Scopul este s te cunoti pe tine

- Printe, de obicei mi dau seama de mndria pe care o am dup aceea, atunci cnd
cad.
- Scopul este s-i dai seama de ea nainte de a cdea. Cnd cineva i spune c ai fcut
ceva bun, s nu simi satisfacie. S nu se prind, s nu se lipeasc laud de tine.
- Ce m-ar ajuta ca s ajung la aceasta?
- Cunoaterea de sine. Dac omul se cunoate pe sine, s-a terminat. Laudele sunt dup
aceea corpuri strine; nu se lipesc de el. Atunci cnd, de pild, cineva tie c este igan,
nu se poate lipi de el gndul c este mprat. i tu, dac vei crede c eti prines, vei
avea lipsuri.
- Dac m-a pregti de mai nainte ca s nu primesc laud, aceasta nu m-ar ajuta?
- Aceasta firete c trebuie s se fac, dar uneori vei fi pregtit, alteori nu. Scopul este
s te cunoti pe tine. Dac nu-i cunoate cineva omul su cel vechi, nu se smerete i
nu se poate face ruperea duhovniceasc a persoanei lui pentru ca s intre pe traiectoria
duhovniceasc, ci rmne pe traiectoria lumeasc.
- Printe, m pot cunoate pe mine n chip greit?
- Dar noi nu vorbim despre starea greit. Cel care se cunoate corect pe sine are
smerenie. Iar cnd omul se smerete, neaprat va veni harul lui Dumnezeu.
Cel care face lucrarea care trebuie ca s se cunoasc pe sine se aseamn cu cel care
sap adnc i afl metale n adncul pmntului. i, cu ct nainteaz mai adnc n
cunoaterea de sine, cu att mai jos se vede pe sine i se smerete, ns mna lui
Dumnezeu l nal mereu. Iar cnd se cunoate deja pe sine, smerenia lui devine o stare
fireasc i harul lui Dumnezeu i face moratoriul, adic i prelungete perioada de
edere, i atunci nu se mai primejduiete din pricina mndriei. n timp ce acela ce nu
face lucrarea aceasta, i acoper mereu gunoaiele lui, i nal mereu vrful, st puin la
nlime prin mndria lui i n cele din urm cade grmad.