Putem aprecia ce inseamna aceasta daca luam in
considerare ce se intampla cand ne uitam la un copac. Vedem copacul pentru ca lumina reflectata
de la copac patrunde in ochi si imaginea unui copac este focusata pe retina, stratul de neuroni de
la spatele ochiului (Fig. 2.17). cuvantul important aici este imagine, pentru ca este imaginea
creata de lumina reflectata de copac cea care patrunde in ochi, si nu insusi copacul. Ideea ca nu
copacul patrunde in ochi poate parea ridicola, pentru ca este evidenta, insa este important
urmatorul lucru : ce patrunde in ochi este o reprezentare a copacului, ceva care sta in locul
copacului.
O proprietate a acestei reprezentari este ca, desi arata ca un copac, este totusi diferita de
un copac. Nu e doar mai mica, dar poate fi distorsionata sau incetosata din cauza opticii ochiului.
Diferenta dintre copac si reprezentarea sa devine mai dramatica dupa cateva miimi de secunda,
cand receptorii din retina transforma imaginea copacului in semnale electrice , care calatoresc
prin retina, parasesc ochiul prin nervul optic, si ajung la principala zona de primire a semnalelor
vizuale din creier. Perceptia noastra despre copac nu este deci bazata pe contact direct cu acel
copac, ci prin modul in care copacul este reprezentat de potentialul de actiune din creier.
Cercetari timpurii cu privire la natura acestei reprezentari a dus la propunerea ca aceasta
reprezentare ar putea implica neuroni numiti detector de trasaturi, care raspund la trasaturi care
formeaza obiecte.
80

Doi cercetatori care au jucat un rol important in descrierea detectorilor de trasaturi sunt
David Hubel si Thorsten Wiesel, care si-au inceput carierele la Universitatea Johns Hopkins si siau stability apoi un laborator la Harvard, unde si-au continuat cercetarea despre sistemul visual si
au obtinut un Premiu Nobel in 1981. Tactica lor a fost sa monitorizeze semnalele generate de
neuroni in cortex la pisici si maimute si sa determine ce stimuli vizuali au cauzat excitatia
fiecarui neuron. Hubel si Wiesel au observat ca fiecare neuron era excitat doar de un anumit tip
de stimulare prezentata intr-o mica zona a retinei. Fig. 2.18 cativa dintre stimulii care au
determinat neuronii din si de pe langa zona vizuala sa raspunda (Hubel, 1982; Hubel & Wiesel,
1959, 1961, 1965).
Stiind ca neuronii din sistemul vizual raspund la anumite tipuri de stimuli, cercetatorii au
propus ca fiecare dintre miile de neuroni care raspund cand ne uitam la un copac raspunde la
diferite trasaturi ale copacului. O parte dintre neuroni raspund la trunchiul orientat vertical, o
parte la crengi, o parte la o combinatie mai complexa de trasaturi. Putem chiar descrie
raspunsurile tuturor neuronilor impreuna ca formand un cor de semnale neuronale, cu o parte
raspunzand viguros (Fig. 2.19a), altii incet (Fig. 2.19b), unii constant (Fig. 2.19a si b), unii in
mod irregular ( Fig. 2.19c), unii in cascada (Fig. 2.19d), iar unii putin sau chiar deloc (Fig.
2.19e). Ce este important la acesta cor neuronal este faptul ca reprezinta copacul. Alte obiecte
din mediul inconjurator isi creaza propriile coruri de raspuns. Astfel, putem descrie copacul la
care ne uitam, sau alti stimuli din mediu, cum ar fi ciripitul pasarilor sau mirosul acelor de pin,
ca fiind reprezentati de un anumit model de raspuns al unui numar de neuroni. Modul in care
aceste modele de raspuns neuronal reprezinta stimuli ai mediului inconjurator este numit cod
neuronal.
Descoperirea detectorilor de trasaturi in aria principala de receptare a vazului a fost
primul pas in determinarea codului neuronal. Cercetarea aditionala in alte zone decat cea
principala de receptare a vazului a aratat neuroni care raspund la stimuli mai complecsi decat
liniile de orientare. Mai multi cercetatori, inregistrand din neuroni din lobul temporal, au
observat neuroni care raspund la obiecte geometrice complexe si neuroni care raspund la
stimulul acum bine cunoscut fata (Fig. 2.20). Pentru ca fata este un stimul atat de comun, si
pentru ca s-au descoperit neuroni senzitivi la fata, vom lua mai departe in considerare cateva idei
despre codul neuronal despre fata.

CODUL NEURONAL PENTRU FETE


Cum poate fi o anumita fata reprezentata prin excitatia neuronilor in cortexul temporal?
Desi vom folosi fete ca exemplu, raspunsul nostrum se aplica tuturor experientelor, nu doar
vederii unor fete. O modalitate prin care fetele pot fi reprezentate este prin specificitatea codarii
reprezentarea unui stimul specific, cum ar fi fata unei anumite persoane, prin excitatia unor
neuroni specifici, specializati in a raspunde la acea fata. Acest lucru este ilustrat in Fig. 2.21, care
arata ca fata lui Bill ar fi semnalata de excitatie neuronului 1, care raspunde doar la fata lui; fata
lui Mary este semnalata de excitatia neuronului 2, iar fata lui Ramon de cea a neuronului 3.
Astfel, specificitatea codarii propune existenta unor neuroni care sunt acordati in asa fel in cat sa
raspunda la un singur stimul specific.
81

Ideea ca exista neuroni singulari care raspund doar la stimuli specifici a fost propusa in
anii 1960 de catre Jerzy Konorski (1967) si Jerry Lettvin (vezi Barlow, 1995; Gross, 2002; Rose,
1996). Lettvin a inventat termenul de celula bunica pentru a descrie acest foarte specific tip de
celula. O celula bunica, dupa Lettvin, este un neuron care raspunde doar la un specific stimul.
Acest stimul ar putea fi o imagine anume, cum ar fi o poza a bunicii tale; un concept, cum ar fi
ideea de bunici in general; sau chiar bunica ta (Gross, 2002).
Insa exista probleme cu aceasta idee : (1) exista prea multe fete si obiecte diferite in
mediul inconjurator pentru a desemna neuroni specifici pentru fiecare in parte; si (2) desi exista
neuroni care raspund doar la un anumit tip de stimuli, cum ar fi fetele, chiar si acesti neuroni
raspund la mai multe fete diferite. Astfel, un neuron care raspunde la fata lui Bill ar raspunde si
la fata lui Roger si a Samanthei. Din cauza acestor problem, ideea unui neuron extreme de
specific, de tip bunica, nu poate fi acceptat de cercetatori.
Solutia general acceptata la problema codarii neuronale este ca o anumita fata este
reprezentata nu de excitatia unui singur neuron, ci a unui grup de neuroni. Spre exemplu, sa luam
in considerare cum cei trei neuroni din Fig. 2.22 raspund la un numar de fete diferite. Fata lui
Bill cauzeaza excitatia tuturor celor trei neuroni, neuronul 1 avand raspunsul cel mai puternic si
neuronul 3 raspunsul cel mai slab. Fata lui Mary provoaca de asemenea raspuns in toti cei trei
neuroni, neuronul 3 raspunzand cel mai puternic, iar neuronul 1 cel mai slab. La fel se intampla
si cu fetele lui Ramon si Roger, dar fiecare cu modelul sau individual.
Astfel, fiecare fata este reprezentata de un model de raspuns de la un numar de neuroni.
Aceasta solutie la codarea neuronala este practic la fel ca acel cor pe care l-am descris cand am
considerat cum detectorii de trasaturi pot reprezenta un copac. Aceasta este numita codare
distribuita deoarece codul care indica o anumita fata este distribuit la un numar de neuroni. Unul
din avantajele codarii distribuite este ca excitatie unor neuroni poate semnala un numar mare de
stimuli. In exemplul nostru, excitatia a trei neuroni semnaleaza patru fete, dar acesti trei neuroni
pot semnala si alte fete, care ar avea modelul lor individual de raspuns. (Similaritatea dintre
termenii codare distribuita si procesare distribuita poate crea confuzie. Codarea distribuita se
refera la modelul de excitatie a unui numar de neuroni individuali, iar procesarea distribuita se
refera la activarea unor arii diferite ale creierului.)
Toate acestea inseamna ca abilitatea noastra de a identifica si recunoaste un numar enorm
de obiecte diferite din mediul nostru inconjurator este rezultatul final al cooperarii distribuite de
catre mai multi neuroni. Aceasta se intampla chiar si pentru stimuli ca fetele care sunt serviti de
neuroni specializati care raspund doar la fete. Nu e nevoie de multi neuroni pentru a sti ca vezi o
fata, dar e nevoie de un numar de neuroni care sa lucreze impreuna pentru a semnala prezenta
unei anumite fete.

CODUL NEURONAL PENTRU MEMORIE


Amintirile sunt si ele reprezentate in creier, si aceleasi principia se aplica in cazul
memoriei ca si in cazul perceptiei experientele sunt reprezentate de excitatia nervilor, diferite
82

experiente fiind reprezentate de diferite modele de excitatie nervoasa. Astfel, daca dupa cateva
saptamani de la vederea copacului iti amintesti ca l-ai vazut, poate chiar vizualizand cum arata,
aceasta amintire este provocata de un anumit model de excitatie a unor neuroni din creier. Exista,
totusi, o diferenta importanta intre excitatie neuronala cauzata de perceptie si cea cauzata de
memorie.
Excitatie neuronala asociata cu experienta perceptiei este cauzata de stimularea
receptorilor senzoriali. In contrast, excitatia neuronala asociata cu experienta unei amintiri este
cauzata de stimularea unor structuri care contin informatie despre ce s-a intamplat in trecut.
Astfel, in timp ce excitactia asociata cu perceptia este legata de ce se intampla atunci cand te uiti
la un copac, cea asociata cu memoria este legata de informatia care a fost stocata in creier. Stim
putine despre forma acestei informatii stocate pentru memorie, dar este posibil ca principiul de
baza al codarii distribuite sa opereze si pentru memorie, cu amintiri specifice fiind reprezentate
de modele particulare ale informatiei stocate, care rezulta intr-un model specific de excitatie a
nervilor atunci cand avem o amintire. Vom discuta procesele fiziologice implicate in memorie in
capitolele 5 si 7.

*DE LUAT IN CONSIDERARE

CITIREA GANDURILOR PRIN MASURAREA ACTIVITATII


CREIERULUI
Ideea ca procesele cognitive sunt reprezentate prin activitatea distribuita in creier ridica o
intrebare interesanta : Este posibil sa determinan ce anume vede o persoana, ce gandeste sau ce
isi aminteste prin masurarea activitatii cerebrale? Pentru a obtine acest lucru, ar trebui sa stim
exact ce model de activitate este asociat cu fiecare obiect posibil, fiecare gand sau amintire, si
suntem departe de a realiza asa ceva. Totusi, studii recente folosind programe computerizate care
pot fi antrenate sa recunoasca modelele activitatii cerebrale asociate cu a vedea si a se gandi la
un obiect ne-au adus mai aproape de acest tel. Au fost create programe computerizate care pot,
cu surprinzatoare acuratete, sa identifice, dintr-un grup de obiecte, obiectul specific la care se
uita persoana.
Vom descrie un experiment al Svletlanei Shinkareva si a colegilor ei (2008). In prima
parte a experimentului, in computer a invatat modelele activitatii neuronale asociate cu anumite
obiecte. Primul pas a fost ca participantii sa se uite la o serie de imagini ca cea din Fig. 2.23.
Aceste imagini erau desene liniare ale unor unelte si cladiri. Participantii s-au uitat imaginile a
cinci unelte diferite si a cinci cladiri diferite in timp ce se aflau intr-un dispozitiv de scanare a
creierului, care masura raspunsul la fiecare imagine. Participantii au fost intrebati ce cred despre
proprietatile obiectului in timp ce se uitau la imagine. Spre exemplu, uitandu-se la burghiu, s-ar
putea gandi la a gauri un panou. Fiecare imagine a fost prezentata pentru 3 secunde, urmat de un
interval de 7 secunde de pauza. In timp ce participantii vizionau imaginile, activitatea cortexului
lor era inregistrate de aparatul RMN.
83

Cheia succesului acestui experiment a fost programul computerizat, care a analizat


raspunsurile creierului cu fiecare voxel, unde un voxel este o zona mica, in forma de cub, a
creierului, de 2 sau 3 mm pe o parte. (Marimea unui voxel depinde de rezolutia scannerului
RMN. Sunt dezvoltate scanere care vor fi capabile sa descompuna volume de mai putin de 2-3
mm pe o parte). Pentru a determina ce voxeliau fost activati pentru fiecare imagine si cat de
puternic au fost activati, computerul a creat un profil de raspuns, sau o semnatura neuronala,
pentru fiecare obiect, care a inclus mai multe zone ale creierului. In final, dupa ce au fost
colectate modele de la 12 participanti, computerul a determinat modelul neuronal asociat cu
fiecare clasa de obiecte (unelte vs. cladiri) si asociat cu fiecare obiect in parte (ciocan,
apartament , surubelnita, etc.)
Computerul a fost apoi testat prin a analiza activitatea cerebrala a unei persoane in timp
ce viziona o imagine. Bazandu-se pe acest model, computerul a prezis ce vedea persoana. Cand
sarcina computerului era sa determine daca o persoana se uita la o unealta sau la o cladire,
acuratetea pentru 4 din cei 12 participanti a fost de 97%; pentru restul grupului, de 87%
( performanta de sansa fiind de 50% pentru ca erau doua posibile raspunsuri). Media acuratetei
pentru identificarea obiectelor specifice a fost de 78% ( sansa fiind 10%, pentru ca erau 10
obiecte diferite).
Aceasta este o performanta impresionanta, dar ceea ce este si mai impresionant este
faptul ca acel computer a facut predictii corecte chiar si pentru oameni a caror date nu fusesera
analizate anterior. Imaginati-va ce inseamna acest lucru. Intri in edificiul in care se studiaza
imagistica cerebrala, pentru prima oara, esti pus in scanner, si te uiti la o imagine a unei cladiri
de apartamente. Computerul iti analizeaza activitatea cerebrala si conclude ca te uiti la o cladire,
si apoi prezice cladire de apartamente. Acuratetea medie pentru determinarea categoriei este de
82%. Abilitatea de a determina ce anume vede o persoana bazata pe informatia luata de la o alta
persoana este posibila deoarece modelele de activare ale creierului sunt similare pentru oameni
diferiti. Cu alte cuvinte, oameni diferiti au semnaturi neuronale similare pentru tipuri specifice de
obiecte. Aceasta categorie este ilustrata in fig. 2.24, care arata locatia acelor voxeli care au dat
informatia pe care a folosit-o computerul pentru a determina ca doi participanti diferiti se uitau la
unelte.
Inseamna aceste rezultate ca un computer poate afla la ce te gandesti prin a-ti analiza
activitatea cerebrala? Pana in acest moment, abilitatea de a determina daca cineva se uita la un
apartament sau la un igloo este departe de capacitatea de a sti ca te gandesti la ce ai facut in
vacanta de vara. Totusi, abilitatea de a face predictii despre ce categorie de obiect priveste o
persoana este un mare avans, mai ales daca luam in considerare ca acum doar 50 de ani,
descoperirea de ultima ora erau neuroni care raspund viguros la bare orientate (Fig. 2.18).
Legatura pe linie dreapta dintre formarea limbajului si Aria lui Broca si intelegerea
limbajului si Aria lui Wernicke a fost pentru multi ani modelul acceptat de procesare a
limbajului. Dar, precum am descries in introducerea modelelor in Capitolul 1 (vezi pag 17),
modelele sunt adesea reexaminate in raport cu noile cunostinte, iar modelul Broca/Wernicke nu
face exceptie.
84

Incepand cu anii 70, cercetatorii au inceput sa vina cu noi descoperiri despre procesarea
limbajului si creier. Una dintre descoperiri este importanta observatului cu atentie procesului prin
care comportamentul pacientilor cu disfunctii cerebrale este testat. Ideea lui Broca, cum ca
pacientii cu afazia Broca pot intelege limbajul, dar au probleme in formarea sa, a fost testata de
cercetari ulterioare ce au aratat ca acesti pacienti au si probleme in intelegerea limbajului. Luati
in considerare, spre exemplu, urmatoarele doua propozitii:

(1) Marul a fost mancat de catre fata.


(2) Baiatul a fost inpins de catre fata.
Pacientii cu afazia Broca nu au probleme in intelegerea primei propozitii, dar au
dificultati cu cea de-a doua. Problema pe care o au cu aceasta a doua propozitie este ca nu inteleg
cine a impins si cine a fost impins. Baiatul a impins fata sau fata a impins baiatul? E simplu sa-ti
dai seama cine a impins pe cine, dar cei cu afazia Broca au dificultati in procesarea cuvintelor de
legatura cum ar fi a fost sau de catre, iar asta face dificil sa is idea seama cine a fost impins
(vedeti ce se intampla cu propozitia daca aceste doua cuvinte sunt omise). Pe de alta parte, prima
propozitie nu poate fi interpretata in doua moduri. E clar ca fata a mancat marul deoarece nu e
posibil, in afara unui scenariu S.F., ca marul sa fi mancat fata. (Dick si altii, 2001; Novick si altii,
2005).
Faptul ca pacientii lui Broca aveau intr-adevar o problema cu intelegerea limbajului arata
ca afazia Broca nu e o simpla problema cu producerea limbajului. Rezultatele multor
experimente comportamentale si psihologice au facut ca unii cercetatori sa ia in considerare nu
probleme intre producerea si intelegerea limbajului ci mai degraba, intre forma si intelesul sau.
Problemele de forma implica dificultati in determinarea relatiei intre cuvintele intr-o propozitie
(ca problema pacientilor cu afazia Broca in propozitia 2 de mai sus). Problemele de inteles
implica diferente mai mari in intelegere precum cele experimentate de pacientii cu afazia
Wernicke, care ar avea dificultati si cu prima propozitie.
O metoda de inregistrare a raspunsurilor electrice rapide ale creierului uman, numit
potential de actiune, a adus alte informatii legate de forma si intelesul limbajului.

METODA

Potentialului de actiune

Potentialul de actiune e masurat cu ajutorul unor mici electrozi in forma de discuri plasate
pe scalpel persoanei respective, cum se poate vedea in figura 2.13a. Fiecare electrod primeste
semnale de la grupuri de neuroni ce se activeaza impreuna. Figura 2.13b arata un potential de
actiune masurat in timp ce o persoana asculta propozitia Pisica nu va manca. Uitati-va cum
semnalele sunt foarte rapide, fiind inregistrate pe o scara a timpului masurata in fractiuni de
secunda. Aceasta face ca Potentialul de actiune sa fie ideal pentru investigarea proceselor ca
intelegerea unei conversatii, in care interlocutorii spun trei cuvinte pe secunda, in medie (Levelt,
1999). Raspunsul rapid al potentialului de actiune contrasteaza cu raspunsul incet al proceselor
85

de imagistica a creierului cum ar fi Rezonanta Magnetica Nucleara (RMN), a carei masuratori se


efectueaza pe parcursul a catorva secunde. Un dezavantaj al Potentialului de actiune este
dificultatea numirii exacte a locului din creier dinspre care vine impulsul electric. Sunt cai de
estimare a depistarii locului de unde impulsul provine, dar nu e la fel de direct ca si RMN-ul,
care aduce la lumina structure specifice atunci cand sunt activate. Cu toate acestea, abilitatea
metodei potentialului de actiune de a furniza masuratori aproape continue a ceea ce se intampla
in creier secunda cu secunda, o face foarte potrivita, in special, in studiarea dinamicii proceselor
cum ar fi limbajul. (Kim & Osterhout, 2005; Osterhout si altii, in presa).
Metoda potentialului de actiune este utila in a face diferenta intre forma si inteles
deoarece aceasta metoda consta intr-un numar de unde ce iau nastere la intarzieri diferite dupe ce
un stimul e prezentat si poate fi legat de diferite functii. Doua componente ce raspund la diferite
aspecte ale limbajului sunt componenta N400 si componenta P600, unde N e abrevierea de la
negativ (a se lua la cunostinta ca negativul e deasupra in fisele de examinare ale acestei
metode), iar P vine de la pozitiv. Numerele 400 si 600 reprezinta timpul la care raspunsul
revine, in milisecunde.
Figura 2.14 arata raspunsul la The cats wont eat (Pisicile nu mananca) plus raspunsul
la doua versiuni modificate ale acestei fraze. In figura 2.14a, fraza The cats wont bake
(Pisicile nu vor coace) aduce cu sine un numar mai mare de rezultate in sfera N400. Aceasta
componenta a raspunsului e sensibila la intelesul cuvintelor intr-o propozitie si e mai pronuntata
atunci cand cuvintele nu se potrivesc in propozitie. In figura 2.14b, propozitia The cats wont
eat-ing (Pisicile nu vor mancand) raspunsurile sunt intr-o maniera mai accentuate in sfera P600.
Acest raspuns e sensibil la forma propozitie si e mai accentuat atunci cand forma propozitiei este
incorecta.
Ce este important la aceste rezultate este ca ele ilustreaza diferite raspunsuri psihologice
la doua aspecte diferite ale limbajului; forma si inteles. Alte experimente au aratat ca raspunsul
N400 e asociat cu structure in lobul temporal. Spre exemplu, disfunctionalitati ale ariilor din
lobul temporal reduc cel mai pronuntat raspuns N400 ce se produce atunci cand intelesurile nu se
potrivesc in propozitie. Raspunsul P600 e asociat cu structuri ale lobului frontal, situate spre
partea frontala a creierului. Disfunctionalitati ale ariilor din lobul frontal reduc cel mai mare
raspuns P600 ce ia nastere atunci cand forma propozitiei este incorecta (Osterhout si altii, in
presa; Van Petten & Luka, 2006)
Studiile cu privire la efectele disfunctionalitatilor creierului si rezultate metodei
potentialului de actiune pe care le-am descries ca exemple de cercetari moderne in legatura cu
Broca si Wernike sunt doar doua rezultate din multe altele. Sute de experimente au aratat ca
psihologia procesarii limbajului e mai complexa decat propunerea lui Broca si Wernicke,
amandoua pentru ca idea unei stricte separari intre producere si intelegere e prea simpla si
pentru ca multe arii in plus fata de cele ale lui Broca si Wernicke sunt angrenate in aceasta
procesare (Binder si altii, 1977; Dick si altii, 2001; Dronkers si altii, 2004; Friederici, 2002,
2009; Friederici si altii, 2006).

86

Imagine ace se formeaza dint toate aceste cercetari este aceea ca (1) functii specifice ale
limbajului sunt localizate in zone specifice ale creierului, astfel incat localizarea functiilor este o
parte importanta a procesarii limbajului si (2) procesarea limbajului este distribuita pe arie
extinsa a creierului. In sectiunea urmatoare vom vedea ca aceasta procesare larg extinsa pe
suprafata creierului este un principiu important ce tine nu doar de limbaj, ci si de alte functii
cognitive de asemenea.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

Cum cercetarile incipiente asupra creierului il descriu ca pe o panza nervoasa?


Cum difera ideea de neuroni individuali de ideea unei panze nervoase?
Descrie cercetarea ce l-a condus pe Cajal la propunerea doctrinei neuronale.
Descrie structura unui neuron. Descrie sinapsa si circuitul neuronal.
Cum sunt masurate potentialele de actiune? Cum arata aceste semnale si care e
relatia dintre potentialul de actiune si intensitatea stimulului?
Cum a fost raspunsa intrebarea legata de cum potentialele de actiune indica
diferite trasaturi?
Enumera metode pentru localizarea functiilor perceptiei, incluzand principalele
arii andrenate ale creierului si efecte legate de disfunctionalitati ale creierului
alaturi de imagistica cerebrala.
Cum au folosit Broca si Wernicke comportamentul pacientilor cu
disfunctionalitati cerebrale pentru veni cu informatii legate de localizarea
functiilor?
Ce process comportamental a cauzat modificarea ideii de doua arii, una pentru
formarea limbajului si una pentru intelegere? Ce e Potentialul de actiune si
cum a fost folosit pentru a demonstra diferite aspecte ale funciunii limbajului?
Ce concluzie elementara legata de localizarea functiilor a fost trasa in urma
cercetarii asupra psihologiei limbajului?

PROCESAREA DISTRIBUTIVA IN CREIER


Ideea de procesare distributive este accea ca functii specifice sunt procesate de catre
multe arii diferite ale creierului. Desi aceasta pare la inceput ca ar contrazice ideile despre
localizarea functiilor si modelelor descriese anterior, vom vedea ca aceste doua idei sunt
complementare.
Putem descrie procesarea distributive incepand cu localizarea perceptiei asupra fetei in
creier. Am vazut ca experimentele legate de imagistica cerebrala au identificat o arie numita FFA
(Fusiform Face Area), arie ce este puternic activate de catre fete si raspunde mai slab la alte
tipuri de stimuli. Dar doar pentru ca exista o aria specializata in raspunderea la fete, asta nu
inseamna ca fetele activeaza doar acea arie. Fetele activeaza puternic aceasta arie, dar si alte arii
de asemenea.
Ceea ce este important in mod deosebit la mimica fetei este ca in timp ce un numar de arii
ale creierului participa la perceptia fetei, altele raspund la varii reactii ale fetei. Spre exemplu,
atunci cand vezi pe cineva mergand pe strada, uitandu-te la fata persoanei, se activeaza
nenumarati neuroni in FFA plus neuroni din cadrul altor arii ce raspund la forma fetei. Dar
87

raspunsul tau la fata persoanei respective este mai mult decat un banal Aceea e o fata de om.
Poti sa iti dai de asemenea seama daca acea persoana se uita la tine, cat de atractiva iti pare,
emotii pe care le poti deduce uitandute la fata si reactii la expresia faciala a persoanei respective.
Dupa cum reiese, arii diferita ale creierului sunt activate de fiecare dintre aceste raspunsuri la
expresii faciale. Asadar, uitandu-te la o fata, activezi arii angrenate in perceptia fetei plus arii
strans legate de reactii date de o anume expresie faciala.
Dar daca suntem pusi in fata unui stimul mult mai putin complex-unul ce nu se uita la
tine, nu are emotii si nici nu starnesc raspunsuri emotionale? Ce putem spune despre observarea
unei mingi rosii ce se rostogoleste, cum face persoana din figura 2.16? Chiar si acest stimul
simplu, neutru cauzeaza o larga distributie a activitatii in creier deoarece fiecare dintre
proprietatile mingii-culoare (rosie), miscare (la dreapta), forma (sferica), adancime, locatie-e
procesata intr-o arie diferita a creierului.
Exista un mesaj important in felul in care aceste proprietati, ce sunt procesate in arii
separate ale creierului, sunt inglobate rezultand in perceptia mingii rosii ce se rostogoleste.
Mesajul este acela ca pana si activitati simple, de zi cu zi duc la activarea a largi portiuni ale
creierului, dar, in experianta noastra, nu suntem sau suntem putin constienti de aceasta larga
activitate. Noi doar vedem obiectul! Importanta acestei observatii se extinde peste simpla
observare a unei mingi rosii ce se rostogoleste la alte functii cognitive, ca memoria, limbajul,
luarea de decizii si rezolvarea de probleme, toate presupunand activitate distributiva la nivelul
creierului.
Spre exemplu, cercetari asupra psihologiei memoriei, pe care le vom explica in detaliu in
capitolele 5 si 7, a adus la iveala ca arii multiple din cadrul fiecarui lob al creierului sunt
angrenate in stocarea memoriilor sub forma de evenimente anterioare si informatii, si apoi in a ne
aduce aminte de ele ulterior. Amintirea unui eveniment sau a unei alt fel de informatii, nu doar ca
aduce cu sine legaturi cu alte evenimente sau informatii, ci si perceptii vizuale, auditive,
olfactive sau gustative associate cu memoria, emotii aduse de catre memorie si alte procese de
gandire de asemenea. In aditie, exista diferite tipuri de memorie-memoria pe termen scurt,
memoria pe termen lung, amintiri legate de evenimentele din viata unui om, etc-toate activant
arii diferite ale creierului sau suprapunandu-se partial.
Ideea principiului procesarii distributive se leaga de perceptie, memorie si alte procese
cognitive reflecta generalitatea mecanismelor angrenate in cognitie. Desi aceasta carte contine
capitole separate pe tema veriilor tipor de cognitii, aceasta separare nu are loc intotdeauna in
minte sau creier. Mintea este, pana la urma, o carte scrisa; nu subdivide neaparat experientele sau
cognitiile noastre in categorii clar delimitate. In schimb, mintea creeaza procese cognitive ce pot
ingloba diferite functii. Exact cum o simfonie este create de catre instrumente diferite,
contribuind impreuna in a da nastere armoniilor si melodiilor unei anumite compozitii, procesele
cognitive sunt create de catre arii specializate ale creierului, toate lucrand concomitant in crearea
modelelor de activitate distributiva ce duce la existenta diferitelor componente ale respectivei
cognitii.

88

REPREZENTAREA IN CREIER
Pana acum am explicat conexiunea dintre psihologie si cognitie in termini de (1)
potentiale de actiune, (2) arii specializate ale creierului, si (3) activitatea distributiva in creier.
Acum putem descrie ce se intampla atunci cand vezi pe cineva pe care-l stii in FFA plus alte arii,
ce te fac pe tine sa recunosti si probabil sa reactionezi la persoana respective. Dar aceasta
descriere, desi este corecta, este prea generala. Noi vrem sa stim cum poti raspunde Acela e
Bill, ci nu Roger sau Sally. De ce activitatea electrica din creierul tau duce la mai mult decat
concluzia Aceea e o figura si stim ca acela e Bill? Aceasta este o intrebare legata de
reprezentari si, incepand sa raspundem la ea, vom considera ce se intampla atunci cand luam
contact cu alt stimul-un copac.

REPREZENTAREA UNUI COPAC: DETECTORI DE TRASATURI


Gandindu-ne la cum este reprezentat un copac in sistemul nervos ne duce inapoi la
definitiile mintii prezentate in Capitolul 1, ce spuneau ca mintea e un system ce creeaza
interpretari ale mediului inconjurator, pentru a ne descurca si pentru a ne duce la implinire
obiectivele. Aplicata asupra creierului, ideea de baza din spatele acestei propozitii este ca un
copac, si orice altceva percepem, este reprezentat in creier. Putem aprecia ce inseamna aceasta
luand in considerer ce se intampla cand ne uitam la un copac.
Vedem copacul deoarece lumina reflectata de la copac intra in ochi, iar o imagine a
copacului este focusata pe retina, stratul de neuroni din spatele ochiului. (Figura 2.17) Cuvantul
important aici este imagine, deoarece este imaginea creata de catre lumina reflectata de copac
cea care intra in ochi, ci nu copacul insusi. Ideea ca nu copacul intra in ochi poate parea putin
puierila deoarece este evident, dar ideea insasi este importanta: Ceea ce intra in ochi este o
reprezentare a copacului-ceva ce ia locul copacului.
O proprietate a acestei reprezentari este aceea ca desi seamana cu acel copac, este, de
asemenea, diferita. Nu este doar mai mica, dar poate fi vazuta in ceata sau suferi deformari
datorita sistemelor optice dinauntrul ochiului. Diferenta dintre copac si reprezentarea sa devine
mai dramatica dupa cateva zecimi de secunda, cand receptorii din retina transforma imaginea
copacului in semnale electrice, ce calatoresc prin retina, parasesc ochiul prin nervul optic si, in
cele din urma, ajung la aria vizuala principala din creier. Perceperea copacului este, asadar,
bazata nu pe contact direct cu acel copac, dar pe felul in care copacul este reprezentat de catre
potentiale de actiune din cadrul creierului. Cercetari timpurii asupra naturii acestei reprezentari
au dus la propunerea ca aceste reprezentari se bazeaza pe neuroni numiti detectori de trasaturi, ce
raspund la trasaturile care intra in componenta obiectelor.
Doi cercetatori ce au jucat un rol important in descrierea detectorilor de trasaturi sunt
David Hubel si Thorsten Wiesel, ce si-au inceput carierele la Universitatea Johns Hopkins, iar
apoi au pus bazele unui laborator la Harvard, unde si-au continuat cercetarile asupra sistemului
visual, lucru ce i-au dus la castigarea unui Premiu Nobel in 1981. Tactical or a fost aceea de a
monitoriza semnalele generate de catre neuroni din cortexul maimutelor si pisicilor (vezi metoda:
Cercetarea unui neuron, p. 28) si determinarea stimulilor vizuali ce cauzeaza aprinderea fiecarui
89

neuron. Hubel si Wiesel au aflat ca fiecare neuron s-a aprins doar la un anume tip de stimulare
dintr-o mica arie a retinei. Figura 2.18 arata cativa dintre stimuli ce cauzeaza neuroni din si din
apropierea retinei sa se aprinda (Hubel, 1982; Hubel & Wiesel, 1959, 1961, 1965).
Aceste cunostinte au condus cercetatori sa vina cu ideea ca fiecare dintre miile de neuron
ice se aprind atunci cand ne uitam la un copac, se parind la diferite trasatori ale copacului. Unii
neuroni se aprind la trunchiul indreptat vertical, altii la crengiile variat indreptate, iar altii la
combinatii mai complexe de trasatori. Am putea, de asemenea, descrie aprinderea tuturor
neuronilor concomitant creand un cor de semnale neuronale, cu unii neuroni aprinzandu-se
viguros (Figura 2.19a), altii mai incet (Figura 2.19b), unii constant (Figurile 2.19a si b), altii
iregulat (Figura 2.19c), unii in explozii (Figura 2.19d), iar altii putin sau chiar deloc (Figura
2.19c). Ceea ce este important la acest cor neuronal este ca ia locul -sau reprezinta- copacul.
Alte obiecte din mediu si-au creeat propriul lor cor de aprinderi. Asadar, putem descrie copacul
la care ne uitam sau alti stimul din mediu, cum ar fi sunetul ciripitului unei pasari sau mirosul
acelor de pin, fiecare fiind reprezentat de catre un model particular de aprinderi unui numar de
neuroni. Modul in care aceste modele de aprindere neuronala reprezinta stimuli din mediu se
numeste codul neuronal.
Descoperirea detectorilor de trasaturi in aria principala de primire a stimulilor vizuali a
fost primul pas in determinarea codului neuronal. Cercetari ulterioare in alte arii au adus la
lumina neuron ice raspund la stimuli ce sunt mai complecsi decati linii orientate in mod diferit.
Multi cercetatori, monitorizand activitatea neuronilor din lobul temporal, au gasit neuroni ce
raspund la obiecte geometrice complexe sau la unii stimuli deja familiari-fata (Figure 2.20).
Deoarece fetele sunt un stimul comun, si deoarece descoperirea neuronilor sensibili la fete, ne
vom concentra pe cateva idei legate de codul neuronal al fetelor.

CODUL NEURONAL PENTRU FETE


Cum poate o anume fata fi reprezentata de aprinderea neuronilor din cortexul temporal?
Desi vom utiliza figurile umane ca exemplu, raspunsurile noastre se aplica la toate experientele,
nu doar la vederea figurilor. O posibila cale prin care fetele pot fi reprezentate este prin
specificitatea codarii-reprezentarea unui anume stimul ca fata unui anume om, aprinzand neuroni
specializati in raspunderea doar la fata. Aceasta este ilustrata in Figura 2.21, ce arata ca fata lui
Bill va fi semnalata de aprinderea neuronului 1, ce raspunde doar la fata lui; fata lui Mary e
semnalata de aprinderea neuronului 2, fata lui Ramon, de aprinderea neuronului 3. Asadar,
specificitatea codarii presupune neuroni respunsabili sa raspunda doar la un anume stimul.
Idee ca ar putea exista neuroni singuri ce raspund doar la stimuli specifici a fost propusa
in anii 60 de catre Jerzy Konorski (1967) si Jerry Lettvin (vezi Barlow, 1995; Gross, 2002; Rose,
1996). Lettvin a ales termenul de celula bunica pentru a descrie aceast tip cu adevarat specific
de celula. O astfel de celula, conform lui Lettvin, e un neuron ce raspunde doar la un stimul

90

specific. Acest stimul poate fi: o imagine specifica, spre exemplu, o fotografie cu bunica ta; un
concept, cum ar fi ideea de bunica in general sau bunica ta reala, in carne si oase (Gross, 2002).
Dar sunt si lacune in ideea asta: (1) Sunt prea multe fete diferite si alte obiecte in mediu
pentru a fi legate de cate un singur neuron si (2) desi exista neuron ice raspund doar la tipuri
individuale de stimuli, cum ar fi fetele, chiar si acesti neuroni raspund la mai multe fete. Asadar,
un neuron ce raspunde la fata lui Bill, va raspunde, de asemenea, si la fetele lui Roger si
Samantha. Datorita acestor lacune, aceasta idee a fost respinsa de catre cercetatori.
Solutia general acceptata cu privire la codarea neuronala este aceea ca o fata este
reprezentata de aprinderea nu a unui singur neuron, ci a unui grup. Spre exemplu, sa vedem cum
cei trei neuroni din Figura 2.22 se aprind la un numar de fete diferite. Fata lui Bill cauzeaza
aprinderea tuturor celor trei neuroni, cu neuronul 1 raspunzand cel mai mult, iar 3 cel mai putin.
Fata lui Mary, de asemenea cauzeaza aprinderea tuturor neuronilor, dar modelul este diferit, cu
neuronul 3 aprinzandu-se cel mai mult si neuronul 1 cel mai putin. Toti trei neuronii se aprind, de
asemenea, la fata Lui Ramon si Roger, dar fiecare cu modelele de aprindere individuale.
In consecinta, fiecare fata este reprezentata de un model de aprindere al unui numar de
neuroni. Aceasta abordare asupra codarii neuronale este aceeasi cu ideea de cor de aprinderi
neuronale pe care l-am descries atunci cand am vorbit cum detectorii de trasaturi pot reprezenta
un copac. Aceasta se numeste codare distributiva deoarece codul ce indica o anumita fata este
distribuita unui numar de neuroni. Unul din avantajele codarii distributive este acela ca
aprinderea a doar catorva neuroni poate semnala un numar mare de stimuli. In exemplul nostru,
aprinderea a trei neuroni semnala patru fete, dar acesti trei neuroni ar putea semnala si alte fete,
ce ar avea propriile lor modele de aprindere. (Similaritatea termenilor codare distributiva si
procesare distributiva poate creea putina confuzie. Codarea distributive se refera la modelul de
aprindere al unui numar de neuroni, iar procesarea distributive se refera la activarea unui numar
de arii diferite ale creierului.)
Ceea ce toate acestea inseamna este ca abilitatea noastra de a identifica si recunoaste
uriasul numar de obiecte diferite din mediul nostru inconjurator este rezultatul final al cooperarea
distribuita a unui numar mare de neuroni. Aceasta se intampla chiar si pentru stimuli ca fetele ce
sunt vazute de neuroni ce raspund doar la fete. Poate ca nu ia un numar mare de neuroni sa iti
dai seama ca vezi o fata, dar un numar cu adevarat mare de neuroni lucreaza impreuna pentru a
semnala prezenta unei anume fete.

CODUL NEURONAL PENTRU MEMORIE


Amintirile sunt, de asemenea, reprezentate in creier si aceleasi princii sunt valabile si
pentru memorie, ca si la perceptie-experientele sunt reprezentate de aprinderea nervoasa, cu
experiente diferite reprezentate de modele diferite de aprindere. Prin urmare, daca dupa cateva
saptamani te uiti la copacul pe care iti amintesti sa-l fi vazut, poate chiar vizualizand cum arata,
aceasta amintire este obtinuta de catre un model particular de aprindere a multor neuroni din

91

creier. Exista, de asemenea, o diferenta importanta intre aprinderea neuronala cauzata de


perceptie sic ea cauzata de memorie.
Aprinderea neuronala asociata cu experienta avuta in urma unei perceptii este cauzata de
stimularea receptorilor senzitivi. De cealalta parte, aprinderea neuronala asociata cu
experimentarea unei amintiri este cauzata de aprinderi in structure ce contin informatii despre ce
s-a intamplat in trecut. Asadar, in timp ce aprinderea asociata perceptiei se refera la ce se
intampla atunci cand te uiti la copac, iar aprinderea asociata memoriei, la informatii stocate in
creier. Cunoastem putine lucruri referitoare la forma informatiei stocate pentru memorie, dar este
probabil ca principiul ce sta la baza codarii distributive sa opereze, de asemenea, pentru memorie
cu memorii specifice fiind reprezentate de catre modele particulare de informatie stocata ce duc
la modele particulare de aprindere nervoasa atunci cand are loc memoria. Vom discuta procesele
psihice din cadrul memoriei in Capitolele 5 si 7.

CEVA DE LUAT IN CONSIDERARE


Citirea Mintii prin Masurarea Activitatii Creierului
Ideea cognitiilor reprezentate de activitate distribuita in creier ridica o intrebare
interesanta: Este posibil sa determinam ce vede, ce gandeste sau ce isi aminteste o persoana prin
masurarea activitatii creierului? Pentru a obtine asta, ar trebui sa stim cu exactitate ce model de
activitate a fost asociat fiecarui obiect posibil, gandit sau memorat si sunt departe de a putea face
asta. Insa, studii recente utilizand programe pe calculator facute special pentru a recunoaste
modele de activitate ale creierului asociate cu vazutul unui obiect si cognitii bazate asupra lui,
ne-au dus mai aproape de acest tel. Recent, au fost create programe pe calculator ce pot, cu un
grad surprinzator de ridicat de acuratete, identifica dintr-un grup de obiecte, obiectul specific la
care se uita persoana.
Va vom aduce la cunostinta un experiment facut de Svetlana Shinkareva si echipa sa
(2008). In prima parte a experimentului, un computer a invatat modelele de activitate
neuronala care au fost asociate diferitelor obiecte. Primul pas era ca participantii sa se uita la o
serie de imagini ca cele din figura 2.23. Aceste imagini sunt desene formate din linii ale unor
ustensile si locuinte. Participantii au vazut imagini a cinci unelte diferite si cinci locuinte diferite
in timp ce erau asezati intr-un scanner al creierului, ce masura raspunsul RMN al fiecarei
imagini. Participantii au fost rugati sa se gandeasca la proprietati ale obiectului in timp ce
priveau imaginea. De exemplu, atunci cand s-au uitat la bormasina s-ar fi putut gandi la dat gauri
intr-un placaj. Fiecare imagine a fost prezentata timp de 3 secunde, urmata de un interval de
odihna de 7 secunde. In timp ce participantii priveau imaginile, activitatea cortexului lor era
monitorizata de scannerul RMN.
Cheia succesului acestui experiment a fost programul de calculator ce a analizat raspunsul
voxelului creierului voxel cu voxel, unde un voxel este o arie cubica a creierului cu latura de 2
92

sau 3 mm. (Marimea voxelului depinde de rezolutia scanerului RMN. Se lucreaza la scanere ce
pot monitoriza voxeli cu latura mai mica decat 2-3 m.) Determinand ce voxeli au fost activati de
catre fiecare imagine in parte si cat de purternica a fost activarea, computerul a creat un profil al
raspunsurilor sau o semnatura neuronala pentru fiecare obiect ce includea mai multe arii
cerebrale. In cele din urma, dupa colectarea modelelor de la 12 participanti, computerul a
determinat modelul neuronal asociat cu fiecare clasa de obiecte (unelte vs locuinte) si asociat
fiecarui obiect in parte (ciocan, apartament sau surubeltina de exemplu).
Computerul a fost apoi testat facandu-l sa analizeze activitatea cerebrala a unei persoane
in timp ce aceasta vizualiza un obiect. Pe baza modelului, computerul a furnizat obiectul la care
se uita persoana. Atunci cand sarcina computerului a fost aceea de a indica daca persoana se uita
la o unalta sau o locuinta, la 4 din 12 persoana, acuratetea a fost de 97%, iar pe tot esantionul,
87%. Acuratetea medie pentru identificarea obicectelor in sine a fost de 78%.
Aceasta este o performanta impresionanta, dar ceea ce este mai impresionant este ca acest
computer a facut predictii precise chiar si pentru oameni ale caror modele n-au fost analizate in
prealabil. Imagineaza-ti ce inseamna asta. Intrii pentru prima data in cladirea responsabila cu
imagistica cerebrala, esti pus intr-un scanner si te uiti la o imagine cu un apartament in
constructie. Computerul analizeaza activitatea ta cerebrala si conclude ca tut e uiti la o locuinta si
iti mai si spune ca acea cladire este un apartament in constructie. Precizia medie pentru
determinarea categoriei de locuinta este de 82%. Aceasta abilitate de a determina la ce se uita o
persoana bazata pe modelele altor persoane deja analizate este posibila deoarece modelele
activarii cerebrale sunt similare intre oameni. Cu alte cuvinte, oameni diferiti au semnaturi
neuronale similare pentru tipuri specifice de obiecte. Aceasta comunalitate intre oameni este
ilustrata in figura 2.24, ce arata locatiile voxelilor ce au adus informatii cu care computerul a
determinat ca doi participanti diferiti se uitau la unelte.
Aceste rezultate duc la concluzia ca un computer poate determina ceea ce gandesti
analizandu-ti modelele de activare neuronala? In acest punct al evolutiei, a fi capabil sa
determini daca un om se uita la un apartament sau un iglu este departe de a-ti da seama de ceea
ce gandesti in legatura cu ce ai facut in vacanta de vara. Cu toate astea, capabilitatea de a face
predictii precise despre categoria de obiecte la care se uita un om este un progress urias, in
special cand ne gandim ca doar cu 50 de ani inainte descoperirea colosala a aceea ca neuronii
raspund cel mai viguros la segmente de dreapta orientate in mod diferit. (Figura 2.18).

CAPITOLUL VI
93

Memoria pe termen lung: Structura


In aceasta scena din Vagabondul milionar, caracterul Jamal Malik este provocat sa
raspunda la o intrebare la versiunea indiana a show-ului de cultura generala Cine vrea sa fie
Milionar?. Pentru a raspunde la aceasta intrebare, Jamal va avea accept la memoria semantica,
care este magazia de fapte pentru memorie. Acest capitol descrie memoria semantica si o
contrasteaza cu memoria episodica care este memoria experientelor persoanale.
Jimmy G. a fost internat la o casa pentru batrani, acompaniat de o nota de transfer care il
descria ca neajutorat, dement, confuz si dezorientat. In timp ce neurologistul Oliver Sacks
vorbea cu Jimmy despre evenimentele copilariei lui, experienta lui la scoala, si zilele lui din
Marina, Sacks a observat ca Jimmy vorbea ca si cum are fi fost inca in Marina, chiar daca a fost
eliberat cu 10 ani in urma. Sacks(1985) povesteste restul conversatiei cu Jimmy in continuare:
In ce an suntem, D-le G? l-am intrebat, ascunzandu-mi perplexitatea intr-un mod simplu.
Patruzeci si cinci, omule. La ce te referi? Continua el,Am castigat razboiul, FDR e mort, si
Truman e la carma. Urmeaza vremuri bune.
Si tu, Jimmy, cati ani ar trebui sa ai? Pe neasteptate, nesigur, a ezitat un moment ca si cum ar fi
calculat ceva. Pai, cred ca am 19 ani, Doctore. O sa implinesc 20 urmatoarea zi de nastere.
Uitandu-ma la omul cu par carunt din fata mea, am avut un impuls pentru care nu m-am putut
ierta a fost, sau ar fi fost, limita cruzimi daca ar fi fost o posibilitate ca Jimmy sa isi
aminteasca.
Uite Am zis, si am impins o oglinda inspre el. Uita-te in oglinda si spune-mi ce vezi. Se uita
la tine un om care para sa aiba 19 ani?
Brusc fata lui a devenit cenusie si a strans de marginile scaunului.Isuse Hristoase a soptit el.
Isuse, ce se intampla? Ce se intampla cu mine? Este un cossmar? Am inebunit? Este cumva o
gluma?- si a devenit frenetic, panicat.
Este in regula Jim I-am zis calmator. E doar o greseala. Nimic pentru ce sa iti faci griji. Hei!
L-am dus la fereastra. Nu e o zi frumoasa de primavara. Vezi copii aceia joaca baseball?
Culoarea i-a revenit si a inceput sa zambeasca, si am furat, luand oglinda plina de ura cu mine.
Doua minute mai tarziu am reintrat in camera. Jimmy statea inca la oglinda, uitandu-se cu
placere la copii care jucau baseball jos. S-a rotit in timp ce am deschis usa, iar fata lui a luat din
nou o expresie fericita.
Buna, Doctore! a zis el. Frumoasa dimineata! Doriti sa vorbiti cu minesa stau pe scaunul
acesta? Niciun semn de recunoastere nu era prezent pe fata lui goala si deschisa.
Nu ne-am intalnit inainte, D-le G? am zis eu.
Nu, nu pot zice ca ne-am intalnit. Frumoasa barba aveti acolo. Nu as putea sa o uit, Doctore!

94

Iti amintesti cand imi povestea de copilaria ta, crescand in Pennsylvania, lucrand ca operator de
radio intr-un submarin? Si cum fratele tau e logodit cu o fata din California?
Hey, aveti dreptate. Dar nu v-am zis eu de asta. Nu v-am intalnit niciodata in viata mea.
Probabil ati citit asta in fisa mea.
Okay. am zis. Iti voi spune o poveste. Un om s-a dus la doctorul sau plangandu-se de pierderi
de memorie. Doctorul i-a adresat niste intrebari de rutin, si dupa a zis, Aceste pierderi. Ce e cu
ele? Ce pierderi?i-a raspuns pacientul.
Deci aceasta este problema mea,Jimmy rade. Am cam stiut ca asta e. Mi se intampla sa uit
lucruri, din cand in cand lucruri care s-au intamplat recent. Trecutul e clar totusi. (Sacks, 1986,
p.14)
Jimmy G. sufera de sindromul Korsakoff, o conditie causata de deficienta prelungita de
vitamina B1, de obicei din cauza alcolismului cronic. Deficienta duce la distrugerea unor zone
din lobul frontal si tempotal, care cauzeaza probleme severe si permanente in memorie. Daunele
memoriei lui Jimmy G. au cauzat amnezi anteretrograda, pierderea abilitati de a asimila sau de a
retine noi cunostinte. Nu poate recunoaste oameni pe care tocmai i-a intalnit, sa urmareasca
povestea dintr-o carte, sa gaseasca drumul pana la farmacia de pe colt, sau sa rezolve probleme
care cer mai mult de cateva momente pentru a fi rezolvate. Jimmy sufera si de amnezie
retrograda, pierderea memoriei in legatura cu evenimente care s-au intamplat in trecut. Problema
lui Jimmy este asemanatoare cu cea a lui Clive Wearing, din capitolul 5. El a uitat o mare
majoritate din trecutul lui si este incapabil sa formeze noi memorii pe termen lung. Prin urmare
realitatea lui este alcatuita in amintiri de demult plus ce s-a intamplat in ultimele 30-60 secunde.
Disabilitatile severe suferite de Jimmy G. si Clive Wearing ilustreaza importanta
capacitati de a retine informatii despre ce s-a intamplat in trecut. Scopul acestul capitol este sa
introduca memoria pe termen lung prin descrierea interactiunii cu memoria pe termen
lung(STM) si memoria functionala(WM), si cum difera de STM/WM. Vom descrie doua tipuri
de memorie pe termen lung pentru a pune bazele capitolului 7 in care vom lua in considerare
cum informatia este inmagazinata in memoria pe termen lung si cum este recuperata cand avem
nevoie de ea.

Diferentierea dintre memoria pe termen lung si memoria


pe termen scurt.
Memoria pe termen lung(LTM) este sistemul care este responsabil de inmagazinarea
informatiei pentru o perioada lunga de timp. Un mod de a descrie LTM este o arhiva de
informatii in legatura cu evenimente din trecut si cunostinte pe care le-am invatat. Ce este cu
adevarat minunat despre aceast depozit este cum se alungeste de la acum cateva momente pana
la cea mai veche amintire.

95

Procesele memoriei pe termen lung si memoriei pe termen


scurt
Durata lunga de timp a LTM este ilustrata in figura 6.1 care arata ce isi aminteste un
student ce tocmai s-a asezat pe un scaun la curs in legatura cu ce s-a intamplat in diferite
momente din trecutul sau. Prima lui recolectie aceea ca tocmai s-a asezat ar fi in memoria
functionala deoarece s-a intamplat in ultimele 30 de secunde. Dar orice lucru dupa asta de la
memoria lui recenta in urma cu 5 min cand mergea spre clasa, pana la memoria de acum 10 ani
din scoala elementara la care a participat in clasa a treia - face parte din memoria pe termen
lung.
Desi toate aceste amintiri sunt continute in LTM, amintirile recente tind sa fie mai
detaliate, si multe din aceste detali si des amintirile specifice in sine plesc odata cu trecerea
timpului si cu acumularea de noi experiente. Asadar, in 1 Octombrie 2010, aceasta persoana
probabil nu isi va aminti ca a mers la clasa in 1 Octombrie 2009, dar si-ar reaminti anumitele
senzati din jurul perioadei. Unul din lucrurile pe care ne vom concentra in acest capitol si in
urmatorul este de ce retinem unele informatii si uitam altele.
Scopul nostru in acest capitol este sa introducem memoria pe termen lung prin a arata in
primul rand cum poate fi distinsa de STM/WM in feluri care transcend simplele lucruri ce tin de
durata.(LTM=lung, STM/WM= foarte scurt) si capacitate(LTM= foarte larga; STM/WM=foarte
limitata). Dupa contrastarea dintre LTM si STM/WM, restul capitolului descrie tipurile diverse
de LTM, care include amintirile pentru experiente personale (ce ai facut vara trecuta), amintiri
pentru cunostinte sau fapte (identitatea celui de-al treilea presedinte al SUA), si cum sa facem
anumite lucruri (abilitatea de a conduce o biciceta sau o masina).
Punctul de inceput in compararea LTM si STM/WM ne aduce la discutia precedenta
despre STM, in care am notat ca majoritatea cercetarilor asupra STM pune accentul pe functia ei
de inmagazinare cat de multa informatie poate tine pentru o durata lunga de timp. Aceasta a
dus la propunerea de memorie functionala, care pune accentul pe procesele dinamine de care este
nevoie pentru a explica procese complexe cum ar fi intelegerea unei limbi, rezolvarea de
probleme, si luarea deciziilor.
O situatie similara exista pentru LTM. Desi retinerea informatiei despre trecut este o
caracteristica importanta a LTM, avem nevoie totodata sa intelegem cum aceasta informatie este
utilizata. Putem face asta prin a ne concentra asupra aspectului dinamic al felului cum opereaza
LTM, incluzand cum interactioneaza cu memoria functionala pentru a crea experiente in
desfasurare.
Luati in considerare, de exemplu, ce se imtampla cand prietenul lui Tony, Cindy zice
Jim si cu mine am vazut noul film James Bond aseara. In momentul in care memoria
functionala a lui Tony tine cuvintele exacte in minte, el acceseaza simultan sensul cuvintelor din
LTM, care il ajuta sa inteleaga sensul fiecarul cuvand care alcatuieste propozitia.

96

LTM-ul lui Tony contine o mare cantitate de informatii suplimentare despre filme, James
Bond, si Cindy. Desi Tony poate nu se gandeste constient la toate aceste informatii (pentru ca
trebuie sa fie atent la ce Cindy ii spune in continuare), totul se afla acolo in LTM-ul lui si il ajuta
sa inteleaga ce aude si sa interpreteze ce vrea sa insemne. Deci LTM pri urmare ofera in acelasi
timp o arhiva la care poate face referire la evenimente care s-au intamplat in trecut si o
multitudine de informati de fundal pe care le consultam constant in timp ce folosim memoria
functionala ca sa facem legaturi cu ceea ce se intampla in momentul de fata.
Legatura dintre ce se intampla prezent si infomatia din trecut, pe care am descris-o in
interactiunea dintre Tony si Cindy, este bazata pe diferenta dintre STM/WM si LTM. Incepand cu
ani 1960 s-au facut multe cercetari cu scopul de a stabili diferenta dintre procesele pe termen
lung si cele pe termen scurt. In descrierea acestor experimente vom identifica procesele pe
termen scurt ca memorie pe termen scurt(STM) pentru experimentele care foloseau acest termen
si ca memorie functionala in experimentele recente care se concentreaza pe memoria functionala.
Diferenta dintre STM si LTM a fost studiata in experimente clasice de B.B. Murdoch Jr.
(1962) care a fost ilustrata in urmatoarele demonstrati.
Cititi lista de stimuli unei alte persoane, cate un cuvant la fiecare 2 secunde. La sfarsit, rugati
persoana sa scrie toate cuvintele care si le poate aminti, in orice ordine. Acest proces a fost
introdus in Capitolul 5(pg. 123).
1. barricada
2. copii
3. dieta
4. punga
5. folio
6. metru
7. calatorie
8. Mohar

9. phoenix
10. arbaleta
11. clopot
12. sunet
13. soarece
14. meniu
15.avion

Analizati-va rezultatele notand cate cuvinte isi aminteste persoana din primele cinci
intrari, cele 5 din mijloc si ultimele 5. Si-a amintit mai multe cuvinte din primele 5, cele 5 din
mijloc sau din ultimele 5? Rezultate individuale variaza individual, dar cand Murdoch a efectuat
acest experiment pe un numar mare de participanti si a vizualizat procentuajul de reamintire
pentru fiecare cuvant in legatura cu pozitia cuvantului in lista, el a obtinut o functie care se
numeste curba de pozitie in serie.

Curba de pozitie in serie a lui Murdoch


Curba de pozitie in serie, prezentata in Figura 6.3, arata ca memoria este mai buna pentru
cuvintele de la inceputul listei si de la sfarsitul listei decat pentru cuvintele de la mijloc. Stimuli
superiori fata de cei prezentati la inceputul secventei se numeste efectul superioritatii. O posibila
explicatie a efectului superioritatii este ca participantii au avut timp sa repete aceste cuvinte si sa
le transfere in LTM. Drept urmare a acestei ideii, participantii incep sa repete primul cuvant
97

imediat dupa ce este prezentat; pentru ca niciun alt cuvant nu a fost prezentat, primeste 100% din
atentia persoanei. Cand cel de-al doilea cuvant este prezentat, atentia este impartita la doua
cuvinte, si asa mai departe; pe masura ce cuvinte sunt prezentate, mai putina repetare este
posibila pentru alte cuvinte.
Ideea ca efectul superioritatii are loc deoarece participantii au mai mult timp sa repete
cuvintele precedente din lista a fost testata de Dewey Rundus(1971). Rundus deriveaza o curba
de serie pozitionala prin prezentarea unei liste de 20 de cuvinte la o rata de 1 cuvant la fiecare 5
secunde si dupa roaga participantii sa scrie toate cuvintele care si le pot reaminti. Rezultatul
curbei de serie pozitionala , care este curba rosie in figura 6.4 demostreaza acelasi principiu si
efecte ca curba lui Murdoch in figura 6.3. Dar Rundus adauga o alta deviere in experimentele lui
prin faptul ca ii roaga pe participanti sa studieze lista ca si cum ar fi prezentata prin repetarea
cuvinteleor cu voce tare in intervalul de 5 secunde dintre cuvinte. Nu li s-a spus ce cuvinte sa
repete doar ca ar trebuii sa repete cuvintele in intervalul de 5 secunde. Cuvintele prezentate mai
devreme in lista care au avut mai multe sanse de a fi reamintite mai tarziu. Acest rezultat sustine
ideea efectului superioritatii este relationata cu durata de repetare disponibil pentru cuvintele
prezentate mai devreme.
Memoria superioara pentru stimulii prezentati la sfarsitul secventei se numeste efectul
recentei. O posibila explicatie pentru memoria mai buna pentru cuvintele de la sfarsit este aceea
ca cuvintele prezentate recent sunt inca in STM. Pentru a testa aceasta idee, Murray Glanzer si
Anita Cunitz(1966) a realizat prima data o curba de pozitie in serie in felul normal. Dupa, intr-un
alt experiment, au masurat curba dupa ce au rugat participanti sa numere descrescator timp de 30
de secunde imediat dupa ce au auzit ultimele cuvinte din lista. Aceasta numarare previne
repetarea si aloca destul timp pentru a uita cuvintele din STM. Rezultatul, aratat in curba taiata in
Figura 6.5, a fost previzibil: amanarea cauzeaza eliminarea efectului de recenta. Glanzer si
Cunitz prin urmare concluzioneaza ca efectul de recenta este cauzat de inmagazinarea itemilor
recenti in STM.

Codarea in memoria pe termen lung


Putem sa diferentiem si intre STM si LTM prin compararea metodei prin care memoria
este codata de cele doua sisteme. In Capitolul 5 observam ca codarea auditorie, vizuala si
semantica poate avea loc in STM (cu codarea auditorie si vizuala fiind cele mai importante) LTM
poate contine oricare din aceste tipuri de codare. De exemplu, folosim codarea vizuala in LTM
cand recunoastem pe cineva bazat doar pe aparenta, codarea auditorie cand recunoastem o
persoana bazata pe sunetul vocii lui si codarea semantica cand ne amintim ceva general din
trecut.
Desi toate cele trei tipuri de codare pot avea loc in LTM, codarea semantica este
predominanta in LTM. Codare semantica este ilustrata prin tipurile de erori pe care oameni le fac
cand include LTM. De exemplu, nereamintirea cuvantului copac si tufis poate indica ca
sensul cuvantului copac (spre deosebire de infatisarea sa sau de sunetul copac) este ceea ce
inregistram in LTM.
98

Un studiu de Jacqueline Sachs(1967) demonstreaza importanta sensului in LTM. Sachs a


rugat participantii sa asculte o inregistrare cu un pasager si dupa a masurat memoria de
recunoastere pentru a determina daca isi aduc aminte de exprimarea exacta in pasaj sau sensul
general al pasajului.

Metoda: Memorie de identificare


Memoria de identificare reprezinta identificarea unui stimul intalnit mai devreme.
Procedura pentru masurarea memoriei de indentificare consta in prezentarea stimulului pe
perioada studiului si mai tarziu sa il prezentam mai tarziu impreuna cu alti stimuli care nu au fost
prezentati. De exemplu, in studiul precedent o serie de cuvinte a fost prezentat a fost inclus si
cuvantul casa. Mai tarziu in test, o serie de cuvinte este prezentata care contine si casa plus alte
cuvinte care nu au fost prezentate precum masa si bani. Cerinta participantului este sa
raspunda cu Da daca cuvantul a fost prezentat precedent (precum cuvantul casa) si Nu daca
nu a fost prezentat (precum cuvintele bani si masa). Observati cum aceasta metoda este diferita
de testare si reamintire (vedeti Metoda:Reamintire, Capitolul 5, pag 123). Intr-un test de
reamintire, persoana trebuie sa reproduca cuvantul din reamintire. Un exemplu de test de
reamintire este o intrebare cu completati spatiile libere la un examen. In contrast, un exemplu de
recunoastere este un test cu variante multiple in care cerinta este sa alegi raspunsul corect din
mai multe solutii. Felul in care Sachs aplica recunoastere acestui studiu de codar a memoriei pe
termen lung este ilustrat in urmatoarea demonstratie.

Demonstratie: Citirea unui pasaj


Citeste urmatorul pasaj:
Este o poveste interesanta despre telescop. In Olanda, un om numit Lippershey era
fauritor de ochelari. Intr-o zi copiii lui se jucau cu niste lentile. Ei au descoperit ca lucrurile
pareau foarte apropiate daca lentilele erau tinute la 30 cm distanta. Lippershey a inceput sa
experimenteze, si binoclul lui a atras multa atentie. El a trimis o scrisoare despre el lui Galileo,
mare om de stiinta italian. Galileo a realizat imediat importanta descoperirii lui si a inceput sa
construiasca un dispozitiv asemanator pentru el.
Acum treci peste pasaj si indica care din aceste propozitii sunt identice cu propozitii din pasaj si
care s-au schimbat.
1.
2.
3.
4.

El a trimis o scrisoare despre el lui Galileo, mare om de stiinta italian.


Galileo marele om de stiinta italian i-a trimis o scrisoare despre el.
O scrisoare despre el a fost trimisa lui Galileo, marele om de stiinta italian.
He i-a trimis lui Galileo, marele om de stiinta italian, o scrisoare despre el.

Ce propozitie ati ales? Propozitia (1) este singura care este identica cu cea din pasaj.
Multi din participantii lui Sachs (care au auzit un pasaj care era aproximativ de doua ori mai lung
decat cel pe care l-ati citit) au identificat corect (1) ca fiind identica si au stiut ca (2) a fost
schimbata. Totusi, un numar de oameni au identificat (3) si (4) ca potrivindu-se cu cea din pasaj,
99

desi expresiile erau diferite. Participantii se pare ca si-au reamintit sensul propozitiei dar nu
exprimarea exacta. Descoperirea ca scrierea exacta este uitata dar sensul general poate fi
reamintit pentru o durata lunga de timp a fost confirmata in multe experimente.

Localizarea memoriei pe termen scurt si a memoriei pe


termen lung in creier
Am introdus in psihologia memoriei functionale la sfarsitul Capitolului 5 (vezi pag 137),
si vom descrie psihologia asupra faptului cum sunt stabilite amintiriile pe termen lung in
Capitolul 7. Scopul nostru este sa descriem niste experimente care compara unde STM/WM si
LTM sunt reprezentate in creier. Vom vedea ca sunt dovezi ca STM si LTM sunt separate in
creier, dar exista si dovezi ce se suprapun. Cea mai puternica dovada de separatie este oferita de
studii neuropsihologice.
Studii neurospihologice. In capitolul 3 introducem tehnica de determinare a disocierii,
care este folosita sa tragem cocluzii din cazuri de studiu asupra daunelor cerebrale la pacienti
(vezi Metoda: Disocierea in neuropsihologie, pag 73). Aceasta tehnica a fost folosita in
cercetarea memoriei pentru a diferentia intre STM si LTM prin studierea oamenilor cu daune
cerebrale care au afectat una din functii, dar le-a ocolit pe celelalte. Vom vedea ca studiile asupra
pacientilor au stabilit o dubla disociere intre STM si LTM. Aceasta fiindca sunt mai multi
pacienti cu STM functionabila care nu pot forma LTM-uri si alti pacienti care au o slaba STM
dar o LTM functionala. Luate impreuna aceste doua tipuri de pacienti creeaza o dubla disociere,
care arata ca STM si LTM opereaza independent si sunt servite de diferite mecanisme.
In capitolul 5 l-am descris pe Clive Wearing, muzicianul care si-a pierdut memoria in
urma encefalitei virale. El avea o STM functionala, indicata prin abilitatea lui de a-si aminti ce sa intamplat cu el in ultimele 30 de secunde, dar este incapabil sa formeze noi LTM-uri. Un alt
caz de STM functionala dar LTM absenta este cazul lui H.M. care a devenit unul dintre cele mai
faimoase cazuri in neuropsihologie cand chirurgii i-au scos hipotalamusul din ambele parti ale
creierului (vezi Figura 5.23) intr-o incercare de a-i elimina crizele epileptice care nu au raspuns
la niciun alt fel de tratament (Scoville& Milner, 1957).
Operiatia i-a eliminat crizele lui H.M. dar din nefericire i-au eliminat si abilitatea de a
forma noi LTM-uri. Deci, rezultatul cazului lui H.M. este similar cu cel al lui Clive Wearing si al
Domnului G. cu deosebirea ca daunele cerebrale al lui Clive Wearing au fost cauzate de boala,
ale Domnului G. de deficienta de vitamine si ale lui H.M. de operatie.
Situatia nefericita a lui H.M. a avut loc pentru ca in 1953 chirurgii nu au realizat ca
hipotalamusul este crucial pentru formarea de LTM-uri. Odata ce au realizat ce efecte
devastatoare a avut eliminarea hipotalamusului din ambele parti ale creierului, operatii ca a lui
H.M. nu au mai fost repetate. Totusi, cercetarea asupra lui H.M. dealungul a 55 de ani intre 1953
si moartea lui la varsta de 82 de ani in 2008 a invatat cercetatorii despre memorie foarte mult
despre memorie. Cazl lui H.M. demostreaza clar ca este posibil sa pierzi capacitatea de a forma
LTM dar sa retii STM (vom revenii la H.M. momentar)
100

Sunt oameni precum pacientrul K.F. care au avut problema opusa: LTM normal dar STM
slab. Problema lui K.F. cu STM a fost indicata de un numar redus de cifre numarul de cifre pe
care si le putea reaminti (vezi pag 125; Shallice & Warrington 1970). Desi numarul tipic de cifre
este intre 5 si 8, K.F. avea un numar de cifre de 2; aditional, efectul de recenta in curba de serie
pozitie in serie, care este asociata cu STM, a fost redusa. Desi STM-ul lui K.F. a fost perturbat
foarte mult, ea avea o LTM functionala, indicata prin abilitatea ei de a forma si pastra noi
amintiri din viata ei. (vezi Gandeste-te la pag 168 pentru mai multe informatii despre K.F.)
Tabelul 6.1, care indica care aspect al memoriei este impiedicat si care este intact pentru
Clive Wearing, H.M., si K.F. demonstreaza ca dubla disociere exista pentru STM si LTM.
Aceasta dovada sustin ideea ca STM si LTM sunt cauzate de mecanisme diferite, care pot actiona
independent.

Imagistica cerebrala
Anumite experimente asupra imagisticii cerebrale au demonstrat activarea a diferite zone
ale creierului pentru STM si LTM. De exemplu, Deborah Talmi si colegii sai (2005) au masurat
raspunsul unui FMRI pentru sarcini care includeau STM si LTM. Ei au prezentat prima data o
lista de cuvinte participantilor, pentru a determina o curba de pozitie in serie. Dar in loc sa le
ceara participantilor sa isi reaminteasca cuvintele, ei au prezentat un singur cuvant proba. Proba a
fost ori (1) un cuvant de la inceputul listei, (2) un cuvant din apropierea sfarsitului listei, sau (3)
un nou cuvant care nu a fost prezentat inainte. Sarcina participantilor a fost sa indica daca
cuvantul a fost prezentat anterior. Activitatea lor cerebrala a fost masurata cu fMRI dupa ce
proba a fost prezentata si erau pregatiti sa raspunda.
Rezultatul a indicat ca cuvintele proba care au fost de la inceputul listei (care, daca
reamintite, ar reprezenta prin urmare memoria pe termen lung) activeaza anumite zone ale
creierului asociate cu memoria pe termen lung si memoria pe termen scurt. Era de asteptat ca
ambele zone sa fie activate pentru ca cuvintele de la inceputul listei ar trebui sa fie in memoria pe
termen lung (efectul superioritatii, vezi pag 151) si ar fi transferate pe urma in STM cand au fost
reamintite. In contrast, cuvintele proba de la sfarsitul listei activau doar zonele creierului asociate
cu memoria pe termen scurt. Asta ar fi de asteptat deoarece cuvintele prezentate recent vor fi
reamintite direct din memoria pe termen scurt (efectul de recenta, vezi pag 153).
Desi experimentele lui Talmi demonstreaza activarea a diferite zone pentru STM si LTM,
rezultatul altor experimente de imagistica cerebrala nu au fost la fel de simple. Unele din aceste
experimente au aratat ca sarcini care includ STM sau LTM pot activa diferite zone ale creierului
(Jonides er al., 2008). Un motiv posibil pentru aceasta suprapunere este legatura constanta care
are loc intre STM si LTM. Un alt motiv este acela ca STM si LTM pot imparti anumite
mecanisme.

101

Tipuri de memorie pe termen lung


Sunt mai multe tipuri de memorie pe termen lung. Figura 6.6 arata ca cele doua mari
diviziuni ale LTM sunt memorie explicita si memorie implicita. Memoria explicita (numita si
memoria constienta sau memorie declarativa), din stanga figurii, este alcatuita din memorie
episodica, memorie pentru experiente personale si memorie semantica, cunostiinta colectata si
memorie pentru fapte. Memoria episodica si semantica sunt ilustrate de doua memorii pe care
Cliff, studentul aratat in figura 6.7 le experimenteaza. Cand isi aminteste de discutia lui cu Gail
de ieri despre intalnirea pentru studiu pentru examenul de psihologie cognitiva, el are o memorie
episodica. Cand isi aminteste anumite fapte despre teorii de atentie pe care le-a invat la cursul de
psihologie cogniiva, el are memorie semantica. Ambele tipuri de memorie se numesc explicite,
deoarece componentele lor pot fi descrise sau reportate (Smith & Grossman, 2008).
Cealalta diviziune a memoriei pe termen lung, memorie implicita, este aratat la dreapta
figurei 6.6. Memorii implicite (numite si memorii nedeclarate sau subcostiente) sunt memorii
care sunt folosite fara atentie, deci continutul memoriei implicite nu poate fi raportat (Smith &
Grossman, 2008). Un tip de memorie implicita care a influentat comportamentul lui Cliff este
pregatirea o schimbare a raspunsului la un stimul cauzat de prezentarea trecuta a aceluiasi
stimul. Un exemplu de pregatire ar fi usurinta de a recunoaste cuvinte familiare sau folosite
recent decat cele rar intalnite.

Un alt tip de memorie implicita este memoria procedurala, numita si memoria de talent,
care este memoria de a face lucruri. Cand Cliff tasteaza notele in calculator, abilitatea lui de a
tasta este memorie procedurala. In final, conditionarea clasica este o alta forma de memorie
implicita. Cum am descris in Capitolul 1 (vezi pag 10), conditionarea clasica are loc cand facem
o pereche intre un stimul neutru initial si un alt stimul si are ca rezultat acapararea de noi
proprietati a stimulului neutru. De exemplu, acum o saptamaa Cliff a avut un incident
inspaimantator in care un SUV s-a izbit de masina lui. El a scapat nevatamat, dar a fost afectat
emotional. Acum, cand vede un SUV rosu sau chiar o masina rosie, el incepe sa se simta anxios,
asemenea cum s-a simtit dupa accident. Din cauza conditionarii clasice, masinile neutre din
trecut au capatat noi proprietati.

102

Diferitele tipuri de memorie pe termen lung sunt un subiect pentru restul capitolului.
Incepand cu devinitiile de mai jos, vom elabora si vom oferi exemple pentru fiecare dintre aceste
tipuri de memorie pe termen lung.

Memoria semantica si episodica (Explicit)


In introducerea noastra asupra tipurilor de memorie am vazut ca memoria episodica si
semantica sunt tipuri de memorie explicita pentru ca suntem constienti de ele si putem sa le
descriem sau raporta continutul. Acum discutam mai detaliat cum aceste doua tipuri de memorie
explicita sunt distinse, cum au fost separata fiziologic si cum interactioneaza una cu cealalta.

Diferentierea dintre memoria episodica si memoria


semantica
Cand zicem ca memoria episodica este memoria pentru evenimente si memoria semantica
este memoria pentru fapte, facem diferenta intre aceste doua bazat pe tipul de informatie de care
ne amintim. Endel Tulving (1985) a sugerat totusi ca memoria episodica si memoria semantica
pot fi diferentiate bazandu-ne pe tipul de experienta asociat cu fiecare dintre ele.
Potrivit lui Tulving, proprietatea definitorie a experientei de memorie episodica este aceea ca se
invarte in jurul calatoriei mentale in timp experienta de calatorie inapoi in timp pentru a ne
reconecta cu evenimentele care s-au intamplat in trecut. De exemplu, eu pot calatori inapoi in
1996 pentru a-mi aminti camparea in varful muntelui aproape de coasta Californiei si vizionarea
Oceanului Pacific dedesubt, intinzandu-mi mainile in departare. Imi amintest stand in masina,
vazand oceanul si zicand Wow! nevestei mele care statea alaturi de mine si unele dintre
emotiile pe care le-am experimentat. Tulving descrie aceasta experienta de calatorie in timp
mental/ memorie episodica ca auto-cunoastere sau reamintire. Notati totusi ca punerea in aceste
situatii prin calatorirea in timp mentala nu garanteaza ca aceasta memorie este corecta. Dupa
cum vedea in Capitolul 8, memoriile evenimentelor din trecut nu corespund cu ceea ce s-a
intamplat.
In contrast proprietatea memoriei episodice de calatorie in timp mental, experienta de
memorie semantica se invarte in jurul accesarii cunostintei despre lume care nu e nevoie sa fie
legat ce experiente proprii. Aceste cunostinte pot fi lucruri ca fapte, vocabular, numere si
concepte. Cand experimentam memorie semantica, nu calatorim inapoi in trecut la un anumite
eveniment din trecut, dar accesam lucruri cu care suntem familiari si le cunoastem. De exemplu,
eu stiu multe despre Oceanul Pacific unde este localizat, ca este mare, ca pot sa calatoresc spre
vest din San Francisco si sa ajung in Japonia dar nu pot sa imi amintesc exact unde am invatat
aceste lucruri. Toate aceste lucruri sunt memorii semantice. Tulvig descrie aceste experiente de
memorie semantica ca cunoastere, cu ideea ca cunoasterea nu include calatorie mentala in
timp. Vom considere acum dovezile care sustin ideea ca memoria semantica si memoria
episodica sunt servite de diferite mecanisme.

103

Separarea memoriei episodice si memoriei semantice


Este posibil sa clasificam niste memorii ca episodice si altele ca semantice, dar este oare
vreo dovada sa sustina ideea ca cele doua tipuri de memorie pe termen lung sunt servite de
diferite mecanisme? Cercetarile neuropsihologice asupra oamenilor cu diferite tipuri de daune
cerebrale aduc dovezi pentru diferente.

Dovezi neuropsihologice
Luam in considerare prima data cazul lui K.C. care la varsta de 30 de ani a iesit cu
motocicleta de pe rampa de iesire a autostrazii si a suferit daune severe la hipocampus si
structurile alaturate. Ca rezultat al rani, K.C. si-a pierdut memoria episodica el nu mai poate
retraii evenimente din trecutul lui. Totusi, el stie anumite lucruri care s-au intamplat care
corespund cu memoria semantica. El este constient de faptul ca fratele lui a murit acum doi ani,
dar nu cunoaste anumite lucruri despre moartea fratelui lui pe care le-a experimentat in trecut,
percum aflarea circumstantelor mortii fratelui sau, unde era cand a aflat, sau ce a simtit la
inmormantare. K.C. isi aminteste si faptul ca tacamurile sunt in dulapul din bucatarie si diferenta
dintre un strike si un spare la Bowling. Deci K.C. si-a pierdut parte din memoria episodica dar
memoria semantica este aproximativ intacta.
O persoana ale carei daune cerebrale au avut drept consecinte simptome opuse celor
experimentate de K.C. este o femeie din Italia care nu a avut probleme de sanatate pana a suferit
de un atac de encefalita la 44 de ani. Primul semn al unei probleme au fost durerile de cap si
febra care erau urmate de halucinatii care dureau pana la 5 zile. Cand s-a intors acasa dupa 6
saptamani de spitalizare, ea avea probleme in recunoasterea persoanelor familiare, avea
probleme la cumparaturi pentru ca nu isi putea aminti sensul cuvintelor de pe lista de
cumparaturi sau unde erau in magazin; nu putea sa mai recunoasca oameni faimosi sau sa-si
reaminteasca fapte precum identitatea lui Beethoven sau faptul ca Italia a fost implicata in Al
Doilea Razboi Mondial. Toate acestea sunt memorii semantice.
Impotriva aceste dificultati a memoriei pentru informatii semantice, ea era capabila sa isi
aminteasca evenimente din viata ei. Ea isi putea aminti ce a facut in timpul zilei sau lucruri care
s-au intamplat saptamani sau luni inainte. Deci, desi ea si-a pierdut memoriile semantice, ea a
fost capabila sa isi formeze noi memorii episodice. Tabelul 6.2 rezuma cele doua cazuri care leam descris. Aceste cazuri, luate impreuna, demonstreaza o dubla disociere intre memoria
episodica si cea semantica, care sustine idee ca memoria pentru cele doua tipuri de informatie
probabil include diferite mecanisme.
Deci dubla disociere aratata in Tabelul 6.2 sustine ideea de mecanisme separate pentru
memoria semantica si episodica, intepretarea resultatelor studiilor asupra pacientilor cu daune
cerebrale sunt deseori dificile din cauza ca daunele difere de la pacient la pacient. Aditional,
metoda de testare a pacientilor difera in diferite studii. Este important deci sa suplimentam
resultatele cercetarii neuropshicologice cu alte tipuri de dovezi. Aceste dovezi aditionale sunt
oferite de experimente de imagistica cerebrala (vezi Squire & Zola-Morgan 1998 si Tulvin &
Markowitsch 1998 pentru alte discutii despre neuropsihologia memoiei episodice si semantice.)
104

Dovezile imagistici cerebrale


Dovezile pentru mecanismele separate au fost oferite de rezultatele experimentelor de
imagistica cerebrala. Brian Levine si colegii (2004) au avut participanti care au tinut jurnale si
inregistrari detaliind evenimente personale din fiecare zi (exemplu: Era ultima zi din cursul
nostru de dansat Salsa Oameni dansau tot felul de stiluri de Salsa), si fapte dobandite din
cunoasterea semantica (In 1947, erau 5000 de Japonezi Canadieni care traiau in Toronto).
Cand participantii au ascultat mai tarziu aceste inregistrari intr-un scanner MRI,
inregistrarile evenimentelor de zi cu zi i-au ajutat sa aiba amintiri autobiografice episodice
detaliate (oamenii isi aminteau experientele), pe cand celelalte inregistrari le aminteau pur si
simplu de fapte semantice. Figura 6.8 arata o sectiune a creierului. Zonele galbene reprezinta
regiunile creierului asociate cu memoria episodica; zonele albastre sunt zone ale creierului
asociate cu cunostiinta semantica (personala si nepersonala). Desi aceste rezultate si altele indica
ca exista o suprapunere intre activarea cauzata de memorii episodice si memorii semantice,
exista diferente majore intre ele. Alte cercetari au descoperit diferente intre zonele activate de
memoria episodica si memoria semantica (Cabeza & Nyberg 2000; Duzel et al 1999; Nyberg
et al., 1996).

Legaturi intre memoria episodica si semantica


Diferentele dintre memoria episodica si memoria semantica au fost extrem de folositoare
pentru a intelege mecanismele memoriei. Dar desi putem diferentia intre memorie semantica si
episodica, putem sa si aratam ca sunt conectate in diferite feluri. De exemplu, cand invatam fapte
(posibilie memorii semantice) de obicei avem simultan o experienta personala, cum ar fi statul in
clasa sau studiind in biblioteca (posibil o memorie episodica, daca ne amintim mai tarziu). Aici
sunt niste exemple de conexiuni intre memoria expisodica si semantica.
Memoria episodica poate fi pierduta, lasand doar memorie semantica. Luati in
considerare cum achizitionam cunostinte care alcatuiesc memoria semantica. In clasa a sasea ati
invatat ca ramura legislativa a guvernului U.S. este alcatuita din Senat si Casa Reprezentantilor.
Daca mai tarziu iti amintesti ce se petrecea in clasa in timp ce invatai lucruri, atunci ai o
memorie episodica si daca iti amintesti de faptele despre Casa si Senat atunci ai o memorie
semantica.
Multi ani mai tarziu, la facultate, probabil inca stii diferenta dintre Senat si Casa
Reperezentantilor (memoria ta semantica este inca prezenta), dar nu este probabil sa iti amintesti
ce s-a intamplat in acea zi in clasa a sasea in timp ce invatai despre guvernul U.S. (memoria ta
episodica pentru acel eveniment a fost pierduta). Cum acest exemplu ilustreaza, cunostintele care
alcatuiesc memoria semantica este obtinuta initial prin experiente personale care ar putea fi baza
unei memorii episodice, dar memoria aceste experiente des dispare, lasand doar memoria
semantica.
Un alt exemplu de schimbare de la memoria episodica plus cea semantica la memoria
semantica este produsa de experientele personale importane cum ar fi absolvirea liceului. Acesta
105

este un eveniment important din viata multor oameni si unul pe care ni-l vom reaminti peste
multi ani. Este probabil ca multi cititori ai acestei carti sa se duca cu gandul la ceremonia de
absolvire a liceului avand o memorie episodica a evenimentelor. Totusi, amintirile despre
anumite detalii ale evenimentului pot disparea de-a lungul anilor, pana cand cativa ani mai tarziu
raman putine detalii pentru a arhiva calatoria in timp tentala necesara pentru memoria episodica (
ca in cazul autorului, care a terminat liceul acum un deceniu!). Oricum, memoria semantica
ramane daca oamenii stiu anul in care au absolvit , liceul pe care l-au terminat si alte fapte
asociate cu absolvirea.
Memoria semantica poate fi imbunatatita daca este asociata cu memoria episodica . O alta
conexiune intre memoria semantica si episodica este aceea ca amintirile semantice care au
importanta personala sunt mai usor de amintit decat amintirile semantice care nu auo
semnificatie personala. De exemplu, cunostinta faptelor asociate cu absolvirea liceului pot fi
amintiri semantice cu importanta personala. De exemplu, ar fi mai probabil sa iti amintesti
numele unui cantaret popular daca ai fost la unul din concertele lui decat daca ai citit despre el
intr-o revista.
Memoria semantica ne poate influenta experienta prin influentarea atentiei. Ia in
considerare situatia: Steven si Troy se uita la un meci de Rugby. Fundasul prinde mingea, este
bruscat dur si arunca mingea peste cel care il ataca pentru o completare. Mai tarziu, Troy isi
aminteste detaliile jocului, printre care o pasa spre stanga, lucru care nu-i atrage atentia lui
Steven. Troy, care isi aminteste schema datorita memoriei semantice ce contine multe informatii
despre rugy, isi directioneaza atentia asupra diferitilor jucatori care au avut legatura cu ea. Prin
urmare Troy, detaliaza memoria semantica asupra diferitelor tipuri de scheme in rugby. In
contrast, Steven a observat jocul diferit pentru ca are o cunostinte limitate despre fotbal, deci isi
aduce aminte doar de pase si aruncari.(Figura 6.9).
Cercetarile asupra expertilor de sah descrisi in Capitolul 5 (vezi pag 127) ilustreaza si
cum memoria semantica poate influenta felul in care oamenii aloca atentia. Amintiti-va ca
expertii aveau memorie mai buna asupra pozitiei pieselor din cauza abilitatii de a grupa piese
impreuna in grupuri bazate pe memoria semantica a expertilor din alte meciuri. Atentia expertilor
este, deci, directionata asupra identificarii acestor grupe. Non-expertii, care nu au aceasta
cunostiinta, isi directionau atentia diferit, uitandu-se individual la piese si nu in grupuri.

Pregatirea, Memoria procedurala si Conditionarea


(implicit)
Cand accesam memoria explicita, facem asta constient. Stim ca ne gandim la o experienta
precedenta (memorie episodica auto-cunoasterea sau reamintirea lui Tulvig) sau ca
recuperam cunostinte despre evenimente trecute sau despre fapte pe care le-am invatat. Definitia
caracteristica a memoriei implicite, in contrast este aceea ca nu suntem constienti cand o folosim.
Memoria implicita are loc atunci cand experiente precedente ne influenteaza performanta unei
sarcini, desi nu ne amintim constient de experiente trecute. Se poate nici sa nu fim constienti de

106

cum indeplinim anumite sarcini. Doar le facem (Roedinger, 1990; Scharter 1987; Tulving, 1985).
Tulving descrie memoria implicita ca noncunoastere.

Pregatirea
Pregatirea are loc cand prezentarea unui stimul schimba raspunsul la urmatorul stimul test
pozitiv (Pregatire pozivita) sau negativ (Pregatire negativa, care poate scadea viteza si acuratetea
raspunsului la stimulul test). Ne vom concentra asupra pregatirii pozitive deoarece majoritatea
cercetarilor au studiat acest tip de pregatire.
Un tip de pregatire pozitiva, pregatirea repetarii, are loc cand stimulul test este acelasi sau
seamana cu stimulul de pregatire. De exemplu, vazand cuvantul pasare te poate ajuta sa
raspunzi mai repede la prezentarea a cuvantului pasare decat la un alt cuvant pe care nu l-ai
vazut, desi este posibil sa nu iti amintesti cuvantul pasare de mai devreme. Pregatirea
conceptuala are loc cand imbunatatirea cauzata de stimulul de pregatire este bazata pe sensul
cuvantului stimul. De exemplu, prezentarea cuvantului mobila poate cauza un raspuns mai
rapid la prezentarea viitoare a cuvantului scaun.
Pregatirea prin repetare si pregatirea conceptuala sunt amandoua considerate memorii
implicite deoarece efectele lor pot avea loc desi participantii nu isi amintesc de prezentarea
originala a stimului pregatitor cand raspund la alti stimuli.
Poate v-ati intrebat cum putem fi sigur ca persoana nu isi aminteste stimulul de pregatire
cand raspunde la stimulul test. Pana la urma, daca prezentam cuvantul pasare si mai tarziu
masuram cat de repede o persoana raspunde la o alta prezentare a cuvantului pasare, nu ar
puteam persoana sa isi aminteasca cuvantul de la prima prezentare si acesta ar fi un exemplu de
memorie explicita si nu implicita. Cercetatorii au folosit un numar de metode pentru a reduce
sansele ca persoana din experimentul de pregatire sa isi aminteasca prima prezentare a stimulului
de pregatire.

Metoda : Ocoliti reamintirea explicita intr-un experiment


de pregaire
O cale pentru minimalizarea sanselor ca o persoana sa isi aminteasca prezentarea
stimulului de pregatire este sa prezinte stimulul de pregatire intr-o sarcina care nu pare sa fie o
sarcina de memorie. De exemplu, daca stimulul de pregatire este reprezentat d nume de animale,
participantilor li s-ar prezenta nume de animale si ar fi rugati sa indice care sunt mai mari de 60
de cm.
Aditional deghizarii scopului stimulului de pregatire, cercetatorii au creat teste care nu
testeaza memoria direct. Un exemplu de astfel de test este sarcina de completare de cuvinte, in
care participantii trebuie sa creeze cuvinte pornind de la un fragment. De exemplu, stimulul de
pregatire poate contine cuvantul papagal, si stimulul test sa fie fragmentul pap. Sarcina
participantilor ar fi sa adauge litere pentru a crea un cuvant. Daca pregatirea prin repetitie are loc,
participantul va fi mai probabil sa completeze fragmentul pentru a forma stimulul de pregatire,
107

creand cuvantul papagal, in loc de alte posibilitati cum ar fi papuci sau papion, ceea ce ar ilustra
efectul de pregatire.
Un alt exemplu de test folosit in experimentele pregatire prin repetare include masurarea
acuratetii sau vitezei cu care participantii raspund la un stimul. De exemplu, participantii ar putea
fi testati prin prezentarea unei liste de cuvinte si sa fie rugati sa apese o tasta de fiecare data cand
vad un cuvant de 4 litere. Pregatirea ar fi indicata de viteza si acuratetea cu care raspund la
cuvinte din 4 litere. Totodata, pregatirea ar fi indicata de raspunsuri mai rapide sau corecte de 4
litere care ar corespunde cu stimulul de pregatire care a fost prezis mai devreme. Caractersitica
principala a cestui test este viteza. Cerinta unui raspuns rapid scade sansa ca participantii sa isi
aminteasca constient daca au vazut sau nu cuvantul precedent.
Au fost facute multe experimente in care cercetatorii demonstreaza memoria implicita
folosind tehnici precum cele descrise mai sus (Roedinger, 1990). Dar dovada finala ca pregatirea
include memoria implicita este data de experimentele neurophihologice asupra oamenilor
precum Jimmy G. pe care l-am descris la inceputul capitolului care nu isi poate aminti
evenimentele care s-au intamplat.
Un exemplu propus de un experiment de Peter Graf si colegii (1985) care au testat trei
grupe de participanti (1) 8 pacienti de amnezie cu sindromul Korsakoff si 2 pacienti cu alte
forme de amnezie; (2) pacienti fara amnezie care erau sub tratament pentru alcoolism si (3)
pacienti fara amnezie care nu sufera de alcolism.
Graf si colegii sai au prezentat o lista de cuvinte participantilor si i-a rugat sa noteze
fiecare cuvant pe o scara de la 1 la 5 bazat pe cat de mult le place cuvantul (1=placere extreme,
5=displac extrem). Asta i-a facut pe participanti sa se concentreze pe notarea cuvintelor in loc sa
le tina minte. Imediat dupa notarea cuvintelor din liste, participantii au fost testati in una din
doua feluri : (1) un test de memorie explicita, in care au fost rugati sa-si reaminteasca cuvintele
pe care le-au vazut; sau (2) un test de memorie implicita in care le-au fost prezentate fragmente
de trei litere si au fost rugati sa adauge cateva litere care le vin in minte.
Rezultatul experimentului de reamintire, arat in Figura 6.10a arata ca pacientii cu
amnezie au avut amintiri mai putin bune comparativ cu celelalte doua grupuri. Acest lucru
confirma ca o memorie explicita slaba este ascociata cu amnezia. Dar rezultatul testului de
memorie implicita, in Figura 6.10b, spune o alta poveste. Aceste rezultate, care arata ca procentul
de cuvinte pregatite care au fost create in urma testului de completare de cuvinte, demonstreaza
ca pacientii care sufera de amnezie au raspuns la fel de bine ca cei sanatosi. Asta arata ca
pregatirea poate avea loc chiar cand este putina memorie explicita pentru cuvinte.
Un alt exemplu de pregatire prin repetare la o persoana cu daune cerebrale este un
experiment in care Elizabeth Warringtopn si Lawrence Weiskrantz (1968) au testat 5 pacienti cu
sindromul Korsakoff. Cercetatorii au prezentat poze incomplete, precum cele din Figura 6.11 si
sarcina pacientilor a fost sa identifice imaginile. Versiunile fragmentate din Figura 6.11a au fost
prezentate la inceput, si dupa li s-au aratat versiuni mai complete pana au fost capabili sa
identifice imaginea.
108

Rezultatul, aratat in Figura 6.12 arata ca in a treia zi de test participantii faceau din ce in
ce mai putine erori in identificarea imaginilor decat la inceput, desi nu aveau amintirea zilelor
precedente. Imbunatatirea performantei reprezinta un efect al memoriei implicite pentru ca
pacienti au invatat din experiente desi nu si le puteau aminti.
Memoria implicita nu este un simplu fenomen psihic, dar are loc in fiecare zi. Un
exemplu de astfel de situatii in care memoria implicita poate afecta comportamentul fara sa fim
constienti este cand suntem expusi reclamelor care exprima calitatile unui produs sau poate doar
prezinta numele unui produs. Desi nu credem ca suntem afectati de reclame, ele pot avea un efect
prin simpla expunere la ele.
Aceasta idee este sustinuta de rezultatele unui experiment facut de T.J. Perfect si
C.Askew(1994) care au rugat participantii sa scaneze articolele dintr-o revista. Fiecare pagina
avea o reclama, dar participantilor nu li s-a spus sa fie atenti la reclame. Dupa, li s-a cerut sa
noteze niste reclame dupa diferite criterii precum marimea, atractivitatea, cat de distincte si
memorabile au fost. Ei au dat note mai mari celor la care au fost expusi decat celor la care nu au
fost expusi. Rezultatul se califica drept un efect al memoriei implicite pentru ca atunci cand
participantii au fost rugati sa indice care reclame au fost prezentate la inceputul experimentului,
ei au recunoscut in medie 2.8 din cele 25 de reclame.
Acest rezultat este legat de efectul de propaganda in care participantii sunt mult mai
probabili sa noteze afirmatii pe care le-au citit sau auzit in trecut ca fiind adevarate, prin simplul
fapt ca au fost expusi la ele in trecut. Acest efect are loc desi persoana este informata ca afirmatia
este falsa cand au citit-o prima data (Begg et al. 1992). Efectul de propaganda implica memoria
implicita pentru ca opereaza chiar si cand oameni nu sunt constienti de faptul ca au auzit sau au
vazut afirmatia in trecut, si poate au crezut chiar ca este falsa prima data cand au auzit-o.
Mai tarziu in discutia noastra despre LTM, in scpecial in Capitolul 8, vom vedea cum
memoria implicita poate duce la erori in memorie. Vom vedea de exemplu, ca martorii la crime
au identificat oameni ca fiind la locul crimei nu pentru ca i-au vazut acolo ci pentru ca i-au vazut
in alta parte si li se pareau cunoscuti.

Memoria procedurala
Memoria procedurala este numita si memoria de talent pentru ca este memoria de a face
lucruri care au nevoie de actiune. Natura implicita a memoriei procedurale a fost demonstrata in
pacienti suferind de amnezie care pot stapani un talent fara a-si aminti vreuna din antrenamentele
care au dus la aceasta deprindere. De exemplu H.M. a carui amnezi a fost cauzata de eliminarea
hipocampului, practica o sarcina numita desenare in oglinda, care include copierea unei imagini
vazuta in oglinda. Poti analiza aceasta sarcina facand urmatoarea demostratie.

Demonstratie: Desenarea in oglnida


Deseneaza o stea pe o bucata de hartie. Pune o oglinda sau alta suprafata reflectorizanta
la un centrimetru sau doi distanta de stea, astfel incat reflectia sa fie vizibila. Apoi, in timp ce te
109

uiti la reflectie, traseaza conturul stelei pe hartie. Probabil vei observa ca sarcina este dificila, dar
devine mai usoara daca exersezi.
Dupa cateva zile de practica H.M. a devenit destul de bun la desenul in oglinda dar de
fiecare data el credea ca incearca pentru prima data. Abilitatea lui H.M. de a trasa o stea in
oglinda, desi nu isi putea aminti ca a facut asta vreodata, ilustreaza memoria procedurala.
Alti pacienti cu amnezie demonstreaza si ei memoria procedurala. Jimmy G. isi putea
lega sireturile si Clive Wearin, care a fost muzician profesionist, era capabil sa cante la pian. De
fapt, oamenii care nu pot avea amintiri pe termen lung pot inca deprinde talente noi. K.C. care sia pierdut memoria episodica din cauza unui accident de motocicleta(vezi pag158) a invatat cum
sa sorteze si sa aseze carti la biblioteca dupa accident. Desi nu isi aminteste cum a invatat sa faca
asta, el este, totusi, capabil si performanta lui s-a imbunatatit cu timpul. Faptul ca oamenii cu
amnezie pot retine abilitati din trecut si pot invata altele noi a dus la o noua cale de reabilitarea a
pacientilor cu amnezie, invatandu-i diferite lucruri precum sortarea corespondentei sau sarcini
repetitive la calculator, putand deveni experti, desi nu isi amintesc antrenamentul.
Putem sa intelegem natura implicita a memoriei procedurale din experientele proprii. Nu
ne amintim cand sau unde am invatat anumite abilitati; dar ne este usor sa le indeplinim. De
asemenea, oamenii pot face lucruri fara a fi constienti de cum le fac.. De exemplu, poti explica
cum iti tii echilibrul cand mergi pe bicicleta? Dar cand iti legi sireturile? Legarea sireturilor este
mai usoara pentru majoritatea oamenilor deoarece o fac fara a se gandi la asta. Daca crezi ca esti
constient de cum iti legi sireturile atunci spune pe care siret il faci bucla peste celalalt si ce faci
dupa. Majoritatea oamenilor trebuie sa isi lege sireturile intai sau sa vizualizeze cum si le leaga
cineva pentru a raspunde la intrebare.
Mersul pe bicicleta si legarea sireturilor sunt ambele sarcini motorii care includ miscare
si actiune musculara. Ai deprins si alte talente pur cognitive care se califica ca incluzand
memoria procedurala. Gandeste-te, de exemplu, capacitatea ta de a citi aceasta propozitie din
carte. Poti descrie ce reguli urmaresti pentru crearea propozitiilor din cuvinte si crearea sensului
din propozitii? Daca nu ai studiat lingvistica, probail nu stii regulile, dar asta nu te opreste din a
fi un cititor iscusit.
In cele din urma ia in considerare problema prianistului care, cand a incercat sa devina
constient de cum isi misca degetele cand canta un pasaj dificil a descoperit ca nu este capabil sa
cante acel pasaj. Pentru multe talente, cel mai bun antrenament ar fi sa te gandesti la altceva si sa
lasi memoria implicita procedurala sa ia locul.

Conditionarea clasica
Conditionarea clasica are loc cand urmatorii doi stimuli sunt pusi in pereche: (1) un
stimul neutru care nu rezulta initial un raspuns si (2) un stimul conditionat care nu creeaza un
raspuns. Un exemplu de conditionare clasica de la laborator este prezentarea unui sunet unei
persoane urmate de un puf de aer in ochi ce face persoana sa clipeasca. Sunetul nu cauzeaza
initial clipitul, dar dupa un numar repetat de cazuri, si tonul cauzeaza clipitul. Aceasta este
110

memorie implicita pentru ca are loc chiar daca persoana a uitat de perechea originala intre ton si
aer. Exemplul a fost citat pentru Cliff la pag 157 incluzand o situatie in care stimulul neutru era o
masina rosie si stimulul de conditionare era accidentul care a cauzat o reactie emotionala. O
reactie emotionala la stimulul neutru precedent este un efect al conditionarii clasice. Raspunsuri
emotionale conditionate, similare cu ceea ce Cliff a experimentat, pot face ca oamenii sa aiba
reactii emotionale la alti oameni, locuri sau evenimente, chiar si cand nu sunt constienti de
motivele actiunilor lor.
Am descris diferite tipuri de memorie pe termen lung, care variaza de la memorii vii a
experientelor personale (episodice, explicite) pana la abilitatea de a merge pe bicicleta
(procedural, implicit). Oricare dintre aceste tipuri de memorii pe termen lung au fost subiectul
cercetarilor dedicate descoperiri urmarilor evenimentelor asupra mintii care rezulta mai tarziu in
amintiri (o memorie) sau comportamente (o deprindere sau o reactie la un stimul specific).
Aditional faptului ca a fost subiect de studiu, vom discuta mai tarziu in Capitolul 7 si 8, memoria
a fost subiectul si multor film dealungul anilor, deseori povesti in care personajul principal sufera
de pierderi de memorie.

Un lucru de luat in considerare


Pierderea memoriei in filme
Nenumarate filme au avut un personaj principal cu pierderi de memorie. Acuratetea
acestor descrieri, comparate cu cazuri reale, variaza de la descrieri care seamana cu pierderi de
memorie care se intampla real pana la pierderi de memorie complet fictive care nu s-au intamplat
vreodata. Cateodata, chiar si cand pierderea de memorie seamana cu cazuri reale, ea este descrisa
folosind terminologie incorecta. Vom descrie aceste exemple de pierdere a memoriei pe baza de
fapte, pierdere de memorie fictionala, si folosirea de terminologiei incorecta in filme.
In anumite filme, caracterele isi pierd memoria trecutului lor, incluzand identitatea si sunt
capabili sa isi formeze noi amintiri. Asta i se intampla lui Jason Bourne, caracterul jucat de Matt
Damon in The Bourne Identity(2002). In acest film, inconstientul si ranitul Bourne este ridicat
din apa de o barca de pescuit. Cand isi recapa cunostinta, el nu are nici o amintire despre
identitatea sa. Pe masura ce isi cauta fosta identitate, el realizeaza ca oamenii il urmaresc pentru
a-l ucide, dar din cauza pierderii de memorie nu stie motivul. Desi Bourne si-a pierdut toata
memoria episodica a trecutului sau, memoria lui semantica pare sa fie intacta si foarte interesant,
nu si-a pierdut deloc memoria procedurala din antrenamentul sau ca agent CIA, incluzand
metode prin care sa scape de adversarii sai.
Situatia lui Bourne este legata de o conditie rara numita fuga psihogenica. Simptomele
acestei conditii include calatoria departe de locul unde traieste persoana si lipsa de memorie
despre trecut, in special informatii personale precum numele, relatii, locul de rezidenta si
ocupatia. In putinele cazuri care au fost raportate, o persoana dispare din viata lui normala,

111

deseori calatoreste distante mari si ia o noua identitate, fara legaturi cu prima (Coons& Milstein,
1992; Loewenstein 1991).
Un alt numar de filme se invart in jurul unui personaj principal care isi pierde identitatea
si capata o noua identitate. In Who am I?(1998), Jackie Chan, un soldat top secret isi pierde
memoria intr-un accident de elicopter, declansand o aventura pentru a-si recupera identitatea. In
Dead Again(1991) o femeie misterioasa jucata de Emma Thompson nu isi poate aminti nimic
despre viata ei. In The long Kiss Goodnight(1996), Geema David joaca rolul unei gospodine
care incepe sa-si aminteasca evenimente din viata ei precedenta in care era un agent secret, dupa
ce se loveste la cap.
In alt film, personajul principal are probleme in formarea de noi amintiri. De exemplu,
Lenny, personajul jucat de Guy Peace in Memento(2000), uita in continuu ce s-a intamplat
recent cu el. Aceasta situatie este bazata pe cazuri ca cel al lui Clive Wearing si Jimmy G. care
erau incapabili de a-si forma noi amintiri deci erau capabili sa isi aminteasca doar ultimele
minute din viata lor. Problema lui Lenny nu este la fel de debilitanta ca in cazurile reale pentru ca
el poate functiona in afara, chiar si cu dificultati. Pentru a compensa aceasta inabilitatea de a-si
forma amintiri noi, Lenny isi inregistreaza experientele cu o camera Polaroid si are tatuaje cu
informatii importante.
Terminologia folosita in filme nu este aceesi ca cea folosita de psihologi, dupa cum am
vazut in Memento, unde problema lui Lenny este identificata ca o pierdere de memorie pe
termen scurt. Asta reflecta o credinta (cel putin printre cei care nu au trecut printr-un curs de
psihologie cognitiva) ca uitarea lucrurilor care s-au intamplat in ultimele cateva minute sau ore
este o nefunctionare a memoriei pe termen scurt. Psihologii cognitivi, din contra, identifica
memoria pe termen scurt ca memoria a ce s-a intamplat in ultimele 15-30 de secunde (sau mai
mult, daca evenimentele sunt repretate). Potrivit aceste deifinitii, memoria pe termen scurt a lui
Lenny era in regula, pentru ca isi putea aminti ce i s-a intamplat. Problema lui era ca nu isi putea
forma noi memorii pe termen lung, deci, ca si Clive Wearing si Jimmy G. El uita tot ce i s-a
intaplat in ultimele minute.
Desi anumite filme, precum cele mentionate sunt bazate putin pe probleme de memorie,
unele se duc spre fictiune. Douglas Quaid, personajul jucat de Arnold Schwarzenegger in Total
Recall(1990), locuieste intr-o lume futusitica in care este posibil sa iti implantezi memorii.
Quaid face greseala de a avea implantata in creier amintirea unei sarbatori pe Marte, care
declanseaza o serie de evenimente de cosmar.
Opusul crearii de amintiri specifice este uitarea selectiva de evenimente. Aceasta are loc
ocazional, cand amintirea evenimentului traumatizant este pierduta ( desi cateodata se intampla
opusul si evenimentele traumatice sunt evidentiate; Porter & Birt 2001). Dar caracterele din The
eternal sunshine of the spotless mind(2004) duc ideea de uitare selectiva la extrem, prin
urmarea unei proceduri de eliminare selectiva a amintirilor unei realatii precendente.
La inceput Clementine, jucata de Kate Winslet, are amintiri despre fostul ei prieten, Joel ,
jucat de Jim Carrey, stearsa. Cand Joel descopera ca ea a facut asta, el decide sa urmeze aceeasi
112

procedura si sa o stearga pe Clementine din memoria lui. Urmarile acestei proceduri au fost atat
distractive incat te pun pe ganduri.
Filmul 50 First Dates(2004) este un exemplu de film despre memorie bazat pe o
conditie care exista doar in imaginatia regizorului. Lucy, jucata de Drew Barrymore, isi
aminteste ce se intampla intr-o anumita zi (deci memoria ei pe termen scurt si memoria ei pe
termen lung sunt ok in timpul zilei), dar in fiecare dimineata ea contracteaza un fel de amnezie
retrograda care ii sterge toate amintirile din ziua precedenta. Faptul ca memoria ei este resetata
in fiecare dimineata se pare ca nu il deranjeaza pe Henry, jucat de Adam Sandler, care se
indragosteste de ea. Destul de ciudat, desi Lucy se trezeste in fiecare dimineata fara amintirile
zilei precedente, si ar trebui sa nu si-l aminteasca pe Henry, ea dezvolta un atasament pentru el.
Acest comportament raspunderea pozitiva la Henry desi nu il cunoaste este un exemplu de
memorie implicita.
Toate aceste filme au fost descrise ca fictionale si deci isi pot lua libertati cu faptele
prezentate in scopul distractiei. Totusi, cunoasterea diferentelor dintre cum functioneaza
memoria ne poate ajuta sa facem diferenta intre plauzibil si fictiune.

Capitolul 7 Memoria de lunga


durata (MLD)
Encodare si Reactualizare
Cnd le-am cerut elevilor mei sa imi scrie o lista cu 10 itemi care sa descrie la ce le
foloseste memoria, sa imi amintesc ce am invatat pentru examene a fost itemul cel mai des
reprezentat. Iata cteva dintre rspunsurile pe care le-am primit:
STUDENT # 1: Tehnica principala pe care o folosesc atunci cand invat este de a face o poveste
n mintea mea, practic o amintire falsa, genul pe care o persoan ar folosi-o pentru a crea o
minciun eficace. Un exemplu al acestei strategii este modul n care am studiat pentru prima
noastr testare la psihologie cognitiva acest semestru. Jo si-a schimbat numele in Hermann
Helmholtz astzi. Jo a fost ntotdeauna un ciudat. El presupunea mereu ca sunt lucruri acolo unde
de fapt nu sunt, ca atunci cand a placut-o pe fata aceea, Amigdala. Vorbind de Amigdala, ea a
fost o fat emoionala. Cnd simi pun aceasta poveste, imi creez si o imagine cu care sa asociez
amintirea atunci cand incerc sa o accesez. n acest fel, atunci cnd sunt la examen, in mintea mea
se activeaza o intreaga serie de evenimente astfel nct eu sunt mai n msur s-mi amintesc
informaiile pentru test. (Elizabeth Eowyn Waibel, Universitatea din Wisconsin)

113

STUDENT # 2: mi place s merg la curs devreme i s studiez n sala de clas. Ca s imi


amintesc, am nevoie sa imi scot notie din manual. Pentru anumite materii mai grele, mi
amintesc mai bine dac fac acest lucru chiar nainte de curs. Apoi n timpul cursului, doar adaug
la notitele mele anterioare. Acest lucru imi permite sa ascult mai mult n timpul cursului n loc sa
fiu ocupat cu scrisul.(Kristin Eddinger, Florida Atlantic University)

STUDENT # 3: O tehnica pe am folosit-o a fost sa gsesc pe cineva neavizat, poate un prieten


sau membru de familie, i sa-l nva ce am nvat eu. Am fcut acest lucru cu un coleg n urm
cu aproximativ 5 ani, l-am nvat despre structura dintelui. Pana in aceasta zi, el isi amintete i
mi amintete si mie mereu de acea vreme cand l-am asaltat "aleator"cu aceast informa ie!
(Brigitte Dunbar, Universitatea Massey, Auckland, Noua Zeelanda)

STUDENT # 4: Tactica mea este de a parcurce manualul (i notele de curs) i de a-mi crea un fel
de fisiere in setul de notite n care subconceptele sunt file incadrate in conceptele mai mari.
Aceasta urmeaz ntr-o msur chiar organizarea manualului... Dupa ce a citit cteva paragrafe,
eu scriu ceea ce am nvat, dar mai nti trebuie s imi dau seama de punctele majore i minore.
Dar cea mai importanta parte a acestui lucru este ca acioneaz ca o modalitate de a m testa. Pun
o bucat de hrtie peste notitele mele i o mut ncet n josul paginii, in timp ce ncerc s imi
amintesc ce este "n interiorul fisierului fiecarui concept. (Taylor Murphy, Universitatea din
Alberta)
STUDENT # 5: Citesc fiecare capitol, iau notie (uneori cuvnt cu cuvnt, sau prescurtat) pe
computerul meu unde le pot organiza intr-un mod care are sens pentru mine. n cele din urm,
fac cartonase cu notite pe care le invat. (Natalie Tyler, Georgia State University)
Fiecare dintre tehnicile descrise de aceti elevi se bazeaz pe una sau mai multe principii
de baz ale functionarii memoriei pe lunga durata (MLD). n acest capitol vom ncepe prin a
descrie aceste principii i apoi vom arat modul n care principiile pot fi aplicate n general. Am
vzut n capitolul 5, cnd am descris cum Rachel comanda pizza, c procesul de dobndire a
informaiilor i transferarea lor n MLD se numete encodare.
Observai c termenul encodare este similar cu codare, termen pe care l-am discutat la
memoria de scurta durata (MSD) n capitolul 5 i MLD n Capitolul 6. Unii autori folosesc ace ti
termeni alternativ. Vom folosi termenul de codare pentru a ne referi la forma n care este
reprezentat informaia. De exemplu, un cuvnt poate fi codat vizual, fie prin sunet sau prin
sensul. Vom folosi termenul encodare pentru a ne referi la procesul utilizat pentru a depune
informaii n MLD. De exemplu, un cuvnt poate fi encodat prin repetare, prin asociere cu alte
cuvinte care sa rimeze cu el, sau prin utilizarea sa ntr-o propozi ie. Unul dintre principalele
mesaje n acest capitol este c unele metode de encodare sunt mai eficiente dect altele.
Imaginai-v c tocmai ai terminat de studiat pentru un examen si sunteti destul de siguri
c ai encodat in MLD materialul cel mai probabil s apara la examen. Dar momentul adevrului
114

apare atunci cnd v aflai n examen i trebuie s v amintii o parte din aceste informa ii pentru
a rspunde la o ntrebare. Aceast amintire implic accesarea unora din informa iile pe care le-a i
encodat i transferarea lor din MLD n memoria de lucru, pentru a deveni constienti de ea. Acest
proces de transfer de informaii de la MLD la memoria de lucru se numete reactualizare. Chiar
dac informaia se regaseste n MLD, dac nu se poate reactualiza, ea nu este de folos. Unul
dintre principalii factori care determin dac putei prelua informaii de la MLD este modul n
care informaiile au fost encodate atunci cnd le-ati nvat. n seciunea urmtoare ne vom
concentra pe modul n care informaia este encodata n LTM. Vom lua n considerare atunci
reactualizarea i cum se leaga ea de encodare.

Encodarea: Trimiterea informatiilor in memoria de lunga


durata
Exist o serie de modaliti de a introduce informa ii n memorie, unele mai eficiente
dect altele. Vom ncepe studiul acestor metode prin discutarea procesului de repetitie -repetarea
informatiei de un numar optim de ori pana cand aceasta este retinuta.

Repetiia de ntreinere si repetiia de elaborare


Una dintre preocuprile centrale ale psihologiei cognitive timpurii a fost determinarea
relaiei dintre encodare si repetitie. Am vzut n capitolul 5 ca repeti ia poate fi folosita pentru a
pstra informaii n MSD, ca atunci cnd repetam un numr de telefon pe care tocmai l -am
cautat n cartea de telefon. Dei repetiia poate pstra informaia nMSD, aceste repetitii nu
garanteaz c informaiile vor fi transferate n MLD. tim asta din experienta anterioara cand
repetam un numr de telefon i apoi il uitam imediat dup ce efectuam apelul. In astefel de
cazuri, repetam numerele fr nicio consideraie de a determina un sens sau de a face conexiuni
cu alte informaii. Acest tip de repetitie se numeste repetiie de ntre inere. Ea ajuta la mentinerea
de informaii n MSD, dar aceasta nu este o modalitate eficace de transfer n memoria pe termen
lung.
Un alt fel de repetiie, repetiia de elaborare, este mult mai eficienta in transferul de
informaii n MLD; ea apare atunci cnd te gndeti la semnificaia unui element sau faci
conexiuni ntre element i ceva ce tii deja. Putem demonstra c repetiia de elaborare este o
modalitate buna de a stabili amintiri pe termen lung printr-o abordare intitulata Teoria Nivelurilor
de Prelucrare.

Teoria Nivelurilor de Procesare


n 1972, Fergus Craik i Lockhart Robert au propus ideea de niveluri de procesare
(NDP). Ei au postulat ca memoria depinde de modul n care este encodata informa ia
procesarea profunda" rezulta n encodare i reactualizare mai bun dect cea "superficiala". Cu
alte cuvinte, memoria depinde de modul n care informaiile sunt programate n minte, iar
adncimea de prelucrare este determinat de natura sarcinii n timpul encodarii. Urmtoarea
115

demonstraie ilustreaz modul n care diferite activiti afecteaz memorie pentru o list de
cuvinte.

DEMONSTRATIE Amintiti-va lista de cuvinte


Partea 1. Acoperiti lista de mai jos i apoi descoperiti fiecare cuvnt, unul cte unul. Sarcina
voastra este de a contoriza numrul de vocale din fiecare cuvnt i sa treceti mai departe. Odat
ce ajungeti la sfritul listei, acoperiti din nou i urmai instruciunile de la sfritul listei.
scaun
matematic
elefant
lampa
masina
lift
cactus
grijuliu

Instruciuni: Numarati napoi din 3 in 3 de la 100. Cnd ajungeti la 76, scrieti cuvintele pe care vi
le mai amintiti. Faceti asta acum.
Partea 2. Acoperiti lista de mai jos i apoi descoperiti fiecare cuvnt, unul cte unul. De data
aceasta, vizualizati ct de util ar putea fi elementul dac ai fi bloca i pe o insul pustie. Cnd
ajungi la captul listei, urmai instruciunile.

umbrel
exerciiu
iertare
hamburger
stnc
cafea
lumina soarelui
sticla
116

Instruciuni: Numarati napoi din 3 in 3 de la 99. Cnd ajungeti la 75, scrieti cuvintele pe care vi
le mai amintiti. Faceti asta acum.
Care procedur a dus la o mai bun memorizarea numrarea numrului de vocale sau
vizualizarea funciei unui element? Cele mai multe dintre experimentele care au solicitat acest tip
de ntrebare au constatat c memorarea este mai calitativa atunci cnd s-a fcut o legtur
semnificativ ntre un element i altceva. Astfel, memorarea cuvintelor este mai bun atunci cnd
cuvintele sunt procesate prin raportare la alte cunotine (cum ar fi utilitatea unui obiect pe o
insul pustie) dect atunci cnd sunt procesate pe baza unei caracteristici nesemnificativa (cum
ar fi numrul de vocale). Craik i Lockhart, in teoria nivelurilor de procesare, afirm c memoria
depinde de profunzimea procesarii pe care o primete un element. Ei disting ntre procesare
superficial i profunda.
Procesarea superficiala implic puin atenie la sens. Ea apare atunci cnd atenia se
concentreaz pe caracteristicile fizice, cum ar fi dac un cuvnt este tiprit cu litere mici sau
mari, sau numrul de vocale ntr-un cuvnt. deasemenea, ea mai apare n timpul repetiiei de
ntreinere, n care un element se repet doar pentru a fi pastrat n memorie, dar fr a se tine cont
de sensul sau legtura cu orice altceva.
Procesarea profunda implic o atenie deosebit, concentrare pe sensul unui element,
precum i raportarea la altceva. Acest mod de prelucrare a unui element are loc n timpul
repetitiri de elaborare i are ca rezultat o memorie mai bun.
Urmtoarea metod, care corespunde metodei utilizate ntr-un experiment de Fergus
Craik i Endel Tulving (1975), ilustreaz modul n care profunzimea procesarii poate varia prin
solicitarea de diferite tipuri la ntrebri legate de un cuvnt.

METODA Variatiuni in profunzimea procesarii


O ntrebare a fost prezentata urmat de un cuvnt, iar apoi participantul a rspuns.
Procesarea superficiala a fost reprezentata prin ntrebri despre caracteristicile fizice cuvntul
lui; procesarea profunda a fost realizata prin ntrebat despre sunetul cuvntului; i cea mai
profund procesare a fost realizat de o sarcin care a implicat sensul cuvntului. Urmtoarele
exemple sunt similare cu cele utilizate n experiment de catre Craik i Tulving lui.
1.
Superficiala: O ntrebare despre caracteristicile fizice ale cuvntului: Este cuvntul tiprit
cu majuscule? Cuvnt: pasre
2.

Profund: O ntrebare despre rime: Cuvantul rimeaza cu tren? Cuvnt: durere

3. Cea mai profund: Completati spatiul liber: Cuvntul se ncadreaz n propoziia "El a vzut o
[ ___ ] pe strada? Cuvant: masina

Procedura de experiment Craik i Tulving este cartografiata n figura 7.1a.


117

Dup ce participanii au rspuns la ntrebri, s-a dat un test de memorie pentru a vedea
ct de bine si-au amintit cuvintele. Rezultatele indic faptul c procesarea profund este asociata
cu memorie mai buna.
Ideea de niveluri de procesare a generat o miscare in cercetare catre investigarea modului
n care felul cum un stimul este encodat afecteaz capacitatea de reactualizare mai trziu. Cu
toate acestea, teoria nivelurilor de procesare si ideea de profunzime a devenit mai pu in
important pentru cercettorii memoriei atunci cnd a devenit evident c este dificil s se
defineasc exact ce este profunzimea procesarii.

Dificultatea definirii profunzimii procesarii


Modul n care am descris profunzimea procesarii se bazeaz n principal pe bun sim:
Este evident c acordnd o atenie la modul n care un cuvnt este folosit ntr-o propozi ie ar fi
"mai profund" dect observnd dac cuvntul este imprimat cu majuscule. Dar se ia n
considerare o problem mai dificil. Ce despre utilizarea unui cuvnt ntr-o propoziie (la fel ca
n experimentul Craik i Tulving) fa de ct de util este un obiect pe o insul pustie (ca n
demonstratie) este mai profund? Din pcate, teoria nivelurilor de procesare teorie nu ofer o
modalitate de a rspunde la aceast ntrebare.
Cu toate acestea, principala concluzie a teoriei nivelurilor de procesare este ca
reactualizarea memoriei este afectata de modul n care elementele sunt encodate. `Datorita
acestui fapt, teoria este nc larg acceptat, iar o mare parte din cercetarea care demonstreaz
aceast relaiea a fost facuta.

CERCETARI CARE DEMONSTREAZA CA ENCODAREA


INFLUENTEAZA REACTUALIZAREA
O serie de proceduri diferite au fost folosite pentru a arta c encodarea poate afecta
reactulizarea. Ideea de baz n toate aceste experimente este de a varia encodarea i a msura
cum este influentata reactualizarea (performanta memoriei). Vom arta cum acest lucru a fost
fcut n experimente care implic (1) introducerea n propoziii complexe a cuvintelor care
urmeaz s fie memorate; (2) formarea de imagini vizuale bazate pe cuvinte; (3) formarea de
legturi ntre cuvinte i caracteristicile personale; (4) generare de informaii; (5) organizarea
informaiilor; i (6) testarea.

Plasarea cuvintelor ntr-o propoziie complexa


Dac ti s-ar da sarcina de a memora cuvntul pui, ce propoziie crezi c ar duce la o
memorare mai buna?
1.

Femeia fierbe un pui.

2.

O pasre gigantica a navalit i a capturat bietul pui.

118

Craik i Tulving (1975) au constatat c un cuvnt este mult mai bine memorat atunci cnd
cuvntul este prezentat ntr-o propoziie complex. Explicaia lor pentru acest rezultat este faptul
c propozitia complexa creeaz mai multe legturi cu cuvntul, iar aceste legaturi ac ioneaz n
calitate de indici si ne ajut sa preluam cuvntul atunci cnd ncercm s ni-l amintim. Lua i n
considerare, de exemplu, rspunsul dumneavoastr la fiecare dintre propoziiile despre carnea de
pui. Daca, citindu-le, ai format imagini n mintea ta, care era imaginea mai vie o femeie
gatind un pui, sau o pasre-gigant care vaneaza un pui?
Majoritatea participantilor la experimentul lui Craik i Tulving au considerat propozitia
cu pasrea-gigant a fi mai memorabila. Totusi, acest fapt nu a fost valabil pentru un elev din
clasa mea, care a raportat c mama ei gtete pui des. Ea si-a amintit de mama ei la citirea
propozitiei .Astfel, pentru aceasta studenta, imaginea mamei sale gtind a format o legtur mai
puternic dect imaginea psrii-gigant.

Formarea unor imagini vizuale


Gordon Bower i David Winzenz (1970) au decis s testeze dac imaginile vizuale pot
crea conexiuni care sporesc memoria. Ei au folosit o procedura numita nvarea in perechi
asociate, in care este prezentat o list de perechi de cuvinte. Mai trziu, primul cuvnt din
fiecare pereche este prezentat, iar sarcina participantului este s ne amintim cuvntul cu care
acesta a fost asociat.
Bower i Winzenz au prezentat participanilor o list cu 15 de perechi de substantive,
cum ar fi barca-copac, timp de 5 secunde fiecare. Un grup a fost pus s repete n tcere perechile
aa cum au fost prezentate, iar un alt grup a fost pus sa formeze o imagine mental n care cele
dou elemente se aflau in interactiune. Cnd participantilor li s-a dat mai trziu primul cuvnt i
au fost rugai s isi reaminteasc al doilea cuvant pentru fiecare pereche, participanii care au
creat imagini si-au amintit doua ori mai multe cuvinte decat participantii care doar au repetat
perechile de cuvinte (Figura 7.3).

Encodare prin auto-referinta


Un alt exemplu n care memoria este mbuntit prin encodare este efectul de autoreferin: Memoram mai bine dac ni se cere s referentiem un cuvnt la noi insine. TB Rogers i
colaboratorii (1977) au demonstrat acest lucru prin utilizarea aceleiai proceduri folosite de Craik
i Tulving n experimentul de profunzime a procesarii. Design-ul experimentului al lui Rogers
este prezentat n figura 7.4a. Participantilor le-a fost prezentata cate o ntrebare timp de 3
secunde, urmata de o scurt pauz i apoi un cuvnt. Sarcina a fost de a rspunde la ntrebare cu
"da" sau "nu" dup ce au vzut cuvntul. Iata exemple din cele patru tipuri de ntrebri:
1.

Caracteristici: "Tiprit cu litere mici? Cuvnt: fericit

2.

Rim: Ce rimeaz cu cimpoi?" Cuvnt: vioi

3.

Sens: "nseamn acelai lucru ca i fericit?" Cuvnt: optimist


119

4.

Auto-referinta Ce te descrie?" Cuvnt: fericit

Rogers a descoperit ca participantii au mai multe sanse sa-si aminteasca cuvintele pe care
le-au encodat prin auto-referinta. De ce participanti au mai mari sanse sa-si aminteasca cuvintele
care se conecteaz la ei nii? O posibila explicatie este ca aceste cuvintel se leaga de ceva ce
participanii cunosc bine la ei nii similar cu exemplul cu puiul. n general, propozitiile care
au ca rezultat reprezentri mai bogate, mai detaliate n mintea unei persoane rezulta si ntr-o
memorie mai buna.

Generarea informatiilor
Generarea informatiilor, fata de primirea pasiva a acestora, mbuntete retenia.
Norman Slameka i Peter Graf (1978) au demonstrat acest efect, numit efectul de generare,
cerand subiectilor sa studieze o list de perechi de cuvinte n dou moduri diferite:
1.
etc.

Grup Pasiv: Citii aceste perechi de cuvinte legate. rede-coroan; cal- a; lamp-umbra;

2.
Grup Activ: Completai spatiul gol cu un cuvnt care este legat de primul cuvnt. rege-co
_____; cal-_____; lamp-um_____; etc
Dupa ce au citit sau generat perechi de cuvinte, s-a prezentat primul cuvnt i s-a cerut
cuvntul -pereche. Participantii care au generat cel de-al doilea cuvnt din fiecare pereche au fost
capabili s reproduc 28% mai multe perechi sugerate decat participantii care doar au citit
perechile de cuvinte.

Organizarea informaiilor
Dosare de pe desktop-ul calculatorului, cataloage computerizate la bibliotec i file care
separa diferite subiecte n mapa sunt toate proiectate pentru a organiza informa iile astfel nct
ele s poat fi accesate mai eficient. Memoria utilizeaz si ea un sistem de organizare pentru a
accesa informaii. Acest lucru a fost demonstrat ntr-un numr de moduri.

Indici de reactualizare
Indicii de reactualizare sunt cuvinte sau stimuli dintr-o anumit categorie care ajut o
persoan sa-si aminteasca informaii din aceeasi categorie. Dac o lista de cuvitne prezentate
aleatoriu se organizeaza n minte, ce se ntmpl atunci cnd cuvintele sunt prezentate ntr-un
mod organizat de la bun nceput, n timpul encodarii? Dac materialul prezentat intr-un mod
organizat imbunatateste memoria, ne-am putea atepta ca prevenirea acestei organizari s
micsoreze capacitatea de reactualizare.
Testarea
Un sondaj despre tehnicile de studiu ale studenilor arat c recitirea materialului de
nvat este metoda predominant folosit pentru studiere (Karpicke et al, 2009). Cu toate
120

acestea, studii recente arat c testarea pe materialul de invatat rezulta ntr-o encodare mai bun
dect recitirea ea. Henry Roediger i Jeffrey Karpicke (2006) au demonstrat avantajele testrii cu
ajutorul design experimental din figura 7.8.
Rezultatele, n figura 7.9, arat c a existat o diferen mic ntre grupurile de recitire i
grupurile de testare dup un delay de 5 minute. Cu toate acestea, dupa o saptamana s-a constatat
ca grupul de testare a performat mult mai bine decat grupul de recitire la evaluarea reactualizarii.
Aceast performan mbuntit datorit testrii se numete efect de testare. Acesta a fost
demonstrat ntr-un numr mare de experimente, att n laborator cat i n setrile de clas
(Karpicke et al, 2009).

Reactualizarea
nainte ca materialul care a fost encodat sa poata fi utilizat, acesta trebuie s fie extras din
memorie, recuperat adica reactualizat. Procesul de reactualizare este extrem de important,
deoarece cele mai multe dintre eecurile noastre de memorie sunt eror de reactualizare. Acestea
apar atunci cand informatia este "acolo", dar nu poate iei. De exemplu, ai studiat din greu, dar
nu iti poti aminti rspunsul atunci cnd laxamen. Raspunsurile iti vin imediat ce ai iesit din sala.
Te ntlneti n mod neateptat cu cineva cunoscut anterior, dar nu iti poti aminti numele
persoanei. Cateva zile mai tarziu, iti amintesti numele brusc. n ambele exemple, informa iile
necesare au fost encodare, dar nu au putut fi preluate cnd a fost nevoie de ele.

METODE DE REACTUALIZARE
*Indici de reactualizare
Indicii de reactualizare sunt cuvinte sau stimuli dintr-o anumit categorie care ajut o
persoan sa-si aminteasca informaii din aceeasi categorie. Dac o lista de cuvitne prezentate
aleatoriu se organizeaza n minte, ce se ntmpl atunci cnd cuvintele sunt prezentate ntr-un
mod organizat de la bun nceput, n timpul encodarii? Dac materialul prezentat intr-un mod
organizat imbunatateste memoria, ne-am putea atepta ca prevenirea acestei organizari s
micsoreze capacitatea de reactualizare. Putem distinge dou tipuri de reactualizare spontana si
programata. n reactualizarea spontana, subiectului i se cere pur i simplu s isi aminteasc
stimulii. n reactualizarea programata, participantului i se prezinta indicii de reactualizare pentru
a-l ajuta sa isi aminteasca de stimulii prezentati anterior. Acesti indici sunt de obicei cuvinte sau
fraze.
De exemplu, Endel Tulving i Zena Pearlstone (1966) au fcut un experiment n care au
prezentat participanilor o list de cuvinte. Cuvintele au fost alese din anumite categorii, cum ar
fi psri (porumbel, vrabie), mobilier (scaun, masa), i profesii (inginer, avocat), dei nu au fost
indicate categoriile n mod special n lista iniial. Pentru testul de memorie, participantilor din
grupul de reactualizare spontana liber li s-a cerut s scrie ct de multe cuvinte isi mai puteau
aminti. Si participantilor din grupul de reactualizare programata li s-a cerut s isi aminteasca
cuvintele, dar au fost prevzuti cu numele categoriilor, "psri", "mobilier," i profesii.
121

Participantii la grupul de reactualizare spontana si-au reamintit 40% dintre cuvinte, n


timp ce participantii la grupul de reactualizare programata si-au reamintit 75% dintre cuvinte.
Rezultatele experimentului Tulving i Pearlstone demonstreaz c memoria este ajutata de indicii
de reactualizare.

Conditii similare la encodare si reactualizare


Reactualizarea poate fi imbunatatita prin reproducerea condiiilor existente la encodare.
Vom descrie acum trei situaii specifice n care reactualizarea este crescuta de condiiile
asemanatoare cu cele de la momentul encodarii. Aceste moduri de a realiza conditiile similare
sunt:
(1)

specificitatea encodarii - potrivirea contextului n care apar encodarea i reactualizarea;

(2)

invatarea functie de stare - potrivirea starii de spirit prezenta n timpul encodarii

(3)
procesarea prin transfer corespunztor - potrivirea sarcinii implicate n encodare i
reactualizare.

Specificitatea encodarii
Principiul specificitatii encodarii afirm c oamenii encodeaza informaia mpreun cu
contextul su. O strategie bun pentru a lua un examen ar fi s studiezi ntr-un mediu similar cu
mediul in care vei fi testat. Acest lucru nu nseamn c trebuie neaprat sa studiezi n aceeasi sala
n care se va da examenul; ai putea s dublezi n situaia de studiu unele dintre condi iile care vor
avea loc n timpul examenului.
Aceast ipoteza despre studiu este susinut de un experiment de Harry Grant i
colaboratorii sai (1998). Participanii au citit un articol despre psihoimunologie n timp ce purtau
cti. Participanii la condiia liniste" nu auzit nimic n cti.
Participanii la condiia "zgomotos" au auzit o band de zgomot de fond nregistrata n
timpul prnzului ntr-o cafenea universitara (pe care li s-a spus s o ignore). Jumatate din
participantii din fiecare grup au dat apoi un test scurt pe condiia liniste, iar cealalta jumatate a
fost testata n condiia zgomotos.
Rezultatele au indicat faptul c participanii au fcut mai bine atunci cnd condiia de
testare corespundea cu conditia din timpul studiului.

Invatarea functie de stare


Aceasta se refera la nvarea care este asociata cu o stare intern speciala, cum ar fi
starea de contientizare. Conform principiului de nvare dependente de stare, reactualizarea va
fi mai calitativa atunci cnd starea intern a unei persoane n timpul reactualizarii este aceeasi
sau asemanatoare cu starea de la encodare. Eric Eich i Janet Metcalfe (1989) au experimentat
acest lucru (Fig. 7.14). Ei au solicitat participanilor s gndeasc ganduri pozitive n timp ce
122

ascultau muzic "vesela" sau gnduri deprimante in timp ce ascultau muzic melancolica".
Participanii au evaluat starea lor n timp ce ascultau muzic i partea de encodare a
experimentului a nceput atunci cnd rating-ul acestora a ajuns la "foarte plcut" sau "foarte
neplcut." Odat ce aceasta a avut loc de obicei n termen de 15-20 de minute participan ii
au studiat liste de cuvinte n timp ce se aflau in starea de spirit pozitiv sau negativ.
Dup ce sesiunea s-a ncheiat, participanilor li s-a spus s se ntoarc n 2 zile. Dupa
dou zile, aceeai procedur a fost folosit pentru a induce participantii ntr-o stare de spirit
pozitiv sau negativ. Cnd au ajuns la starea de spirit, au primit un test de memorie pentru
cuvintele pe care le-au studiat dou zile mai devreme. Rezultatele indicau faptul c au fcut mai
bine atunci cnd starea de spirit la reactualizare corespundea cu starea de spirit n timpul
encodarii.

Procesarea prin transfer corespunzator


Fenomenul de procesare prin transfer corespunztor arata ca performanta memoriei
sporeste cand tipul de sarcini la encodare corespunde cu tipul de sarcini la reactualizare. Putem
nelege ce nseamn acest lucru prin experimentul lui Donald Morris si colegii (1977).
Experimentul lui Morris avea dou pri: encodare i reactualizare. Partea de encodare a
experimentului trebuia sa intruneasca dou condiii (Fig. 7.15):
(1) Condiia sens, n care sarcina este axata pe sensul unui cuvnt, i
(2) Condiia rim, n care sarcina este axata pe sunetul unui cuvnt.
Participanilor la ambele condiii li s-a spus o propozitie in care un cuvnt este inlocuit de
cu cuvntul "spatiu"; 2 secunde mai trziu, li s-a spus un cuvnt- int. Sarcina pentru grupul de
memorie a fost s rspund "da" sau "nu", bazat pe sensul frazei creat prin nlocuirea lui "spatiu"
cu cuvntul-int. Sarcina pentru grupul rim a fost s rspund "da" sau "nu", bazat pe rima
creata prin nlocuirea lui "spatiu". Participanii la ambele condiii au primit acela i set de cuvinte
int.
n faza de reactualizare a experimentului, participanii din grupurile sens i rim au dat un
test de recunoatere rim. Pentru testul de rime, participantii au primit 32 de cuvinte care rimau
cu unul dintre cuvintele-int prezentate n faza de encodare, i 32 de cuvinte care nu au rima.
Cuvintele prezentate n faza de reactualizare a experimentului au fost diferite de cuvintele
prezentate n faza de encodare. Sarcina participanilor a fost de a indica dac fiecare cuvnt
prezentat n timpul fazei de reactualizare rima cu unul dintre cuvintele- int pe care le-au auzit n
timpul fazaei de encodare. Participantul ar rspunde "da" daca el sau ea amintea cuvantul din
faza anterioara.
Procentajul pentru cuvintele-int care au primit un rspuns corect n timpul fazei de
encodare este indicat n figura 7.15. Aceste rezultate arat c participanii care au fost n grupul
rim n timpul encodarii si-au amintit mai multe cuvinte dect participanii care au fost n grupul
sens n timpul encodarii. Cheia pentru o performan mai bun a grupului rim a fost c au
123

experimentat acelai tip de sarcini (rim) n timpul att al encodarii cat i al reactualizarii. Acest
rezultat este un exemplu de procesare prin transfer adecvat, deoarece pentru grupul rim att
encodarea, cat i reactualizare s-au bazat pe sunet.
Acest rezultat nu se leaga numai de ideea de compatibilitate intre encodare i
reactualizare, dar si de teoria nivelurilor de procesare. Amintii-v c ideea principal din spatele
acestei teorii este c procesarea profund duce la o mai bun encodare i, prin urmare, o mai
bun reactualizare. Teoria ar prezice c participanii care au fost n grupul de sens n faza de
encodare vor avea parte de o procesare profund. nsa grupul rima a performat mai bine. Astfel,
experimentul lui Morris a ilustrat dou puncte importante: n primul rnd, procesarea mai
profund la encodare nu duce ntotdeauna la o mai bun reactualizare, cum TNP propune. n al
doilea rnd, asemanarea sarcinilor la encodare i reactualizare duce la o memorie de calitate
superioara.

Cum sa invatam mai eficient?


Cum se pot aplica principiile ce au fost descrise pentru a ne ajuta sa ne amintim materiale
pentru examenul urmator? Multe dintre principiile care au fost descoperite in laboratoare
functioneaza si in afara lor si unele dintre ele pot fi utilizate pentru cresterea eficientei invatarii.
Ideile din aceasta sectiune sunt prezentate ca sugestii pentru tine . Spun asta pentru ca
stilurile de invatare ale oamenilor difera, si ceea ce ar putea functiona pentru o persoana ar putea
fi imposibil sau ineficient pentru alta. De asemenea, diferite tipuri de materiale pot necesita
diferite tehnici. O metoda de studiu poate functiona bine pentru memorarea de liste sau definitii,
si o alta metoda poate fi mai bine utilizata pentru concepte sau principii de baza . Vom discuta
urmatoarele sase moduri de crestere a eficientei studiului dumneavoastra:
1. Elaborarea
2. Generarea si testarea
3. Organizarea
4. Pauzele de invatare
5. Adaptarea conditiilor de invatare si testare
6. Evitarea "iluziei de invatare"

ELABORAREA
Pentru ca elaborarea este una dintre temele acestui capitol, nu ar trebui sa fie nici o
surpriza faptul ca elaborarea este o parte importanta a studiului efectiv. Etapa care faciliteaza
transferarea materialelor citite in memoria de lunga durata este elaborarea gadirea directionata
catre ceea ce cititi si atribuirea de sens prin raportarea la alte lucruri pe care le cunoasteti. Acesta

124

devine mai usoara pe masura ce aflati mai multe informatii , deoarece procesul de invatare
anterioara creeaza o structura pe care sa stea informatii noi.
Tehnicile bazate pe asociere, cum ar fi crearea de imagini care leaga doua lucruri, la fel
ca in Figura 7.3, de multe ori se dovedesc utile pentru a invata cuvinte individuale sau definitii.
De exemplu, cand am invatat prima data diferenta dintre interferenta proactiva (informatiile
vechi interfereaza cu invatarea de noi informatii; vezi pagina 124) si de interferenta retroactiva
(informatii noi interfereaza cu amintirea informatiilor vechi), m-am gandit la un jucator de fotbal
"pro" zdrobind totul in calea lui in timp ce alearga . Acum nu imi mai trebuie aceasta imagine ca
sa imi amintesc ce este interferenta proactiva , dar ea a fost de ajutor atunci cand am invatat
initial acest concept.
Acest principiu de asociere este implicat in tehnica de studiu Student # 1,descrisa de la
pagina 172, la inceputul capitolului, in care ea inventeaza o poveste, coreland astfel principiile cu
personaje din poveste si creand de asemenea imagini la care poate apela mai tarziu pentru a o
ajuta sa-si amintesca materialul.

GENERAREA SI TESTAREA
Rezultatele cercetarii privind efectul de generare (pagina 178) si efectul de testare (pagina
180) indica faptul ca implicarea activa in crearea materialului este o modalitate puternica de
codificare a informatiei si recuperarea a ei dupa un termen mai indelungat. Generarea este
folosita de elevi 2 si 3, atunci cand explica materialul pe care doresc sa-l invete prietenilor si
membrilor familiei (pagina 172). O alta studenta a scris ca invata explicand cu voce tare, chiar
pretinzand ca ea este profesorul unei clase. Metoda de a vorbi cu voce tare poate parea ciudata
(faceti-o cand nu va aude nimeni!), dar avantajul este ca nu trebuie sa gaseasca un prieten sau un
membru al familiei pentru a le explica. De fapt, unii instructori (inclusiv autorul acestei carti)
utiliza acesta metoda "vorbind cu voce tare" pentru a exersa materialul care va fi prezentat in
curs.
Testarea este de fapt o forma de generare, deoarece necesita implicarea activa in raport cu
materialul. Desi primul pas in invatare ar fi parcurgerea materialului in intregime ,cercetarile
arata ca in urma acestei lecturi initiale, testarea poate fi o modalitate mai eficienta de a consolida
codarea si regasirea informatiei decat recitirea materialelor. Dar daca ai avea de gand sa te
testezi, de unde ai lua intrebarile pentru test? Un loc ar putea fi intrebarile care sunt uneori
oferite, precum Autoevalueaza-ti cunostiintele asa cum apar in acesta carte . O alta modalitate
este sa inventezi singur intrebari, cum face studentul # 4 folosind rubricile subliniate pentru a
stimula intrebarile. Deoarece crearea de intrebari pesupune o implicare activa in relatia cu
materialul , intareste codarea acestuia. Cercetarile au aratat ca elevii care citesc un text cu ideea
de a crea intrebari au obtinut rezultate la fel de bune la examen ca si studenti care citesc un text
cu ideea de a raspunde la intrebari mai tarziu, si ambele grupuri au avut rezultate mai bune decat
un grup care nu a creat sau nu a raspuns la intrebari (FRASE, 1975).

125

Cercetarile au aratat, totusi, ca multi studenti cred ca revizuirea materialului este mai
eficace decat autoevaluarea; atunci cand fac autotestarea , o fac pentru a vedea cum s-ar descurca
la test , nu ca un instrument de invatare (Kornell & Son, 2009). Dupa cum se dovedeste,
autotestarea realizeaza doua lucruri. Aceasta indica ceea ce stii si creste capacitatea de a iti
aminti ceea ce stii mai tarziu.

ORGANIZAREA
Studentul # 5 sugereaza ca lua notite , organizandu-le intr-un mod care are sens pentru el.
Studentul # 4 mentioneaza, de asemenea, ca isi organiza materialul prin sublinieri. Indiferent
cum va organizati, crearea unui cadru care va ajuta sa puneti in relatie anumite informatii cu alte
informatii face materialul mai semnificativ si, prin urmare, intareste codarea. Organizarea poate
fi realizata prin "copaci", ca in figura 7.6, sau contururi, sau liste ce grupeaza fapte similare, sau
principii.
Organizarea, de asemenea, ajuta la reducerea dificultatii sarcinii de memorare. Putem
ilustra acest lucru privind un exemplu de perceptie. Daca vedeti modelul alb-negru din figura
3.15 ca zone de alb-negru independente, este extrem de dificil sa descrieti ce este. Cu toate
acestea, odata ce ati vazut acest model ca un Dalmatian, devine semnificativ si mult mai usor de
descris si reamintit (Wiseman & Neisser, 1974). Organizarea se refera la fenomene post senzatie
de chunking de care am discutat in Capitolul 5. Gruparea elementelor mici in unele mai mari si
mai semnificative creste capacitatea de memorare. Organizarea materialului este o modalitate de
a realiza acest lucru.

PAUZELE DE INVATARE
Spunand "Ia pauza" este un alt mod de a spune, "Studiez intr-o serie de secvente mai
scurte, mai degraba decat incercarea de a afla totul dintr-o data, "sau" Nu se ghiftui. ". Exista
motive bune pentru a spune aceste lucruri. Cercetarile au aratat ca memoria este mai buna atunci
cand se studiaza intr-un numar de sesiuni scurte, cu pauze intre ele, decat concentrat in o sesiune
lunga, chiar daca timpul total de studiu este acelasi. Acest avantaj pentru studiu repartizat in
sesiuni scurte se numeste efectul de distantare (Reder & Anderson, 1982; Smith & Rothkopf,
1984).
Un alt unghi de cercetare al acestui aspect arata ca memoria de performanta este
imbunatatita daca somnul urmeaza invatarea (recenzie pagina 16 din capitolul 1). Un student
care mi-a trimis tehnica lui de studiu a spus ca atipea in timp ce studia. El studia pentru un timp,
tragea un pui de somn scurt, atunci cand se simtea obosit, apoi se intorcea la studiu. Desi o
reactie la aceasta tehnica ar putea fi faptul ca studentul este lenes,experimentele descrise in
capitolul 1 indica faptul ca materialul studiat chiar inainte de a merge la somn este amintit mai
bine decat materialul studiat cu mult timp inainte de a merge la culcare. Astfel,una dintre cele
mai eficiente pauze pe care le puteti lua de la studiu presupune un pui de somn (Desigur, trezirea
pentru a termina studiul este utila, de asemenea!).

126

ADAPTAREA CONDITIILOR DE INVATARE SI TESTARE


Din ceea ce stim despre specificitatea codarii si invatarea dependenta de stare, memoria
ar trebui sa fie mai buna atunci cand conditiile de studiu (codarea) si testare (recuperarea) sunt
acordate cat mai bine posibil. Studentul # 2 profita de acest lucru prin studierea in sala de clasa.
Pentru a respecta cu strictete aceasta procedura ar trebui sa va faceti munca de studiu in clasa in
care urmeaza sa dati examenul. Acest lucru ar putea sa nu fie atat de practic, nu doar din motive
logistice , pentru ca in acel spatiu se mai desfasoara alte cursuri ,insa si pentru ca o astfel de sala
se poate sa nu va ofere confortul necesar studiului, si este posibil, sa nu fiti atat de motivati sa
petreceti mai mult timp intr-o sala de clasa . O solutie la aceasta problema ar putea fii sa studiati
in locuri diferite. Cercetarile au aratat ca oamenii isi amintesc mai bine materialul cand l-au
invatat in locatii diferite, in comparatie cu petrecerea aceleiasi cantitati de timp studiind intr-o
singura locatie (Smith et al., 1978). Utilizarea de locatii diferite ne impiedica sa asociem
invatarea cu un singur loc.

EVITAREA "iluziei de invatare"


Una dintre concluziile cercetariilor in domeniile memoriei de baza cat si a tehnicilor
specifice de studiu este faptul ca unele tehnici de studiu preferate de elevii pot parea a fi mai
eficace decat sunt in realitate. De exemplu, materialul recitit este metoda predominanta de studiu
pentru majoritatea studentilor (Karpicke et al., 2009). Un motiv pentru popularitatea acestei
metode este acela ca poate crea iluzia ca invatarea are loc. Acest lucru se intampla pentru ca
citirea si recitirea materialului face ca fluenta sa creasca si citirea materialului sa devina din ce in
ce mai usoara. Desi aceasta usurinta sporita a lecturii creeaza iluzia ca materialul este invatat,
cresterea fluentei nu se traduce neaparat intr-o mai buna memorarea a materialului.
Un alt mecanism care creeaza iluzia de invatare este efectul de familiaritate. Recitirea
face materialul sa para familiar, astfel incat, atunci cand se confrunta a doua sau a treia oara,
exista tendinta de a interpreta acesta familiaritate ca indicand cunoasterea materialul. Din pacate,
recunoasterea materialului din fata ta nu inseamna ca vei fi in stare sa ti-l amintesti mai tarziu.
In cele din urma, aveti grija la sublinieri. Un studiu realizat de S. W. Peterson (1992) a
constatat ca 82% dintre elevi subliniaza aspectele semnificative ale materialul de memorat si
mare parte din ei fac acest lucru la la prima lectura. Problema cu evidentierea este ca pare o
procesare elaborativa (luati un rol activ in lectura dumneavoastra prin evidentierea punctelor
importante), dar devine de multe ori un comportament automat ce implica miscarea mainii, dar
mai putin gandirea profunda a materialul.
Cand Peterson a comparat intelegerea materialului pentru un grup care a subliniat si cea a
unui grup care nu a facut sublinieri pe material, nu a gasit nici o diferenta intre performantele
celor doua grupuri la testare. Evidentierea poate fi un prim pas bun pentru unii oameni, dar este
important sa revenim asupra sublinierilor folosind tehnici precum repetitia elaborativa sau
elaborarea intrebarilor care ne ajuta sa fixam aceste informatii in memorie.

127

Privind la toate aceste tehnici, putem vedea ca multe dintre ele implica utilizarea cat mai
multor strategii de eficientizare a codarii. Elaborarea, generarea, testarea, precum si organizarea
permit prelucrarea mai profunda a materialului pe care incearcam sa-l invatam; construind
intrebari despre material si ranspunzand la aceste intrebari se incorporeaza regactualizarea in
studiu.
Ai o tehinca de studiu care nu este mentionata aici una care functioneaza pentru tine si
pe care o poti pune in relatie cu principiile memoriei discutate in acesta capitol ? Daca da, te
invit sa imi trimit o descriere a tehincii tale pe adresa de mail bruceg@email.arizona.edu.

MEMORIA SI CREIERUL
Cand utilizati memoria pentru a calatori inapoi in timp pentru a va aminti dimineata, sau
prima zi a anului, sau zilele in scoala primara, accesati informatii despre aceste evenimente care
sunt stocate in creierul vostru. Acest lucru trebuie sa fie adevarat, dar este, totusi, uimitor. Cum
poate ceva care ti s-a intamplat in scoala primara sa fie reprezentat undeva in creierul tau?
Raspunsul la aceasta intrebare este extrem de complex si este in continuare subiectul multor
cercetari. Vom lua in considerare cateva principii importante despre modul in care memoria este
reprezentata in creier, incepand prin a vedea cum afecteaza experientele noastre ce se intampla in
sinapse.

EXPERIENTELE PRODUC MODIFICARI IN SINAPSE


Amintiti-va de la capitolul 2 ca sinapsele sunt acele spatii mici dintre sfarsitul unui
neuron si corpul celular sau dendritele unui alt neuron (Figura 2.4), si ca, atunci cand semnalele
ajung la sfarsitul unui neuron, acestea provoaca neurotransmitatorii sa fie eliberati catre urmator
neuron. Aici in sinapse incepe fiziologia memoriei , conform ideii propuse de psihologul
canadian Donald Hebb.
Hebb (1948) a introdus ideea ca invatarea si memoria sunt reprezentate in creier prin
modificari fiziologice care au loc in sinapse. Sa presupunem ca o experienta particulara
determina impulsurile nervoase sa calatoreasca in jos pe axonul neuronului A in Figura 7.16a,
iar atunci cand aceste impulsuri ajung in sinapsa, neurotransmitatorul este eliberat catre neuronul
B. Ideea lui Hebb a fost ca aceasta activitatea intareste sinapsa facand modificari structurale,
provocand o mai mare eliberare transmitatori si o crestere a aprinderilor (figurile 7.16 b si c).
Hebb a propus de asemenea ca, schimbarile care au loc in sute sau mii de sinapse care sunt
activate de o anumita experienta, furnizeaza o inregistrare neuronala a experientei. Experienta
Anului Nou, in conformitate cu aceasta idee, este reprezentata de modelul de schimbari
structurale care au loc in mai multe sinapse.
Propunerea lui Hebb ,ca modificarile sinaptice furnizeaza o inregistrare a experientelor a
devenit punctul de pornire in cercetarea moderna a fiziologiei memoriei. Cercetatorii care l-au
urmat pe Hebb au stabilit ca activitatea din sinapse determina o secventa de reactii chimice , care

128

au ca rezultat sinteza de noi proteine care determina modificari structurale ale sinapsei ca cele
prezentate in figura 7.16c. (Kida et al, 2002;.. Chklovskii et al, 2004).
FIGURA 7.16 (a) Ce se intampla intr-o sinapsa cand este prezentat initial stimulul.
Inregistrarea de langa electrod indica rata de aprindere inregistrata de la axon la neuronul B. (b)
Pe masura ce stimulul este repetat incep sa apara modificari structurale (c) dupa mai multe
repetari,se dezvolta conexiuni mult mai complexe intre cei doi neuroni, care determina o crestere
a ratei de aprindere, chiar daca stimulul este acelasi cu cel prezentat in (a)
A-Schimbari structurale
B-Cresterea nivelului de aprindere (LTP)
(a) Prima prezentare a stimului
(b) Continuarea prezentarii stimului
(c) Mai tarziu, acelasi stimul este prezentat din nou.
Un rezultat al acestor schimbari din sinapse este un fenomen numit potentare pe termen
lung (LTP)- cresterea aprinderilor de neuroni dupa stimulare repetata (Bliss & Lomo, 1973; Bliss
si colab. 2003; Kandel, 2001). Potentarea pe termen lung este ilustrata prin inregistrarile
aprinderilor din figura 7.16. Prima data cand neuronul A este stimulat, neuronul B se aprinde lent
(Figura 7.16a). Cu toate acestea, dupa stimularea repetata (Figura 7.16b), B se aprinde mult mai
rapid la acelasi stimul (Figura 7.16c). LTP este important, deoarece arata ca stimularea repetata
determina nu numai modificari structurale, dar si imbunatatirea reactiei de raspuns.
Rezultate ca acestea indica modul in care experientele pot determina modificari la nivelul
sinapsei. Amintiri ale unei experiente specifice determina modificari in multe mii de sinapse si o
anumita experienta este reprezentata de modelul de aprindere imprimat peste acest grup de
neuroni. Aceasta idee ,ca memoria este reprezentata de un model de aprindere a neuronilor este
similara cu ideea de codificare distribuita, introdusa in Capitolul 2 (vezi pagina 40).

UNDE ESTE LOCALIZATA MEMORIA IN CREIER?


Pana acum ne-am concentrat pe sinapse. Dar, privind la o scara mai larga fata aceste
sinapse, si luand creierul in ansamblu, avem o noua perspectiva asupra legaturii dintre memorie
si creier. O intrebare pe care ne-o punem, este, care sunt zonele din creier implicate in procesul
de memorare? Primul raspuns pe care il putem da la acesta intrebare este ca memoria nu este
localizata intr-o zona specifica .Asa cum perceptia si atentia sunt distribuite in diferite zone, asa
este si memoria.
Am vazut deja ca, cortexul frontal este important pentru memoria de lucru (a se vedea
capitolul 5, pagina 138), insa si faptul ca, si alte zone sunt implicate in acest proces. Avem o
situatie similara si in cazul LTM in care sunt implicate zone diferite.Vom incepe cu lobul
temporal medial (MTL), care contine structurile prezentate in figura 7.17 .Un fapt bine stabilit
129

despre memorie si creier este ca hipocampul, una dintre structurile din MTL, este crucial pentru
formarea noilor LTMs. Stim asta din cazul HM, care si-a pierdut capacitatea de a forma noi
amintiri (amnezie anterograda) si, de asemenea, si-a pierdut mare parte din amintirile vechi
(amnezie retrograda) dupa ce hipocampul a fost indepartat (a se vedea capitolul 6, pagina 155).
FIGURA 7.17 (a) vedere laterala a creierului si (b)sectiune a partii inferioare a creierului,
arata amigdala si structurile lobului temporal medial (cortexul perirhinal, cortexul
parahipocampal, cortexul entorhinal si hipocampul).
FIGURA 7.18 Designul experimentului Davachi . In tipul encodarii, participantii, in scanner,
au creat imagini mintale ca si raspuns la cuvinte. In timpul reactualizarii, 20 de ore mai tarziu,
sarcina participantilor a fost sa recunoasca cuvintele pe care le-au vazut.
Si alte structuri in MTL sunt de asemenea importante.Sa luam de exemplu cortexul
perirhinal care a fost studiat impreuna cu hipocampul intr-un experiment facut de Lila Davachi si
colegii(2003).Studiul a fost creat sa urmareasca cum raspund aceste structuri pe masura ce erau
prezentate numele obiectelor in faza de encodare a unui experiment asupra memoriei.
Procedura din cadrul acestui experiment este aratata in Figura 7.18. Participantii , care se
aflau intr-un tomograf, au vizionat o serie de 200 de cuvinte. Li s-a cerut sa creeze o imagine a
unui loc specific care sa fie coreltat cu fiecare cuvant.De exemplu, daca cuvantul era murdar
( dirty) puteau sa creeze imaginea unei pubele de gunoi.
Dupa 20 de ore, participantilor li s-a dat un test de recunoastere in care au vazut aceleasi
200 de cuvinte pe care le-au vazut mai devreme, alaturi de un nou set de 200 de cuvinte.In
aceasta parte a experimentului, participantii nu erau inauntrul tomografului.Sarcina lor era sa
identifice ce cuvinte vazusera mai devreme , asadar un raspuns correct ar fi fost vechi daca li
se prezenta un cuvant vechi, si nou atunci cand li se prezenta un cuvant nou ( a se vedea
metoda Memoria de recunoastere, Cap.6, pag 154). Davachi a observat ca participantii isi
aminteau in proportie de 54% cuvintele vechi (spuneau da la un cuvant vechi) si au uita restul
de 46% (spuneau nuunui cuvant vechi)
Davachi a urmarit daca exista vreo diferenta intre activitatea cerebrala inregistrata in
interiorul tomografului in timpul encodarii pentru cuvintele amintite si pentru cele uitate.
Rezultatele prezentate in Figura 7.19a, arata ca activitatea din cortexul perirhinal era mai intensa
pentru cuvintele amintite decat pentru cuvintele uitate.Asadar in cortexul perirhinal cuvintele
care au generat mai multa activitate in timpul encodarii puteau fi mult mai probabil familiare
participantilor in timpul testului de recunoastere(am mai vazut o data acel cuvint). Acest
rezultat confirma, din punt de vedere psihologic, ceea ce s-a constatat comportamental: ceea ce
se intampla in perioada encodarii afecteaza reproducerea din memorie.
Sa se retina ca aceasta diferenta dintre cuvintele amintite si cele uitate nu s-a produs in
hipocamp. (Figura 7.19b). Aceasta nu inseamna ca hipocampul nu este implicat in memorie.Am
vazut din cazul lui H.M. ca hipocampul este crucial pentru memorie. Alte experimente au aratat
ca hipocampul este important si in alte aspecte ale memoriei nu doar in recunoastere, ci si in
130

amintirea contextului in care apare un obiect (Davachi et al., 2003).In plus, asa cum vom vedea
in sectiunea urmatoare hipocampul are un rol fundamental in formarea de amintiri noi.
In memorie sunt implicate si alte structuri din MLD.Zona parahipocampica este
importanta pentru amintirea informatiilor spatiale.In capitolul 2, pagina 32,am vazut ca aria
parahipocampica este responsabila de locuri cum ar fi imagini ale cladirilor sau ale camerelor si
si zona entorinala cum ar fi zona perirhinala este implicata in memoria de recunoastere. Dar
LTM merge dincolo de MTL, in alte zone ale lobilor parietal si frontal si de asemenea si in
amigdala (vezi Figura 7.17) care este importanta in memoria afectiva.Vom reveni asupra zonei
amigdaliene in Capitolul 8 cand vom studia memoria evenimentelor emotionale cum ar fi atacul
terorist din 9/11.
Ceea ce este important cu privire la distributia larga a memoriei in creier este ca, desi arii
specifice pot avea functii specifice , diverse arii pot interactiona si comunica intre ele. Un aspect
al memoriei care implica aceasta interactiune este consolidarea , procesul prin care amintirile nou
formate se transforma dintr-o stare fragila intr-o stare mai permanenta.
FIGURA 7.19 Rezultatele experimentului lui Davachi (a) Raspunsul din cortexul perirhinal
masurat in timpul encodarii pentru itemii care au fost recunoscuti si uitati in faza de retest (b)
Raspunsurile hipocampusului la itemii recunoscuti si la cei uitati

FORMAREA AMINTIRILOR IN CREIER: PROCESUL DE


CONSOLIDARE
Orice experienata creaza oportunitate pentru o noua amintire.Insa noile amintiri sunt
fragile si, de aceea, pot fi foarte usor dezintegrate.
Noile amintiri sunt fragile insa devine stabile prin consolidare. O observatie foarte
cunoscuta este aceea ca, amintirile pot fi eliminate prin traumatisme ale capului. Exemple sunt
usor de gasit in fotbal. Un eveniment recent s-a intamplat pe 26 septembrie2009, cand Tim
Tebow, fundasul castigator al trofeului Heisman Trophy al Universitatii din Florida, a suferit o
contuzie atunci cand s-a lovit cu capul de genuchiul unui alt jucator in timp ce era flancat. In
timp ce-si recupera cunostinta, primele cuvinte adresate antrenorului au fost Am prins
mingea?.In mod normal jucatorii care sufera o contuzie nu numai ca nu stiu ce s-a intamplat in
timpul contuziei si imediat dupa, insa nu-si amintesc nici evenimentul de dinaintea contuziei
(vezi Capitolu 1, pagina15).
Amnezia cauzata de trauma sau de leziuni cerebrale poate afecta atat abilitatea de a crea
noi amintiri (amnezia anterograda, vezi pag.149) cat si abilitatea de amintire a evenimentelor
intamplate inainte de leziuni ( amnezia retrograda ). Amnezia retrograda cauzata de contuzii, este
in mod tipic, mai putin severa pt amintirile indepartate (amintiri ale evenimentelor petrecute
demult (Frankland & Bontempi, 2005). Acest efect, care are loc datorita faptului ca amintirea
evenimentele recente este mai fragila decat amintirea indepartate, se numeste amnezie gradata.
( Figura 7.20). Pe masura trecerii timpului de la un eveniment, un proces denumit consolidare,
131

stabilizeaza amintirea evenimentului, asa incat, este mai putin probabil ca ea sa fie afectata de
trauma.
FIG. 7.20. Amnezia retrograda este amnezia care se produce asupra evenimentelor care s-au
petrecut dupa vatamare ( imposibilitatea de a forma amintiri noi ). Amnezia retrograda este
amnezia care produce asupra evenimenteleor care s-au petrecut inainte de vatamare
( imposibilitatea de a-ti aminti informatii din trecut ). Liniile verticale, care simbolizeaza
marimea amneziei retrograde, indica faptul ca amnezia este mai severa pentru evenimentele sau
procesele de invatare care sunt mai apropiate in timp de producerea vatamarii. Aceasta este
natura gradata a amneziei retrograde.
Consolidarea este procesul care transforma amintirile noi dintr-un stadiu fragil, in care pot fi
perturbate, intr-un stadiu mai stabil, in care devin rezistente la perturbare. (Frankland &
Bontempi, 2005). Acest proces implica o reorganizare a sistemului nervos ce intervine pe doua
nivele. Consolidarea sinaptica, la nivelul sinapselor, are loc rapid, in cateva minute. Modificarile
structurale prezentate in Figura 7.16 sunt un exemplu de consolidare sinaptica. Consolidarea
sistemelor implica reorganizarea graduala a circuitelor din zona cerebrala si are loc intr-un
interval de timp mai lung : saptamani, luni sau chiar ani.
Cercetarile recente, inspirate de munca de pionerat a lui Hebb asupra roulului sinapselor
in memorie, au fost centrate pe consolidarea sinaptica.Cercetarile mai recente, s-au focusat pe
consolidarea sistemului, investigand rolul diferitelor arii ale creierului in consolidare. Cazul lui
H.M., care si-a pierdut abilitatea de a-si crea noi amintiri dupa ce i-a fost indepartat hipocampul,
arata importanta acestuia in consolidare.Hipocampul are un rol central in modelul standard al
consolidarii.
Modelul stadard al consolidarii. Proprietatea graduala in care amnezia este mai grava
pentru experientele intamplate chiar inaintea leziunii, plus alte dovezi au dus la propunera
modelului standard al consolidarii. Modelul evoca faptul ca, reactualizarea depinde de hipocamp
in timpul consolidarii, insa, odata ce consolidarea este completa, reactualizarea nu mai este
coordonata de hipocamp.
Figura 7.21 arata pasii procesului de consolidare asa cum acestia sunt descrisi de
modelul standard. (Frankland & Bontempi, 2005; Nadel & Moscovitch, 1997). Informatia
activeaza o serie de arii corticale. ( Figura 7.21 a ). Activarea este imprastiata in cortex deoarece
amintirile implica in mod normal mai multe arii senzoriale si corticale. Spre exemplu, memoria
Anului Nou, ar putea include obiective turistice, sunete, posibile mirosuri, dar si emotiile pe care
le simteai si gandurile pe care le avea la miezul noptii. Pentru a putea face fata faptului ca
activitatea rezultata din aceasta experienta este distribuita in mai multe arii corticale, cortexul
comunica cu hipocampul, asa cum indica liniile albastre din FIGURA 7.21 a. Hipocampul
coordoneaza activitatea diferitelor arii corticale, care, in acest moment, nu sunt inca conectate in
cortex.
Cel mai important mecanism de consolidare este reactivarea, un proces in timpul caruia,
hipocampul reface activitatea neuronala asociata cu amintirea. In timpul reactivarii, activitatea
132

se desfasoara in retea, conectand hipocampul si cortexul. Aceasta activitate are drept rezultat
formarea legaturilor intre ariile corticale. ( Figura 7.21 b ). Acest proces de reactivare are loc in
timpul somnului ( Vezi Capitolul 1, Pag 16, si acest capitol pg 188 ) sau in timpul de relaxare
constienta, si poate fi de asemenea imbunatatit prin repetarea constienta a unei amintiri.
(Frankland & Bontempi, 2005; Huber et al., 2004; Nadel & Moscovitch, 1997; Peigneux et al.,
2004).
In final, conexiunile corticale devin puternice, astfel incat diferitele parti ale contextului
se leaga direct si hipocampul nu mai este necesar. ( Figura 7.21c ). Totusi, potrivit modelului
standard de consolidare, hipocampul este puternic activ atunci cand amintirile se formeaza prima
data ( Figura 7.22a ), dar devine din ce in ce mai putin activ pe parcurs ce amintirile sunt
consolidate, pana cand, in final, va fi necesara doar activitatea corticala pentru a evoca amintiri. (
Figura 7.22 b )

FIGURA 7.21. secventa de evenimente care au loc in consolidare. Regasirea de memorie


depinde de hipocampus. Conexiunile intre cortex si hipocamp sunt initial puternice in timpul
consolidarii,insa acestea descresc pe parcurrs ce se formeaza conexiunile in cortex. (Adaptat de
la Frankland & Bontempi, 2005)
FIGURA 7.22. (a) Potrivit modelului standard de consolidare, reactualizarea amintirilor
recente depinde de hipocamp; conexiunile corticale nu sunt inca formate in acest moment.
Totusi, pentru reactualizarea amintirilor recente, activitatea hipocampului este intensa si
activitatea coticala este scazuta. (b) Odata ce consolidarea este completa, conexiunile corticale
vor fi si ele formate, iar hipocampul nu mai are nici un rol. Tutusi, pentru reactualizarea
amintirilor indepartate, activitatea corticala este mare, si nu exista nici un fel de activitate a
hipocampului.
Ipoteza cailor multiple.
Majoritatea cercetatorilor accepta ca si hipocampul si cortexul sunt implicate in
consolidare.Totusi, exista pareri contradictorii cu privire la importanta hipocampului, daca este
important doar la inceputul consolidarii , asa cum este aratat in Figura 7.22 sau daca continua sa
fie important chiar si pentru amintirile indepartate. Dupa ipoteza cailor multiple, hipocampul este
implicat in regasirea amintirilor indepartate , cu precadere a amintirilor episodice. (Nadel &
Moskovitch, 1997). Dovezi ale acestei idei sunt aduse de experimente ca cel al lui Asaf Gilboa si
colaboratorii(2004), care au obtinut amintiri episodice recente si indepartate aratandu-le
participantilor fotografii cu ei insisi facand diverse activitati, in perioade de timp diferite de la
cele mai recente pana la cele in care aveau 5 ani.Rezultatele acestui experiment au aratat ca
hipocampul este implicat in recuperarea atat a amintirilor recente cat si a celor indepartate.
Faptul ca exista dovezi care sustin atat modelul standard al consolidarii cat si ipoteza
cailor multiple a dus la multe discutii printre cercetatori ai memoriei cu privire la implicarea
hipocampului in amintirile indepartate. (Jadhav & Frank, 2009; Moscovitch et al., 2005). Un fapt
133

care totusi poate fi declarat este acela ca amintirile nu sunt pur si simplu imprimate.Ele implica
modificari la nivelul sinapselor si un proces de consolidare care implica atat hipocampul cat si
cortexul. Desi nu exista indoiala ca procesul de consolidare face amintirile mai stabile.,
cercetarile recente descrise mai jos vin cu ipoteza ca pana si amintirile consolidate pot fi
modificate sau eliminate.

Aspecte de considerat
Sunt amintirile vreodata permanente? Traim vremuri interesante in cercetarea
memoriei. Ceea ce odata era simplu si stabilit acum pare complex si deschis spre idei noi
(Nadel & Land, 2000).Partea simpla si stabilita a cercetarii memoriei la care fac referire Lynn
Nadel si Cantey Land sunt urmatoarele doua idei pe care tocmai le-am discutat:
1. Memoria este initial fragila asa ca, evenimente perturbatoare, care au loc imediat dupa ce
memoria se formeaza, pot afecta formarea memoriei.
2. Odata produsa consolidarea, acelasi eveniment perturbator, nu o mai poate afecta
Experimente noi au facut ca multi cercetatori ai memoriei sa se intrebe daca memoria
odata consolidata nu poate fi perturbata (Lewis & Maher, 1965; Sara & Hars, 2006). Aceste
experimente au dus la propunerea unui proces denumit reconsolidare care se poate intampla dupa
consolidarea memoriei Acest proces, care are loc dupa ce amintirile au fost reactualizate, a fost
demonstrat in experimentul cu soarecele de Karim Nader si colaboratorii (2000a). Nader a folosit
conditionarea clasica pe un soarece (vezi Capitolul 6, pag 165) pentru a genera un raspuns de
frica, de inghetare ( nemiscare) la aparitia unui sunet
Aceasta a fost obtinuta prin asocierea sunetului cu un soc.Desi initial sunetul nu a generat
nici un raspuns , asocoerea lui cu un soc au facut ca sunetul sa preia proprietatile socului asa
incat soarecele se bloca numai la auzul sunetului
Design-ul experimentului este prezentat in Figura7.23. La fiecare conditionare soarecele
primeste ca stimul perechea de sunet-soc si este injectat cu anisomicina , un atibiotic care inhiba
sinteza proteinelor si impiedica modificarile la nivelul sinapselor care sunt responsabile pentru
formarea de noi amintiri. Momentul cheie al acestui experiment este injectarea cu
anisomicina.Primele doua conditionari arata efectul consolidarii memoriei deja descrise.
In Conditionarea 1, soarecele este primeste perechea de stimul sunet -soc in prima zi.
Primeste anisomicina in ziua a doua si apoi se blocheaza la auzul sunetului in ziua a treia.
(Figura 7.23a). Este exact rezultatul asteptat deoarece conditionarea are loc in prima zi si
medicamentul este injecatat in ziua a doua dupa ce are loc consolidarea asadar, soarecele se teme
de sunet in ziua a treia.
FIGURA 7.23 Experimentul lui Nader (2000a) referitor la efectul fricii conditionat de
injectarea cu anisomicina.

134

In Conditionarea a 2-a, soarecele primeste stimulii pereche sunet-soc in prima zi, si


medicamentul este injectat imediat dupa, inainte sa intervina consolidarea ( Figura 7.23b ).
Faptul ca medicamentul a blocat formarea consolidarii este confirmat cand soarecele nu se
blocheaza la auzul sunetului in ziua a 3-a. Soarecele se comporta ca si cum nu a primit nicodata
stimului pereche sunet-soc, deoarece posibilitatea formarii unei memorii stabile a fost
impiedicata de administrarea medicamentului.
Conditionare 3 este consitionarea decisiva ( Figura 7.23c ). Procedura prima zi este
aceeasi ca la Conditionarea 1 soarecele primeste stimului pereche sunet-soc. In ziua a 2-a,
sunetul este administrat din nou, si sobolanul se blocheaza ( incheata ) datorita conditionarii
din prima zi. Acest raspuns la sunet este de fapt reactivarea extragerea unei amintiri dupa
evenimentul initial. Imediat dupa reactivare, este injectat medicamentul. Cand sorecele este testat
a 3-a zi prin administrarea stimulului sunet, soarecele nu se blocheaza ( nu incheata ). Prin
reactivarea memoriei in ziua a 2-a, Nader a creat o situatie in care memoria a devenit vulnerabila
la perturbari, si, injectand drogul a eliminat amintirea stimului pereche sunet-soc.
Rezultatul Conditionarii 3 arata ca, atunci cand o amintire este reactivata, devine la fel de
fragila ca in momentul formarii ei. Nader si celalti cercetatori au postulat c,a dupa ce o amintire
este reactivata aceasta trebuie supusa reconsolidarii, care este similara cu consolidarea de dupa
invatarea initiala, dar care aparent se intampla mai rapid (Dudai, 2006; Dudai & Eisenberg, 2004;
Nadel &Land, 2000; Nader, 2003; Sara, 2000). Exact cum o amintire initiala este fragila pana
cand este consolidata pentru prima oara, o amintire reactivata este fragila pana cand este
reconsolidata.
Privit din acest punct de vedere, memoria este susceptibila schimbarii sau intreruperii de
fiecare data cand este reluata.S-ar putea crede ca acesta nu este un lucru bun. In definitiv, sa-ti
supui amintirea la riscul intreruperii de fiecare data cand o folosesti nu pare a fi util.Totusi,
reluarea amititrilor de zi cu zi nu este insotita de injectii cu un inhibitor al sintezei de proteina ca
in experimentul lui Nader, sau de lovituri la cap, cum se intampla cu jucatorii de fotbal , care ar
putea sterge amintirile.Asadar este putin probabil ca in experientele zilnice reactivarea sau
reconsolidarea sa elimine sau sa schimbe selectiv amintirile dupa ce au fost reactivate.
Reconsolidarea ar putea fi totusi o oportunitate pentru intarirea sau reimprospatarea
memoriei.De exemplu, un animal care se intoarce la locul in care stie ca este hrana si descopera
ca hrana a fost mutata intr-o locatie din apropiere.Intoarcerea la locul initial activeaza memoria
initiala , informatia noua despre schimbarea locatiei reactiveaza memoria si memoria
reactualizata este atunci reconsolidata.Privit din acest unghi, reactivarea si reconsolidarea fac din
memorie un process mai dinamic si mai adaptabil. Mai degraba decat sa fie imobile, amitirile pot
servi la adaptarea la noi situatii.
Are loc acest process al reconsolidarii si la oameni? Exista dovezi ca da (Nader,2003). De
exemplu, intr-un experiment de Almut Hupbach si colaboratorii (2007), participantii au invatat o
lista de cuvinte ( Lista 1) in ziua 1.In ziua a doua , un grup ( grupul fara amintiri) a invatat o noua
lista de cuvinte (lista 2). Alt grup( grupul care isi amintea) a invatat tot lista noua in ziua a doua ,
135

insa inainte de a invata lista li s-a cerut sa-si aminteasca sesiunea de training din prima zia( fara
ca sa fie specificate cuvintele din lista 1), asadar li s-a amintit de procesul de invatatre anterior.
Figura 7.24 arata ce sa intamplat in ziua a treia cand celor doua grupuri li s-a cerut sa-si
aminteasca lista 1. Perechea de bare din partea stanga arata faptul ca grupul caruia nu i s-a cerut
sa-si reaminteasca si-a amintit 45% din cuvintele din lista 1 si si-au amintit din greseala 5% din
lista 2. ( amintiti-va ca indicatiile erau sa-si aminteasca doar cuvintele din lista 1).
Perechea de bare din dreapta arata ca pentru grupul caruia i s-a cerut sa-si aminteasca s-a
intampla ceva diferit. Si-au amintit 36% din cuvintele din lista 1 insa din greseala si-au amintit si
24% din cuvintele din lista 2. Dupa Hupbach si colaboratorii reamintirea din ziua a doua a
reactivat amintirea cuvintelor din lista 1, facand-o vulnerabila la schimbare.Deoarece
participantii au invatat imediat lista 2 , unele dintre cuvintele din lista 2 au fost integrate in
memoria cuvintelor din lista 1.Cu alte cuvinte, amintirea a reactivat memoria listei 1 si a deschis
usa pentru aparitia schimbarilor in amintirea acelei liste.
O aplicatie practica a cercetarilor asupra reconsolidarii poate fi un posibil tratament
pentru tulburarile de stres posttraumatic , tulburare care se manifesta prin flash-back-uri ale unei
experiente traumatizante insotite de trairi de anxietate extrema si simptome fizice . Psihologul
clinician Alain Brunet (2008) a initiat idea conform careia reactivarea amintirilor urmata de
reconsolidare pot deveni o modalitate de a atenua aceste simpotme.Baza acestei idei este de a
reactiva amitirile perosanei despre evenimentul traumatizant si apoi sa se administreze
medicamentul probanolol. Acest medicament blocheaza producerea unui hormon al stresului in
amigdala care este o parte a creierului importanta in componenta emotionala a memoriei.
Aceasta procedura este echivalenta cu administrarea anisomicinei in ziua a doua in conditia a 3a.
Brunet a facut un experiment cu 2 grupuri. Un grup cu persoane care sufereau de
tulburare de stres posttraumatic care a ascultat o inregistrae de 30 de secunde descriind
circumstantele experientei traumatizante si apoi au primit probanolol . Alt grup care a ascultat
inregistrarea insa, a primit un medicament placebo fara ingredinete active. Dupa o saptamana
ambelor grupuri li s-a cerut sa-si imagineze experienta traumatica in timp ce ascultau din nou
inregistrarea de 30 de secunde.Pentru a inregistra reactiile lor in timpul imaginarii experientei,
Brunet a masurat presiunea arteriala si conductibilitatea pielii. El a descoperit ca grupul care a
primit probanolol a avut o crestere a tensiunii mult mai mica la fel ca si o conductibilitate a
pielii mult mai mica decat cea a grupului placebo.Aparent, injecatrea probanolului in timpul
reactivarii amintirii cu o saptamana inainte a blocat raspunsul de stres la nivelul amigdalei si
aceasta a redus reactia emotionala asociata reamintirii traumei. Brunet a utilizat aceasta
procedura pentru tratarea pacientilor cu PTSD, si multi dintre ei au spus ca au experimentat
reduceri semnificative ale simptomelor chiar si dupa cateva luni de la tratament (Singer, 2009).
Cercetarile asupra reconsolidarii si asupra aplicabilitatii sale sunt de abia la inceput insa
din ceea ce au descoperit cercetatorii pana acum, rezulta ca amintirile noastre nu sunt statice sau
fixe.Mai degraba este un process in desfasurare care este in mod constant construit si remodelat
ca raspuns la invatari noi si conditii de schimbare, Vom descrie in detaliu acest aspect al
136

memoriei in urmatorul capitol , cand vom aborda proprietatile creative, constructive ale
memoriei.

Capitolul VIII
Cum ar fi daca ai fi capabil sa te gandesti la o anumita data de acum cativa ani si automat
sa ai in minte desfasurarea tuturor evenimentelor din acea zi? Si nu vorbim de o zi speciala
precum sarbatorile sau ziua ta de nastere, ci despre o zi in care nu s-a intamplat nimic special. Ce
spui de 4 martie 2003? (Daca asta este ziua ta de nastere, alege o alta zi.)
Intelegi tu. Este o sarcina dificila, daca nu chiar imposibila. Totusi, o femeie pe care o
vom numi A. J. poate sa-si aminteasca ce s-a intamplat in fiecare zi din viata ei de la varsta de 11
ani. Ea a intrat in atentia psihologilor dupa ce i-a trimis un e-mail lui JamesMcGaugh, un
cercetator de memorie la UCLA. Scrisoarea ei si rezultatele testelor la care a fost supusa ulterior
la UCLA au fost publicate intr-un ziar de catre Elizabeth Parker, Larry Cahill si McGaugh
(2006). Iata o parte din scrisoarea lui A. J. :
Am 34 de ani si incepand cu varsta de 11 ani am aceasta abilitate incredibila de
a-mi aminti trecutulPot sa aleg o data intre 1974 si astazi si sa-ti spun in ce zi a
saptamanii a cazut, ce am facut in a cea zi si daca s-a intamplat ceva importantde
asemenea, iti pot descrie. De cate ori vad o data la televizor (sau oriunde altundeva)
automat ma intorc in acea zi si imi aduc aminte unde eram, ce faceam, in ce zi a cazut..iar
si iar si iar si iar. E non-stop, incontrolabil si foarte obositorImi retraiesc intreaga viata
in capul meu in ficare zi si ma innebuneste!
A. J. descrie amintirile ei ca fiind automate si nu sub controlul ei constient. Cand I se da o
data, incepe sa relateze in cateva secunde experientele ei si evenimentele deosebite care s-au
petrecut in acea zi, aceste rememorari fiind precise conform jurnalului pe care A. J. il tine de 24
de ani. (Parker et al., 2006).
Amintirile lui A. J. ii ingreuneaza viata pentru ca intampina dificultati atunci cand
incearca sa opreasca filmul vietii care ii ruleaza in minte si pentru ca nu poate uita
evenimentele negative. Totusi, ea gaseste amintirile placute ca fiind linistitoare, spunand ca
acestea o mentin intreaga.
Ceea ce este special la A. J. este memoria ei exceptionala in ceea ce priveste experientele
personala, ceea ce numim memorie autobiografica. Alte stiri despre oameni cu super-memorie
sunt rare, dar cei care au fost studiati isi pot aminti lucruri precum siruri lungi de cifre sau pot
juca mai multe partide de sah simultan. Aceste aptitudini sunt dobandite ultilizand exercitii de

137

memorie precum chunking(grupari, asocieri) si crearea de imagini. A. J. in schimb isi


aminteste automat evenimentele din viata ei.
Ne vom intoarce la A. J. putin mai tarziu in acest capitol cand vom discuta cateva dintre
avantajele si dezavantajele de a avea o memorie care depaseste cu mult memoria unui om
obisnuit. Obiectivul nostru in acest capitol este sa descriem ceea ce stim despre memoria
evenimentelor de zi cu zi, concentrandu-ne pe cele autobiografice, pe care A. J. si le poate aminti
atat de bine.
Tinta noastra este sa ne punem intrebarea de ce ne amintim anumite lucruri, si de ce
uneori ccea ce ne amintim nu corespunde cu ceea ce s-a intamplat de fapt. Studiind erorile pe
care le facem in procesul de ecforare ne duce la concluzia ca ceea ce ne amintim este determinat
de procese mentale de creatie. Creativitatea este un dar care ne ajuta sa ne dam seama ce s-a
intamplat atunci cand avem informatii incomplete, dar poate, de asemenea, sa afecteze acuratetea
memoriei noastre.
Memoria autobiografica (AM autobiographical memory) a fost definita ca fiind
rememorarea evenimentelor care apartin trecutului unei persoane (Rubin, 2005). Cand ne
aducem aminte intamplarile care alcatuiesc povestile vietii noastre prin intermediul unei
calatorii mentale, plasandu-ne intr-o anumita situatie trecuta, experimentam ceea ce se numeste
AM. Dupa cum am observat in capitolul 6, rememorarea prin intermediul calatoriei mentale
reprezinta memoria episodica. Insa amintirile autobiografice pot contine si elemente semantice.
De exemplu, o amintire de la o zi de nastere din copilarie poate contine imaginea tortului, a
invitatilor, jocurile s-au jucat (memorie episodica); poate contine, de asemenea, si informatii
despre cand a avut loc petrecerea, unde locuia familia ta atunci si despre ceea ce se intampla un
mod obisnuit la zile de nastere (memorie semantica)(Cabeza & St. Jacques, 2007).
Un factor care determina proportia relativitatii componentelor semnatice si episodice din
AM este reprezentata de timpul care a trecut de la desfasurarea evenimentului rememorat.
Amintirile evenimentelor recente care sunt bogate in detalii si cu o incarcatura afectiva mare sunt
dominate de memoria episodica.totusi, asa cum am mentionat si in capitolul 6(pagina 159),
memoria episodica se poate sterge in timp, facandu-I loc celei semantice. Astfel, cu cat sunt mai
vechi amintirile cu atat devin mai semantice. De exemplu, imi amintesc foarte vag despre cum
am invatat sa citesc si nu-mi aduc aminte deloc profesorii sau colegii pe care i-am avut pana in
clasa a 4-a. Dar imi aduc aminte, totusi, la ce scoala am mers, unde locuiam, ca am invatat sa
citesc in clasa a doua, si ca doua dintre personajele din cartea pe care o citeam erau Dick si Jane.
Amintirile mele autobiografice ale acestor evenimente, care s-au petrecut cu mult timp in urma,
sunt preponderent semantice. Data fiind aceasta interactiune dintre memoria episodica si cea
semantica, putem defini AM ca fiind memoria episodica a evenimentelor din viata noastra plus
amintirile personale semantice ale datelor despre viata noastra.

138

Natura multidimensionala a AM
Memoriile autobiografice sunt mult mai complexe decat memoria studiata in laborator
prin solicitarea unui subiect sa redea o lista de cuvinte. Ele sunt multidimensionale pentru ca au
atat componente spatiale, cat si emotionale si senzoriale. Memoria pacientilor care au suferit
leziuni cerebrale ce au dus la pierderea memoriei vizuale, insa fara a cauza orbirea, ilustreaza
importanta componentei senzoriale a AM. Daniel Greenberg si David Rubin (2003) au descoperit
ca pacientii care si-au pierdut abilitatea de a recunoaste obiecte datorita lezarii ariilor vizuale din
cortex, si-au pierdut si o parte din AM. se poate ca acest lucru sa se fi intamplat datorita faptului
ca stimulii vizuali nu au fost disponibili sa se serveasca drept indici de recuperare pentru
amintiri. Chiar si amintirile care nu aveau la baza imagini vizuale s-au diminuat la acesti
pacienti. Se pare ca vazul si imaginile vizuale joaca un rol important in engramarea amintirilor
autobiografice. (Este de inteles ca pentru oamenii orbi imaginile auditive preiau acest rol.)
Roberto Cabeza impreuna cu alti colegi de-ai sai a facut un studiu asupra unei scanari a
creierului si a pus in evidenta diferenta dintre AM si memoria studiata in laborator (2004).
Cabeza a masurat activarea creierului cauzata de 2 seturi de fotografii-stimul : un set de
fotografii pe care le-a realizat subiectul si o serie care au fost facute de altcineva. Pe primele le
vom numi fotografiile A (de la AM) si pe cele din urma, fotografiile L (de la fotografii de
laborator).
Fotografiile-stimul au fost facute dandu-le la 12 studenti de la Universitatea Duke cate o
camera digitala si spunandu-le sa fotografieze 40 de locuri specifice din campus timp de 10 zile.
Apoi, fiecarui participant i s-a aratat fotografii facute de el (fotografii A) si fotografii facute de
alti studenti (fotografii L). cateva zile mai tarziu, li s-au aratat propriile fotografii, cele facute de
ceilalti, si cateva noi, pe care nu le-au mai vazut pana atunci. In timp ce ei indicau daca
fotografia vizualizata era de tip A, L sau una noua, activitatea lor cerebrala era masurata cu un
RMN.
Rezultatele au aratat ca fotografiile A si L au activat in mare parte aceleasi regiuni ale
creierului in general cele ca MTL (lobul temoral medial) care sunt asociate cu memoria
episodica, precum si o arie din cortexul parietal implicata in procesarea scenelor (figura 8.2a).
Insa, fotografiile A au activat si regiuni asociate cu procesarea informatiilor despre sine, cu
memoria spatiului vizual si cu rememorarea (calatoria mentala in timp despre care am discutat
in capitolul 6). Figura 8.2b arata o activara mai puternica in hipocampus a fotografiilor A
comparativ cu a fotografiilor L. Deci, fotografiile facute de ei insisi trezesc amintiri legate de
momentul realizarii lor, activand, prin urmare, o retea si mai extinsa de regiuni ale creierului
decat fotografiile aceluiasi loc facute de altcineva. Acest lucru ne arata complexitatea memoriei
autobiografice fata de memoria studiata in laborator. AM poate provoca emoti, care activeaza o
alta zona a creierului (pe care o vom descrie pe scurt) numita amigdala.

Memoria de-a lungul vietii


Ce anume determina care dintre evenimentele care s-au petrecut in viata noastra ni le
vom aminti peste ani? Reperele personale precum absolvirea liceului sau cererea in casatorie ies,
139

desigur, in evidenta, ca si evenimentele cu o incarcatura afectiva ridicata supravietuirea unui


accident de masina (Pillmer, 1998). Intamplarile care devin parti semnificative din viata cuiva
tind sa fie amintite mai bine. De exemplu, daca mergi la o cina cu cineva pentru prima data, s-ar
putea sa-ti aduci aminte foarte bine momentul daca vei continua sa ai o relatie de lunga durata cu
persoana respetiva dar, aceeasi cina ar putea fi uitata daca nu te vei mai vedea niciodata cu ea.
Punctele de tranzitie din vietile oamenilor par a fi in mod particular memorabile. Acest
lucru a fost pus in evidenta de ceea ce au raspuns studentii din anul I si din anul terminal al
colegiului Wellesley cand au fost intrebati care a fost enimentul marcant din primul lor an de
studii. Majoritatea raspunsurilor au fost descrieri ale unor evenimente petrecute in septembrie.
Cand li s-a pus aceeasi intrebare absolventilor, ei si-au adus aminte mai multe evenimente din
acea luna dar si dela sfarsitul ultimului an un alt punct de tranzitie (Pillmer et al., 1996).
Un rezultat interesant a aparut atunci cand li s-a cerut unor subiecti peste 40 de ani sa-si
aminteasca evenimente din viata lor. Pentru acesti subiecti, memoria este mai eficienta pentru
evenimente recente si pentru cele traite in adolescenta si in prima tinerete (intre 10 si 30 de ani;
figura 8.3; Conway, 1996; Rubin et al., 1998). Memoria imbunatatita pentru adolescenta si
pentru prima tinerete descoperita la oamenii peste 40 de ani este denumita curba reactualizarii .
De ce sunt aceste perioade speciale pentru engramarea amintirilor? Vom descrie trei ipoteze,
toate bazate pe ideea ca evenimentele deosebite se ptrecse petrec in acest interval de timp.
Clare Rathbone impreuna cu colegii sai (2008) spun ca memoria este imbunatatita pentru
evenimentele care apar in timp ce se formeaza imaginea de sine sau identitatea unei persoane.
Vom denumi aceasta idee imaginea de sine a curbei reactualizarii . Rathbone si colegii ei au
pus la baza acestei idei rezultatele unui experiment in care un grup de participanti cu o varsta
medie de 54 de ani au creat afirmatii care incep cu Eu sunt, ca de exemplu Eu sunt mama,
Eu sunt psiholog, care ii caracterizeaza. Au fost intrebati apoi cand a devenit fiecare afirmatie
o parte semnificativa a identitatii lor. Varsta medie pe care subiectii au semnalat-o ca fiind la
originea afirmatiior a fost de 25 de an, care se afla in intervalul curbei reactualizarii. Cand
participantii au enumerat apoi evenimente legate de afirmatiile facute anterior (precum Am
nascut primul copil, Am absolvit facultatea de psihologie), cele mai multe s-au petrecut in
acelasi interval de timp. Dezvoltarea imaginii de sine aduce cu sine numeroase evenimente
memomrabile, cele mai multe petrecandu-se in adolescenta si in tinerete.
O alta explicatie pentru curba reactualizarii, numita ipoteza cognitiva, spune ca
perioadele de schimbari rapide urmate de stabilitate duc la o engramare puternica a amintirilor.
Adolescenta si prima tinerete se potrivesc acestei descrieri pentru ca schimbarile rapide care se
petrec pe parcursul lor sunt urmate de o relativa stabilitate a vietii de adult. O cale prin care
aceasta ipoteza a fost testata a fost prin gasirea unor oameni care au avut parte de schimbari
rapide in viata lor dupa prima tinerete. Ipoteza cognitiva prezice ca pentru acesti oameni curba
reactualizarii ar aparea mai tarziu. Pentru a testa aceasta idee, Robert Schrauf si David Rubin
(1998) au studiat amintirile oamenilor care emigrat in Statele Unite in jurul varstei de 20 de ani,
respectiv 30. Figura 8.4, care arata amintirile a doua grupuri de imigranti, indica faptul ca aceasta
curba a reactualizarii apare la varsta normala la cei care au emigrat devreme (20 de ani), dar sare
140

cu 15 ani mai tarziu la cei care au emigrat in jurul varstei de 30 de ani, asa cum ar fi prezis
ipoteza cognitiva.
In sfarsit, o alta explicatie o reprezinta ipoteza contextului cultural. Aceasta explicatie
distinge intre povestea de viata a unei persoane, care reprezinta tot ceea ce s-a petrecut in viata
ei, si contextul cultural, care reprezinta evenimentele culturale asteptate care apar la un moment
dat . De exemplu, cand Dorthe Berntsen si David Rubin (2004) au rugat cateva persoane sa
spuna cand apar, in general, evenimentele importante in viata unui om, cele mai multe raspunsuri
au fost cand se indragosteste (16 ani), facultatea (22 de ani), cand se casatoreste (27 de ani) si
cand are copii (28 de ani). Interesant este faptul ca varsta la care au loc majoritatea
evenimentelor enumerate intra in intervalul curbei reactualizarii. Asta nu inseamna ca aceste
evenimente apar de fiecare data la aceste varste in viata unui om, dar conform cu ipoteza
contextului cultural, intamplarile din povestea de viata a unei persoane sunt mai usor de amintit
atunci cand concorda cu scenariul de viata cultural dictat de cultura acelei persoane.
Curba reactualizarii este un bun exemplu de fenomen care a dus la numeroase explicatii,
multe dintre ele plauzibile si bazate pe dovezi. Nu este surprinzator faptul ca factorii de baza
propusi de fiecare explicatie formarea identitatii de sine, schimbarile rapide urmate de
stabilitate si evenimentele asteptate din punct de vedere cultural apar pe durata curbei
reactualizarii, pentru ca asta e ceea ce incearca sa demonstreze (existenta curbei reactualizarii).
Fiecare explicatie pe care am descris-o contribuie intr-un fel la crearea curbei reactualizarii.
Este clar faptul ca anumite evenimente sunt mai bine pastrate in memorie decat altele.
Pana acum ne-am intrebat cand apar aceste evenimente, dar ne putem intreba si de ce tip de
evenimente ne putem aduce aminte mai bine. O caracteristica a celor mai memorabile
evenimente este aceea ca ele sunt semnificative si importante pentru acea persoana si, in multe
cazuri, sunt asociate cu emotii. De exemplu, studiul a ceea ce-si amintesc studentii din primul lor
an de faultate a scos la iveala faptul ca multe dintre evenimentele care ies in evidenta sunt
asociate cu emotii puternice (Pillmer, 1998; Pillmer et al. 1996; Talarico, 2009).

Memoria si emotiile
Emotiile sunt asociate des cu intamplarile usor de amintit. Evenimentele personale,
precum inceputul sau sfarsitul unor relatii, sau cele traite de mai multi oameni simultan, precum
atacul terorist din 9/11, par a fi amintite cu mai multa usurinta decat cele mai putin incarcate
emotional. Intuitia ca evenimentele cu incarcatura afectiva sunt mai usor de amintit a fost
confirmata prin cercetari in laborator. De exemplu, cand Kevin LaBar si Elizabeth Phelps (1998)
a testat capacitatea subiectilor de a si aminti cuvinte stimulante (de exemplu, cuvinte din
campul lexical al sexualitatii si al blasfemiei) si cuvinte neutre (strada, magazin) imediat dupa ce
au fost prezentate, au observat ca memoria este mai eficienta pentru cele stimulante (Figura
8.5a). Florin Dolcos si colegii sai (2005) au testat capacitatea subiectilor de a recunoaste
fotografii neutre si incarcate afectiv la 1 an dupa ce au fost prezentate si au observat ca memoria
a fost din nou mai eficienta in cazul fotografiilor incarcate afectiv. (Figura 8.5b).

141

Cand incercam observam ce se intampla din punct de vedere psihologic, iese in evidenta
o anumita regiune a creierului amigdala (vezi Figura 7.17) importanta amigdaleia fost
demonstrate in numeroase feluri. De exemplu, in exeprimentul realizat de Dolcos descris mai
sus, radiografiile cerebrale facute cu un RMN functional (IRM), facute in timp ce subiectii isi
amintesc lucruri, au scos la iveala faptul ca activitatea amigdalei era mai ridicata pentru cuvintele
incarcate afectiv (vezi Cahill 1996; Hamann 1999)
Legatura dintre emotii si amigdala a fost demonstrata si prin testarea unui pacient, B.P.,
care a suferit leziuni ale amigdalei. Cand participantii fara leziuni ale creierului au vizualizat un
filmulet despre un baietel si mama sa in care baietelul este ranit la jumatatea povestii, ei si-au
amintit mai bine parte incarcata emotional (in care baietelul este ranit). Memoria lui B.P a
functionat la fel ca a celorlalti pentru prima parte a povestii, dar nu a fost mai eficienta pentru
partea incarcata afectiv. (Cahill 1995). Se pare, deci, ca emotiile declanseaza mecanisme in
amigdala care ne ajuta sa ne amintim evenimente care sunt asociate cu emotii.

Amintirile de tip flash


Cum ramane cu evenimentele speciale, semnificative, extrem de memorabile? S-ar putea
sa ai amintiri legate de atacul terorist din 11 septembrie 2001 (Figura 8.6). iti amintesti cand ai
auzit pentru prima data despre atacuri? Cum ai aflat? Unde erai? Care a fost reactia ta initiala?
Care a fost urmatorul lucru pe care l-ai facut? Imi amintesc cum am intrat in biroul din
departamentului de psihologie cand am aflat de la o secretara ca cineva s-a prabusit cu avionul
in Turnurile Gemene. In acel moment mi-am imaginat un avion privat mic care si-a deviat cursul,
dar la scurt timp sotia mea mi-a spus ca primul turn de la World Trade Center tocmai ce se
prabusise. Apoi am discutat cu studentii mei de la psihologie cognitiva despre ceea ce stiam
despre situatie si ne-am decis sa anulam cursul din acea zi.
Amintirile despre cum am auzit despre atacul din 9/11 pe care le-am descris, si despre
oamenii si evenimentele asociate direct cu aflarea despre incident, sunt inca vii in mintea mea la
mai bine de 8 ani dupa ce s-a intamplat. Au ceva special amintirile legate de evenimente
neasteptate, incarcate afectiv? Roger Brown si James Kulik (1997) spun este. Ei au spus ca
amintirile legate de circumstantele in care afli despre evenimente precum 9/11 sunt speciale.
Propunerea lor se baza pe un eveniment anterior asasinarea presedintelui John F. Kennedy pe
22 noiembrie 1963.
Facand referinta la ziua in care a fost asasinat Kennedy, Brown si Kulik au afirmat ca
pentru o clipa, intreaga natiune si probabil o mare parte a lumii s-au oprit sa-l
fotografieze(mental). Aceasta descriere, care aseamana procesul memorarii unui lucru cu a face
o fotografie, i-a dus la folosirea termenului de amintiri-flash pentru a se referi la amintirile unei
persoane despre circumstantele in care a aflat despre evenimente socante, incarcate emotional.
Este important sa precizam ca termenul de amintire-flash se refera la contextul in care o persoana
afla despre un fapt si nu la amintirea in sine. Asadar, o amintire-flash despre 9/11 ar fi legata de
unde erai si ce faceai cand ai aflat despre atac.

142

Brown si Kulik argumenteaza faptul ca exista ceva special la mecanismele responsabile


pentru amintirile-flash. Nu numai ca ele apar in conditiile in care exista o incarcatura emotionala
ridicata, dar sunt si pastrate o perioada foarte lunga de timp in memorie vii si detaliate. Brown si
Kulik descriu mecanismul responsabil pentru pastrarea amintirilor vii ca imprimare imediata
(now print), ca si cum aceste memorii ar fi ca niste fotografii care rezista la decolorare.
Ideea ca amintirile-flash sunt ca o fotografie s-a bazat pe descrierile oamenilor a ceea cesi aduceau aminte despre cum au aflat despre intamplari precum asasinarea lui Kennedy sau a lui
Martin Luther King Jr. Din aceste descrieri, Brown si Kulik au ajuns la concluzia ca in general
oamenii reusesc sa dea multe detalii despre ceea ce faceau in momentul in care au aflat despre
aceste evenimente cu incarcatura afectiva. Dar metoda pe care cei doi au folosit-o a fost
defectuoasa pentru ca nu au avut cum sa determine acuratetea amintirilor. Singura cale prin care
o puteau testa era sa compare amintirile lor cu ceea ce s-a intamplat de fapt si cu raporturile
facute imediat dupa eveniment. Metoda prin care sunt comparate amintirile detaliate imediat
dupa eveniment cu cele detaliate dupa o perioada lunga de timp poarta denumirea de repeated
recall (amintire repetata).

Metoda repeated recall


Ideea din spatele aceste metode este sa se determine daca memoria se schimba in timp
sau nu, testand subiectii de cateva ori dupa un eveniment. Memoria subiectului este evaluata
imediat dupa prezentarea stimulului sau dupa aparitia unui eveniment. Desi exista posibilitatea
aparitie unor erori sau omisiuni imediat dupa, prima amintire este luata drept cea mai buna
reprezentare a ceea ce s-a intamplat si este luata drept un reper. Zile, luni sau ani mai tarziu, cand
subiectii sunt testati din nou, raportul lor este comparat cu primul. Utilizarea unui reper
reprezinta o metoda pentru testarea acuratetii raporturilor facute dupa o perioada mai lunga de
timp.
Peste cativa ani dupa ce Brown si Kulik au venit cu ideea de imprimare imediata,
utilizand procesul repeated recall, cercetatorii au demonstrat ca amintirile-flash nu sunt ca niste
fotografii. Fotografiile raman la fel pentru multi ani, lucru care nu se intampla si cu amintirile
legate de evenimentele-flash. De fapt, unul din lucrurile de baza descoperite despre acest tip de
amintiri este ca ele sunt de multe ori lipsite de acuratete si detalii, desi oamenii spun ca ele sunt
foarte vii. De exemplu Ulric Neisser si N. Harsch (1992) au facut un studiu in care i-au intrebat
pe subiecti cum au auzit despre explozia navetei spatiale Challenger. Aceasta a explodat la 77
de secunde dupa ridicarea de la sol din Capul Canaveral pe 28 ianuarie 1986, omorand o echipa
de 7 oameni, printre care si Christa McAuliffe, o profesoara de la liceul din New Hampshire,
care a fost primul membru al proiectului NASA Teacher in Space.
Participantii la testarea lui Neisser si Harsh au completat niste chestionare la o zi dupa
explozie si la 2 ani si jumatate, respectiv 3 ani mai tarziu. Raspunsul unuia dintre studenti arata
ca a auzit despre eveniment cand era in clasa :

143

Eram la ora de religie cand au intrat niste oameni si au inceput sa vorbeasca


despre asta. Nu aveam nici un detaliu cu exceptia faptului ca a expoldat si toti studentii
profesoarei au vazut asta, lucru care mi s-a parut trist. Apoi, dupa curs, m-am dus in
camera mea si am vazut la TV stirea din care am aflat toate detaliile.
Doi ani si jumatate mai tarziu, amintirea ei s-a transformat dupa cum urmeaza :
Cand am auzit prima data despre explozie eram in anul I si stateam in dormitor
cu colegul meu de camera si ne uitam la televizor. Am vazut stirea si am ramas socati.
Am fost foarte suparat si am urcat la etaj sa vorbesc cu un prieten , dupa care mi-am
sunat parintii.
Raspunsuri ca acesta, in care subiectii spun mai intai ca au auzit despre explozie intr-un
anumit loc, cum ar fi sala de curs, si apoi isi amintesc ca au auzit prima data la televizor, sunt
comune. Imediat dupa explozie, 21% dintre subiecti au spus ca au auzit prima data despre ea la
televizor, insa 2 ani si jumatate mai tarziu, 45% au raspuns acelasi lucru. Cauzele cresterii
procentelor ar putea fi faptul ca stirile de la televizor devin mai usor de memorat prin
repetitivitatea lor si pentru ca televizorul este o sursa majora de informatie. Astfel, amintirea
legata de cum au aflat despre explozia navei Challenger are o proprietate care este
caracteristica si amintirilor legate de evenimente mai putin dramatice din viata de zi cu zi : a fost
afectata de experientele personale ale oamenilor si de cunostintele lor generale.
Numarul mare de raspunsuri eronate, lipsite de acuratete din cadrul studiului sugereaza
ca, probabil, amintirile care se presupun a fi amintiri-flash se deterioreaza la fel ca amintirile
obisnuite. Cercetatorii care studiaza amintirile-flash chiar si-au exprimat indoielile cu privire la
faptul ca ar exista diferente mari in structura lor fata de structura amintirilor obisnuite (Schmolck
et al., 2000). Aceasta concluzie are la baza un experiment in care unui grup de studenti li s-a pus
o serie de intrebari pe data de 12 septembrie 2001, la o zi dupa atacul terorist asupra Turnurilor
Gemene si a Pentagonului (Talarico & Rubin, 2003). Cateva dintre aceste intrebari au fost
referitoare la evenimentul tragic (Cand ai auzit prima data despre acest lucru?). Altele au facut
referire la evenimente obisnuite din viata lor care s-au petrecut in zilele dinaintea atacului. Dupa
ce au ales o intamplare din acele zile, subiectul trebuia sa-l descrie in 2-3 cuvinte care au servit
ulterior drept indicii despre eveniment. Cativa subiecti au fost retestati dupa o saptamana, altii
dupa 6 saptamani si restul dupa 32 de saptamani, cand li s-au pus aceleasi intrebari.
Una dintre concluziile experimentului a fost aceea ca subiectii si-au amintit mai putine
detalii si au facut mai multe erori cu cat a trecut mai mult timp de la producerea evenimentului,
cu putin diferente intre amintirile-flash si cele obisnuite. Acest rezultat sustine ideea ca
amintirile-flash nu sunt diferite fata de celelalte. Totusi, un alt rezultat ilustrat in figura 8.8b
indica faptul ca exista o diferenta : credinta oamenilor ca isi aduc foarte bine aminte detaliile
legate de amintirile-flash care a ramas aceeasi chiar si dupa 32 de saptamani, in timp ce pentru
amintirile despre evnimentele obisnuite au inceput sa aiba cu atat mai multe indoieli cu cat a
trecut o perioada mai mare de timp. In cazul amintirilor-flash, intensitatea redarii si a retrairii
evenimentului au fost mai ridicate. Ideea ca amintirile-flash sunt speciale pare sa se bazeze pe
144

faptul ca oamenii cred ca ele sunt mai puternice si mai acurate; acest studiu ne arata ca in
realitate exista diferente foarte mici sau chiar deloc intre amintirile din viata de zi cu zi si
amintirile-flash in ceea ce priveste volumul detaliior si acuratetea lor.
Dupa ce Talarico si Rubin au descoperit ca amintirile oamenilor despre tragedia 9/11 au
scazut in acuratete precum celelalte amintiri, un alt experiment a dus la concluzia ca amintirile
asociate cu momentul in care au aflat despre tragedia 9/11 rezista mai mult in timp decat cele ale
unor evenimente care s-au petrecut cam in acelasi timp. La scurt timp dupa atacul terorist,
Patrick Davidson si colegii sai (2006) i-au intrebat pe subiecti Cum ai auzit despre atac?,
Unde erai cand ai auzit despre el? si Cine era prezent?. Le-au pus subiectilor acelasi set de
intrebari si pentru un eveniment obisnuit cel mai interesant lucru (ales de subiect) care s-a
petrecut la cate zile inainte de atatc.
Un an mai tarziu, subiectii au fost contactati pentru un test de memorie surpriza in care li
s-au pus aceleasi intrebari. Daca nu-si puteau aduce aminte evenimentul obisnuit, li se dadea un
indiciu precum petrecere sau film. Raspunul subiectilor era scorat prin acumularea a 0
puncte daca nu-si aduceau aminte nimic sau isi aduceau aminte gresit, 1 punct daca raspunsul era
partial corect sau mai putin specific decat amintirea originala, si 2 puncte daca se apropiau de
raspunsul initial. Rezultatul final era calculat prin adunarea punctelor acumulate la fiecare
intrebare si scalarea scorului total astfel incat 1.0 era rezultatul maxim. Congruenta amintirilor
despre 9/11 a fost ridicata un an mai tarziu (s-a obtinut un scor de 0.77), dar scorul pentru
amintirile despre evenimentul obisnuit a fost mult mai mic (0.33; figura 8.9a). O diferenta
frapanta intre amintirile celor 2 evenimente este aceea ca, in timp nici un subiect nu a a intaminat
vreo dificultate in a-si aminti despre 9/11, numai 65% dintre ei si-au amintit care a fost
evenimentul din viata de zi cu zi, chiar si dupa ce li s-a dat un indiciu (figura 8.9b).
Rezultatele ambelor experimente au aratat ca amintirile-flash se sterg in timp. Acest lucru
sustine ideea ca ele nu sunt precum niste fotografii. Totusi, Davidson a spus ca a fost mai dificil
pentru subiecti sa-si aminteasca evenimentul obisnuit. Nu este clar motivul pentru care s-a
intamplat acest lucru, dar posibile motive ar fi acelea ca subiectii nu stiau ca vor fi retestati un
mai tarziu (a fost un test surpriza), iar indiciile care li s-au dat s-ar putea sa nu fi fost la fel de
eficiente precum cele alese pentru subiectiilui Talarico si Rubin.
Putem intelege de ce indiciile din al doilea experiment au fost mai putin eficiente daca ne
intoarcem la rezultatele experimentului lui Timo Mantyla despre care am vorbit in capitolul 7
(pagina 183). Acestea au aratat ca indiciile pentru reamintirea unui lucru sunt mai eficiente cand
sunt create chiar de subiect decat atunci cand sunt alese de altcineva. Faptul ca subiectii lui
Talarico si Rubin si-au creat propriile indicii, in timp ce subiectii lui Davidson li s-au dat indicii
alese de altii, explica de ce acestia din urma nu si-au amintit evenimentele din viata de zi cu zi si
de ce a existat o diferenta uriasa intre amintirile-flash si celelalte.
Amintirile despre 9/11 sunt mai bune probabil datorita a 2 caracteristici pe care le au
amintirile care se invart in jurul evenimentelor-flash. In primul rand, sunt implicate emotii foarte
puternice. Cei mai multi asociaza informatiile despre atacul terorist nu doar cu evenimentul in
145

sine, ci si cu emotii intense precum surpinderea, neincrederea, furia si frica. Noi stim ca emotiile
declanseaza raspunsuri ale amigdalei asociate cu o mai buna memorie a evenimentelor cu
incarcatura afectiva mare. Nu ar fi, deci, surprinzator daca amintirile despre evenimente-flash
sunt intr-un fel mai acurate decat cele mai putin incarcate emotional, ale evenimentelor obisnuite.
(Davidson & Glisky, 2002)
Un al doilea factor care poate imbunatati memoria pentru evenimentele-flash este
reprezentat de repetitia. Ulric Neisser si colegii sai (196) argumenteaza ca ne amintim
evenimente precum cele care s-au petrecut pe 9/11 nu din cauza unui mecanism special, ci petru
ca le repetam des dupa ce ele au loc. Aceasta idee poarta denumirea de ipoteza repetitiei narative.
Aceasta ipoteza are sens daca luam in considerare evenimentele care au urmat atacului.
Fotografiile avioanelor care s-au lovit de World Trade Center au fost redate la televizor la
nesfarsit, iar evenimentul si urmarile sale au fost discutate pe larg luni intregi dupa tragedie in
toata mass-media. Neisser spune ca daca repetitia sta la baza amintirii evenimentelor
semnificative, atunci analogia cu flash-ul induce in eroare. Sa ne amintim ca memoria care ne
preocupa acum se refera la caracteristicile din jurul circumstantelor in care ai aflat prima data
despre tragedie, dar si mai mult se refera la repetitia acestui eveniment dupa ce el s-a petrecut.
Oamenii au fost mai concentrati asupra reluarilor de la televizor, decat pe cine le-a spus despre
eveniment sau unde se aflau ei in acel moment. Asta ar explica si intruziunea erorilor de la Tv
care au aparut in studiul Challenger.
Efectul repetitiei prin urmarirea evenimentului pe larg la TV este ilustrat in mass-media si
dupa moartea lui Michael Jackson pe 25 iunie 2009. Desi a trecut putin mai mult de o luna de la
moartea lui, am vazut, citit si auzit atat de multe lucruri despre eveniment, incat imi este foarte
greu sa-mi dau seama cand am auzit prima data despre el.
Inca se discuta despre mecanismul exact care sta la baza amintirilor evenimentelor-flash
de catre cercetatori (Berntsen, 2009; Luminet & Curci, 2009; Talarico & Rubin). Totusi,
indiferent de mecanismul care implicat, probabil ca cea mai importanta descoperire a
cercetatorilor privind memoria-flash este ceea ce ne spune despre memorie in general. Ne
confirma faptul ca memoria poate fi influentata de circumstantele in care se petrece un
eveniment. Atat contextul emotional, cat si lucrurile care se petrec dupa eveniment pot afecta mai
tarziu relatarile despre ce s-a intamplat. Ideea ca memoria oamenilor pentru un anumit eveniment
este determinata de context si de lucrurile care s-au intamplat pe langa in acea perioada, i-a dus
pe multi dintre cercetatori la concluzia ca ceea ce-si amintesc oamenii este de fapt o constructie
bazata pe ce s-a intamplat de fapt la care se adauga alte influente. Vom discuta aceasta idee in
sectiunea urmatoare.

Natura constructiva a memoriei


Am observat ca ne amintim anumite lucruri mai bine decat altele din cauza semnificatiei
pe care o au sau din cauza momentului in care ele s-au petrecut. Dar am mai observat, de
asemenea, ca ceea ce-si amintesc oamenii nu corespunde intotdeauna cu ceea ce s-a intamplat.
146

Cand oamenii relateaza amintiri, nu numai ca s-ar putea sa omita lucruri, dar pot sa distorsioneze
sau sa schimbe faptele, iar in unele cazuri chiar pot relata lucruri care nici macar nu s-au
intamplat.

Experimentul Razboiul fantomelor al lui Bartlett


Psihologul britanic Fredrick Barlett a efectuat un studiu asupra naturii constructive a
memoriei, cunoscut ca Razboiul fantomelor. In acest experiment, desfasurat inainte de Primul
Razboi Mondial si publicat in 1932, subiectii au citit urmatoarea poveste din folclorul canadianindian.
RAZBOIUL FANTOMELOR

Intr-o noapte doi barbati tineri din Egulac au coborat la rau pentru a vana foci, iar in timp ce erau
acolo s-a incetosat. Apoi au auzit strigate de razboi si s-au gandit ca poate e un detasament de
razboi. Au fugit catre mal si s-au ascuns dupa un bustean. Incepusera sa vina niste canoe, auzeau
sunetul vaslelor, iar una dintre ele se indrepta catre ei. Erau cinci barbati in canoe care le-au
spus :
-

Ce credeati? Vrem sa va luam cu noi. Vom merge de-a lungul raului sa ne razboim cu
oamenii.
Nu avem sageti la noi, a raspuns unul dintre barbatii tineri. Nu voi merge cu voi. As putea
fi ucis. Rudele mele nu stiu unde am plecat. Dar tu poti merge cu ei, spuse el intorcanduse catre celalalt.

Asa ca unul dintre ei a plecat la razboi, iar celalalt s-a intors acasa. Razboinicii au mers pe rau si
au ajuns intr-un oras aflat pe partea cealalta a Kalamei. Oamenii au inceput sa vina in apropierea
raului si au inceput sa se lupte. Multi dintre ei au fost ucisi. Dar barbatul a auzit imediat pe unul
dintre razboinici zicand:
-

Hai sa mergem repede acasa. Indianul a fost ranit.

Barbatul a tras concluzia ca razboinicii sunt niste fantome, niste inchipuiri, pentru ca desi el nu
se simtea rau, ei sustineau ca a fost lovit de o sageata. Canoele s-au intors in Egulac, iar el s-a
dus repede acasa si a facut un foc. Le-a povestit tuturor cele intamplate :
-

Am insotit niste fantome la razboi. Multi dintre prietenii nostri si dintre cei care ne-au
atatcat au fost ucisi. Ei au spus ca am fost ranit si eu, dar nu simt nimic.

Dupa ce a terminat de povestit a devenit tacut. Cand soarele a rasarit, barbatul s-a brabusit. Ceva
negru incepuse sa-i curga din gura. Fata I s-a contorsionat. Oamenii au inceput sa planga cu totii.
Indianul murise. (Bartlett, 1932, p. 65)
Dupa ce subiectii au citit povestea, Bartlett i-a rugat sa o redea cu acuratete. A folosit apoi
tehnica reproducerii repetate, in care aceeasi subiecti veneau dupa anumite intervale de timp sa

147

incercae sa-si aduca aminte povestea. Tehnica este similara cu cea utilizata in experimentele
legate de amintirile flash repeated recall.
Experimentul lui Bartlett este considerat important pentru ca este printre primele care a
folosit aceasta tehnica. Dar motivul de baza pentru care el este semnificativ este reprezentat de
natura erorilor pe care le-au facut subiectii. Cu cat a trecut mai mult timp de la citirea povestii,
subiectii au uitat o buna parte din informatii. Reproducerile lor erau mai scurte decat originalul si
contineau multe greseli si omisiuni.
Cel mai semnificativ lucru este ca povestile pe care si le-au amintit subiectii reflecta
cultura lor. Povestea originala care vine din folclorul canadian, a fost transformata de multi dintre
participanti in asa fel incat sa rezoneze cu cultura Angliei edwardiene din care provin. De
exemplu, unul dintre participanti isi aminteste ca cei doi barbati care s-au dus sa vaneze foci erau
implicati intr-o expeditie de vanatoare, canoele devenisera barci, iar despre barbatul care s-a dus
la razboi isi aminteste ca era un razboinic de care orice englez adevarat ar fi mandru si care, in
ciuda ranilor pe care le avea, a continuat sa lupte, castigand admiratia localnicilor.
O concluzie care reiese din acest experiment este aceea ca subiectii si creat amintirile din
doua surse. O sursa o reprezinta povestea originala, iar cealalta este ceea ce stiau ei despre
povestile din cultura lor. O data cu trecerea timpului, eu au utilizat informatii din ambele surse,
in cele din urma amintirea reprezentand ceea ce s-ar fi intamplat in Anglia lui Edward. Ideea ca
amintirile pot fi influentate de alte surse de informatie implica un fenomen numit source
monitoring care sta la baza caracterului constructiv al memoriei.

Source monitoring si erorile ei


-

Ai auzit de multimea care s-a adunat in fata cinemaului la avanpremiera filmului Harry
Potter?
Da, am auzit la stiri.
Serios? Eu am auzit de la Bernita, care adora Harry Potter, sau de la Susan? Nu-mi mai
aduc aminte.

Source monitoring identificarea sursei este un proces de determinare a originilor


amintirilor noastre, a limitelor sale sau a convingerilor noastre (Johnson et al., 1993). In
conversatia de mai sus, una dintre persoane identifica drept sursa de informatie despre film stirile
pe care le-a urmarit, in timp ce a doua persoana nu este sigura de sursa sa,osciland intre Bernita
si Susan. Daca ar fi crezut ca a aflat de la Bernita si s-ar fi dovedit a fi Susan, ar fi facut ceea ce
se numeste eroare a source monitoring identificarea eronata a sursei de informatie a unei
amintiri. Erorile procesului de identificare a sursei se mai numeste si misattribution asociere
incorecta, care induce in eroare pentru ca amintirea este asociata cu o sursa gresita. Acest
proces ne ofera un exemplu care sustine ideea naturii constructive a memoriei pentru ca atunci
cand ne amintim ceva, de obicei ne gandim la amintire in sine si apoi, printr-un proces
decizional, incercam sa determinam de unde a venit ea.

148

Erorile identificarii sursei sunt comune si de cele mai multe ori nu ne dam seama de ele.
Probabil ca si tu ai avut o experienta in care credeai ca ai aflat un lucru de la cineva anume,
pentru ca mai apoi sa-ti dai seama ca era vorba despre altcineva sau experienta in care ai afirmat
ca ai spus ceva ce doar ai gandit. Presedintele Ronald Regan relateaza povesteste la un moment
dat despre un act eroic infaptuit de un pilot U. S., pentru ca mai apoi sa se descopere ca relatarea
lui era aproape identica cu o scena dintr-un film de razboi din 1940 A wing and a prayer. Se
pare ca sursa amintirii presedintelui a fost mai degraba filmul decat fapta in sine.
Cateva dintre cele mai incredibile exemple de identificare eronata a sursei sunt cazurile
de criptomnezie incapacitatea de a diferentia evenimentele traite de propria persoana de cele
din vis, citite sau auzite. De exemplu, George Harrison a fost dat in mudecata pentru ca a plagiat
cantecul Hes so fine (inregistrat prima data in 1960 de trupa The Chiffons) cand a compus
My sweet lord. Desi George Harrison a folosit in mod inconstient cantecul, compozitorul
cantecului original l-a dat in judecata cu succes. Problema lui Harrison a fost ca a crezut ca el
fusese sursa cantecului, cand de fapt a fost altcineva.
Aceste erori sunt importante pentru ca mecanismele responsabile pentru ele sunt cele
implicate si in procesul de creare a amintirilor in general. Macia Johnson (2006) descrie memoria
ca fiind un proces care face uz de un anumit numar de tipuri de informatie. sursa primara a
amintirilor o reprezinta evenimentul in sine, inckuzand experiente perceptive, emotii si ganduri
care apareau in acel moment. Sursele aditionale de informatie care influenteaza memoria include
cunostinele generale ale oamenilor si lucrurile care s-au petrecut inainte sau dupa eveniment care
pot fi confundate cu acesta.
Vom descrie mai tarziu in acest capitol cateva experimente care ilustreaza cum ceea ce
stiu oamenii despre lume ii pot face sa-si aminteasca ceva gresit. Vom descrie si evenimente in
care experimentatorii le vor furniza subiectilor informatii inselatoare care ii vor face pe acestia sa
faca erori in incercarea lor de a-si aminti evenimentul. Source monitoring este un factor in
aceste situatii pentru ca subiectii utilizeaza informatiile aditionale in locul celor oferite de
evenimentul in sine ca sursa pentru amintirea lor.

Experimentul Devenind faimos peste noapte :


identificarea sursei si familiaritatea
Un experiment facut de Larry Jacoby in 1989 demonstreaza un efect al identificarii sursei
prin testarea capacitatii subiectilor de a distinge intre nume care sunt faimoase si nume care nu
sunt. In prima parte a experimentului, Jacoby si subiectii au citit o lista de nume inventate
precum Sebastian Weissdorf si Valerie Marsh. Intr-un test imediat prezentat subiectilor, dupa ce
ei au citit lista de nume inventate, subiectii au fost rugati sa aleaga numele faimoase dintr-o lista
care continea numele inventate, noi nume inventate adaugate si nume ale unor persoane celebre
precum Minnie Pearl (cantareata de muzica country) sau Roger Bannister (prima persoana care a
alergat o mila in 4 minute), pe care multi oameni le-ar fi recunoscut in 1988, cand a fost facut
experimentul. Chiar inainte de test, participantilor li s-a spus ca toate numele pe care le-au vazut
in prima parte a experimentul nu erau ale unor oameni celebri. Pentru ca testul a fost dat imediat
149

dupa ce subiectii au citit prima lista de nume, ei au fost capabili sa recunoasca majoritatea
numelor care nu erau faimoase.
Rezultatul interesant a aparut in testul dat 24 de ore mai tarziu. Cand au fost testati
folosindu-se aceeasi lista de nume, subiectii mai degraba au identificat ca fiind faimoase numele
care nu erau. Deci, daca in primul test au identificat corect numele Sebastian Weissdorf ca
nefiind celebru, 24 de ore mai tarziu acesta a devenit faimos. Din cauza acestui rezultat, Jacoby
si-a intitulat lucrarea Devenind faimos peste noapte.
Cum a devenit Sebastian Weissdorf celebru peste noapte? Pentru a raspunde la aceasta
intrebare, pune-te in locul subiectilor lui Jacoby. Au trecut 24 de ore de cand ai citit lista de nume
inventate, iar acum trebuie sa decizi daca Sebastian Weiidorf este faimos sau nu. Cum o faci?
Sebastian Weissdorf nu iese in evidenta drept cineva despre care tu stii ca este celebru, dar
numele iti este familiar. Te intrebi : de ce imi este acest nume familiar? Aceasta este o problema a
identificarii sursei, deoarece, pentru a raspunde la intrebare, trebuie sa determini sursa
familiaritatii. Iti suna cunoscut acest nume pentru ca l-ai vazut 24 de ore mai devreme sau pentru
ca este un om celebru? Aparent, cativa dintre subiecti au decis ca le suna cunoscut numele din
cauza faimei lui, deci Sebastian Weissdorf care initial era necunoscut a devenit faimos peste
noapte!
Mai tarziu in acest capitol, cand vom discuta despre problemele care apar in determinarea
acuratetii declaratiilor martorilor, vom vedea ca situatiile care creeaza senzatia de familiaritate
poate duce la erori ale identificarii sursei, precum identificarea gresita a unui om despre care se
presupune ca a fost la locul comiterii unei crime.

Cand iti aduci aminte cine ce a spus : identificarea sursei


si stereotipurile de gen
Cand suntem in dubii in privinta amintirilor noastre, de multe ori folosim ceea cestim
despre lume, iar de cele mai multe ori o facem inconstient. Un exemplu in acest sens este oferit
de un experiment facut de Richard Marsh in 2006, care a aratat ca performanta oamenilor intr-o
sarcina de identificare a sursei unei amintiri poate fi influentata de stereotipurile de gen. ei au
folosit urmatoarea metoda de testare.
Metoda de testare a identifi carii sursei
Intr-un experiment tipic de memorie, itemi precum cuvinte, imagini, sau afirmatii le-au
fost prezentate unor subiecti, care au fost apoi rugati sa-si aminteasca sau sa recunoasca cat mai
multe dintre ele. Intr-un exeperiment legat de identificarea sursei, itemii erau prezentati impreuna
cu sursa lor, iar apoi erau rugati sa indice care sursa era asociata cu un anumit item. De exemplu,
subiectilor le era prezentat un numar de afirmatii precum Astazi am fost la petrecere, zise
John. sau Am sentimentul ca echipa The Mets va castiga in seara asta, zise Sally.. Mai tarziu,
in testarea identificarii sursei, subiectilor le sunt prezentate afirmatiile, insa fara numele
vorbitorilor, si erau rugati sa spuna cine a spus afirmatia respectiva. Rezultatul-cheie in acest
150

experiment nu este proportia in care subiectii si-au amintit corect itemii, ci proportia in care
itemii erau asociati cu sursa corecta.
Design-ul experimental al lui Marsh este urmatorul : subiectii citesc o serie de afirmatii
prezentate cate una pe rand pe monitorul unui computer timp de 5 secunde fiecare. Cateva dintre
afirmatii erau caracteristice barbatilor (L-am injurat pe tipul care m-a insultat), iar cateva,
femeilor (Am facut o fata de masa pentru masa din sufragerie.), si cateva erau neutre (Sunt
foarte comod/a. adjectivul easygoing nu are gen in limba engleza). Fiecare afirmatie era
prezentata impreuna cu un nume, precum Chris sau Pat (nume care in limba engleza pot fi si de
baiat si de fata), iar subiectii erau rugati sa-si aminteasca atat propozitia, cat si cine a spus-o.
Dupa ce participantii au vazut citit toate afirmatiile, fiecare asociata cu un nume, au facut
timp de 5 minute un puzzle, dupa care li s-a spus ca Pat este o femeie heterosexuala, iar Chris un
barbat heterosexual. Este important sa ne amintim ca atunci cand au citit propozitiile subiectii nu
stiau genul vorbitorilor. O data ce au aflat genul celor care au spus afirmatiile, li s-a dat ca
sarcina sa identificice citeasca din nou afirmatiile si sa determine daca ele au fost spuse de Chris
sau de Pat.
Rezultatele indica faptul ca aflarea genului vorbitorilor a afectat judecata subiectilor.
Dintre afirmatiile specifice barbatilor, 83% au fost asociate in mod corect cu Chris, insa doar
65% au fost asociate in mod corect cu Pat. La fel s-a intamplat si in cazul afirmatiilor specifice
femeilor, cele mai multe au fost asociate cu Pat, chiar daca erau spuse de Chris.
Acest rezultat ne arata, conform lui Marsh, ca daca subiectii nu si-au adus bine aminte
cine a spus o anumita afirmatie, recuperarea informatiilor a fost biasata cu cunostintele lor despre
ce ar spune in mod normal un barbat sau o femeie. Influenta cunostintelor despre lumea reala a
dus la erori in ceea ce priveste identificarea sursei. In sectiunea urmatoare vom descrie cateva
experimente aditionale care ilustreaza cum pot cauza erori in procesul de reamintire cunostintele
despre lumea reala.

Cum afecteaza memoria cunostintele despre lumea reala


(generalitatile, stereotipurile)
Relatarea unor amintiri poate fi influentata de inferentele pe care le fac oamenii bazanduse pe experientele si pe cunostintele lor. In aceasta sectiune vom lua in considerare aceasta idee.
Dar fa aceasta demonstratie mai intai.
Demonstratie
Pentru aceasta demonstratie citeste urmatoarele cerinte facand o pauza de cateva secunde intre
ele.
1.
2.
3.
4.

Omul de zapada al copiilor a disparut cand temperatura a ajuns la 80 de grade.


Raftul subred s-a slabit sub greutatea cartilor.
Profesorul distrat nu avea cheile de la masina.
Campionul la carate a lovit blocul de zgura.
151

5. Copilul nou a stat treaz toata noaptea.


Acum ca ai citit propozitiile, du-te la sfarsitul capitolului si urmeaza instructiunile.
Cum ai raspuns la exercitiu? William Brewer (1977) si Kathleen McDermott si Jason
Chan (2006) le-a dat unor subiecti o sarcina asemanatoare si au descoperit ca au aparut erori la
aproximativ o treime din propozitii. Pentru propozitiile de mai sus, cele mai comune erori au fost
: a disparut adevenit s-a topit, s-a slabit s-a rupt, nu avea a pierdut, a lovit a
rupt, a strivit, a stat treaz a plans.
Aceasta schimbare a cuvintele se numeste inferenta pragmatica, care apare atunci cand o
persoana citeste o propozitie care o face sa se astepte la ceva ce nu este afirmat in mod explicit in
propozitie. Aceste inferente se bazeaza pe cunostintele dobandite prin experienta. Deci, desi
propozitia Copilul nou a stat treaz toata noaptea. nu include nici o informatie despre faptul ca
ar fi plans, cunostintele despre copii ar putea face o persoana sa deduca acest lucru. (Chan &
McDermott, 2006)
Intr-un experiment clasic care demonstreaza cum pot afecta inferentele memoria, John
Bransford and Marcia Johnson (1973) le-a cerut subiectilor sa citeasca niste afirmatii care
descriu actiuni si apoi le-a testat memoria. Afirmatia de mai jos este una dintre cele citite de
subiectii din grupul experimental in partea de achizitie a experimentului, iar a doua afirmatie este
una dintre cele citite de cei din grupul de control.
1. Grupul experimental : John incerca sa fixeze casuta pasarilor. El batea cuiul cand tatal lui
a iesit afara sa vada ce face si sa-l ajute.
2. Grupul de control : John incerca sa fixeze casuta pasarilor. El cauta cuiul cand tatal lui a
iesit afara sa vada ce face si sa-l ajute.
Ambele grupuri au fost apoi testate prezentanduli-se niste afirmatii pe care nu le-au vazut
mai inainte despre care erau rugati sa spuna daca le-au citit inainte sau nu. A treia afirmatie este
una de testare care le-a fost prezentata ambelor grupuri. Observati ca aceasta contine cuvanrul
ciocan care nu apare in nici una dintre afirmatiile originale.
3. Grupul experimental si grupul de control : John folosea un ciocan pentru a repara casuta
pasarilor cand tatal lui a iesit afara sa vada ce face si sa-l ajute.
Subiectii din grupul experimental au spus ca au vazut inainte 57% dintre afirmatiile de
testare, dar subiectii din grupul de control au spus ca au vazut inainte doar 20% dintre afirmatii
de testare (aduceti-va aminte ca, in realitate, ei nu au vazut nici una dintre ele). In exemplul de
mai sus, subiectii din grupul experimental care au citit afirmatia in care aparea sintagma batea
cuiul, au fost mai usor indusi in eroare si au fost mai dispusi sa creada afirmatia originala
continea cuvantul ciocan, decat subiectii din grupul de control care au citit afirmatia in care
John cauta cuiul. Aparent, subiectii din grupul experimental au dedus ca a fost folosit un ciocan
din cauza utilizarii sintagmei batea cuiul, chiar daca el nu a fost mentionat in afirmatia
originala. Acest lucru are sens pentru ca de obicei batem cuie cu ciocanul, doar ca in acest caz
deductia subiectului a cauzat o eroare de memorie.
152

Avem aici scenariul utilizat pentru un alt experiment, creat special pentru a provoca
inferente bazate pe experientele trecute ale subiectilor (Arkes & Freedman, 1984) :
Intr-un joc de baseball scorul este de 1 la 1. Echipa gazda are alergatori in prima
si a treia baza, cu un singur out. O minge a fost lovita pe pamant spre shortstop.
Shortstop-ul arunca spre baza a doua, incercand sa joace la dublu. Alergatorul care era la
a treia baza puncteaza, iar acum scorul e de 2 la 1 pentru echipa gazda.
Dupa ce au auzit o poveste similara cu aceasta, subiectilor li s-a cerut sa spuna daca
propozitia Batter-ul era in siguranta in prima baza. facea parte din fragment. Daca citesti
pasajul iti dai seama ca aceasta propozitie nu face parte din el, iar majoritatea subiectilor care nu
au informatii despre baseball au raspuns corect. Totusi, majoritatea participantilor care cunosc
regulile baseball-ului au spus ca propozitia le-a fost prezentata in fragment. Ei au dedus,
bazandu-se pe cunostintele lor, ca daca alergatorul din a treia baza a inscris, atunci cel care a
incercat sa joace la dublu a pierdut, ceea ce inseamna ca batter-ul a ajuns in siguranta la prima
baza. Cunostintele, in acest exemplu, au dus la o deductie corecta despre ceea ce probabil s-a si
intamplat in acel joc, dar au dus la o deductie gresita in ceea ce priveste continutul fragmentului.

Scenarii si scheme
Exemplul de mai sus ilustreaza cum memoria oamenilor poate fi influentata de
cunostintele lor. O schema reprezinta informatiile pe care le are o persoana despre diferite
aspecte sau despre mediu. De exemplu, schema unei persoane despre un oficiu postal include
informatii despre felul in care arata in general cladirea unui oficiu postal din exterior, ce este
inauntrul cladirii si serviciile pe care le pun la dispozitie. Noi dezvoltam scheme de-a lungul
experientelor noastre in diferite situatii, cum ar fi ascultarea unei lectii in sala de curs, vizitarea
unui oficiu postal, participarea la un meci de baseball.
Intr-un experiment care a studiat cum este influentata memoria oamenilor de schemele pe
care ei le au despre oficiile postale, subiectii erau pusi sa astepte intr-un oficiu sa intre in
experiment. Cand erau chemati apoi intr-o alta camera, li se spunea ca acest experiment este unul
de memorie si sarcina lor era sa scrie ceea ce au vazut in timp ce asteptau sa intre. Subiectii au
raspuns scriind pe hartie multe dintre lucrurile despre care isi aminteau ca le-au vazut, dar si
lucruri multe care nu erau acolo, dar care faceau parte din schema lor despre un oficiu postal. De
exemplu, desi nu erau carti in oficiu, 30% dintre ei au spus ca au vazut carti. Deci, informatiile
din schemele pe care le avem pot constituiun ghid de deductii pentru amintirile noastre. In acest
exemplu, deductiile s-au dovedit a fi gresite. Exemplele care ilustreaza cum duc schemele la
decizii gresite in experimentele legate de memorie ne-au facut sa utilizam un nou tip de schema
numit script (scenariu).
Un scenariu reprezinta in conceptia noastra o serie de actiuni care apar de obicei intr-o
anumita experienta. De exemplu, scenariul tau privind vizitarea unui oficiu postal ar putea
include asteptatul la coada, completarea unor formulare, predarea scrisorii angajatilor oficiului,

153

platirea timbrului, poate cumpararea unor timbre pentru a le folosi mai tarziu si apoi iesirea din
oficiul postal.
Scenariile ne pot influenta memoria ridicandu-ne asteptari despre ceea ce se intampla in
mod obisnuit intr-o anumita situatie. Pentru a testa influenta scenariilor, Gordon Bowe a facut un
experiment in care subiectii erau rugati sa-si aminteasca un pasaj scurt, precum cel ce urmeaza :

DENTISTUL

Bill a avut o durere de masea. I s-a parut o eternitate inainte sa ajunga la cabinetul
medicului dentist. Bill a analizat diferitele postere din domeniul dentar care erau afisate pe
perete. In cele din urma asistentul dentist a verificat si a facut o radiografie dintilor sai. Acesta se
intreba ce facea dentistul. Dentistul a spus ca Bill avea multe carii. Imediat ce si-a facut o alta
programare, acesta a parasit cabinetul dentistului.
Participantii au citit un numar de pasaje ca acesta, toate despre activitati familiare cum ar
fi mersul la dentist, mersul la inot sau mersul la o petrecere. Dupa o perioada de intarziere,
participantii au dat titluri acestor povesti pe care le-au citit si li s-a cerut sa scrie ce isi amintesc
despre fiecare poveste cu cat mai multa acuratete. Participantii au creat povesti care au inclus
mult material care se potrivea cu povestile originale, dar au inclus si material care nu era
prezentat in povestea originala dar care facea parte din scenariul pentru activitatea descrisa. De
exemplu, pentru povestea cu dentistul, anumiti participanti au raportat ca au citit ca Bill a facut
o programare la receptionerul dentistului. Aceasta declaratie face parte din scenariul majoritatii
persoanelor care merg la dentist, dar aceasta nu a fost inclusa in povestea originala. Cu toate
acestea, cunostinte despre scenariul dentistului au facut ca participantii sa adauge informatii care
nu au fost prezentate initial. Un alt exemplu de legatura dintre cunostinte si memorie este
furnizat prin demonstratia din urmatoarea sectiune.

Falsa Amintire si Recunoastere. Incercati urmatoarea


demonstratie.
DEMONSTRATIE Memoria pentru o Lista
Cititi urmatoarea lista si clasificati un element pe secunda, mai apoi acoperiti lista si
scrieti cat de multe cuvinte va puteti aminti. Pentru ca aceasta demonstratie sa functioneze, este
154

foarte important sa acoperiti cuvintele si sa scrieti cuvintele pe care vi le amintiti inainte de a citi
demonstratia.
pat, odihna, treaz, obosit, vis treaz, noapte, patura, pui de somn, somn cu sforait, perna, liniste,
cascat, somnoros.
Lista voastra de cuvinte amintite include orice fel de cuvinte care nu sunt in lista de mai
sus? Acest experiment a fost introdus de James Deese (1959) si studiat mai departe de catre
Henry Roediger si Kathleen McDermott (1995). Atunci cand prezint aceasta lista clasei mele,
exista intotdeauna un numar substantial de elevi care raporteaza faptul ca si-au amintit cuvantul
somn.
Amintirea cuvantului somn este o amintire falsa deoarece acesta nu este in lista. Aceasta
amintire falsa apare datorita faptului ca oamenii asociaza somnul cu alte cuvinte din lista. Acest
lucru este similar efectului schemelor, in care oamenii creeaza amintiri false ale mobilierului de
birou care nu este prezent datorita faptului ca asociaza acest mobilier de birou cu ceea ce se afla
de obicei intr-un birou. Din nou, procesele constructive au creat o eroare in memorie. Aspectul
crucial care trebuie retinut din cadrul tuturor acestor exemple este faptul ca amintirile false apar
din aceleasi procese constructive care produc amintirile adevarate. Memoria, asa cum am vazut,
nu este o camera sau un aparat de inregistrat care creeaza inregistrari perfecte, neschimbatoare a
tot ceea ce se intampla. Aceasta proprietate constructiva a memoriei poate de fapt sa serveasca in
majoritatea situatiilor, dupa cum este descris in continuare, dar poate sa nu fie un lucru atat de
bun in situatii cum ar fi marturiile in audieri.

EVALUAREA CRITICA: PLUSURILE SI MINUSURILE


CONSTRUCTIEI
Proprietatea constructiva a memoriei reflecta natura creativa a proceselor noastre mentale
care ne permit sa facem lucruri cum ar fi intelegerea limbajului, rezolvarea problemelor si luarea
deciziilor. Aceasta creativitate ne ajuta de asemenea sa umplem spatiile libere atunci cand
informatiile sunt incomplete. De exemplu, amintiti-va experimentul in care unii participanti au
specificat sa John a folosit un ciocan dupa ce au citit ca acesta batea un cui. Imaginati-va cat de
obositor ar fi pentru o persoana daca ar trebui sa explicam totul extrem de detaliat pentru a sti
cum s-a petrecut actiunea. In cele din urma, John putea sa bata cuiul in casuta pentru pasari cu
ajutorul unei pietre! Din fericire, noi stim ca ciocanul este un instrument cu care de obicei se bat
cuie. Cu toate ca acesta creativitate serveste drept scop legitim, aceasta are uneori drept rezultat
anumite erori ale memoriei. Aceste erori, plus faptul ca uitam foarte multe din lucrurile pe care
le-am experimentat, au facut ca multe persoane sa doreasca ca memoria lor sa fie mai buna - o
idee cu care majoritatea studentilor ar fi de acord, in special in jurul datei examenului. Cu toate
ceasta, cazul prezentat de expertul rus in probleme ale memoriei Shereshevskii (S.) arata faptul
ca poate o memorie perfecta poate sa nu fie deloc avantajoasa. Dupa studierea indelungata a lui
S., psihologul rus Alexandria Luria (1968) a concluzionat ca memoria lui S. era in mod virtual
fara limite (cu toate ca Wilding & Valentine, 1997, subliniaza faptul ca acesta a mai facut
ocazional si greseli). Cu toate ca memoria impresionanta a lui S i-a permis sa isi castige existenta
155

prin demonstrarea puterilor memoriei sale pe scena, nu parea sa fie de prea mare ajutor in alte
aspecte ale vietii. Luria a descris viata personala a lui S ca fiind in ceata. Si atunci cand s-a
efectuat un salt de memorie, acesta a avut dificultati in a uita ceea ce tocmai isi amintise. Mintea
sa era ca o tabla neagra pe care fusese scris tot ceea ce se intamplase si toate aceste informatii nu
mai puteau fi sterse. Multe lucruri scapa mintii noastre si apoi nu mai avem nevoie de ele. Din
neferice pentru S, aceste lucruri au ramas acolo chiar si atunci cand acesta a dorit ca ele sa
dispara. S nu a fost de asemenea bun in rationalizarea care implica diferite inferente sau
completare de spatii libere in baza unei informatii partiale. Facem acest lucru atat de des incat
suntem siguri ca este corect, dar capacitatea lui S de a inregistra informatii masive si
incapacitatea sa de a le sterge, poate ca au impiedicat capacitatea sa de a realiza acest lucru.
Memoria excelenta a lui A.J. din cadrul experientei personale, pe care am descris-o la
inceputul capitolului, a fost diferita de cea a lui S. si anume in ceea ce priveste faptul ca,
continutul care nu poate fi sters erau numere sau nume din memorie, dar detaliile faceau referire
la viata persoana.
Acest lucru a fost atat pozitiv (amintirea evenimentului fericit) si negativ (amintirea unui
eveniment nefericit). Dar oare fusese memoria sa utila in alte zone decat cele de amintire a
evenimentelor de viata. Aparent, aceasta nu a fost capabila sa aplice puterile sale pentru a ajuta la
reamintirea materialului pentru examen, deoarece aceasta era o studenta de nivel mediu. Testarea
a dezvaluit de asemenea faptul ca aceasta a diminuat performanta la testele care au implicat
organizarea materialelor, gandirea abstracta, si lucrul cu concepte - aptitudini care sunt
importante pentru gandirea creativa. Ceea ce este ilustrat de catre cazurile lui S. si A.J. este faptul
ca nu reprezinta absolut un avantaj necesar pentru a-ti putea aminti totul; de fapt, mecanismele
care au drept rezultat puteri superioare ale memoriei pot lucra impotriva proceselor constructive
care reprezinta o caracteristica importanta nu doar pentru memorie, dar si pentru capacitatea
noastra de a gandi creativ. Mai mult chiar, stocarea tuturor informatiilor si situatiilor
experimentate reprezinta un mod ineficient pentru sisteme sa functioneze datorita faptului ca
acest tip de stocare poate supra incarca sistemul. Pentru a evita aceasta supra incarcare, sistemul
nostru de memorie este proiectat sa isi aminteasca selectiv lucruri care sunt in special importante
pentru noi sau care apar adesea in mediul nostru (Anderson & Schooler, 1991). Cu toate ca
sistemul rezultat nu inregistreaza tot ceea ce experimentam, acesta nu functioneaza suficient de
bine pentru a permite fiintelor umane sa supravietuiasca ca si specie. O modalitate de a aprecia
valoarea de supravietuire a sistemului de memorie este aceea de a-ti aminti discutia noastra din
Capitolul 3 cu privire la modul in care putem percepe in mod eronat obiectul din Figura 3.24a
(repetata aici ca si Figura 8.15) ca si un animal care se ascunde dupa un copac. Sistemul nostru
perceptiv, la fel ca si sistemul nostru de memorie, este proiectat sa foloseasca informatiile
partiale pentru a ajunge la cea mai buna potrivire, sau solutie a unei probleme de perceptie, care
sunt corecte de cele mai multe ori. Ocazional, acest sistem vine cu o perceptie enorma (a se
vedea Figura 3.24b) dar de cele mai multe ori aceasta ofera un raspuns corect. Putinele erori pe
care le putem experimenta sunt mai mult decat compensate de caracteristica sistemului perceptiv
care este esential pentru supravietuirea noastra - viteza sa este mare chiar si atunci cand se
confrunta cu informatii incomplete. Sistemul nostru de memorie functioneaza in acelasi mod.
156

Desi nu poate oferi raspunsurile corecte de fiecare data, de obicei ne ofera ceea ce avem nevoie
pentru a functiona rapid si eficient, desi poate sa nu aiba intotdeauna informatii complete.
Memoria este in mod clar un sistem extrem de functional care ne este de asemenea foarte util. Cu
toate acestea, uneori cerintele vietii moderne creeaza situatii pe care oamenii nu au fost
conceputi sa le gestioneze. Sa luam de exemplu, condusul unei masini. Evolutia nu a echipat
sistemele noastre de perceptie si sistemele de motor pentru a gestiona iesirea si intrarea in
conditiile dificile de trafic sau condusul la viteze foarte mari. Desigur, facem aceste lucruri
oricum, dar accidentele tot se produc. In mod similar, sistemele noastre de memorie si de
perceptie nu au evoluat pentru a gestiona cerintele cum ar fi furnizarea de martori oculari pentru
a depune marturie in tribunal. In astfel de situatii, memoria ar trebui sa fie perfecta in mod
idealistic. In cele din urma, libertatea unei alte persoane sau viata acesteia poate fi in joc. Si la fel
cum accidentele de masina se produc, se pot produce si accidente de memorie. In scurt timp vom
examina ce se poate intampla cand memoria este pusa la incercare in sala de judecata, dar mai
intai vom analiza un alt aspect al memoriei care poate duce la erori de memorie.
1. Erorile de monitorizare a sursei ofera un exemplu de natura constructiva a memoriei. Descrieti
ce sunt erorile de monitorizare a sursei si sursa de monitorizare si de ce sunt acestea considerate
constructive. Care este modul in care experimentul Razboiul Fantomelor al lui Bartlett ofera
un exemplu de erori de monitorizare a sursei?
2. Descrieti urmatoarele exemple de situatii care implica erorile de monitorizare a sursei:
(a) familiaritatea (experimentul situatiei de a deveni celebru);
(b) Cunostinte practice (experimentul stereotipului de gen).
Asigurati-va ca puteti descrie experimentele referitoare la fiecare exemplu.
3. Descrieti urmatoarele exemple despre modul in care erorile de memorie poate aparea din
cauza cunostintelor pe care le are o persoana despre lume:
(a) de a emite concluzii (concluzii pragmatice; experimentul casutei de pasari; experimentul
baseball;
(b) scheme si scenarii (experimentul biroului; experimentul dentistului); (c) amintiri si
recunoasteri false (experimentul somnului)
4. Care sunt dovezile din studiile cazurilor clinice care spun ca super memoria poate avea
anumite dezavantaje? Care sunt unele dezavantaje ale memoriei constructive?
5. De ce putem afirma ca memoria este foarte functionala dar ca nu poate fi in mod perfect
adecvata pentru toate situatiile?

Memoria Poate Fi Modificata sau Creata prin Sugestie


Oamenii sunt influentabili. Reclamele care prezinta calitatile diferitelor produse
influenteaza ceea ce achizitioneaza oamenii. Argumentele prezentate de politicieni, factorii de
157

opinie, si prietenii influenteaza modul in care oamenii voteaza. Reclamele si argumentele politice
reprezinta exemple de lucruri care ar putea influenta atitudinile unei persoane, convingerile sau
comportamentele acesteia. Acum vom vedea ca informatiile care sunt prezentate de alte persoane
pot de asemenea sa influenteze memoria unei persoane pentru evenimente trecute. Mai intai vom
analiza fenomenul numit efectul de informare gresita in care amintirea unei persoane despre un
anumit eveniment este modificata de lucruri care se produc dupa ce un eveniment s-a produs
deja.

EFECTUL DE INFORMARE GRESITA


In cadrul unui experiment tipic de memorie o persoana vede sau aude stimuli, cum ar fi
cuvinte, litere sau propozitii sau observa imagini sau un film al unui eveniment si i se cere sa
raporteze ceea ce el sau ea a experimentat. Dar ce se intampla daca experimentatorul ar adauga
informatii care ar fi mers mai departe de simpla interogare a persoanei referitor la ceea ce el sau
ea isi amintea? Aceasta este intrebarea pe care Elizabeth Loftus si colaboratorii acesteia (1978)
au intrebat in cadrul unei serii de experimente care au stabilit efectul de informare gresita informatii gresite prezentate dupa ce o persoana a fost martora la un eveniment, fapt care poate
schimba modalitatea in care o persoana descrie mai tarziu respectivul eveniment. Aceste
informatii gresite sunt prezentate ca fiind informatii gresite dupa eveniment sau MPI.

METODA. Prezentarea Informatiilor gresite dupa un


eveniment.
Procedura obisnuita in cadrul unui experiment in care MPI sunt prezentate este aceea de a
prezenta mai intai stimulul care trebuie amintit. De exemplu, acest stimul ar putea fi o lista de
cuvinte sau un film al unui eveniment. MPI este mai apoi prezentat unui grup de participanti
inainte ca memoria acestora sa fie testata si nu este prezentata grupului de control. Dupa cum
veti vedea mai jos, MPI sunt adesea prezentate intr-un mod care pare natural, astfel incat nu se
intample ca participantii sa fie indusi in eroare. Vom vedea de asemenea, chiar cu toate acestea,
atunci cand participantii sunt anuntati ca informatiile despre un eveniment ulterior pot fi
incorecte, prezentarea acestor informatii poate sa afecteze rapoartele acestora de memorie.
Efectul MPI este determinat de compararea rapoartelor de memorie ale participantilor care au
primit aceste informatii gresite cu rapoartele de memorie ale participantilor care nu le-au primit.
Un experiment efectuat de Elizabeth Loftus si colaboratorii acesteia (1978) ilustreaza o
procedura tipica MPI. Participantii au vazut o serie de diapozitive in care o masina se opreste la
un semn de stop si mai apoi vireaza si loveste un pieton. Unii dintre participanti au raspuns mai
apoi la o serie de intrebari, inclusiv A trecut o alta masina pe langa Datsun-ul de culoare rosie in
timp ce aceasta era oprita la semnul STOP? Pentru un alt grup de participanti (grupul MPI),
cuvantul semn a fost inlocuit cu sintagma semn STOP din respectiva intrebare. Mai apoi li sau aratat participantilor anumite imagini din prezentare plus unele imagini pe care acestia nu le
mai vazusera. Era mult mai posibil ca cei din grupul MPI sa spuna ca au vazut imaginea cu
masina care s-a oprit la semn (pe care de fapt, in realitate, acestia nu au vazut-o) decat
participantii care nu fost expusi la MPI. Aceasta schimbare de memorie cauzata de MPI
158

demonstreaza efectul informatiei gresite. Prezentarea MPI poate modifica nu doar ceea ce
participantii raporteaza ca au vazut, dar si concluziile acestora despre alte caracteristici ale
situatiei. De exemplu, Loftus si Steven Palmer (1974) a prezentat participantilor anumite filme
ale unui accident rutier ( Figura 8.16) si mai apoi a intrebat fie (1) Cat de repede mergeau
masinile care s-au lovit una de cealalta? sau (2) Cat de repede mergeau masinile care au intrat
in coliziune una cu cealalta? Desi ambele grupuri au vazut acelasi eveniment, estimarea vitezei
medii efectuate de catre participantii care au auzit cuvantul lovit a fost de 41 de mile pe ora, in
timp ce estimarea participantilor care au auzit coliziune a fost de 34 de mile pe ora. Mult mai
interesant pentru studierea memoriei sunt raspunsurile participantilor la intrebarea Ati vazut un
geam spart? pe care Loftus a adresat-o la o saptamana dupa ce acestia au vazut prezentarea. Cu
toate ca nu a fost nici un geam spart in prezentarea originala, 32% din participantii care au auzit
lovit inainte de estimarea vitezei au raportat ca au vazut un geam spart, in timp ce doar 14%
dintre participantii care au auzit coliziune au raportat ca au vazut geamul (a se vedea Loftus
1993, 1998). Efectul informatiilor gresite arata nu doar faptul ca amintirile false pot fi create prin
sugestie dar si ofera un exemplu pentru modul in care diferitii cercetatori pot interpreta anumite
date in diferite moduri. Trebuie sa va amintiti faptul ca scopul psihologiei cognitive este acela de
a studia procesul mental, dar aceste procese trebuiesc dovedite din rezultatele experimentelor
comportamentale sau psihologice. Intrebarea adresata de catre efectul de informare gresita este
Ce s-a intamplat de a schimbat rapoartele de memorie ale participantilor? Cercetatori diversi
au propus diferite raspunsuri la aceasta intamplare. Acum vom descrie trei explicatii, una dintre
acestea propunand faptul ca MPI inlocuieste amintirile vechi, iar alta accentueaza rolul
interferentei, si alta care se bazeaza pe monitorizarea sursei.
MPI in calitate de inlocuitor pentru Memoria originala - Loftus explica efectul de
informare gresita prin propunerea ipotezei de urmarire a inlocuirii memoriei, care specifica ca
MPI modifica sau inlocuieste amintirile care au fost formate pe parcursul experimentarii
originale a evenimentului. In conformitate cu aceasta idee, vizualizarea unui semn de STOP
creeaza o urma de amintire pentru un semn de stop, dar prezentarea de catre MPI si anume ca
respectivul semn a fost prezent face ca amintirea referitoare la un semn de stop sa fie inlocuita cu
un nou semn obligatoriu. Procesul de reconsolidare, pe care l-am descris in Capitolul 7 (Pagina
197) ar putea oferi un mecanism psihologic pentru aceasta inlocuire. In conformitate cu ideea de
reconsolidare, reactivarea memoriei poate crea un potential pentru formarea de noi urme de
memorie.
MPI ca si Cauzatoare de Interferente - O alta explicatie propune ca informatiile
originale sunt uitate datorita interferentei retroactive, care se produce atunci cand mai multe
elemente recente (informatiile gresite din acest exemplu) interfereaza cu memoria pentru ceva
care s-a produs in trecut (evenimentul actual). De exemplu, interferentele retroactive ar trebuie
implicate daca studierea pentru examenul de spaniola a facut mult mai dificila amintirea unor
cuvinte de vocabular pe care le-a studiat pentru examenul de franceza cu o zi inainte. Aceasta
explicatie este similara cu ipoteza de inlocuire a memoriei si anume ca noile informatii afecteaza
informatiile vechi. Cu toate acestea, in acest caz, informatiile vechi nu sunt eliminate, si doar se
interactioneaza cu acestea.
159

MPI cauzatoare de Erori de Monitorizare a Sursei O alta explicatie pentru efectul


informatiilor gresite este bazata pe ideea monitorizarii sursei despre care am discutat mai
devreme.
In conformitate cu monitorizarea sursei, o persoana concluzioneaza in mod incorect ca
sursa pentru amintirea sa pentru evenimentul incorect (semnul respectiv) a fost prezentarea, chiar
daca sursa actuala a fost reprezentata de declaratia experimentatorului dupa prezentare.
Urmatorul experiment efectuat de Stephen Lindsay (1990) a investigat monitorizarea sursei si
MPI prin intrebarea daca participantii care sunt expusi la MPI cred cu adevarat ca au vazut ceva
care doar lea fost sugerat. Raspunsul la aceasta intrebare ar fi da, daca participantii realizeaza o
eroare de monitorizare a sursei. Participantii lui Lindsay au vazut mai intai o prezentare care
arata un barbat de serviciu care fura bani si un calculator. Aceasta prezentare a fost povestita de
un vorbitor femeie, care doar a descris ceea ce s-a intamplat pe masura ce diapozitivele se
derulau. Doua zile mai tarziu, participantii au revenit la laborator pentru un test de memorie.
Chiar inainte de test, acestia au ascultat o poveste, fara diapozitive, prezentata de aceeasi
vorbitoare femeie. Aceasta poveste era similara cu cea pe care o auzisera cu doua zile mai
devreme, doar cu cateva detalii schimbate. De exemplu, un pachet de tigari Albori din
prezentarea originala a devenit Winston in repovestire si o cutie de cafea Maxwell House, a
devenit Folgers.
Inainte ca participantii sa auda cea de-a doua povestire, acestia au fost informati ca erau
anumite detalii incorecte in aceasta, astfel incat acestia ar trebui sa ignore ceea ce au auzit in cea
de-a doua poveste atunci cand sustin testul de memorie. In cadrul testului de memorie,
participantii au primit intrebari cum ar fi Barbatul avea un pachet de tigari?. Ce marca aveau
tigarile prezentate in diapozitive? Trei dintre intrebari au fost despre elementele de inducere in
eroare, pentru care acestia au primit informatii incorecte in cea de-a doua povestire, si trei au fost
despre elementele de control, pentru care acestia au primit informatiile corecte. Rezultatele,
prezentate in Figura 8.17a, , indica faptul ca pentru elementele gresite, 27 % din raspunsuri au
corespuns informatiilor incorecte din cea de-a doua poveste. Acest lucru se compara doar cu 9%
din raspunsurile incorecte pentru elementele de control. Aceste raspunsuri la elementele gresite
ar reprezenta erorile de monitorizare a sursei in cazul in care participantii confundau informatiile
din cea de-a doua poveste cu informatiile din prima poveste. Rezultatele pentru un alt grup de
participanti, care au auzit o voce de barbat spun o a doua poveste, si sunt prezentate in Figura
18.7b. In acest caz, elementele de inducere in eroare au primit doar 13% raspunsuri incorecte,
care nu au fost diferite in mod semnificativ de 10% din raspunsurile incorecte pentru elementele
de control. Aceasta lipsa de sursa de erori de monitorizare datorita faptului ca vocea de femeie
era diferita de vocea de barbat, astfel incat era mult mai usor sa se distinga care informatii
proveneau din ce poveste. Cu toate acestea, folosirea aceleiasi voci de femeie pentru ambele
povesti a creat erori de monitorizare a sursei care au facut participantii sa creada ca acestia au
vazut ceva pe care nu l-au vazut.
Cu toate ca mecanismul care cauzeaza efectul de informare gresita este inca discutat de
cercetatori, nu exista nici un fel de dubiu ca efectul este real si ca sugestiile experimentatorilor
pot influenta rapoartele participantilor in cadrul experimentelor de memorie (Tabelul 8.2). Unele
160

dintre cele mai dramatice demonstratii ale efectului de experimentator arata ca acesta poate face
persoanele sa creada ca evenimentele s-au produs mai devreme in vietile noastre chiar daca
aceste evenimente nu s-au produs niciodata.

CREAREA AMINTIRILOR FALSE PENTRU EVENIMENTELE


TIMPURII DIN VIETILE OAMENILOR
Ira Hyman, Jr., si colegii (1995) au creat amintiri false pentru evenimente din trecut intrun experiment in care au contactat parintii participantilor lor si le-au solicitat sa prezinte descrieri
ale unor evenimente reale ce au avut loc cand participantii erau copii. Apoi, experimentatorii au
creat descrieri ale unor evenimente false, unele care nu au avut loc niciodata, precum o petrecere
aniversara care includea un clovn si pizza, si un bol rotativ de punch la o petrecere de nunta.
Participantii, care, ca studenti de colegiu, au fost eliminati din aceste experiente din copilarie, au
primit unele informatii din descrierile parintilor si li s-a solicitat sa elaboreze pe baza lor.
Rezultatul a fost acela ca participantii si-au adus aminte si au descris 20% dintre evenimentele
false. De exemplu, a avut loc urmatoarea discutie in care un intervievator (I) a intrebat un
participant (P) ce isi amintea despre falsul eveniment.
I: La varsta de 6 ani ai participat la o petrecere de nunta, iar in timp ce alergai pe acolo cu alti
copii, te-ai lovit de masa si ai rasturnat bolul de punch peste tatal miresei.
P: N-am idee. Nu am auzit de acest lucru pana acum. Aveam 6 ani?
I: Uh-huh.
P: Havar n-am.
I: Te poti gandi la vreun detaliu?
P: Aveam 6 ani; cred ca eram in Spokane, um, deloc.
I: OK.
Totusi, la un al doilea interviu care a avut loc cu 2 zile mai tarziu, participantul a raspuns
astfel:
I: Urmatoarea este de cand aveai 6 ani si ai participat la o nunta.
P: Nunta era a prietenului meu cel mai bun, in Spokane, T____. Fratele ei, fratele mai mare, se
casatorea, iar acolo s-a intamplat, in P_____, Washington, pentru ca de acolo era familia ei, si s-a
intamplat vara sau primavara, pentru ca era foarte cald afara, si era chiar pe marginea apei. Era o
nunta in aer liber, si cred ca alergam si am daramat ceva, parca un bol de punch, umm, care a
facut multa mizerie si am fost certat pentru asta.
I: Iti mai amintesti ceva?
P: Nu.
161

I: OK.
Cel mai interesant lucru despre raspunsul acestui participant este ca nu-si amintea nunta
la inceput, insa si-a amintit a doua oara. Aparent, auzind despre eveniment, iar apoi asteptand, a
facut ca evenimentul sa apara ca falsa amintire. Acest lucru se poate explica prin familiaritate.
Cand a fost intrebat despre nunta a doua oara, familiaritatea participantului fata de nunta de la
prima expunere l-a facut pe acesta sa accepte ca nunta chiar a avut loc. Acest lucru este precum
experimentul lui Jacoby, devino faimos peste noapte, in care familiaritatea a facut ca
participantii sa eticheteze in mod eronat pe Sebastian Weissdorf si pe alte persoane nefaimoase
ca fiind faimoase. Ambele cazuri ilustreaza erorile de monitorizare a sursei, deoarece
participantii au atribuit sursei familiaritatii lor cu ceva ce nu a avut niciodata loc. Recent,
Stephen Lindsday si colegii (2004) au realizat un experiment ce a utilizat procedura descrisa mai
sus, insa cu o schimbare suplimentara. Participantilor li s-au prezentat descrieri ale unor
evenimente reale din copilarie, puse la dispozitie de parintii lor, si o alta experienta care nu
avusese loc (ca se jucau cu o jucarie numita Slime, gelatinoasa si foarte colorata, in biroul
invatatoarei lor din clasa intai). Mai mult, Lindsday a pus un grup de participanti sa se uite la
fotografia lor din clasa intai sau a doua, precum cea din Figura 8.18, atunci cand li se prezenta
amintirea despre punerea jucariei in biroul invatatoarei. Rezultatul acestui experiment a fost
acela ca grupul de participanti care a vazut poza au experimentat de doua ori mai multe amintiri
false decat grupul care nu au vazut poza. Acest lucru s-a intamplat din anumite motive, insa
aspectul important pentru obiectivele noastre este acela ca adaugarea pozei a sporit efectul de
amintire falsa. Ne vom intoarce la acest rezultat in sectiunea ceva de avut in vedere de la finalul
capitolului.

De ce gresesc oamenii in marturiile martorilor oculari?


Dupa cum am observat din rezultatele a numeroase studii de laborator, memoria este
supusa esecului. Insa acest esec este cel mai evident si semnificativ in zona marturiilor martorilor
oculari marturiile unui martor ocular la o crima pe care a vazut-o dupa comiterea crimei.
Marturiile martorilor oculari este unul dintre cele mai convingatoare tipuri de proba in fata unui
juriu, insa, din pacate, multi oameni nevinovati au fost incarcerati din cauza unei identificari
eronate de catre martori oculari. Identificarile eronate au loc din numeroase motive. Unele erori
sunt cauzate de dificultatile de perceptie a fetei unei persoane, iar altele din cauza amintirii
imprecise asupra a ceea ce s-a perceput. Vom vedea mai intai probe ale erorilor identificarilor de
catre martori cheie, iar apoi vom analiza de ce s-au produs aceste erori.

ERORI DE IDENTIFICARE DE CATRE MARTORI CHEIE


In Statele Unite, 200 de oameni pe zi devin acuzati de crima in baza marturiilor
martorilor cheie (Goldstein et al., 1989). Din pacate, exista multe cazuri in care erorile martorilor
oculari au avut ca rezultat condamnarea oamenilor nevinovati. Incepand din Decembrie 2009,
utilizarea probelor ADN a exonerat 248 de oameni din Statele Unite, care fusesera condamnati
pe nedrept de crime dupa ce au petrecut in medie 12 ani in inchisoare (Proiectul Innocence,
2009). Saptezeci si cinci de procente dintre aceste condamnari au fost bazate pe marturii ale
162

martorilor oculari (Quinlivan et al., 2009; Scheck et al., 2000). Pentru a da o fata umana
problemei condamnarilor pe nedrept din cauza marturiilor eronate ale martorilor oculari, sa luam
in considerare cazul lui David Webb, care a fost condamnat la 50 de ani de inchisoare pentru
viol, tentativa de viol si tentativa de talharie in baza marturiei martorului ocular. Dupa ce a
petrecut 10 luni in inchisoare, acesta a fost eliberat dupa ce un alt om a marturisit crimele.
Charles Clark a fost inchis pentru crima in 1938, in baza marturiei martorului ocular care, dupa
30 de ani, s-a demonstrat a fi imprecisa. Acesta a fost eliberat in 1968 (Loftus, 1979). Ronald
Cotton a fost condamnat de violarea lui Jennifer Thompson in 1984, pe baza marturiei acesteia
ca este extrem de sigura ca el este omul care a violat-o. Chiar si dupa ce Cotton a fost exonerat
de probe ADN care implicau un alt om, Thompson inca isi amintea ca Cotton fusese atacatorul
ei. Cotton a fost eliberat dupa ce a petrecut 10 ani in inchisoare (Wells & Quinlivan, 2009).
Faptul perturbator privind aceste exemple este nu numai ca acestea au avut loc, ci chiar si ca
sugereaza ca multi alti oameni nevinovati sunt in prezent inchisi pentru crime pe care nu le-au
comis. Aceste derapaje ale justitiei si multe altele, dintre care unele cu siguranta nu au fost
niciodata descoperite, sunt bazate pe presupunerea, facuta de judecatori si jurati, ca oamenii vad
si raporteaza lucrurile cu precizie. In esenta, multi oameni din sistemul justitiei penale sustin
ideea eronata ca memoria este precum o camera. Am constatat din cercetarile de laborator ca
memoria nu este deloc precum o camera, iar cercetarile ce includ scenarii de la locul crimei
sustin aceasta idee. In cateva experiemente, participantilor li s-au prezentat filme ale unor crime
reale sau crime inscenate, iar apoi au fost rugati sa aleaga faptasul dintr-un colaj de poze
(fotografii cu mai multe fete, dintre care una este a faptasului). Intr-un studiu, participantii au
vizionat o caseta de supraveghere video in care un tragator a fost in campul de vedere timp de 8
secunde, iar apoi participantii au fost rugati sa aleaga tragatorul dintre fotografii. Fiecare
participant a ales pe cineva care credeau ca este tragatorul, chiar daca poza lui nu era inclusa in
colajul de poze (Wells & Bradfield, 1998). Intr-un alt studiu, utilizand un model experimental
similar, 61% dintre participanti au ales pe cineva din colaj, chiar daca poza criminalului nu era
inclusa (Kneller et al., 2001). Aceste studii ne arata cat de dificila este identificarea cu succes a
unei persoane dupa vizionarea casetei unei crime. Insa lucrurile se complica mai mult cand luam
in considerare lucrurile ce au loc in timpul crimelor reale.

SCENA CRIMEI SI MAI DEPARTE


Chiar si in conditii ideale, identificarea fetelor este o sarcina dificila si pot aparea erori
(Henderson et al., 2001). Insa pot interveni si alti factor ce pot ingreuna sarcina chiar mai mult.
Erori asociate cu atentia. Emotiile se ridica la cote inalte dupa comiterea unei crime, ceea ce
poate afecta lucrurile la care o persoana este atenta si pe cele despre care isi aminteste ulterior.
Un exemplu important despre cum poate atentia sa afecteze accesul martorului la informatii
relevante este concentrarea pe arma. Tendinta de concentrare a atentiei pe o arma are ca rezultat
ingustarea atentiei, astfel incat martorul poate rata informatii relevante, precum fata atacatorului.
Claudia Stanny si Thomas Johnson (2000) au studiat concentrarea pe arme prin masurarea a cat
de bine isi amintesc participantii detalii despre un atacator, victima si arma in starea fara

163

tragere (o arma este prezenta, insa nu s-a tras cu ea), decat in starea cu tragere (s-a tras cu
arma; Figura 8.19).
Aparent, prezenta unei arme cu care s-a tras a distras atentia de la alte lucruri care aveau
loc (vezi, Tooley et al., 1987). O alta explicatie pentru ingustarea atentiei cauzate de concentrarea
atentiei pe arme este ca obiectele neobisnuite atrag atentia. Aceasta idee este sustinuta de Kerri
Pickel (2009), care a descoperit ca abilitatea oamenilor de a descrie criminalul intr-o crima
regizata a fost afectata mai mult de prezenta unei arme, daca atacatorul era femeie, si nu barbat.
Pickel asociaza acest rezultat cu faptul ca participantii au raportat ca este mai putin uzual ca o
femeie sa tina o arma, decat daca un barbat tine arma. Despre faptas, despre victim, despre arma.
Indiferent de mecanismul responsabil pentru efectul concentrarii pe arma (stimulare
intensa sau caracter iesit din comun, sau amandoua), prezenta armelor atrage atentia si impiedica
abilitatea de a descrie sau identifica atacatorii.

Erori cauzate de familiaritate


Crimele nu implica doar un atacator si victima, ci adesea includ si trecatori nevinovati
(dintre care unii, dupa cum vom vedea, pot nici sa nu fie in proximitatea scenei crimei). Acesti
trecatori adauga o alta dimensiune marturiei martorilor oculari, deoarece exista o sansa ca
trecatorul sa fie identificat in mod eronat ca faptas din cauza familiaritatii dintr-un alt context.
Un exemplu real de identificare gresita bazata pe familiaritate este cel al lui Donald Thompson,
un cercetator privind memoria care a discutat despre erorile de memorie intr-un program TV
chiar cand o femeie a fost atacata in casa ei. Femeia, care se uita la programul lui Thompson,
ulterior l-a implicat pe Thompson, crezandu-l persoana care a violat-o, din cauza amintirii fetei
acestuia. Desigur, Thompson avea alibiul perfect, deoarece era in studioul TV la momentul
crimei (Schacter, 2001). Intr-un alt caz, un agent de bilete de la o gara a fost jefuit, iar ulterior a
identificat un marinar ca fiind faptasul. Din fericire pentru marinar, acesta a putut demonstra ca
era in alta parte la momentul crimei. Cand a fost intrebat de ce l-a identificat pe marinar, agentul
a spus ca parea familiar.
Marinarul parea familiar nu pentru ca era atacatorul, ci pentru ca locuia aproape de gara
si achizitionase bilete de la agent de mai multe ori. Acesta este un exemplu de erori de
monitorizare a sursei. Agentul de bilete a crezut ca sursa familiaritatii sale cu marinarul era aceea
ca l-ar fi vazut in timpul jafului; in realitate, sursa familiaritatii era faptul ca l-a vazut cand
achizitiona bilete. Marinarul se transformase din cumparator de bilete in jefuitor din cauza erorii
de monitorizare a sursei. (Ross et al., 1994). Figura 8.20a prezinta designul unui experiment de
laborator despre familiaritate si marturii ale martorilor oculari (Ross et al., 1994). Participantii la
un grup experimental au vizionat un film cu un profesor ce citeste studentilor, iar participantii
din grupul de control au vazut un film cu o profesoara ce citea studentilor. Apoi, participantii din
ambele grupuri au vazut un film cu o profesoara ce era jefuita, iar apoi li s-a solicitat sa aleaga
jefuitorul dintr-un colaj foto. Fotografiile nu au inclus faptasul real, insa includeau o poza a
profesorului, ce semana cu jefuitorul. Rezultatele indica faptul ca participantii din grupul

164

experimental erau de trei ori mai predispusi la a alege profesorul decat participantii din grupul de
control (Figure 8.20b).
Chiar si cand poza atacatorului real a fost inclusa in colaj, 18% dintre participantii la
grupul experimental au ales profesorul, comparat cu 10% in grupul de control (Figure 8.20c).
Erori cauzate de sugestie. Din ceea ce stim despre efectul dezinformarii, este evident ca un
ofiter de politie care intreaba un martor Ati vazut o masina alba? ar putea influenta marturia
ulterioara a martorului despre ceea ce a vazut. Insa sugestibilitatea poate si sa opereze la un nivel
mai subtil.
Aveti in considerare urmatoarea situatie. Un martor la o crima se uita printr-un geam
reflectorizant la alinierea a sase oameni ce stau pe o scena. Ofiterul de politie intreaba Care
dintre acesti oameni a facut-o?. Ce este in neregula cu aceasta intrebare? Problema cu intrebarea
ofiterului este ca poarta implicatia ca faptasul crimei este in aliniere. Sugestia creste sansele ca
martorul sa aleaga pe cineva, poate utilizand urmatorul tip de ratiune Ei bine, tipul cu barba
seamana cu jefuitorul mai mult decat oricare alt om, deci probabil el este.. Desigur asemanarea
cu jefuitorul si a fi jefuitorul pot fi doua lucruri diferite, deci rezultatul poate fi identificarea unui
om nevinovat. Un mod mai bun de prezentare a sarcinii este informarea martorului ca suspectul
de crima poate fi sau poate sa nu fie in aliniere. Iata o alta situatie, luata din transcrierea unui caz
real, in care sugestia ar fi putut juca un rol. Martorul la o crima, la vizionarea unei alinieri: O,
Doamne. ... Nu stiu. ... E unul dintre aceia doi ...insa nu stiu. ...O, Doamne ...tipul putin mai inalt
decat numarul doi. ... E unul dintre aceia doi, insa nu stiu. Martorul, dupa 30 de minute, inca
vizionand alinierea si avand dificultati de alegere: Nu stiu ...numarul doi?
Ofiterul ce administreaza alinierea: Bine. Dupa cateva luni la proces Ati fost sigur
ca era numarul doi? Nu ati fost nesigur? Raspunsul de la martor: Nici nu incape indoiala
eram absolut sigur. (Wells & Bradfield, 1998) Problema cu acest scrnariu este ca raspunsul
Bine dat de ofiterul de politie ar putea sa fi influentat martorul sa creada ca a identificat corect
suspectul.
Astfel, raspunsul initial nesigur al martorului devine un raspuns absolut pozitiv. Intr-o
lucrare intitulata Bun, ai identificat suspectul, Gary Wells and Amy Bradfield (1998) au pus
participantii sa vizualizeze o crima reala, iar apoi le-au solicitat sa identifice faptasul dintr-un
colaj foto ce nu continea o poza a atacatorului ( Figura 8.21). Toti participantii au ales una
dintre fotografii si, dupa alegerea lor, martorii au primit feedback de confirmare de la
experimentator (Bun, ai identificat suspectul), nu au primit feedback, sau au primit feedback
descurajator (De fapt, era suspectul numarul ___). Dupa putin timp, participantii au fost
intrebati cat de siguri au fost pe identificarea lor. Rezultatele, prezentate in josul imaginii, indica
faptul ca participantii care au primit feedback de confirmare erau mai siguri pe alegerea lor.
Wells si Bradfield numesc aceasta sporire a increderii din cauza feedback de confirmare dupa
realizarea unei identificari ca fiind efectul feedbackului post-identificare. Acest efect creeaza o
problema reala in sistemul juridic penal, deoarece juratii sunt puternic influentati de cat de
increzatori sunt martorii cu privire la propriile judecati. Astfel, judecatile eronate ale martorilor
165

pot avea ca rezultat alegerea unei alte persoane, iar efectul feedback-ului post-identificare poate
spori increderea martorilor ca au facut judecata potrivita (Douglass et al., 2009; Quinlivan et al.,
2009; Wells & Quinlivan, 2009).

Efectul intervievarii post-eveniment


Wells si Bradfield au demonstrat ca feedback-ul post-evenument poate intari increderea
martorilor in identificarea lor in cadrul alinierii. Vom descrie acum un experiment realizat de
Jason Chan si colegii (2009) ce ia in considerare o intrebare asociata: Cum influenteaza memoria
despre un eveniment sustinerea unui test de memorie dupa ce persoana a fost martor la un
eveniment si inainte de a fi expusa la informatii derutante post-eveniment? Designul acestui
experiment este prezentat in Figura 8.22. Mai intai, participantii au vizionat un episod de 40 de
minute al programului de televiziune 24, in care Jack Bauer, interpretat de Kiefer Sutherland,
incearca sa puna la cale un plan terorist. Participantii au fost apoi impartiti in doua grupuri.
Grupul cu test a realizat un test de amintire despre film, ce a cuprins intrebari precum Ce a
utilizat teroristul pentru a darama stewardesa? (raspunsurile corecte nu au fost furnizate).
Grupul fara test a jucat un joc pe calculator. Ambele frupuri au primit apoi sarcini de distragere,
precum completarea unui chestionar si completarea unor teste neasociate programului TV.
Daca participantii din ambele grupuri ar fi fost testati privind cunostintele despre film in
acest punct, care grup credeti ca si-ar fi amintit mai multe? Desi acest lucru nu a fost determinat
in cadrul experimentului, este mai probabil ca grupul cu test sa isi fi amintit mai multe din cauza
practicii oferite de a fi testat. Acest lucru il previzionam, in baza rezultatelor experimentelor
asupra efectelor testarii descrise in Capitolul 7, (pagina 180), ce demonstreaza ca sustinerea
testelor dupa studierea materialului sporeste memoria pentru respectivul material. In locul testarii
participantilor in acest punct, Chan a prezentat un fisier audio de 8 minute ce descria unele
evenimente in programul TV. Unele evenimente erau descrise precis, insa unele informatii
eronate difereau de ceea ce s-a intamplat in video. De exemplu, in film, teroristul a atacat
stewardesa cu o seringa hipodermica, insa informatia eronata din audio prezenta faptul ca
atacatorul a folosit o carpa cu cloroform. Procedura din aceasta parte a experimentului este astfel
similara cu procedura din studiile de dezinformare descrise mai devreme. In final, participantii
au realizat testul de amintire (acelasi pe care grupul cu test il daduse mai devreme). Imaginati-va
daca sunteti unul dintre experimentatori ce asteapta rezultatele unui test de memorie. Care grup
credeti ca a facut mai bine la testul de memorie grupul cu test sau grupul fara test? Opriti-va
putin si ganditi-va inainte sa continuati. Ati gasit un raspuns? Utilizand bunul simt, si poate
cunostintele dumneavoastra despre efectul testarii, raspunsul dumneavoastra poate fi acela ca
grupul cu test, care a dat testul de memorie inainte de expunerea la informatiile eronat, a
performat mai bine. Totusi, rezultatul, prezentat in dreapta, indica faptul ca s-a intamplat opusul.
Numarul indica procentajul de elemente descrise incorect (informatii eronate) din film pe care
participantii i-au indicat a fi in programul original. Grupul cu test a spus da incorect la 50 din
aceste elemente, comparativ cu 30% din grupul fara test. Acest rezultat, pe care Chan il numeste
efectul testarii reverse, demonstreaza ca sustinerea testului de memorie imediat dupa vizionarea
unui program sporeste sensibilitatea participantilor la dezinformare. Exista mai multe motive
posibile pentru acest rezultat. Unul dintre motive este asociat efectului reconsolidarii descris in
166

Capitolul 7 (pagina 195). Retineti ca reactivarea unei amintiri o poate face susceptibila de a fi
eliminata sau modificata. Acest lucru poate intari amintirile daca persoana expusa informatiei
corecte (dupa cum se poate intampla la analizarea informatiilor cand studiati pentru un examen),
insa poate distorsiona memoria aca persoana este expusa unor informatii diferite (cum se
intampla in procedura dezinformarii).
Conform acestei idei, testarea care reactiveaza memoria pentru un eveniment face
memoria vulnerabila la schimbare. Acest mecanism poate explica rezultatul lui Chan si poate
ajuta la explicarea experimentului lui Lindsay, in care participantii care s-au uitat la o poza a
clasei lor scolare erau mai predispusi influentei dezinformarii (vezi pagina 226). Poate ca atunci
cand participantii lui Lindsay s-au uitat la poza clasei, amintirile lor s-au reactivat si, astfel, au
devenit mai vulnerabili la a fi afectati de dezinformare (Consultati descrierea experimentului lui
Hupbach et al. descris in Capitolul 7). Puteti vedea paralela intre experimentul Hupbach si
explicatia privind rezultatul lui Lindsay?) De asemenea, Chan descrie alte mecanisme posibile,
insa principalul punct pentru obiectivele noastre este ca acest efect are loc. Principalul motiv
pentru care acest efect este important este ca dupa ce este martor la o crima, persoana este
interogata privind crima, fie la scena crimei, fie ulterior. Acest lucru este, desigur, necesar, insa
conform rezultatelor experimentului lui Chan, gandirea la aceste informatii creaza vulnerabilitate
de schimbare prin sugestie, dezinformare sau alte experiente post-eveniment.

CE SE FACE?
Primul pas pentru corectarea problemei marturiilor eronate ale martorilor oculari este
recunoasterea faptului ca problema exista. Acest lucru a fost realizat, in mare, prin eforturile
cercetatorilor privind memoria si avocatilor si investigatorilor pentru condamnarea pe nedrept a
oamenilor. Urmatorul pas este propunerea de solutii specifice. Psihologii cognitivi au facut
urmatoarele sugestii:
1. Cand se solicita unui martor sa aleaga un faptas dintr-o aliniere, informati martorul ca faptasul
poate fi sau poate sa nu fie in respectiva aliniere pe care martorul o vizioneaza. Dupa cum am
observat din rezultatele mai multor studii, martorii de regula aleg o persoana dintr-o aliniere
chiar si cand faptasul nu este prezent. Cand un martor presupune ca faptasul este in aliniere, acest
lucru ii sporeste sansele sa aleaga o persoana nevinovata, care seamana cu faptasul. Intr-un
experiment, mentionarea catre participanti ca faptasul poate sa nu fie prezent in aliniere a cauzat
o scadere cu 42% a identificarilor false ale oamenilor nevinovati (Malpass & Devine, 1981).
2. Cand constituiti o aliniere, utilizati persoane de umplutura care seamana suspectului.
Investigatorii din Politie sunt reticenti sa sporeasca similaritatea oamenilor din alinieri deoarece
se tem ca ar putea reduce sansele identificarii suspectului. Totusi, cand R. C. L. Lindsay and
Gary Wells (1980) au solicitat participantilor sa vizioneze o inregistrare a unei scene a crimei, iar
apoi au fost testati utilizand alinieri cu similaritate crescuta si similaritate redusa, au obtinut
rezultatele prezentate in Figura 8.23. Figura 8.23 arata ca atunci cand un faptas a fost in
aliniere, cresterea similaritatii a redus identificarea faptasului de la 0,71 la 0,58. Totusi, Figura
8.23b arata ca atunci cand faptuitorul nu era in aliniere, cresterea similaritatii a cauzat o reducere
167

substantiala a identificarilor incorecte a unor persoane nevinovate, de la 0,70 la 0,31. Astfel,


cresterea similaritatii are ca rezultat identificari ale unor suspecti vinovati, insa reduce in mod
substantial identificarea eronata a unor persoane nevinovate, cand faptasul nu este in aliniere.
3. Cand realizati o aliniere, utilizati prezentare secventiala, mai degraba decat prezentarea
simultana. Desfasurarea normala a alinierilor in filme si cea mai comun utilizata in activitatea
politiei este ca 5-6 persoane sa stea aliniati cu fata spre martor, care este ascuns in spatele unui
geam reflectorizant. Problema cu acest mod de prezentare a unei alinieri este ca aceasta sporeste
sansele ca martorul sa faca o judecata relativa comparand persoanele din alinere una cu
cealalta, astfel ca intrebarea este Care este mai asemanator cu persoana pe care am vazut-o?.
Totusi, cand fiecare persoana din aliniere este prezentata secvential cate una pe rand martorul
compara fiecare persoana, nu cu celelalte persoane, ci cu amintirea celei pe care persoana a
vazut-o. Lindsay and Wells (1985) au descoperit ca pentru alinieri in care faptasul nu a fost
prezent, o persoana nevinovata a fost identificata in mod eronat, in 43% din timp la alinierile
simultane, insa doar in 17% din cazuri la alinierile secventiale. Frumusetea alinierii secventiale
este aceea ca nu reduce sansele identificarii suspectului cand acesta este inclus in aliniere.
4. Utilizati un administrator impartial al alinieirii si obtineti imediat un rating al increderii.
Cand i se prezinta o aliniere, persoana ce administreaza alinierea nu trebuie sa stie care este
suspectul. Mai mult, clasificarea imediata de catre martor a increderii privind alegerea facuta
elimina posibilitatea ca efectul feedback-ului post-eveniment sa el sporeasca increderea.
5. Perfectionati tehnicile de intervievare. Deja am constatat ca adresarea sugestiilor catre martor
(Bun, ai identificat suspectul) poate cauza erori. Psihologii cognitivi au dezvoltat o procedura
de intervievare numita interviu cognitiv.
Acesta este bazat pe ceea ce se cunoaste despre recuperarea amintirilor. Aceasta
procedura de interviu implica lasarea martorului sa vorbeasca cu minim de intreruperi si, de
asemenea, utilizeaza tehnici pentru ajutarea martorului sa recreeze sitatia prezenta la locul
crimei, solicitandu-le sa se repozitioneze inapoi in scena si sa recreeze lucruri precum emotiile
pe care le simteau, unde se uitau si cum arata scena cand era vizualizata din alte perspective.
Comparatiile rezultatelor interviurilor cognitive cu interogatoriile de rutina ale politiei au
demonstrat ca interviul cognitiv prezinta cu 25-60% mai multe informatii decat interviul de
rutina al politiei. (Fisher et al., 1989; Geiselman et al., 1985, 1986). Recomandarile precum cele
descrise mai sus au condus la publicarea in 1999 a Eyewitness Evidence: A Guide for Law
Enforcement by the U.S. JusticeDepartment (disponibil la http://www.ojp.usdoj.gov/nij/pubssum/178240.htm), ce include multe dintre aceste sugestii, plus altele. Un lucru uimitor este acela
ca sugestiile sunt rezultatul direct al cercetarii psihologice. Astfel, pe cand scopul cercetarii
psihologiei cognitive este acela de a determina mecanismele de baza ale memoriei, aceasta
cercetare are si implicatii practice.

168

Ceva de luat in considerare


Amintiri ale abuzurilor din copilarie
Eileen Lipsker avea varsta de 28 de ani in 1989 cand, cand isi privea fiica roscata
desenand, si-a amintit brusc o scena familiara ce avusese loc cu 20 de ani in urma, cand avea 8
ani, si se juca cu prietena ei roscata Susan. Aceasta amintirea a culminat cu imaginea tatalului lui
Eileen, George Franklin, violand si ucigandu-i prietena. Ulterior, in timpul terapiei, au iesit la
suprafata amintiri despre tatal ei care o abuza sexual (Terr, 1995). In baza acestora, George
Franklin a fost condamnat de crima de gradul 1 in 1990 si a fost condamnat la viata in
inchisoare. Acesta este doar unul dintre multele cazuri ce au iesit la iveala in anii 1980, ce au
avut impartasit o tema similara: o amintire a unui abuz sau amintirea de a asista la un abuz, ce au
aparut dupa multi ani in care persoana nu a avut nicio amintire a acestor evenimente, iar un
membru al familiei a fost acuzat si condamnat doar in baza amintirii raportate. Ulterior, in unele
cazuri, s-a determinat ca abuzul nu a avut, de fapt, loc. Acesta a fost rezultatul in cazul lui
George Franklin, a carui condamnare a fost, ulterior, anulata la apel. Cum s-a putut intampla
acest lucru? Un raspuns este sugerat de urmatorul scenariu:
Pacientul X intra la terapie pentru o tulburare digestiva si depresie. Terapeutul crede ca
simptomele tulburarilor digestive si depresiei sunt cauzate de abuzuri sexuale din copilarie care
au fost eliminate din memorie (Blume, 1990; Fredrickson, 1992). Acest terapeut, care apartine
unui grup de terapeuti pe care cercetatorii privind memoria i-au identificat ca fiind terapeuti
orientati spre amintiri traumative, spune pacientului ca amintirile abuzului pot fi ingropate
eliminate din constiinta, din cauza naturii lor dureroase si sugereaza incercarea unor exercitii
de vizualizare pentru a ajuta la deblocarea amintirii pierdute. In unele cazuri, terapeutul poate
solicita pacientului sa obtina poze de familie din copilarie, deoarece uneori vizualizarea acestora
ajuta la recuperarea acestor amintiri. Din cate cunoasteti despre posibilitatea ca amintirile sa fie
create prin sugestie, este usor sa observati ca situatia descrisa mai sus ar putea oferi sugestii
puternice care ar putea conduce la crearea unei false amintire despre abuz. Din cate am observat
din descrierea experimentului Lindsay et al.s (2004) de la pagina 226, daca pacientul vede poze,
posibiltatea crearii de false amintiri este sporita. Desigur, este posibil si ca pacientul sa fi fost
abuzat, si ca acesta sa isi aminteasca ceea ce s-a intamplat cu adevarat. Incidenta abuzurilor
sexuale in copilarie in Statele Unite este socant de mare, milioane de oameni fiind afectati.
Elizabeth Loftus (1993), un cercetator privind memoria care a studiat foarte multe cazuri de
amintiri ale abuzurilor sexuale din copilarie, evidentiaza ca intrebarea nu este daca abuzul sexual
se produce, ci modul in care abuzul este amintit de catre adulti. Ea avertizeaza ca acceptarea
necritica a acuzatiilor de abuz indiferent cat de dubioase poate conduce la o posibilitate
crescuta ca societatea in general sa nu creada cazurile reale de abuz sexual in copilarie, care
merita cu adevarat atentia noastra sustinuta (p. 534). Desi sunt realizate cercetari pentru a
determina, prin masurarea activitatii cerebrale, daca o amintire este adevarata sau falsa (Schacter
& Slotnick, 2004; Sederberg et al., 2007), in acest moment nu exista test sau procedura ce poate
diferentia precis intre amintiri reale si false. Insa avand in vedere ceea ce cunoastem despre
memorie, este important sa luam in considerare situatia specifica in care amintirile pentru
169

amintiri indepartate sunt extrase. Astfel, este important sa retinem seriozitatea si prevalenta
ridicata a abuzului, insa nu trebuie sa pierdem din vedere posibilitatea ca amintirea poate fi
creata prin sugestie.

S ne ntoarcem pentru un moment la Raphael, care la nceputul Capitolului 1, mergea


prin campus vorbind cu Susan la telefon. Una dintre problemele lui Raphael este c a uitat cartea
lui Susan acas; cnd realizeaz asta, el se gndete O vd stnd acolo pe biroul meu, unde am
lsat-o. Abilitatea lui Rahael de a vedea cartea lui Susan, dei nu este prezent, este un
exemplu de imagistic vizual vzul n absena stimulului vizual.
Un alt exemplu de imagistic vizual este experiena mea de a fi capabil s-mi amintesc
viziual c am vzut Oceanul Pacific dup ce-am ajuns pe creasta unui munte n California. Acest
exemplu a fost folosit pentru a introduce ideea cltoriei mentale n timp ca o caracteristic a
memoriei episodice. Dei cltoria mental n timp nu trebuie neaprat s includ imaginea
vizual, cel mai adesea se ntmpl, aa cum s-a ntmplat cu experiena mea cu vederea a ceea
ce este de cealalt parte a muntelui. Dar imaginea nu trebuie s includ atta dram! S lum n
considerare, de exemplu, demonstraia urmtoare.
Demonstraie: Experiena imagisticii
Rspunde la urmtoarele ntrebri:
-

Cte ferestre sunt n faa casei sau apartamentului unde locuieti?


Cum este aranjat mobila n dormitorul tu?
Urechile unui elefant sunt rotunde sau ascuite?
Verdele ierbii este mai nchis sau mai deschis dect verdele pinului?

Cum ai rspuns la aceste ntrebri? Cei mai muli oameni spun c experimenteaz
imagini vizuale cnd rspund la ntrebri de genul acestora. La un nivel mai practic, ei pot crea
imagini care-i ajut s mpachteze valizele n portbagajul mainii lor sau s rearanjeze mobila din
sufragerie (Hegarty, 2010).
Imagistica mental, sau abilitatea de a recrea lumea senzorial n absena stimulului
fizic, se ntmpl de asemenea n mai multe sensuri dect viziunea. Oamenii au abilitatea de a- i
imagina gusturi, mirosuri i experiene tactile. Cei mai muli oameni i pot imagina melodii sau
cntece familiare n capul lor, aadar nu-i surprinztor faptul c muzicienii au adesea o puternic
imaginaie auditiv i c abilitatea de a-i imagina melodii a avut un rol important n compozi ia
muzical. Paul McCartney spune c piesa Yesterday a venit ctre el ca o imagine mental cnd sa trezit cu tonul n cap. Un alt exemplu de imagine auditiv este tehnica conductorilor de
orchestr, numit audiie interioar, pentru a practica fr orchestra lor imaginndu- i partitura
muzical n minile lor. Cnd fac asta, ei i imagineaz nu numai sunetul variatelor instrumente,
dar i locaia lor corespunztoare cu podiumul.

170

La fel cum imagistica auditiv a jucat un rol important n procesul creativ al muzicii,
imagistica vizual a dat rezultate att n perspective tiinifice ct i n aplicaii practice. Una
dintre cele mai faimoase poveti despre cum imagistica vizual a condus la descoperiri tiin ifice
este povestea relatat de chimistul german Friedrich August Kekule (secolul XIX). Kekule a spus
c structura benzenului i-a aprut ntr-un vis n care a vzut un lan care se nvrtea i a luat
forma unui cerc care semna cu un apre, al crui cap nghitea propia coad. Aceast imagine
vizual i-a dat lui Kekule nelegerea c atomii de carbon care alctuiesc molecula de benzen
sunt aranjai n form de inel.
Un exemplu mai recent al imagisticii vizuale care a condus la o descoperire tiin ific
este descrierea lui Albert Einstein a cum a dezvoltat el teoria relativit ii imaginndu-se
cltorind n spatele unei raze de lumin (Intons-Peterson, 1993). La un nivel mai pu in cosmic,
juctorul de golf Jack Nicklaus a descris cum a descoperit o eroare n felul n care apuca crosa de
golf n timp ce exersa micri de golf ntr-un vis (Intons-Peterson, 1993).
Un mesaj al acestor exemple este c imagistica ofer un mod de gndire care adaug o
alt dimensiune tehnicilor verbale asociate de obicei cu gndirea. Dar ce este cel mai important
legat de imagistic este c este asociat nu numai cu descoperiri ale oamenilor faimoi, dar i cu
experienele de zi cu zi ale oamenilor. n acest capitol ne vom concentra pe imagistica vizual,
pentru c cele mai multe cercetri ale imagisticii au fost pe acest tip de imagistic. Vom descrie
caracteristicile de baz ale imagisticii vizuale i care este legtura cu alte procese cognitive cum
ar fi gndirea, memoria i percepia. Aceast legtur dintre imagistic i cogniie n general este
o tem important n istoria psihologiei, ncepnd chiar din zilele timpurii ale psihologiei
tiinifice n sezolul XIX.

IMAGISTICA N ISTORIA PSIHOLOGIEI


Putem urmri istoria imagisticii nc din primul laborator de psihologie, fondat de
Wilhelm Wundt (vezi capitolul 1).

IDEI TIMPURII DESPRE IMAGISTIC


Wundt a propus c imaginile reprezint unul dintre cele trei elemente de baz ale
contiinei, mpreun cu senzaiile i sentimentele. De asemenea, al a propus c din cauz c
imaginile acompaniaz gndul, a studia imaginile era un fel de a studia gndirea. Aceast idee de
legtur ntre imagine i gndire au dus la dezbaterea gndului fr imagine, unde nite
psihologi au preluat ideea lui Aristotel c gndul este imposibil fr o imagine, iar al ii au
susinut c gndirea poate avea loc fr imagini.
Dovada care susine ideea c imaginea nu este necesar gndirii a fost observa ia lui
Francis Galdon (1883) c oamenii care aveau o mare dificultate n formarea unei imagini vizuale
erau totui capabili de gndire (vezi de asemenea Richardson, 1994, pentru mai multe dovezi
moderne ale diferenelor imagistice dintre oameni). Alte argumente att pro ct i contra ideii c
171

imaginile sunt necesare pentru gndire au fost propuse la sfritul anilor 1800, nceputul anulor
1900, dar aceste argumente i contraargumente au sfrit cnd behaviorismul a rsturnat
imagistica de pe locul ei central n psihologie (Watson, 1913; vezi Capitolul 1). Behaviori tii au
catalogat studiul imagisticii ca fiind neproductiv din cauz c imaginile vizuale sunt invizibile
pentru toi, cu excepia persoanei care le are. Fondatorul behaviorismului, John Watson, a descris
imaginile ca fiind de nedovedit i mitologice (1928), prin urmare nu merit s fie studiate.
Dominana behaviorismului ncepnd din 1920 pn n anii 50 a mpins studiul imagisticii n
afara psihologiei de mas. Oricum, aceast situaie s-a schimbat cnd studiul cogniiei a renscut
n anii 50.

IMAGISTICA I REVOLUIA COGNITIV


Istoria psihologiei cognitive pe care am descris-o n Capitolul 1 repovestete
evenimentele din anii 50 i 60 care sunt cunoscute ca revoluia cognitiv. Una din cheile
succesului acestei revoluii a fost c psihologii cognitiviti au gsit modalit i de msurare a
comportamentului care pot fi folosite pentru a deduce procesele cognitive. Un exemplu de
metod care leag comportamentul de cogniie este lucrarea lui Alan Paivio despre memorie.
Paivio a artat c este mai uor s-i aminteti substantive concrete, cum ar fi camion sau copac,
care pot fi imaginate, dect s-i aminteti substantive abstracte, cum ar fi adevr sau dreptate,
care sunt dificil de imaginat. O tehnic folosit de Paivio a fost paired-associate learning
(PAL) / nvarea prin ascocierea n perechi.

METODA: PAL
ntr-un experiment PAL, participanilor le sunt prezentate nite perechi de
cuvinte, cum ar fi barc-plrie sau main-cas n timpul unei perioade de
studiu. Apoi n timpul perioadei testrii le sunt prezentate primele cuvinte din
fiecare pereche. Sarcina lor este s-i aminteasc cuvntul care i-a fot pereche
n timpul perioadei de studiu. Astfel, dac le era prezentat cuvntul barc,
rspunsul corect ar fi fost plrie.

Paivio (1963, 1965) a gsit c memoria pentru perechi de substantive concrete este mult
mai bun dect memoria pentru o pereche de substantive abstracte. Ca s explice acest rezultat,
Paivio a propus ipoteza cuierului conceptual (the conceptual peg hypothesis). Potrivit acestei
ipoteze, substantivele concrete creeaz imagini pe care alte cuvinte se pot sprijini. De exemplu,
dac prezentnd perechea barc-plrie creeaz o imagine a unei brci, apoi prezentnd cuvntul
barc mai trziu va readuce imaginea brcii care asigur un numr de locuri unde participancii
pot plasa plria n mintea lor (vezi Paivio, 2006, pentru un update al ideilor lui despre
memorie).
172

ntruct Paivio a dedus procesul cognitiv msurnd memoria, Roger Shepard i J. Metzler
(1971) au dedus procesul cognitiv folosind cronometrie mental, determinnd cantitatea de timp
necesar pentru a executa diverse sarcini cognitive. n experimentul lui Sherpard i Metzler, pe
care l-am descris n Capitolul 5, participanii au vzut imagini ca cele din figura 10.1. Sarcina lor
era s indice, ct de rapid posibil, dac cele dou poze erau ale aceluiai obiect sau ale unor
obiecte diferite. Acest experiment a artat c timpul necesar pentru a decide dac dou
perspective sunt ale aceluiai obiect era direct proporional cu diferena de unghiuri dintre cele
dou perspective. Acest rezultat a fost interpretat ca artnd c participan ii roteau mental una
din perspective pentru a vedea dac se potrivete cu cealalt. Important la acest experiment a
reprezentat faptul c a fost unul dintre primele care aplica metode cuantificabile studiului
imagisticii i care sugereaz c imagistica i percepia ar putea mpr i acelai mecanism.
(Referirea la mecanism include att mecanismul mental, cum ar fi modalit ile de manipulare
perceptiv i imaginile mentale, ct i a mecanismului creierului, cum ar fi ce structuri sunt
implicate n crearea imaginilor mentale i perceptive.)
Acum vom descrie cercetrile care ilustreaz similariti ntre imagistic i percepie, i
totodat a posibilitii ca ntre cum sunt reprezentate imagistica i percepia n minte s fie o
diferen de baz. Dup cum vom vedea, aceste comparaii ale imagisticii i percepiei au inclus
un mare numr de experimente comportamentale i psihologice, care demonstreaz att
asemnri ct i deosebiri ntre imagistic i percepie.

IMAGISTIC I PERCEPIE: MPART ELE ACELAI


MECANISM?
Ideea c imagistica i percepia ar putea mpri acelai mecanism este bazat pe
observaia c dei imaginile mentale difer de percepie prin faptul c nu sunt att de vii sau nu
dureaz foarte mult, imagistica mparte multe proprieti cu percep ia. Rezultatele lui Shepard i
Metzler au artat c imaginile mentale i perceptuale includ ambele reprezenta ii spa iale ale
stimulului. Aadar, experiena spaial pentru imagistic i percepie se potrivete cu schema
stimulului propriu-zis. Aceast idee, cum c exist o coresponden spaial ntre imagistic i
percepie este susinut de un numr de experimente ale lui Stephen Kosslyn incluznd o sarcin
numit scanare mental, n care participanii creeaz imagini mentale i apoi le scaneaz n
mintea lor.

EXPERIMENTELE DE SCANARE MENTAL ALE LUI KOSSLYN


Stephen Kosslyn a fcut destule cercetri n imagistic, suficient ct s umple trei cr i
(Kosslyn, 1980, 1994: Kosslyn et al., 2006), i a propus cteva teorii influente ale imagisticii
bazate pe paralele ntre imagistic i percepie. n unul din primele lui experimente, Kosslyn
(1973) a rugat participanii s memoreze o poz a unui obiect, cum ar fi barca din Figura 10.2, i
apoi s creeze o imagine a acelui obiect n mintea lor i s se concentreze pe o parte a brcii, cum

173

ar fi ancora. Apoi au fost rugai s se uite la o alt parte a brcii, cum ar fi motorul i s apese
butonul adevrat cnd vor fi gsit acea parte i butonul fals dac nu-l puteau gsi.
Kosslyn a motivat c dac imagistica, precum percep ia, este spaial, atunci ar trebui s
le ia mai mult participanilor s gseasc pri care sunt localizate mai departe de punctul ini ial
de concentrare pentru c vor fi nevoii s scaneze imaginea obiectului de la o margine la alta.
Asta s-a ntmplat ntr-adevr i Kosslyn a luat asta ca dovad a naturii spa iale a imagisticii.
Dar, cum se ntmpl adesea n tiin, alt cercettor a propus o diferit explica ie. G. Lea (1975)
a propus c pe msur ce participanii scanau, s fi putut gsi alte pr i interesante, cum ar fi
cabina, iar aceast distragere ar fi putut s creasc timpul lor de reac ie. Ca rspuns al acestei
preocupri, Kosslyn i colegii lui (1978) au fcut un alt experiment de scanare, de aceast dat
rugnd participanii s scaneze ntre dou locuri ale unei hri. nainte s citeti despre
experimentul lui Kosslyn, ncearc urmtoarea demonstraie.

DEMONSTRAIE: SCANARE MENTAL


Imagineaz-i o hart a statului tu care include trei locaii, locul unde
trieti, un ora care este departe i un alt ora care este mai aproape, dar nu
este pe aceeai linie care conecteaz locaia ta cu oraul ndeprtat. De exeplu,
pentru statul meu, mi-am imaginat Pittsburgh, locul unde sunt acum;
Philadeplhia, n cealalt parte a statului (contrar opiniei unor oameni,
Pittsburgh nu este o suburbie din Philadelphia!); i Erie, care este mai aproape
de Philadelphia, dar nu n aceeai direcie (Figura 10.3).
Sarcina ta este s creezi o imagine mental a statului tu i pornind din
locaia ta s formezi o imagine a unui strop negru care se deplaseaz de-a
lungul unei linii drepte ntre locaia ta i oraul mai apropiat. Fii atent cam ct
de mult i-a luat s ajungi la acest ora. Apoi repet aceeai procedur pentru
oraul ndeprtat, din nou nimic legat de ct de mult i-a luat s ajungi.

Participanii lui Kosslyn au folosit aceeai procedur folosit i de tine pentru


demonstraie, dar ei au fost pui s-i imagineze o insul, precum cea din Figura 10.4a, care
conine apte locaii diferite. Punndu-i participanii s scaneze ntre fiecare pereche posibil ale
locaiilor (un total de 21 de drumuri), Kosslyn a determinat relaia dintre timpul de reac ie si
distana artat n Figura 10.4b. La fel ca n experimentul cu barca, a luat mai mult s scaneze
ntre distane mai mari ale imaginii, un rezultat care sus ine ideea c imaginea vizual este de
natur spaial. Oricum, orict de convingtoare au fost rezultatele lui Kosslyn, Zenon Pylyshyn
(1973) a propus o alt explicaie, care a dat startul a ceea ce se numete dezbatere imagistic o
dezbatere dac imagistica este bazat pe un mecanism spaial precum cele implicate n percep ie,
sau este bazat pe mecanisme legat de limbaj, numite mecanisme propoziionale.
174

DEZBATEREA IMAGISTICII: ESTE IMAGISTICA SPAIAL SAU


PROPOZIIONAL?
Cel mai mult din cercetrile pe care vi le-am descris pn acum n carte este despre
determinarea naturii reprezentaiilor mentale care st n spatele diferitelor experien e cognitive.
De exemplu, cnd am vorbit despre memoria pe termen scurt n Capitolul 5, am prezentat dovada
c informaia n STM este adesea reprezentat n form auditiv, ca atunci cnd repei un numr
de telefon pe care abia l-ai vzut n agend sau online.
Kosslyn a interpretat rezultatele cercetrilor lui pe imagistic susinnd ideea c
mecanismul responsabil pentru imagistic implic reprezentare spaial, o reprezentare n care
diferite pri ale imaginii pot fi descrise corespunznd cu locaii specifice n spaiu. Dar Pylyshyn
(1973) nu a fost de acord, spunnd c doar fiind noi experimentm imaginile ca fiind spaiale,
asta nu nseamn c reprezentarea care st la baz este spaial. Dup toate acestea, un lucru este
sigur din cercetrile n psihologie cognitiv, faptul c adesea noi nu suntem con tien i de ceea ce
se petrece n mintea noastr. Experiena spaial a imaginilor mentale, sus ine Pylyshyn, este un
epifenomen ceva care nsoete mecanismul real, dar nu este ntr-adevr o parte a
mecanismului.
Un exemplu de epifenomen ar fi luminile intermitente ale unui computer mainframe care
face calcule. Luminile pot indica faptul c ceva se ntmpl n interiorul computerului, dar nu
trebuie neaprat s ne spun exact ce se ntmpl. De fapt, dac toate becule ele ar exploda,
computerul ar continua s opereze la fel ca nainte. Imaginile mentale, conform lui Pylyshyn,
sunt similare ele indic faptul c ceva se ntmpl n minte, dar nu ne spun cum se ntmpl.
Pylyshyn a propus c mecanismul care st la baza imagiticii nu este spa ial, ci
propoziional. O reprezentare propoziional este una n care realaiile pot fi reprezentate de
simboluri abstracte, cum ar fi o ecuaie, sau o propoziie precum Pisica este sub mas. n
contrast, o reprezentare spaial ar implica o schem spaial care arat c pisica i masa ar putea
fi reprezentate ntr-o poz (Figura 10.5). Reprezentrile care sunt asemenea unor poze realistice
care seamn cu un obiect, deci partea reprezentrii corespunde cu pri ale obiectului, sunt
numite reprezentri zugrvite (depictive representations).
Putem nelege abordarea propoziional mai bine ntorcndu-ne la reprezentarea
zugrvit a brcii lui Kosslyn din Figura 10.2. Figura 10.6 arat cum aparen a vizual a aceste
brci poate fi reprezentat proporional. Cuvintele indic pri ale vrcii, lungimea liniilor indic
distanele ntre pri i cuvintele n parantez indic legturile spaiale ntre pri. O reprezentare
ca aceasta ar prezice c pornind de la motor, ar trebui s dureze mai mult s scaneze i s
gseasc ancora dect s gseasc hubloul pentru c este necesar s cltoreasc de-a lungul a
trei legturi ca s ajung la hublou (linia punctat) i patru legturi ca s ajung la ancor (linia
cu buline). Acest tip de explicaie propune c imagistica opereaz ntr-un fel similar re elei
semantice pe care am descris-o n Capitolul 9.
n completarea sugestiei c rezultatele lui Kasslun pot fi explicate n termeni de
reprezentri propoziionale, Pylyshyn sugereaz de asemenea c un motiv pentru care timpul de
175

scanare crete pe msur ce distana dintre dou puncte pe o imagine crete este c participan ii
rspund la sarcinile lui Kasslyn bazate pe ceea ce tiu c se ntmpl de obicei cnd privesc o
scen real. Potrivit lui Pylyshyn (2003), Cnd sunt rugai s- i imagineze ceva, oamenii se
ntreab cum ar arta dac ar vedea, apoi ei simuleaz ct mai multe aspecte pot ale acestui
eveniment pus n scen. Oamenii tiu c n lumea real dureaz mai mult s strba i distan e
mai lungi, la fel cum eu tiu c dureaz mai mult s conduc pn n Philadelpshia dect pn n
Erie, deci, Pylyshyn sugereaz c ei simuleaz acest rezultat n experimentul lui Kosslyn. Acest
lucru se numete cunoaterea tacit a explicaiei deoarece afirm c participanii folosesc
incontient cunotinele lor despre lume n crearea prerilor lor.
Dei Pylyshyn a fost n minoritate (majoritatea cercettorilor accept explicaia
reprezentrii explicative a imagisticii vizuale), criticile lui nu au putut fi ignorate, iar cercettorii
de la tabra spaial au nceput s adune mai multe dovezi. De exemplu, pentru a contrazice
cunoaterea tacit a explicaiei a rezultatelor scanrii mentale ale lui Kosslyn, Ronald Finke i
Stephen Pinker (1982) au prezentat pe scurt o afiare a patru puncte, ca cea n Figura 10.7a, apoi
dup o ntrziere de 2 secunde (punctele nemaifiind prezente), au prezentat o sgeat, ca n
Figura 10.7b. Sarcina participanilor a fost s indice dac sgeata indica unul dintre punctele pe
care le-au vzut anterior.
Dei participanilor nu li s-a spus s foloseasc imagistica sau s scaneze exteriorul
sgeii, le-a luat mai mult s rspund la distane mai mari ntre sgeat i punct. De fapt,
rezultatele sunt asemntoare cu rezultatele altor experimente de scanare. Finke i Pinker sus in
c din cauz c participanii lor nu au avut timp s memoreze distan ele dintre sgeat i punct
nainte s judece este improbabil ca ei s fi folosit cunoaterea tacit despre ct de mult ar trebui
s le ia ca s ajung dintr-un punct n altul.
Am discutat att despre abordarea spaial, ct i despre cea propoziional a imagisticii
pentru c aceste dou explicaii asigur un exemplu excelent de cum informa ia poate fi
interpretat n diverse feluri. Criticile lui Pylyshyn au stimulat un numr mare de experimente
care ne-au nvat un lucru mare despre natura imagisticii vizuale (vezi de asemenea IntonsPeterson, 1983). Greutatea dovezilor susine ideea c imagistica este ajutat de un mecanism
spaial i c mprtete mecanisme cu percepia. Acum ne vom uita la cteva dovezi adiionale
care susin ideea reprezentrii spaiale.

COMPARAIA DINTRE IMAGISTIC I PERCEPIE


ncepem prin a descrie un alt experiment al lui Kosslyn. Acesta prive te cum imagistica
este afectat de dimensiunea unui obiect n cmpul vizual al unei persoane.
DIMENSIUNEA N CMPUL VIZUAL. Dac ar fi s observi un automobil de la
distan, ar umple doar o poriune din cmpul tu vizual i ar fi dificil s vezi detaliile mici, cum
ar fi mnerul uii. Dar dac te mui mai aproape, ocup mai mult spa iu n cmpul tu vizual po i
percepe detalii precum mnerul uii mai uor (Figura 10.8). Cu aceste observaii despre percep ie

176

n minte, Kosslyn s-a ntrebat dac aceast relaie dintre perspectiva distan ei i abilitatea de a
percepe detalii se ntmpl de asemenea i la imagini mentale.
Pentru a rspunde la aceast ntrebare, Kosslyn (1978) i-a rugat participanii s-i
imagineze animale unele lng altele, cum ar fi un elefant i un iepure, i le-a spus s- i
imagineze c ei stau destul de aproape de animelul mai mare astfel nct s ocupe majoritatea
cmpului lor vizual (Figura 10.9a). Apoi el a pus ntrecri precum Iepurele are must i i i-a
rugat pe participani s gseasc acea parte a animalului n imaginea lor mental i s rspund
ct de repede posibil. Cnd a repetat aceast procedur, dar i-a rugat pe participan i s- i
imagineze un iepure i o musc unul lng altul, participanii au creat o imagine mai mare a
iepurelui, aa cum vedem n Figura 10.9b. Rezultatul acestor experimente, artat alturi de
imagini, a fost c participanii au rspuns la ntrebrike despre iepure mai repede cnd acesta a
ocupat mai mult din spaiul vizual.
Pe lng faptul c i-a rugat s rspund cu detalii despre imagini, Kosslyn i-a rugat de
asemenea s fac o sarcin de plimbare mental, n care ei trebuiau s-i imagineze c mergeau
ctre imaginea lor mental a animalului. Sarcina lor era s estimeze ct de departe erau de animal
cnd au nceput s experimenteze revrsarea cnd imaginea care ocupa cmpul vizual sau
cnd marginile ei ncepeau s devin neclare. Rezultatul a fost c participan ii au trebuit s se
mute mai aproape de animelul mai mic (mai puin de un picior - 30,48 cm - pentru oricel) dect
pentru animelele mai mari (aproximativ 11 picioare - 3,35 m - fa de elefant), aa cum ar fi
treuit s fac dac ar fi mers spre animalele reale. Acest rezultat asigur n continuare dovad
pentru ideea c imaginile sunt spaiale, la fel ca percepia.

INTERACIUNI ALE IMAGISTICII I PERCEPIEI


O alt modalitate de a demonstra conexiunile dintre imagistic i percep ie este de a arta
c acestea interacioneaz. Justificarea de baz din spatele acestei abordri este c dac
imagistica afecteaz percepia, sau percepia afecteaz imagistica, asta nseamn c imagistica i
percepia au ambele acces la aceleai mecanisme.
Demonstraia clasic de interaciune ntre percepie i imagistic dateaz nc din 1910,
cnd Cheves Perky a fcut experimentul ilustrat n Figura 10.10. Perky i-a rugat participan ii s
proiecteze imagini vizuale ale unor obiecte comune pe un ecran, apoi s descrie aceste imagini.
Fr tirea participanilor, Perky proiecta n spate o imagine foarte vag a acestui obiect pe ecran.
Astfel, cnd participanii au fost rugai s creeze imaginea unei banane, Perky a proiectat o vag
imagine a unei banane pe ecran. Interesant este c descrierile participanilor ale imaginii lor se
potriveau cu imaginile pe care Perky le proiecta. De exemplu, ei descriau banana ca fiind
orientat vertical, la fel cum era n imagine. Chiar i mai interesant, nici mcar unul dintre cei 24
de participani ai lui Perky nu au observat c acolo era o imagine adevrat pe ecran. Aparent, ei
au confundat o imagine real cu o imagine mental.
Cercettorii moderni au reprodus rezultatlul lui Perky (vezi Craver-Lemly & Reeves,
1992; Segal & Fusella, 1970) i au demonstrat interaciunea dintre percep ie i imagistic ntr-un
177

numr variat de modaliti. Martha Farah (1985) i-a instruit participan ii s- i imagineze fie
litera H sau T pe un ecran (vezi Figura 10.11a). Odat ce ei au format imagini clare pe ecran, au
apsat un buton care a fcut s apar dou ptrate, unul dup altul (Figura 10.11b). Unul dintre
ptrate coninea litera int, care era fie H, fie T. Sarcina participantului era s indice dac litera
era n primul sau n al doilea ptrat. Rezultatele, artate n Figura 10.11c, indic faptul c litera
int a fost detectat mai precis cnd participantul i-a imaginat aceeai liter dect litera diferit.
Farah a interpretat acest rezultat ca artnd c percepia i imagistica mpart mecanisme. Mai
multe experimente au demonstrat interaciuni asemntoare ntre percepie i imagistic (vezi
Kosslyn & Thompson, 2000).

EXIST VREO CALE DE A REZOLVA DEZBATEREA


IMAGISTIC?
S-ar putea s te gndeti, din dovezile paralelismului dintre imagistic i percep ie i a
interaciunii dintre ele, ca dezbaterea imagistic s-ar fi stabilit odat pentru totdeauna n favoarea
explicaiei spaiale. Dar John Anderson (1978) a avertizat c n ciuda acestor dovezi, tot nu
putem s ignorm explicaia propoziional, iar Martha Farah (1988) a indicat c este dificil s
fie exclus explicaia cunoaterii tacite a lui Pylyshyn, bazndu-ne doar pe rezultatele
comportamentului experimentelor ca cele pe care le-am descris. Ea a sus inut c este ntotdeauna
posibil ca participanii s poat fi influenai de experienele lor din trecut cu percepia, aa c ar
putea, fr s tie, s simuleze rspunsuri perceptuale n experimentele pe imagistic. De
exemplu, n experimentele cu drum mental, n care se presupune c participan ii trebuie s-i
imagineze c merg mental ctre imaginea lor mental a unui animal, participanii ar putea folosi
cunotinele lor din experienele anterioare n perceperea animalelor pentru a ajunge la concluzia
c trebuie s fie mai aproape de oricel dect de elefant nainte ca aceste animale s ocupe
cmpul lor vizual.
Dar Farah a sugerat o motalitate de a evita aceast problem: n loc s ne bazm strict pe
experimentele comportamentale, ar trebui s investigm cum rspunde creierul la imagistica
vizual. Motivul pentru care Farah a fost capabil s fac aceast propunere a fost c prin anii
80, dovezi despre psihologia imagisticii au nceput s devin disponibile de la neuropsihologie
studiul pacienilor cu creier deteriorat i de la msurtori electrofiziologice. n plus, pe la
nceputul anilor 90, experimentele imagisticii cerebrale au asigurat date adiionale n ceea ce
privete fiziologia imagisticii. Vom descrie msurtorile rspunsului creierului la imagistic n
urmtoarea seciune.

IMAGISTICA I CREIERUL
Urmrind mai mutle tipuri de experimente psihologice, vom vedea c multe dovezi indic
o coneziune ntre imagistic i percepie, dar suprapunerea nu este perfect. ncepem prin a privi
rezultatele cercetrilor care msoar rspunsul creierului la imagistic i apoi vom considera cum
deteriorarea creierului afecteaz abilitatea de a forma imagini vizuale.
178

NEURONII IMAGISTICII N CREIER


Studii n care activitatea este nregistrat de la neuroni singuri ai oamenilor sunt rare. Dar
Gabriel Kreiman i colegii (2000) au fost capabili s studieze pacieni care aveau electrozi
implantai n diverse zone n mijlocul lobului temporal (vezi Figura 7.17) pentru a determina
sursa convulsiilor epileptice puternice care nu pot fi controlate de medicaie.
Eu au gsit neuroni care rspund la unele obiecte dar nu i la altele. De exemplu,
nregistrrile din figura 10.12a arat un anumit neuron care rspunde la o imagine a unei mingi
baseball, dar nu rspunde la o imagine a unei fee. Nu numai c acest neuron rspunde la mingi
de baseball, dar nu i la fee, dar de asemenea se aprinde la mingi i nu la fe e cnd persoana
nchide ochii i i imagineaz o minge de baseball (aprins) sau o fa (niciun rspuns), aa cum
se poate observa n Figura 10.12. Kreiman i numete pe acetia neuroni imagistici. Ce este n
special semnificativ la acesti neuroni imagistici este c ei rspund att la percepia unui obiect
ct i la imaginarea lui.

Imagistic cerebral
ncepnd cu anii 90 un numr mare de experimente de imagistic cerebral au fost
efectuate. Acestea msurau activitatea cerebral folosind fie scanrile PET fie RMN-ul
funcional, timp n care participani i creau imagini visuale sau n timpul unei condi ii de
referin cand nu i creau imagini. Rspunsul de referin reieit din urma scanrii a indicat
ariile din creier care sunt activate de imagini.
Una dintre primele experimente de imagistic cerebral pentru a studia imaginiile
mentale a fost realizat de Lebihan i colabororii (1993). Acetia au demonstrat c att percepia
ct i imaginiile mentale activeaz cortexul vizual. (vezi cap.2, pag.30)
n alt experiment de imagistic cerebral, li s-a cerut participanilor s se gndeasc la
ntrebri care includ un set de imagini mentale precum: ,, Este verdele copacilor mai nchis dect
verdele ierbii?. Aceste ntrebri genereaz un rspuns mai amplu n cortexul vizual comparativ
cu cel obinut din ntrebri care nu implic imagini mentale precum: ,,Este intensitatea curentului
electric msurat n amperi (A)?. (Goldenberg et al., 1989)
Un numr recent de experimente de imagistic cerebral au demonstrat suprapunerea
ariilor cerebrale activate de percepia unui obiect i cele activate de crearea unei imagini mentale.
mpreun cu aceast suprapunere au fost observate i diferen e ntre ariile activate de
percepie i cele activate de imagini mentale. De exemplu, Giorgio Ganis i colaboratorii (2004),
au folosit RMN-ul pentru a msurat activarea sub 2 condiii: percep ia i imaginile mentale. n
179

cazul condiiei percepiei, participani au observat desenul unui obiect precum copacul din
Fig.10.14. Pentru condiia setului de imagini mentale participan ilor li s-a cerut s- i imagineze o
fotografie pe care au studiat-o anterior n momentul n care auzeau un sunet. Att pentru sarcina
legat de percepie ct si cea legat de setul de imagini mentale, participan iolor li sa cerut s
rspund la ntrebri precum ,, Este obiectul mai lat dect lung?.

Rezultate experimentului lui Ganis sunt prezentate n Fig. 10.15 arat activarea a trei
locaii diferite din creier. Fig. 10.15a arat activarea lobului frontal pentu percep ie i setul de
imagini mentale n cele dou coloane centrale i diferena dintre cele dou in coloana din
dreapta. Absena culorii n coloana din dreapta indic faptul c nu exist nici o diferen ntre
activarea cauzat de percepie i setul de imagini mentale din coloana din dreapa. Aceiai
rezultate apar pentru activarea mai ndeprtat a creierului (Fig 10.15b). Fig 10.15c arat
activitatea din apropierea lobului occipital, iar poriunile colorate din coloana dreapt indic
faptul c aceste arii rspund att pentru percepie ct i pentru imagini mentale. Aceast activitate
intens nu este surprinztoare pentru percepie deoarece acesta este aria de recep ionare a
mesajelor vizuale, locul unde semnalele transmise de retin ajung la nivelul cortexului. Aadar,
se poate vorbi de o suprapunere complet legat de aria de activare a percep ie i a imaginilor
mentale din lobul frontal i din unele zone din lobul occipital.
Alte experimente au ajuns la concluzia c exist att diferene ct i similitudini ntre
activarea percepiei i a imaginilor mentale. De exemplu, un experiment cu RMN-ul funcional
condus de Amir Amedi i colab. (2005), a artat suprapuneri ale ariilor. Totui, n momentul n
care participanii i creau imagini folosind imagini mentale, acetia i activau i unele arii nonvizuale, precum aria auditiv i tactil, care au fost ,,dezactivate.
n timpul crearii imaginilor mentale aceste arii erau mai puin activate. Amedi a sugerat
c motivul acestei descreteri ar putea fi faptul c imaginile mentale sunt mult mai fragile dect
percepia real, astfel nct acest descretere pstreaz activarea ariilor irelevante la un nivel
minim pentru a nu interfera cu imaginile mentale.
Diferenele observate n activarea ariilor percepiei i imaginilor mentale nu au fost att
de surprinztoare. n final, a vedeau un obiect este diferit fa de a-i nchipui un obiect. Totu i,
din toate aceste experimente, este de remarcat zona mare de suprapunere a ariilor responsabile cu
180

percepia i cu imaginiile mentale (vezi Slotnick et al., 2005). Aceste suprapuneri sprijin ideea
c imaginile mentale i percepia ,,mpart aceiai mecanisme.

Stimulare magnetic transcranian (SMT) sau TMS


(Transcranial magnetic stimulation)
Cu toate c experimentele prezentate anterior sunt destul de consistente n legtur cu
faptul c percepia i mpart aceiai mecanisme, totui o arie care este activat de imagini
mentale nu demonstreaz c acest activare cauzeaz imaginile mentale. Pylyshyn sus ine c
precum experiena spaial a imaginilor mentale este un epifenomen (vezi pag. 274), activitatea
creierului ar putea fi un epifenomen. Conform lui Pylyshyn, activitatea creierului n rspuns cu
imaginile mentale, indic faptul c ,,ceva se ntmpl, dar poate c nu are nici o legtur cu
imaginile vizuale. Pentru a lua acest posibilitate n calcul, Stephen Kosslyn i colab. (1999) au
fcut un experiment folosind o tehinic numit TMS (Transcranial magnetic stimulation) sau
Stimulare magnetic transcranian (SMT).

Metoda stimularii magnetice transcranian (SMT)


O metod pentru a investiga dac o arie a creierului este implicat n determinarea unei
funcii specifice este s extragem aceea parte a creierului animalelor sau studii de caz pentru
creierele deteriorate ale oamenilor (vezi pag. 71, 73). Binenteles c nu putem ndeprta cu
intenie o poriune din creierul unui individ, dar este posibil s ntrerupi func ia unei anumite
arii prin aplicarea unui cmp magnetic craniului folosind o bobin de inducie (Fig. 10.16a). O
serie de impulsuri aplicate unei anumite arii din creier pentru cteva secunde desrete sau elimin
funciile acelei arii pentru cteva secunde sau minunte. Dac comportamentul este ntrerupt, se
concluzioneaz c respectiva arie este responsabil cu comportamentul respectiv.
Kossyln i colab. (1999) au folosit stimularea magnetic transcranian (SMT) n timp ce
participanilor li s-a cerut s ndeplinesc fie o sarcin legat de percep ie, fie de formarea unui
set de imagini mentale. Pentru sarcina cu percepia, participani mai degrab au vzut afiat o
imagine asemntoare cu cea din Fig. 10.16b. Acestora li s-a cerut s- i fac o opinei legat de
dungile din cadran. De exemplu, putea s li se cear s indice dac dungile din cadranul 3 erau
mai lungi dect cele din cadranul 2. Sarcina legat de imaginile mentale era la fel, dar n loc s se
uite la dungi n timp ce rspundeau la ntrebari, participanilor li s-a cerut s- i nchid ochi i s
se bazeze pe imaginile lor mentale n urma afirii imaginilor anterior.
181

Kosslyn a msurat timpul de reacie a participanilor pentru a ajunge la o concluzie, att


cnd SMT-ul a fost aplicat n aria vizual ct i unei condiii de control, cnd stimulul a fost
aplicat n alt parte a creierului. Rezultatele au indicat c stimularea cu SMT-ul a determinat
participani s rspund mai ncet, iar acest efect de ncetinire a fost prezent att n cazul
percepiei ct i al imaginilor mentale.

Studii de caz neuropsihologice


Cum putem folosi studile de caz a persoanelor cu leziuni pe creier pentru a nelege
procesul de formare a imaginilor mentale? O abordare o reprezint determinarea felului n care
leziunile pe creier afecteaz imaginile mentale. O alt abordare este dat de determinarea felului
n care leziunile pe creier afecteaz att percepia ct i imaginile mentale, pentru a observa dac
ambele sunt afectate n acelai mod. Prin ndeprtarea unor pri din cortexul vizual, descrete i
mrimea imaginii
Pacienta M.G.S. era o femeie tnr pe punctul s i se extrag jumtatea dreapt a lobul
occipital, ca o form drastic de tratament a epilepsiei. nainte de interven ie, Martha Farah i
colab. (1993) au rugat-o pe M.G.S. s efectueze sarcina prezentat anterior cu marul mental. n
timpul acestei sacini pacienta i-a imaginat c se ndrepta ctre un animal i a estimat ct de
aproape era de acel animal cnd imaginea i-a ,,invadat aria vizual.
Fig. 10.17 arat c nainte de intervenie, pacienta M.G.S. a simit c era la aproximativ
15 ft ( 4,5 m) de un cal imaginar nainte ca imaginea s se rspndesc. Dar cnd Farah a pus-o
s repete sarcina, dup ce jumtatea dreapt a lobului occipital a fost ndeprtat, distan a s-a
mrit la 35 ft ( 10,6 m). Acest lucru s-a ntmplat fiindc ndeprtarea unei poriuni din cortexul
vizual reduce dimensiunea cmpului vizual, deci calul a aprut n cmpul vizual cnd ea era mult
mai departe. Acest rezultat susine ideea c cortexul vizual este important pentru imaginile
mentale. Problemele legate de percepie sunt nsoite de cele legate de imagini mentale.
Un numr mare de cazuri n care pacientul suferea de leziuni ale creierului au fost
raportate. n aceste cazuri percepia i crearea imaginilor au fost afectate. De exemplu,
persoanele care i-au pierdut abilitatea de a vedea culorile datorit unor portiuni afectate ale
creierului. De asemenea acetia nu pot s-i creeze nici imagini ale culorilor respective.
(DeRenzi& Spinnler, 1967; DeVreese, 1991)

182

Afectarea lobilor parietali poate cauza o boal numit neglijare unilateral. Pacientul
ignor obiectele dintr-o jumtate a cmpului vizual, ajungnd chiar s se brbareasc doar pe o
parte a feei sau s mnnce doar ce se afl ntr-o partea a farfuriei. E. Bisiach i G. Luzzatti
(1978) au testat capacitatea de a crea imagini mentale a unui pacient cu condi ia neglijrii
unilaterale rugndu-l s descrie ce vedea n momentul n care i imagina c se afl la captul
pieei del Duomo din Milan, loc familiar acestuia nainte s aib acest leziune a creierului.
(Fig.10.18)
Rspunsul pacientului a artat c i-a neglijat partea stng a imaginii sale mentale, la fel
cum i-a neglijat partea stng n cazul percepiei. Aadar, n momentul n care i-a imaginat c
statea n punctul A, a neglijat partea stng i a numit obiectele din partea dreapt. Cnd i-a
imaginat c se afla n puctul B, a continuat s neglijeze partea stng, numind de asemenea
obiecte doar din dreapta lui.
Corespondena dintre fiziologia imaginilor mentale i fiziologia percepiei, aa cum a
demonstrat scanarea creierului

participanilor ,,normali i efectele leziunilor creierului

participanilor cu neglijare unilateral, a susinut ideea c imaginile mentale i percep ia au


acelai mecanism fiziologic. Totui, nu toate rezultatele fiziologice susin corespondena dintre
imagini mentale i percepie.

Disocierile n formarea imaginilor mentale i percepie


Cnd am discutat percepia n Capitolul 3, am descris disocierile, n care persoanele cu
leziuni ale creierului au o funcie prezent i alta absent ( vezi Metoda: Disocieri n
Neurofiziologie, Cap.3, pag.73). Cazuri de disociere au fost raportate i n cazul percep iei i al
formrii imaginilor mentale.
De exemplu, C. Guariglia i colab. (1993) au studiat un pacient a crui leziuni pe creier
au avut o influen minor n abilitatea sa de a percepe, dar i-au afectat formarea imaginilor
mentale prin neglijare unilaterala (imaginile sale mentale erau limitate pe o parte, precum n
cazul prezentat anterior).
Un alt caz de percepie normal, dar incapacitate n formarea imaginilor mentale, este
cazul lui R.M., care a suferit leziuni ale lobilor occipital i parietali (Farah et al., 1988). R.M. era
capabil s recunoasc obiecte i s deseneze corect imagini ale obiectelor ce erau aezate n faa
lui. Totui, era incapabil s realizeze unui desen din memorie, o sarcin care presupune formarea
183

imaginilor mentale. ntmpina probleme i n momentul n care trebuia s rspund la ntrebri


ce erau n strns legtur cu formarea imaginilor mentale precum ,,Un grapefruit este mai mare
dect o portocal.
Disocieri au fost sesizate i n cazuri contrare, exista capacitatea de a forma imagini
mentale, dar percepia era afectat. De exemplu, Marlene Behrmann i colab. (1994) au studiat
pe un pacient, C.K., n vrst de 33 de ani care a fost lovit de o ma in n timp ce facea jogging.
C.K. suferea de visual agnosia (incapacitatea de a recunoate obiectele prezentate vizual). Din
acest cauz a numit obiectele din Fig. 10.19a ca fiind: ,,pene-lance n loc de darts; ,,o masc
de scrim n loc de o rachet de tenis i ,,o crengu de trandafiri cu spini n loc de asparagus.
Aceste rezultate au artat c C.K. putea recunoate pri din obiecte, dar era incapabil s le
introduc ntr-un context. Exceptnd acest inacapacitate de a numi imagini ale obiectelor, C.K.
era capabil s deseneze obiecte din memorie n cel mai mic detaliu, o sarcin ce ine de formarea
imaginilor mentale. (Fig. 10.19b). Este interesant faptul c dup o anumit period de timp
(suficient ct s uite de ele), i s-au aratat propriile desenele, dar acesta a fost incapabil n a le
recunoate.

Clarificnd rezultate din Neuropsihologie


Cazurile neuropsihologice prezint un paradox: pe de-o parte, exist multe cazuri care
arat aspecte apropiate ntre deficitul de percepie i cel al formrii imaginilor mentale. Pe de alt
parte, exist i multe cazuri n care apare disocierea, astfel nct percepia este normal, dar
formarea imaginilor mentale este afectat ( pacientul lui Guariglia i R.M. ) sau formarea
imaginilor mentale este normal, dar percepia sufer modificri ( C.K. ). Situa ile n care
percepia i formarea imaginilor mentale sunt afectate, difer n funcie de leziunile pe creier.
Acest lucru evideniaz o dubl disociere ntre formarea imaginilor mentale i percep ie (Tabelul
10.1). Prezena unei disocieri duble este de obicei interpretat ca avnd dou funcii (percep ia i
formarea imaginilor mentale n acest caz). Aceast concluzie contrazice cealalt eviden pe care
am prezentat-o anterior, legat de faptul c percepia si formarea imaginilor mentale mpart
aceleai mecanisme.
O modalitate de a explica acest paradox coform lui Behrmann i colab. (1994) este acela
c mecanismele percepiei i formrii imaginilor mentale se suprapun doar parial, mecanismul
pentru percepie fiind localizat att n partea inferioar ct i superioar a centrului vizual. (Fig.
10.20). Conform acestei ideei, percepia vizual implic n mod obligatoriu o procesare bottom184

up (de jos n sus), care ncepe n momentul n care lumina ptrunde n ochi i o imagine este
captat de retin, continund ca semnalele s fie trimise prin ci specifice spre cortexului vizual.
Centrul vizual este crucial pentru percepie fiind locul n care obiectele ncep s fie
analizate n elemente precum unghiul i orientarea. Aceast informa ie este apoi transmis ariilor
vizuale principale unde percepia este ,,asamblat ntr-o procesare de tip top-down (de sus n
jos), procesare ce implic cunotiinele anterioare ale persoanei (vezi pag. 52). Formarea
imaginilor mentale este iniial o procesare top-down, n zonele responsabile cu memoria.
Imaginile mentale sunt aadar ,,preasamblate; ele nu depind de activarea ariilor corticale,
precum cortexul vizual, pentru c nu exist nici un input (intrare) ce trebuie s fie procesat.
Bazndu-ne pe acest informaie putem presupune c dificultatea lui C.K. n a percepe se
datoreaz unei leziuni anterioare a ,,procesorului de curent, dar el i poate crea imagini datorit
ariilor superioare ale creierului care sunt intacte. n mod similar putem presupune c dificultatea
lui R.M. n a-i crea imagini mentale este cauzata de leziunile din ariile superioare, locul de
formare al imaginiloe mentale, dar el poate s perceap obiecte deoarece ariile precedente n
acest proces de formare a imaginilor funcioneaz.
Cu toate c acest explicaie se poate aplica n cazul lui C.K. i al lui R.M., nu poate
explica cazul lui M.G.S., doamna crui-a i s-a nlturat jumtate din cortexul vizual (vezi Fig.
10.17). Cu toate c leziunea pacientului M.G.S. era n aa de grav a experimentat schimbri att
n cazul percepiei ct i al formrii imaginilor mentale. Cazuri ca acestea sublineaz
provacoarea adresat interpretrii rezultatelor neuropsihice. Este posibil ca alte cercetri s duc
la modificri n explicaia prezentat n Fig. 10.20 sau la o explicaie cu totul diferit.

Concluzii legate de controversa formrii imaginilor


mentale
Controversa legat de formarea imaginilor mentale reprezint un exemplu remarcabil de
situaie n care o nenelegere a motivat elaborarea unui numar impresionant de cercetri.
Majoritatea psihologilor lund n calcul partea comportamental i psihic, au ajuns la concluzia
c percepia i formarea imaginilor mentale sunt n strns legtur i mpart unele (dar nu toate)
mecanisme (vezi Pylyshyn, 2001, 2003, care nu este de acord).
Acest idee legat de mprirea mecanismelor este rezultatul tuturor paralelelor i
interaciunilor dintre percepie i formarea imaginilor mentale. Ideea conform creia nu toate
185

mecanismele sunt mprite este susinut de unele dintre rezultatele obinute la RMN-ul
funcional care arat c suprapunerea activrii creierului nu este complet; unele dintre
rezultatele neuropsihice arat disocieri ntre formarea imaginilor mentale i percepie; i
diferena dintre experiena formrii imaginilor mentale i percepie. De exemplu, percepia apare
automat n momentul n care te uii la ceva, dar formarea imaginilor mentale trebuie sa fie
generat de un anumit ,,efort. De asemenea, percepia este stabil i dureaz att ct observi un
obiect, pe cnd formarea imaginilor mentale este fragil, putnd s dispar cnd nu mai exist un
efort susinut.
Un alt exemplu care sugereaz diferena dintre percepie i formarea imaginilor mentale
este reprezentat de greutatea cu care manipulezi imaginile mentale comparativ cu imaginile
create prin percepie. Acest lucru a fost demonstrat de Deborah Chalmers i Daniel Reisberg
(1985). Acetia le-au cerut participanilor s-i creeze imagini mentale date de figuri ambigue
precum cele din Fig. 10.21, care pot fi vzute ca iepure sau ra. Pereptual este destul de u or s
oscilezi ntre aceste dou percepii. Chalmers i Reisberg au descoperit c partcipani care
deineau o imagine mental a acestei figur nu puteau s treac de la o percepie la alta.
Mai trziu cercetrile au descoperit c oameni pot manipula imagini mentale simple. De
exemplu, Ronald Flinke i colab. (1989) au artat c atunci cnd participani au primit
instruciuni s-i imagineze litera ,,D cu majuscule, ca apoi s o rotesc la 90 o la stnga i s
aeze litera ,,J deasupra, au obinut o umbrel. De asemenea, Fred Mast i Kosslyn (2002) au
demonstrat c persoanele care sunt ,,bune la formarea imaginilor mentale sunt capabile s
roteasc imaginile mentale a unor figuri ambigue, dac li se d o informaie suplimentar precum
desenele unor elemente din imagine care sunt parial rotite. Aadar, experimentele de
manipularea a imaginilor au condus la aceeai concluzie precum cellate experimente: formarea
imaginilor mentale i percepia au multe trsturi n comun, dar exist i multe diferen e ntre
ele.
Este clar c formarea imaginilor mentale poate juca un rol important n memorie. Dar
cum poi exploata puterea formrii imaginilor mentale pentru a-i mbunt i memoria? n
Capitolul 7 am vzut c codificarea este asistat de formarea conexiunilor cu alte informa ii,
desciind un experiment n care participani care i-au creat imagini bazndu-se pe dou cuvinte
corelate (precum barc i copac) au reinut mai mult de jumtate dintre cuvinte comparativ cu
participani care doar au repatat acele cuvintele (vezi Bower & Winzenz, Fig.7.3, pag. 177). Un
186

alt principiu al memorrii prezentat n Capitolul 7 a fost legat de organizarea care ajut la
codificare. Mintea are tendina de a organiza spontan informaiea care iniial este dezorganizat.
Acest informaie organizat mbuntete performana memoriei. Acum vom descrie o metod
bazat pe aceste principii ce implic plasarea imaginilor n anumite locaii.

Plasarea imaginilor n locaii


Puterea formrii imaginilor mentale asupra memoriei este legat de abilitatea de a crea
locaii organizate unde amintirile despre un anumit obiect pot fi plasate. Un exemplu de
organizare al funciei de formre a imaginilor mentale dateaz din Antichitate i este redat ntr-o
poveste a poetului grec Simonides. Coform legendei , acum 2500 de ani Simonides s-a prezentat
la un banchet unde imediat ce a plecat acoperiul cldirii s-a prbu it, majoritatea persoanelor
murind. n urma aceste tragedii, multe dintre cadavre nu au fost identificate datorit rnilor
grave. Simonides a realizat ca n momentul n care privea audien a, i-a crea o imagine mental
cam unde era locul fiecruia la mese. Bazndu-se pe acest imagine mental a fost capabil s
identifice persoanele care au murit.
Ceea ce este important din acest poveste sngerie este faptul c Simonides i-a dat
seama c tehnica pe care a folosit-o la identificarea persoanelor decedate poate fi aplicat la fel
de bine pentru a memora alte obiecte. A descoperit c putea memora lucruri imaginndu-i un
spaiu fizic, precum mesele de la banchet i plasnd n mintea lui elemente ce nconjurau mesele.
Acest form de organizare mental i-a permis s ,,citesc elemente, scannd loca iile din jurul
mesei precum a procedat n cazul identificarii cadavrelor. Simonides a inventat ceea ce astzi se
numete metoda lui Loci, o metod n care lucrurile care urmeaz s fie memorate sunt plasate n
locaii diferite ntr-o imagine mental sau un plan. Demonstraia care urmeaz ilustreaz felul n
care s foloseti metoda lui Loci pentr a-i aminti de ceva din propria experien.

Demonstraie: Metoda lui Loci


Alege-i un loc cu o reprezenatare spaial foarte familial ie, precum camerele din casa
sau apartamentul tau sau o cldire din campus. Apoi alege ntre cinci i apte obiecte pe care vrei
s le reii, fie evenimente din trecut, fie lucruri pe care trebuie s le faci n viitorul apropiat.
Creaz-i o imagine reprezentnd fiecare eveniment ntr-o ordine particular, decide-te asupra
unui drum pe care vrei s-l urmezi n timp ce te ndrepi spre cas sau spre campus i plaseaz
fiecare imagine care reprezint un eveniment n timpul mersului astfel nct ele s fie codificate
187

ntr-o ordine corect. Dup ce ai fcut acest lucru, reconstituie drumul n minte i vezi dac
codificarea imaginilor te ajut s reii evenimentele/locurile. Pentru a testa cu adevrat acest
metod, ncerc s te ,,plimbi mental pe acest drum timp de cteva ore ncepnd de acum.
Plasarea imaginile n locaii te poate ajuta cu regsirea amintirilor mai trziu. De
exemplu, pentru a-mi reaminti de programarea la dentist, ai putea s-mi imaginez o ,,pereche
de dini n sufrageria mea. Pentr a-mi reaminti c trebuie s merg la sal, a- i putea s-mi
imaginez un antrenor eliptic pe scrile care duc din sufragerie la etaj, iar pentru a-mi reprezenta
show-ul TV NCIS pe care doresc s-l urmresc disear, a-i putea s-mi imaginez unele dintre
caractere stnd la baza scrilor ce duc la etaj.

Asocierea imaginilor cu cuvinte


Tehnica Pegword (cu prindere) include formarea imaginilor mentale, precum Metoda lui
Loci, doar c n loc de a vizualiza itemi din diferite loca ii, le asocizi cu cuvinte concrete. Primul
pas este de a crea o list de substantive precum urmtoarele: unu-brio; doi-papuc; trei-copac;
patru-u; cinci-stup; ase-bee; apte-rai; opt-poart; nou-al meu; zece-gin (one-bun; twoshoe; three-tree; four-door; five-hive; six-sticks; seven-heven; eight-gate; nine-mine; tenhen).Este mai uor s reii aceste cuvinte n ordine pentru c ele au fost concepute s aib rim
cu numerele prezentate. De asemenea, rima ofer o aluzie a regsirii (vezi pag. 178) care ne ajut
s ne amintim de fiecare cuvnt. Urmtorul pas l reprezint gruparea fiecrei perechi de
elemente care urmeaz s fie reamintite cu fiecare pegword (cuvnt de prindere), pentru a crea o
imagine nsufleit a obiectului care are s fie reamintit cu obiectul reprezentat de cuvnt.
Fig 10.22 prezint o imagine ce m poate ajuta s rein mai bine programarea la
stomatolog. Pentru a-mi aminti de alte elemente, mi-ai putea imagina literele NCIS ntr-un
copac de exemplu. Frumuseea acestui sistem este reprezentat de faptul c face posibil
identificarea imediat a unui element bazndu-ne pe ordinea sa n list. Deci dac doresc s
identific al treilea lucru pe care trebuie s-l fac astzi, merg direct la copac (tree), cuvnt ce se
traduce ntr-o imagine cu literele N, C, I i litera S care se leagna ntr-un copac. Acast asociere
m determin s m uit la serialul NCIS.
Tehnicile de formare a imaginilor mentale precum cea prezentat anterior sunt frecvent
fundamentul din spatele crilor care pretind s dein cheia mbuntirii memoriei (vezi Crook
& Adderly, 1998; Lorayne & Lucas, 1996; Treadeau, 1997). Cu toate c aceste cr i ofer o
188

tehnic fundamental de formare a imaginilor mentale care funcioneaz, persoanele care i


achiziioneaz aceste cri cu sperana de a descoperi o cale mai uoar de a-i dezvolta
,,memoria fotografic sunt n general dezamgite. Tehnica formarii imaginilor mentale
funcioneaz de obicei, dar nu trebuie s ne ateptm la rezultate miraculoase asupra
mbuntirii memoriei care presupune mai degrab mult rbdare i practic (Schacter, 2001).

Aspecte de luat n considerare


Reprezentarea mental a sistemelor mecanice
Formarea imaginilor mentale vizuale a jucat un rol important n descoperirile tiin ifice
precum determinarea structurii benzenului i teoria relativitii a lui Einstein (vezi pag. 271).
Acestea reprezint tot un mecanism important pentru rezolvarea problemelor mecanice
(Hegarty,2004). De exemplu luai n considerarea demonstraia urmtoare.

Demonstraie: Probleme mecanice


ncerc s rezolvi cele trei probleme din Fig. 10.23 (a.) Problema celor cinci scripete:
dac fiecare scripet se prinde de cel nvecinat i scripetele cu numrul 1 i schimb sensul,
atunci n ce direcie se nvrte scripetele cu numrul 5? (b.) Problema de ,,turnare a apei: cele
dou pahare au aceeai nlime i sunt umplute la acelai nivel. Cnd aceste pahare sunt
nclinate, se va vrsa apa la acelai unghi de nclinare sau la unghiuri diferite? Dac unghiurile
difer, din care pahar se va vrsa mai nti? (c.) Problema cu scripete: dac tragi de captul liber
al funiei (cel marcat cu sgeat), i va schimba sensul de rotaie scripetele cel mai mic?
Cum ai rezolvat aceste probleme? O abordare de rezolvare a acestor probleme mecanice
este reprezentat de utilizarea stimulrii mentale, n care operaia sistemului mecanic este
reprezentat mental. Dac ai utilizat acest procedur n cazul problemei cu cinci scripe i,
probabil c i-ai imaginat scripetele cu numrul 1 funcionnd n sens acelor de ceas, scripetele
cu numrul doi n sens invers acelor de ceas, scripetele cu numrul trei n sensul acelor de ceas i
aa mai departe. O alt cale de a rezolva problema celor cinci scripei este folosirea unei reguli
de baz precum ,,Cnd un scripete se rotete, cel nvecinat se rotete n sens invers sau ,,Toi
scripei notai cu numere impare se rotesc n aceeai direcie.
Aceste dou ci de a rezolva problema celor cinci scripei sunt analoage contradiciei
celor dou pri din formrea imaginilor mentale vizuale ce au fost discutate n acest capitol.
189

Abordarea stimulrii mentale este analoag cu ideea c formarea imaginilor menatle vizuale
implic reprezentare spaial. n discuia legat de contradicia formrii imaginilor mentale am
discutat despre un numr mare de evidene ce favaorizeaz reprezentarea spaial a imaginilor
mentale. Aa cum am observat n problema cu scripei, att reprezentarea spaial ct i
abordarea regulii fundamentale pot fi folosite pentru a rezolva o problem.
S lum n considerarea a doua problem, cea legat de ,,turnarea apei. Rspunsul la
acest problem este c apa va ncepe s se preling din paharul mai lat mai nti. Fig.10.24a
arat c acesta este cazul de suprapunere al paharului ngust cu cel lat. Din acest diagram
putem observa c n timp ce apa din paharul lat era pe punctul de a se vrsa, apa din paharul
ngust era departe de acest lucru. Din acest cauza, apa din paharul ngust mai trebuie s fie
nclinat pentru a se vrsa.
Poi s consideri c aceast problema a fost mai grea comparativ cu cea legata de cei cinci
scripei. Defapt, Daniel Schwartz i Tamara Black (1999) au descoperit c la momentul n care
le-au cerut participanilor s rspund la problema legat de ,,turnarea apei fr s le ofere timp
s aprofundeze problema sau s-i folosesc imaginile mentale, majoritatea participanilor au
rspuns n mod incorect, afirmnd c att apa din paharul lat ct i din cel ngust se vars la
acelai unghi (Fig.10.24b). Cu toatea acestea, cnd particianilor li s-a cerut s-i nchid ochii
i s-i imagineze paharul nclinat, aproape toi participani au fost capabili s ,,vad c paharul
ngust se va nclina mai repede dect cel lat (Fig.10.24c).
Rezultatul este relevant pentru explicarea cunotinelor nespuse pe care Pylyshyn o
folosea pentru a explica oamenilor performana sarcinilor de formare a imaginilor mentale
vizuale(vezi pag. 275). Pentru c majoritatea oamenilor nu tiau rspunsul la problema de
,,turnare a apei, soluia lui de a folosi imaginile mentale nu poate depinde de cunotine
nespuse.
Problema ,,turnrii apei ct i cea a celor cinci scripei poate fi rezolvat i fr ajutorul
imaginilor mentale. O posibilitate n a face acest lucru este reprezentat de folosirea unei
diagrame precum cea prezentat n Fig.10.24a. Formarea imaginilor mentale este o modalitate
eficient de rezolvare a problemelor mecanice, dar nu este singura cale. n realitate este dovedit
faptul c oameni folosesc imagini mentale n rezolvarea problemelor mecanice i apoi trec la
folosirea regulilor (Schwartz & Black, 1996).

190

O alt ntrebare pe care ne-o putem adresa este cnd utilizarea imaginilor mentale este
folosit n rezolvarea de probleme mecanice i cum este folosit? Rspunsul la acest ntrebare
poate varia n funcie de problema expus. De exempu, Mery Hegarty (1992) a aflat c n
momentul n care participanilor li s-a cerut s rezolve problema cu scripei din Fig. 10.23c,
acestora le-a luat mai mult timp s determine direcia scripetului situat inferior comparativ cu
scripetele superior. Bazndu-se pe aceste rezultate i msurrile legate de locul n care se uitau
participani n timp ce rezolvau problema, s-a a ajuns la concluzia c, mai degrab dect
observarea imaginii de ansamblu a sistemului de scripei, participani au determinat mai nti
direcia de rotaie a scripetului superior, neglijnd felul n care acest rotaie afecteaz al doilea
scripete i aa mai departe. Cu alte cuvinte, participani au considerat fiecare component a
sistemului n mod individual pentru a afla care este direcia de rotaie a scripetelui cel mai
inferior.
Am observat c formarea imaginilor mentale poate fi o metod eficient (cteodat cea
mai eficient) pentru a rezolva problemele de tip mecanic mpreun cu faptul c exist mai mult
dect o cale de rezolvare a acestora. Cnd vom aborda acest discuie n Capitolul 12 vom face
referin la acest ideea conform creia exist mai multe ci de rezolvare a problemelor, unele
metode fiind mai eficiente dect altele.

CAPITOLUL XI
LIMBAJUL
SINTAXA - PRIMA ABORDAREA A ANALIZEI
Cum sugereaza si denumirea, prima abordare a analizei se concentreaza pe felul in care
analiza este determinata de sintaxa- structura gramaticala a propozitiei.Sintaxa, prima abordare
afirma ca mecanismul analizei grupeaza frazele, pe baza unor principia structurale.Unul dintre
aceste principii este numit Late Closure- vrea sa spuma ca atunci cand o persoana gaseste un
cuvant nou, mecanismul personal de analiza presupune ca acest cuvant face parte din expresia
curenta astfel incat fiecare nou cuvant este adaugat cat mai mult timp posibil la expresia curenta.
Luati spre spre exemplu propozitia noastra ambigua despre fonta.Sa ne uitam la modul in
care se produce gruparea cuvintelor in expresii pe masura ce adaugam cuvinte in fraza.Cuvintele
dintre cele doua linii verticale sunt in acceasi fraza.
1

Fonta (Cast iron).


191

Aceste doua cuvinte merg impreuna indicand un tip de fier.


2

Chiuvete de fonta ( Cast iron sinks).

Cuvantul adaugat chiuvete, asa cum este grupat aici, ar putea fi un substantiv care
semnifica chiuvete de bucatarie sau un verb care inseamna a se duce la fund/a se scufunda.Faptul
ca Sinks are doua intelesuri este un exemplu de ambiguitate lexicala.
3

Fonta se scufunda repede (Cast irosn sinks quickly)

Cuvantul rapid este adaugat propozitiei. Acesta si exemplele de mai sus sunt exemple de
Late closure pentru ca fiecare cuvant in parte este adaugat la fraza curenta. Adaugand cuvantul
rapid la aceasta propozitie arata ca sensul lui sinks este se scufunda.
4

Chiuvetele de fonta ruginesc repede (Cast iron sinks quickly rust).

Adaugand cuvantul rugineste se schimba intelesul propozitiei, facand necesara


adaptarea analizei astfel incat rapid devine parte a unei noi propozitii. Odata ce propozitia este
completa putem sa vedem ca pasul a 3-lea principiul Late closure ne induce in eroare
(propozitie ambigua).Pentru a ne asigura ca intelegeti principiul Late Closure incercati
urmatoarea demonstratie.

DEMONSTRATIE LATE CLOSURE


In urmatoarele fraze, determinati (1) unde se termina prima propozitie (dupa ce ati citit
toata fraza) si (2) cuvantul sau cuvintele gresit adaugate in prima propozitie datorita lungirii
excesive a frazelor (observati cum poate fi fraza interpretata gresit in timp ce este citita).Pentru
raspunsuri consultati pagina 325.
1.Cumparatorul a considerat ca haina de blana a fost prea scumpa.
2.Pentru ca mereu alearga o mila,pare o distanta scurta pentru el.
3.Mecanicul a intretinut camionul si acesta merge bine.
Observati ce se intampla in aceste propozitii. Sintaxa bazata pe principiul Late closure
a frazelor il indeparteaza pe cititor de sensul frazei, apoi cititorul se corecteaza si isi da seama de
sensul real al propozitiei.Cu alte cuvinte sintaxa (structura) controleaza lucrurile si apoi daca este
neceasar semantica (intelesul) rearanjeaza analiza propozitiei.Von stii ca semantinca nu ne ajuta
la impartirea propozitiei propozitiei in parti componente ( subiect, predicat etc).Aceasta
abordare propune ca toate informatiile ,sintatctice si semantice sa fie luate in considerare, pe
masura ce citim sau ascultam propozitia, deci orice corectie care trebuie facuta, se face pe
masura ce se desfasoara propozitia (Altmann, 1998; Altmann &Steedman, 1988; MacDonald
1994). Aceasta idee se numeste abordarea interactionista.

192

ABORDAREA INTERACTIONISTA A ANALIZEI


Intrebarea cruciala in compararea primei abordari a sintaxei si abordarea interactionista
este nu este daca semantica este implicata ci cand semantica intra in discutie. Semantica este
activata numai dupa ce sintaxa a determinat analiza initiala (prima abordare a sintaxei) sau
semantica intra in discutie odata ce propozitia este citita (abordarea interactionista)? O
modalitate de a demonstra un prim rol al semanticii este sa aratam cum analiza poate fi
influentata de sensul cuvintelor intr-o propozitie.
Intelegerea propozitiei influentata de sensurile cuvintelor. Ne vom uita la cateva
propozitii care au acceasi tructura dar aceasta in functie de intelesul cuvintelor, poate fi de
asemenea ambigua sau nu. Sa luam de exemplu urmatoarea propozitie:
Spionul a vazut barbatul cu binoclul (The spy saw the man with the binoculars).
Aceasta propozitie are doua intelesuri care reprezinta diferite relatii dintre cuvinte in
propozitie. Relatia dintre propozitii este indicata prin sageti.
Grupul 1:[ The spy saw the man] [with the binoculars].
[Spionul a vazult barbatul] [cu binoclul].
Insemana: Spionul cu binoclul se uita la barbat. (Fig 11.6a)
Grupul 2: [The spy saw] [the man with the binoculars]
[Spionul a vazut] [barbatul cu binoclul]
Inseamna: Spionul se uita la un barbat care are un binoclu. (Fig 11 6b)
Dar daca schimbam doar un cuvant, ca in urmatoarea propozitie doar un singur inteles
devine corect.
The bird saw the man with the binoculars. Pasarea a vazut barbatul cu binoclul.
Deoarece aranjand propozitia ca in grupul 1, de mai sus, ar presupune ca pasarile sa se
uite prin binoclu aceasta interpretare nici nu intra in discutie, si gruparea corespunde Grupului 2
de mai sus. Ideea de baza este ca structura propozitiei cu pasarea este acceasi ca accea a
propozitiei cu spionul, dar cunostintele noastre despre capacitatile spionilor si ale pasarilor
influenteaza modul in care interpretam relatiile dintre cuvinte in propozitie. Aceasta sustine
abordarea interactionista pentru ca demonstreaza ca semantica poate fi importanta in
determinarea analizei corecte la inceputul propozitiei.
Intelegerea propozitiei influentata de mediul inconjurator. Interpretarea noastra a unei
propozitii este influentata nu doar de intelesul cuvintelor in propozitie, ci deasemena de intelesul
unei scene pe care o putem observa. Pentru a investiga felul in care observarea obiectelor
particulare poate influenta cum interpretam o propozitie Michael Tanenhaus si colaboratorii
(1995) au prezentat participantilor niste obicte pe o masa. Participantii s-au uitat pe ecranul care
193

arata un mar pe un prosop, alt prosop, un creion si o cutie. Acest ecran se numea conditia unui
mar. Este vizibil participantilor in timp ce el sau ea asculta urmatoarele instructiuni:
Pune marul pe prosopul din cutie.
Inceputul propozitiei (pune marul pe prosop) suna ca si cum ar indica ca marul ar trebui
mutat pe celalalt prosop. Dar dupa ce aude ultima parte a propozitiei (in cutie), intelesul corect
iese la iveala, care este acela ca marul ar trebui plasat in cutie. Pentru a deduce ce se intampla in
mintea participantilor, Tanenhaus a masurat miscarile ochilor lor in timp ce ei ascultau
instructiunile, folosind un dispozitiv portabil de urmarire a ochiului ca acela din figura 4.26 (pag
101). Figura 11.7 b arata rezultatul. La auzul indemnului : Pune marul pe prosop , persoana se
uita la mar (miscarea 1a ochiului) apoi la celalalt prosop (miscarea 2 a ochiului), indicand ca
interpretarea initiala a persoanei este ca marul poate fi mutat pe celalalt prosop.
Cu toate acestea dupa ce a auzit indicatia in cutie persoana face corectare rapida si se
uita inapoi la mar (miscarea 3 a ochiului) si apoi catre cutie (miscarea 4 a ochiului) aratand noua
interpretare aceea ca marul ar trebui sa fie plasat in cutie. Tanenhaus a masurat de asemenea
miscarile ochilor participantilor in timp ce ei au ascultat aceste instructiuni si priveau catre
obiectele din Fig 11.8a
Care este la fel cu cealalta imagine cu exceptia faptului ca acel creion a fost inlocuit cu
un mar pe un servetel. Aceasta este numita conditia celor doua mere. Cand miscarile ochilor erau
fost masurate, observand aceasta scena ( fig 11.8b), multi participanti se uitau intai la marul de
pe servetel ca raspuns la indemnul pune marul (miscarea 1 a ochiului), si apoi se miscau catre
marul care era pe prosop ca raspuns la indemnul pe prosop (miscarea 2 a ochiului). Apoi la
auzul indicatiei in cutie ochii s-au mutat catre cutie (miscarea 3 a ochiului). Observati
diferenta in aceasta situatie in comparatie cu ce s-a intamplat cand acolo a fost doar un mar. In
acest caz pe prosop este interpretat ca indicand nu ca marul ar trebui plasat pe celalalt prosop ci
ca marul care este pe prosop trebuie ridicat si mutat.
Acest rezultat ofera un contrast intre abordarea prima a sintaxei si abordarea
interactionista. Prima abordare a sintaxei ar prezice ca bazata pe structura propozitiei,
interpretarea initiala ar fii aceea ca marul trebuia plasat pe prosop.Aceasta se intampla in conditia
un mar, dar prima abordare a sintaxe prezice deasemenea ca ar trebui sa se petreaca in conditia
doua mere, deoarece intelesul este inca determinat de structura propozitiei (care este la fel cu
cea din conditia cele doua mere).Faptul ca apare un rezultat diferit in conditia doua mere
inseamna ca ascultatorul ia si informatia sintactica din propozitie si informatia oferita de scena in
cauza ( de asemenea vezi Altmann&Kamide,1999 si Chambers 2004).
Desi controversa cu privire la abordarea primei sintaxe sau abordarea interactionista este
corecta, nu este inca rezolvata (Bever si colab., 1998; Rayner &Clifton, 2002), dovezi cum ar fi
rezultatele experimentului Tanenhaus indica faptul ca informatiile in plus fata de structura
propozitiei ajuta la a determina ceea ce inseamna o propozitie. Acest lucru este important,
doearece in viata reala intalnim rar exemple separate. Mai degraba, intalnim exemple cand
suntem in medii specifice sau asa cum ascultam intr-o conversatie sau citind o poveste. Aceasta
194

propozitie ce apare intr-un context este deosebit de importanta pentru lectura, deoarece
propozitiile sunt de obicei parte a unui text mai mare sau poveste. Astfel, atunci cand citim o
anumita propozitie stim deja o mare cantitate de informatie cu privire la ceea ce am citit inainte.
Acest lucru ne aduce la urmatorul nivel al studiului limbii- modul de studiu in care am inteles
textele si povestirile (de obicei numit prelucrare discurs sau prelucrare text). Dupa cum vom
vedea, majoritatea cercetarilor in prelucrarea textelor, sunt preocupate de modul in care
intelegerea cititorilor este determinata de informatiile furnizate de mai multe propozitii luate
impreuna.
Asa cum propozitiile, sunt mai mult decat suma intelesurilor cuvintelor individuale,
povestirile sunt mai mult decat suma semnificatiilor frazelor individuale. Intr-o poveste bine
scrisa, propozitiile dintr-o parte a povestirii sunt legate de propozitiile din alte parti ale povestirii.
Astfel, sarcina cititorului este de a folosi aceste relatii intre propozitii pentru a crea o coerenta, o
poveste de inteles.
O parte importanta a procesului de creare a unei povesti coerente este de a extrage
concluziile care determina ce inseamna textul. Am vazut faptul ca deductia este o parte
importanta din mai multe tipuri de cunoastere. De exemplu, in capitolul 3 am descris modul in
care se ia in considerare ceea ce stim despre mediu si perceperea a ceea ce se afla intr-o scena.
Am vazut de asemenea, in capitolul 8, cum folosim deductia (de multe ori fara sa realizam)
pentru a recupera amintiri a ceea ce s-a intamplat in trecut.De fapentru, un numar de experimente
de memorie descrise, implica scurte pasaje memorate, cum ar fi experimentul Bransford si
Johnsons (1973), experiment in care una dintre povestiri a fost despre John incercand sa repare o
cusca pentru pasari (vezi pag. 218).

FACAND DEDUCTII
Unul dintre pasajele citite participantilor la Brasford si Johnson a fost:
John incerca sa repare casa pentru pasari. El batea un cui, cand tatal sau a iesit sa il vada
ce face si sa-l ajute la ceea ce lucra.
Am a vazut ca dupa citirea acestui pasaj, participantii au fost inclinati sa creada ca au
vazut urmatoarea scena: John folosea ciocanul pentru a repara casa pentru pasari, cand tatal sau
a iesit sa vada ce face si sa il ajute la ceea ce lucra. Ei cred ca au vazut aceasta scena, chiar daca
nu au citit ca John folosea ciocanul, pentru ca au dedus ca John folosea ciocanul din informatia
batea cuiul (Bransford & Johnson, 1973).Oamenii folosesc un proces creativ similar pentru ca
face diferite deductii in timp ce citesc un text. Urmatoarea demonstratie ilustreaza modul in care
functioneaza deductia nu numai atunci cand se citeste textul ci si atunci cand se intrepreteaza
povestea in baza unei imagini.

DEMONSTRATIE: Inventarea unei povesti


Presupuneti ca in poza din Fig 11.9 este o ilustrata dintr-o carte. Tema dumneavoastra
este sa descrieti ce se intampla in poveste.
195

A fost odata ca niciodata este un bun mod de a incepe.


Ce cunostinte ati folosit pentru a crea povestea? Probabil farfurii zburatoare si raze
care atrag au fost implicate; si poate ati presupus ca inainte ca oaia sa isi ia zborul , pastea
linistita cu prietenii pe sol. Deasemenea poati ati presupus, din moment ce oaia zburatoare pare
mai mica decat cele de pe sol, ca este mai departe, ceea ce ar insemna ca farfuria zburatoare se
deplaseaza catre munti. Pentru ca aceste informatii nu sunt indicate in poza, un proces creativ
care include cunostinte anterioare si deductii este necesar pentru a crea sensul acestei poze.Vom
considera ca anumite moduri specifice de deductie sunt implicate in creearea sensurilor din textul
scris. Un rol al deductiei este de a creea o conexiune intre partile povestii. Aces proces este de
obicei ilustrat cu fragmente din texte narative. Naratiunea se refera la texte in care exista o
poveste care progreseaza de la un eveniment la altul, desi unele povestiri pot include flash backuri de evenimente care s-au intamplat mai devreme. O importanta proprietate a oricarei naratiuni
este coerenta- reprezentarea textului in mintea unei persoane astfel incat informatia dintr-o parte
a textului este legata de informatia din cealalta parte a textului. Coerenta poate fi creata de un
numar de diferite tipuri de deductii.

DEDUCTIE ANAFORICA (RELUATA, REEXPRIMATA)


Concluziile care leaga un obiect sau o persoana intr-o propozitie de un obiect sau o
persoana din alta propozitie sunt numite deductii anaforice. Luati spre exemplu urmatoarele:
Riffifi, faimosul pudel , a castigat concursul de caini. Acum ea a castigat ultimele 3 concursuri in
care a intrat.
Deductia anaforica are loc atunci cand tragem concluzia (deducem) ca atat ea de la
inceputul celei de-a doua propozitiicat si celalalt ea aproape de sfarsit se refera la Riffifi. In
exemplul precedent John si colivia , fiind constienti (stiind) ca el din a doua propozitie se
refera la John, este un alt exemplu de deductie anaforica. De obicei nu avem mari probleme in a
face deductii anaforice, datorita felului in care este prezentata informatia in propozitii si a
abilitatii noastre de a ne folosi cunostintele (pe care le aducem) in situatia respectiva. Dar
urmatorul citat dintr-un interviu in New York Times cu fostul campion la categoria grea George
Foreman (cunoscut de asemenea pentru ca si-a imprumutat numele unei linii populare de gratare)
pune la incercare abilitatea noastra de a crea deductii anaforice.
Ceea ce ne place foarte mult sa facem in vacanta este sa mergem la ferma noastra din
Marshall, Texas. Avem aproape 500 de acrii. Sunt multe iazuri si merg cu copiii sa pescuim.
Apoi , bineinteles, ii punem (pestii) pe gratar. (Stevens, 2002).
Bazat strict pe structura propozitiei, putem trage concluzia ca copiii sunt pusi pe gratar,
dar stim ca sunt sanse mari ca pestele sa fie pus pe gratar, si nu copiii lui George Foreman!
Cititorii sunt capabili sa faca deductii anaforice, chiar si in conditii neprielnice, deoarece ei
adauga informatii din cunostintele lor despre lume, la informatiile oferite in text.

196

DEDUCTII INSTRUMENTALE
Deductiile despre instrumente sau metode sunt deductii instrumentale. De exemplu, cand
citim propozitia William Shakespeare a scris Hamlet in timp ce statea la biroul sau, deducem
din ce stim despre timpul in care a trait Shakespeare ca probabil folosea o pana (si nu un laptop!)
si ca biroul lui era facut din lemn. In acelasi fel, deducand din fragmentul despre John si colivie
ca el foloseste un ciocan pentru a bate cuiele, aceasta ar fi o deductie instrumentala.

DEDUCTIA CAUZALA
Deductiile descrise de evenimentele dintr-o propozitie sau o fraza, care au fost cauzate de
evenimente care s-au intamplat intr-o propozitie precedenta, sunt deductii cauzale. (Goldmanet
al., Graesser et al., 1994). De exemplu, cand citim propozitiile Sharon a luat o aspirina. I-a
trecut durerea de cap. , deducem ca faptul ca a luat o aspirina a facut ca durerea sa treaca.
(Singer et al., 1992). Acesta este un exemplu de deductie destul de clara pe care multi oameni
din cultura noastra ar face-o, pe baza cunostintelor despre dureri de cap si aspirina.
Alte deductii cauzale nu sunt chiar atat de evidente si pot fi mai dificile de descifrat. De
exemplu, ce concluzie ai trage din citirea urmatoarelor propozitii?
Sharon a facut un dus. I-a disparut durerea de cap.
Ati putea trage concluzia, din faptul ca propozitia cu durerea de cap urmeaza imediat
dupa propozitia cu dusul, ca dusul a avut legatura cu eliminarea durerii de cap a lui Sharon. Cu
toate acestea, legatura cauzala dintre dus si durerea de cap este mai slaba decat legatura dintre
aspirina si durerea de cap, din prima pereche de propozitii.Pentru a face legatura dus-durere de
cap, este nevoie de mai multa munca din partea cititorului. Ati putea deduce ca dusul a relaxat-o
pe Sharon, sau poate obiceiul ei de a canta la dus a fost terapeutic. Sau ati putea decide ca nu
exista prea multa legatura intre cele doua propozitii.
Deductiile fac conexiuni care sunt esentiale in crearea coerentei in texte, si pentru a face
aceste conexiuni, poate presupune creativitate din partea cititorului. Cu toate acestea, a citi un
text implica mai mult decat simpla intelegere a cuvintelor sau propozitiilor. Este un proces
dinamic care presupune transformarea cuvintelor, a propozitiilor si a propozitiilor succesive, intro poveste plina de inteles. Uneori e usor, alteori e mai greu, atat in functie de abilitatea si
intentia scriitorului cat si a cititorului. (Goldman et al., 1999; Graesser et al., 1994; van den
Broek, 1994).
Am descris pana acum procesul intelegerii textului in ceea ce priveste felul cum isi
folosesc oamenii cunostintele pentru a deduce legaturile intre diferitele parti ale unei povesti. O
alta abordare in intelegerea felului in care oamenii inteleg povestirile este aceea de a lua in calcul
natura reprezentatiei mentale pe care oamenii si-o formeaza in timp ce citesc o poveste. Acesta
este numit abordarea modelului situatie in intelegerea textului.

197

MODELE DE SITUATIE
Un model de situatie este o reprezentare mentala a semnificatiei unui text (Johnson-Laird,
1983). Aceasta abordare presupune ca reprezentarea mentala pe care oamenii si-o formeaza in
timp ce citesc o poveste, in schimb, este o reprezentare a unei situatii cu privire la oameni,
obiecte, locatii si evenimente descrise in poveste. (Barsalou, 2008, 2009; Graesser &
WiemerHastings, 1999; Zwaan, 1999).

REPREZENTARI MENTALE CA SIMULARI


Ce este exact reprezentarea mentala a semnificatiei textului? Un mod in care s-a raspuns la
aceasta intrebare este de a sugera ca o persoana simuleaza caracteristicile percepentruuale si
motorii ale obiectelor si actiunilor intr-o poveste. Aceasta idee a fost testata prin punerea
participantilor sa citeasca o propozitie care descrie o situatie care implica un obiect si apoi sa
indice cat mai repede posibil daca o fotografie arata sau nu obiectul mentionat in propozitie. De
exemplu, iata urmatoarele doua propozitii.
1
2

El a batul cuiul in perete


El a batut cuiul in pode

In Figura 11.10a, cuiul orizontal corespunde orientarii care s-ar potrivi in propozitia 1, iar
cuiul vertical corespunde orientarii din propozitia 2. Robert Stanfield si Rolf Zwaan (2001) au
prezentat aceste propozitii, urmate de fotografii care se potriveau sau nu. Pentru ca ambele
fotografii aratau cuie, sarcina era sa indice daca fotografia arata obiectul mentionat in propozitie,
raspunsul corect era da indiferent care cui era prezentat. Cu toate acestea, participantii
raspundeau da mai rapid cand orientarea fotografiei se potrivea cu situatia descrisa in
fotografie. (Figura 11.11a).
Imaginile pentru alt experiment care implica forma obiectului , sunt aratate in Fig11.10b.
Propozitiile pentru aceste imagini sunt:
1.Padurarul a vazut vulturul pe cer.
2.Padurarul a vazut vulturul in cuibul sau.
In acest experiment, al lui Zwaan si colaboratorii (2002), poza cu vulturul cu aripile
intinse a declansat un raspuns mai rapid cand a fost urmata de propozitia 1, fata de respunsul
obtinut atunci cand a fost urmata de propozitia 2. Din nou reactia a fost mai rapida cand
imaginea se potrivea situatiei descrisa in propozitie. Acest rezultat este aratat in Fig 11.11.b si
corespunde rezultatelor pentru experimetul de orientare, ambele exprimente sustin ideea ca
participantii au creat percepentruiile care corepund situatiilor in timp citeau propozitiile.
Ideea ca cititorii creeaza modele situationale, a fost aplicata deasemena povestirilor. De
ex William Horton si David Rapp (2003) au testat ideea folosind pasaje scurte ca urmatoarele:
1.Melanie a fugit jos si s-a aruncat pe canapea.

198

2.Un film horror intersant era la televizor.


3.A deschis o punga de cipsuri si s-a repezit in ele.
4.Se uita cum vampirul urmarea victima nevinovata.
5.Nu mai vazuse filmul acesta inainte.
Participantilor le-au fost inmanate unul din urmatoarele incheieri ale povestirii:
Continuarea povestirii blocate (Fig 11.12.a)
6a. Mama Melaniei a aparaut in fata televizorului.
7a. Ea i-a spus Melaniei sa nu uite de tema sa.
Sau
Continuarea povestirii deblocate (Fig 11.12.b)
6b. Mama Melaniei a aparaut in spatele televizorului.
7b. Ea i-a spus Melaniei sa nu uite de tema sa.
Participantii au citit povestirea rand cu rand de pe ecranul calculatorului. Dupa propozitia
7, a sunat un ton de avertizare, indicand ca intrebarea tinta urama sa fie prezentata.Intrebarea
tinta din povestirea de mai sus era: Era victima urmarita de un vampir? Participantii trebuiau
sa raspunda cu da sau nu cat mai repede posibil apasand tasta corecta de la tastatura
calculatorului.
Modelul predictiei situatiei presupune ca participantii care au citit povestea blocata ar
trebui sa reactioneze mai lent la intrebarea test deoarece ecranul TV care continea raspunsul a
fost blocat, deci Melanie nu putea sa vada vampirul care urmarea victima. Rezultatul prezentat in
fig 11.12c confirma aceasta presupunere- raspunsul a fost mai incet in situatia blocata. Aceasta
sustine ideea ca cititorii reprezinta evenimente din poveste intr-un mod similar cu percepentruia
reala. Aceasta inseamna ca ca ei eperimenteaza povestea ca si cand ar experimenta situatia
descrisa in text. Experimentele pe care le-am descries pana acum au subliniat percepentruia. Dar
abordarea modelului situational include de asemenea ideea ca un cititor sau ascultator simuleaza
caracteristicile motorii ale obicetului intr-o poveste. In conformotate cu aceasta idee, o poveste
care implica miscarea, va duce la simularea acestei miscari pe masura ce persoana intelege
povestea. De ex, citind o poveste despre o bicicleta provoaca nu doar percetia depsre cum arata o
bicicleta, ci si proprietati asocitate cu miscarea, cum ar fi o bicicleta este propulsata (prin
pedalare) si efortul fizic implicat in mersul pe bicicleta in conditii diferite ( urcatul pe deal,
curse, cursele libere). Aceasta corespunde ideei din capitolul 9, cunostintele despre o categorie
merg dincolo de simpla identificare a unui obiect tipic din aceasta categorie; includ de asemenea
diverse proprietati ale obiectului, cum ar fi modul de utilizare al obiectului, ceea ce face si uneori
chiar raspunsurile emotionale pe care le declansaza. Acest mod de a privi raspunsul cititorilor
199

adauga o multitudine de evenimentele dintr-o poveste care se extinde dincolo de simpla


intelegere a ceea ce se intampla. (Barsalou, 2008; Fischer & Zwaan,2008).

FIZIOLOGIA STIMULARILOR
Cum sunt aceste simulari reflectate in activitatea din creier? Pentru a raspunde la aceasta
intrebare, haideti sa vedem mai intai experimental lui Olaf Hauk si colaboratorii 2004, in care
activitatea creierului participantilor a fost masurata cu ajutorul FMRI in doua conditii (1) in timp
ce isi miscau picorul drepentru sau stang, degetul aratator drepentru sau stanga, sau limba; (2) in
timp ce citeau cuvinte de actiune cum ar fi lovire (aciunea piciorului), alegere (actiunea
degetului sau a mainii), sau lins (actiunea limbii).
Rezultatele arata zonele cortexului activate de catre miscarile reale (Fig 11.13a) si de
citirea cuvintelor de actiune (Fig 11.13b). Activarea este mai extinsa pentru miscarile reale, dar
activarea cauzata de citirea cuvintelor apare in aproximativ aceleasi arii ale creierului. De ex
cuvantul picior si cuvinte legate de miscarile picioarelor evoca activitati aproape de linia centrala
a creierului; in timp ce cuvintele mana si cuvintele legate de miscarea degetelor evoca activitate
mai departe de linia centrala a creierului. Concluzia acestui studiu este ca citind despre o actiune
se produce activitate in creier similara cu activitatea care apare cand este infaptuita actiunea.
Aceasta corespondenta intre activitatea creierului cauzata de infaptuirea actiunii si
activitatea cauzata de citirea cuvintelor de actiune a fost de asemenea studiata in cazul citirii
povestilor. Nicole Speer si colaboratorii (2009) a pus participantii sa citeasca o selectie din cartea
One Boys Day (Ziua unui baiat) (Barker & Wright, 1951) care descrie activitatile lui
Raymond, un baiat de 7 ani. Activitatea cerebrala a participantilor a fost masurata pe masura ce
ei citeau povestea. Speer a analizat povestea pentru a determina unde apareau schimbari in
diferite aspecte ale povestii.
De exemplu o chimbare spatiala a avut loc atunci cand Raymond s-a mutat dintr-un loc in
altul. O schimbare de obiect a avut loc atunci cand Raymond a interactionat cu un alt obiect.
Deci, propozitia El si-a ridicat caietul si s-a intors in banca lui. Incepe cu o schimbare de
obiect si se termina cu o schimbare spatiala. Speer a indentificat deasemenea schimbari de
personaj (cand alt personaj este mentionat), schimbari de scop (cand personajul incepe o actiune
pentru a atinge un nou scop) si schimbari de timp ( cuvinte ca imediat sau incet).
Fig 11.14 arata rezultatele experimentului. Culorile indica zonele creierului activate de
fiecare tip de schimbare. Doua lucruri sunt clare: (1) citirea unei povesti activeaza multe zode in
cortex; (2) actiuni specifice cauzeaza activitate in diferite zone, desi exista deasemenea
suprapuneri. Aceasta corelatie intre evenimente din poveste si activitatea cerebrala sprijina
propunerea centrala a modelului de abordare situationala- cititul creaza reprezentari ale situatiei
descrise intr-o poveste.

200

Concluzia generala a cercetarii cu privire la modul in care oamenii inteleg povestile este
ca intelegerea uni text sau a unei povesti este un proces creativ si dinamic. Intelegerea povestii
implica intelegerea propozitiilor determinand cum cuvintele sunt organizate in fraze; apoi
determinand relatiile intre propozitii folosind de multe ori deductia pentru a lega propozitiile
dintr-o parte a povestii cu propozitii din alta parte a povestii; in cele din umra crearea de
reprezentari mentale sau simulari care implica proprietati percepentuale si motorii ale obiectelor
si evenimentelor din poveste. Dupa cum vom vedea acum, un proces creativ si dinamic apare de
asemenea atunci cand doua sau mai multe persoane poarta o conversatie.

PRODUCEREA LIMBAJULUI : CONVERSATII


Desi limbajul poate fi produs de o singura persoana care vorbeste singura, sau cand o
persoana recita un monolog sau tine un discurs, cea mai uzuala forma de producerea a limbajului
este convesatia- doua sau mai multe persoane vorbind unele cu altele. Conversatia sau dialogul
ofera un alt exemplu de abilitate cognitiva, care pare usoara dar contine o baza complexa.
Intr-o conversatie, alte persoane sunt implicate, astfel incat fiecare persoana trebuie sa
tina cont de ce spun celelalte persoane (Pickering & Garrrod, 2004). Aceasta este o realizare
importanta deoarece de multe ori nu stim ce urmeaza sa zica alte persoane. Cu toate acestea
suntem de obicei in masura sa raspundem afirmatiilor lor aproape imediat. O modalitate prin care
oamenii se ocupa de acesta aceasta dificultate este prin cooronarea conversatiilor lor atat la nivel
semantic cat si sintactic.

COORDONAREA SEMANTICA
Atunci cand oamenii vorbesc despre subiect, fiecare persoana aduce propria cunoastere in
conversatie. Astfel de conversatii merg mai bine atunci cand participantii aduc cunostinte
comune. Astfel, atunci cand oamenii vorbesc despre evenimente curente, ii ajuta in cazul in care
toata lumea a tinut pasul cu stirile; este mai dificil atunci cand unul dintre oameni tocmai s-a
intors dupa 6 luni de meditatie intr-o manastire izolata.
Dar, chiar si atunci cand toata lumea aduce cunostinte similare cu o conversatie; ajuta
cand vorbitorii iau masuri pentru a ghida prin conversatie. O modalitate de a realiza acest lucru,
este prin urmare dat de un nou contract.
Noul contract dat prevede ca vorbitorul ar trebui sa construiasca propozitii astfel incat sa
includa doua tipuri de informatii: (1) informatii date informatii ca ascultatorul stie deja; si (2)
informatii noi - informatii ca ascultatorul le aude pentru prima data (Haviland &Clark, 1974). De
exemplu, luati in considerare urmatoarele doua propozitii:
Propozitia 1 : Lui Ed i-a fost dat un aligator de ziua lui.
Informatii date (de la conversatia anterioara): Ed a avut o zi de nastere.
Informatii noi: El aprimit un aligator.
201

Propozitia 2 : Aligatorul a fost cadoul lui favorit.


Informatii date ( din propozitia 1): Ed a primit un aligator.
Informatii date : A fost cadoul lui favorit.
Observati cum noile informatii din prima propozitie devin informatiile prezentate in a
doua propozitie. Susan Haviland si Herbert Clark (1974), au demonstrat consecintele nu ca
urmarea data de noul contract (new contract), ci prin prezentarea unei perechi de propozitii si au
cerut participantilor sa apese pe buton atunci cand ei au crezut ca au inteles a doua propozitie in
fiecare pereche. Ei au descoperit ca le-a luatmai mult timp, participantilor sa inteleaga a doua
propozitie in perechi precum aceasta:
Am verificat proviziile pentru picnic.
Berea era calda.
decat le-a luat pentru a intelege a doua propozitie in perechi ca aceasta:
Avem cateva beri in portbagaj.
Berea era calda.
Motivul pentru care intelegerea celei de-a 2-a propozitii dureaza mai mult este faptul ca
in informatiile oferite (acelea ca erau provizii pentru picnic) nu a fost mentionata berea. Astfel,
cititorul sau ascultatorul trebuie sa deduca, ca berea a fost printre proviziile pentru picnic.
Aceasta deductie nu este necesara in cea de a doua pereche, deoarece prima propozitie
include informatia ca exista bere in portbagaj.

COORDONAREA SINTACTICA
Cand doi oameni schimba relatari intr-o conversatie, este obisnuit pentru ei sa foloseasca
constructii gramaticale similare. Katryn Bock (1990) dadea urmatorul exemplu luat dintr-o
conversatie inregistrata intre un jefuitor de banci si complicele care il atentiona (oservatorul),
care a fost interceptata de un operator radio si din care a reiesit ca hotul ar fi scos echivalentul a
un million de dolari dintr-un seif bancar din Anglia.
Hotul: trebuie sa auzi si sa fii martor la asta ca sa realizezi cat de rau este
Complicele observator: Trebuie sa aceeasi experineta din pozitia mea , amice, pentru a
intelege cum ma simt (din Schenkein, 1980, p.22)
Bock a adaugat italic la aceste afirmatii, pentru a ilustra modul in care a copiat forma din
declaratia a hotului. Aceasta copiere a formei reflecta un fenomen numit- aranjare sintacticaauzirea unei declaratii cu constructii sintactice particulare, creste sansa ca propozitia sa fie
realizata cu aceeasi constructie. Aranjarea sintactica este importanta deoarece aceasta poate duce
pe oameni sa coordoneze forma gramaticala a declaratiilor lor in timpul unei conversatii.
202

Holly Braigan si colaboratorii (2000) au ilustrat aranjarea sintactica utlizand urmatoarea


procedura pentru arata procesul de a oferi si primii informatiile intre doua persoane.

METODA ARANJAREA SINTATCTICA


Intr-un experiment de aranjare sintactica, doi oameni se angajeaza intr-o conversatie si
experimentatorul determina daca producerea unei constructii gramaticale specifice de catre o
persoana creste sansele ca aceeasi constructie va fi utilizata de catre alta persoane.Participantilor
la experimentul Braigan,li s-a spus ca experimentul a fost despre modul in care oamenii
comunica atunci cand acestia nu se pot vedea unii pe altii. Ei au crezut ca au lucrat cu un alt
participant care era de cealalta parte a unui ecran (persoana din partea stanga. Figura 11.15a).
Fig 11.5 Experimentil Braningan (2000) (a) participantul, in dreapentrua alege, dintre
cartile pune pe masa o carte cu o poza care se potriveste cu afirmatia citita de complice (b)
participantul alege apoi o carte din teancul de cartile raspuns din stanga si descrie poza de pe
cartea raspuns (Sursa H.P. Branigan, M.J. Pickering& A.A Clealand Sintactic Co-ordination in
Dialugue (coordonarea sintactica in dialog).
In realitate persoana din partea cealalta a ecranului era un complice care lucra cu
experimentatorul.
Complicele a inceput experimentul prin a face o afirmatie de aranjare, asa cum se arata in
partea stanga din Fig 11.15 (a). Acesta afirmatie a fost in una din urmatoarele doua forme:
Fata i-a dat cartea baiatului.
Fata i-a dat baiatului cartea.
Participantul a avut doua sarcini:
1
2

Sa gaseasca cartea care se potriveste din cele aflate pe masa, cea care corespunde
afirmatiei complicelui, asa cum se arata in dreapentrua in figura 11.15 (a);
Sa aleaga o carte raspuns din pachetul de pe partea stanga si i-o descrie complicelui,
asa cum se arata in Fig 11.15 (b). Putem concluziona ca aranjarea sintactica a avut
loc daca forma de descriere a participantului, a acestei noi figuri, se potriveste formei
descrierii complicelui din imaginea precedenta.

Branigan a gasit ca in 78% din incercari, forma descrierii participantilor s-a potrivit cu
forma in care complicele a aranjat afirmatia. Astfel daca participantul l-a auzit pe complice
spunand Fata i-a dat baiatului cartrea., aceasta a crescut sansele ca participantul sa descrie o
cartea raspuns ca aceea aratata in fig 11.15 (b) ca Tata a adus fetei un cadou (mai curand Tata
a adus un cadou pentru fiica lui sau alta constructie). Aceasta sustine ideea ca vorbitorii sunt
sensibili la comportamentul lingvistic al altor vorbitori si adapteaza comportamentul lor astfel
incat sa se potriveasca. Aceasta coordonare a formularii sintactice reduce sarcina de calcul
implicata in creearea unei conversatii pentru ca este mai usor sa copiezi forma unei propozitii a
altcuiva decat sa creezi propria formulare de la zero. Sa rezumam ce am spus despre conversatii:
203

Conversatiile sunt dinamice ripide, dar un numar de procese le face mai usoare. Din
punct de vedere semantic oamenii iau in considerare cunostintele altor oameni (daca nu poate
rezulta confuzia). Din punct de vedere sintactic, oamenii coordoneaza ori aliniaza forma
sintactica a afirmatiilor lor. Acest lucru face vorbirea mai usoara si elibereaza resurse pentru a
face fata sarcinii de a alterna intre intelegerea si producerea mesajelor care este marca
conversatiei de succes.

CEVA DE LUAT IN CONSIDERARE


Cultura, limbaj si cunoastere
Cum spui albastru in rusa? Raspunsul la aceasta intrebare depinde de nuanta de albastru,
nuantele de albastru deschis ca acelea din stanga Fig 11.16 sunt numite goloboy si nuantele de
albastru mai inchis ca acelea din dreapta sunt numite siniy. Astfel limba rusa defineste
goloboy sisiniy ca si culori diferite, si copiii rusi invata aceste etichete pentru cele doua
nuante de albastru asa cum invata numele altor culori.Acest lucru este in contrast cu limba
engleza in care toate culorile din Fig 11.16 sunt numite albastru.
Aceste diferente in modul de etichetare a culorilor in rusa si engleza conduc la diferente
in modul in care aceste culori sunt percepute? Conform ipotezei lui Sapir-Whorf care a fost
propusa de antropologistul Edward Sapir si lingvistul Benjamin Whorf natura limbajului unei
culturi poate afecta modul in care omanii gandesc (Whorf, 1956). Desi au existat putine dovezi
pentru a sprijini aceasta cand Whorf a facut propunerea, experimentele recente au oferit probe in
favoarea ideii ca limbajul poate influenta cognitia (Davidoff, 2001; Genter & Goldin & GoldinMeadow, 2003; Robertson 2000).
Unul din aceste experimente de Jonathan Winawer si colaboratorii (2007) a comparat
felul in care participantii vorbitori de limba rusa si cei vorbitori de limba engleza au facut
diferenta intre diferite nuante de albastru Fig 11.17 arata stimulii. Participantii au vazut trei
patrate albastre si au fost instruiti sa aleaga cat de repede posibil si cat mai corect, patratul de jos
care se potrivea culorii patratului de sus. In unele incercari cele doua patrate de jos au fost din
acceasi categorie ruseasca. Aceasta este arata in Fig 11.17 (a) in care ambele patrate de jos sunt
numite siniy. In alte incercari cele doua patrate de jos erau din categorii rusesti diferite, acest
lucru este aratat in Fig 11.17 (b) in care patratul din stanga este siniy si cel din dreapta este
goloboy.
Fig 11.18 arata ca participantii vorbitori de rusa au raspuns mai rapid cand cele doua
patrate de jos au fost din diferite categorii (goloboy/ siniy) decat atunci cand patratele au fost din
categorii asemanatoare. Participantii vorbitori de engleza nu au raspuns la fel de repede cand
culorile au fost diferite in categoria ruseasca. Conform lui Winawer rusii au raspuns mai rapid
cand stimulii erau din categorii diferite pentru ca limba lor distinge intre goloboy si siniy. Un
mod de a privi acest lucru este acela ca invatarea etichetelor diferite face mai probabil ca culorile
sa fie percepute ca diferite, si aceasta face mai usor sa determine cu rapiditate care patrat se
portiveste celui de deasupra. Aceste efect nu are loc pentru vorbitorii de limba engleza pentru ca
204

toate culorile sunt pur si simplu albastru. Prin urmare aceste rezultate sustin ideea lui SapirWhorf ca limba poate afecta cunoasterea.
Alta abordare a studierii relatiei dintre perceptia culorii si limbajului a fost urmarit de
Aubrey Gilbert si colaboratorii (2006), care au facut un experiment pentru a determina daca
exista o diferenta intre cum sunt procesate culorile in emisfera stanga si emisfera dreapentrua a
creierului. Ideea de baza din spatele acestei abordari este ca limbajul este procesat in emisfera
stanga. Astfel daca limbajul afecteaza perceptia culorii este mai probabil sa se intample asta cand
culorile sunt vazute in camplul vizual drept (care se proiecteaza in emisfera stanga) apoi in
campul visual stang (Fig 11.19).
Ca sa testeze aceasta idee Gilbert si colaboratorii a prezentat participantilor cu ajutorul
unui ecran ca del din Fig 11.20 (a), in care toate patratele din cerc erau la fel (verde in acest
exemplu) cu exceptia unui patrat tinta (albastru). In unele incercari tinta a fost din acceasi
categorie ca si celelalte patrate (de ex, toate patratele erau verzi dar tinta a fost cu o tenta diferita
de verde). In alte incercari, tinta era dintr-o categorie diferita ca in exemplul din Fig 11.20 (a).
Sarcina participantilor era sa apese un buton care indica daca tinta era in stanga sau in dreapta
cercului.
Rezultatele aratate in Fig 11.20 (b), indica faptul ca atunci cand ecranul era vazut in
stanga (nonverbal) campul vizual (perechea stanga de bare), timpul de reactie pentru a identifica
tinta a fost la fel indiferent daca tinta a fost din acceasi categorie ori din categorie diferita. Pentru
ca obiectele din campul vizual stang activeaza emisfera dreapta, limbajul nu ar fi implicat. Cu
toate acestea cand ecranul a fost in campul vizual dreapta pentru timpii de reactie au fost mai
rapizi cand tinta a fost din categorie diferita ( perchea dreapentrua de bare). Daca categoria de
etichete albastru si verde sunt determinate de limbaj, aceasta este ceea ce ne-am astepta. Astfel
cand nonverbalul (drepata) emisfera este activata, nu exista nici o categorie de efecte dar cand
limbajul (stanga) emisfera este activata, apare o categorie de efect. Deci afecteaza limbajul
perceptia? Din rezultatele acestui experiment raspunsul ar parea sa fie acela ca depinde care parte
a creierului este implicate (Reiger & Kay 2009).
Alte experimente au demonstrat diferentele in modul in care occidentalii si asiaticii se
gandesc la obiecte ( Iwao & Gentner, 1997), numere (Lucy&Gaskins, 1997) si spatiu
(Levinson) si modul de prelucrare al numerelor cand rezolva probleme aritmetice este legat de
diferentele lingvistice dintre participantii vorbitori de chinezi si vorbitori de engleza (Tang si
colaboratorii 2006).

CAPITOLUL XII
REZOLVAREA PROBLEMELOR
205

Ceea ce urmeaz este o poveste despre fizicianul Richard Feynman, care a primit Premiul
Nobel pentru Fizic pentru munca sa n dinamica nuclear i cuantic si care a avut o reputaie
de geniu n tiin.
Un fizician care muncea la Institutul de Tehnologie din California n 1950 are probleme
n descifrarea unor notie ale lui Feynman. El ntreab pe Murray Gell-Mann, un laureat al
Premiului Nobel i pe colaboratorii ocazionali ai lui Feynman, "Care sunt metodele lui
Feynman?" Gell-Mann nclin timid mpotriva tabl i "metoda lui Dick Says- este aceasta. Tu
scrie jos problema. Crezi c foarte greu. "[Gell-Mann nchide ochii i apas degetele periodic la
frunte.] "Apoi scrie jos rspunsul." (adaptat de la Gleick 1992, p. 315).
Aceasta este o modalitate amuzant de a descrie geniu lui Feynman, dar las fr rspuns
ntrebarea referitoare la ce se ntmpl cu adevrat n capul lui n timp ce el se gndea "foarte
intens." Dei nu putea ti rspunsul la aceast ntrebare, pentru Feynman, cercetarea modului de
rezolvare al problemei a oferit pentru oameni, .cteva rspunsuri generale. n acest capitol vom
descrie cteva dintre modalitile n carea psihologia cognitiv a descris procesele mentale care
apar la oamenii care lucreaza pentru a determina soluia unei probleme.

Ce este o problem?
Ce probleme ai avut de rezolvat n ultima vreme? Cnd am cerut elevilor din clasa de
psihologie cognitiv s rspund la aceast ntrebare, am primit rspunsuri, cum ar fi
urmtoarele: probleme de matematica, cursuri de chimie, fizica sau; s-i ndeplineti sarcinile la
timp; s relaionezi cu colegii de camera , prietenii, cu oamenii, n general; s decizi ce cursuri s
urmezi, ctre ce carier s te orientezi; dac s termini scoala sau s i cauti un loc de munc;
cum s achiiu o masina noua. Multe dintre aceste lucruri pot fi definite astfel: O problem apare
atunci cnd exist un obstacol ntre o stare iniial i un obiectiv i modul de depire al
obstacolului nu este evident. (Lovett, 2002). Astfel, o problem, aa cum este definit de
psihologi,este dificil, iar soluia nu este imediat evident.
Putei observa, totui, c lista elevilor mei include dou tipuri diferite de probleme. Un
tip, cum ar fi rezolvarea unei probleme de matematic sau fizic, este numit probleme bine
definite. Problemele bine definite au de obicei un rspuns corect; anumite proceduri, care atunci
cnd sunt aplicate n mod corect, vor conduce la o soluie. Un alt tip de probleme, cum ar fi cum
s te descurci ntr-o relaie sau a alege o carier, este numit o problema nedefinite (prost
definite) care apar frecvent n viaa de zi cu zi, nu au neaprat un rspuns "corect" i calea spre
solutia lor este adesea neclar (Pretz et al., 2003). Vom discuta despre problemele nedefinite
problemele de la sfritul capitolului cnd vom dezbate soluionarea problemelor creative.
Principala noastr preocupare vor fi problemele nedefinite, deoarece cercetarea psihologic sa
concentrat pe acest tip de problem. Am nceput prin a examina abordarea psihologilor Gestalt,
care a prezentat studiul de rezolvare a problemelor de psihologie n anii 1920.

206

Abordarea Gestalt: Rezolvarea problemelor ca


reprezentare i restructurare
Am prezentat psihologii scolii Gestalt n Capitolul 3 prin descriea legilor de organizarea
percepual Acestia au fost interesati nu numai de percepie, dar i de procesul de nvare,
rezolvarea problemelor si chiar de atitudini si credinte (Koffka, 1935). Dar chiar i dac au avut
n vedere alte arii ale psihologieiei totui au avut o abordare perceptual.Rezolvarea problemelor,
din punctul de vedere al psihologilor Gestalt s-a referit la (1) modul n care oamenii i fac o
reprezentare mental a problemei i (2) modul n care soluionarea problemei presupune
reorganizarea sau restructurarea acestei reprezentri.

Reprezentarea mental a unei probleme


Ce nseamn reprezentarea mental a unei probleme? O modalitate de a raspunde la
aceasta intrebare este de a ncepe cu problemele cum sunt prezentate. Considerm spre exemplu
o integram ( Figura 12.1). Acest tip de probleme este reprezentat pe pagin printr-o diagram i
prin indicii despre cum s completezi spaiile goale.
Modul de reprezentare mental a acestei probleme difer probabil pentru diferite persoane,
dar este mai probabil s difere prin modul de reprezentare pe hrtie. De exemplu, n timp ce
oamenii ncearc s rezolve aceast problem, pot opta pentru a reprezenta numai o mica parte
din integram la un moment dat. Unii ar putea s se concentreze pe completarea orizontal a
cuvintelor i apoi s utilizeze pentru a determina cuvintele de pe vertical .
Altii ar putea alege un col al integramei i s cute n mintea lor cuvinte pentru ambele
orientri deodat. Ambele modaliti de soluionare a problemei presupun diferite moduri de
reprezentare mental a acestora.
Una dintre ideile centrale ale psihologilor Gestalt reprezint modul de abordare potrivit
cruia succesul n rezolvarea unei probleme este influenat de cum este reprezentat n mintea
persoanei respective. Aceast idee - c soluia la o problem depinde de modul n care este
reprezentat mental este ilustrat de problema din Figura 12.2. Aceast problem, care a fost
reprezentat de Gestalt psiholog Wolfgang Kohler (1929), ne intreab pentru a determina
lungimea segmentului marcat cu x dac raza cercului are o lungime r. (pentru o serie de
probleme care sunt prezentate n acest capitol, rspunsurile apar la sfritul capitolului.
Consultai Figura 12.25, pagina 356, pentru rspunsul la problema "cerc". Pentru aceast
problem, rspunsul este de asemenea precizat n paragraful urmtor, astfel nct nu trebuie s
mai citii mai departe dac dorii s ncercai s o rezolvai.)
Un mod de a descrie cum aceast problem este reprezentat pe pagina este - un cerc cu
liniile verticale i orizontale care este mprit n sferturi, cu un triunghi mic n cadranului
(sfertul) din stnga." cheia pentru rezolvarea acestei probleme este de a modifica ultima parte la
"un mic dreptunghi n cadranul stng sus, notat cu x prin trasarea unei diagonale ." Odat ce x
este recunoscut ca diagonala dreptunghiului, reprezentarea poate fi reorganizat prin crearea
dreptunghiului, cu ajutorul altei diagonal (Figura 12.25). Odat ce ne dm seama c aceasta
207

diagonal este raza cercului, i c ambele diagonale sunt de aceeai lungime i formeaz un
dreptunghi, putem conchide ca lungimea x este egal cu lungimea razei r.
Ceea ce este important despre aceast soluie este c acesta nu necesit folosirea
ecuaiilor matematice. n schimb, soluia este obinut prin fidelitate respectiv observand obiectul
i apoi reprezentnd n mod diferit. Psihologii Gestalt au numit procesul de schimbare a
problemei restructurare i reprezentare.

Restructurarea i perspicacitatea
Psihologii Gestalt au introdus de asemenea ideea c restructurarea este asociat cu intuiia
vizualizarea prompt a soluiei problemei. Proiectnd accentuarea pe intuiie, soluia la
majoritatea problemelor ridicate de psihologii Gestalt implic descoperirea brusc a unui element
crucial care duce la soluie (Dunbar, 1998).
Se presupune c psihologii Gestalt rezolva problemele pe care le-au ntmpina cu
ajutorul intuiiei deoarece soluiile de obicei pareau sa vina la ei prompt.
Cercetatorii moderni au dezbtut dac de fapt exist nelegere. Unii subliniaz c oameni
cu experien mult n rezolvarea problemelor ca un "Aha!" experien care la un moment dat nu
a rspuns, iar n minutul urmtor ei au rezolvat problema, care este una dintre caracteristicile
asociate problemelor de intuiie (Bowden et al, 2005;. Kounios et al., 2008). Alti cercetatori au
subliniat lipsa de dovezi, altele dect anecdotice raportate, pentru a sprijini specialisti cu
experien n intuiie (Weisberg 1995;Weisberg & Alba, 1981, 1982).
Janet Metcalfe si David Wiebe (1987) au facut un experiment menit s deosebeasc ntre
problemele de nelegere i problemele bazate pe intuiie. Punctul lor de plecare a fost idea c ar
trebui s existe o diferen de baz n modul n care participanii simt c progreseaz spre o
soluie n care acestia rezolv o problem de nelegere, fa de o problem noninsight. Ei au
prezis c n cazul n care participanii lucreaz la o problem de nelegere, n care rspunsul
apare brusc, acesta nu ar trebui s fie foarte bun la estimarea ct de aproape sunt de o soluie
final. Participanii care lucreaz pe o problem bazat pe intuiie, care implic un proces
metodic, ar fi mai probabil de avut n vedere atunci cnd se apropie de o soluie final.
Pentru a testa aceast ipotez, Metcalfe i Wiebe au dat participanilor probleme de
intuiie, la fel ca n demonstraia de mai jos, precum i probleme bazate pe intui ie i le-au cerut
s rezolve o problem ntr-un timp de lucru de 15 secunde ("Caldura"). Evalurile mai aproape
de ("fierbinte") 7 pe o scara de 7 puncte, au indicat c au crezut c au fost mai aproape de
obtinerea soluiei; evalurile mai aproape de ("reci"), 1 pe scara, au indicat c au simit c au fost
departe de obinerea soluiei. Iat cteva exemple de probleme bazate pe intuiie:

208

Demonstrae dou probleme bazate pe intuiie


Problema triunghi.
Triunghiul prezentat n figura 12.3 are un punct n partea de sus a paginii. Cum pute i
muta trei dintre cercurile prezentate pentru a obine ca triunghiul s indice n partea de jos a
paginii. (Rspunsul se poate vedea n figura 12.26 la pagina 356.)
n timp ce lucrai la aceast problem, vedei dac putei monitoriza progresul. Simi ca
se fac progrese constante spre a ajunge la o soluie rspuns, sau simi ca i cum nu se fac
progrese, dar apoi brusc din experien apare soluia "Aha!"?Dup ce ai ncercat problema
triunghi, ncercai urmtoarele probleme i monitorizai progresul n acelai mod.

Problema lan.
O femeie are patru buci de lan. Fiecare pies este format din trei zale, aa cum se
arat n figura 12.3b. Ea vrea s se alture piesele ntr-o singur bucl nchis de lan . Pentru a
deschide o zal cost 2 ceni i pentru a nchide o za cost 3 ceni. Ea are doar 15 de cen i. Cum
sa faci asta? (Pentru rspunsul, a se vedea figura 12.27 la pagina 356.)
Pentru problemele bazate pe intuiie, Metcalfe i Wiebe au folosit probleme de algebr ca
cele ce urmeaz, luate dintr-un text matematic de liceu.
Rezolva pentru x: (1/5) x + 10 = 25
Factorul 16y2 - 40yz + 25z2
Rezultatele experimentului lor sunt prezentate n figura 12,4, care indic cu mediane
ratingurile caldura pentru toi participanii timp de un minut nainte de a rezolva cele dou tipuri
de probleme.
Pentru problemele bazate pe intuiie (linie continu), ratingurile de caldura rmn sczute
la 2 sau 3 pn chiar nainte ca problema s fie rezolvat. Observa i c 15 secunde nainte de
soluie, evaluarea medie este relativ rece 3 pentru problemele bazate pe intuiie. n contrast,
pentru problemele de algebr (linia punctat), ratingurile au crescut treptat pn cnd problema a
fost rezolvat.
Astfel, Metcalfe i Wiebe au demonstrat o diferen ntre problemele de nelegere i
problemele bazate pe intuiie. Soluia pentru problemele care au fost numite probleme bazate pe
intuiie, de fapt, apare brusc, msurat prin rapoartele oamenilor referitoare la ct de aproape se
simt fa de o soluie final.
Psihologii Gestalt credeau c restructurarea a fost, de obicei, implicat n rezolvarea
problemelor de nelegere, oncentrndu-se astfel pe aceste tipuri de probleme. Strategia lor de
cercetare a fost de a concepe probleme i situaii care le-au formulat dificil pentru ca oamenii s

209

realizeze restructurarea necesar pentru a rezolva problema. Ei sperau s nvee despre procesele
implicate n rezolvarea problemelor prin studierea obstacolelor n calea rezolvrii probleelor.

Obstacole n rezolvarea problemelor


Unul dintre cele mai importante obstacole n rezolvarea problemelor, conform
psihologilor Gestalt este tendina (fixaia) oamenilor s se concentreze pe ospecte specifice
caracteristicilor problemei care ntrzie gsirea unei soluii n rezolvarea problemei . Un tip de
tendin (fixaie) care poate lucra mpotriva rezolvarea unei problem se concentreaz pe
utilizrile familiare ale unui obiect. Limitarea utilizrii unui obiect i a funciilor sale familiare
numai pentru scopul pentru care este destinat se numeste fixaie (Jansson & Smith, 1991).
Problema lumnarii este descris de Karl Duncke (1945) i ilustreaz ct de funcional xedness fi
poate mpiedica rezolvarea problemelor. n experimentul lui, el a cerut participanilor s
foloseasc diverse obiecte pentru a finaliza o activitate. n urmtoarea demonstraie Duncker
ncerc s rezolve problema prin a imagina obiectele specificate.

Demonstraie problema lumnrii


Suntei ntr-o camer cu un support de lumnare pe un perete. i sunt prezentate
materialele din Figura 12.5-nite lumnri, chibrite ntr-o cutie de chibrituri, i unele tinte.
Sarcina ta este de a monta o lumnare pe suport n aa fel ca lumnarea s ard fr s picure
cear pe podea. ncercai s v imaginai cum s-ar rezolva aceast problem nainte de a lectura
mai departe, iar apoi verificai rspunsul la Figura 12,28 (pagina 356).
Soluia la aceast problem apare atunci cnd persoana i d seama c cutia de chibrituri poate fi
folosit ca suport, mai degrab dect ca un container. Cnd Duncker a fcut acest experiment, el
a prezentat unui grup de participanti, mici cutii din carton ce con in material (lumanari, inte, i
chibrite) i a prezentat unui alt grup aceleai materiale, dar afara din cutii, aa cutiile erau goale.
Cnd el a comparat performanele celor dou grupuri, a constatat c grupul cruia i-au au
fost prezentate biectele n cutii au gsit soluia la problem mai dificil decat grupul cruia i-au
fost prezentate obiectele i separate cutiile goale . Robert Adamson (1952) a repetat experimentul
Duncker i a obinut acelai rezultat: Participantii crora le-au fost prezentate obiectele i cutiile
goale separat au fost de doua ori mai susceptibili de a rezolva problema fa de participanii
crora le-au fost prezentate obiectele cu cutii, care au fost folosite ca recipiente ( Figura 12,6).
Faptul c vedem cutii fi containere folosite ca suport este un exemplu de fixaie
funcional. O alt demonstraie de fixaie funcional este furnizat de problem (1931) cu dou
iruri Maier, n care sarcina participantilor a fost de a lega mpreun dou iruri care au fost
agate de tavan. Acest lucru este dificil deoarece sirurile de caractere sunt separate, astfel nct
este imposibil de a ajunge unul dintre ele n timp ce ii de altul ( Figura 12,7). Alte obiecte
disponibile pentru rezolvarea acestei probleme au fost un scaun i o pereche de cleti.
Pentru a rezolva aceast problem, este necesar ca participanii s lege cletii la unu
dintre sirurile de caractere pentru a crea un pendul, iar dup aceea persoana ar putea executa o
210

lovitur mic. Dou lucruri sunt deosebit de semnificativ poate juca cu privire la aceast
problem. n primul rnd, 60 la suta dintre participanti nu au rezolvat problema, deoarece s-au
concentrat numai la funcia obinuit de clete .
Nu cred c a utiliza cletele la altceva este o greutate. n al doilea rnd, atunci cnd Maier
a setat irul n micare "Accidental", 23 din 37 de participanti care nu au rezolvat problema
dup 10 minute, au procedat la rezolvarea acesteia n termen de 60 de secunde. Vznd oscilaia
irurilor dintr-o parte n alta, aparent declaneaz nelegerea ca, cletele ar putea fi folosit ca o
greutate pentru a crea un pendul. n termeni Gestalt, soluia la problema a aprut deodat atunci
cnd participanii au restructurat reprezentarea lor de modul de a realiza solu ia (ajunge irurile
s se balanseze de la o parte n alta) i reprezentarea lor fa de func ia cle teluie (ele pot fi
folosite ca o greutate pentru a crea un pendul).
Att problema lumnare ct i problema cu dou coarde au fost dificile din cauza ideilor
preconcepute ale oamenilor despre funcia anumitor obiecte (la ce pot fi folosite). Aceste idei
preconcepute sunt un tip de mental stabilit, reprezint o noiune preconceput despre cum s
abordezi o problem, care provine din obinuina unei unei persoane acumulat n trecut. n
aceste experimente fixaia era determinat de cunotinele oamenilor privinda utilizarea obinuit
a obiectelor. Psihologii Gestalt au aratat, de asemenea faptul c fixaia mental poate aprea din
situaia creat ca o persoan rezolv o problem. Un exemplu este ilustrat de Luchins n
problema cu cana de ap. In aceast problem participanilor le-au fost date trei cni de diferite
capaciti i trebuiau s le utilizeze pentru a msura o cantitate specific de ap, aa cum se arat
n figura 12,8 (Luchins, 1942). Problema 1 este rezolvat punnd n prima can 127 de cupe,
can (B) i apoi turnnd apa de la B n Ao data si in C de dou ori, scznd astfel 27 de cupe i
lsnd 100 de cupe n cana B. Aceast soluie, poate fi declarat de formula
Cantitatea dorita = B - A - 2C
Care ajut la rezolvarea problemelor din Figura 12,8. Cu toate acestea Problemele 7 i 8
pot fi rezolvate mai simplu, prin utilizarea numai a cnilor A i C. Pentru problema 7: Se toarn
din cana A (15 cupe) i din cana C (3 cupe) ntr-un recipient pentru a ajunge la 18 cupe
(cantitatea dorit = A + C). Pentru problem 8: Completati can A (28 de cupe) i apoi se toarn
din cana A n cana C (3 cupe), rmnnd 25 de cupe n A (cantitate dorita = A - C).
AS Luchins (1942) a avut unii participani care au nceput cu problema 1 i au fcut
fiecare problem n secven prin problem 8 (grupul setat mental fixaia), i a avut alt grup de
participani care au rezolvat doar problemele 7 i 8 (persoane fr fixaii mentale). Figura
12.9. A comparat performana celor dou grupuri. Toti participantii din grupul fr fixaii
mentale au ajuns la utilizat soluii ntr-un timp mai scurt dect cel folosit pentru problemele 7 i 8
de cellalt grup, n timp ce doar 23 la suta din grupul cu fixaii mentale . n mod evident,
participanii cu fixaii mentale, grup participant la procedura descris de formula B A - 2C au
rezolvat problemele de la 1 la 6 i au continuat pur i simplu s aplice aceast procedur pentru a
rezolva problemele 7 i 8. Grupul cu fixaie mental au avut greuti n rezolvarea problemelor 16 folosind procedura adoptat pentru rezolvarea problemelor 7 i 8.
211

Psihologii Gestalt au fost pionieri n rezolvarea problemelor cercetate. ntre anii 1920 si
1950, au aprut problemele descrise i soluiile care ilustreaz faptul c fixaia mental poate
influena rezolvarea problemelor i cum rezolvarea unei problem de multe ori implic crearea
unui noi reprezentri. Aceast idee c rezolvarea problemelor depinde de modul n care este
reprezentat problema n mintea este una dintre contribuiile durabile ale psihologilor Gestalt.
Cercetrile moderne au luat aceast idee ca un punct de plecare pentru procesarea informaiei
privinda studiul de rezolvare a problemelor.

Cercetarea modern n rezolvarea problemelor:


Abordarea Informaii-procesate
n descrierea noastr a istoriei psihologiei cognitive n capitolul 1, am constatat c n
1956 au existat dou conferine importante, una la Institutul Massachusetts Tehnologie i una la
Universitatea Dartmouth, care au reunit cercettori de la multe discipline pentru a discuta despre
noi modaliti de a studia mintea. La ambele conferine, Alan Newell i Herbert Simon au descris
n " teoria logicii" programul lor de calculator care a fost proiectat pentru a simula rezolvarea
problemelor umane. Aceasta a marcat nceputul unui program de cercetare care a descris
procesul de rezolvare a problemelor ca pe un proces care implic cutarea.
n aceast procedur, n loc de a considera doar structura iniial a unei probleme i apoi
structura realizat atunci cnd problema este rezolvat, Newell si Simon au descris rezolvarea
problemei ca o cutare care are loc ntre datele iniiale ale problemei i soluia ei. Ideea de
rezolvare a problemelor ca o cutare mai face parte din limbajul nostru. Oamenii vorbesc
frecvent despre probleme n ceea ce privete " cauta o cale de a atinge un obiectiv ", "ob inerea
de obstacole n jur ","atingerea unui scop ", i" rezolvarea problemei dintr-un unghi diferit "
(Lakoff & Turner, 1989). Vom introduce abordare Newell i Simon prin descrierea problemei
Turnul din Hanoi.

Abordarea NEWELL i SIMON


Newell i Simon (1972) au vzut datele problemei n structura iniial de la nceputul
acesteia i-rezolvarea-problemei ca un obiectiv. Figura 12.10 (a) arat starea iniial a
problemei Turnul din Hanoi, respectiv trei discuri stivuite pe stnga n cuier, iar finalul arat
aceste discuri stivuite pe cuierul din dreapta.

Demonstraie Problema Turnul Hanoi


n plus fa de obiectivul iniial i preciznd membre de problem, Newell's Old i Simon
au introdus de asemenea ideea de operatori de aciuni care analizeaz problema de la un capt la
altul. Pentru problema Turnul Hanoi, urmtoarele norme specifice care aciuni sunt permise i
care nu sunt (consultai Figura 12.10b):
1. Discurile sunt mutate unul cte unul de la un una la alta.
212

2. Un disc poate fi micat numai atunci cnd nu sunt discuri pe partea de sus.
3. Un disc mai mare nu poate fi niciodat plasat pe un disc de dimensiuni mai mici.
Cnd vei ncerca rezolvarea acestei probleme, numrai numrul de micri de care este
nevoie pentru a obine de la nceput soluia final.
Aceast problem este numit turnul Hanoi datorita legendei care exist cu clugri din
mnstirea de lng Hanoi care lucreaz la aceast problem. Versiunea lor cu privire la aceast
problem este ns mult mai complex dect a noastr, cu 64 de discuri pe peg 1. Conform
legendei, lumea se va ncheia atunci cnd problema este rezolvat. Din fericire, aceasta va lua
aproape de un trilion de ani pentru a realiza dac calugarii fac unul cte o mutare fiecare i
fiecare miscare este corect (Raphael, 1976).
Cnd ai ncercat rezolvarea problemei, v-ai fi dat seama c exist mai multe moduri
posibile de a muta discurile pentru a ncerca s ating soluia final. Newell's Old i Simon au
conceput un mod de rezolvare a problemelor care implic o secven de opiuni n pai, fiecare
pas nsemnnd crearea unui intermediar spre scopul final. Astfel, o problem ncepe cu starea
iniial, continu printr-o serie de stri intermediare i se ajunge se ajunge la obiectvul final.
Starea iniial, starea final, i toate strile posibile intermediare pentru o anumi problem
constituie problema tip spatiu. (Consultai tabelul 12.1 pentru un sumar al termenilor utilizai de
Newell's Old i Simon.)
Problema tip spaiu pentru Turnul Hanoi este prezentat n figura de 12.11. Starea
iniial este marcat cu 1 i obiectivul final este marcat cu 8. Toate celelalte posibile configuraii
de discuri sunt stri intermediare. Din diagrama, putei vedea c exist o serie de posibile ci
pentru a obine de la starea iniial i cea final, doar c una din aceste ci este mai scurt dect
celelalte. Alegnd calea din partea dreapt a problemei (spaiu numerele 2, 3, 4, 5, 6, i 7),
indicat de sgeat, este posibil s se ating obiectivul final fcnd doar apte micri.
Avnd n vedere toate caile posibile pentru a atinge obiectivul, cum putem s decidem ce
micri s facem mai ales la nceput? Este important s realizm c, cel care rezolv problema nu
are o reprezentare a problemei tip spaiu, ca cea din figura 12.11, cnd ncearc s rezolve
problema. Potrivit Newell i Simon, persoana trebuie s caute pentru problema tip o soluie, i au
propus c modalitate de a direciona cutare este de a utiliza o strategie numit analiz mijloaceobiectiv final. Scopul principal al analizei mijloace obiectiv final este pentru a reduce diferena
dintre starea iniial i obiectiv. Acest lucru este realizat prin crearea de subobiective
intermediare care sunt mai aproape de tinta.
Dat fiind toate modurile posibile de a atinge obiectivul, cum putem decide care se poate
aplica, mai ales la nceput? Este important de a nelege c problema nu are un sistem
extraordinar de imagine a problemei de spaiu, precum cea din Figura 12.11, atunci cnd ncearc
s rezolve problema. Potrivit lui Newell's Old i Simon, persoana trebuie s caute problema tip
spaiu pentru a gsi o soluie i ei au propus ca o modalitate de a desf ura cutarea este aceea
de a utiliza strategie numit mijloace-rezultat analiza. Scopul principal al analizei numit
213

mijloace-rezultat analiza. este de a reduce diferena dintre stadiul iniial i cel final, avut ca
obiectiv. Acesta se realizeaz crend subobiective- stadia intermediare care sunt mai apropiate
de obiectivul final.
Obiectivul nostru de ansamblu n aplicarea analizei numit mijloace-rezultat n cazul
problemei Turnul din Hanoi este de a reduce dimensiunea diferenei dintre stadiul ini ial si cel
final.
Obiectivul va fi de a deplasa discul mare care este pe stnga spre partea dreapta. Cu toate
acestea, dac dorim s respectm regulile, nu putem realiza acest lucru ntr-un singur pas, pentru
c nu putem muta doar un disc la un moment dat i nu se poate mi ca un disc dac un alt disc
este pe partea de sus -deasupra. Pentru a rezolva problema, prin urmare am stabilit o serie de
subobiective, dintre care unele pot implic cteva micri.
Tabelul 12.1 Termeni cheie pentru Newell-Simon abordai pentru rezolvarea problemelor
Stadiu

Descriere

Exemple-Turnul din Hanoi

Stare iniial

Condiiile de la nceputul Toate cele trei discuri sunt pe


unei probleme
cuierul din stnga.

Stare final

Soluia problemei

Stare intermediar

Condiii pentru fiecare pas Dupa ce s-a mutat discul mic


care se face spre rezolvarea la dreapta. n cuier exist alte
unei probleme.
dou discuri pe stnga n
cuier i cel mic este pe
dreapta.

Operatori

Aciunile care duc problema Articolul: Un disc mai mare


de la un stadiu la altul. nu poate fi plasat pe
Operatorii sunt de obicei unul mai mic.
supui unor reguli i norme.

Spaiul problemei

Toate starile posibile care ar A se vedea Figura 12.11


putea s apar n rezolvarea
unei probleme.

Mijloace de analiz final

Un mod de rezolvare a unei


probleme, n care scopul este
de a reduce diferena dintre
starea iniial i cea final

subobiective

Obiective mici, care ajuta la Subobiectivul 4 - Pentru a


crearea starilor intermediare elibera
discul
mijlociu,
pentru a ajunge mai aproape trebuie s mutai discul mic
214

Toate cele trei discuri sunt pe


cuierul din dreapta.

Subobiective
Stabilirea,
fiecrui obiectivpentru a
duce soluia aproape de
obiectivul
final (rezultat)

de
obiectivul
final. din mijloc napoi pe cel din
Ocazional, un subobiectiv stnga.
poate aprea i crete
distana fa de obiectivul
final, dar pe termen lung
poate duce la cea mai scurt
cale pentru a ajunge la final

Subobiectivul 1 - Eliberai discul mare astfel nct s putem muta pe cuierul 3. Facei acest lucru
prin (1) ndeprtarea discul mic i plasarea acestuia n al treilea cuier( Figura 12.12a, aceasta
este starea 2 n cadrul problemei reprezentat n figura 12,11).
(2) Scoatei discul mediu i punei-l pe al doilea cuier (Figura 12.12b, starea 3 n cadrul
problemei). Aceasta completeaz subobiectivul de eliberare a discului mare.
Subobiectivul 2 - Eliberai-al treilea cuier astfel incat sa putem muta discul mare pe el. Facei
acest lucru prin deplasarea discului mic peste cel mediu (Figura 12.12 starea 4 din cadrul
problemei).
Subobiectivul 3 - Mutai discul mare pe cuierul 3 (Figura 12.12, starea 5 n cadrul problemei).
Acum, c am ajuns la etapa a cincea n cadrul spaiului de rezolvare a problemei, s ne
oprim i s decidem cum s atingem subobiectivul 4, elibernd discul de dimensiuni medii.
Putem muta discul mic fie n cuierul 3 (etapa 9) sau n cuierul 1 (etapa 6). Aceste dou posibile
opiuni ilustreaz c pentu a gsi cea mai scurt cale n atingerea obiectivului trebuie s privim
puin nainte. Cnd procedm astfel, observm c nu trebuie s mutm discul mic n cuierul 3,
pentru c blocheaz deplasarea discul mediu acolo, ceea cecreprezint urmtorul nostru
subobiectiv. Astfel, mutm discul napoi la cuierul 1, ceea ce face posibil deplasarea discului
mediu spre cuierul 3 (etapat 7), i aproape am rezolvat problema! Aceast procedur de setare
subobiectivelor si de privire (cutare) nainte are de multe ori drept rezultat o soluie eficient a
problemei.
De ce este problema Turnul de Hanoi important? Unul dintre motive este faptul c
ilustreaz analiza mijloace-scop, cu subobiectivele aferente, i aceast abordare poate fi aplicat
n situaii din viaa real. De exemplu, am avut recent de planificat o excursie la Pittsburgh i la
Copenhaga. Amintii-v c n terminologia Newell i Simon, un operator este aciunea care duce
problema de la un stadiu la altul. Operatorul pentru a ajunge de la Pittsburgh la Copenhaga
trebuie s ia avionul, i una dintre regulile dup care trebuie s se orienteze este aceea c dac nu
exist un zbor direct (i nu exist!), este important s aib timp suficient ntre zboruri pentru a se
asigura c pasagerii i bagajele pot ajunge din primul avion n cel de al doile. O alt regul este
aceea c, costul celor dou zboruri trebuie s se ncadreze n bugetul operatorului .
Primul meu pas afost acela de a ncerca s reduc distana dintre mine i Copenhaga printrun zbor direct de la Pittsburgh la Paris, i apoi transferul la un avion ctre Copenhaga. Dar nu a
215

fost doar un decalajul de 90 de minute ntre zboruri, prin care s-a nclcat prima regula, i la
zborul de mai trziu a crescut tariful, prin care s-a nclcat i a doua regula. E ecul ideii
Pittsburgh-Paris ma condus la ideea de a stabili un nou subiectiv: Gsii un oras care are un zbor
direct la Copenhaga. Rspunsul: Atlanta. Astfel, noul traseu a fost Pittsburgh la Atlanta, apoi
Atlanta la Copenhaga ( Figura 12,13).
Aa cum s-a dovedit zborurile care au ndeplinit ambelor conditii eraui disponibile, deci
problema a fost rezolvata.. Observai c pentru aceast soluie, primul subobiectiv implica
plecarea din Copenhaga. La fel cum pentru subobiectivul 4 din exemplul Turnul Hanoi, a trebuit
s mutm un disc de pe cuierul din dreapta pentru a ajunge acolo n cele din urm, eu a trebuit
nti s plec din Copenhaga pentru a-mi atinge scopul.
Una dintre principalele contribuii ale abordrii Newell i Simon pentru rezolvarea
problemelor este c a furnizat o modalitate de a specifica posibilele cai de la starea ini ial la cea
finall. Dar cercetarile au aratat ca pornind de la spaiul problemei mai e mult pn la rezolvarea
acesteia.. Dup cum vom vedea n seciunea urmtoare, aceasta cercetare a aratat ca doua
probleme cu acelai spaiu pot varia foarte mult n dificultate.

Importana prezentrii/explicitrii unei situaii


Modul n care o problem este prezentat poate avea efect pentru stabilirea dificultii
acesteia. Putem face aeast apreciere innd cont de dou situaii similare: problema acrobat i
reversul problemei acrobat.

Problema acrobat
Trei acrobai circ au dezvoltat o rutin uimitoare n care au srit la i de la umerii celuilalt
pentru a forma turnuri umane ( Figura 12,14). Rutina a fost destul de spectaculos pentru c a
fost efectuat deasupra a trei catarge foarte inalte. A fost fcut chiar mai mult impresie pentru c
acrobai au fost foarte diferii n dimensiuni: acrobatul mare ce a cntrit 400 de lire sterline;
acrobatul mediu, 200 de lire sterline; i acrobat mic, de doar 40 de lire sterline. Aceste diferene
i-a forat s urmeze aceste reguli de siguran:
1. doar un acrobat poate sari la un moment dat.
2. ori de cte ori doi acrobai sunt pe aceeai catarg, unul trebuie s fie permanent pe umerii
celuilalt.
3. un acrobat nu poate sari atunci cnd cineva este n picioare pe umerii lui.
4. un acrobat mai mare nu poate sta pe umerii unui acrobat mai mic.
La nceputul actului lor, acrobatul mediu a fost n stnga, acrobatul mare n mijloc, i
acrobatul mic n dreapta (starea initiala; Figura 12.14a). La sfritul actului, ei s-au aranjat mic,
216

mijlociu i mare de la stnga la dreapta (obiectivul de stat; Figura 12.14b). Cum au reuit s fac
acest lucru n acelai timp respectnd normele de siguran?
Problema acrobat poate fi rezolvat prin efectuarea a doar 5 mutri, dup cum indic
soluia prezentat n Figura 12.29a (pagina 357). K. Kotovsky i colegii (1985) au constatat c
participanilor le-a luat o medie de 5.63 minute pentru a rezolva aceast problem. Cu toate
acestea, cnd au fcut o mic schimbare n aceast problem, a devenit mult mai dificil.

Reversul problemei acrobat


Reversul problemei acrobat este la fel ca problema acrobat, cu excepia c regula 4 de
mai sus a fost schimbat, acrobatul mai mic nu pot sta pe un unul mai mare.
Dei aceast versiune de problema poate fi rezolvat n acelai numr de pai ca i
problema acrobat original (Vezi figura 12.29b), Kotovsky a constatat c participanii au avut o
medie 9.51 minute pentru a rezolva problema invers problemei acrobat. Exist o serie de
posibile motive pentru care problema acrobat invers este mai dificil. O posibilitate este ca
ideea unui acrobat de 400 de lire n picioare pe umerii unui acrobat de 40 de lire nu este n
concordan cu cunotinele noastre reale ale lumii, n care ar fi foarte puin probabil c acrobatul
mic l-ar putea sprijini pe cel mare. n plus, poate fi mai greu de vizualizat c acrobatul mai mare
st pe cel mai mic, ceea ce ar face problema mai dificil prin creterea sarcinii n rezolvarea
problemei. Indiferent de motiv, aceste rezultate arat c pentru a nelege rezolvarea problemei,
avem nevoie pentru a merge dincolo de analiza structurii spaiului problemei.
Acum vom lua problema tabl de ah, care ofer un alt exemplu de cum modul n care o
problem este prezentat poate influena dificultatea acesteia.

Demonstraia problemei Tabla de ah


O tabl de ah este format din 64 de ptrele. Aceste 64 de ptrate pot fi complet
acoperite prin plasarea celor 32 de domino pe plac, astfel nct fiecare domino s acopere dou
ptrate. Dac vom elimina dou coluri din tabl, aa cum se arat n Figura 12.15, se pot acum
acoperi ptratele rmase cu 31 dominouri.
A se vedea dac putei rezolva aceast problem. O soluie ar fi un "da" sau "nu"
rspunsul plus o declaraie privind logica rspunsului dumneavoastr.
Craig Kaplan i Herbert Simon (1990) a folosit aceast problem i variaii ale acesteia
pentru a studia modul n care prezentarea problemei afecteaz dificultatea acesteia. Au fost patru
condiii n experimentul lor. Fiecare grup a primit o versiune diferit a problemei Condiiile,
prezentate n Figura 12.16, au fost (1) table de sah cu toate ptratele necompletate; (2) pe tabla
de ah apar ptrate negre i roz alternnd regulat culoarile; (3) pe table de ah apar ptrate negre
i roz-negru i roz; i (4) pe table de ah apar cuvintele pine i unt-unt i pine.

217

Cheia pentru rezolvarea problemei este de a realiza c, atunci cnd un domino este pus pe
table de ah aa nct s acopere doar dou ptrate, ntotdeauna acoper dou ptrate care sunt
diferite (roz i negru, de exemplu). Nu exist nici o modalitate de a plasa un domino astfel nct
s acopere dou ptrate roz sau dou ptrate negre. Prin urmare, pentru ca 31 de domino s
acopere table de ah trebuie s existe 31 de ptrate roz si 31 de ptrate negre. Cu toate acestea,
acest lucru nu se poate, pentru c dou ptrate roz au fost eliminate. Astfel, table de ah nu poate
fi acoperit de 31 de dominouri.
Toate cele patru versiuni ale problemei tabl de ah au acelai aspect mesei de ah i
aceeai soluie. Ceea ce este diferit este informaia pe ptrate (sau lipsa de informaii pe table de
ah), care pot fi utilizate pentru a oferi participanilor o perspectiv n care un domino acoper
dou ptrate i c aceste ptrate trebuie s fie de diferite culori. Nu este surprinzator, dar
participanti crora le-au fost prezentate tablele de ah i au subliniat diferena dintre ptratele
adiacente, au gsit problema mai uor de rezolvat. Condiia cuvintelor pine-i unt a subliniat
diferena, pentru c pinea i untul sunt foarte diferite, dar sunt, de asemenea, asociate fiecare cu
cellalt . Tabla de ah nu a coninutt nici o informaie despre diferen, pentru c toate ptratele
au fost aceleai.
Participaniicare au avut de rezolvat problema pine-i unt au rezolvat problema de dou
ori la fel de repede ca cei din grupul martor i au fost necesare mai puine informatii, furnizate de
experimentator atunci cand participantii preau s fie la un punct final "mort. Grupul pine-iunt a avut nevoie n medie de o sugestie, iar grupul martor, a avut nevoie n medie de 3,14
indicii. Performanta a fost atins de grupurile crora le-a czut cele dou culoari negru i roz .
Aceasta arat c rezolvarea unei probleme devine mai usor cnd se ofer informaii care v
ajut oamenii la prezentarea corect a problemei.
Pentru o mai bun nelegere a procesului de gndire a participanilor pe parcursul
soluionrii problemei,n Kaplan i Simon au folosit o tehnica introdus de Simon numit
protocolul gndirii cu voce tare.

Metoda gndirii cu voce tare


n cadrul metodei gndirea cu voce tare, participani sunt rugai s spun cu voce tare
ceea ce ei se gndesc n timp ce fac o problem. Sunt instruii s descrie ceea ce fac, dar s
spun gndurile noi ca apar. Unul din scopurile tehnicii protocolul gndirii cu voce tare este de a
determina ce informaii are persoana care particip la rezolvarea unei probleme. Urmtoarele
instruciuni sunt un exemplu dat de un participant:
n acest experiment suntem interesai de ceea ce spui n timp ce efectuezi unele sarcini pe
care i le dau. Pentru a face acest lucru v cer s vorbii cu voce tare n timp ce lucra i la
probleme. Ce vreau s spun prin vorbirea cu voce tare este c vreau s spun cu voce tare tot ce- i
spui n tcere, ca i n cazul n care eti singur n camer vorbind cu tine. Dac sunte i tcut
pentru o perioad de timp, v reamintesc s continua i s vorbii cu voce tare. . . . Orice

218

ntrebri? V rugm s discutai cu voce tare n timp ce rezolvai cu urmtoarea problem text.
(Ericsson & Simon, 1993).
Aici este un exemplu de vorbit cu voce tare din experimental lui Kaplan i Simon.
Acestia au participat i la starea (situaia) pine-i-unt.
Participant: Doar prin ncercare i eroare pot gsi numai 31 locuri. . . . Nu stiu, poate ca
altcineva ar fi numarat si spatiile i a spus doar c se puteau potrivi 31, dar dac ncercai pe
hrtie, putei potrivi numai 30 (Pauz)

Experimentator: Continu s ncerci.


Participant: Poate c are de a face cu cuvintele de pe pagina? Nu am ncercat nimic cu
asta. Poate asta este. OK, domino, un, domino se poate potrivi numai. . . bine, dominoul se
poate potrivi peste dou ptrate, indiferent n ce fel l-ai pus, pentru c nu se poate merge pe
diagonal, dominoul trebuie s se potriveasc pe un ptrael cu unt i unul cu pine. i pentru c
barat dou pine, ea trebuie s plece de dou unt rmase aa c nu. . . doar 30, deci nu se va
potrivi. Este raspunsul?
Observai c persoana s-a blocat la nceput, i brusc i-a dat seama de rspuns dup ce a
realizat c, cuvintele pine i unt au fost importante. nregistrnd procesele de gndire ale
oamenilor pe parcursul rezolvrii problemei, protocolul gndirea cu voce tare dezvluie o
schimbare a modului n care persoana percepe elementele problemei. Acest lucru este foarte
similar cu idea psihologilor Gestalt "de restructurare. De exemplu, amintii-v problema cerc din
figura 12.2. Cheia pentru rezolvarea acestei probleme a fost s realizeze c linia x a avut aceeai
lungime ca raza cercului. n mod similar, cheia pentru rezolvarea problemei tabla de ah s-i i
dea seama c ptrate adiacente sunt asociaet, pentru c un domino acoper ntotdeauna dou
patrate diferite de culoare ntr-o tabl de ah normal. Astfel, din punct de vedere Gestalt, am
putea spune c persoana creeaz o reprezentare a problemei care o face mai uor de rezolvat.
Kaplan si Simon au folosit doua culori diferite pentru a ajuta participantii lor s-i dea
seama c asociere de ptrate adiacente este important. Dar acest lucru a fost, de asemenea,
realizat ntr-un alt mod n povestea urmtoare, care are paralele la problema tabl de ah.

Problema Casniciei Rusesti


Intr-un mic satuc rusesc, se aflau 32 de burlaci si 32 de femei nemaritate. Dupa eforturi
necontenite, cupidonul satului a reusit sa aranjeze 32 de casatorii indeajuns de satisfacatoare.
Mai apoi, intr-o noapte de betie, 2 dintre burlaci, urmand un test de putere, s-au indopat cu
perogies(nustiu ce sunt aia), si au murit. Poate oare cupidonul, urmand cateva aranjamente
rapide, sa ajunga la 31 de casatorii heterosexuale dintre cei 62 de supravietuitori? (Poveste
adaptata din Hayes, 1978, p.180)
Raspunsul la aceasta problema este evident. Pierderea a doi dintre barbati face imposibila
gasirea a 31 de casatorii heterosexuale. Bineinteles asta este exact aceeasi problema ca si aceea
legata de tabla de scris, doar ca in loc sa fie imperechiati femei si barbati, se cauta imperecherea
219

patratelelor albe si negre. Cei care citesc aceasta poveste, in general, sunt in stare sa rezolve
problema tablei de scris, daca realizeaza, conexiunea dintre cuplurile din poveste si patratelele de
pe tabla de scris. Acest proces de observare a legaturilor/conexiunilor dintre probleme similare,
si aplicarea solutiei de la o problema la alta se numeste metoda analogiei. In urmatoarea sectiune
ne vom uita mult mai atent la cum de-a lungul timpului, analogia a fost folosita la rezolvarea
problemelor.
1. Care este definitia psihologica a unei probleme? Faceti diferenta intre probleme bine si
prost definite.
2. Care este principiul de baza din spatele tehnicii Gestalt de rezolvare a problemelor?
Descrieti cum urmatoarele probleme ilustreaza acest principiu, si deasemenea ce
demonstreaza aceste probleme in legatura cu principiul rezolvarii problemelor: Problema
cercului(razei), Problema lumanarii, Problema celor doua fire, Problema canii cu apa.
3. Ce este intelegerea, si care este dovada ca, de fapt, intelegerea se petrece in momentul in
care oamenii rezolva o problema?
4. Descrie teoria lui Newell si Simon despre rezolvarea problemelor, in care a cauta are
un rol esential. Cum ilustreaza aceasta teorie, analiza mijloace-scop aplicata problemei
Turnul lui Hanoi?
5. Cum reusesc, problema acrobatului, si experimentul lui Kaplan si Simon cu tabla de
scris, sa ilustreze ca modul in care o problema este inceputa afecteaza abilitatea de
rezolvare a persoanei ce incearca asta? Care sunt implicatiile cercetarii teoriei Spatiului
Problema a lui Newell si Simon?
O persoana este pusa fata in fata cu o problema si se intreaba cum ar trebui sa procedeze.
Intrebari, cum ar fi Ce miscari ar trebui sa fac? sau Oare cum ar trebui sa incep sa gandesc
aceasta problema? apar intotdeauna. O tactica ce este uneori de ajutor este sa luam in
considerare daca nu cumva una din problemele rezolvate de catre acea persoana anterior nu este
cumva similara cu problema actuala, si sa ne intrebam Pot oare sa aplic aceleasi metode pentru
a rezolva si aceasta problema?. Aceasta metoda ce implica folosirea unor solutii apartinand unei
probleme similare pentru a gasi solutia problemei actuale se numeste rezolvare analogica de
probleme.
Folosind problema casatoriilor rusesti pentru a putea rezolva problema tablei de scris,
este un exemplu foarte bun de folosire eficace a analogiei pentru a rezolva o problema.
Cercetarile asupra modului analogic de a rezolva problemele, au luat in considerare cateva din
cazurile in care folosirea analogiei pentru rezolvarea problemelor este foarte eficienta.

Transfer analogic
Punctul de start pentru majoritatea cercetarii asupra modului analogic de a rezolva
probleme, a fost mai intai sa determine cat de bine pot oamenii sa isi transfere experienta
rezolvarii unei probleme la rezolvarea unei alte probleme, oarecum similara. Acest transfer de la
o problema la alta se numeste transfer analogic. Pentru a studia transferul analogic,
participantilor ce incearca sa rezolve o problema le este prezentata problema sursa, ce are
anumite similaritati cu problema ce trebuie rezolvata, si ilustreaza un mod pentru a face acest
lucru.

220

Problema tablei de scris, descrisa in sectiunea de mai devreme, este un exemplu foarte
bun de transfer analogic. Problema tablei de scris este problema tinta, iar problema casniciei
rusesti este problema sursa. In acest exemplu, dovezi in legatura cu aparitia transferului analogic
sunt aduse atunci cand problema casniciei rusesti creste sansele de a rezolva problema tablei de
scris. In acest exemplu transferul analogic este bun. Si asta pentru ca participantii deja vad ca
principiul ce guverneaza solutia problemei casniciei rusesti, este similar cu principiul ce trebuie
aplicat pentru a rezolva problema tablei de scris. Totusi, dupa cum vom vedea imediat, transferul
analogic bun nu se intampla intotdeauna.

Rezolvarea problemelor analogic


Si Problema Radiatiei Duncker
Una din problemele care a fost foarte mult folosita pentru a rezolva probleme de tip
analogic, este problema radiatiei lui Karl Duncker.
Demonstratie
Sa presupunem ca esti un doctor ce este pus fata in fata cu un pacient ce sufera de cancer
malign la nivelul stomacului. Este imposibila efectuarea unei operatii pe pacient, dar, daca
tumoarea nu este indepartata, pacientul va muri. Exista un tip de radiatie ce poate fi folosit sa
distruga tumoarea. Daca aceasta radiatie atinge suprafata tumorii la o intensitate indeajuns de
mare, tumoarea va fi distrusa. Dar, cu toate acestea, la o asa mare intensitate, tot tesutul sanatos
prin care raza va trece ca sa ajunga la tumoare va fi distrus. La o intensitate mai mica, radiatia
este inofensiva tesutului sanatos, dar nu poate afecta nici tumoarea. Ce fel de procedura poate fi
folosita pentru a distruge tumoarea si, in acelasi timp, a evita distrugerea tesutului sanatos?
Daca dupa ce ai meditat o buna perioada de timp asupra problemei, nu ai gasit nici o
solutie viabila, nu iti face griji, nu esti singurul. Atunci cand Duncker, in 1945 a pus prima data
problema, majoritatea participantilor nu au fost in stare sa o rezolve, si, Mary Gick si Keith
Holyoak(1980-1983) au realizat ca numai 10% din participanti au reusit sa gaseasca solutia
corecta. (Prezentata in figura 12.17a pagina 342). Solutia este sa bombardeze tumoarea cu un
anumit numar de unde joase de radietie din diferite unghiuri/directii, ce vor distruge tumoarea
fara sa distruga tesutul sanatos prin care acestea trec. Solutia aceste pribleme este chiar o
procedura folosita in operatiile moderne cu radiatii, ce implica bombardarea tumorii cu 201 raze
de radiatii gamma ce se intersecteaza la tumoare (Tarkan 2003; Figura 12.17b).
Observati cum problema radiatiei atat cat si solutia ei, se potrivesc cu ideea Gestalt de
reprezentare si restructurare. Reprezentarea initiala a problemei, este o singura raza ce distruge
tumoarea, dar, deasemenea distruge si tesutul sanatos. Solutia restructurata implica divizarea
razei in mai multe raze mai mici.
Dupa confirmarea rezultatului lui Duncker, ca problema radiatiei este extrem de dificila,
Gick si Holyoak (1980, 1983) au pus un alt grup de participanti sa memoreze Fortareata
221

descrisa mai jos, dandu-le impresia ca motivul pentru care erau cu adevarat acolo era pentru a le
testa memoria.

Povestea Fortaretei
O tara micuta era condusa de forte puternice de catre un dictator. Fortareata era situata in
mijlocul tarii, inconjurata de ferme si sate. Multe dintre drumurile ce treceau prin tara duceau
catre fortareata. Un general rebel, a jurat ca o sa captureze fortareata. Generalul stia ca un atac
asupra fortaretei cu toata armata pe care o avea, va captura fortareata. Si-a adunat armata si a
pornit pe unul dintre drumurile ce duceau catre fortareata pentru a porni un atac in forta. Cu toate
acestea, generalul aflase ca dictatorul plantase mine, pe fiecare dintre drumurile ce duceau catre
fortareata. Minele erau setate in asa fel incat oamenii sa poata trece pe langa sau peste ele fara sa
explodeze, din moment ce dictatorul trebuia sa isi mute soldatii si muncitorii din si in afara
fortaretei. Orice alta forta majora ar fi detonat minele. Nu numai ca acest lucru ar distruge
complet drumul, dar ar distruge si casele oamenilor asezate pe langa drum, ceea ce ar face sa
para imposibil de capturat fortareata.
Cu toate acestea, generalul a gandit un plan simplu. Si-a impartit armata in grupuri mici
si a trimis fiecare grup pe cate unul dintre drumurile existente. Fiecare dintre grupuri si-a
continuat drumul catre fortareata in asa fel incat toata armata generalului a ajuns la fortareata in
acelasi timp, si fortareata a fost capturata. (vezi figura 12.17c).
Povestea fortaretei este analoga problemei radiatiilor, deoarece fortareata dictatorului
corespunde cu tumoarea, iar grupurile mici de soldat trimisi pe drumuri diferite corespund
razelor de intensitate mica ce pot fi directionate catre tumoare. Dupa ce participantii lui Gick si
Holyoak au citit povestea, li s-a spus sa incerce sa gaseasca un raspuns pentru problema
radiatiilor. 30% din persoanele existente au reusit sa rezolve problema, spre deosebire de 10% ce
au reusit sa rezolve problema inainte ca povestea fortaretei sa fie prezentata. Cu toate acestea, ce
este de notat in urma acestui experiment este ca 70% dintre participanti inca nu au reusit sa
rezolve problema, chiar si dupa ce au citit o poveste analoga problemei. Acest rezultat pune in
vedere una din marile descoperiti in cercetarea ce foloseste analogiile ca un ajutor in rezolvarea
problemelor: Chiar si cand sunt expusi unor probleme sursa analogice, majoritatea oamenilor nu
fac legatura intre problema sursa si problema tinta.
Totusi, cand participantilor lui Gick si Holyoak, li s-au spus sa se gandeasca la problema pe
care tocmai au citit-o, rata de succes aprape ca s-a dublat, la 75%. Din moment ce nici o noua
informatie nu a fost data in legatura cu povestea, pare ca informatia avea nevoie sa recunoasca
analogia data in memoriile oamenilor, doar ca pur si simplu acest lucru nu s-a intamplat (Gentner
si Colhoun in presa). Aceste rezultate i-au facut pe Gick si Holyoak sa ajunga la concluzia ca
procesul rezolvarii problemelor analogic consta in urmatorii 3 pasi:

Realizarea ca exista o relatie de tip analog, intre povestea sursa si povestea tinta. Acest
pas este bineinteles crucial pentru ca rezolvarea problemei din punct de vedere analogic
sa functioneze. Si totusi, dupa cum bine am vazut, unii participanti au nevoie de o
atentionare pentru a vedea conexiunea dintre problema sursa si problema tinta. Gick si
Holyoak considera ca acest pas de realizare este cel mai greu de atins dintre toti cei 3
pasi. Cateva experimente au aratat ca cele mai eficiente povesti sursa sunt cele care sunt
222

cat mai similare cu problema sursa. (Catrambone si Holyoak 1989; Holyoak si Thagard,
1995). Aceasta similaritate ar putea face relatia analogica intre povestea sursa si povestea
tinta, mult mai usor de observat, si ar putea deasemenea sa duca catre urmatorul pas,
cartografierea.

Cartografierea corespondentelor intre povestea sursa si povestea tinta. Pentru a folosi


povestea pentru a rezolva problema participantul trebuie sa cartografieze partile
corespondente povestii, problemei cu pricina, facand conexiunea intre elementele din
poveste(de exemplu fortareata dictatorului) si elementele din problema tinta(tumoarea).

Aplicarea cartografierii pentru a genera o solutie paralela problemei tinta. Acest lucru ar
implica de exemplu generalizarea din punctul de vedere al multor grupuri mici de soldati
ce se apropie de fortareata din diferite directii ci ideea utilizarii mai multor raze de
radiatii mai slabe pentru a ajunge la tumoare din mai multe directii.

De indata ce au determinat ca analogiile pot ajuta in procesul de rezolvare a problemelor,


doar ca participantii au nevoie de indicii pentru a-si dea seama de prezenta problemei sursa, Gick
si Holyoak(1983), au inceput sa caute factorii responsabili facilitarii procesului de cartografiere.
Unul din lucrurile ce ii face pe participanti sa isi dea seama greu, este acela ca oamenii in general
se concentreaza pe detaliile de suprafata, elemente specifice ce compun problema, cum ar fi
tumoarea sau radiatiile. Detaliile de suprafata ale priblemei sursa, si problema tinta pot fi foarte
diferite. De exemplu este o diferenta foarte mare intre o fortareata si o tumoare, si intre radiatii si
soldati.
Pentru a testa ideea cum ca daca detaliile de suprafata sunt facute sa iasa mult mai in
evidenta ar putea sa ajute participantii sa isi dea seama mai repede de relatia dintre povestea
sursa si problema tinta, Holyoak si Kyunghee Koh (1987) au creeat o problema ce avea detalii
de suprafata similare problemei cu radiatiile.
Efectul realizarii detaliilor de suprafata mult mai similare-Problema becului este o
problema cu detalii de suprafata similare problemei cu radiatiile. Paragraful urmator este o
versiune mai scurta a acestei probleme.

Problema becului
In laboratorul de fizica al unei mari universitati, un bec extrem de scump ce era capabil sa
emita cantitati de lumina exacte, era folosit in cateva dintre experimente. Intr-o dimineata, Ruth
asistenta de cercetare, a intrat in laborator si a observat ca becul nu mai mergea. A observat ca
filamentul din interiorul becului s-a rupt in doua bucati. Invelisul de sticla era complet sigilat si
deci nu exista nici un mod prin care putea fi deschis. Ruth stia ca becul poate fi reparat daca o
raza laser de mare intensitate ar fi folosita pentru a suda cele doua parti de filament inapoi intruna.
Totusi, o raza laser de mare intensitate, ar si sparge invelisul fragil de sticla ce inconjoara
filamentul. La intensitate mai mica laserul nu ar sparge sticla, dar nici nu ar putea sa sudeze
filamentul. Ce fel de procedura ar putea fi folosita pentru a suda filamentul si in acelasi timp a nu
sparge invelisul fragil de sticla? (Adaptat din Holyoak si Koh, 1987).

223

Holyoak si Koh (1987) au folosit problema radiatiilor ca si problema sursa, si problema


becului ca si problema tinta. Participantilor dintr-un grup li s-a prezentat problema radiatiilor atat
cat si solutia sa intr-un curs de psihologie introductiv fix inainte sa li se dea problema becului.
Participantii din grupul de control, nu aveau nici o idee despre problema radiatiilor. Rezultatul a
fost ca 81% dintre participantii din grupul ce a stiut de problema radiatiilor a rezolvat problema
becului, dar doar 10% din participantii din grupul de control au reusit sa o rezolve. Una din
ipotezele lui Holyoak si Koh era ca acest transfer analogic excelent de la problema radiatiei la
problema becului s-a produs din cauza similaritatilor de suprafata foarte mari intre raze(problema
radiatiilor) si lasere(problema becului).
Efectul variatiei caracteristicilor structurale- Stiind deja ca efecte similare de suprafata
maresc transferul analogic, Holyoak si Koh au incercat un alt experiment, in care au investigat
efectul varierii caracteristicilor structurale ale problemei.
Caracteristicile Structurale sunt principiul ce guverneaza solutia. In problema radiatiilor
si problema becului, caracteristicile structurale sunt similare: (a) raze de laser mai slabe sunt
folosite pentru a evita spargerea sticlei (problema becului) (b)Radiatii mai slabe sunt folosite
pentru a evita disteugerea tesutului sanatos (problema radiatiilor).
Holyoak si Koh, au mentinut caracteristicile de suprafata constante folosint problema
becului ca si problema sursa, si problema radiatiilor ca si problema tinta, si doar au variat
structura prezentand doua versiuni a problemei becului. Amandoua problemele aveau ca inceput
povestea filamentului rupt inconjurat de sticla, si informatia cum ca filamentul poate fi reparat
daca este sudat la loc cu ajutorul unei raze laser foarte puternica. Doar ca problema ce trebuia
rezolvata pentru a repara filamentul era diferita in ambele versiuni. Prima versiune, nummita
versiunea sticlei fragile, era esential aceeasi ca si problema originala a becului. In aceasta
versiune a problemei caracteristicile structurale ale problemei becului cat si ale problemei
radiatiilor erau similare.

Versiunea sticlei fragile


(Problema sursa cat si problema tinta au caracteristici structurale similare)
Problema: O raza laser de mare intensitate ar sparge sticla fragila ce inconjoara
filamentul. La intensitate mai mica, Laserul nu ar mai sparge invelisul de sticla, dar, deasemeni,
nici nu ar fuziona cele doua bucati de filament.
Solutia lui Ruth: Ruth a plasat mai multe lasere intr-un cerc in jurul becului si le-a pornit
simultan, toate exercitand o raza laser de intensitate mai mica. Toate razele laser s-au restrans
aspupra filamentului, iar efectul lor combinat a fost indeajuns pentru a fuziona filamentul. Pentru
ca fiecare punct al sticlei prin care treceau razele laser primea radiatia laserului la o intensitate
mai mica, invelisul de sticla a ramas intact.
Caracteristicile structurale ale acestei probleme sunt similare cu caracteristicile
structurale ale problemei radiatiilor, la fel cum indica coloana din dreapta a tabelului 12.2. 69%
din participantii care au citit solutia, au fost capabili sa rezolve problema radiatiilor.
In a doua versiune a problemei, numita versiunea intensitatii insuficiente, caracteristicile
structurale ale becului atat cat si cele ale problemei radiatiilor sunt diferite.
224

Problema Intensitatii Insuficiente


(Problema sursa si problema tinta au caracteristici structurale diferite)
Problema: Laserul Genera doar raze de intensitate mica, ce nu erau indeajuns pentru a
fuziona filamentul. O raza laser mult mai intensa era necesara.
Solutia lui Ruth: Ruth a plasat mai multe lasere intr-un cerc in jurul becului si a
administrat raze de intensitate mica din mai multe directii in acelasi timp. Toate razele s-au
restrans asupra filamentului, iar efectul lor cumulat a fost indeajuns pentru a fuziona filamentul.
Caracteristicile structurale ale acestei probleme sunt diferite de caracteristicile structurale
ale problemei radiatiilor, la fel cum se poate observa si in coloana din dreapta a tabelului 12.3.
Doar 33% dintre participantii care au citit solutia au fost capabili sa rezolve problema radiatiilor.
Concluzia trasa dupa compararea rezultatelor apartinant acestor doua versiuni ale problemei
becului este ca, transferul analogic este mai bun, atunci cand caracteristicile structurale ale
problemei tinta si ale problemei sursa, sunt mult mai similare.
Toate aceste experimente luate impreuna arata ca transferul este inlesnit prin
transformarea caracteristicilor de suprafata in caracteristici mult mai similare, si prin
transformarea caracteristicilor structurale in caracteristici mult mai similare. Cu toate acestea,
ideea ramane ca de multe ori oamenilor le este greu sa aplice analogii la rezolvarea problemelor,
mai ales in situatii in care similaritatile structurale si similaritatile de suprafata nu sunt atat de
evidente ca si in problema becului si problema radiatiilor. O metoda pentru a-i face pe oameni sa
observe similaritatile structurale este printr-o procedura de training numita codare analogica.

Codare analogica
Dedre Getner si Susan Goldin-Meadow (2003) au aratat ca este posibil sa faci oamenii sa
descopere singuri caracteristici structurale similare, folosint o tehnica numita codare analogica,
in care, participantii compara doua cazuri ce ilustreaza un singur pirincipiu. Ideea din spatele
codarii analogice este aceea ca atunci cand cei care invata compara cazurile, exista o sansa mult
mai mare ca ei sa vada structura de baza.
Experimentul lui Getner si al lui Goldin-Meadow implica o problema in negociere. In
prima marte a experimentului, participantilor li se preda/explica despre strategiile de negociere
compromis si Eventualitate. Strategia compromisului este ilustrata printr-o poveste a doua
surori ce se cearta pe o portocala. Intr-un final se decid asupra unui compromis si taie portocala
in doua. Cu toate astea, mai tarziu cele doua surori realizeaza ca una din ele vroia doar sucul din
portocala iar cealalta vroia doar coaja, deci o alta solutie ar fi ca una dintre surori sa primeasca
sucul iar cealalta coaja. Comprimisul intre coaja si suc este o slutie mult mai buna decat cea a
eventualitatii deoarece ambele surori primesc ceea ce isi doresc. (aceasta poveste apartine
consultantului de management Mary Parker Follet in Gentner si Goldin-Meadow, 2003).
Strategia eventualitatii este ilustrata de o situatie in care un autor vrea 18% din castiguri
dar editorul vrea sa plateasca doar 12%. Solutia compromisului ar fi sa se intalneasca la
jumatate, adica la 15%. Solutia eventualitatii ar fi sa varieze procentul in functie de vanzari, in
asa fel incat procentul sa fie 12% in eventualitatea in care vanzarile sunt mici, dar sa creasca in
eventualitatea in care vanzarile sunt mari.
225

Dupa ce au fost familiarizat cu aceste strategii de negociere, un grup de participanti a


primit doua cazuri de proba. In ambele erau descrise solutii tip comprimis. Treaba
participantilor era sa compare cele doua cazuri si sa ajunga la o strategie de negociere ce poate
acea succes. Un alt grup a facut exact acelasi lucru, doar ca in ambele cazuri erau descrise solutii
tip Eventualitate. Mai apoi ambelor grupuri li s-a dat un caz ce putea fi rezolvat in ambele
moduri.
Rezultatele acestui experiment pot fi observate in tabelul 12.18. Cand li s-a prezentat
problema ambelor grupuri, participantii tindeau sa foloseasca strategia de negociere folosita
anterior in cazurile de proba. Gentner a concluzionat din aceste rezultate cum ca daca pui
oamenii sa compare probleme sursa, acesta este un mod foarte eficient de a-i face sa fie atenti la
caracteristicile structurale ce le sporeste abilitatea de a rezolva alte cazuri.

Analogia in lumea reala


Pana acum, exemplele noastre de probleme de analogie au inclus cercetare de laborator.
Dar ce se intampla cu folosirea analogie in lumea reala? Multe exemple din lumea reala de
rezolvare a problemelor analogice, ilustreaza ce Kevin Dunbar (2001) a numit paradox analogic:
Participantii experimentelor psihologice, tind sa se concentreze pe caracteristicile de suprafata in
probleme analogice, pe cand oamenii din lumea reala folosesc in mod frecvent caracteristici mult
mai structurale. Dunbar a ajuns la aceasta concluzie folosint o tehnica numita cercetare in vivo.

Metoda: Cercetarea rezolvarii problemelor in vivo


Cercetarea rezolvarii problemelor in vivo implica studierea oamenilor pentru a determina
cum rezolva ei probleme din viata reala. Aceasta metoda a fost folosita pentru a studia folosul
analogie in diferite medii de lucru, incluzand conferinte de laborator ale unul grup de cercetatori
de universitate, cat si sesiuni de brainstorming unde scopul era sa dezvolte un nou produs.
Discutiile inregistrate in timpul acestor intruniri au fost analizate pentru afirmatii ce indica faptul
ca analogia este folosita pentru a ajuta la rezolvarea unei probleme. Avantajul metodei in vivo
este ca poate studia gandirea in mediul ei natural. Un dezavantaj este acela ca, consuma foarte
mult timp, si, la fel ca majoritatea cercetarii observationale, este foarte dificil sa izolezi si sa
controlezi anumite variabile.
Cand Dunbar si colegii lui (Dunbar 1999; Dunbar si Blanchette 2001)) au inregistrat
biologi moleculari si imunologisti in timpul intrunirilor lor de laborator, au descoperit ca
cercetatorii se foloseau de analogii intre 3 si 15 ori intr-o conferinta de laborator ce dura
aproximativ o ora. Un exemplu de analogie luata din aceste intruniri de laborator este aceasta
Daca bacteria E. Coli functioneaza in acest fel, poate ca gena ta face exact acelasi lucru.
Similar, atunci cand Bo Christensen si Christian Schunn (2007) au inregistrat intruniri ale
inginerilor de design ce creeau produse de plastic noi cu uz in industria medicala, au descoperit
cum ca inginerii foloseau o analogie o data la aproximativ 5 minute. Deci, analogiile joaca un rol
destul de important, atat in rezolvarea problemelor de stiinta cat si in designul de produse noi.
Cand vom discuta despre creativitate putin mai tarziu in acest capitol, vom prezenta un faimos
exemplu in care gandirea analogica a dus la dezvoltarea unui produs foarte cunoscut.

226

Chiar data intelegem cateva dintre procesele ce se petrec in mintea noastra atunci cand
cineva cauta solutia unei probleme. Ce se intampla de fapt inca este destul de misterios. Cu toate
acestea stim ca exista un factor ce poate uneori sa faca rezolvarea problemelor mult mai usoara,
si acesta este practica sau exercitiul. Unii oameni pot deveni foarte buni la rezolvarea anumitor
timpuri de probleme, deoarece devin experti intr-o anumita categorie. Vom discuta in continuare
despre ce inseamna cu adevarat sa fi un expert, si despre cum faptul ca esti un expert afecteaza
rezolvarea problemelor.

Cum rezolva expertii problemele


Expertii sunt oameni care, prin alocarea unei perioade foarte mari de timp pentru a invata
tot ce se poate despre un anumit subiect, si prin aplicarea si punerea in practica a ceea ce au
invatat, ajung recunoscuti ca fiind extrem de informati si calificati/priceputi pe acel subiect. De
exemplu, alocand intre 10.000 si 20.000 de ore jucand si studiind sahul, unii jucatori de sah au
ajuns la nivelul de mari maestrii (Chase si Simon 1973a, 1973b) . Nu e de mirare ca expertii tind
sa fie mult mai buni la rezolvarea problemelor pe subiectul lor, decat non-expertii. Cercetarea pe
natura expertizei, s-a focusat pe a determina diferentele intre modul in care expertii si nonexpertii rezolva problemele.

Diferente intre cum rezolva problemele expertii si cum


rezolva problemele novicii
Expertii intr-un anumit domeniu, in mod normal rezolva problemele mult mai rapid si au
o rata de succes mult mai ridicata decat novicii, (oamenii care sunt incepatori sau care nu au avut
parte de acelasi training intensiv al expertilor; Chi et al., 1982; Larkin et al., 1980). Dar oare ce
sta in spatele acestei viteze mai mari de rezolvare a problemelor si a acestui succes? Sunt expertii
mult mai destepti ca si novicii? Au ei oare in general un rationament mai bun? Incearca ei sa
rezolve problemele intr-un mod diferit? Psihologii cognitivi au raspuns acestor intrebari
comparand performanta si metodele expertilor cu cele ale novicilor, si au ajuns la utmatoarele
concluzii.
Expertii au mult mai multe cunostinte despre domeniul lor. In capitolul 5 am descutat
despre cercetarile lui Chase si Simon (1973a, 1973b), legate de cat de bine pot expertii si novicii
sa reproduca pozitii pe o tabla de sah, pozitii ce le-au fost permis sa le vada numai cateva
secunde. Rezultatele au aratat ca expertii au excelat la acest task mai ales atunci cand piesele de
sah erau aranjate in pozitii de joc, dar nu erau cu nimic mai buni decat novicii atunci cand piesele
erau aranjate la intamplare (vezi figura 5.9). Motivul pentru performanta superioara a expertilor
pentru pozitii actuale de joc, este ca maestrii in sah erau capabili sa recunoasca aceste
aranjamente specifice ale pieselor. Un maestru in sah are in jur de 50.000 de moduri in care
piesele pot fi aranjate in memorie, comparat cu maxim 1000 de moduri pentru un jucator bun si
comparat cu cateva poate chiar nici unul pentru un jucator incepator (Bedard si Chi 1992). Dar
ceea ce este cu adevarat important pentru scopurile rezolvarii problemelor, nu e numai faptul ca
mintea expertului contine mult mai multe cunostinte, ci faptul ca aceste cunostinte sunt
organizate in asa fel incat pot fi accesate cand este nevoie pentru a lucra asupra unei probleme.

227

Cunostintele expertilor sunt organizate diferit fata de cele ale novicilor. Diferenta de
organizare intre experti si novici este ilustrata de un experiment facut de catre Michelene Chi si
colegii ei(1982; Vezi si Chi et al., 1981). Au prezentat unui grup de experti(profesori de fizica)
cat si unor novici (student cu numai un semestru de fizica) 24 de probleme de fizica, si li s-a spus
sa sorteze problemele in grupuri in functie de similaritatile lor. Figura 12.19 arata diagrama
problemelor ce au fost grupate impreuna de catre un expert si de catre un novice. Nu avem
nevoie de actualul enunt al problemei pentru a ne da seama ca novicele a grupat problemele dupa
caracteristicile de suprafata, cum ar fi similaritatea obiectelor din problema. Si deci, doua
probleme ce includ planuri inclinate au fost grupate impreuna, chiar daca procesele fizice ce erau
implicate in problema difereau foarte mult.
Expertul, in contrast cu novicele, a sortat problemele bazandu-se pe caracteristici
structurale, cum ar fi principiile generale ale fizicii. Expertul a vazut doua probleme ca fiind
similare, pentru ca amandoua contineau principiul conservarii energiei, chiar daca intr-una din
probleme graficul arata un arc iar in cealalta problema graficul arata un plan inclinat. Si deci,
novicii au categorizat problemele in functie de caracteristicile de suprafata (Modul cum aratau
obiectele) iar expertii le-au categorizat bazandu-se pe structura interna (principiile de baza ce
erau implicate). Abilitatea expertilor de a organiza cunostintele s-a descoperit a fi importanta nu
numai in cazul maestrilor sahisti si profesorilor de fizica, dar atat cat si expertilor din multe alte
domenii (Egan si Schwartz 1979; Reitman 1976).
Expertii petrec mult mai mult timp analizand problemele. Expertii de multe ori pornesc
incet atunci cand vine vorba de a lucra aspura unei probleme, deoarece petrec mult timp
incercand sa inteleaga problema in loc sa se grabeasca sa ii gaseasca solutia (Lesgold 1988). Desi
acest lucru ii poate incetini la inceput, strategia de obicei da roade printr-o abordare mult mai
eficienta a problemei.

Expertiza este doar un avantaj in specialitatea expertului


Desi exista multe diferente intre experti si novici, se pare ca aceste diferente sunt valabile
numai atunci cand problema se afla in domeniul expertului. Cand James Voss si colegii (1983)
au pus unor experti in stiinta politica, chimisti experti, si novici in stiinta politica, o problema
reala ce implica agricultura ruseasca, au realizat ca expertii in stiinta politica s-au descurcat cel
mai bine iar expertii chimisti s-au descurcat la fel de prost ca si novicii in stiinta politica. In
general, expertii sunt experti numai in domeniul lor, si au aceleasi performante ca oricine
altcineva in afara domeniului lor (Bedard si Chi 1992). Acest lucru are sens atunci cand ne
amintim ca performanta superioara a expertilor are loc in mare parte deoarece poseda cunostinte
mult mai multe si mult mai bine organizate pe domeniul lor.
Inainte sa ne indepartam de discutia noastra despre expertiza, ar trebui sa notam ca a fi un
expert nu este intotdeauna un avantaj. Un dezavantaj ar fi acela ca stiind tot ce se poate intr-un
anumit domeniu, ii poate face pe experti sa nu fie atat de deschisi la noi moduri de rezolvare a
problemelor. Acest lucru poate sa fie cauza pentru care oameni de stiinta mult mai tineri si cu
mult mai putina experienta sunt cei responsabili pentru descoperirile revolutionare (Kuhn 1970;
Simonton 1984). Si deci, a fost sugerat cum ca fiind un expert poate fi un dezavantaj atunci cand
esti confruntat cu o problema ce necesita gandire flexibila. O problema a carei solutii poate sa
228

includa respingerea solutiilor uzuale in favoare unor proceduri ce in mod normal nu s-ar folosi
(Frensch si Sternberg 1989).

Rezolvarea problemelor Creativ


Exista o poveste despre un student la fizica, care, in raspunsul la intrebarea de examen
Descrieti cum inaltimea unei cladiri poate fi determinata folosind un barometru a scris
Barometrul trebuie atasat unei sfori si coborat de pe varful cladirii. Lungimea sforii necesara
pentru a aduce barometrul la nivelul solului este egala cu inaltimea cladirii. Profesorul cauta un
raspuns ce includea masurarea presiulii barometrice la nivelul solului si in varful cladirii,
folosind principii invatate in clasa. Si deci a acordat studentului un 0 pentru raspunsul lui.
Studentul a protestat nota asa ca, testul a fost inmanat unui alt profesor ce a cerut
studentului sa vina cu un raspuns ce poate demonstra cunostintele lui de fizica. Raspunsul
studentului a fost ca barometrul putea fi aruncat de pe varful claditii si durata necesara
barometrului sa junga jos putea fi masurata. Folosint o formula ce includea constanta
gravitationala, putea fi determinata distanta parcursa in cadere de barometru. Cu mult mai multa
incurajare de la profesor, studentul a mai sugerat inca o solutie: Pune barometrul in lumina
soarelui si masoara distanta umbrei lui comparata cu distanta umbrei cladirii. Inaltimea cladirii
putea fi determinata folosind proportii.
Dupa ce a auzit aceste raspunsuri, amandoua putand rezulta in solutii corecte ale
problemei, Cel de-al doilea profesor a intrebat studentul daca stia raspunsul pe care primul
profesor il cauta, ce implica principiul presiunii barometrice. Studentul a raspuns ca il stia, doar
ca se plictisise doar sa repete informatie ca sa primeasca o nota buna (Lubard si Mouchiroud,
2003).
Sunt cateva puncte de atins in aceasta poveste, unul ar fi ca uneori daca esti prea creativ
poti avea probleme. Dar punctul principal este ca raspunsul studentului la intrebarea
profesorului, desi nu tocmai raspunsul pe care profesorul il cauta, cu siguranta se califica, ca
fiind un raspuns creativ. Definitia creativitatii este greu de spus, dar majoritatea oamenilor ar fi
de acord ca include gandire inovativa, generarea de idei noi, sau generarea de noi conexiuni intre
ideile existente pentru a creea ceva nou (Csikszentmihalyi 1996; Ward et al., 1995,1997).
Creativitatea este de multe ori asociata cu gandirea divergenta-gandire ce este deschisa la
mai multe solutii, ce implica un numar destul de mare de potentiale solutii si totusi nici un
raspuns corect (desi unele idei pot sa se potriveasca ca si raspuns mai bine decat altele; vezi
Guilford 1956; Ward et al., 1997).
Gandirea Divergenta poate fi contrastata cu gandirea convergenta, ce este gandirea ce
cauta o solutie specifica unei probleme ce in general are un raspuns corect. In acest caz, gandirea
converge catre raspunsul corect. Gandirea divergenta este cel mai mult asociata cu probleme nu
tocmai bine definite, iar gandirea convergenta este asociata cu probleme bine definite. .
Desi creativitatea este foarte pretuita in societatea noastra, si este responsabila pentru
multe inventii si descoperiri stiintifice, noi avem doar o intelegere limitata asupra procesului
implicat in creativitate. Cu toate acestea, stim ca, cateva dintre principiile in legatura cu
rezolvarea problemelor pe care le-am discutat, deasemenea opereaza in timpul procesului creativ.
229

In discutiile noastre de mai devreme in legatura cu cercetarea psihologilor lui Gestalt


asupra obstacolelor ce se impun in rezolvarea problemelor, am discutat si fixatia. Un exemplu
despre cum fixatia aproape ca a stricat complet un proiect destul de promitator, a fost atunci cand
Sony a abandonat temporar munca pe CD-uri in mijlocul anilor 70, deoarece cele 18 ore de
muzica ce puteau intra pe un cd avand dimensiunea de 12 inchi a discurilor de pick-up ce erau in
folosinta la vremea aceea, nu a fost considerata o idee viabila din punct de vedere comercial.
Problema lor era ca erau fixati pe mediul curent de muzica inregistrata, luand ca si punctul lor de
start, discul LP. Odata ce au trecut peste acea fixatie si au realizat ca CD-urile pot fi mai mici, sau intors asupra proiectului si au revolutionat industria muzicala (Ward, 2004).
David Jansson, si Steven Smith (1991), au studiat efectele fixatiei asupra designului
creativ prezentand studentilor la design ingineresc probleme, si cerandu-le sa genereze cat mai
multe designuri posibile in 45 de minute. Una dintre probleme era sa dea design-ul unui pahar
pentru cafea ieftin si ne-varsabil. Era specificat ca design-ul nu putea include un pai sau o gaura
pentru gura. Jumatate dintre studenti au fost pusi in grupul celor fixati, si le-a fost prezentat un
design destul de simplu ca si in figura 12.20a, care, dupa cum li s-a si spus, ilustreaza ce NU
trebuie sa faca. Observati ca acest desen include o gaura pentru gura atat cat si un pai, 2
caracteristici interzise cu strictete de catre specificatiile design-ului. Unui alt grup de studenti,
grupul de control, li s-a dat acelasi proiect cu exact aceleasi interdictii, doar ca nu li s-a prezentat
desenul.
Numarul de design-uri in medie per persoana era aproximativ acelasi pentru ambele
grupuri. Doar ca design-urile grupului celor fixati includeau mult mai multe exemple cu paie si
gauri pentru gura (Figura 12.20b). Aparent au fost influentati de design-ul exemplu, chiar daca li
s-a spus sa nu includa paie sau gauri pentru gura. Acest efect, numit de Jansson si Smith efectul
fixatiei, este analog demonstratie psihologilor lui Gestalt, despre cum fixatia poate inhiba
rezolvarea problemelor(Vezi pagina 329).
O alta raportare a rezolvarii problemelor la creativitate de la discutia noastra, este
procesul gandirii analogice. Un exemplu faimos este povestea lui George de Mestral, care in
1948, a plecat intr-o drumetie impreuna cu cainele lui, si s-a intors acasa cu ghimpi pe pantaloni
si pe blana cainelui sau. Pentru a descoperi de ce ghimpii se agatau atat de tare de haine, de
Mestral i-a inspectat la microscop. Ce a vazut erau foarte multe structuri minuscule in forma de
carlig, lucru ce l-a facut sa dea design-ul unui tip de material cu foarte multe mici carlige pe o
parte, iar pe cealalta parte o structura de cerculete moi. In anul 1955 si-a patentat design-ul si l-a
numit Velcro!
Aceasta poveste nu ilustreaza numai cum analogia a stimulat o noua inventie, dar si
faptul ca procesul de a veni cu ideea, este doar inceputul procesului creativ. I-a luat lui de
Mestral 7 ani de incercare si esec pentru a transforma ideea sa inovativa intr-un produs bun de
pus pe piata. Deci, creativitatea implica a avea idei unice, dar si a avea abilitatea de a-ti urma
ideea, si a transforma acea idee intr-un produs-fie ca este o opera de arta, o idee pentru un
experiment stiintific, sau o inventie comercial viabila.
Desi de Mestral era un om creativ in mod particular, nu trebuie sa fi un inventator faimos
pentru a fi creativ. Psihologistul cognitiv Ronald Finke, a dezvoltat o tehnica numita cognitivitate
creativa, pentru a antrena oamenii si a-i face sa gandeasca creativ. Demonstratia urmatoare
ilustreaza tehnica lui Finke.
230

Demonstratie: Creearea unui obiect


Figura 12.21 arata 15 obiecte, partile atat cat si numele lor. Inchide ochii si atinge pagina
de 3 ori pentru a alege la intamplare 3 dintre aceste parti. Dupa ce ai citit aceste instructiuni,
rezerva-ti un minut si construieste un nou obiect folosindu-te de cele 3 obiecte alese mai
devreme. Obiectele ar trebui sa arate interesant si sa fie oarecum folosibile, dar incearca sa eviti
ca nou obiect creeat de tine sa corespunda cu un obiect familiar, si nu iti face griji la ce va fi
folosit. Poti varia marimea, pozitia, orientarea, sau materialul din care este facut obiectul, atat
timp cat nu alterezi forma de baza (exceptand firul si tubul care pot fi indoite). Odata ce te-ai
gandit la ceva deseneaza obiectul.
Acest exercitiu este patentat dupa unul facut de Ronald Finke (1990,1995), care a selectat
in mod aleator 3 din obiectele din figura 12.21 pentru participantii sai. Dupa ce participantii au
creeat un obiect, au fost prevazuti cu un nume pentru obiect, unul din tabelul 12.4, si le-a fost dat
1 minut pentru a interpreta obiectul. De exemplu, daca, categoria era Unelte si ustensile,
persoana in speta trebuia sa interpreteze forma obiectului ca o surubelnita, o lingura sau orice
alta unealta sau ustensila. Pentru a face acest lucru pentru forma ta, alege o categorie, si apoi
decide la ce ar putea fi folosit obiectul tau si descrie exact cum functioneaza. Figura 12.22 arata
cum un singur obiect format din jumatatea de sfera, sarma si maner poate fi interpretat in fiecare
dintre cele 8 categorii din tabelul 12.4.
Finke a numit aceste inventii, forme preinventive, pentru ca sunt idei ce precedeaza
creatia unui produs creativ finalizat. La fel cum I-a luat lui de Mestral ani sa creeze Velcro dupa
ideea initiala, formele preinventive, trebuie dezvoltate in continuare pana a deveni inventii
folositoare.
Intr-un experiment in care participantii au creeat 360 de obiecte, Un rand de judecatori
au clasificat 120 dintre aceste obiecte ca fiind Inventii Practice(obiectele au primit scoruri mari
pentru practicalitate) si au clasificat 65 ca si Inventii Creative(au primit scoruri atat pentru
practicalitate cat si pentru originalitate; Finke, 1990,1995). Este de remarcat ca, participantii lui
Finke nu au primit nici un fel de cursuri sau practica inainte, nu au fost selectati in functie de
creativitate, si nici macar nu li s-a spus ca trebuie sa fie creativi.
Finke a demonstrat ca nu numai ca nu trebuie sa fi un Inventator ca sa poti fi creativ,
dar si ca multe dintre procesele ce au loc in timpul creeatiei cognitive sunt similare cu procesele
cognitive din alte parti ale psihologiei cognitive. De exemplu, Finke a aflat ca oamenii au o mult
mai mare probabilitate sa vina cu moduri de folosinta creeative cu privire la obiectele
preinventive creeate de ei decat pentru obiectele creeate de ceilalti oameni. Acest lucru s-a
intamplat chiar daca participantii au fost instruiti sa nu se gandeasca la ce pot folosi obiectele in
timp ce le creeaza. Acest rezultat este similar cu efectul generarii discutat in Capitolul 7
oamenii isi amintesc materialul mult mai bine cand il genereaza singuri (pagina 178). Avantajele
pentru materiale generate individual, se aplica si pentru indiciile de recuperare (pagina 183).
Un alt principiu cognitiv relevant, este ideea ca fixatiile pot inhiba rezolvarea
problemelor. Punand participantii sa combine obiectele rapid si fara vreo referinta la folosinta
lor, face ca probabilitatea ca fixatiile cauzate de experienta mai veche sa inhibe creeativitatea sa
fie mult mai mici. Desi este cu siguranta vorba de ceva special cand vine vorba de creativitate, se
pare ca putem intelege cateva aspecte ale creeativitatii, in termeni de principii cognitive generale.
231

Ceva de luat in considerare


Ajuta oare memoria lucrativa de mare capacitate in rezolvarea mai rapida/eficienta a
problemelor? Depinde!
A avea o memorie lucrativa de mare capacitate este in general considerat a fi un lucru
bun. Am observat in capitolul 5, ca, capacitatea mare de lucru a memoriei este asociata cu
inteligenta crescuta, si performante mai bune la testele de intelegere. (Vezi ceva de luat in
considerare: avantajele de a avea o memorie lucrativa mult mai eficienta, pag 141.) Deci, asta ar
trebui sa insemne ca oamenii cu o memorie lucrativa de mare capacitate ar trebui sa fie mult mai
buni la rezolvarea problemelor. Se pare ca acest lucru este adevarat, in anumite cazuri, dar nu in
toate conditiile.
Mai intai hai sa luam in considerare cand este un avantaj sa ai o memorie lucrativa de
mare capacitate. Sian Beilock si Thomas Carr (2005) au investigat relatia dintre capacitatea
lucrativa a memoriei si rezolvarea matematica a problemelor, mai intai masurand capacitatea
memoriei lucrative a participantilor, (vezi Metoda: Campul Vizual pag 142), pentru a o diviza in
memorie de lucru joasa, si memorie de lucru inalta. Apoi participantilor li s-a prezentat o
problema de aritmetica modulara. Problemele de aritmetica modulara incep dupa cum urmeaza:
51=19(mod 4). O modalitate pentru a rezolva aceasta problema este de a scadea al doilea numar
din primul (51-19), si mai apoi impartirea ultimului numar (31 impartit la 4). Participantul
trebuie sa raspunda cu Adevarat daca este un numar intreg, (cum este si cazul in acest
exemplu), sau fals daca nu este un numar intreg.
Figura 12.23 arata rezultatele participantilor carora pur si simplu li s-a spus sa incerce sa
se descurce cat pot de bine. Instructiunile au fost formulate in asa fel incat sa nu creeze presiune,
asa ca accest caz a fost numit cazul presiunii joase. In acest caz, participantii cu memorie de
lucru inalta s-au descurcat mult mai bine ca si participantii cu memorie de lucru joasa.
Figura 12.23 arata rezultatele participantilor carora li s-au dat instructiuni calculate pentru
a creea foarte mare presiune sa se descurce bine. Aceste instructiuni indicau ca ar fi primit bani
daca rezultatul lor ar fi depasit un anume nivel tinta, ca ar trebui sa se descurce bine in asa fel
incat un alt membru din echipa care deja s-a descurcat bine, sa primeasca o suma de bani, si ca ar
fi fost filmati/inregistrat in asa fel incat profesori de matematica sa le examineze performanta.
Rezultatul net al acestor instructiuni, ce a creeat cazul presiunii crescute era sa creasca senzatia
de presiune si anxietate. Este clar din rezultatele acestui caz ca, cresterea in presiune nu a avut
nici un efect asupra performantei participantilor din grupul de memorie de lucru joasa, dar a
cauzat un declin in performanta participantilor din grupul memorie de lucru inalta, efectiv
eliminand complet avantajul pe care l-au avut in cazul presiunii scazute.
De ce participantii din grupul memorie de lucru inalta se sufoca sub presiune in timp
ce participantii din grupul memorie de lucru joasa nu? Raspunsul pare sa se lege de faptul ca in
general, oamenii cu o memorie lucrativa mare, prefera strategii complexe pentru rezolvarea
problemelor. Cand presiunea este scazuta, participantii din grupul memorie de lucru inalta sunt
mult mai probabili sa treaca prin probleme folosind metoda subtractiei si diviziunii descrisa mai
sus. Beilock numeste asta Procedura algoritmului, pentru ca este o procedura pas cu pas ce
garanteaza raspunsul corect daca este aplicata corect (Vezi pagina 62 pentru mai multe despre
algoritmi). In contrast, participantii din grupul memorie de lucru joasa, sunt mult mai probabili
232

sa foloseasca o strategie mai usoara strategia scurtaturii ca o regula de genul Ambele numere
sunt intregi, deci rezultatul scaderii ar fi tot intreg, si cel mai probabil divizibil la impartitor.
Si deci, sub presiune mica, Grupul memorie de lucru inalta au un avantaj pentru ca ei au
indeajuns de multa memorie lucrativa pentru a face calculele mai complexe si mai precise, dar
atunci cand sunt pusi sub prespune mare, acesti participanti schimba gandirea cu o gandire mai
putin precisa dar mai rapida (Beilock si DeCaro, 2007). Aceasta schimbare catre procedura mai
putin precisa este motivul pentru care avantajul grupului memorie de lucru inalta dispare sub
conditii de presiune mare.
De ce daca presiunea creste, acest lucru ii face pe participantii grupului memorie de lucru
inalta sa schimbe strategia? Un motiv poate fi ca presiunea si anxietatea creeata cauzeaza
participantii grupului memorie de lucru inalta sa isi foloseasca o parte mai mare din memoria
lucrativa pentru a se descurca cu anxietatea, iar acest lucru le fura efectiv avantajul memoriei
lucrative, ce le permitea sa foloseasca algoritmul mult mai complex (DeCaro et al., 2010).
Beilock (2008) descrie acest efect de sufocare sub presiune in termeni de distragere, cam
acelasi lucru care se intampla cand o persoana incearca sa fie atenta la doua lucruri in acelasi
timp (vezi Atentie Impartita pag 91). Conform acestei idei, anxietatea cauzata de stres,
concureaza pentru capacitate de memorie lucrativa, care in conditii mai putin stresante putea fi
focusata complet asupra problemei de matematica.
Luand in considerare aceste efecte negative ale stresului asupra participantilor grupului
memorie de lucru inalta, este important sa ne punem intrebarea daca nu cumva exista vreun mod
de a combate aceasta problema. O posibilitate este sa folosim strategii, ce directioneaza atentia
departe de stress. Marci DeCaro si colegii (2010), au testat aceasta idee punant participantii sa
verbalizeze pasii folositi sa rezolve problemele, in timp ce rezolvau problemele. (vezi
Metoda:Protocolul Gandeste cu voce tare pag 338). Ideea este ca vorbitul ar trebui sa focuseze
atentia persoanei catre problema si departre de stres. Rezultatele acestui experiment sunt
prezentate in figura 12.24 ce compara performanta unui grup de participanti ce descriau ce
faceau in timp ce rezolvau problema, (grupul vorbaret) cu cea a unui grup ce nu au descris ce
faceau (grupul tacut).
Perechea de bare din stanga arata ca nu a existat nici o diferenta in ceea ce priveste
performanta intre grupul vorbaret si grupul tacut in conditii de presiune scazuta. Perechea de
bare din dreapta arata ca, crescand presiunea, a cauzat o scadere in performanta in grupul tacut,
dar nu a afectat deloc performanta grupului vorbaret. Si deci, a duce la bun sfarsit o sarcina ce
focuseaza atentia pe rezolvarea problemei, si distrage atentia fata de situatia ce produce stres,
este un mod de a combate efectele negative ale stresului. Desi DeCaro nu si-a separat
participantii in doua grupuri, ea a sugerat ca aceasta procedura ar fi probabil foarte eficienta in
cazul oamenilor cu o memorie lucrativa mare.
O alta tehnica ce a fost sugerata pentru combaterea efectelor stresului este practica.
Beilock si Carr (2001) au aratat ca tot exersand o sarcina in timp ce esti filmat, elimina sufocarea
cand vei fi pus sa realizezi acea sarcina sub presiune. Intr-un alt experiment, participantii ce au
exersat probleme de matematica inainte de un test, au fost mult mai putin afectati de stres
(Beilock et al., 2004). Ideea ca practica ar trebui sa reduca efectele stresului are sens. Pana la
urma, invatatul, este un mod de practica, si este mult mai probabil ca oamenii care cunosc
materialul pentru ca au studiat, vor fi mult mai putin afectati de stres. Dar este nevoie de mult
233

mai multe cercetari pentru a determina in ce conditii practica ajuta, ce fel de sarcini sunt cel mai
bine intampinate folosind practica, si tipurile de practica, ce sunt cel mai eficiente.

CAPITOLUL XIII
Rationamentul si de luarea deciziilor
Viata e plina de DECIZII sa alegi intre alternative. Ce facultate sa alegi? Ce film sa
vizionezi? Ce cursuri sa urmezi? Daca sa te inscri la ore suplimentare la job-ul tau part-time,
acum cand vin examele finale? Aceste decizii, mici sau mari, influenteaza activitatea zilnica, si
uneori chiar si traiectoria vietii unei persoane.
Dar, in plus fata de luarea deciziilor, ne angajam, de asemenea si intr-un strans procesul
de rationament. Rationamentul a fost definit ca un proces de luare a deciziilor (Leighton, 2004)
si procesul cognitiv prin care oamenii pornind de la informatii ajung la concluzii care merg
dincolo de acestea (Kurtzet al., 1999).
Putem aprecia procesul de rationament prin realizarea ca deciziile sunt adesea rezultatul
rationamentului. Sa luam in considerare, de exemplu, problema lui Rafael, pe care am descris-o
la inceputul cartii ( vezi pagina 4). El trebuia sa decida ce mijloc alternativ de transport va folosi
cat timp masina lui este la mecanic. O modalitate de a alege intre inchirierea unei masini,
folosirea bicicletei colegului de camera si luarea autobuzului, este de a lua in considerare
argumentele pro si contra pentru fiecare alegere. Inchirierea unei masini ii ofera un maxim de
flexibilitate, dar costa mult. Daca aceasta alternativa merita luata in considerare sau nu, depinde
de cati bani are disponibili si daca plusul de confort chiar merita acest extra cost. Luarea
autobuzului este mai ieftina dar implica mult timp de stat afara. A treia alternativa, folosirea
bicicletei colegului de camera, este a alegere gresita deoarece Raphael stie ca acesta nu este de
incredere. Luand in considerare acesti factori precum si multi altii, Raphael se foloseste de
rationament pentru a lua o decizie.
Dupa cum vom vedea, rationament este implicat in multe alte situatii pe langa luarea
deciziilor. De exemplu, putem folosi rationamentul in rezolvarea problemelor ca cele descrise in
Capitolul 12. Rationamentul este de asemenea implicat in lecturare, atunci cand facem predictii
despre ceea ce se va intampla intr-o poveste, bazandu-ne pe ceea ce stim sa intamplat mai
devreme in aceea poveste.
Incepem acest capitol, focusandu-ne pe felul in care psihologii cognitivisti au studiat
aceste doua tipuri de rationamente: cel deductiv si cel inductiv. O sa incepem cu rationamentul
deductiv, care implica secvente de instructiuni numite silogisme. De exemplu, daca stim ca o
medie de note C este necesara pentru a absolvi la State U, si ca Josie urmeaza sa fie absolventa la
State U., putem deduce logic ca Josie are cel putin o medie de note C. Apoi luam in cosiderare
rationamentul inductiv, cu ajutorul caruia ajungem la concluzii despre ceea de este probabil
234

adevarat, bazandu-ne pe dovezi. Prin urmare, daca stim ca Richard a studiat la State U. pentru 4
ani si acum este vice-presedinte la o banca, putem concluziona ca el a absolvit. De observat, ca
in acest exemplu, nu putem afirma cu siguranta ca a absolvit (poate ca el nu a indeplinit toate
cerintele, dar mama sa, care este presedintele bancii, l-a numit pe el vice-presedinte). Prin
urmare putem trage concluzii definitive bazandu-ne pe rationamentul deductiv si concluzii
probabile bazandu-ne pe rationamentul inductiv. Studierea ambelor tipuri de rationament, ne
ofera perspective atat despre cum functioneaza mintea si despre gandirea de zi cu zi

Rationamentul deductiv: Silogisme si Logica


Aristotel este considerat parintele rationamentului deductiv deoarece el a introdus
elementul de baza al acestuia, numit silogism. Un silogism este format din doua afirmatii, numite
premise, urmate de a treia afirmatie, numita concluzie. Vom lua in considerare in primul rand
silogisme categorice, in care premisele si concluzia descriu relatia dintre doua categorii prin
utilizarea afirmatiilor care incep cu tot/toate, nu, sau unii/unele.
Un exemplu de silogism catergoric este si urmatorul:
Silogism 1
Premisa 1: Toate pasarile sunt animale.
Premisa 2: Toate animalele mananca mancare.
Concluzie: Prin urmare, toate pasarile mananca mancare.
Daca ar fi sa evaluezi acest silogism, ai decide ca acesta este un exemplu de rationament
bun? Daca ai raspunde da, ai avea dreptate. Dar ce inseamna cand spunem ca "rationament
bun" este implicat aici? Raspunsul la aceasta intrebare presupune luarea in considerare a
diferentei dintre validitate si adevar in silogisme.

VALIDITATE SI ADEVAR IN SILOGISME


Cuvantul valid este des folosit in conversatiile zilnice, avand ca sens de adevarat sau ar
putea fi adevarat. De exemplu, Susan are un punct de vedere valid, ar putea insemna ca ceea ce
spune Susan este adevarat, sau ca poate fi luat in considerare mai tarziu. Oricum, atunci cand
este folosit in combinatie cu silogisme categorice, termenul validitate are un sens foarte specific:
Un silogism este valabil atunci cand concluzia sa rezulta logic din cele doua premise ale sale.
Sa luam in considerare urmatorul silogism, care are exact aceeasi forma ca si primul:
Silogism 2
Toate pasarile sunt animale. (toate A sunt B)
Toate animalele au patru picioare. (toate B sunt C)
Toate pasarile au patru picioare. ( toate A sunt C)

235

In acest exemplu, forma premiselor si concluzia este indicata in paranteze, utilizand A, B,


si C in loc de pasari, animale, si picioare. De aici, se poate vedea ca Silogismul 2 are aceeasi
forma ca si Silogismul 1. Ambele silogisme sunt, prin urmare, valabile, pentru ca concluzia
rezulta din cele doua premise.
In acest moment s-ar putea sa vezi ca ceva este in neregula. Cum poate Silogismul 2 sa
fie valid atunci cand este evident ca concluzia este gresita, pentru ca pasarile nu au patru
picioare? Raspunsul este ca validitatea si adevarul sunt doua lucruri diferite. Validitatea depinde
de forma silogismului, care determina daca concluzia rezulta din cele doua premise. Adevarul, pe
de alta parte, se refera la continutul premiselor, care trebuie sa fie evaluate pentru a determina
daca sunt in concordanta cu faptele. Problema cu Silogismul 2 este afirmatia Toate animalele au
patru picioare care nu este adevarata; adica nu este in concordanta cu ceea ce stim noi despre
lume. Nu este de mirare, ca si concluzia Toate pasarile au patru picioare nu este adevarata, desi
silogismul este valid. Diferentele intre validitate si adevar poate face dificila stabilirea daca
rationamentul este logic sau nu. Nu numai ca din silogismele valide pot sa rezulta concluzii
false, dar silogismele poate fi invalide, chiar daca fiecare din premise si concluzia par a fi
rezonabile. De exemplu, sa luam in considerare urmatorul silogism, in care fiecare premisa si
concluzia ar putea fi adevarate.
Silogism 3
Toti studentii sunt obositi.
Unii oameni obositi sunt iritabili.
Unii studenti sunt iritabili.
Ca sa intelegem de ce concluzia nu rezulta logic din cele doua premise, luati in
considerare Figura 13.1. Toti studentii sunt obositi (Premisa 1) si sunt asezati in sectiunea
studenti a stadionului. Unii oameni obositi, care stau de celalalta parte a terenului fata in fata cu
studenti, sunt iritabili (Premisa 2). Faptul ca oamenii obositi si iritabili stau de celalalta parte a
terenului fata in fata cu studenti este in concordanta cu a doua premisa deoarece aceasta premisa
sustine doar ca unii oameni obositi sunt iritabili, fara sa mentioneze studentii, Totusi, din cauza
ca studentii sunt obositi, si unii oameni obositi sunt iritabili, concluzia ca unii dintre studenti are
iritabili nu rezulta automat. Deoarece aceasta concluzie nu rezulta logic din premise, silogismul
nu este valid.
Procedurile de determinare a validitatii sau lipsa acesteia sunt complicate si sunt
acoperite mai adecvat la un curs de logica. Principalul mesaj care trebuie retinut din discutia
noastra este ca un rationament bun si adevarul nu sunt acelasi lucru. Acest lucru poate avea
implicatii importante pentru exemple de rationament pe care le-ai putea intampina.
Ia in considerare, de exemplu, urmatoare afirmatie:
Asculta-ma. Stiu sigur ca toti membrii Congresului din New York sunt impotriva noii legi
fiscale. Si stiu, de asemenea, ca unii membri ai Congresului care sunt impotriva acestei legi

236

fiscale au luat bani de la grupuri de interese speciale. Ceea ce inseamna, din cate vad eu, este ca
unii dintre membrii ai Congresului din New York iau bani de la grupuri de interese speciale.
Ce este gresit in aceasta afirmatie? Care are exact aceeasi forma ca si Silogismul 3, si
care la fel ca la acesta, nu rezulta logic ca, din cauza ca toti membrii Congresului din New York
sunt impotriva noii legi fiscale ( sau toti studentii sunt obositi) si ca unii membri ai Congresului
care sunt impotriva acestei legi fiscale au luat bani de la grupuri de interese speciale (sau unii
oameni obositi sunt iritabili), unii dintre membrii ai Congresului din New York iau bani de la
grupuri de interese speciale ( sau unii studenti sunt iritabili).
Prin urmare, chiar daca silogismele pot parea academice, oamenii le folosesc pentru asi demonstra punctul lor de vedere, fara sa realizeze ca de multe ori ca rationamentul lor ar
putea fi gresit. Prin urmare, este important sa realizam ca, desi concluziile ar putea suna ca
adevarate nu sunt neaparat rezultatul unui rationament bun.
Am vorbit despre silogisme categorice, in care premisele incep cu tot/toate, nu, sau
unii/unele. Un alt tip de silogism, intalnit mai frecvent in experienta de zi cu zi, este silogismul
conditional.

SILOGISMUL CONDITIONAL
Silogismele conditionale au doua premise si o concluzie, la fel ca si cele discutate mai
sus, dar prima premisa are are forma Daca .. atunci... Acest tip de rationament deductiv
este comun in viata de zi cu zi. De exemplu, sa zicem ca ii imprumuti prietenului tau Steve 20$,
dar el nu tii mai da niciodata inapoi. Cunoscandu-l pe Steve, ai putea sa iti spui ca stiai deja acest
lucru. Folosit sub forma unui silogism, rationamentul tau ar putea arata cam asa: Daca ii
imprumut lui Steve 20$, atunci nu o sa ii mai primesc inapoi. Il imprumut pe Steve cu 20$. Prin
urmare, nu o sa mai primesc inapoi cei 20$.
In tabelul 13.1 sunt prezentate cele 4 tipuri majore de silogisme conditionale. Ele sunt
prezentate in forma abstracta (folosindu-se p si q) si forma concreta prin exemple zilnice.
Pentru silogismele conditionale, notatiile p si q sunt tipice, asa cum sunt A si B folosite in
silogismele categorice. Simbolul p, termenul 1 sau daca, este numit antecendent si q, termenul
2 sau atunci, este numit si consecinta.

TABELUL 13.1 Patru silogisme care pornesc de la aceeasi premisa

Prima premise a tuturor silogismelor:


Daca p, atunci q. (versiune abstracta)
237

Daca invat, atunci o sa iau o nota buna. (exemplu concret)


Silogism
Premisa a doua
Silogism 1: Afirmarea
antecendentului

p (abstract)
Am invatat (concret)

Silogism 2: Negarea
consecintei

Nu q
Nu am obtinut o nota
buna.
q
Am obtinut o nota buna.
Nu p
Nu am invatat.

Silogism 3: Afirmarea
consecintei
Silogism 4: Negarea
antecendentului

Concluzia

Prin urmare, q
Prin urmare, voi lua o nota
mare.
Prin urmare, nu p
Prin urmare, nu am invatat.
Prin urmare, p
Prin urmare, am invatat.
Prin urmare, nu q
Prin urmare, nu am luat o
nota buna.

Este valida
concluzia?
Da

Judecat
corect?
97%

Da

60%

Nu

40%

Nu

40%

Silogismul 1 este numit afirmarea ascendentului, deoarece antecedentul, p (Daca invat)


este afirmat in a doua premisa (Am invatat). Concluzia acestui silogism (Am luat o nota buna)
este valida. Silogismul 2 este numit negarea consecintei deoacere consecinta, q (O sa iau o nota
buna) este negat in a doua premisa (Nu am luat o nota buna). Concluzia acestui silogism (Nu am
invatat) este valida.
Silogismul 3 este numit afirmarea consecintei deoarece q este afirmat in a doua premisa
(Am luat o nota mare). Concluzia acestui silogism ( Am studiat) este invalida, deoarece chiar
daca nu ai studiat, este posibil sa primesti o nota buna. Poate examenul a fost usor, sau poate ai
stiut subiectul deoarece avea legatura cu experienta ta lucrativa. Daca explicatia nu este
convingatoare, ia in vedere urmatorul silogism, inlocuieste in Silogismul 3 cuvintele invataresi
nota buna cu macaleandru si pasare.
Daca este un macaleandru, atunci e o pasare.
Este o pasare.
Prin urmare, este un macaleandru.
Cand este expus in acest fel, devine evident ca afirmarea formei consecintei a
silogismului este invalida. Silogismul 4 este numit negarea ascendentului deoarece p este negat
in a doua premisa (Nu am invatat). Concluzia acestui silogism (Nu am luat o nota mare) nu este
valida. Ca si la silogismul 3, poti sa te gandesti la situatii care sa contrazica aceasta concluzie,
situatii in care ai luat o nota o buna chiar daca nu ai invatat. Din nou, faptul ca silogismul este
invalid devine mai evident daca folosim termenii macaleandru si pasare.
Daca e macaleandru, atunci e o pasare.
Nu e un macaleandru.
Prin urmare, nu e o pasare.

238

Cat de bine pot oamenii judeca validitatea acestor silogisme? Rezultatele multor
experimente, prezentate in ultima coloana din dreapta a Tabelului 13.1, indica faptul ca cei mai
multi oameni (aproape 100% in majoritatea experimentelor) judeca in mod corect ca Silogism 1
este valabil, dar performanta este mai mica la Silogismul 2, care este de asemenea valabil, si la 3
si 4, care nu sunt valabile. Aceste procente sunt rezultatele medii obtinute din numeroase studii
in care silogismele erau relatate abstract, folosindu-se literele p si q pentru antecedent si
consecinta. In sectiunea urmatoare, vom descrie o problema de rationament care a fost studiata
atat relatata in forma abstracta cat si, exemplificata prin cazuri reale.

RATIONAMENT CONDITIONAT: PROBLEMA PATRU CARTI A


LUI WASON
Daca rationamentul de la silogismele conditionate depindea numai pe aplicarea regulilor
logicii formale, atunci nu ar fi contat daca silogismul a fost declarat in simboluri abstracte, cum
ar fi p si q, sau in exemple din lumea reala, cum ar fi invatatul si macaleandru.
Cu toate acestea, studiile arata ca oamenii judeca mai bine valabilitatea silogismelor cand
exemplele din lumea reala sunt substituite de simboluri abstracte. Asa cum vom putea vedea
urmatoarea cercetare, unele exemple din lumea reala sunt mai bune decat altele. Scopul nostru
principal, insa, nu este pur si simplu pentru a demonstra ca este mai usor sa enunti o problema cu
exemple din lumea reala, ci sa luam in considerare modul in care cercetatorii au folosit diferite
moduri de a enunta o problema ca sa propuna mecanisme care explica de ce problemele din
lumea reala sunt mai usoare. Multi cercetatori au folosit o problema clasica de rationament
numita Problema celor patru carti a lui Wason.

Demonstratie Problema celor patru carti a lui Wason


In figura 13.2 putem vedea 4 carti. Fiecare carte are o litera pe o parte si un numar pe
celalalta parte. Sarcina ta este de a indica ce carti va trebui sa intorci pentru a testa urmatoarea
regula: Daca exista o vocala pe o parte, atunci exista un numar par pe partea cealalta.
Cand Wason (1966) a propus acest test ( pe care el o il numi un test abstract), 53% din
participanti au indicat ca litera E e cea care trebuie intoarsa. Ceea ce este corect deoarece
intorcand litera E, se confirma regula. ( Daca este E atunci trebuie sa fie un numar par, daca ar fi
un numar impar pe cealalta parte, s-ar demonstra ca regula e falsa). Totusi, mai trebuie intoarsa o
carte pentru a se testa cu adevarat regula. 46% din participantii lui Wason au indicat ca pe langa
E, numarul 4 trebuie intors. Problema cu acest raspuns este ca daca pe cealalta parte este o
vocala, atunci acesta este in concordanta cu regula, dar daca este o consoana pe celalalta parte,
intorcand cifra 4 nu ne spune nimic despre regula, deoarece a avea o consoana pe o parte si o
vocala pe cealalta nu incalca regula. Asa cum se poate vedea in figura 13.3a, doar 4% din
participantii lui Wason au gasit raspunsul corect ca a doua carte care trebuie intoarsa este 7.
Intoarcerea lui 7 este importanta deorece gasirea unei vocale ar infirma regula.
239

Cheia pentru rezolvarea problemei cartilor este de a fi constienti de principiul invalidarii:


Pentru a testa o regula, este necesar sa cautam situatii care ar invalida regula. Dupa cum puteti
vedea din Tabelul 13.2, singurele doua carti care au potentialul de a realiza acest lucru sunt E si
7. Astfel, acestea sunt singurele doua carti care trebuie sa fie intoarse pentru a testa regula.

Rolul "Regulilor", in testul Wason


Testul Wason a generat foarte multe cercetari. Unul dintre motivele pentru interesul
acordat acestei probleme este ca aceasta este un test de rationament conditionat. (Retineti ca
problema este declarata ca "Daca..., Apoi...".) Dar principalele motive pentru care cercetatorii
sunt interesati de aceasta problema este ca ei doresc sa determine daca exista mecanisme
generale de rationament care sunt responsabile de o performanta mai buna atunci cand sarcina
este enuntata in exemple din lumea reala. Intr-unul dintre aceste experimente cu exemple reale,
Richard si James Cox Griggs (1982) a enuntat problema, dupa cum urmeaza:
Regula este:
Daca exista o vocala pe o parte,
atunci exista un numar par pe cealalta parte.
Daca este intors
Atunci rezultatul este
E
Par
E
Impar
K
Par
K
Impar
4
Vocala
4
Consoana
7
Vocala
7
Consoana

Atunci aceasta _______ regula


Confirma
Invalideaza
Este nerelevanta pentru*
Este nerelevanta pentru
confirma
Este nerelevanta pentru
Invalideaza
Este nerelevanta pentru

* Rezultatul intoarcerii cartii este lipsit de relevanta, deoarece regula nu spune nimic despre ceea
ce ar trebui sa fie pe carte, daca este o consoana pe cealalta parte. Rationament similar este
valabil pentru toate celelalte cazuri irelevante.

Patru carti sunt prezentate in Figura 13.4. Fiecare carte are o varsta, pe de o parte si
numele unei bauturi pe de alta parte. Imaginati-va ca sunteti un ofiter de politie care aplica regula
"Daca o persoana a baut bere, atunci el sau ea trebuie sa fie peste 19 de ani." (Participantii la
acest experiment au fost din Florida, unde trebuia sa ai peste 19 ani ca sa poti consuma alcool .)
Care dintre cartile din figura 13.4 trebuie sa fie intoarse pentru a stabili daca regula este
confirmata?
Aceasta versiune bere/varsta a problemei Wason este identica cu versiunea abstract cu
exceptia faptului ca termenii din viata de zi cu zi (bere, suc, si varsta) sunt substituti pentru cifre
240

si litere. Griggs si Cox au constatat ca pentru aceasta versiune a problemei, 73% dintre
participantii lor, au gasit raspunsul corect: Este necesar sa se intoarca cartile "berea" si "16 ani".
In schimb, nici unul dintre participantii lor nu a raspuns corect la sarcina abstracta (Figura
13.3b). De ce este sarcina concreta mai usoara decat sarcina abstracta? Aparent, capacitatea de a
relationa testul berii la reglementarilor referitoare la consumul de alcool faciliteaza alegerea
cartii "16 ani". (A se vedea si Johnson-Laird si colab., 1972, pentru un alt exemplu de versiune
"lumea reala" a problemei Wason.) .

Rolul Permisiunilor in testul Wason


Patricia Cheng si Keith Holyoak (1985) au mers mai departe cu testul Wason, propunand
conceptul de scheme de rationament pragmatice. O schema rationament pragmatic este un mod
de gandire despre cauza si efect in lume care este invatata, ca parte a experientei vietii de zi cu
zi. Un exemplu este schema permisiunii, care prevede ca, daca o persoana indeplineste conditia
A (cum ar fi varsta legala de baut), atunci el sau ea ajunge sa desfasoare actiunea B (sa fie servit
cu alcool). Schema permisiunii "Daca ai 19 ani, atunci veti putea bea bere" este o regula pe care
participantii la acest experiment au invatat-o deja, asa ca au putut sa o aplice la testul cu cartile.
Aceasta idee ca oamenii se aplica o schema din viata reala, cum ar fi schema permisiunii
la rezolvarea testului cartilor face sa fie mai usor de inteles diferenta dintre versiunea abstract a
testului cartilor si versiunea de bere/varsta. In cazul testului abstract, scopul este de a indica daca
o afirmatia abstracta despre litere si cifre este adevarata. Dar, in cazul testului bere/varsta, scopul
este de a fi siguri ca o persoana are permisiunea de a bea alcool. Aparent, activarea schemei
permisiunii ii ajuta pe oameni sa isi concentreze atentia la cartilor care ar testa aceasta schema.
Atentia participantilor este atrasa de cartea "16 ani", deoarece stiu ca "bere" pe cealalta parte ar fi
incalcarea regula conform careia o persoana trebuie sa aibe 19 ani ca sa poate consuma alcool.

Pentru a testa ideea ca o schema permisiunii poate fi implicata in rationamentul testului


cartilor, Cheng si Holyoak (1985) au facut un experiment cu doua grupuri de participanti, care au
vazut cartile din Figura 13.5. Unuia dintre grupurile i-au fost citite urmatoarele instructiuni:
Sunteti un ofiter imigrare la Aeroportul International din Manila, capitala Filipinelor. Printre
documentele pe care trebuie sa verificati este o foaie numita formular H. O parte din acest
formular indica daca pasagerul intra (ramane) in tara sau este in tranzit, pe cealalta parte a
formularului se enumera numele unor boli tropicale. Trebuie sa va asigurati ca daca pe formular
scrie " Intrare " pe o parte, pe cealalta este inclusa holera pe lista de boli. * Care dintre
urmatoarele formulare ar trebuie sa le intoarceti pentru a verifica? Indicatile doar pe cele de care
aveti nevoie pentru a fi sigur. [* Asteriscul este explicat in textul care urmeaza.]
62% dintre participantii din acest grup au ales cartile corecte, "Intrare" si "Febra tifoida,
hepatita." (Daca nu este clar de ce "Febra tifoida, hepatita", este a doua carte, amintiti-va ca
241

"Intrare" pe cealalta partea ar invalida regula). Participantii la celalalt grup a vazut aceleasi carti
si auzit aceleasi instructiuni ca si primul, dar cu urmatoarele modificari: In loc sa li se spuna ca
pe formular sunt listate bolile tropicale, instructiunile spuneau ca formularul contine "vaccinarile
pe calatori le-au primit in ultimele 6 luni." In plus, s-a adaugat urmatoarea fraza, indicata cu
asterisc (*): "Acesta este pentru a se asigura ca pasagerii care intra sunt protejati impotriva bolii".
Schimbarile instructiunileor au fost calculate pentru a obtine un efect foarte important: In
loc de verificare doar pentru a vedea daca bolile corecte sunt listate pe formular, ofiterul de la
imigrare verifica daca calatorii au vaccinurile necesare inainte de a le da permisiunea de a intra
in tara. Aceste instructiuni au fost destinate pentru a activa schema permisiunii participantilor, si
se pare ca acest lucru s-a intamplat, deoarece 91% dintre participantii din acest grup au ales
cartile corecte. ( Figura 13.6).

O abordare evolutiva a problemei patru carti


Unul dintre lucrurile pe care le-am invatat din descrierile noastre despre cercetarile
psihologiei cognitive este ca un set de date pot fi interpretate in moduri diferite de catre diferiti
cercetatori. Am vazut acest lucru in cazul efectului dezinformare in capitolul 8, in care erorile de
memorie au fost cauzate de prezentarea de informatii inselatoare post eveniment (MPI), dupa ce
o persoana a asistat la un eveniment (vezi pagina 222). Am vazut ca un grup de cercetatori a
explicat aceste erori afirmand ca MPI a distorsionat amintiri existente (Loftus, 1993), dar alti
cercetatori au oferit explicatii bazate pe efectul de interferenta retroactiva si erori de monitorizare
a sursei (Lindsay, 1990).
In mod similar, diferite explicatii au fost oferite pentru rezultatele diferitelor experimente
care implica testul patru carti a lui Wason. De exemplu, o alternativa propusa schemei permisiuni
este ca performanta la testul Wason este reglementata de un programul cognitiv integrat pentru
detectarea inselaciuni. Sa consideram rationamentul din spatele acestei idei.
Leda Cosmides si Ioan Tooby (1992) sunt printre psihologi care au un punct de vedere
evolutiv despre cunoastere. Ei sustin ca putem gasi proprietatile mintilor noastre in principiile
evolutive ale selectiei naturale. Potrivit selectiei naturale, caracteristicile adaptative caracteristici care ajuta oamenii sa supravietuiasca pentru a transmite genele lor la urmatoarea
generatie vor deveni in timp caracteristici de baza ale oamenilor. Charles Darwin a propus
initial aceasta teorie pe baza observatiilor caracteristicilor fizice. De exemplu, Darwin a observat
ca pasarile intr-o anumita zona au avut ciocurile cu forme adaptate pentru a le permite sa obtina
mancarea care era disponibila.
Aplicand aceasta idee cognitiei, rezulta ca o caracteristica extrema de adaptare a mintii ar
deveni, printr-un proces evolutiv asemanator, o caracteristica de baza a mintii. O astfel de
caracteristica, in conformitate cu abordarea evolutiva, este legata de teoria schimbului social,
care prevede ca un aspect important al comportamentului uman este capacitatea a doua persoane
de a coopera intr-un mod care sa fie benefic pentru ambele. Totusi, cand omul cavernelor Morg ii
242

imprumuta lui Eng instrumentele de sculptura in schimbul hranei pe care Eng a adus-o de la
vanatoare, ambele persoane au beneficii din acest schimb.
Totul functioneaza bine in schimb social atata timp cat fiecare persoana primeste ceva in
locul a ceea ce renunta. Cu toate acestea, problemele apar atunci cand cineva triseaza. Astfel,
daca Morg renunta la instrument lui de sculptura, dar Eng nu reuseste sa-i dea mancare, aceasta
nu de bun augur pentru Morg. Este esential, prin urmare, ca oamenii sa poata detecta
comportamentul de inselaciune astfel incat sa il poata evita. Conform abordarii evolutive, oameni
care pot face acest lucru vor avea o sansa mai buna de supravietuire, astfel incat "detectarea
inselaciuni", a devenit o parte a cosmetizarii cognitive a creierului.
Abordarea evolutiva propune ca problema Wason poate fi inteleasa in termeni de
inselaciune. Prin urmare, oamenii aleg corect la testul holerei (Figura 13,5), deoarece ei pot
detecta pe cineva care vrea sa insele prin intrarea in tara, fara a avea vaccinul impotriva holerei.
Pentru a testa ideea ca inselaciunea (si nu permisiunea) este o variabila importanta in
problema patru carti, Cosmides si Tooby (1992) au conceput un numar de scenarii patru-carti
care implica situatii nefamiliare. Amintiti-va ca una din ideile din spatele schemei permisiunii
este ca oamenii se comporta bine pentru ca sunt familiarizati cu diferite reguli.
Pentru a crea situatii nefamiliare, Cosmides si Tooby au creat un numar de experimente
care au avut loc intr-o civilizatie ipotetica, numita Kulwane. Participantii la aceste experimente
au citit o poveste despre aceasta cultura, care a dus la afirmatia conditionata "Daca un om
mananca radacina manioc, atunci el trebuie sa aiba un tatuaj pe fata". Participantii au vazut
urmatoarele patru carti: (1) mananca radacini de manioc; (2) mananca nuci Molo; (3) tatuaj si (4)
nu tatuaj. Sarcina lor a fost de a determina ce carti trebuie sa intoarca pentru a determina daca
afirmatia conditionata de mai sus a fost respectata. Aceasta este o situatie necunoscuta
participantilor, si una in care ar putea aparea inselaciune, pentru ca un om care mananca radacina
manioc fara un tatuaj ar insela.
Cosmides si Tooby au constatat ca performanta participantilor a fost buna la aceasta
sarcina, chiar daca regula nu a fost cunoscuta. De asemenea, ei au facut si alte experimente in
care participantii s-au descurcat mai bine in situatiile care era implicata inselaciunea decat in
cazul afirmatiilor care nu au putut fi interpretate in acest fel (Cosmides, 1989; a se vedea, de
asemenea, Gigerenzer si Hug, 1992).
Cu toate acestea, ca raspuns la aceasta propunere, alti cercetatori au creat scenarii care
presupun norme de permisiuni care sunt familiare. De exemplu, Ken Manktelow si David Over
(1990) au testat persoanele care utilizeaza regula "Daca cureti sangele varsat, trebuie sa porti
manusi." Retineti ca aceasta este o afirmatie de "permisiune", pe care majoritatea oamenilor nu lau auzit inainte. Cu toate acestea, enuntanf problema in acest fel a provocat o crestere a
performantei, la fel ca in multe alte exemple ale sarcinii Wason pe care le-am descris.

243

Ce ne-a invatat Problema Wason?


Controversa continua printre cei care sustin ca permisiune este importanta, cei care se
concentreaza pe inselaciune, si cercetatorii care au propus alte explicatii pentru rezultatele
problemei Wason. Dovezile au fost prezentate atat pentru cat si impotriva fiecareia dintre aceste
mecanisme propuse (Johnson-Laird, 1999, Manktelow, 1999).
Am ramas cu o importanta constatare, si anume ca contextul in care apare rationamentul
conditionat reprezinta marea diferenta. Formularea problemei patru carti in ceea ce priveste
situatii familiare poate genera de multe ori un rationament mai bun decat o afirmatie abstracta
sau una la care oamenii nu se pot relationa. Cu toate acestea, familiaritatea nu este intotdeauna
necesara pentru rationamentul conditionat (ca in problema tatuajului), si pentru situatiile
concepute in care performanta oamenilor nu a fost imbunatatita, chiar si in situatii familiare
(Evans & Feeney, 2004; Griggs, 1983; Manktelow & Evans, 1979).
Uneori, controverse ca acestea sunt frustrante deoarece, la urma urmei, nu cautam
"raspunsuri"? Dar un alt mod de a privi controversele este faptul ca acestea ilustreaza
complexitatea mintii umane si provocarea cu care se confrunta psihologii cognitivi. Amintiti-va
ca la inceputul acestei carti am descris un experiment a lui Donders in care a implicat pur si
simplu indicare cand o lumina a stralucit sau daca lumina a fost la dreapta sau la stanga (a se
vedea capitolul 1, pagina 6). Am descris experiment Donders "pentru a ilustra principiul de baza
prin care psihologii cognitivi trebuie sa deduca modul de functionare a mintii din observatiile
comportamentale.
Prin urmare, este normal ca in acest ultimul capitol al cartii, sa descriem o sarcina care
implica procese mentale mult mai complexe decat a judeca daca o lumina a stralucit, dar care
ilustreaza exact acelasi principiu: modul de functionare a mintii trebuie sa fie dedus din
observatiile comportamentale.
Vedem, in aceasta controversa asupra modului in care oamenii rezolva problema Wason,
cum diferite ipoteze cu privire la ceea ce se intampla in minte poate fi deduse plauzibil din
aceeasi proba de comportament. Poate ca, in cele din urma, mecanismul actual va fi ceva care nu
a fost inca propus, sau poate mintea, in complexitatea sa, are numeroase moduri diferite de
abordare a problemei Wason, in functie de situatie.

Rationament inductiv: Concluzionare pe baza dovezilor


In rationamentul deductiv, premisele sunt enuntate ca fapte, cum ar fi "Toate
macaleandrele sunt pasari." Cu toate acestea, in rationament inductiv, premisele se bazeaza pe
observarea a unuia sau mai multe cazuri specifice, iar noi pornind de la aceste cazuri ajungem la
o concluzie generala.

244

NATURA RATIONAMENTULUI INDUCTIV


In rationament inductiv, concluzii sunt sugerate, avand diferite grade de certitudine, dar
nu sunt o urmare definitiva a premiselor. Acest lucru este ilustrat de urmatoarele doua argumente
inductive:
Observatie: Toate ciorile le-am vazut in Pittsburgh sunt negre. Cand l-am vizitat pe fratele meu in
Washington DC, am vazut ca si acolo ciorile erau negre.
Concluzie: As putea paria ca toate ciori sunt negre.
Observatie: Aici, in Tucson, soarele a rasarit in fiecare dimineata.
Concluzie: Soarele o sa rasara in Tucson maine.
Observati ca exista o anumita logica in fiecare argument, dar al doilea argument este mai
convingator decat primul. In evaluarea argumente inductive, noi nu luam in considerare
valabilitatea, asa cum am facut-o la argumente deductive; in schimb, vom decide cat de puternic
este argumentul. Argumente puternice duc la concluzii care sunt mai susceptibile de a fi
adevarate, iar argumente slabe duc la concluzii care nu sunt la fel de susceptibile de a fi
adevarate. Amintiti-va ca argumentele inductive duc la ceea ce este probabil adevarat, nu ceea ce
este cu siguranta adevarat. O serie de factori pot contribui la rezistenta unui argument inductiv.
Printre acestea se numara urmatoarele:

Reprezentativitatea observatiei: Cat de bine observatiile cu privire la o anumita categorie


reprezinta toti membrii acestei categorii? In mod evident, exemplul ciorilor sufera de o lipsa de
reprezentativitate, deoarece nu ia in considerare ciori din alte parti ale tarii. Daca exista ciori
albastre rare in California, atunci concluzia nu este adevarata.

Numarul de observatii: Argumentul despre ciori este face mai puternic prin adaugarea
observatiilor de la Washington DC, la cele de la Pittsburgh. Adaugarea mai multor observatii ar
consolida si mai mult. Concluzia despre rasaritul soarelui in Tucson este extrem de puternica,
pentru ca este sustinuta de un numar foarte mare de observatii.

Calitatea probelor: Concluzii puternice rezulta din dovezi puternice. De exemplu, desi
concluzia "Soarele va rasari in Tucson" este extrem de puternica din cauza numarului de
observatii, aceasta devine mai puternica atunci cand luam in considerare descrieri stiintifice
despre cum pamantul se roteste in jurul axei sale si se invarte in jurul soarelui. Astfel, adaugand
observatia "masuratori stiintifice ale rotatiei Pamantului indica faptul ca de fiecare data cand
Pamantul se roteste, Soarele va rasari" intareste concluzia si mai mult.
Desi exemplele noastre de rationament inductiv au fost de natura "academica", folosim de
multe ori rationament inductiv in viata de zi cu zi, de obicei fara ca macar sa ne dam seama. De
exemplu, Sarah a observat, la un curs al profesorului X, ca acesta a pus o multime de intrebari
despre proceduri experimentale in examenele lui. Pe baza acestei observatii, Sarah ajunge la
concluzia ca examenul ea pe care ea il va da la un alt curs al profesorului X va fi similar. Intr-un
alt exemplu, Sam a cumparat online marfa de la firma Y si a fost multumit de calitatea
produselor, asa ca va mai face o comanda plecand de la presupunerea ca va primi in continuare
245

marfa de calitate. Prin urmare, ori de cate ori facem o predictie cu privire la ceea ce se va
intampla in functie de observatiile noastre cu privire la ceea ce sa intamplat in trecut, folosim
rationamentul inductiv.
Este logic ca facem previziuni si alegeri pe baza experientei anterioare, in special atunci
cand previziunile se bazeaza pe situatii familiare, cum ar fi invatarea pentru un examen sau
cumparaturi online. Cu toate acestea, facem atat de multe presupuneri despre lume, bazandu-ne
pe experienta anterioara, incat utilizam rationamentul inductiv in mod constant, de multe ori fara
sa ne dam seama. De exemplu, ai facut un test de rezistenta scaunului pe care stai ca sa te asiguri
ca nu se rupe cand te asezi? Probabil ca nu. Ai presupus, pe baza experientei din trecut cu
scaune, ca aceasta nu se va rupe. Acest tip de rationament inductiv este atat de automat ca nu
suntem constienti de faptul ca exista un "rationament". Ganditi-va cat timp ati pierde daca ati ar
trebui sa considerati fiecare experienta ca si cum ati experimenta-o pentru intaia oara.
Rationamentul inductiv furnizeaza mecanismul pentru utilizarea experientei anterioare pentru a
ghida comportamentul prezent.
Cand oamenii folosesc experientele trecute pentru a-si ghida comportamentul din prezent,
ei folosesc adesea comenzi rapide pentru a ii ajuta sa ajunga la concluzii repede. La urma urmei,
nu avem timp sau energie pentru a ne opri si a colecta fiecare informatie de care avem nevoie
pentru a fi de 100 % siguri ca fiecare concluzie la care ajungem este corecta. Aceste comenzi
rapide iau forma tehnicilor euristice "reguli de degetul mare", care sunt susceptibile de a oferi
raspunsul corect la o problema, dar nu sunt foarte simplu de manevrat. Utilizarea euristica poate
suna familiar pentru ca am vazut in capitolul 3 ca oamenii folosesc tehnici euristice pentru a ii
ajuta sa inteleaga ceea ce vad (vezi pagina 62). In mod similar, oamenii folosesc o serie de
tehnici euristice de motivare care duc de multe ori la concluzia corecta, dar nu mereu. Vom
descrie acum doua dintre aceste tehnici euristice, disponibilitatea euristica si reprezentativitatea
euristica.

DISPONIBILITATEA EURISTICA
Urmatoarea demonstratie introduce disponibilitatea euristica.
DEMONSTRATIE Ce este mai predominant?
Raspunde la urmatoarele intrebare:
Care sunt mai raspandite in limba engleza, cuvintele care incep cu litera R sau cuvintele in care
R este a treia litera?
Mai jos sunt enumerate in perechi unele cauze posibile de deces. In cadrul fiecarei perechi,
care cauza a decesului o considerati a fi mult mai probabila pentru oamenii din Statele Unite?
Altfel spus, daca ai alege la intamplare pe cineva din Statele Unite, ar fi cea mai probabila cauza
de deces a acelei persone anul viitor, A sau B?

246

Cauza A

Cauza B

Crima
Coliziune cu un tir
Botulism
Astm
Apendicita

Apendicita
Inec
Astm
Tornada
Sarcina

Atunci cand ne confruntam cu o alegere, suntem adesea ghidati de ceea ce ne amintim din
trecut. Disponibilitatea euristica afirma ca evenimentele care sunt mai usor de amintit sunt
considerate ca fiind mai probabil decat evenimente care sunt mai greu de memorat (Tversky &
Kahneman, 1973). Luati in considerare, de exemplu, problemele expuse in demonstratie. Cand
participantii au fost rugati sa judece daca exista mai multe cuvinte care incep cu litera R sau in
care R este a treia litera, 70% au raspuns ca exista mai multe cuvinte incep cu R, chiar daca in
realitate sunt de trei ori mai multe cuvinte care au R in a treia pozitie (Tversky & Kahneman
1973, dar se vedea, de asemenea, Gigerenzer & Todd, 1999).
Tabelul 13.3 ne arata rezultatele experimentelor in care participantii au fost rugati sa
judece prevalenta relativa a diferitelor cauze de deces (Lichtenstein si colab., 1978). Pentru
fiecare pereche, cauza cea mai probabila de deces este listata in coloana din stanga (a se compara
cu raspunsurile voastre in demonstratia de mai sus). Numarul din paranteze indica frecventa
relativa a cauzei cele mai probabile in comparatie cu cauza mai putin probabila. De exemplu, de
20 de ori mai multi oameni mor omorati decat mor de apendicita. Numarul din dreapta indica
procentul de participanti care au ales alternativa mai putin probabila. De exemplu, 9 % de
participanti au crezut ca este mai probabil ca o persoana sa moara de apendicita decat ca urmare
a unei crime. Prin urmare in acest caz, majoritatea oamenilor, 91%, au ales in mod corect omor
ca provocand cele mai multe decese. Cu toate acestea, pentru alte cauze de deces, o parte
substantiala a participantilor au judecat gresit probabilitatea. In aceste cazuri, un numar mare de
erori au fost asociate cu cauzele care au fost mediatizate de mass-media. De exemplu, 58 % au
spus ca cele mai multe decese au fost cauzate de tornade decat de astm, dar in realitate mor de 20
de ori mai multi oameni din cauza astmului decat de a tornadelor. Deosebit de frapant este faptul
ca 41% din participanti au spus botulismul a cauzat mai multe decese decat astmul, chiar daca
mor de 920 de ori mai multi oameni de astm.
Cele mai probabile

Mai putin probabile

Crima (20)
Inec (5)
Astm (920)
Astm (20)
Apendicita (2)

Apendicita
Coliziune cu un tir
Botulism
Tornada
Sarcina

Procentajul celor care au ales mai


putin probabile
9
34
41
58
83

Adaptat dupa Lichtenstein si al., 1978


247

Explicatia pentru aceste erori pare legate de disponibilitate. Cand incercati sa va ganditi
la cuvinte care incep cu R sau care au R in pozitia a treia, este mult mai usor sa ne gandim de
cuvinte care incep cu R decat cuvinte care au R in pozitia lor a treia. Cand oamenii mor de
botulism sau intr-o tornada, stirea este pe prima pagina, in timp ce decese de la astm trec practic
neobservat de catre publicul larg (Lichtenstein si colab., 1978).
Un experiment sustinut de Stuart McKelvie (1997) demonstreaza disponibilitatea
euristica intr-un alt mod. McKelvie a prezentat participantilor liste cu 26 de nume. Pe lista cu
"barbati celebri", 12 dintre numele erau barbati faimosi (Ronald Reagan, Mick Jagger) si 14
nume ale unor femei necunoscute. Pe lista "femei celebre", 12 dintre numele erau ale unor femei
celebre (Tina Turner, Beatrix Potter) si 14 erau barbati necunoscuti. Cand participantii au fost
rugati sa estimeze daca au existat mai multi barbati sau mai multe femele in listele pe care le-au
auzit, raspunsul lor a fost influentat de numele persoanelor faimoase. 77% dintre participantii
care au auzit de lista barbati celebri au declarat ca au existat mai multe masculi in lista lor
(observati ca nu au fost de fapt mai putini), si 81% dintre participanti care au auzit de lista femei
celebre au declarat ca au existat mai multe femele in lista lor. Acest rezultat este in concordanta
cu disponibilitatea euristica, deoarece numele celebre ar fi mai usor de memorat si acest lucru a
fost demonstrat cand participantii au fost rugati sa decida daca au fost mai multe nume de barbati
sau de femei.
Exemplele anterioare ilustreaza modul in care disponibilitatea euristica ne poate induce in
eroare ajungand la o concluzie gresita atunci cand evenimentele mai putin frecvente ies in
evidenta in memoria noastra. Exista multe situatii, insa, in care ne amintim evenimentele care au
loc frecvent. De exemplu, s-ar putea deduce din observatiile anterioare ca, atunci cand este
innorat si exista o anumit miros in aer, este posibil sa ploua mai tarziu in acea zi. Sau poate ai
observat ca seful tau este mai dispus sa iti accepte solicitarile atunci cand el/ea este intr-o stare de
spirit buna.
Desi observarea corelatiilor intre evenimente pot fi utila, uneori oamenii cad in capcana
de a crea corelatii iluzorii. Corelatiile iluzorii apar atunci cand o corelatie intre doua evenimente
pare sa existe, dar in realitate nu exista sau este mult mai slaba decat se presupune a fi.
Corelatiile iluzori poate aparea atunci cand ne asteptam ca doua lucruri sa aiba legatura, asa ca
ne pacalim chiar si atunci cand nu au legatura intre ele. Aceste asteptari pot lua forma unui
stereotip o generalizare foarte simplista despre un grup sau clasa de oameni care de multe ori
se concentreaza pe negatie. Un stereotip despre caracteristicile unui anumit grup ii poate face pe
oameni sa acorde o atentie deosebita comportamentelor asociate cu acel stereotip, iar aceasta
atentie creeaza o corelatie iluzorie care consolideaza stereotipurile. Acest fenomen este legat de
disponibilitatea euristica pentru ca atentia selectiva a comportamentelor stereotipe face aceste
comportamente sa fie mult mai "disponibile" (Chapman & Chapman, 1969, Hamilton, 1981).
Putem aprecia cum corelatiilor iluzorii intareasca stereotipurile luand in considerare
stereotipul ca barbatii homosexuali sunt efeminati. O persoana care crede acest stereotip ar putea
sa acorde o atentie deosebita personajelor homosexuale efeminate din programele TV sau din
filme, si situatiilor in care se vedea o persoana despre care stiu ca este un homosexual efeminat,
248

actioneaza. Desi aceste observatii sprijina o corelatie intre a fi homosexual si a fi efeminat,


persoana va ignora numarul mare de cazuri in care barbatii homosexuali nu sunt efeminati. Acest
lucru este posibil, deoarece aceste cazuri persoana nu ies in evidenta sau pentru ca persoana
alege sa nu le acorde atentie. Oricare ar fi motivul, luand in considerare in mod selectiv numai
situatiile care sustin ideile preconcepute ale persoanei se poate crea iluzia ca exista o corelatie,
desi e posibil sa fie doar una slaba sau inexistenta.

REPREZENTATIVITATEA EURISTICA
In timp ce disponibilitatea euristica se refera la cat de des ne asteptam ca evenimentele sa
aibe loc, reprezentativitatea euristica este legata de ideea ca oamenii iau adesea decizii bazanduse pe cat de mult un eveniment seamana un altul.

Luarea unei decizii bazata pe asemanare


Reprezentativitatea euristica prevede ca probabilitatea ca A sa fie un membru al clasei B
poate fi determinata de cat de bine proprietatile lui A seamana cu proprietatile pe care le asociem
de obicei cu clasa B. Pentru a pune acest lucru in termeni mai concreti, luati in considerare
urmatoarea demonstratia.

DEMONSTRATIE

Judecarea ocupatiilor

Alegem aleator un barbat din populatia Statelor Unite. Acest barbat, Robert, poarta
ochelari, vorbeste incet si citeste foarte mult. Este mai probabil ca Robert sa fie bibliotecar sau
fermier?
Cand Amos Tversky si Daniel Kahneman (1974) au pus aceasta intrebare intr-un
experiment, cele mai multe persoane au ghicit ca Robert a fost bibliotecar. Se pare ca descrierea
lui Robert ca purta ochelari, vorbea incet, si citea o multime potrivire, era imaginea pe care o
aveau ei depre un bibliotecar (a se vedea corelatii iluzorii, mai sus). Astfel, ei au fost influentati
de reprezentativitatea euristica bazandu-si decizia pe cat de asemanatoare erau caracteristicile
folosite pentru a descrie Robert (A, in definitia noastra a reprezentativitatii euristica) cu cele ale
unui bibliotecar "tipic" (clasa B). Cu toate acestea, ei au ignorat o alta sursa importanta de
informatii - procentajul agricultori si bibliotecarilor dintr-o populatie. Procentajul de baza este
proportia relativa a diferitelor clase in randul populatiei. In 1972, cand acest experiment a fost
efectuat, erau mult mai multe fermieri de sex masculin decat bibliotecarii de sex masculin in
Statele Unite, asa ca este mult mai probabil ca Robert sa fi fost un fermier (amintiti-va ca el a
fost ales aleatoriu din populatie).
O reactie la aceasta problema, agricultor-bibliotecar ar putea fi faptul ca, probabil,
participantii nu cunosteau procentajul de baza pentru agricultori si bibliotecari, neavand astfel
toate informatiile necesare pentru a lua o decizie corecta. Efectul cunoasterii procentajului de
baza a fost demonstrat prin prezentarea urmatoarea probleme participantilor:

249

Intr-un grup de 100 de persoane, exista 70 de avocati si 30 de ingineri. Care este sansa ca,
daca vom alege la intamplare o persoana din grup, ea sa fie un inginer?
Participantii dat aceasta problema a ghicit corect ca ar exista o sansa de 30% de a alege
un inginer. Cu toate acestea, pentru unii participanti, a fost adaugata urmatoarea descriere a
persoanei care a fost alesa:
Jack este un barbat in varsta de 45 de ani. El este casatorit si are patru copii. El este, in
general conservatoar, atent si ambitios. El nu arata nici un interes fata de problemele politice si
sociale si isi petrece majoritatea timpului liber cu hobby-urile sale, care includ tamplarie,
navigatie si puzzle-uri matematice.
Adaugarea aceastei descrieri i-a facut pe participanti sa creasca foarte mult estimarea
sansele ca persoana alesa la intamplare (Jack, in acest caz) sa fie un inginer. Aparent, cand sunt
disponibile doar informatii procentuale de baza, oamenii folosesc aceste informatii pentru a face
estimarile lor. Cu toate acestea, atunci cand orice informatie descriptiva este disponibila, oamenii
nu ia in considerare informatiile procentuale de baza, iar acest lucru poate provoca erori in
rationament. Retineti, totusi, ca informatiile descriptive corecte poate creste acuratetea unei
decizii. De exemplu, daca in descrierea lui Jack, era mentionat si ca ultimul sau loc de munca
implica determinarea caracteristicilor structurale ale unui pod care a fost construit, atunci acest
lucru ar fi crescut foarte mult sansele ca el sa fie, de fapt, un inginer. Prin urmare, asa cum este
important sa se acorde atentie informatiilor procentajului de baza, informatiile furnizate de
descrieri pot fi de asemenea utile in cazul in care sunt relevante. Cand astfel de informatii sunt
disponibile, apoi aplicarea reprezentativitatii euristica poate duce la judecati corecte.

Luarea unei decizii fara a lua in considerare Regula


Corelarii
Demonstratia urmatoare ilustreaza o alta caracteristica a reprezentativitatii euristice.

DEMONSTRATIE

Descrierea unei persoane

Linda este o femeie de 31 de ani, singura, sincera si foarte inteligenta. Ea este specializata
in filozofie. Ca student, ea a fost profund preocupata de problemele legate de discriminare si de
justitia sociala si a participat la demonstratii antinucleare. Care dintre urmatoarele alternative
este mai probabila?
1. Linda este casier bancar.
2. Linda casier bancar si activista in miscarea feminista.
Raspunsul corect la aceasta problema este ca Afirmatia 1 are o probabilitate mai mare de
a fi adevarata, dar cand Tversky si Kahneman (1983) pus aceasta problema participantiilor lor,
85% au ales Afirmatia 2. Este usor de inteles de ce au facut asta. Ei au fost influentati de
reprezentativitatea euristica, pentru ca descrierea Lindei se potriveste cu imagimea oamenilor
250

despre o feminista tipica. Cu toate acestea, in acest sens au incalcat regula corelarii, care prevede
ca probabilitatea unui corelatii dintre doua evenimente (A si B) nu poate fi mai mare decat
probabilitatea constituentilor unici (A singur sau B singur). De exemplu, probabilitatea ca Anne
sa aibe un Corvette rosu nu poate fi mai mare decat probabilitatea ca ea sa aibe un Corvette,
deoarece cei doi constituentilor impreuna (Corvette si rosu) definesc un numar mai mic de
masini de un singur constituent (Corvette). In mod similar, exista mai multe casierite bancare
decat casierite bancare feministe; afirmand ca Linda este casierita bancara include posibilitatea
ca ea sa fie si o casierita bancara feminista (Figura 13.7).
Oamenii au tendinta de a incalca regula corelarii chiar si atunci cand este clar ca ei o
inteleg. Vinovata este reprezentativitatea euristica. In exemplul de mai sus, participantii au vazut
ca mai reprezentative caracteristicile Lindei ca "casierita bancara feminista" decat "casierita
bancara."

Presupunerea incorecta ca esantioanele mici sunt


reprezentative
Oamenii fac, de asemenea, erori de rationament prin ignorarea importantei dimensiuni
esantionului pe care se bazeaza observatiile. Urmatoarea demonstratie ilustreaza efectul marimii
esantionului.

DEMONSTRATIE

Nasterea de femei si barbati

Intr-un anumit oras sunt doua spitale. In spital mai mare se nasc aproximativ 45 de copii
in fiecare zi, iar in spital mai mic aproximativ 15. Dupa cum stiti, aproximativ 50 % din totalul
copiilor nascuti sunt baieti. Cu toate acestea, procentul exact variaza de la o zi la alta. Uneori
poate fi mai mare de 50%, uneori mai mic.
Timp de 1 an, fiecare spital notat zilele in care procentul de baieti nascuti a fost mai mare de
60%. Care spital credeti ca a inregistrat mai multe astfel de zile?
Spitalul mare?
Spitalul mic?
Aproximativ la fel.
Cand participantii au fost rugati sa raspunda la aceasta intrebare intr-un experiment
(Tversky & Kahneman, 1974), 22% au ales spital mai mare, 22% au ales la spital mai mic, iar
56% au declarat ca nu ar fi nici o diferenta. Grupul care a crezut nu ar fi nici o diferenta a
presupus probabil ca rata natalitatii pentru barbati/femei, in ambele spitale ar fi reprezentativa a
natalitatii globale. Cu toate acestea, raspunsul corect este ca ar fi mai multe zile, cu nasteri de sex
masculin peste 60%, in spitalul mic.
251

Putem intelege de ce ar putea aparea acest rezultat prin luarea in considerare a reguli
statistice numita legea numerelor mari, in care se afirma ca, cu cat este mai mare numarul de
persoane care sunt alese la intamplare dintr-o populatie, cu atat mai reprezentativ va fi rezultatul
grupului pentru intreaga populatie. In schimb, un numar mic de persoane alese va fi mai putin
reprezentativ pentru restul populatiei. Astfel, in problema cu spital este mult mai probabil ca
procentul de baieti nascuti in orice zi sa fie mai apropiat de 50% in spitalul mare si indepartat de
50% in spitalul mic. Pentru a face aceasta concluzie mai clara, imaginati-va ca exista un spital
foarte mic, care inregistreaza numai o nastere pe zi. Intr-o perioada de un an vor fi 365 de nasteri,
din care 50% fiind baieti si 50% fiind fete. Cu toate acestea, in orice zi, va fi fie 100% nasteri de
baieti sau 100% nasteri de fete este evident ca aceste procente nu sunt reprezentative pentru
restul populatiei. Oamenii de multe ori presupun ca reprezentativitatea este valabila pentru
esantioane mici, iar acest lucru duce la erori in rationament. (A se vedea Gigerenzer si Hoffrage,
1995; Gigerenzer & Todd, 1999, pentru perspective suplimentare cu privire la modulin care
gandirea statistica si euristica opereaza in rationament.)

Confirmarea prejudecatii
Unul dintre cele mai importante obstacole in calea rationament corect este confirmarea
prejudecatii, tendinta noastra de a cauta selectiv doar informatii care sunt conforme cu ipoteza
noastra si de a trece cu vederea informatii ca sunt impotriva ei. Acest efect a fost demonstrat de
Wason (1960), care a prezentat participantilor urmatoarele instructiuni:
Vi se vor da trei numere care sunt conforme cu o regula simpla pe care o am in minte.
Scopul vostru este sa descoperiti aceasta regula scriind seturi de trei cifre, impreuna cu motivele
pentru le-ati ales. Dupa ce ati scris fiecare set, am sa va spun daca numerele sunt conforme cu
regula sau nu. Cand va veti fi siguri ca ati descoperit regula, o scrieti si imi spuneti care este. (P.
131).
Dupa Wason le-a prezentat primul set de numere, 2, 4 si 6, participantii au inceput crearea
propriilor seturi de trei numere si primirea de feedback de la Wason. Retineti ca Wason a spus
participantilor numai daca numerele lor se potriveau cu regula lui. Participantii nu au aflat daca
regula lor a fost corecta pana cand nu s-au simtit suficient de increzatori pentru a anunta regula
lor. Cele mai frecvente ipoteza initiale au fost "intervale care cresc din doi in doi". Deoarece
regula reala a fost "trei numere, in ordine crescatoare ca marime," regula " intervale care cresc
din doi in doi" este incorecta, chiar daca se creeaza secvente care satisfac regula lui Wason.
Secretul pentru a determina regula corecta este de a incerca sa se creeze secvente care nu
satisfac ipoteza actuala a persoanei, dar satisfac regula lui Wason. Astfel, confirmarea ca
secventa de 2, 4, 5 este corecta, ne permite sa o respingem pe cea cu "intervale care cresc din doi
in doi" si sa formulam una noua. Cei cativa participantii ai caror regula a fost corecta de prima
data, au urmat strategia de testare o unei serii de ipoteze inainte de a anunta regula lor, prin
crearea de secvente care au fost concepute pentru a infirma ipoteza lor actuala. In schimb,
participantii care nu au ghicit corect regula la prima lor incercare au avut tendinta de a mentine
crearea de secvente care sa confirme ipoteza lor actuala.
252

Confirmarea prejudecatii actioneaza ca o pereche de ochelari negrii - vedem lumea in


conformitate cu normele pe care le credem ca sunt corecte si nu renuntam la acest punct de
vedere deoacere cautam doar dovezi care confirma regula noastra. Confirmarea prejudecatii este
atat de puternica incat poate afecta rationamentul oamenilor determinandu-i sa ignore informatii
relevante. Charles Lord si colaboratorii (1979) au demonstrat acest lucru intr-un experiment care
testeaza cat de afectate sunt atitudinile oamenilor de expunerea la elemente de proba care
contrazice aceste atitudini.
Cu ajutorul unui chestionar, Lord a identificat un grup de participanti in favoarea
pedepsei capitale si un alt grup impotriva ei. Fiecarui participant i-au fost apoi prezentate studii
de cercetare privind pedeapsa capitala. Unele studii furnizau dovezi ca pedeapsa capitala a dus la
scaderea numarului de crime comise; altele furnizat dovezi ca pedeapsa capitala nu a avut nici un
efect asupra numarului de crime comise. In cazul in care participantii au reactionat la studii,
raspunsurile lor reflecta atitudinile pe care le aveau la inceputul experimentului. De exemplu, un
articol care prezenta dovezi care sustineau scaderea numarului de crime din cauza pedepsei
capitale a fost evaluat ca "convingator" de sustinatorii pedepsei capitale si "neconvingator" de cei
impotriva acesteia. Aceasta este modul de lucru al confirmarii prejudecatii - convingerile
anterioare ale oamenilor i-au facut sa se concentreze doar asupra informatiilor care au in
consonanta cu convingerile lor si sa nu le ia in considerare pe cele care erau impotriva acestora.

Luarea deciziilor: Alegerea dintre alternative


Asa cum am mentionat la inceputul capitolului, luam decizii in fiecare zi, de la cele
relativ neimportante (cu ce haine sa ne imbracam, ce film sa vedem), la cele care pot avea un
impact mare asupra vietii noastre (la ce facultate sa ne inscriem, cu cine sa ne casatorim, ce
locuri de munca sa alegem). Procesul de luare a deciziilor poate implica atat rationamentul
inductiv cat si cel deductiv, prin urmare am luat deja in considerare unele dintre principiile care
se aplica in studierea modului in care oamenii iau decizii.
Cand am discutat despre disponibilitatea si reprezentativitatea euristica, am folosit
exemple in care oamenii au fost rugati sa emita judecati despre lucruri cum ar fi cauzele de deces
sau profesii oamenilor. Atunci cand discutam despre luarea deciziilor, accentul nostru va fi pe
modul in care oamenii iau decizii care presupun alegeri intre diferite cursuri de actiune. Aceste
alegeri pot implica decizii personale, cum ar fi a decide la ce scoala sa se inscrie sau daca sa
zboare cu avionul sau sa mearga cu masina pentru a ajunge la o destinatie, sau deciziile adoptate
in legatura cu o profesie, cum ar fi "Ce campanie de publicitate ar trebui sa aibe compania mea?"
Sau "Unde ar trebui mea firma de avocatura sa-si faca publicitate pentru a gasi un alt student
pentru un post part-time. Am inceput prin a examina una dintre proprietatile de baza ale
procesului decizional: Deciziile implica atat beneficii cat si costuri.

253

ABORDAREA UTILITATII LA DECIZII


O mare parte din teoretizareatimpurie a procesului decizional a fost influentata de teoria
utilitatii asteptate. Aceasta teorie se bazeaza pe presupunerea ca oamenii sunt de fapt rationali,
deci daca au toate informatiile relevante, ei vor lua o decizie care duce la utilitatea maxima
asteptata. Utilitatea se refera la rezultatele care atinge obiectivele unei persoane (Manktelow,
1999; Reber, 1995). Economistii care au studiat luarea deciziilor s-au gandit la utilitate in
termeni de valoarea monetara; prin urmare, scopul luarii unei decizii bune a fost de a face
alegeri, soldate cu amortizarea monetara maxima.
Unul dintre avantajele abordarii utilitati este ca el ne specifica procedurile care permit sa
se determine care alegere ar conduce la valoare monetara mai mare. De exemplu, daca stim
sansele de castig, atunci cand a jucam un slot machine intr-un cazinou, si, de asemenea
cunoastem cati bani cheltuim si de marimea amortizarii, este posibil sa determinam ca, pe termen
lung, jucand slot machines este o pierde. Dar, doar pentru ca este posibil sa se prevada strategia
optima nu inseamna ca oamenii vor urma aceasta strategie. Oamenii se comporta in mod regulat
intr-un mod care ignora modul optim de a raspunde in functie de probabilitati. Chiar daca cei mai
multi oameni isi dau seama ca, pe termen lung cazinoul castiga, popularitatea imensa de jocuri
de noroc indica faptul ca multi oameni au decis sa joace la cazinouri oricum. Observatiile, cum
ar fi acesta, precum si rezultatele multor experimente, au condus psihologi la concluzia ca
oamenii nu iau intotdeauna decizii care au ca rezultat rezultatul dorit.
Iata cateva exemple de situatii in care deciziile oamenilor nu maximizeaza probabilitatea
unui rezultat bun. Veronica Denes-Raj si Seymour Epstein (1994) au oferit participantilor
oportunitatea de a castiga pana la 7 dolari, primind 1 dolar de fiecare data cand au scos o fasole
rosie dintr-un vas care continea boabe rosii si albe. Cand li s-a dat posibilitatea de a alege intre
un vas mic continand 1 o fasole rosie si 9 albe (sansele de boabe rosi = 10%; Figura 13.8a) sau
un vas mai mare care continea o proportie mai mica de boabe rosii (de exemplu,7 rosii si 93 albe,
sansele de a extrage o fasole rosie = 7%; Figura 13.8b), multi participanti au ales vasul mai mare
cu mai putine probabilitati favorabile. Cand au fost rugati sa explice alegerea, au raportat ca, desi
stiau ca probabilitatile erau impotriva lor, au simtit ca ar avea o sansa mai buna daca ar exista
mai multe boabe rosii. Se pare ca numarul boabelor rosii a fost mai convingator ca probabilitatea
mai mica (li sa spus cate boabe rosii si albe erau la fiecare incercare).
In timp ce decizia din care castron sa extragi fasole de nu este o decizie deosebit de
importanta, preferinta participantilor pentru alegerea unei probabilitati mai mici, arata ca acestea
este influentata de alte consideratii decat cunostintele lor despre probabilitati. O decizie
importanta din viata reala este daca sa calatoreasca cu masina sau avionul. Desi este bine
cunoscut faptul ca sansele sunt mult mai mari de a fi ucis intr-un accident de masina decat intr-un
accident de avion, s-a observat, dupa atacurile teroriste din 9/11, o scadere in transportul aerian si
o crestere a calatoriilor cu masina. Conform unui calcul, numarul de americani care si-au pierdut
viata in accidente de masina deoarece au vrut sa evite zborul cu avionul a fost mai mare decat
numarul total de pasageri ucisi in cele patru zboruri deturnate (Gigerenzer, 2004).

254

Ideea ca abordarea utilitati nu descrie modul in care oamenii iau decizii este sustinuta si
de o analiza a modului in care concurentilor raspund la jocul TV Deal or No Deal. In acest joc
unui concurent ii este prezentata o lista cu 26 de sume de bani, de la un cent la un milion de
dolari. Fiecare dintre aceste sume este continuta intr-una din cele 26 de serviete, care sunt afisate
pe scena. Jocul incepe atunci cand concurentul alege una dintre aceste serviete. Concurentul are
dreptul la orice suma de bani este continuta in acea servieta. Problema, insa, este faptul ca
concurentul nu stie cati bani sunt in servieta, iar singura modalitate de a gaseasca afara este de a
deschide cele 25 de serviete ramase, una cate una, pana servieta concurentul este singura ramasa
(Figura 13.9).
Concurentul indica pe rand care din cele 25 de serviete vor fi deschise. De fiecare data
concurentul alege numarul de pe o servieta, iar modelul o deschide si dezvaluie cati bani se afla
in interiorul. Fiecare suma de bani care este revelata este stearga de pe lista cu cele 26 de sume
de bani. Astfel, uitandu-se la lista de valori, concurentul poate spune care valorile care au iesit
din joc (valorile din servietele care au fost deschise) si care valori sunt inca in joc. Una dintre
valorile care sunt inca in joc este in servieta concurentului, dar concurentul nu stie care este.
Dupa deschiderea a 6 serviete, concurentului ii este oferita o negociere de catre banca pe
baza celor 20 de premii ramase. In acest moment, concurentul trebuie sa aleaga intre a lua suma
oferita de banca (Deal) sau sa continuie jocul (No Deal). Singurele informatii care il pot ajuta pe
concurentul sa decida sunt suma oferita de banca si lista de valori care sunt inca in joc, dintre
care una este in servieta lui. In cazul in care concurentul respinge oferta initiala a bancii, atunci
concurentul deschide mai multe serviete, iar banca ii va face o noua oferta. De fiecare data cand
banca face o oferta, concurentul considera oferta bancii si valorile care sunt inca in joc, si decide
daca sa accepte oferta bancii sau sa continue meciul.
De exemplu, sa luam in considerare urmatoarea situatie, prezentata in tablelul 13.4,
situatie reala a unui concurent pe care il vom numi X. Sumele din coloana din dreapta sunt
valorile din cele 5 serviete care nu au fost inca deschise. Patru din aceste serviete erau pe scena
iar celalalta era la concurentul X. Pe baza acestor sume, banca a facut o oferta de 80.000 dolari.
Cu alte cuvinte, concurent X a avut de ales intre suna definitiva de 80.000 dolari sau sans de a
obtine una din sume mai mari enumerate in coloana din dreapta. Alegerea rationala pare sa fi
pentru a lua cei 80.000 dolari, pentru ca au fost doar de 1 la 5 sanse de a castiga cei 300.000
dolari si toate celelalte sume au fost mai mici de 80.000 dolari.
Tabel 13.4 Situatia concurentului X dupa deschiderea a 21 de serviete (banca i-a oferit 80.000
dolari).
Deschise (Nu mai sunt in joc)
$0.01
$5,000
$1
$10,000
$5
$25,000
$10
$75,000
$25
$100,000

Nedeschise (Inca in joc)


$100
$400
$1,000
$50,000
$300,000
255

$50
$75
$200
$300
$500
$750

$200,000
$400,000
$500,000
$750,000
$1,000,000

Din pacate, concurent X nu a acceptat oferta bancii, iar urmatoarea servieta deschisa
continea cei 300.000 de dolari. Concurent X a acceptat apoi noua oferta a bancii de 21.000
dolari, incheindu-se jocul.
Thierry Post si colaboratorii sai (2008) au analizat raspunsurile din sute de jocuri si au
concluzionat ca alegerile concurentilor sunt determinate nu doar de sumele de bani lasate in
serviete, ci si de ceea ce sa intamplat pana la decizia lor. Post a constatat ca, daca lucrurile merg
bine pentru concurentul (ei au deschis o serie de serviete cu sume mici) si banca incepe sa ofere
mai mult si mai mult, concurentul este probabil mai prudent si accepta a oferta mai devreme. In
schimb, atunci cand concurentiilor le merge rau (au deschis o serie de serviete cu valoari mari) si
ofertele bancilor sunt tot mai mici, ei isi vor asuma mai multe riscuri si vor continua jocul. Post
sugereaza ca unul dintre motivele pentru acest comportament din partea concurentilor care joaca
prost este ca ei doresc sa evite sentimentul negativ de a fi un ratat. Prin urmare, acestia isi asuma
mai multe riscuri, in speranta ca vor "bate sansele si vor iesi castigatori. Aceasta este, probabil,
ceea ce sa intamplat cu concurent X, cu rezultate nefericite. De aici rezulta ca deciziile
concurentilor sunt influentate de emotiile lor. Vom descrie acum o serie de exemple, dintre care
multe implica emotii si alti factori care nu sunt luati in considerare de teoria utilitatii.

Cum afecteaza emotiile, luare deciziilor


Emotiile pot afecta decizii in diferite moduri (Han & Lerner, 2009). Emotiile asteptate
sunt emotiile pe care oamenii prezic ca le vor simti pentru un anumit rezultat. De exemplu, un
concurent la Deal or No Deal, ar putea face o alegere bazandu-se pe cum s-ar simti daca accepta
oferta bancii de 125.000 dolari (chiar daca ar putea castiga 500.000 dolari), sau cum s-ar simti
daca castiga cei 500.000 de dolari, dar, si cat de rau s-ar simti daca nu accepta oferta bancii si va
descoperi ca sunt numai 10 dolari in servieta.
Retineti ca in timp ce emotia asteptata, ofera informatii despre rezultatele emotionale
probabile ale unei decizii, aceasta nu implica de fapt simtirea emotiei. Deoarece o emotie poate
oferii informatii, acest lucru inseamna ca emotiile asteptate pot fi parte a abordarii utilitatii,
pentru ca un rezultat care duce la o emotie pozitiva va fi probabil un rezultat bun si unul care
duce la o emotie negativa va fi probabil un rezultat slab (Lowenstein et al, 2003; Wilson &
Gilbert, 2003).

256

Emotiile imediate sunt emotii care sunt simtite in momentul in care de ia o decizie. Exista
doua tipuri de emotii imediate. Emotiile imediate integrale sunt emotii care sunt asociate cu actul
de a lua o decizie. De exemplu, un concurent la Deal or No Deal care incearca sa decida daca sa
accepte sau sa refuze oferta bancii se pot simti extrem de anxios. Aceasta anxietate este o emotie
integrala asociata cu luarea deciziei, si este posibil ca aceasta emotie sa afecteze decizia.
Emotiile imediate accidentale sunt emotii care nu au legatura cu decizia. Emotiile
accidentale pot fi cauzate de dispozitie generala a unei persoane (persoana este fericit, de
exemplu), sau ceva ce sa intamplat mai devreme in acea zi, sau reactioneaza la mediul general,
cum ar fi muzica de fundal din timpul jocului sau la urletele de publicul.
Fiecare dintre aceste tipuri de emotii poate avea un potential efect asupra deciziilor, dar
numai emotia asteptata, care implica un element de gandire rationala, poate fi manipulata in
cadrul utilitatii asteptate. Cu toate acestea, in sectiunea urmatoare vom vedea ca emotiile
asteptate nu pot prezice cu exactitate emotia real care ar rezulta din rezultatul unei decizii.

Oamenii isi prezic inexact emotiile


O caracteristica de baza a cercetarii cu privire luarea deciziilor este fenomenul aversiune
fata de risc - tendinta de a evita asumarea de riscuri. De exemplu, un concurent la Deal or No
Deal care decide sa accepte oferta bancii, mai degraba decat sa isi incerce norocoul si sa castige
mai mult sau sa piarda totul poate fi motivat de aversiunea fata de risc.
Emotiile asteptate sunt unul dintre factorii determinanti ai aversiune fata de risc, pentru
ca unul din lucrurile care cresc aversiunea fata de risc este tendinta de a crede ca o anumita
pierdere va avea un impact mai mare decat un castig de aceeasi dimensiune (Tversky &
Kahneman, 1991). De exemplu, daca oamenii cred ca ar fi foarte neplacut sa piarda 100 dolari,
dar daor putin placut sa castige 100de dolari, atunci acest lucru i-ar determina sa refuze un pariu
in care cotele sunt 50-50, cum ar fi dam cu banul (castiga 100 $ pentru cap; pierde 100 $
pentru pajura). De fapt, din cauza acestui efect, unii oameni sunt reticenti in a accepta un pariu
cu sanse 50-50 in care castigatorul primeste 200 $ sau pierde 100 $, chiar daca in conformitate cu
teoria utilitatii, acesta ar fi un pariu bun (Kermer et al., 2006 ).
Deborah Kermer si colaboratorii (2006) au studiat acest efect printr-un experiment in care
au comparat emotiile asteptate ale amenilor cu emotiile lor reale. Ei au dat participantilor 5 dolari
si le-au spus ca pe baza jocului dam cu banul fie ar castiga inca 5 dolari sau pierde 3.
Participantii si-au evaluat fericirea inainte de inceperea experimentului si apoi au prezis cum
fericirea lor s-ar schimba in cazul in care a castigat (ar obtine 5 dolari, astfel incat au avea 10
dolari) sau ar pierde (pierd $ 3, asa ca mai au 2). Rezultatele acestor evaluari sunt indicate de de
primele bare din stanga din Figura 13.10. Observati ca participantii au prezis ca efectul negativ
de a pierde 3 dolari ar fi mai mare decat efectul pozitiv de a castiga 5 dolari.

257

Dupa tragerea la sorti, in care unii participanti a castigat si unii au pierdut, ei au continuat
sa dea cu banul inca 10 minute si apoi si-au evaluat fericirea. Barele din dreapta arata ca efectul
real de a pierde a fost substantial mai mic decat au anticipat, dar efectul pozitiv de a castiga a fost
doar putin mai mic decat au anticipat. Ca urmare, efectul pozitiv de a castiga si cel negativ de a
pierde au fost de aproximativ egale.
De ce oamenii isi supraestimeaza sentimentele negative ce vor urma? Unul dintre motive
este faptul ca atunci cand fac predictii, ei nu iau in considerare diferitele mecanisme de depasire
pe care le pot utiliza pentru a face fata adversitatii. De exemplu, o persoana care nu a obtinut
locul de munca pe ca l-a vrut ar putea rationaliza esecul prin a spune "Salariul nu a fost ceea ce
mi-am dorit cu adevarat" sau "Voi gasi ceva mai bun." In experimentul Kremer, participantii
prezic modul in care acestia s-ar simti daca nu s-ar mai concentra pe pierderea celor 5 dolari;
dupa ce rau aflat rezultatul, participantii care au pierdut de fapt s-a axat pe faptul ca mai aveau 2
dolari.
Rezultatele experimentului Kremer, plus altii, arata ca incapacitatea de a prezice corect
rezultatul emotional a unei decizii poate duce la luarea deciziilor ineficiente (Peters et al, 2006;
Wilson & Gilbert, 2003). Vom vedea acum cum emotii care au nici macar o legatura cu luarea
deciziei poate afecta decizia.

Emotiile accidentale afecteaz