Capitolul VI

Procedura reparararii pagubei materiale sau a daunei morale in caz de eroare

judiciara sau privare nelegala de libertate ori in alte cazuri.

Art. 538
Dreptul la repararea pagubei n caz de eroare judiciar
(1) Persoana care a fost condamnat definitiv, indiferent dac pedeapsa aplicat
sau msura educativ privativ de libertate a fost sau nu pus n executare, are
dreptul la repararea de ctre stat a pagubei suferite n cazul n care, n urma
rejudecrii cauzei, dup anularea sau desfiinarea hotrrii de condamnare
pentru un fapt nou sau recent descoperit care dovedete c s-a produs o eroare
judiciar, s-a pronunat o hotrre definitiv de achitare.
(2) Dispoziiile alin. (1) se aplic i n cazul redeschiderii procesului penal cu
privire la condamnatul judecat n lips, dac dup rejudecare s-a pronunat o
hotrre definitiv de achitare.
(3) Persoana prevzut la alin. (1) i persoana prevzut la alin. (2) nu vor fi
ndreptite s cear repararea de ctre stat a pagubei suferite dac, prin
declaraii mincinoase ori n orice alt fel, au determinat condamnarea, n afara
cazurilor n care au fost obligate s procedeze astfel.
(4) Nu este ndreptit la repararea pagubei nici persoana condamnat creia i
este imputabil n tot sau n parte nedescoperirea n timp util a faptului
necunoscut sau recent descoperit.
Corelatii legislative; art.14 alin.6 din Pactul international cu privire la drepturile
civile si politice ; art.6 paragraful 2 CEDO; art.3 din Protocolul 7 la CEDO; art.52
alin.3 din Constitutie; Conventia Europeana asupa valorii internationale a
hotararilor represive.

Comentariu
1.Notiuni.Aplicabilitate. Textul art.538 constituie o preluare cu modificari a art.14
alin.6 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice. Aceeasi
formulare a fost retinuta si in legislatia unor state (spre exemplu, art.133 din
Criminal Justice Act 1988), in timp ce alte state au preferat sa preia cu modificari
semnificative textul Pactului (spre ex.art 626 C.proc.pen.francez). Totodata
dreptul la despagubiri in caz de eroare judiciara este recunoscut de art.3 din
Protocolul nr.7 la Conventie, iar in dreptul intern este recunoscut ca un drept
fundamental consfintit de art.52 alin.3 din Constitutie.
Desi este folosita atat in denumirea marginala a articolului , cat si in cuprinsul
acestuia, notiunea de eroare judiciara nu primeste o definitie normativa,
legiuitorul preferand sa traseze conditiile generale a le procedurii, lasand in
sarcina instantelor judecatoresti si doctrinei clarificarea notiunii.
A fost aratat ca definirea erorii judiciare este dificil de realizat, aceasta notiune
primind diferite intelesuri in functie de cadrul normativ dintr-un anumit stat, fiind

considerat ca notiunea se refera la acele cazuri in care o persoana a fost

condamnata pentru savarsirea unei infractiuni pe care nu a comis-o.( House of
Lords, Regina versus Secretary of State for the Home Department, ex parte
Mullen, 2004, UKHL 18, Hotararea din 29 aprilie 2004,pct.4). Credem insa ca
aceasta definitie cuprinzatoare este limitata in mod sever de conditiile impuse
atat de legislatia nationala cat si de instrumentele internetionale amintite.
In dreptul nostru, eroarea judiciara a fost indisolubil legata de pronuntarea unei
hotarari de achitare, ultima teza a art.538 alin.1, CPP neexistand in nici una
dintre conventiile internationale mentionate mai sus. Altfel spus, spre deosebire
de sistemul anglo-saxon, unde s-a pus in discutie daca desfiintarea unei solutii de
condamnare pentru ca este NESIGURA va da dreptul inculpatului la o reparatie
conform procedurii speciale (UK Supreme Court, regina versus Secretary os State
for Justice,2011, UKSC 18, hotararea din 11 mai 2011), in dreptul national
desfiintarea sau aanularea solutiei de condamnare definitive si pronuntarea
ulterioara a unei hotarari de achitare , in conditiile alin.1, indiferent de temeiul de
achitare retinut in rejudecare, va constitui o eroare judiciara care poate da
nastere unui drept la reparatie daca sunt indeplinite si celelalte conditii ale
articolului.
Prin urmare, constatarea unei erori judiciare naste in sarcina statului obligatia de
a repara paguba creata chiar si in absenta oricarei incalcari a dreptului la un
proces echitabil de catre instanta de judecata. Astfel, descoperirea unor fapte noi
prin care se probeaza existenta unui temei de achitare va duce la repararea
pagubei create prin condamnarea definitiva pronuntata, in baza unei raspunderi
obiective,independenta de culpa, care se explica si se intemeiaza pe obligatia de
garantie in sarcina statului, care are ca suport riscul de activitate a serviciului
public de infaptuire a justitiei. (L.POP,I.-F.Popa,S.I.Vidu, Tratat elementar de drept
civil. Obligatiile, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2012,p.526-527).

1.1.

Condamnare definitiva.