Tema 9.

Ultimele runde de negociere din cadrul GATT: Tokyo si Uruguay

9.1 Rezultatele rundei de negocieri Tokyo (1973-1979)
9.2 Rezultatele rundei de negoicieri Uruguay (1986-1994)
9.1 Rezultatele rundei de negocieri Tokyo (1973-1979)
Initiativa desfasurarii celei de a saptea runde de negocieri comerciale din cadrul GATT a revenit
SUA, CEE si Japoniei, avand drept obiectiv expansiunea si liberalizarea comertului international si
imbunatatirea cadrului in care se desfasoara relatiile comerciale internationale. Cea de a 28-a Sesiune a
partilor contractante (noiembrie 1972) a instituit Comitetul de pregatire a negocierilor pentru aceasta
runda. Aceasta runda trebuia sa contribuie la o rezolvare cat mai echitabila a problemelor pentru a se
atinge obiectivul general al expansiunii si liberalizarii comertului international si pentru a se asigura
unele avantaje suplimentare tarilor in curs de dezvoltare menite sa duca la cresterea si diversificarea
substantiala a exportului lor de marfuri si la impulsionarea dezvoltarii lor economice. Spre deosebire de
rundele anterioare, pe ordinea de zi a rundei Tokio au fost inscrise o multitudine de probleme de
importanta majora pentru tarile membre ale GATT (reducerea sau eliminarea barierelor vamale in
comertul cu produse industriale, liberalizarea comertului cu produse agricole - inclusiv cu produse
tropicale, eliminarea sau atenuarea barierelor netarifare din calea comertului international, revizuirea si
perfectionarea clauzei de salvgardare, adoptarea unui nou cod antidumping, accesul tarilor la
aprozionarea, sporirea aportului GATT la cresterea substantiala a comertului exterior al tarilor in curs
de dezvoltare, imbunatatirea cadrului institutional de desfasurare a comertului international etc.) si au
fost

invitate

sa

participe

la

negocieri

si

tarile

nemembre

ale

GATT.

Deschiderea oficiala a acestei runde a avut loc in septembrie 1973 la Tokio, la aceasta participand
reprezentantii a cea 100 de state printre care" si cca 20 de tari nemembre ale GATT. La aceasta reuniune
ministeriala a fost dezbatuta si adoptata "Declaratia de la Tokio" al carei proiect fusese adoptat in iulie
1973 de catre Comitetul de pregatire a negocierilor si in care au fost formulate obiectivele noii runde,
dezideratele tarilor in curs de dezvoltare si principiile care trebuie sa guverneze negocierile pentru a
raspunde acestor deziderate. Aceste principii sunt, de fapt, angajamente pe care tarile dezvoltate le-au
asumat in sprijinul prevederii partii a patra din GATT, fata de tarile in curs de dezvoltare si anume: sa
nu pretinda reciprocitate din partea tarilor in curs de dezvoltare pentru concesiile pe care le vor acorda
acestora in cadrul negocierilor comerciale; sa se acorde o atentie prioritara produselor sau sectoarelor
care prezinta interes pentru tarile in curs de dezvoltare si sa se adopte masuri diferentiate fata de aceste
tari, menite sa le asigure un tratament special mai favorabil in sectoarele de negocieri unde acest lucru
este posibil si indicat; sa fie mentinut si imbunatatit sistemul generalizat de preferinte vamale in
favoarea tarilor in curs de dezvoltare; sa se acorde o atentie speciala situatiei si problemelor particulare
1

ale tarilor in curs de dezvoltare mai putin avansate, insulare si fara litoral. Tinand seama de vasta
problematica inscrisa pe ordinea de zi a acestei runde de negocieri, au fost constituite sapte grupe si opt
subgrupe de negocieri comerciale. Negocierile comerciale multilaterale au inceput efectiv abia in
februarie 1975 si au durat cca cinci ani (1975-l979), la aceasta contribuind intr-o masura foarte mare si
faptul ca runda Tokio s-a desfasurat in conditiile in care pe international s-au declansat si au luat
proportii o multitudine de fenomene negative cu care s-a confruntat economia mondiala. Aceasta
conjunctura economica internationala nefavorabila a agravat puternic contradictiile dintre principalele
tari capitaliste, indeosebi SUA, CEE si Japonia, precum si contradictiile dintre acestea si cele in curs de
dezvoltare, repercutandu-se, in buna masura si asupra rezultatelor acestei runde. In aprilie 1979,
Comitetul pentru negocierile comerciale, organ insarcinat cu coordonarea activitatii grupelor si
subgrupelor de negocieri, s-a intrunit la Geneva pentru a aproba acordurile (documentele) adoptate.
Considerandu-se ca acordurile convenite au fost, in principal, rezultatul negocierilor dintre tarile
dezvoltate s-a hotarat, in principiu, ca si dupa parafarea acestora, sa mai continue negocierile cu tarile in
curs de dezvoltare pana la sfarsitul anului 1979, pentru a se gasi solutii care sa satisfaca intr-o mai mare
masura interesele acestora. Totodata, s-a consemnat si faptul ca a ramas un domeniu in care negocierile
n-au putut fi incheiate pana in aprilie 1979 si s-a convenit continuarea lor pana se va ajunge la un acord
satisfacator, dar nu s-a ajuns la un astfel de acord. Este vorba de revizuirea si perfectionarea clauzei de
salvgardare. Facand bilantul rundei Tokio, in aprilie 1979, Olier Long, fostul director general al
Secretariatului GATT, aprecia ca rezultatele obtinute in procesul negocierilor vor trebui sa dea un
impuls viguros comertului international in perioada ce urmeaza, sa franeze tendinta actuala de
escaladare a protectionismului, sa permita tarilor in curs de dezvoltare sa se integreze mai bine in
comertul mondial si sa conduca spre un sistem multilateral de comert international mai liber si mai
echitabil. La sedinta de bilant, din aprilie 1979, s-a convenit ca rezultatele rundei sa fie aplicate de catre
tarile membre incepand cu anul 1980 sau 1981, partial si treptat, in decursul unei perioade de opt ani.
Rezultatul rundei Tokio
Domeniul tarifar Protocolul adoptat de catre grupul de negocieri consemneaza urmatoarele
concesii convenite:
- reducerea taxelor vamale, in medie cu pana la 35%, la importul de produse industriale si cu
pana la 41% la importul de produse agricole in tarile capitaliste dezvoltate; aceste reduceri urmau sa fie
aplicate la cea 60% din importul total de produse industriale si cea 30% din importul total de produse
agricole al celor noua principale tari sau grupe de tari capitaliste (CEE, SUA, Japonia, Canada, Austria,
Elvetia, Suedia, Norvegia si Finlanda);
- tarile in curs de dezvoltare participante la negocieri s-au angajat sa faca concesii tarifare sub
forma consolidarilor sau reducerilor la un numar restrans de produse; consolidarile sau reducerile
oferite de ele vizau importuri in valoare de 3,9 miliarde dolari SUA (la nivelul anului 1977);
2

- calculat pe baza importurilor din anul 1977, in regimul clauzei natiunii celei mai favorizate,
valoarea totala a schimburilor comerciale afectate de reducerile tarifare convenite sau consolidarile in
vigoare s-a ridicat la peste 155 miliarde dolari SUA. Concesiile tarifare acordate de cele noua tari sau
grupe de tari capitaliste dezvoltate vizau importuri totale in valoare de cea 141 miliarde dolari SUA (la
nivelul anului 1977), din care: 127 miliarde dolari pentru produsele industriale si 14 miliarde dolari
pentru produsele agricole; celelalte tari dezvoltate au facut concesii tarifare care zau un import total de
3,1 miliarde dolari, din care 0,4 miliarde dolari pentru produse industriale si 2,7 miliarde dolari produse
agricole;
- importurile celor noua tari sau grupe de tari capitaliste provenind din tarile in curs de
dezvoltare vizate de concesiile tarifare negociate se ridicau, la nivelul anului 1977, la cea 39 miliarde
dolari SUA, din care: 28 miliarde dolari pentru produsele industriale si 11 miliarde dolari pentru
produse agricole; reducerea medie ponderata a taxelor vamale de import asupra produselor industriale
manufacturate provenind din tarile in curs de dezvoltare a fost de 27%; concesiile tarifare negociate de
tarile dezvoltate au redus intr-o anumita masura marja preferentiala in favoarea tarilor in curs de
dezvoltare beneficiare de S.G.P.;
- in sfarsit, printre rezultatele negocierilor in domeniul tarifar trebuie mentionat si acordul prind
consolidarea pentru marea majoritate a produselor, care au facut obiectul negocierilor in cadrul rundei,
a reducerilor de taxe vamale in cadrul GATT-ului, reduceri care nu vor mai putea fi retrase decat in
conditiile acordarii unor facilitati echivalente.
Concesiile tarifare negociate in cadrul rundei Tokio si consemnate in "Protocolul de la Geneva"
(1979), anexa la Acordul General pentru Tarife si Comert, au inceput sa fie puse in aplicare treptat, in
decursul unei perioade de opt ani, de la 1 ianuarie 1980, pana la 31 decembrie 1987. Efectiv, s-a
incheiat programul de aplicare in practica a reducerilor tarifare convenite in cadrul acestei runde.
b) Domeniul netarifar
Proliferarea protectionismului netarifar odata cu inceputul celui de al optalea deceniu nu a dat
rezultatele scontate de catre tarile capitaliste dezvoltate, ci a determinat grave distorsiuni in comertul
mondial, cu efecte negative, in primul rand, asupra tarilor in curs de dezvoltare, dar si asupra tarilor
dezvoltate promotoare a unor astfel de politici comerciale. Acesta este motivul pentru care insasi tarile
dezvoltate au convenit sa inscrie pe ordinea de zi a rundei Tokio problema atenuarii sau inlaturarii
barierelor netarifare din calea comertului international. Negocierile purtate in cadrul acestei runde s-au
soldat cu adoptarea unor acorduri (coduri de conduita) si crearea unor comitete pentru administrarea lor,
acorduri care au prevazut mecanisme de consultare si reglementare a diferendelor intre partile
contractante si un tratament special si diferentiat in favoarea tarilor in curs de dezvoltare. Unele dintre
aceste acorduri au intrat in goare la 1 ianuarie 1980, altele la 1 ianuarie 1981. Au fost negociate sase
acorduri in domeniul barierelor netarifare al caror continut va fi prezentat succint in continuare.
3

1. Acordul cu privire la evaluarea vamala, impune o reglementare unitara in domeniul evaluarii

vamale. El urmareste sa defineasca un sistem mai echitabil, uniform si neutru de determinare a valorii
vamale a marfurilor importate care sa fie conforma cu realitatea, sa excluda folosirea unor valori
arbitrare ori fictive si care sa fie in conformitate cu principiile generale inscrise in articolul VII al
GATT. Acordul formuleaza cinci metodologii (metode) de evaluare vamala, care pot fi aplicate tarilor
semnatare, cu precizarea ca numai in cazul in care prima metoda nu permite determinarea valorii in
vama se poate recurge la a doua metoda si asa mai departe. Prima si principala metoda de evaluare
vamala consta in a considera drept valoare in vama, valoarea tranzactiei reprezentata prin pretul de
facturare, adica pretul efectiv platit (sau de platit) pentru marfurile importate (pretul cif.). Daca organul
vamal considera ca acest pret nu este cel real platit (sau de platit), se poate folosi a doua metoda de
evaluare vamala, care se bazeaza pe valoarea tranzactiei unor marfuri identice provenind din aceeasi
tara de export, cu destinatia aceleiasi tari de import si exportata in acelasi moment sau aproape in
acelasi moment cu marfa de evaluat. Daca nu poate fi folosita nici aceasta metoda, atunci se trece la a
treia metoda de evaluare vamala, care se bazeaza pe valoarea tranzactiei unor marfuri similare,
provenind din aceeasi tara de export, cu destinatia catre aceeasi tara de import si exportata in acelasi
moment sau aproape in acelasi moment. Daca nici aceasta nu poate fi aplicata, se trece la a patra
metoda de evaluare vamala, care se bazeaza pe pretul la care marfurile importate (de evaluat), marfurile
identice sau cele similare importate sunt revandute pe piata tarii importatoare, dupa scaderea
comisioanelor platite, a beneficiului si altor cheltuieli si taxe suportate in tara importatorului pe parcurs
intern.In sfarsit, daca nici a patra metoda nu poate fi folosita, acordul recomanda o a cincea metoda,
care se bazeaza pe o valoare calculata, care este egala cu totalul costului sau valorii materiilor prime si a
operatiilor de prelucrare la care se adauga beneficiul si cheltuielile generale aferente marfurilor de
evaluat. Acordul prevede ca daca valoarea in vama a marfurilor nu poate fi determinata prin nici una
din cele cinci metode, atunci ea va fi silita prin mijloace rezonabile, compatibile cu dispozitiile generale
ale Acordului, cu prevederile articolului VII al GATT-ului si pe baza datelor disponibile din tara de
import. Pentru administrarea acordului a fost creat Comitetul de evaluare vamala care are sarcina de a
acorda semnatarilor posibilitatea de a proceda la consultari si la rezolvarea diferendelor ce deriva din
metodologia de evaluare vamala. Totodata, Acordul a prevazut si infiintarea unui Comitet tehnic
subordonat Consiliului de Cooperare Vamala de la Bruxelles. A intrat in goare de la 1 ianuarie 1981.
Romania a aderat la acest acord si 1-a pus in aplicare.
2. Acordul cu prire la comertul de stat (achizitii guvernamentale) zeaza asigurarea unei
concurente internationale crescande pe pietele publice (de stat), considerandu-se ca aceasta ar fi nu
numai in interesul exportatorilor, ci si al importatorilor. Prevederile acordului se vor aplica achizitiilor
guvernamentale cu o valoare de peste 150 mii DST (cea 195 mii dolari) , care sa fie adjudecate pe baza
de licitatii la care sa participe, fara nici o discriminare, atat furnizorii interni cat si cei straini. Acordul se
4

aplica cu precadere marfurilor - fata de sercii care sunt zate numai in masura in care sunt auxiliare
livrarilor de marfuri. Odata cu acordul a fost negociata si lista cumparatorilor care reprezinta o entitate
publica sau un organism public (de stat). De aceea, orice tara care doreste sa adere la acest acord trebuie
sa prezinte lista entitatilor cumparatoare.
Cat priveste tarile in curs de dezvoltare, in anumite cazuri, in functie de politica lor economica si
de participarea la diferite aranjamente regionale sau internationale, pot sa deroge de la principiile
codului (adica de la clauza tratamentului national) pentru a favoriza furnizorii interni din alte tari in curs
de dezvoltare. Acordul mai precizeaza ca nu poate fi aplicat asupra partilor care l-au acceptat, daca in
momentul acceptarii acestea stipuleaza ca exclud o alta parte de la aplicarea prevederilor lui.In sfarsit,
acordul prevede infiintarea unor centre de informare in favoarea tarilor in curs de dezvoltare, precum si
acordarea de asistenta pentru a le permite acestora sa participe la ofertari pentru sectorul public
(achizitii guvernamentale). Pentru a veghea la aplicarea prevederilor acordului si a contribui la
solutionarea diferendelor bi si multilaterale dintre partile contractante s-a instituit un Comitet pentru
comertul de stat alcatuit din reprezentantii tarilor semnatare. A intrat in goare la 1 ianuarie 1981.
3. Acordul prind procedurile in materie de licente (autorizatii) de import recunoaste tarilor
dreptul de a supune importul unei autorizatii prealabile si are ca principal obiectiv uniformizarea si
simplificarea procedurilor de autorizare a importurilor, urmarindu-se ca acestea sa nu constituie o
bariera

in

calea

comertului.

Acordul

cuprinde

urmatoarele

prevederi

mai

importante:

- partile semnatare ale acordului se angajeaza ca procedurile in materie de licente de import sa fie
conforme cu prevederile Acordului General pentru Tarife si Comert, ale anexelor si protocoalelor sale; regulile cu prire la procedurile in materie de licente (autorizatii) de import trebuie sa fie neutre in
aplicarea lor si sa fie administrate in mod just si echitabil; - regulile si toate informatiile cu prire la
procedurile de prezentare a cererilor, inclusiv conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca persoanele,
intreprinderile sau institutiile pentru a prezenta asemenea cereri, precum si listele produselor supuse
regimului licentelor trebuie sa fie publicate in termenele cele mai scurte pentru a permite guvernelor si
comerciantilor sa le cunoasca la timp; - formularele de cerere pentru obtinerea licentelor (autorizatiilor)
de import si procedurile aferente vor fi cat mai simple cu putinta, iar solicitantii se vor adresa, pe cat
posibil, unui singur organ administrativ;
- dezele necesare pentru plata importurilor supuse autorizatiilor vor fi puse la dispozitia
detinatorilor de licente pe aceeasi baza care se aplica importurilor de marfuri pentru care nu se cer
autorizatii de import; - durata de valabilitate a licentelor de import va fi rezonabila si nu va fi atat de
scurta durata incat sa impiedice realizarea efectiva a importurilor; - la repartizarea autorizatiilor de
import se va lua in considerare de catre parti o atribuire rezonabila de licente noilor importatori si, in
acest sens, va trebui sa fie acordata o atentie speciala importatorilor de produse originare din tarile in
curs de dezvoltare si indeosebi din tarile cel mai putin avansate. Pentru administrarea acordului a fost
5

creat Comitetul pentru autorizatii de import, alcatuit din reprezentantii tuturor tarilor semnatare care are
sarcina de a promova consultarile in toate problemele prind aplicarea acordului, precum si in
solutionarea diferendelor. A intrat in goare la 1 ianuarie 1981.
4. Acordul prind subventiile de export si taxele compensatorii (denumit si Acordul prind
interpretarea si aplicarea articolelor VI, XVI si XXIII ale GATT) precizeaza mai bine si mai detaliat
prevederile GATT-ului in acest domeniu si urmareste ca recurgerea la subventiile de export sa nu lezeze
interesele comerciale ale semnatarilor, iar taxele compensatorii sa nu impiedice in mod nejustificat
desfasurarea comertului international. Acordul cuprinde urmatoarele prevederi mai importante: obligatia partilor contractante de a notifica la GATT subventiile de export acordate si lista produselor
subventionate; - interdictia folosirii de catre tarile dezvoltate de subventii la exportul de produse
industriale si limitarea practicarii de subventii la exportul de produse primare; - utilizarea subventiilor
de export numai cu conditia de a nu prejudicia interesele altui stat semnatar al acordului; recunoasterea dreptului tarilor in curs de dezvoltare de a subventiona produsele lor de export, dar cu
obligatia de a le reduce si elimina treptat;
- posibilitatea ca tarile importatoare sa aplice taxe compensatorii pentru neutralizarea efectului
subventiilor de export, cu obligatia de a dovedi in prealabil prejudiciul cauzat productiei interne de
importul subventionat. Acordul defineste mai bine prejudiciul, interpretand mai clar prevederile GATTului. De asemenea, el cuprinde dispozitii detaliate cu prire la procedurile de ancheta in domeniul taxelor
compensatorii, precum si obligatia de a se proceda la consultari cu tara exportatoare inainte de
deschiderea unei asemenea anchete. El prevede si proceduri speciale de reglementare a diferendelor.
Pentru administrarea acordului a fost creat Comitetul semnatarilor care are sarcina sa se ocupe cu
rezolvarea diferendelor dintre partile contractante. A intrat in goare la 1 ianuarie 1980.
5. Codul antidumping (denumit si Acordul prind aplicarea articolului VI al GATT), negociat la
runda Tokio, reprezinta, de fapt, o varianta rezuita a codului negociat la runda Kennedy, care tine cont,
intr-o mai mare masura de situatia si problemele specifice ale tarilor in curs de dezvoltare si ale fostelor
tari socialiste. Acest cod are ca obiectiv principal etarea impunerii arbitrare de taxe antidumping in
tarile importatoare la marfurile provenind din alte tari acuzate de practici de dumping.In intelesul noului
cod antidumping, un produs poate fi considerat ca facand obiectul unui dumping numai daca se constata
ca este introdus pe piata unei tari importatoare la un pret inferior valorii sale normale, respectiv daca se
constata ca pretul practicat la exportul produsului respectiv se incadreaza intr-una din urmatoarele
situatii: a/ este inferior pretului intern din tara exportatoare sau din tara de origine; b/ este mai scazut
decat pretul reprezentativ al unui produs similar exportat intr-o tara terta; c/ se situeaza sub costul de
productie al aceluiasi produs in tara de origine, majorat cu o suma rezonabila de natura sa acopere
cheltuielile de vanzare si beneficiul. Noul cod defineste mai bine si mai complet prejudiciul cauzat de
un import in conditii de dumping si implica obligatia demonstrarii faptului ca importurile care fac
6

obiectul unui dumping cauzeaza cu adevarat un prejudiciu tarii importatoare. El precizeaza ca taxele
antidumping pot fi introduse numai in masura in care tara importatoare demonstreaza ca nivelul
preturilor practicate de tara exportatoare, acuzata de dumping, cauzeaza sau ameninta sa cauzeze un
prejudiciu imoprtant unei productii nationale sau intarzie crearea unei asemenea productii.In functie de
prejudiciul cauzat, codul precizeaza ca taxele antidumping se pot sili la un nivel egal cu totalitatea sau
numai cu o parte a diferentei de pret constatate (marja de dumping) si ca aceste taxe vor fi aplicate
numai atata timp cat sunt necesare pentru neutralizarea practicilor de dumping. Tarile importatoare nu
pot insa proceda la silirea de taxe antidumping fara a urma o procedura prealabila care consta, intre
altele, in azarea exportatorilor de initierea anchetei pentru silirea practicii de dumping si determinarea
prejudiciului cauzat.In ce priveste tarile in curs de dezvoltare, care sunt cel mai adesea acuzate de
practici de dumping, codul prevede ca trebuie sa se ia in considerare situatia lor specifica atunci cand se
intentioneaza aplicarea masurilor antidumping si sa fie explorate toate posibilitatile de solutionare
constructiva inainte de a se aplica taxele antidumping daca acestea ar duce la o atingere serioasa a
intereselor esentiale ale acestor tari. Codul recunoaste principiul, potrit caruia, atia cu preturile interne
ale tarilor in curs de dezvoltare nu este de natura sa justifice declansarea unei anchete antidumping.
Codul prevede ca aceste tari sunt indreptatite sa primeasca asistenta tehnica din partea GATT-ului in ce
priveste interpretarea si aplicarea prevederilor acestui acord. Cat priveste tarile cu comert de stat, codul
recunoaste ca, si in situatia acestora, atia cu preturile interne nu este intotdeauna adecvata si suficienta
pentru a fi acuzate de dumping la export. Codul antidumping este administrat de Comitetul pentru
practicile antidumping, alcatuit din reprezentantii tarilor semnatare, si care are sarcina sa procedeze la
consultari in legatura cu toate problemele prind aplicarea acordului, promovarea obiectivelor lui si
reglementarea diferendelor dintre partile contractante. A intrat in goare la 1 ianuarie 1981.
6. Acordul prind obstacolele tehnice in calea comertului (denumit si codul de normalizare)
recunoaste importanta pe care sistemele internationale de standardizare si certificare o pot avea in ce
priveste cresterea eficientei productiei si facilitatii comertului international, incurajeaza dezvoltarea
acestor sisteme, inclusiv prescriptiile in materie de ambalare, marcare si etichetare, cu conditia sa nu
creeze

obstacole,

care

nu

sunt

necesare,

in

calea

comertului

international.

Acest acord cuprinde urmatoarele prevederi mai importante de natura sa elimine caracterul restrictiv
sau

discriminatoriu

al

obstacolelor

tehnice

in

calea

comertului

international

- obligatia partilor contractante ca reglementarile tehnice si normele de orice fel care zeaza produsele
importate sa nu fie elaborate, adoptate sau aplicate in vederea crearii de obstacole in calea comertului
international; partile contractante vor aplica aceste reglementari si norme produselor importate in
conditii

nu

mai

putin

favorabile

decat

celor

aplicate

produselor

similare

indigene;

- atunci cand pe international exista reglementari tehnice si norme, partile contractante au obligatia sa le
utilizeze sau sa le ia ca baza pentru elaborarea de noi reglementari tehnice si norme pentru a crea noi
7

obstacole in calea comertului international; partile contractante sunt intate sa participe impreuna cu
organismele internationale competente la elaborarea sau perfectionarea reglementarilor tehnice si
normelor; - atunci cand pe international nu exista norme si reglementari pertinente, partile contractante
pot elabora astfel de norme si reglementari, avand insa obligatia sa le notifice celorlalte parti
contractante prin intermediul Secretariatului GATT, indicand si produsele zate de aceste reglementari,
precum si motivul introducerii lor; ele au, totodata, obligatia sa furnizeze, la cerere si fara discriminare,
celorlalte parti informatii detaliate asupra acestor norme si reglementari tehnice sau copii dupa textul
acestora; - la cerere, partile contractante dezvoltate au datoria sa acorde asistenta in special tarilor in
curs de dezvoltare cu prire la elaborarea de norme si regiementari tehnice si cu prire la crearea de
organisme nationale de reglementare sau certificare in vederea emiterii de certificate sau de marci in
conformitate cu reglementarile in goare; - in sfarsit, acordul mai prevede ca la elaborarea si aplicarea
reglemnetarilor tehnice, normelor, metodelor de incercare sau sistemelor de certificare, partile
contractante vor tine seama de necesitatile speciale ale dezvoltarii, finantelor si comertului tarilor in
curs de dezvoltare pentru a proceda astfel incat aceste reglementari si norme sa nu creeze obstacole in
calea exportului tarilor in curs de dezvoltare. Pentru administrarea acordului a fost creat Comitetul
pentru obstacole tehnice in calea comertului, alcatuit din reprezentantii tarilor semnatare si care are
sarcina sa procedeze la consultari asupra oricarei probleme prind aplicarea acordului, promovarea
obiectivelor lui, precum si pentru rezolvarea diferndelor dintre partile contractante. A intrat in goare la 1
ianuarie 1980.
c) Domeniul comertului cu produse agricole
Runda Tokio, spre deosebire de rundele anterioare, s-a soldat, in final, cu rezultate satisfacatoare
si in domeniul comertului cu produse agricole. Aceasta rezulta si din faptul ca toate acordurile
negociate in domeniul tarifar, netarifar si cele care zeaza cadrul juridic se aplica atat produselor
industriale, cat si celor agricole. in afara acestor acorduri, in cadrul rundei au mai fost negociate doua
aranjamente

internationale:

1)

cu

prire

la

carnea

de

vita

(si

animale

vii);

2) cu prire la produsele lactate, care au intrat in goare la 1 ianuarie 1980 si care zeaza promovarea
expansiunii,

liberalizarii

si

silizarii

comertului

international

cu

produsele

respective.

Pentru administrarea acestor aranjamente au fost create: Consiliul international al carnii si Consiliul
international pentru produse lactate, care au sarcina sa procedeze periodic la o examinare de ansamblu a
aplicarii in practica a celor doua aranjamente, sa evalueze situatia ofertei si cererii mondiale la carne si
produse lactate si sa recomande masuri (solutii) corespunzatoare in cazul unor dezechilibre intre
acestea, prin consultari cu tarile membre. Tarile semnatare ale acestor doua aranjamente sunt obligate sa
comunice cu regularitate celor doua consilii internationale toate informatiile necesare care sa le permita
acestora sa aprecieze corect situatia globala a pietei mondiale a carnii si produselor lactate si, impreuna
cu guvernele tarilor semnatare, sa ia masurile necesare pentru a regla raportul dintre cerere si oferta.
8

d) Domeniul comertului international cu produse tropicale

Negocierile pentru produsele tropicale s-au incheiat la sfarsitul anului 1976, convenindu-se o
reducere medie (ponderata) a taxelor vamale de 12% (si 7% calculat asupra mediei simple), precum si
unele concesii in domeniul obstacolelor netarifare pentru cea 300 produse finite, semifinite si
neprelucrate industrial. Cea mai mare parte a acestor produse au fost incluse in schemele de preferinte
ale tarilor dezvoltate. Treptat, incepand din anul 1977, tarile dezvoltate au pus in aplicare concesiile
negociate.
e) Domeniul cadrului juridic al comertului international
Negocierile pritoare la cadrul juridic al comertului international au avut in vedere ameliorarea si
completarea unora dintre prevedrile fundamentale ale Acordului General pentru Tarife si Comert,
luandu-se in considerare mutatiile profunde care au intervenit in ultimul deceniu in evolutia relatiilor
economice internationale. In acest domeniu, au fost adoptate cinci acorduri care se refera la urmatoarele
domenii: 1. Tratament diferentiat si mai favorabil pentru tarile in curs de dezvoltare. Reciprocitate si
participare mai completa a tarilor in curs de dezvolatre (denumit si Clauza de abilitare). 2. Masuri de
salvgardare in scopul dezvoltarii.
3. Declaratia cu prire la masurile comerciale luate an scopuri legate de balanta de plati.
4. Memorandum de acord cu prire la notificari, consultari, reglementarea diferendelor si supraveghere.
5. Memorandum de acord cu prire la restrictii si impuneri la export.In marea lor majoritate aceste
acorduri zeaza in special unele concesii acordate tarilor in curs de dezvoltare in spiritul prevederilor
Acordului General pentru Tarife si Comert.
Primul acord legalizeaza si permanetizeaza tratamentul preferential in domeniul tarifar si
netarifar in favoarea tarilor in curs de dezvoltare (fara reciprocitate din partea acestora fata de tarile
donatoare de preferinte). Acest acord a fost denumit si Clauza de abilitare datorita faptului ca
dispozitiile sale dau dreptul partilor contractante ale GATT de a acorda tratament preferential si mai
favorabil doar tarilor in curs de dezvoltare. Acordarea tratamentului preferential in favoarea tarilor in
curs de dezvoltare este insa conditionata, fiind conceputa ca temporara si regresiva, strans legata de
evolutia dezvoltarii economice a tarilor beneficiare, care, pe masura imbunatatirii situatiei lor
economice si comerciale, sunt chemate sa faca unele concesii negociate. De aici rezulta, potrivit
principiului "aplicarii graduale", ca regimul preferential acordat de tarile dezvoltate celor in curs de
dezvoltare poate fi suprimat in mod unilateral de catre tara donatoare, fara un temei real. Acordul
prevede ca tarile dezvoltate nu asteapta ca tarile in curs de dezvoltare sa aduca in cursul negocierilor
comerciale contributii incompatibile cu nevoile dezvoltarii, finantelor si comertului lor, iar cele in curs
de dezvoltare nu vor fi obligate sa acorde asemenea concesii tarilor dezvoltate in schimbul concesiilor
primite din partea acestora. Acordul a intrat in vigoare la 1 ianuarie 1981. Cel de al doilea si al treilea
acord aduc doar unele precizari suplimentare la prevederile Acordului General pentru Tarife si Comert,
9

subliniind la ce masuri pot recurge tarile in curs de dezvoltare pentru echilibrarea balantelor lor de plati
si protejarea dezvoltarii lor economice de concurenta tarilor dezvoltate, la ce masuri pot recurge
celelalte parti contractante ale GATT pentru echilibrarea balantelor de plati, fara a afecta prea mult
interesele tarilor in curs de dezvoltare. Astfel, acordul denumit Masuri de salvgardare in scopul
dezvoltarii, precizeaza ca tarile in curs de dezvoltare, parti contractante ale GATT, pot recurge la doua
categorii de masuri de politica comerciala in scopul dezvoltarii:
a)

modificarea sau retragerea concesiilor tarifare acordate fara a fi obligate sa acorde

altele in schimbul celor retrase;

b)

adoptarea unor masuri necompatibile cu prevederile GATT-ului, ca o derogare de la

prevederile acestuia.
Prevederile acestui acord completeaza dispozitiile articolului XVIII din GATT ("Ajutorul de stat
pentru dezvoltare economica"), permitand tarilor in curs de dezvoltare sa adapteze mai usor politicile
lor de import cerintelor de crestere si in continua schimbare ale dezvoltarii lor economice. Aceste
prevederi nu vizeaza numai infiintarea de noi ramuri ale economiei, ci in general procesul dezvoltarii
din aceste tari fara vreo limitare ca sfera de cuprindere. Acordul prevede insa ca toate masurile de
salvgardare in scopul dezvoltarii, care se inscriu ca derogari de la prevederile GATT-ului, sa fie
notificate partilor contractante si sa faca obiectul unor consultari intre tarile interesate inainte de a fi
puse in practica. Acordul a intrat in goare la 1 ianuarie 1981.
9.2 Rezultatele rundei de negoicieri Uruguay (1986-1994)
Inca inainte de a fi fost puse in aplicare integral rezultatele Rundei Tokyo, a fost lansata ideea
unei noi runde de negocieri comerciale multilaterale in cadrul Acordului General pentru Tarife si
Comert (GATT). Aceasta confirma faptul ca rezultatele rundei anterioare nu si-au atins decat partial
obiectivul scontat. Ideea unei noi runde de negocieri comerciale a fost lansata inca din 1982 la
reuniunea ministeriala a GATT-ului din 24 - 29 noiembrie si sustinuta cu insistenta in anii 1984 - 1985.
Initiativa lansarii noii runde a revenit in principal SUA, avand insa si acordul celorlate state dezvoltate
(indeosebi CEE si Japonia). Motivatia oficiala americana privind lansarea noii runde viza necesitatea
realizarii unei inversari a tendintelor protectioniste din domeniul politicii comerciale in vederea
relansarii de durata a economiei mondiale. Aceasta era o realitate pe care nimeni nu o putea contesta.
Dar, in cazul SUA, in spatele acestei motivatii statea faptul ca ea se confrunta de mai mult timp cu un
masiv deficit in balanta comerciala (si de plati) si administratia nu mai putea rezista presiunilor
cercurilor de afaceri americane in directia adoptarii de masuri de politica comerciala restrictive; ori,
recurgerea la astfel de masuri ar fi declansat contramasuri din partea altor tari, cu perspectiva de a
degenera in adevarate razboaie comerciale in detrimentul general, in timp ce lansarea unei noi runde
de negocieri comerciale in cadrul GATT-ului ar fi temperat presiunile din interior si ar fi atenuat
10

simtitor perspectiva unei accentuari a confruntarii in domeniul comertului international. Data fiind
aceasta situatie, partenerii occidentali si-au dat, in cele din urma, acordul pentru declansarea unei noi
runde de negocieri comerciale in cadrul GATT (a-VIII-a), dar cu unele conditionari. In acest scop, la
inceputul lunii octombrie 1985 a avut loc o Sesiune extraordinara a partilor contractante la GATT care
a marcat inceputul pregatirii noii runde. S-a hotarat constituirea unui Comitet pragatitor care sa se
ocupe de lansarea noii runde de negocieri. S-a silit ca pana in iulie 1986 Comitetul sa prezinte
proiectul declaratiei care urma sa fie dezbatuta si aprobata la reuniunea ministeriala a tarilor membre
ale GATT programata pentru luna septembrie 1986. Daca ideea lansarii unei noi runde de negocieri
comerciale multilaterale sub egida GATT-ului a fost acceptata in principiu de catre partile contractante,
a persistat totusi un mare numar de divergente intre ele atat in ce priveste obiectivele rundei,
problematica ordinii de zi, modalitatile si tehnicile de negociere etc. Aceasta stare de lucruri a iesit pe
deplin in evidenta cu prilejul reuniunii ministeriale a GATT-ului din septembrie 1986, care a avut loc
la Punta del Este (Uruguay), care a marcat deschiderea oficiala a celei de a-VIII-a runde de negocieri
comerciale. La aceasta reuniune au participat reprezentantii a 74 de tari parti contractante la GATT,
reprezentantii a 18 state nemembre la GATT si cei a 21 de organizatii regionale si internationale, cu
statut de observator. Reuniunea de la Punta del Este s-a soldat, in cele din urma cu adoptarea
"Declaratiei ministeriale privind runda Uruguay" la care se vor face referiri in continuare. Declaratia
de la Punta del Este (Uruguay)In preambulul acestei declaratii se precizeaza ca a fost creat un Comitet
de Negocieri Comerciale care sa coordoneze lucrarile noii runde din cadrul GATT si sa ia masurile
corespunzatoare pentru ca negocierile sa inceapa efectiv in 1987. S-a mai silit in acest preambul ca
negocierile comerciale sa se incheie in decurs de patru ani, adica pana la finele anului 1990. Declaratia
de la Punta del Este cuprinde doua parti. Prima parte (mai pe larg elaborata) se refera la comertul cu
marfuri, iar cea de a doua parte (mai putin elaborata) se refera la comertul cu servicii.
A. Negocierile privind comertul cu marfuri
Aceasta prima parte din declaratie cuprinde referiri la sapte probleme importante (unele fiind
pentru prima oara luate in dezbaterea GATT-ului): obiectivele rundei, principiile generale ale
negocierilor, statu-quo-ul si eliminarea progresiva a masurilor protectioniste, domeniile de negociere,
functionarea sistemului GATT, participarea tarilor la runda de negocieri si organizarea negocierilor.
a) Obiectivele rundei
In declaratie se subliniaza ca negocierile din cadrul Rundei Uruguay vor urmari:
- sa asigure liberalizarea si extinderea in continuare a comertului mondial in avantajul tuturor
tarilor si in special in avantajul partilor contractante mai putin dezvoltate, prin reducerea si
eliminarea taxelor vamale, a restrictiilor cantitative si a altor obstacole netarifare;
- sa intaresca rolul GATT-ului, sa inbunatateasca sistemul comercial multilateral bazat pe
11

principiile si regulile GATT-ului si sa supuna o parte tot mai mare din comertul mondial unei
discipline convenite pe multilateral, eficace si cu caracter obligatoriu;
- sa sporeasca capacitatea sistemului GATT de a se adapta la evolutia situatiei economice
internationale, in special prin facilitarea amenajarilor de structura necesare, dezvoltarea relatiilor
GATT cu organizatiile internationale competente si luarea in considerare a schimbarilor de
structura, a perspectivelor comerciale, inclusiv importanta in crestere a comertului cu produse de
inalta tehnologie, a gravelor dificultati intampinate pe pietele produselor de baza si ameliorarea
conditiilor de desfasurare a comertului international care sa permita indeosebi tarilor cu datorii
externe foarte mari, sa se achite de obligatiile lor financiare;
- sa incurajeze actiunea de cooperare conjugata la nivel national si international pentru a intarii
interactiunea dintre politicile comerciale si celelalte politici economice ce determina cresterea si
dezvoltarea si pentru a contribui la eforturile continue, efective si hotarate, de a imbunatati
functionarea sistemului monetar international, a fluxurilor financiare si a resurselor reale de
investitii pentru tarile in curs de dezvoltare.
b) Principiile generale ale negocierilor
Declaratia de la Punta del Este subliniaza in acest domeniu urmatoarele: - negocierile se vor purta
intr-un mod transparent (deschis) si compatibil cu obiectivele si angajamentele convenite si
principiile Acordului General, astfel incat sa se asigure avantaje reciproce si beneficii sporite
tuturor participantilor;
- lansarea, desfasurarea si punerea in practica a rezultatelor negocierilor vor fi considerate ca
elemente ale unei singure actiuni; totusi, acordurile incheiate in prima parte a negocierilor vor
putea fi puse in practica, cu titlu provizoriu sau definitiv, daca se va conveni astfel, inainte de
incheierea oficiala a intregii runde de negocieri; aceste rezultate vor fi luate in considerare la silirea
bilantului global al negocierilor;
- se vor face eforturi in vederea echilibrarii concesiilor in cadrul principalelor sectoare si domenii
comerciale in care se vor purta negocieri in scopul evitarii unor cereri de concesii intersectoriale
nejustificate;
- partile contractante convin ca principiul tratamentului diferentiat si mai favorabil enuntat in
partea a IV-a a GATT, precum si in Decizia partilor contractante din noiembrie 1979 privind
tratamentul diferentiat si mai favorabil, reciprocitatea si participarea mai deplina a tarilor in curs de
dezvoltare sa calauzeasca permanent negocierile;
- tarile dezvoltate nu vor pretinde reciprocitate pentru angajamentele pe care le vor lua in cursul
negocierilor comerciale de a reduce sau elimina taxele vamale si alte obstacole din calea
comertului tarilor in curs de dezvoltare; ele nu vor astepta ca tarile in curs de dezvoltare sa aduca
in cursul negocierilor comerciale contributii incompatibile cu stadiul dezvoltarii lor economice cu
12

nevoile lor individuale de dezvoltare, de finantare si de comert; - partile contractante mai putin
dezvoltate apreciaza ca posibilitatile lor de a aduce contributii, sau de a acorda concesii sau de a
intreprinde orice alta actiune reciproca convenita in conformitate cu prevederile Acordului General
se vor imbunatati pe masura dezvoltarii progresive a economiilor lor si a ameliorarii situatiei lor
comerciale; - o atentie speciala va fi acordata situatiei si problemelor particulare deosebite ale
tarilor cel mai putin avansate, precum si necesitatii de a incuraja masurile menite sa faciliteze
extinderea posibilitatilor lor comerciale;
- principiul angajamentului unic, potrivit caruia, tarile participante adera la toate acordurile,
deciziile si declaratiile ce vor fi negociate, ori nu adera la nici una din acestea si aceasta presupune
retragerea din GATT.
c) Statu- quo-ul si eliminarea progresiva a masurilor protectioniste
In Declaratia de la Punta del Este se subliniaza ca, imediat si pana laIncheierea oficiala a
negocierilor, fiecare participant este de acord sa aplice urmatoarele angajamente: Status-quo-ul:
- sa nu se ia nici o masura restrictiva sau de natura sa dezorganizeze schimburile comerciale, care
sa fie incompatibila cu prevederile Acordului General sau ale altor acorduri negociate in cadrul GATT
sub auspiciile acestuia;
- in execitarea legitima a drepturilor care decurg din Acordul General sa nu ia nici o masura
restrictiva care sa afecteze schimburile comerciale si care sa depaseasca cadrul necesar pentru a
remedia situatiile specifice;
- sa nu ia masuri comerciale in scopul de a-si imbunatatii pozitia in negociere. Eliminarea
progresiva a masurilor protectioniste:
- toate masurile restrictive sau cu efect restrictiv asupra schimburilor comerciale care sunt
incompatibile cu prevederile Acordului General sau ale altor acorduri negociate in cadrul GATTului, sau sub auspiciile acestuia, vor fi eliminate treptat sau vor fi puse in conformitate cu
prevederile respective, nu mai tarziu de incheierea oficiala a negocierilor, tinand cont de
acordurile, angajamentele si aranjamentele multilaterale convenite; - acest angajament va fi pus in
aplicare treptat, pe o baza echiila, convenita in cursul negocierilor dintre partile interesate,
incluzand pe toti cei ale caror interese sunt afectate; - in schimbul eliminarii acestor masuri nu va fi
ceruta nici o concesie GATT. Supravegherea statu-quo-ului si a eliminarii progresive a masurilor
protectioniste:
- fiecare participant la negocieri este de acord ca executarea angajamentelor de statu-quo si
eliminarea treptata a masurilor protectioniste sa faca obiectul unei supravegheri multilaterale, cu
scopul de a fi respectate;
- Comitetul de Negocieri Comerciale va decide asupra crearii unor mecanisme adecvate pentru
exercitarea acestei supravegheri si efectuarea unor examinari si evaluari periodice. Fiecare
13

participant la negocieri va putea semnala mecanismului de supraveghere creat orice actiune sau
omisiuni pe care le considera relevante in legatura cu indeplinirea acestor angajamente.
d) Domeniile de negociere
Declaratia de la Punta del Este a nominalizat 13 domenii de negociere in cadrul Rundei Uruguay.
1. Taxele vamale. in acest domeniu negocierile vor avea ca scop folosirea de metode adecvate pentru
reducerea si, dupa caz, eliminarea taxelor vamale, in special a celor ridicate si progresivitatea acestora;
concesiile tarifare convenite vor fi aplicate tuturor participantilor.
2. Masuri netarifare. Negocierile vor avea ca scop reducerea sau eliminarea masurilor netarifare, in
special a restrictiilor cantitative, fara a prejudicia nici o actiune ce va fi luata pentru indeplinirea
angajamentului de eliminare progresiva a masurilor protectioniste neconforme cu prevederile GATTului.
3. Produse tropicale. Declaratia subliniaza ca negocierile vor avea ca scop liberalizarea cat mai
completa a comertului cu produse tropicale, inclusiv produse finite si semifinite pe baza de produse
tropicale, si se vor referi la masurile tarifare cat si la toate celelalte masuri netarifare care afecteaza
comertul cu aceste produse. Partile contractante recunosc importanta pe care o are comertul cu produse
tropicale pentru un mare numar de tari membre ale GATT-ului mai putin dezvoltate si au convenit sa
acorde, o atentie deosebita negocierilor in acest domeniu, indeosebi calendarului negocierilor si
punerii in aplicare a rezultatelor.
4. Produse provenind din resurse naturale (ale solului, subsolului si apelor). in declaratie se subliniaza
ca negocierile vor avea ca scop realizarea unei liberalizari a comertului cu produse provenind din
resurse naturale, inclusiv produse finite si semifinite rezultate din prelucrarea acestora, urmarindu-se
reducerea si chiar eliminarea obstacolelor tarifare si netarifare din calea comertului cu aceste produse.
5. Textile si confectii. in acest domeniu negocierile vor avea ca scop definirea modalitatilor care sa
permita eventuala reintegrare a acestui sector in cadrul GATT si respectarea regulilor si disciplinelor
acestuia.
6. Agricultura. Desi este un domeniu in care divergentele dintre partile contractante (indeosebi SUACEE) sunt mari, declaratia consemneaza faptul ca s-a convenit asupra necesitatii urgente de a intari
disciplina si de a ameliora posibilitatea de a face previziuni asupra comertului mondial cu produse
agricole, prin corectarea si prevenirea restrictiilor si distorsiunilor inclusiv cele legate de excedentele
structurale, dezechilibrele si insilitatea ce exista pe piata mondiala a acestor produse. Si in acest
domeniu, negocierile vor avea ca scop realizarea unei liberalizari mai largi a comertului cu produse
agricole si subordonarea tuturor masurilor care afecteaza accesul liber al importurilor, precum si
concurenta

la

export,

unor

reguli

si

principii

ale

GATT

si

care

sa

conduca

la:

- imbunatatirea accesului pe piata prin reducerea barierelor de politica comerciala la import;

- imbunatatirea cadrului concurent'ial prin cresterea disciplinei in utilizarea tuturor subventiilor directe
14

si indirecte si a altor masuri care afecteaza direct sau indirect comertul cu produse agricole;
- reducerea, in cat mai mare masura, a efectelor nefavorabile pe care le pot avea reglementarile si
obstacolele sanitare si fitosanitare asupra comertului cu produse agricole, tinand cont de acordurile
internationale in materie.
7. Prevederile Acordului General pentru Tarife si Comert. Decalratia subliniaza ca participantii la
negocieri vor examina articolele, prevederile si disciplinele actuale ale Acordului General, pe baza
cererilor partilor contractante interesate si, daca este cazul, vor angaja negocieri.
8. Salvgardarea. Realizarea unui acord privind toate aspectele salvgardarii prezinta o importanta
deosebita pentru intarirea sistemului GATT si pentru realizarea de progrese in negocierile comerciale
multilaterale. Acordul privind salvgardarea va trebui sa aiba la baza principiile generale ale GATT-ului
si va trebui sa contina urmatoarele elemente mai importante: transparenta, aria de aplicare, criterii
obiective de actiune, inclusiv conceptul de prejudiciu grav sau amenintarea cu prejudiciu grav,
regresivitatea si amenajerile de structura, compensarea si retorsiunea, notificarile, consultarile,
supravegherea multilaterala si reglementarea diferendelor. Acordul va trebui sa se aplice tuturor
partilor contractante.
9. Acordurile si aranjamentele rezultate din negocierile comerciale multilaterale anterioare. In acest
domeniu, negocierile vor avea ca scop imbunatatirea, clarificarea sau extinderea, dupa caz, a
cordurilor si a aranjamentelor negociate in cadrul Rundei Tokyo.
10. Subventiile la export si taxele compensatorii. Declaratia subliniaza ca negocierile privind aceasta
problema se vor baza pe examinarea articolelor VI si XVI din Acordul General si a Acordului privind
subventiile la export si taxele compensatorii (negociat la Runda Tokyo) si vor avea ca obiectiv
imbunatatirea disciplinelor GATT privind toate subventiile si taxele compensatorii care afecteaza
comertul international.
11. Reglementarea deferendelor. in vederea unei reglementari promte si eficace a diferendelor in
avantajul tuturor partilor contractante, negocierile vor avea ca scop imbunatatirea si intarirea regulilor
si procedurilor procesului de reglementare a diferendelor, recunoscand, totodata, contributia ce ar
aduce-o convenirea unor regului si discipline GATT mai eficace si obligatorii. Negocierile vor
cuprinde si silirea unui mecanism de supraveghere si control al acestor proceduri, menit sa faciliteze
respectarea recomandarilor adoptate.
12. Aspecte ale drepturilor de proprietate intelectuala care au legatura cu comertul, inclusiv comertul
cu marfuri contrafacute. In scopul reducerii distorsiunilor si obstacolelor din comertul international,
tinand cont de necesitatea de a promova o protejare efectiva si adecvata a drepturilor de proprietate
intelectuala si de a asigura ca masurile si procedurile pentru intarirea acestora sa nu devina, ele insele,
bariere in calea comertului mondial, negocierile vor urmari sa clarifice prevederile GATT-ului si sa
elaboreze, daca va fi necesar, noi reguli si discipline. Negocierile din acest domeniu vor avea ca scop
15

silirea unui cadru multilateral de principii, reguli si discipline, referitoare la comertul international de
marfuri contrafacute si pirat, tinand cont de activitatea desfasurata deja in cadrul GATT. Aceste
negocieri se vor desfasura fara a prejudicia alte initiative complementare care pot fi luate in cadrul
Organizatiei Mondiale pentru Proprietatea Intelectuala si in alte organizatii pentru abordarea acestor
probleme.
13. Masuri privind investitiile legate de comert. Avand in vedere insuficienta prevederilor GATT
referitoare la efectele restrictive si de perturbare cauzate de masurile de investitii, negocierile din
cadrul Rundei Uruguay vor trebui sa elaboreze, daca va fi cazul, masuri complementare care s-ar putea
dovedi

necesare

pentru

putea

evita

astfel

de

efecte

negative

asupra

comertului.

e) Functionarea sistemului GATTIn acest domeniu, negocierile vor avea ca scop elaborarea unor
intelegeri si aranjamente care:
- sa intareasca supravegherea exercitata in cadrul GATT-ului astfel incat sa poata urmari cu
regularitate politicile si practicile comerciale ale partilor contractante si incidenta lor asupra sistemului
comercial multilateral;
- sa se imbunatateasca eficacitatea generala a GATT-ului ca institutie si activitatea lui de luare a
deciziilor, intre altele, prin implicarea intr-o masura mai mare a ministrilor tarilor membre;
- sa creasca contributia GATT-ului la realizarea unei mai mari coerente in elaborarea politicilor
comerciale globale, prin intarirea relatiilor sale cu alte organizatii internationale cu responsabilitati in
problemele monetare si financiare.
f) Participarea la negocierile din cadrul Rundei Uruguay in Declaratia de la Punta del Este se
precizeaza ca: a) negocirile vor fi deschise: 1. tuturor partilor contaractante; 2. tarilor care au aderat la
GATT cu titlu provizoriu; 3. tarilor care aplica Acordul General "de facto" si vor anunta pana la 30
aprilie 1987 intentia lor de a adera la GATT si de a participa la negocieri; 4. tarilor care au informat
deja partile contractante la o reuniune obisnuita a Consiliului reprezentatilor despre intentia lor de a
negocia conditiile aderarii la GATT in calitate de parte contaractanta; 5. tarilor in curs de dezvoltare
care, pana la data de 30 aprilie 1987, vor incepe procedurile de aderare la GATT, cu intentia de a
negocia conditiile aderarii in perioada de desfasurare a lucrarilor noii runde; b) participarea la
negocierile privind modificarea sau aplicarea prevederilor GATT sau la negocierile unor prevederi va
fi deschisa numai partilor contractante.
g) Organizarea negocierilor
Declaratia de la Punta del Este consemneaza crearea unui Grup de megocieri pentru marfuri care sa
organizeze programul de negocieri pentru problemele din partea I-a a acesteia. Grupul va avea
urmatoarele atributii: - sa elaboreze si sa puna in aplicare uri detaliate de negociere inainte de 19
decembrie 1986; - sa desemneze mecanismul corespunzator de supraveghere a angajamentelor privind
statu-quo-ul si eliminarea progresiva a obstacolelor neconforme cu prevederile GATT-ului;
16

- sa sileasca grupuri de negocieri, dupa necesitati, fiecare grup de negociere trebuind sa tina cont de
aspectele care-l privesc si care rezulta din lucrarile celorlalte grupuri, data fiind interdependenta dintre
problemele inscrise pe ordinea de zi a noii runde; - sa decida asupra includerii unor teme aditionale in
negocieri; - sa coordoneze lucrarile grupurilor de negociere si sa supravegheze evolutia negocierilor;
ca principiu, nu vor avea loc negocieri simultane in mai mult de doua grupuri; - sa prezinte in final un
raport asupra activitatii desfasurate Comitetului de Negocieri Comerciale instituit de Sesiunea partilor
contractante in noiembrie 1985.In sfarsit, declaratia mai subliniaza ca, in vederea aplicarii efective a
tratamentului diferentiat si mai favorabil, Grupul de negocieri pentru marfuri, inainte de incheierea
oficiala a negocierilor, va efectua o evaluare a rezultatelor obtinute in atie cu obiectivele si principiile
generale ale negocierilor cuprinse in declaratie, tinand cont de toate problemele de interes pentru
partile contractante mai putin dezvoltate.
B. Negocierile privind comertul cu servicii
In Declaratia de la Punta del Este se consemneaza faptul ca participantii la reuniunea ministeriala a
GATT au decis sa lanseze negocieri si in domeniul comertului cu servicii ca o parte componenta a
negocierilor comerciale multilaterale. Negocierile din acest domeniu vor avea in vedere silirea unui
cadru multilateral de principii si reguli pentru comertul cu servicii, inclusiv elaborarea unor discipline
posibile pentru sectoarele individuale specifice, in scopul expansiunii acestui sector al comertului
mondial in conditii de transparenta, al liberalizarii progresive a acestuia si transformarea lui intr-un
mijloc de promovare a cresterii economice a tuturor partenerilor comerciali. in silirea acestui cadru se
va tine seama de obiectivele legilor si reglementarilor nationale aplicabile serviciilor, precum si de
activitatea organizatiilor internationale corespunzatoare. Acestor negocieri li se vor aplica procedurile
si practicile GATT-ului si, pentru desfasurarea lor, se va crea un Grup de negocieri pentru servicii.
Participarea la negocierile din domeniul comertului cu servicii va fi deschisa acelorasi tari ca si la cele
pentru comertul cu marfuri. Secretariatul GATT va acorda sprijinul sau cu asistenta tehnica din partea
altor organizatii, asa cum va decide Grupul de negocieri pentru servicii. in finalul negocierilor, acest
grup va prezenta raportul sau Comitetului pentru Negocieri Comerciale. Aplicarea rezultatelor
negocierilor. Declaratia de la Punta del Este se incheie cu precizarea ca atunci cand negocierile in toate
domeniile prevazute in partea I-a si a Ii-a vor fi finalizate si rezultatele lor vor fi cunoscute, ministrii
tarilor participante la negocieri se vor intalni intr-o Sesiune speciala a partilor contractante si vor
decide in legatura cu aplicarea in practica a rezultatelor convenite.
CONTEXTUL

INTERNATIONAL

IN

CARE

S-A

DESFASURAT

RUNDA

URUGUAY
Runda Uruguay, spre deosebire de rundele anterioare, s-a desfasurat intr-un context international care
17

s-a caracterizat prin: a) - accentuarea protectionismului comercial, cu precadere a celui netarifar, cu

efecte negative asupra tuturor statelor lumii, inclusiv a celor care au contribuit la escaladarea acestui
proces; b) - declansarea unei noi crize economice la sfarsitul deceniului noua si inceputul deceniului
zece, urmata de o perioada de recesiune care a intarziat procesul relansarii economice la scara
internationala; c) - confruntarea celei mai mari parti a tarilor in curs de dezvoltare cu acute fenomene
de criza atat pe ul dezvoltarii economice cat si al indatorarii externe; d) - proliferarea proceselor de
integrare economica in majoritatea regiunilor lumii (America de Nord, Asia - Zona Pacificului,
America de Sud, Africa) si adancirea acestui proces in Europa (prin semnarea Tratatului de la
Maastricht si a Tratatului privind crearea Spatiului Economic European); aparitia de noi blocuri
economice a dus la adancirea divergentelor dintre acestea, cele mai profunde fiind cele dintre CE si
SUA, care au prelungit cu mult peste termenul limita runda; e) - colapsul comunismului in Europa
Centrala si de Rasarit, prabusirea imperiului sovietic si inceperea unui lung si dureros proces al
tranzitiei la economia de piata in aceste tari, proces cu mai multe viteze, fapt care a surprins lumea
occidentala mai putin pregatita in psihologic si chiar economic prin iuteala cu care au avut loc
evenimentele politico- sociale din aceasta zona a lumii; f) - razboiul din Golf si instituirea embargoului
ONU inpotriva Irakului; g) - declansarea conflictelor interetnice din Iugoslavia si instituirea
embargoului ONU inpotriva Serbiei si Muntenegrului; h) - afirmarea mai intensa a unui numar in
crestere de tari care si-au manifestat interesul atat pentru intrarea in GATT cat si pentru participarea la
negocierile din cadrul Rundei Uruguay astfel incat pana la finele acesteia numarul tarilor participante a
crescut la 117 (fata de 92 la adoptarea Declaratiei de la Punta del Este)
PREGATIREA SI DESFASURAREA RUNDEI
Avand in vedere larga problematica inscrisa pe ordinea de zi a acestei runde, cea mai importanta din
istoria GATT-ului, Comitetul pentru Negocirile Comerciale a constituit, la inceputul anului 1987, 15
grupuri specializate de negocire pe domenii, dintre care: - 8 grupuri vizau domenii care au mai facut si
alta data obiectul negocierilor: 1) taxe vamale; 2) bariere netarifare; 3) produse tropicale; 4) produse
provenind din resurse naturale; 5) prevederile Acordului General pentru Tarife si Comert; 6) acorduri
si aranjamente negociate la rundele anterioare; 7) subventii la export si taxe compensatorii; 8)
reglementarea diferendelor; - 3 grupuri vizau domenii care nu si-au gasit solutionarea la rundele
anterioare:

1) agricultura;

2) comertul

cu

produse

textile;

3)

clauza

de salvgardare;

- 4 grupuri vizand domenii care fac pentru prima oara obiectul negocierilor in cadrul GATT: 1) aspecte
ale drepturilor de proprietate intelectuala legate de comert; 2) masuri privind investitiile legate de
comert; 3) functionarea sistemului GATT; 4) comertul cu servicii. Negocierile au inceput efectiv in
anul 1987 si s-a hotarat ca la mijlocul perioadei silite pentru desfasurarea acestei runde (adica doi ani
de la inceperea acesteia) sa se faca un prim bilant al stadiului de desfasurare a acestora. Acest prim
bilant a avut loc intre 5 si 9 decembrie 1988 la Montreal (Canada) . A fost de fapt o reuniune
18

ministeriala a Comitetului de Negocieri Comerciale, organ coordonator al negocierilor din cadrul

rundei. Reuniunea a fost considerata la vremea repectiva ca cea mai importanta manifestare economica
internationala a anului 1988 si ea a avut ca scop sa evalueze in ansamblu stadiul negocierilor si sa
imprime un nou impuls politic desfasurarii acestora. Constatarile facute cu prilejul acestei reuniuni nau fost dintre cele mei incurajatoare. Pe mondial, sistemul comercial multilateral continua sa se
deterioreze, presiunile protectioniste ale tarilor dezvoltate continuau sa se accentueze, statu-quo-ul nu
functiona si deci noi masuri restrictive incompatibile cu prevederile GATT-ului aparusera, relatiile
comerciale continuau sa fie tensionate, la aceasta contribuind si insilitatea cursurilor de schimb ale
principalelor valute utilizate in comertul international, tarile capitaliste dezvoltate erau inca reticente in
a se angaja efectiv si rapid in negocierile pentru realizarea obiectivului silit prin Declaratia de la Punta
del Este, adica o mai mare liberalizare a comertului international si avantaje mai substantiale pentru
tarile mai putin dezvoltate. Cu prilejul acestei reuniuni s-au constatat totusi si unele aspecte pozitive,
doua dintre acestea retinand atentia in mod deosebit si anume: a) reafirmarea la nivel ministerial a
vointei politice a tuturor participantilor de a finaliza ansamblul negocierilor Rundei Uruguay pana la
sfarsitul anului 1990, cum se silise initial prin declaratie; b) in 11 din cele 15 grupuri de negocieri s-a
ajuns la unele intelegeri de principiu cu privire la caile si metodele concrete de atingere a obiectivelor
convenite in cadrul Declaratiei de la Punta del Este. Intre sectoarele unde negocierile au inceput sa
avanseze in spiritul obiectivelor silite prin Declaratia de la Punta del Este sunt de mentionat: domeniul
taxelor vamale, in care de pe atunci se contura o reducere medie a acestora cu cel putin 30%; domeniul
barierelor netarifare; domeniul produselor tropicale (indeosebi cafea, cacao si uleiuri vegetale
comestibile), in care negocierile au avansat foarte mult incat unele tari dezvoltate (Australia, Japonia,
Austria etc.) au anuntat ca vor pune in aplicare cele convenite chiar de la 1 ianuarie 1989.
Un alt domeniu in care s-a ajuns la un acord este cel privind crearea unui mecanism de examinare in
GATT a politicilor si practicilor comerciale ale partilor contractante pentru a urmari influenta acestora
asupra schimburilor comerciale internationale si a vedea daca statele respective respecta principiile,
regulile si disciplinele GATT. Potrivit acestui mecanjsm de supraveghere, fiecare parte contractanta va
prezenta un raport detaliat privind politica si practicile sale comerciale dupa cum urmeaza: la fiecare 2
ani vor prezenta astfel de rapoarte primele patru tari (grupe de tari) ca pondere in comertul mondial
(SUA, Japonia, Canada (CEE); la ficare 4 ani tarile care se situeaza pe urmatoarele 16 locuri in
comertul mondial; la fiecare 6 ani celelalte tari, putandu-se sili intervale mai mari de timp pentru tarile
cel mai putin dezvoltate. Examinarea periodica se va race pe baza rapoartelor pe care le prezinta tarile
respective si a corapoartelor elaborate de Secretariatul GATT. Acest mecanism de supraveghere a
inceput efectiv sa functioneze din 1989 si un numar mare de tari au prezentat astfel de rapoarte in
cadrul GATT cu privire la politica si practicile lor comerciale. Tot la reuniunea de la Montreal
(dec.1988) s-a subliniat faptul ca s-a convenit cadrul necesar cu privire la o mai buna orientare a
19

activitatii GATT-ului si cresterea rolului sau in solutionarea problemelor cu care se confrunta

dezvoltarea schimburilor comerciale intre partile contractante prin convocarea cel putin odata la 2 ani
de reuniuni ale GATT la nivel ministerial. In sfarsit, la Montreal s-a mai constatat ca si in alte domenii
negocierile au avansat si anume: in ce priveste intarirea colaborarii dintre GATT si organizatiile
interantionale din domeniul financiar-monetar; in ce priveste elaborarea unui mecanism de solutionari
prompte si eficace a diferendelor dintre tarile contractante privind respectarea principiilor si regulilor
GATT; in ce priveste reglementarea comertului cu servicii etc
La reuniunea ministeriala do la Montreal au iesit la iveala si o serie de puternice divergente de
interese atat intre tarile dezvoltate cat si intre acestea si cele in curs de dezvoltare si acestea au facut ca
in 4 din cele 15 grupe de negocieri sa nu se ajunga nici macar la un acord de principiu. Acestea sunt:
1) agricultura; 2) comertul cu produse textile; 3) aspecte comerciale ale drepturilor de proprietate
intelectuala; 4) clauza de salvgardare. Pentru a iesi din impas s-a hotarat sa se continue negocierile in
aceste 4 domenii prin consultari intensive organizate de Directorul General al GATT-ului si sa se
convoace cat mai repede cu putinta o noua reuniune a Comitetului de Negocieri Comerciale care sa
aiba loc in aprilie 1989 la Geneva. Intre 5-8 aprilie 1989 a avut loc la Geneva reuniunea Comitetului
de Negocieri Comerciale din cadrul Rundei Uruguay, obiectivul acesteia fiind de a rezolva problemele
ramase in suspensie la reuniunea anterioara de la Montreal si de a scoate din impas negocierile. Atentia
s-a concentrat asupra a celor 4 sectoare amintite mai sus (agricultura, textile, drepturile de proprietate
intelectuala, salvgardare).
In ce priveste comertul cu produse agricole, sector in care persista de multa vreme puternice
divergente de interese intre SUA si CEE, s-a ajuns la un acord de compromis potrivit caruia
negocierile trebuie sa vizeze convenirea unui cadru adecvat pentru liberalizarea comertului in acest
domeniu si totodata sa se supuna regulilor si disciplinelor GATT toate masurile care afecteaza importul
si exportul de produse agricole. in acest sens, masurile de sprijin si protectie din domeniul comertului
cu produse agricole urmeaza a fi reduse progresiv si aplicate de o maniera care sa nu distorsioneze
fluxurile comerciale.In acordul intervenit la Geneva s-a convenit ca: pe temen lung - sa se realizeze o
reducere substantiala progresiva, intr-un interval de timp convenit, a tuturor masurilor de sprijin si
protectie a agriculturii, care sa permita corectarea si prevenirea distorsiunilor de pe piata internationala
a produselor agricole; pe termen scurt sa fie inghetate imediat la nivelul si sfera de aplicare din acel
moment, masurile de sprijin si protectie practicate pe intern si la export in domeniul agriculturii, iar
din 1990 sa inceapa reducerea acestora. Acest acord de principiu preciza ca tarile in curs de dezvolatre
exportatoare de produse agricole nu sunt obligate sa subscrie la programul pe termen scurt. Cat
priveste comertul cu produse textile, guvernat inca de Aranjamentul Multifibre (AMF), care cuprinde
reguli ce se abat de la principiile GATT, s-a convenit, indeosebi sub presiunea tarilor in curs de
dezvolatre producatoare si exportatoare de astfel de produse, ca sa nu se mai prelungeasca AMF-ul si
20

comertul

cu

textile

sa

reintre

treptat

sub

incidenta

GATT-ului.

In domeniul aspectelor comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuala s-a ajuns la un compromis
la Geneva care prevede aspectele principale asupra caroara se vor concentra in continuare negocierile
si anume:
- aplicabilitatea principiilor de baza ale GATT-ului si a aranjamentelor si conventiilor internationale
privind sfera proprietatii intelectuale;
- convenirea unor principii si masuri adecvate de acces la si de utilizare a drepturilor de proprietate
intelectuala;
- conceperea unor modalitati de respectare a acestor drepturi cu luarea in considerare a reglementarilor
nationale din acest domeniu;
- convenirea unui cadru multilateral de reglementare a comertului cu marfuri contrafacute.
In sfarsit, in ce priveste clauza de salvgardare s-a silit la Geneva ca negocierile sa urmareasca
convenirea unor principii si modalitati de resilire a controlului multilateral asupra masurilor de
salvgardare si instaurarea unei discipline mai stricte in acest domeniu. Odata cu negocierea acordurilor
de principiu din cele 4 domenii, lucrarile Rundei Uruguay s-au deblocat si trebuiau sa continuie intr-un
ritm mai accelerat pentru a putea fi incheiate la sfarsitul anului 1990 - asa cum se prevazuse in
Declaratia de la Punta del Este. Ca urmare, la reuniunea ministeriala a Comitetului pentru Negocieri
Comerciale, care a avut loc la Bruxelles in perioada 3-7 decembrie 1990 urmau sa se finalizeze
negocierile din cadrul rundei, dar n-a fost posibil acest lucru din cauza diferendului reizbucnit dintre
SUA si CEE in domeniul comertului cu produse agricole. Blocajul intervenit la reuniunea de la
Bruxelles a fost depasit la reuniunea din 16 februarie 1991 de la Geneva a Comitetului de Negocieri
Comerciale. La aceasta reuniune s-a hotarat ca negocirile sa fie reluate sub forma consultarilor
plurilaterale neoficiale care sa fie urmate apoi de negocieri oficiale.In acest scop, la 25 aprilie 1991,
Comitetul de Negocieri Comerciale a constituit o noua structura de negocieri alcatuita din 7 grupe
neoficiale de negociere deschise participarii tuturor tarilor implicate in runda de negocieri.
Acordul realizat in acest sens a intarit credibilitatea in relansarea rundei si a constituit un element de
sprijin pentru o decizie pozitiva a Congresului american privind procedura de aprobare rapida, fara
amendamente, a rezultatelor acestei runde de catre SUA, procedura care a expirat la 1 iunie 1991.
Congresul american a aprobat prelungirea cu doi ani a procedurii de mai sus, potrivit careia, in decurs
de 90 de zile, trebuie sa se pronunte asupra acordurilor care se vor realiza in cadrul rundei.
Cele 7 noi grupe de negocieri alcatuite de Comitetul de Negocieri Comerciale sunt: 1) accesul la piete
(domeniul tarifar, netarifar, comertul cu produse provenind din resurse naturale, comertul cu produse
textile, comertul cu produse agricole, comertul cu produse tropicale); 2) imbunatatirea regulilor GATT
(articolele GATT); 3) masuri de salvgardare; 4) acordurile si aranjamentele negociale la Runda Tokio
(procedurile antidumping, subventii si masuri compensatorii, procedurile in materie de licente de
21

import, evaluarea in vama, achizitii guvernamentale, obstacole tehnice in calea comertului); 5) aspecte
institutionale (mecanismul de supraveghere, mecanismul de reglementarea diferendelor, aspecte
institutionale); 6) domenii noi ale negocierilor (aspecte comerciale ale drepturilor de proprietate
intelectuala,

aspecte

privind

investitiile

legate

de

comert);

7)

comertul

cu

servicii.

In acesta structura negocierile au continuat pana la sfarsitul rundei care s-a prelungit peste masura de
mult, datorita puternicelor divergente de interese dintre SUA si CEE indeosebi in domeniul comertului
cu produse agricole. Ultimele luni ale negocierilor au fost extrem de tensionate si s-au desfasurat in
conditiile unor amenintari reciproce care puteau sa conduca la un esec rasunator. Pana la urma s-au
facut compromisurile necesare si de o parte si de cealalta parte si negocierile au putut fi incheiate la
data silita - 15 decembrie 1993 - prin adoptarea Actului final al Rundei de catre 117 state participante
la negocieri. Cu acest prilej s-a hotarat ca Actul final sa fie semnat in cadrul unei reuniuni ministeriale
a GATT, in aprilie 1994 la Marrakech (Maroc), iar dupa aceea sa fie ratificat de parlamentele statelor
semnatare pana la finele anului 1994 pentru ca sa intre in vigoare cel mai tarziu la 1 iunie 1995.
Reuniunea de la Marrakech a avut deja loc. Din cele de mai sus rezulta ca Runda Uruguay s-a
prelungit cu trei ani fata de termenul silit initial (1990) din cauza contextului international in care s-a
desfasurat.
ACTUL FINAL AL RUNDEI URUGUAY
Actul final al Rundei Uruguay este alcatuit din 52 de instrumente juridice, din care 30 de acorduri si
memorandumuri de acord, 22 de decizii si declaratii ministeriale vizand rezultatele negocierilor pe
diverse domenii si obiective asa cum au fost ele cuprinse in Declaratia de la Punta del Este.
Rezultatele Rundei Uruguay sunt concretizate in urmatoarele documente adoptate:
I. Actul final reprezentand rezultatele negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei
Uruguay.
II. Acordul privind instituirea (infiintarea) Organizatiei Multilaterale de Comert (OMC).

Sectiune 1 A: Acordurile asupra comertului cu marfuri

1. Acordul General pentru Tarife si Comert din 1994
2. Protocolul Rundei Uruguay anexat la GATT-ul din 1994.
3. Acord relativ la agricultura.
4. Acord relativ la masurile sanitare si fitosanitare.
5. Acord relativ la textile si imbracaminte.
6. Acord relativ la obstacole tehnice in calea comertului.
7. Acord relativ la masurile privind investitiile legate de comert.
22

8. Acord relativ la punerea in aplicare a articolului VI.

9. Acord relativ la punerea in aplicare a articolului VII.
10. Acord relativ la inspectia inainte de expediere.
11. Acord relativ la regulile de origine.
12. Acord relativ la procedurile in materie de licenta de import.
13. Acord relativ la subventii si masuri (taxe) compensatorii.
14. Acord relativ la salvgardari.
Sectiune l.B. Acord general pentru comertul cu servicii si anexe.
Sectiune l.C. Acord relativ la aspectele drepturilor de proprietate intelectuala legate de comert,
inclusiv comertul cu marfuri contrafacute.
Sectiune 2. Memorandum de acord privind regulile si procedurile vizand reglementarea diferendelor.
Sectiune 3. Mecanisme de examinare a politicilor comerciale.
Sectiune 4. Acorduri comerciale plurilaterale.
Sectiune 4a) Acord relativ la comertul cu aeronave civile. Sectiune 4b) Acord relativ la pitele publice
(achizitii guvernamentale). Sectiune 4c) Aranjament international relativ la produsele lactate. Sectiune
4d) Aranjament relativ la carnea de bovine.
III. Decizii si declaratii ministerial
1. Decizie privind masurile in favoarea tarilor mai putin avansate.
2. Declaratia relativ la contributia Organizatiei Mondiale de Comert la o mai mare coerenta in
elaborarea de politici comerciale la nivel mondial.
3.

Decizie privind procedurile de notificare.

4. Evaluarea in vama:a) Declaratie privind cazurile in care administratia vamilor are dreptul
(motive)

de

se

indoi

de

sinceritatea

si

exactitatea

valorii

declarate.

b) Taxa care se refera la valori minimale si la importuri, efectuate de catre agenti, distribuitori si
concesionari exclusi
5. Obstacole tehnice in calea comertului.
a) Memorandum de acord propus cu privire la un sistem de informare OMC -ISO (Organizatia
Mondiala de Comert - Organizatia Multilaterala de Normalizare).
b) Decizia privind examinarea (cercetarea) publicatiei Centrului de Informare ISO - CEI
(Organizatia

Internationala

de

Normalizare

Comisia

Electronica

Internationala).

6. Decizie relativ la masurile privind efectele negative posibile ale programului de reforma din
tarile cel mai putin avansate si tarile in dezvoltare, importatori neti de produse alimentare.
7. Acord general pentru comertul cu servicii (GATS).
a) Decizie privind aranjamentele institutionale relative la Acordul general pentru comertul cu
servicii.
23

b) Decizie privind unele proceduri de reglementare a diferendelor silite de telurile (scopurile)

Acordului general pentru comertul cu servicii.
c)Decizie privind aliniatul b) al articolului XIV.
d)Decizie privind negocierile pentru telecomunicatii de baza.
e)Memorandum de acord privind angajamentele relativ la serviciile financiare.
f)Decizie privind serviciile financiare.
g)Decizie privind serviciile profesionale.
h)Decizie privind circulatia (miscarea) persoanelor fizice.
8. Decizie cu privire la punerea in aplicare a articolului XXIV: 2 din Acordul relativ la pietele
publice (achizitiile guvernamentale).
9. Decizie pentru aplicarea si reexaminarea Memorandumului de acord cu privire la regulile si
procedurile guvernand reglementarea diferendelor.
10. Decizie privind ameliorarile regulilor si procedurilor de reglementatre a diferendelor GATTului.
11. Acord relativ la punerea in aplicare a articolului VI al GATT-ului din 1994. a) Decizie
privind masurile contra abaterilor (anti-contournement). b) Decizie privind criteriul de
examinare pentru grupele speciale insarcinate cu rezolvarea diferendelor.
12. Decizie privind reglementarea diferendelor in conformitate cu Acordul relativ la punerea
in aplicare a articolului VI din GATT - 1994 - ori la Partea a V-a a Acordului relativ la
subventii si masuri compensatorii din 1994.
REZULTATELE RUNDEI URUGUAY
In luna aprilie 1994 a avut loc reuniunea ministeriala a Comitetului pentru Negocierile
Comerciale si cu acest prilej s-a semnat la Marrakech (Maroc), de catre 124 de state, Actul final al
Rundei Uruguay. Dupa ratificarea acestui document de catre statele semanatare, rezultatele rundei au
fost puse in aplicare incepand cu anul 19951. Prin semnarea acestui document, tarile semnatare au
convenit sa puna bazele unui sistem comercial multilateral, intarit, sil si transparent. Actul final este
documentul prin care participantii la negocieri:
- au convenit Acordul de creare a Organizatiei Mondiale de Comert (OMC), precum si o serie
de declaratii si decizii ministeriale;
- se angajeaza sa supuna acceptarii, conform procedurilor nationale, Acordul privind crearea
OMC.
Acordul privind crearea OMC este instrumentul juridic principal al rezultatelor rundei. Acesta
defineste sfera de actiune a OMC, functiile sale, structura institutionala, membrii originari, procedurile
de aderare de noi membri. Sunt anexate si fac parte integranta din acest acord toate celelalte acorduri
24

si memorandumuri de acord care includ rezultatele negocierilor pe domenii specifice.

OMC este conceputa ca o organizatie independenta, in afara sistemului ONU, dar care va conlucra cu
institutii si organizatii cu caracter economic, inclusiv cele din sistemul ONU. OMC va constitui forul
multilateral de punere in aplicare a ansamblului masurilor de liberalizare a comertului cu marfuri,
servicii si drepturi de proprietate intelectuala, de desfasurare de noi runde de negocieri pentru
extinderea liberalizarii in comertul cu produse agricole, industriale si cu servicii, precum si de
supraveghere multilaterala a punerii in aplicare a prevederilor referitoare la regulile, disciplinele si
practicile de comert convenite. OMC are caracter permanent si inlocuieste structura juridica si
institutionala a GATT, care din 1948 a functionat pe o baza provizorie. Structura institutionala a OMC,
mult mai complexa decat a GATT-ului (1947), va fi alcatuita din: - Conferinta Ministeriala, organul
suprem al OMC, alcatuita din reprezentantii tuturor statelor membre, la nivelul ministerial in care se
va reuni cel putin odata la doi ani; intre sesiunile acesteia, activitatea va fi condusa de Consiliul
general, in subordinea caruia vor functiona trei-consilii: Consiliul general pentru comertul cu marfuri,
Consiliul General pentru comertul cu servicii si Consiliul general pentru drepturile de proprietate
intelectuala legate de comert; - la prima Conferinta Ministeriala a OMC urmeaza sa mai fie constituite:
Comitetul pentru comert si dezvoltare, Comitetul pentru restrictii de balanta de plati si Comitetul
pentru buget, finante si administratie. - Sediul OMC este la Geneva, in cladirea vechiului GATT.
Prevederile Acordului privind crearea OMC, precum si a celorlalte acorduri anexate la acesta au
caracter contractual (obligatoriu), avantajul participantilor decurgand direct din respectarea riguroasa a
obligatiilor asumate. OMC are o sfera mult mai larga de cuprindere decat GATT-ul, incluzand, pe
langa reglementarea comertului cu marfuri si reglementarea comertului cu servicii, precum si aspecte
ale drepturilor de proprietate intelectuala legate de comert. In acest sens: - a fost revizuit substantial
textul vechiului Acord general, noul text purtand denumirea de GATT - 1994; - a fost negociat Acordul
General pentru Comertul cu Servicii (GATS), ca un cadru multilateral de principii si reguli pentru
comertul cu servicii si pentru liberalizarea progresiva a acestuia prin runde succesive de negocieri
multilaterale; GATS contine obligatii si discipline generale aplicabile in domeniul respectiv: clauza
natiunii celei mai favorizate; clauza tratamentului national; transparenta in politicile nationale; evitarea
practicilor monopoliste si a intelegerilor de exclusivitate; plati si transferuri; masuri de salvgardare in
situatii specifice; securitatea nationala; sanatate etc.
La GATS sunt anexate liste nationale ale participantilor continand angajamente initiale privind
masurile orizontale (aplicabile tuturor sectoarelor comertului cu servicii) cat si angajamente sectoriale
(care prevad sectoarele in care participantii isi iau obligatia de a aplica prevederile Acordului); tot la
GATS se gasesc si listele nationale de exceptii de la tratamentul natiunii celei mai favorizate; durata
acestor exceptii este limitata la 10 ani, ele urmand sa fie reexaminate dupa 5 ani de la inceperea
aplicarii lor; - a fost negociat Acordul referitor la aspectele drepturilor de proprietate intelectuala care
25

afecteaza comertul, inclusiv comertul cu marfuri contrafacute, care cuprinde reguli si proceduri pentru
apararea drepturilor de proprietate intelectuala, precum si pentru lupta impotriva comertului cu marfuri
contrafacute; acordul contine prevederi specifice privitoare la normele de protectie a drepturilor de
autor, brevetelor de inventie, marcilor de fabrica si de comert, desenelor industriale si secretelor
comerciale si stipuleaza tipuri de proceduri nationale pentru protectia impotriva contrafacerii si
pirateriei intelectuale; pentru transpunerea in practica a acordului, tarile dezvoltate au la dispozitie un
an pentru adoptarea legislatiilor nationale, iar tarile in curs de dezvoltare si cele in tranzitie la
economia de piata au la dispozitie 5 ani; tarile cel mai putin avansate beneficiaza de o perioada de
tranzitie de 11 ani. - totodata, a fost instituit un sistem integrat de solutionare a diferendelor, precum si
un

mecanism

de

examinare

politicilor

comerciale

ale

statelor.

Intre rezultatele vizand liberalizarea si reglementarea comertului international incluse in Actul final
pot fi mentionate in principal: a. sporirea oportunitatilor de export prin: - reducerea, in medie, cu 40%
a taxelor vamale de import pentru produsele industriale si agricole; majoritatea reducerilor convenite
vor fi puse in practica, treptat, in cinci transe egale, esalonate pe 4 ani; - reducerea progresiva, pe
parcursul unei perioade de 6 ani, a sprijin ului intern acordat agriculturii, in medie cu 20% in tarile
industrializate si cu 13,3% pentru tarile in curs de dezvoltare, intr-o perioada de 10 ani pentru tarile
dezvoltate si 6 ani pentru tarile in curs de dezvoltare; - reducerea progresiva, in tarile industrializate,
cu 36% a cuantumului subventiilor de export pentru produsele agricole si cu 21% a cantitatilor de
exporturi subventionate, intr-o perioada esalonata pe 6 ani; - in privinta accesului la piete al produselor
agricole, acordul prevede o mai mare transparenta si previzibilitate a regimurilor de import in special
datorita transformarii in taxe vamale (tarificarii) a tuturor masurilor netarifare aplicate conform unei
metodologii convenite; - liberalizarea totala, pe parcursul unei perioade de 10 ani, a exportului de
produse textile, prin cresterea progresiva a nivelului cotelor de acces practicate in prezent de o serie de
tari industrializate, precum si reducerea, in prealabil, a taxelor vamale de import la aceste produse,
asfel incat 51% din produse sa fie integrate in GATT pana la 1 ianuarie 2002, iar restul acestora nu mai
tarziu de 1 ianuarie 2005; b. liberalizarea comertului cu servicii prin convenirea acordarii multilaterale
a clauzei natiunii celei mai favorizate si a tratamentului national, precum si prin luarea de angajamente
initiale de liberalizare pe domenii si sectoare specifice; c. intarirea si consolidarea regulilor de actiune
impotriva practicilor de concurenta neloiala in comertul international cu marfuri prin: - limitarea
recurgerii la subventiile de export si precizarea mai clara a modalitatilor de aparare fata de asemenea
practici prin instituirea de masuri compensatorii;- intarirea modalitatilor de actiune impotriva
practicilor de dumping si de eludare a masurilor anti-dumping; - dezvoltarea regulilor si modalitatilor
de

cooperare

vizand

neutilizarea

standardelor

tehnice

ca

bariere

in

calea

comertului;

- introducerea de noi reguli vizand folosirea licentelor de import ca instrument de administrare a unor
restrictii la import si evitarea folosirii licentelor pentru accentuarea restrictiilor respective;
26

- dezvoltarea regulilor privitoare la posibilitatile de recurgere la protectie prin masuri de salvgardare in

situatiile de crestere masiva a importurilor unor produse care risca sa produca sau au produs deja un
prejudiciu grav productiei nationale; - consolidarea si precizarea posibilitatilor de recurgere la masurile
de protectie in situatii de dificultati ale balantelor de plati; d. Principiul tratamentului diferentiat si mai
favorabil pentru tarile in curs de dezvoltare a fost extins in negocieri, urmare a recentelor evolutii din
Europa, si asupra tarilor in tranzitie la economia de piata. Acest principiu este reflectat in rezultatele
Rundei Uruguay prin: - angajamente mai mici, ativ Cu cele ale tarilor industrializate, cu privire la
nivelul reducerii taxelor vamale de import pentru produsele industriale si agricole; - angajamente mai
reduse privind diminuarea sprijinului intern pentru agricultura, in paralel cu excluderea din aceste
angajamente a unor forme de sprijin specifice tarilor in curs de dezvoltare sau necesare pentru
asigurarea trecerii agriculturii la mecanismele economiei de piata in tarile aflate in tranzitie; - perioade
mai indelungate (de pana la 10 ani) pentru punerea progresiva in aplicare a angajamentelor de
liberalizare pentru produsele agricole; - beneficierea de perioade de tranzitie in ce priveste alinierea
unor politici economice si mecanisme comerciale la regulile de comert convenite (de ex. in domeniul
subventiilor).
Finalizarea negocierilor, in cadrul Rundei Uruguay si semnarea Actului final de catre 124 tari
in aprilie 1994, constituie o cotitura clara si ferma a comunitatii internationale spre cooperare si
conlucrare pe baza de reguli de comert unanim acceptata. Runda Uruguay a adus nu numai un sistem
multilateral intarit si consolidat ci si un impact pozitiv asupra comertului mondial. Se apreciaza ca
punerea in aplicare a rezultatelor Rundei va antrena o sporire a comertului mondial, in medie, cu 12%
pe an, iar venitul mondial va creste anual, pe acesta baza, cu 230 miliarde dolari.

27