RASCOALA

De Liviu Rebreanu
Substanta romanului se organizeaza in jurulchestiunii taranesti.Raportati la
aceasta problema,eroii apar diferentiati,dar nu intotdeauna cu o unitate precisa de
caracter,care sa le conduca actiunile.
Unei astfel de structuri ii corespunde Titu Herdelea,ruda cu Nadina,abia sosit in
Transilvania.Desi personajul apare frecvent,chiar si in momentele decisive ale
desfasurarii rascoalei,el ramane sters,un fel de martor ocular al intamplarilor.Tiu Herdelea
face legatura dintre cele doua planuri ale romanului,participa la toate discutiile despre
pamant,incat ajunge sa se intrebe de ce atata discutiein jurul taranilor.
Titu Herdelea este present ca ziarist,cu riscul de a fi arestat,in toiul razmeritei,darn u
reuseste sa impiedice scena atroce,ca executarea lui Toader Starmbu,maltratarea
batranilor Luca Talaba si Lupu Chiritoiu sau barbaria maiorului Tanasescu,care pune sa-I
numere unei femei cinzeci de lovituri de cravasa,in vazul copilului acesteia.Eroul insa nu
este o structura de adancime,asa se si explica pendularea sa intre o tabarasi alata:este
de partea taranilor,carora le ia apararea ,dar socoteste o izbanda patrunderea sa in
intimiatea marilor proprietari Iuga sau Gogu Ionescu.
Imaginea usor idealizata a boierului de vita,cu dragoste de tara,asa cum se cum se
contureaza in romanul lui Nicolae Filimon,Ciocoii vechi si noiprecum si la
D.Zamfirescu,in Viata la tara,persista cu unele retusuri si in opera lui Liviu
Rebreanu:marii proprietari,Miron si Grigore Iuga,sunt sensibili la soarta tarii,la unitatea
neamului,probleme care preocupau intelectualitatea epocii.Miron Iuga il dojeneste aspru
pe Titu Herdelea ,tanarul poet,ca a parasit Ardealul,aratand ca poeziile lui ar fi mai
necesare acolo de cat dincoace de munti.
Portretul batranului Miron Iuga este al unui mare senior,caracter darz , puternic,de o
vointa inflexibila,autoritar,care se considera stapan cu drepturi depline asupra taranilor de
pe domeniile lui;el le adduce un invatator in sat pe care-l indeparteaza cand vederile
acestuia ar putea sa-i submineze autoriatea ,se indura de suferintele oamenilor,ii ajuta in
momentele grele ,dar nu abdica nici o clipa de la prerogativele sale de stapan.
Pe Miron Iuga il caracterizeaza foarte bine invatatorul Dragos.
Pentru Miron Iuga ,legaturile cu pamantul sunt mai puternice decat cele de
familie,de aceea nici nu poate fi vorba ca el sa cedeze taranilor din pamanturile sale,asa
cum reiese si din cuvintele fiului sau,Grigore Iuga.
Mai mult,cand Nadina se hotaraste sa vanda mosia ,el se anunta ca un serios posibil
comparator,in concurenta ci taranii si cu arandasul Platamonu,pentru a reintregi domeniul
ce apartinu-se altadata boierilor Iuga.De pe o astfel de pozitie,boierii vor considera ca
sursa tuturor relelor,a nemultumirii taranilor sunt arendasii :grosolanii,necinstiti,dornici
de inavutire,prin orice mijloace;fata de ei,batranul Iuga se arata dispretuitor,iar Grigore
Iuga il condamna ca reprezentanti ai unei clase ce se substituie treptat boierilor.
Invoielile de pe mosia san nu sunt mai grele decat cele de pe pamanturile boierilor
Iuga cauza raului mers al lucrurilor s-ar afla ,dupa opinia lui Rogojinaru ,in faptul ca
taranul roman e lenes si nepasator,ceea ce a facut necesara chiar aparitia arendasilor.

Discutia dntre Grigore Iuga,Ilie Rogojinarul,Balolaeanu si Titu Herdelea scoate in

evidenta idea,subliniata si de D.Zamfirescu ca taranul o duce greu si la mosier,si la
arendas.
In timp ce Miron Iuga reperezinta vechea prejudecata a boierimii ,Grigore Iuga este
un generos.El vrea pamant in masura in care ii asigura o existenta linistita.Cand se
intoarce din Germania,,proiectele lui I se par tatalui sau utopii.El incearca parca sa-si
deapaseasca clasa careia ii apartine,descoperind sensul lucrurilor,intelegand chestiunea
taraneasca,problema pamantului,asa ca odinioara Sasa si Damian,Din viata la taraa
lui D Zamfirescu.O atitudine corecta va avea Grigore Iuga si in privinta invatatorului
Dragos,prigonit de Miron Iuga.
Dupa rascoala Grigore Iuga ramane la fel de intelegator,desi isi pierduse tatal,mai
mult,I se pare bestiala atitudinea autoritatilor.El il va convinge pe Gogu Ionescu sa vandal
pamantul taranilor:pentru ca au platit si ei cu destul sange macar dreptul de a cumpara
pamant.Taranii insisi il simt mai apropiat ,asteapta sa-I scoata din puscarie Conasul
Grigorita.Cu toate acestea , adevarata conciliere nu exista,de vreme ce relatiile dintre
boieri si tarani sunt anatagonice:N-a sosit inca ceasul dreptatii,coane Grigorita,dar
trebuie sa soseasca odata si odata,ca lumea fara dreptate nu se poate.
Este un spirit contemplativ un melancolic.Sentimentul iubirii il innobileaza,el stie
sa-si asculte glasul sufletului si nu admite compromisuri:Femeia frumoasa trebuie sa
infrumuseteze existenta,nu s-o intineze.Fiind dublat de un spirit analytic,ca si Damian
dinDin viata la tara,nu-l mistuie iubirea.Exista pagini ,mai ales in ultima parte a
romanului,in care Grigore Iuga traieste sfasiat de remuscari,fiind convins ca tragedia
tatalui sau nu s-ar fi produs daca nu ar fi parasit conacul.Este aici si marturia limitelor de
natura sociala ale intelegerii sale:el considera rascoala taranilor un accident nefericit,ce
pute fi evitat,si nu expresia unor contradictii generate de chiar existenta proprietatii.
Romanul Rascoalapoarta in el un anume ritm:lent si desfasurat la inceput.El
creste treptat,se amplifica pe traiectoria unui conflict dramatic cu reveniri si
cotituri,culminand intr-o explozie,ca,dupa aceea,sa se revina la acelasi ritm lent,ca intr-o
adevarata constructie simfonica.
Daca ne-am exprima alegoric ,trimiterea s-ar putea face la Furtunalui
Beethoven,in sensul ca ia nastere dintr-o aparenta liniste si moare in aceeasi aparenta
liniste.Constructia romanului,intre cei doi poli,prolog si epilog ,este un procedeu
characteristic romancierului in general,intru cat Rebreanu construieste simetric.Plecarea
presupune intoarcere.
Dimensiunea romanului este epopeica;atmosfera este sumbra si
deznadajduita,subordonata intelegerii caracterului istoric al justitiei
taranului.Rascoalase inscrie printrecapodoperele literaturii romane.Ea deconstituie
un capitol important din istoria luptelor poporului nostru,detasandu-se categoric din
contextual operelor cu aceeasi tematica scrise pana in acest moment.Tema a fost abordata
mai tarziu de Cezar Pertrecu,Tudor Arghezi si Zaharia Stancu
Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate