BusinessMagazin

http://www.businessmagazin.ro/printare/lideri/coca-cola-retet...

Coca-Cola. Reteta romaneasca

Nu mai e niciun dubiu: Coca-Cola provoaca dependenta. Daca cei 120 de ani de suprematie a marcii in
intreaga lume nu sunt o marturie suficienta, exista exemple si mai aproape de casa. Cum ar fi cei 15 ani de
cand Calin Dragan a intrat pentru prima oara intr-un depozit Coca-Cola ca sa numere navete si nu a mai
plecat, ajungand astazi sa contabilizeze cotele de piata si sa-si propuna sa construiasca cea mai mare fabrica
a Coca-Cola din lume.
Ma asteptam sa fiu mustrata sau cel putin trimisa la colt. Sa recunosti, in cartierul general al Coca-Cola, ca tie nu-ti
place Coca-Cola... cine se joaca cu asa ceva? Si totusi am facut-o. Am refuzat bautura care mi-a fost pusa in fata,
motivand ca am renuntat de ceva vreme la consumul de cola. "Dar de ce? Cine recomanda asa ceva?", nu intarzie
reactia precipitata si ingrijorata a lui Calin Dragan, seful Coca-Cola HBC in Romania, care pare hotarat sa-mi schimbe
parerea despre produsul sau vedeta pana cand ii voi fi parasit biroul. "Am lucrat in marketing si in vanzari vreme
indelungata", se scuza el apoi. "De aceea abilitatile de vanzator mai rabufnesc si cand nu trebuie, le folosesc asa cum
respir si deodata ma trezesc ca vand, vand, vand, oricui... pana cand ajung sa oversell." (Sunt de acord. Pe parcursul
interviului mi s-au mai oferit inca doua ocazii sa ma razgandesc in privinta bauturii.)
"Pai daca vinzi in permanenta, asta inseamna ca trebuie sa fii foarte bogat", deturnez eu discutia din punctul de
conflict si rasuflu usurata cand vad surpriza de pe chipul CEO-ului Coca-Cola HBC Romania. Furtuna pare sa fi fost
ocolita cu succes. "Nu sunt bogat", se grabeste Dragan sa spuna. "Adica, hai sa retractez, fiindca undeva acolo sus
cineva vede si judeca, asa ca nu pot sa pretind ca m-ar strange cureaua. Dar de aici si pana la a spune ca sunt foarte
bogat e o diferenta foarte mare." Poate ca bogatia este relativa, dar nu si traiectoria abrupt ascendenta a carierei
timisoreanului care a ajuns primul manager roman al operatiunilor Coca-Cola in Romania. Altfel spus, profet in tara sa.

Dimensiunile dezastrului"Am facut parte din generatia care a trebuit sa se schimbe." Asa incepe povestea lui Dragan,
pe o nota de fatalitate care nu are nimic de-a face cu restul carierei sale, foarte rational asumata. "Nu vreau sa zic
generatia de sacrificiu, pentru ca fiecare generatie se considera, intr-un fel, de sacrificiu. Nu sunt singurul care a reusit
si cred ca asta are ceva de a face cu faptul ca cei din generatia mea au experimentat schimbarea din linia intai, toti
sunt oameni care pot vorbi despre schimbare traita. Nu, asa, din manuale. Acum se invata la scoala "change
management" si suna atat de ofertant. Problema este insa ca atunci cand ajungi sa experimentezi asta pe pielea ta e
groaznic." A absolvit facultatea in 1992 si, dupa cum spune chiar el, a facut jumatate din facultate sub comunisti,
jumatate sub capitalisti, realitatile in care s-a trezit dupa absolvire fiindu-i cu totul si cu totul straine. "Nu erau prea
multe optiuni pe atunci. In 1992-1993 se inchideau fabrici pe capete. Modelul care exista se farama sub ochii nostri. In
asemenea momente, nu vezi oportunitatile, vezi doar dimensiunile dezastrului. Pe atunci primele companii mari
incepeau sa intre pe piata, dar nu erau pentru toata lumea. Erau alegeri destul de dure de facut."
Dragan a terminat Facultatea de Mecanica Fina la Timisoara, cu gandul la fabrica de optica din oras care exista acolo
de cand se stia. Insa exact cand el isi termina studiile, fabrica isi inchidea portile. "M-am trezit deodata fara orizont.
Trebuia sa gasesc repede altceva si am inceput sa caut prin ziare, numai ca nu prea erau multe de gasit. Erau doua
ziare, unul de stanga, unul de dreapta. Incepeau sa apara primele anunturi de angajare si ma impacasem cu gandul
ca imi voi gasi ceva temporar, pana voi reusi sa prind un post de inginer." Schimbarea a intervenit in scenariul inchipuit
de Dragan odata cu ziarul adus de tatal sau in care statea, negru pe alb, anuntul de angajare pentru noul depozit
deschis de Coca-Cola in Timisoara. Compania facea angajari pentru vreo 5 pozitii insa, fiindca privea aceasta
angajare ca pe ceva temporar, a aplicat pentru pozitia de checker. "Era vorba despre cei care veneau dimineata si
numarau stocurile din depozit. Cum eu ma gandeam la ceva temporar, mi-am zis ca e perfect, nici nu ma solicita
foarte mult, nici nu il incurc foarte tare pe angajator atunci cand ma decid sa plec. Unde mai pui ca sa numar asa, pe
verticala, pe orizontala ma descurc", rade el.

Postasul suna intotdeauna de doua ori... dar cand a adus telegrama care il invita la un interviu pe cel care astazi
conduce operatiunile Coca-Cola HBC in Romania, nu a fost nevoie sa faca exces de zel. "Da, m-au chemat la interviu
printr-o telegrama", se amuza Dragan acum. "Trebuie mentionat ca pe atunci dispuneam doar de telegrame si telefon
fix, atat. M-am prezentat la Hotel Sport, acolo unde se tineau interviurile, iar discutia a fost destul de dinamica, cu
traducere in limba engleza, pentru ca erau si irlandezi prezenti, iar eu nu vorbeam engleza la momentul respectiv."
In timpul discutiei, unul dintre intervievatori - Decebal Turcut, cu care Dragan este prieten si astazi - isi facea de lucru

1 of 6

07.10.2009, 15:32

BusinessMagazin

http://www.businessmagazin.ro/printare/lideri/coca-cola-retet...

cu o coala de hartie. "Eu ma straduisem sa fiu ordonat, sa dau o anumita structura CV-ului meu, pe care l-am compus
in fata masinii de scris. Insa cand ma uit mai bine, vad ca intervievatorii isi faceau de lucru cu ciorna mea pe care scria
mare in capul paginii 'Nu uita', sub care stateau insirate toate etapele vietii mele de pana atunci, aproape zero", nu-si
poate abtine autoironia. "Am avut un 'flashback' si mi-am dat seama ca tocmai terminam de scris cand ai mei m-au
chemat la masa si, in graba, nu mai stiu ce am bagat in plic, asa ca i-am dat drumul scrisorii cu ciorna in ea. Ceea ce
n-a fost neaparat un lucru rau, daca stau sa ma gandesc, probabil ca asa au vazut viitorii mei angajatori ca ciorna
corespunde cu CV-ul." Dupa interviu a plecat spre casa, dar la mai putin de o ora a primit un telefon prin care era rugat
sa se intoarca la hotel. "Cand am ajuns acolo, m-au intrebat daca nu vreau sa fiu warehouse supervisor. Eu le-am
spus ca habar n-am ce inseamna asta, dar ei au citit in CV ce am facut eu pana atunci si credeau ca o sa ma descurc.
Bine, dar eu voiam checker. 'Da, bine, dar noi vrem sef de depozit...', mi-au spus ei atunci. 'Vreti? Da. Bine. De cand?
De maine. Aaaargh! Bine.' Am semnat contractul pe loc, pentru o suma care m-a ucis. Era vorba de 92.000 de lei, asta
in conditiile in care tatal meu castiga dupa 40 de ani de munca 44.000 de lei. Cand le-am povestit alor mei acasa, nu
le-a venit sa creada, erau sa pice pe spate."
Asa a inceput pentru Dragan epopeea Coca-Cola. Un an mai tarziu, si-a dat seama ca nu mai este vorba despre ceva
temporar si ca lucrurile devin serioase. Banii au fost primii care l-au ademenit in larg, de unde a avut ocazia sa vada
lucrurile in perspectiva. "Aveam in acel moment optiunea de a ma intoarce la un model clasic de cariera, ori in
industrie, ori in invatamantul universitar. Insa salariile daca imi aduc aminte - si imi aduc bine aminte, fiindca a fost
parte a deciziei mele - erau undeva in jurul valorii de 25.000 de lei. Asta in conditiile in care la un an dupa angajare eu
deja castigam peste 100.000 de lei, deci de patru-cinci ori peste nivelul de confort. Dupa un an de zile de munca pe un
asemenea salariu, am inceput sa simt ce inseamna sa ai bani si sa iti permiti tot felul de lucruri, un stil de viata, si asta
nu m-a mai lasat sa ma intorc la altceva."

Dumnezeu iti da, dar nu iti baga in traista Nici nu mai ramasese mare lucru la care sa se intoarca, oricum. In urmatorii
7 ani, posturile de inginer au devenit o specie amenintata de disparitie, iar industria era in vrie. Asta in timp ce Dragan
a avut sansa de a se numara printre primii iluminati care au reusit sa inteleaga ce inseamna lumea capitalista sau sa
faci cariera. "Intrasem intr-o alta lume cu ocazia asta. Am aflat pentru prima oara ce inseamna training, iar cand mi-au
pus in mana si cinci bancnote din acelea movulii de 5.000 de lei si mi-au zis 'Uite, astia sunt pentru Oradea!', n-am mai
inteles nimic. Acela era salariul pe o luna inainte. Am crezut ca trebuie sa platesc si hotelul din banii aceia, dar cand
mi-au spus ca hotelul era deja platit, iar banii erau 'de buzunar', mi-am dat seama ca nici macar nu stiam sa
cheltuiesc. Am reusit sa cheltuiesc intr-o saptamana doar o singura bancnota, iar pe celelalte le-am adus inapoi. Nu
eram invatat sa consum."
In timp a descoperit si ca ii place sa interactioneze cu oamenii, dar mai ales sa ii conduca. "Am avut ocazia sa primesc
pe mana o echipa din prima zi de munca. Oamenii cu care am lucrat in depozit erau de diferite calitati si niveluri de
educatie, de la motostivuitoristi la transportatori si furnizori. Interactiunea permanenta cu ei m-a ajutat. A fost tragedie
la inceput, pentru ca invatam din mers si probabil ca au fost oameni care au plecat din compania asta din cauza mea,
iar acesta este un lucru pe care mi-l asum. Au fost perioade in care invatam gresind, iar datoria mea este sa-mi asum
responsabilitatea pentru ceea ce s-a intamplat pe parcursul acestor 15 ani."
Il intreb cum e sa ai o ascensiune atat de accelerata. Nu se instaleaza ameteli sau alte simptome asemanatoare de la
diferenta brusca de altitudine pe scara ierarhica? "15 ani?", protesteaza el retoric. "Nu e chiar o ascensiune atat de
rapida. Eu cred cu tarie ca Dumnezeu iti da, dar nu iti baga in traista. Poti sa stai, sa tot astepti oportunitati, dar daca
nu pui osul la treaba, n-o sa se intample nimic. Au fost mai multe decizii pe parcursul carierei mele care au facut
diferenta, n-a fost nimic brusc. Prima a fost decizia de la inceput, de a ramane in Coca-Cola. A doua, a fost cea de a
ma muta in departamentul comercial care era cel mai dinamic la momentul respectiv. Odata ajuns acolo, puteam sa
aleg varianta comoda, sa stau acasa, in Timisoara, sa ma uit pe orizontala la alte companii, sa vad unde mai pot sa
cresc sau sa aleg varianta unei 'expatrieri' in teritoriu. Am fost manager la Arad, la Cluj. N-a fost usor, fiindca niciodata
nu mi-am inchipuit ca voi pleca din oras, dar am facut-o pentru ca erau oportunitati reale. Asa am ramas si in
companie si am si urcat. O alta decizie majora a fost aceea de a ma muta in Bucuresti. A trebuit sa schimb din nou
specificul activitatii, la unificarea imbuteliatorilor. Am fost director de vanzari, apoi am lucrat in marketing 2 ani, apoi cu
aceasta ocazie am primit o pozitie regionala in Bucuresti. De aici lucrurile au curs logic pana la pozitia de director
comercial in Romania."
O alta decizie majora a fost expatrierea, cea reala, cei trei ani petrecuti in Italia. "Eram intr-o zona de confort. Eram
proaspat director comercial, nu castigam prost deloc, compania crestea in permanenta in Romania, aveam vreun
motiv sa plec? Prea putine. Deja la nivelul respectiv, la orizontul anului 2001 erau nenumarate oportunitati. Nu se
punea problema, nu mai eram in situatia de a fi fortat sa aleg ceva. Acestea erau decizii personale."

Engleza de depozit vs. engleza de restaurant Daca despre angajatii McDonald?s, celalalt brand global, se spune ca
trebuie sa le curga ketchup prin vene pentru a face cariera, printr-un silogism elementar se poate afla ce substanta se
afla in cea mai mare cantitate in organismul lui Dragan. "Coca-Cola am inceput sa beau de inainte de angajare",
recunoaste el. Asta, avand in vedere ca, in Timisoara, Coca-Cola nu aparuse decat cu jumatate de an inainte de

2 of 6

07.10.2009, 15:32

BusinessMagazin

http://www.businessmagazin.ro/printare/lideri/coca-cola-retet...

angajarea lui Dragan, este o performanta. Insa acest lucru nu a fost suficient pentru a fi promovat, ci poate doar pentru
a-i asigura combustibilul necesar pentru a invata limba engleza, care ii era complet straina.
"La inceput beneficiam de circumstante atenuante. Nu era foarte multa lume care vorbea limba engleza la momentul
respectiv, asa ca pe atunci eu nu eram decat unul dintre ei." Unde a invatat? "In depozit. Asa imi place mie sa spun, ca
engleza pe care am invatat-o eu e engleza de depozit. Am participat la niste sesiuni de training, aveam cursuri de
limba engleza la fiecare doua zile si am inceput usor-usor sa vorbesc. Managementul era strain pe atunci si, daca la
anumite nivele puteai sa te descurci gesticuland si mormaind ceva, dupa o anumita limita nu mai mergea. Cand am
intrat in vanzari, a fost si mai grav, fiindca vanzarile au un scurtcircuit cu general managementul, care era un irlandez
la vremea respectiva, si n-aveam cum sa ma exprim decat in engleza. Asa ca am invatat foarte rapid engleza de
business. Asta m-a ajutat foarte mult pana la ora 8-10 seara, dar dupa aceea nu prea ma mai ajuta pentru simplul
motiv ca in momentul in care ieseam la restaurant engleza de depozit nu intervenea prea des in discutie. Asa ca a
trebuit incet-incet sa ma pun la curent si cu engleza de restaurant."
Sunt multe lucruri pe care poti sa le inveti din mers si atata vreme cat o companie iti ofera oportunitatea de a te
dezvolta astfel in interiorul ei, n-are rost sa pleci. Aceasta e lectia pe care a invatat-o in Coca-Cola timisoreanul. "Mi se
pare nesanatos sa pleci doar de dragul de a a pleca, de a marca o etapa doar pentru ca da bine sa schimbi compania.
E drept ca eu am avut norocul de a avea libertate de miscare. Cand am vrut sa invat financiar, de exemplu, am facut o
intelegere cu seful departamentului respectiv si o zi pe saptamana vreme de doi ani de zile mergeam sa muncesc
acolo. Si acum ma saluta fetele de la financiar cand ma duc pe la ele, toate ma stiu pentru ca am clapacit cu ele pe
computer si ma invatau sa introduc tot felul de facturi in sistem, unde mai pui ca eram la curent cu toate barfele din
departament."

La dolce management Inainte de a merge mai departe, un lucru trebuie stabilit foarte clar de la inceput. Calin Dragan
s-a nascut si a trait mai bine de jumatate din viata in Timisoara. Informatie esentiala a carei importanta o vom intelege
dupa o scurta introducere in cultura regionala. "Noi suntem o comunitate mica si sclifosita acolo in Banat", explica
Dragan. "Nu suntem mai multi de un milion, dar traim dupa cateva reguli de baza. Familiile sunt mici, cu putine
neamuri si putini copii ca sa nu se imparta averea. Si, in general, nu prea plecam de acasa. Acestea sunt regulile de
baza. Cu acest tabu am crescut si la un moment dat, in ascensiunea profesionala, m-am vazut nevoit sa il depasesc.
Nu a fost usor, fiindca educatia primita de mic nu este usor de depasit la maturitate." Insa la momentul acela Dragan
deja pusese ochii pe o pozitie de general management si singurul obstacol din calea sa era acest tabu.
"Nu fusesem niciodata expatriat, iar la un 'assessment' la headquarters-ul din Atena a reiesit ca pentru a ma putea
inscrie pe o traiectorie de general management mai aveam de muncit la acest capitol. Nu este vorba doar sa bifezi un
'box' acolo, ci sa obtii rezultate intr-un mediu care nu iti este familiar. Asa ca aceasta experienta era ca un soi de
examen, un alt fel de examen." A fost o decizie majora, fiindca a trebuit sa iasa in mod deliberat din zona de confort.
"Conduceam un BMW seria 3 in Romania la momentul respectiv, era una dintre masinile cele mai tari din Bucuresti,
eram perfect asezat nu aveam de ce sa risc echilibrul acesta. Cu toate acestea, am plecat in Italia pe o pozitie
inferioara celeia pe care o ocupam aici, pe o functie de director regional." Ulterior a fost promovat director comercial
pe baza rezultatelor obtinute acolo. Isi spune ca daca a fost ceva ce i-a satisfacut cu adevarat ego-ul in cariera,
aceasta a fost promovarea din Italia.
"Inainte sa plec, seful meu de la momentul respectiv care era irlandez si avusese un model de cariera oarecum similar
cu al meu, m-a avertizat: 'Uite Calin, un lucru pe care trebuie sa il stii este ca trebuie sa te gandesti bine de la inceput,
pentru ca orice expatriere implica un soc cultural. Stiu asta pentru ca prin asta am trecut cand am venit in Romania,
asa ca trebuie sa te pregatesti'. M-am dus in Italia si asteptam sa vina valul cu socul cultural peste mine. Si tot am
asteptat, si tot am asteptat, trei ani cat am stat in Italia l-am asteptat sa vina, dar pesemne ca n-a mai ajuns.
Totii italienii sunt la fel de lenesi ca si noi, la fel de puturosi ca si noi, la fel... Nu e o mare diferenta. Problema este
realitatea unei expatrieri. Toata lumea este zambitoare, interactioneaza, in schimb, cand se face seara toata lumea se
retrage la viata sa, iar tu trebuie sa te retragi in camera de hotel. Pentru un expat nu este neaparat o chestiune de soc
cultural, ci una de integrare. Problema sunt weekendurile si serile, care fac viata unui expat destul de dificila. Iar asta
iti afecteaza sau nu munca, depinde de stomacul fiecaruia. Eu veneam acasa foarte des. Multumita Carpatair care in
perioada aceea introdusese primele curse cu hub la Timisoara, eram aproape saptamanal in cursa Roma-Timisoara."

Intotdeauna Coca-Cola? In august 2004, Alexis Sacre, seful Coca-Cola HBC Romania din 2002, a fost numit director
regional pentru Europa de Est, iar o luna mai tarziu Dragan primea un telefon de la acesta. "Calin, noi ne-am gandit ca
tu esti the man." "Ma asteptam, sincer sa fiu, dupa o pozitie de succes in Italia, unde am reusit sa arat ca pot sa fac o
diferenta, sa primesc o pozitie de director general, dar intr-o tara ceva mai mica", recunoaste el. "Romania era in liga
celor mari, nu ma asteptam sa ma intorc acasa prea repede. Cand mi s-a propus sa ma intorc director general, nu
mi-a mai pasat de pachetul salarial, beneficii si alte fite din astea, eram in al noualea cer. Le-am zis: 'Ma intorc acasa,
e suficient! Hai ca discutam restul cand vin'." Al doilea gand al sau a fost ceva mai... terestru.
"Mi-a fost teama ca nu o sa ma descurc, fiindca Romania era un business mare. Unul pe care il cunosteam foarte
bine, dar totusi un business foarte mare. In plus, realitatile de aici se schimbasera foarte repede si am ramas foarte

3 of 6

07.10.2009, 15:32

BusinessMagazin

http://www.businessmagazin.ro/printare/lideri/coca-cola-retet...

surprins de cat de multe s-au schimbat in doar trei ani. Am inceput sa ma gandesc unde nu m-as descurca si atunci
am invatat un lucru foarte important de la Alexis. Mi-a spus atunci ca in business nu ajungi niciodata sa cunosti totul, e
o ineptie sa incerci sa culegi toate informatiile si sa devii un fel de enciclopedie. Tentatia de a face pe desteptul este
mereu foarte mare, insa de fiecare data cand esti intr-o zona care nu-ti este familiara, fa trei pasi in spate si aplica
regula bunului-simt.
Acum, la 3 ani de la momentul numirii, poate spune ca cea mai mare reusita a sa este cea financiara. "In acesti ani am
dublat volumul si profitul companiei si cred ca asta spune totul. Avem acum cea mai mare cota de piata din istoria
companiei in Romania, poate exceptand inceputurile in care piata era guvernata de doar doi jucatori si se imparteau
altfel cotele. Am beneficiat cu siguranta de un boom economic pe care eu niciodata nu il voi contesta sau minimiza.
Ceea ce ma bucura insa este ca pe toate segmentele nu crestem in linie cu piata, ci inaintea ei. Deci cu siguranta ca
facem ceva bun pe langa cresterea economica." Asa ca urmatorul pas logic e o investitie intr-un mega-depozit in
Ploiesti, iar Dragan spera ca anul viitor, cand va fi gata, fabrica de acolo sa fie una dintre cele mai mari din lume, daca
nu chiar cea mai mare. In guvernarea afacerii Coca-Cola se ghideaza dupa filosofia lui Ram Charan, unul dintre cei
mai bine platiti consultanti din lume. "Cartea 'Execution' a fost pentru mine o revelatie. Studiile facute de Charan arata
ca 80 la suta dintre strategii esueaza lamentabil nu pentru ca sunt proaste, ci pentru ca sunt executate prost. A fost un
soc pentru mine, fiindca eram convins ca succesul unui business sta in superstrategii, intr-o gandire revolutionara. Sa
ma ierte sfantu? - acum nu mai cred asta si vad exemple care-mi confirma aceasta teorie in fiecre zi. Asta am incercat
eu sa construiesc pe unde am trecut: responsabilizarea oamenilor fata de munca si sarcinile lor. Cred ca aceasta este
sarcina mea acum: sa investesc in cultura organizatiei si nu neaparat sa ma ocup de detalii si de fiecare aspect in
parte. Cu toate ca asta nu ma impiedica sa cer ca aceste detalii sa fie executate cu atentie."
Exista insa viata dincolo de Coca-Cola? "Exista, fara discutie. Probabil ca in conditiile in care CC va hotari sa ma
concedieze", zice el cu un zambet, "sau daca voi decide eu sa plec din companie, probabil ca va fi o alta companie
sau poate ca voi lua in considerare la momentul respectiv antreprenoriatul. Dar cred ca este in continuare foarte multa
munca in Coca-Cola, foarte mult de livrat si eu cred ca oportunitatile din partea asta a Europei nu sunt de neglijat si e
un moment bun sa fii aici." Si, desi segmentul bauturilor necarbonatate a prins foarte bine in Romania, avand o
pondere de peste 40% din volumul de vanzari - cu 10% mai mare decat in restul grupului -, Dragan este convins ca,
asemenea diamantelor, Coca-Cola este vesnic. "E un produs care traieste prin mult prea multe dimensiuni, nu doar
prin sticla, apa, zahar, concentrat si eticheta." Poate ca de aceea nici nu vrea sa se indeparteze prea tare de ea.
Nota bene: pana la urma intreaga redactie a cedat si s-a straduit sa consume intreg decorul sedintei foto. Coca-Cola
are la activ inca o victorie.

Fara bule?
La inceputuri, prin 1800, Coca-Cola a fost vanduta ca un produs sanatos. Astazi insa, mai mult ca niciodata,
consumatorii traditionali ai bauturii au inceput sa caute asiduu o altenativa mai naturala a batranei Cola. A fost
ignorarea bauturilor necarbonatate o greseala din partea companiei-cult?
"La nivel global, cred ca la un moment dat, au fost niste ezitari", spune Dragan despre strategia Coca-Cola. "Dar
aceasta este doar parerea mea, imi este foarte greu sa emit judecati la nivel global. Eu zic ca nu a fost neaparat o
greseala, dovada ca suntem prezenti si pe pietele conexe cu o pondere foarte importanta. De fapt nu am intrat doar pe
segmentul bauturilor necarbonatate, ci si pe apa, cafea sau energy drinks, ceea ce demonstreaza ca au fost cateva
lucruri pe care le-am invatat din mers. Intr-un fel toate sunt business-uri separate. Nu toate bauturile sunt Coca-Cola si
nu toate se vand ca si Coca-Cola. Fiecare bautura se produce altfel, se stocheaza si se vinde altfel, in plus fiecare are
o alta frecventa de vanzare. Mai mult decat atat, noi avem pe fiecare segment pe care activam alt competitor principal,
ceea ce face lupta destul de interesanta.

Reorganizare in Romania
Chiar inainte de inchiderea revistei, Coca-Cola si-a facut publice planurile de a renunta la unitatea de productie din
Oradea, ca urmare a procesului de reorganizare a sistemului de distributie, compania urmand sa-si consolideze
capacitatea de productie in fabricile din Iasi, Timisoara, Ploiesti si Vatra Dornei. Cei 102 angajati de la aceasta fabrica
vor avea de ales intre alte pozitii disponibile in interiorul companiei si pachetul compensatoriu de 7 pana la 10 salarii,
conform contractului colectiv de munca in vigoare.
"Tehnologia evolueaza", spunea Calin Dragan in timpul interviului ce avea loc cu o luna inainte de acest anunt. "Daca
la un moment dat produceam 50 de milioane de navete in 9 fabrici, acum producem de 4 ori mai mult in doar 4 fabrici,
ceea ce spune mult despre evolutia tehnologiei in ultimii ani." Coca-Cola a renuntat anul trecut si la unitatea din
Bucuresti, transferand liniile de imbuteliere din capitala la fabrica din Ploiesti, insa aproximativ 110 din cei 125 de
angajati ai fabricii au refuzat relocarea, fiind disponibilizati.

4 of 6

07.10.2009, 15:32

BusinessMagazin

http://www.businessmagazin.ro/printare/lideri/coca-cola-retet...

CV
iunie- septembrie 1993: warehouse supervisor la depozitul din Timisoara al Coca-Cola
octombrie 1993 - mai 1994: Sales Supervisor (responsabil pentru bugetul de vanzari, relatia cu retailerii)
mai 1994 - aprilie 1996: Sales Manager pentru Timisoara, Arad si Cluj
aprilie 1996 - ianuarie 1998: General Sales Manager pentru fabrica Coca-Cola din Timis
ianuarie 1998 - noiembrie 1999: Key Accounts & Channels Manager, pentru Romania si Republica Moldova
noiembrie 1999 - aprilie 2000: Romanian Integration Team
aprilie 2000 - decembrie 2000: Region Sales Manager pentru zona Bucuresti
ianuarie 2001 - octombrie 2001: Commercial Manager pentru estul Romaniei
noiembrie 2001 - februarie 2003: Country Commercial Manager Romania
februarie 2003 - martie 2004: Region Sales Director, Coca-Cola Bevande Italy
martie 2004 - decembrie 2004: Field Commercial Director, Coca-Cola Bevande, Italy
ianuarie 2005 - prezent: Country General Manager al Coca-Cola HBC Romania

Cei mai importanti CEO Coca-Cola

In timpul primului sau an de existenta vanzarile au atins, in medie, cifra remarcabila de noua portii pe zi. Astazi,
Coca-Cola Company vinde peste 1,3 miliarde de sticle de suc in fiecare zi in cele 200 de tari in care este prezenta.
Asta multumita si celor care au avut grija de-a lungul timpului sa nu se abata de la sloganul "Always Coca-Cola".
Roberto Goizueta
CEO al Coca-Cola Company 1980-1997
Roberto Crispulo Goizueta a fost chairman, director si CEO al Coca-Cola Company din august 1980 pana la moartea
sa, in octombrie 1997. Sub conducerea lui Goizueta, Coca-Cola Company a devenit o corporatie americana de top, iar
pe parcursul celor 17 ani in care a condus-o le-a adus actionarilor profituri mai mari decat orice alt CEO din istorie.
Roberto Goizueta s-a nascut intr-o familie proeminenta din Havana, acolo unde bunicul sau detinea o rafinarie de
zahar. Unicul fiu al lui Crispulo si Aida Goizueta si-a inceput studiile universitare la Yale in 1948, obtinand o diploma de
licenta in Inginerie Chimica. S-a intors in 1953 in Cuba pentru a conduce rafinaria familiei, insa atunci cand Fidel
Castro a preluat puterea in Cuba, transformand insula intr-un stat comunist, Goizueta impreuna cu familia sa a decis
sa lase totul in urma. Au ramas in Statele Unite, acolo unde se aflau in vacanta la momentul revolutiei din Cuba, cu
doar 40 de dolari in buzunar si 100 de actiuni la Coca-Cola. In timpul conducerii sale, Coca-Cola a devenit cel mai
cunoscut brand din lume si a fost cel care a introdus sloganul "Always Coca-Cola".
Neville Isdell
CEO al Coca-Cola Company 2004-2008
Neville Isdell, cel care este creditat si astazi ca unul dintre cei mai de seama rugbisti ai Africii de Sud, s-a nascut in anii
40 in Irlanda. Odata cu familia lui, s-a mutat la varsta de 10 ani in Zambia si a intrat in echipa Coca-Cola in 1966, la
varsta de 22 de ani. Sase ani mai tarziu devenea managerul general al Coca-Cola Bottling din Johannesburg, cea mai
mare statie de imbuteliere a Coca-Cola din Africa. Pana in 2004, cand a preluat conducerea Coca-Cola Company,
intr-una dintre cele mai dificile perioade traversate de corporatie, a ocupat pozitii in conducerea companiei in Australia,
Filipine si Germania si s-a ocupat de introducerea Coca-Cola pe pietele emergente din India, Orientul Mijlociu si in
tarile Europei de Est. Dupa dezvoltarea accelerata pe care o cunoscuse la inceputul anilor '90, sub conducerea lui
Roberto Goizueta, compania parea sa fie sortita esecului. Vanzarile din Statele Unite erau in scadere, campaniile
publicitare ale Coca-Cola erau rasuflate, iar compania inregistrase un esec rasunator in fata PepsiCo, in preluarea
liniei de bauturi energizante Gatorade. Patru ani mai tarziu, strategia implementata de Isdell se dovedea a fi
castigatoare, iar Coca-Cola isi adjudeca linia de apa vitaminizata Glaceau Vitaminwater, pe care platea 4,1 mld. $.

Muhtar Kent
CEO al Coca-Cola Company 2008 - prezent
Cand Neville Isdell anunta anul trecut ca de la 1 iulie 2008 noul director executiv va fi Muhtar Kent, parea ca mandatul
acestuia va fi o plimbare prin parc. Criza economica care a lovit America urma sa ii furnizeze insa managerului turc
suficiente provocari incat sa nu aiba timp sa se plictiseasca. Kent, fiul unui diplomat turc, a fost principala forta din
spatele planului prin care Isdell a readus compania pe linia de plutire dupa cativa ani de probleme.Cariera lui Muhtar
Kent a cunoscut o revenire surprinzatoare dupa ce, in urma unui scandal cu privire la modul in care s-au desfasurat
unele tranzactii, acesta aproape a parasit compania. Neville Isdell a ramas insa sustinator al lui Kent, recomandandu-l
la preluarea conducerii companiei americane.
Printeaza

5 of 6

07.10.2009, 15:32