Sunteți pe pagina 1din 2

INTRODUCERE IN LEXICOLOGIE

LEXICOLOGIA are ca obiect de studiu atat realizarea distinctiei intre unitatile grafice
si unitatile lingvistice, cat si izolarea in functie de natura sensului lor, a cuvintelor pline.
Lexicul reprezinta ansamblul unitatilor lexicale la nivelul limbii de care dispun toti
vorbitorii.Lexicul se diferentiaza de vocabular prin prisma faptului ca cel din urma reprezinta
multimi de cuvinte delimitate din diferite puncte de vedere din ansamblul lexical al unei
limbi. Lexicul subsumeaza doua nuante semantice: lexicul comun ( asigura intelegere intre
interlocutori) si lexicul specializat ( terminologie).
Cuvantul este unitatea de referinta in definirea conceptelor lexicale. Cuvantul este
format din: sens, semnificatie, forma si categorie gramaticala. Structura cuvantului este una
duala (fonica si grafica) si stabila. Ca si clasa de forma gramaticale, cuvantul se defineste ca
fiind o combinatie de morfeme ( forme minimale cu sens). Cuvantul reprezinta orice fragment
care are autonomie in raport cu enuntul, prezinta o distributie proprie, poate fi substituit cu o
unitate similara si este permutabil.
Cuvinte instrument VS cuvinte pline . Avem cuvinte care se disting prin modul lor de a
genera sensul, astfel cuvintele instrument ( articole, prepozitii, conjunctii, interjectii) tin de
studiul morfosintaxei, in timp ce cuvintele pline( substantive, adjective, pronume, verbe etc)
tin de studiul lexicologiei.
Cuvintele pline servesc la a referi realitatilor pe care ele le reprezinta la nivelul limbii.
Cu alte cuvinte ele ne favorizeaza noua procesul de intelegere. De exemplu, prin intermediul
cuvantului dulap dintr-un anumit enunt, suntem capabili sa recunoastem un dulap
determinat. Retinem ca atunci cand vorbim despre dulap, cuvantul dulap face macar doua
lucruri in acelasi timp. El desemneaza o mobila precisa si face acest lucru evocand
proprietatile oricarui dulap. Astfel spus, doar in virtutea faptului ca un cuvant evoca
proprietatile obiectului, el poate sa desemneze acest obiect.Relatie dintre sensul cuvantului si
capacitatea de a desemna obiectele se numeste VALOARE DENOMINATIVA. A invata
vocabularul inseamna a asimila valoarea denominativa a cuvintelor. Astfel incat, intr o situatie
data de comunicare, relatia dintre sens si desemnare sa fie eficienta si inconstienta. Retinem
astfel urmatorul lucru : cuvintele pline, incarcate cu o valoare denominativa desemneaza
lucrurile in discurs, pe baza semnificatiei lor din limb.
Referinta lexicala (corespondenta dintre un cuvant si obiect) se opereaza asadar, in
discurs, pe baza unei cunoasteri fixate in lexicul limbii.Se distinge intre referinta virtuala a
unui cuvant(sensul sau in limba) si referinta lui in limba(semnificatia intr-un discurs). Prima
referinta corespunde VOCABULEI si e un element al vocabularului, unui discurs, in timp ce
cea de-a doua corespunde lexemului fiind o unitate a lexicului.
Distinctia VOCABULA-LEXEM permite rezolvarea dificultatii rezolvate din faptul
ca, pe de o parte se observa constant o mare diversitate in utilizarea aceluiasi cuvant, iar pe de
alta parte, faptul ca locutorii reusesc totusi sa se inteleaga, stiind sa lege fiecare semnificatie
precisa pe care o inteleg cu sensul care o sustine.
In concluzie, lexemul si vocabula sunt unitati lexicale cu valoare denominativa,
diferenta dintre cele doua concepte se formuleaza cu ajutorul opozitiei actual si virtual.
In ceea ce priveste lexicografia, se ovserva faptul ca in mod
inverscareunitatile limbii in vocabulae.Lexicografia

cauta sa construiasca pornind de la discursurile observate, niste reprezentari ale lexicului


limbii.Este aici tocmai nota de originalitate a disctionarelor de limba, monolingve, intrucat
sarcina lexicografilor consta in a converti vocabulele in lexeme.
Lingvistii nu se multumesc cu reprezentarea lexicografica, astfel ca lexicologia este
destinata sa exploreze lexemele si vocabulele.
Lexemele( semn cu valoare denominativa au doua fete: semnificantul si semnificatul).
Daca descrierea primului cade in sarcina lexicologiei, descrierea celui de-al doilea revine
semanticii lexicale.

S-ar putea să vă placă și