Dr.

Montessori despre educatia religioasa

In cursul scolilor de vara, dr. M. M. A sustinut, la Cambridge, sub auspiciile Societatii

Psihologice Catolice Engleza o serie scurta de prelegeri referitoare la educatia
religioasa.
Dr. M. a inceput prin atentionarea asupra faptului ca in toate partile lumii catolice
problematica referitoare la educatia religioasa a fost recunoscuta ca fiind una
urgenta; de altfel erau facute nenumarate eforturi pentru a imbunatati metodele
folosite.
Potrivit spuselor sale, problema principala a metodelor actuale era urmatoarea : ne
indreptam atentia prea mult spre formarea Instructiei Religioase si neglijam
formarea Personalitatii religioase. Diferenta este una mai degraba subtila, dar
trebuie admis ca ea exista. Nu ar trebui sa ne gandim la educatia religioasa ca la o
alta materie scolara-o lectie care sa fie sustinuta/oferita de cateva ori in timpul unei
saptamani-ci mai degraba ca la un mod de viata.
Punctul nostru de plecare ar trebui sa fie Personalitatea copilului. Trebuie sa
devenim familiarizati cu modul lor de gandire si cu diferitele etape prin care trec in
evolutia de la copilarie la adolescenta. In dorinta noastra de a-I invata, facem prea
mult si din pacate in sensul rau. In Evanghelii, Domnul nu spune Invatati copiii sa
vina la mine ci Lasati copiii sa vina la mine. In educatia religioasa, ca de altfel in
orice alta forma de educatie a copiilor, exista mereu pericolul imens ca un adult sa
devina, involuntar, un obstacol pentru copii. Arta invatarii/educarii consta in a oferi
minumul necesar. De fiecare data cand ajutam un copil atunci cand nu este necesar
sa facem asta, ii impiedicam dezvoltarea. Asistenta noastra ar trebui indreptata
spre ajutorarea copilului sa se ajut singur. Exista deja in copil nazuinta catre
lucrurile religioase/spirituale; scopul nostrum este sa ii ajutam sa mentina aprinsa
aceasta flacara spontana launtrica.