Sunteți pe pagina 1din 1

Pe cnd oastea se aeaz, iat soarele apune,

Voind cretetele nalte ale rii s-ncunune


Cu un nimb de biruin; fulger lung ncremenit
Mrginete munii negri n ntregul asfinit,
Pn' ce izvorsc din veacuri stele una cte una
i din neguri, dintre codri, tremurnd s-arata lun
Doamna mrilor -a nopii vars linite i somn.
Lng cortu-i, unul dintre fii falnicului domn
St zmbind de-o amintire, pe genunchi scriind o carte,
S-o trimit dragii sale, de la Arge mai departe:
"De din vale de Rovine
Grim , Doamn, ctre Tine,
Nu din gur, ci din carte,
C ne eti aa departe.
Te-am ruga, mri ruga
S-mi trimii prin cineva
Ce-i mai mndru-n valea Ta:
Codrul cu poienele,
Ochii cu sprncenele;
C i eu trimite-voi
Ce-i mai mndru pe la noi:
Oastea mea cu flamurile,
Codrul i cu ramurile,
Coiful nalt cu penele,
Ochii cu sprncenele,
i s tii c-s sntos,
C, mulumind lui Cristos,
Te srut, Doamn, frumos."

S-ar putea să vă placă și