Sunteți pe pagina 1din 84

ASEPSIE SI ATISEPSIE.

PREVENIREA SI CONTROLUL TRANSMITERII INFECTIILOR


1. Clasificarea instrumentarului medical pe baza riscului de transmitere a infectiei.
Pe baza riscului de infectie potential transmisa prin utilizare sau contact(direct/indirect), instrumentarul
medical, aparatura si echipamentele se impart in:
Articole medicale necritice instrumente, aparatura sau dispozitive medicale care vin in contact cu
tegumentele intacte ale pacientului si care nu vin in contact cu produse biologice de la pacient (scaunul
stomatologic; suprafetele mobilierului medical; componentele externe ale aparaturii radiologice)
Articole medicale semicritice instrumente care vin in contact cu tesuturile integre orale dar nu penetreaza
aceste tesuturi si nu vin in contact cu fluxul sanguin, oasele craniului sau alte structuri normal sterile ale
cavitatii orale
Articole medicale critice instrumentarul chirurgical si alte instrumente utilizate pentru a penetra tesuturile
moi (membranele mucoase, tesuturile dure osoase sau dentare sau alte structuri normal sterile ale cavitatii
orale) si care vin in contact cu fluxul sanguin
2. Decontaminarea instrumentarului. Rol. Proceduri. Zone de lucru.
Orice agent infectios care parunde in zone sterile ale organismului se poate dezvolta, poate coloniza, zona
respectiva si ulterior poate aduce la instalarea unei infectii. Procedurile de decontaminare ale articolelor
medicale difera ca eficienta a actiunii raportata la tipul si numarul de microorganisme distruse, iar cunoasterea
diferentelor dintre aceste metode de decontaminare ajuta la alegerea metodei corespunzatoare pentru procesarea
instrumentarului si a echipamentelor refolosibile. Acestea sunt:
Curatirea; Dezinfectarea; Sterilizarea.
Zona de procesare a instrumentarului in vederea reutilizarii trebuie impartita in zone de lucru specifice
pentru:
-receptia, curatirea si dezinfectarea materialului;
-prepararea si ambalarea instrumentarului in vederea sterilizarii;
-sterilizarea propriu-zisa;
-stocarea articolelor sterilizate
3. Curatarea instrumentarului. Rol. Metode.
Este primul pas de baza al decontaminarii si consta in indepartarea fizica a detritusurilor organice sau
anorganice de pe instrumente cu reducerea consecutiva a numarului de microorganisme prezente. Trebuie
realizata obligatoriu inainte de dezinfectare sau sterilizare, pt ca reziduurile remanente pe instrumentar
impiedica in principal realizarea unui contact direct pe suprafata cu substanta utilizata pt dezinfectare si
secundar materiile organice pot inactiva dezinfectantii chimici.
Curatarea poate fi obtinuta : Manual prin periaj intens al tuturor suprafetelor intrumentelor, apa, sapun
lichid sau solutii detergente si Automat prin folosirea de dispozitive (ultrasonice, dus de apa sub presiune,
masini automate de spalat) care: nu necesita procesarea materialului, imbunatatesc eficienta curatirii si maresc
productivitatea, reduc riscurile expunerii la sange si fluide corporale ce deriva din manipularea instrumentarului
ascutit.
Daca se va realiza o curatare manuala, este bine ca imediat dupa utilizarea la pacient instrumentarul sa fie
introdus in containerul de prespalare cu lichid etapa care va preveni uscarea resturilor bilogice contaminate de
la pacient.
4. Curatarea manuala. Etape.
Daca se va realiza o curatare manuala, este bine ca imediat dupa utilizarea la pacient instrumentarul sa fie
introdus in containerul de prespalare cu lichid etapa care va preveni uscarea resturilor bilogice contaminate de
la pacient, usurand curatarea si reducand timpul necesar procesarii manuale.
Etape:
curatarea si spalarea instrumentarului trebuie sa se realizeze intr-o chiuveta special realizata pt astfel de
operatiuni;
pt manipularea si curatarea instrumentarului considerat contaminat trebuie sa se utilizeze manusi groase de
menaj rezistente la perforari, nu manusi de consultatie;
pt ca exista risc de stropire trebuie purtat echipament de protectie (sort impermeabil peste halat, masca si scut
1

facial);
instrumentarul nu trebuie luat direct cu mana din cuva perforata, se vor utiliza pense tip Pean, Kocher cu
maner lung;
Se vor utiliza perii cu maner lung, pt a mentine mana cat mai departe de instrumentarul considerat
contaminat;
indepartarea resturilor organice ramase pe instrumentar dupa prespalare se face prin clatire cu apa calduta: 1518 grade C;
instrumentarul articular (piese de mana) trebuie desfacut in partile componente si spalat cu un amestec de apa
cu detergent biodegradabil, necoroziv, nonabraziv si cu spumare redusa;
lichidul de prespalare trebuie varsat in sistemul de canalizare cu grija pt a evita stropirea sau improscarea
accidentala.
5. Containerul de prespalare. Caracteristici.
este rigid, nepenetrabil, din material plastic sau opac, cu capac ce se poate inchide ermetic;
are forma variabila si capacitate variabila;
este prevazut cu cuva interna cu partea inferioara perforata sau tip sita metalica, care permite scoaterea
instrumentarului din solutia de prespalare fara contact direct cu mainile persoanei care efectueaza curatarea;
dupa umplerea cuvei sau la intervale de timp bine determinate, recipientul de prespalare este transportat
acoperit cu capac, in zona de curatare a instrumentarului macarta ca zona nesterila aflata in alta incapere
fata de zona de tratament propriu-zisa.
6. Curatarea automata enzimatica.
Pt curatea instrumentarului pot fi utilizate si solutii rezultate din dizolvarea in apa calda a unor pastile
efervescente care contin enzime si care se dovedesc a fi ideale pt imersie inainte de sterilizare sau ca agent la
aparatele de curatare automata cu ultrasunete. Aceste solutii sunt biodegradabile, atoxice, necorozive si de
obicei aromatizate (menta) si au capacitatea de a indeparta detritusuri organice (sange, ser, fluide biologice) si
detritusuri anorganice (ciment, incrustatii calcare, oxizi metalici) de pe instrumentarul stomatologic, chirurgical,
implante si lucrari protetice conjuncte sau adjuncte. Datorita numeroaselor avantaje pe care le prezinta (usor si
rapid de utilizat, nu ocupa spatiu mare de depozitare) metoda este mult utilizata in special pentru instrumentarul
stomatologic si accesoriile care au caracteristici constructive ce nu permit o curatare obisnuita, manuala.
7. Curatarea ultrasonica. Caracteristici si aspecte generale.
Aparatele cu ultrasunete :
reduc contacul direct al operatorului cu elemente potential infectate cu fluide corporale de la pacient.
nu produc si dezinfectarea articolelor procesate;
prin o procesare atenta a instrumentarului se obtine o indepartare cvasitotala a urmelor de contaminare
biologica.
principiul de functionare consta in expunerea acestora la frecvente inalte sau la cicluri de unde acustice de
energie crescuta, care produc dislocarea completa sau slabirea partiala a aderentei detritusurilor la
instrumentar, usurand indepartarea lor in cadrul spalarii ulterioare.
utilizarea unui agent de transfer al undelor acustice, reprezentat de apa dedurizata, detergenti enzimatici,
detergenti alcalini sau solutii pe baza de substante tensioactive si chelatori.
Aspecte generale:
instrumentarul articulat sau cu suprafete striate din otel inoxidabil poate fi curatat ultrasonic in conditii de
siguranta
suprafetele interne ale instrumentarului canulat precum si articolele de plastic nu beneficiaza de o curatare
ultrasonica optima
articolele medicale din sticla se pot deteriora in cazul unor procesari repetate
instrumentele realizate din metale diferite nu trebuie sa fie procesate impreuna deoarece sunt expuse
coroziunii electrolitice.
Microvibratiile mecanice pot induce aparitia de zone fine de tocire a instrumentarului ascutit
2

Se utilizeaza cosuri standardizate sonorezistente sau casete perforate pt a reduce riscul de manipulare a
instrumentarului ascutit
Se foloseste echipament de protectie
Instrumentarul ambalat si dispus in cuva trebuie sa fie acoperit de agentul de transfer in totalitate
Ciclurile de curatare dureaza in medie 10-12 minute si sunt diferite ca eficienta in functie de scopul propus:
curatare intensa si curatare lenta
Dispozitivele ultrasonice nu trebuie pornite fara a avea capacul ermetic inchis
Eficienta curatarii ultrasonice trebuie testata zilnic si cel putin la 4-6 luni trebuie realizat testul foliei de
aluminiu

8. Dezinfectarea. Dezinfectie. Metode. Niveluri de dezinfectare.


Dezinfectarea este un proces care distruge selectiv microorganismele prezente (fara a produce obligatoriu
inactivarea tuturor microorganismelor de ex formele sporulate), determinand doar o reducere a nivelului de
contaminare microbiana. Deoarece dezinfectarea se obtine consecutiv expunerii articolelor medicale sau
menajere la actiunea unor factori chimici sau fizici (temp mare si presiune) pt intervale bine determinate de
timp, tehnicile de dezinfectare pot fi grupate in 2 mari categorii: dezinfectare chimica si termica.
Nivelul de dezinfectare este obtinut in functie de metoda utilizata; exista 3 niveluri de dizinfectare in functie
de riscul de infectie potential transmis: redus, mediu si inalt. Dezinfectarea de nivel redus are o eficacitate min
si nu distruge sporii bacterieni sau MTB varianta bovina. Dezinfectarea de nivel mediu este procesul care
distruge HVB HIV MTB dar nu distruge formele bacteriene sporulate. Dezinfectarea de nivel inalt este procesul
care distruge HVB HIV MTB alte bacterii fungi si virusi si poate distruge si unele forme bacteriene sporulate
dar nu obligatoriu pe toate.
9. Dezinfectarea termica. Caracteristici. Indicatii.
Articolele medicale care nu necesita sterilizare si care prin natura lor constructiva pot rezista expunerii la
umiditate si temperatura sunt dezinfectate termic utilizand caldura si apa in cicluri cu temperatura si durata bine
stabilite.
Este actual metoda cea mai simpla, eficienta si putin costisitoare prin care se distrug formele vegetative
patogene; totusi efectul caldurii de distrugere a microorganismelor poate fi mult diminuat sau chiar anulat in
lipsa realizarii unei curatiri corespunzatoare a instrumentarului care trebuie supus dezinfectarii. Caldura este cu
usurinta condusa de catre apa si majoritatea metalelor fiind astfel capabila de a penetra si dezinfecta articolele
stomatologice mult mai eficient decat substantele chimice utilizate in dezinfectare. Pasteurizarea este un proces
de dezinfectare termica bazat pe utilizarea de apa calda la o temperatura de 75 grade C pt un timp de cel putin
30 de min si este indicata pt articolele medicale semicritice.
Dezinfectarea termica poate fi utilizata doar pt instrumentarul si articolele medicale care pot fi introduse in
cuvele de dezinfectare ale aparaturii automate, respectand indicatiile producatorului referitoare la sarcina de
incarcare utila, dispunerea instrumentarului in casete perforate metalice, compatibilitatea materialelor din care
sunt realizate aceste articole cu ciclurile de procesare alese.
10. Dezinfectarea chimica. Mod de realizare. Monitorizare.
Eficienta procesului este diferita in functie de dezinfectantul ales si de caracteristicile acestuia:
spectrul de activitate antimicrobiana
numarul initial de microorganisme existente;
ph-ul solutiei
proportia de dilutie
timpul de contact cu instrumentul;
temperatura de utilizare si de stocare;
perioada de utilizare
Substantele utilizate pt obtinerea unuia din cele 3 niveluri de dezinfectare sunt in general agenti chimici,
germicizi lichizi si sunt clasificati dupa eficienta antimicrobiana, spectrul de actiune si tipul de dezinfectare la
care sunt indicati:
Dezinfectant de spital, non tuberculicid
3

Dezinfectant de spital tuberculicid


Dezinfectant bactericid, virulicid, fungicid
Dezinfectant sporicid
Substantele care fac parte din categoria dezinfectantilor de nivel inalt sunt utilizate si la sterilizarea chimica
la rece.
Materiile organice care nu sunt in totalitate indepartate prin curatare de pe suprafetele care trebuie sa fie
dezinfectate interfera cu eficienta procesului prin legarea de si inactivarea multor dezinfectanti chimici.
Substantele dezinfectante nu pot fi eficiente pe microorganismele cu care nu pot veni in contact direct si de
aceea se impune ca esential procesul de curatare inainte de a se realiza dezinfectarea chimica.
Toate instrumentele si echipamentele medicale care beneficiaza de dezinfectare prin imersie in lichide
chimic active trebuie sa fie riguros uscate dupa curatarea initiala pentru a preveni inactivarea sau dilutia
excesiva a dezinfectantului.
Ingredientii activi ai substantelor dezinfectante aflate in uz este necesar sa fie monitorizati zilnic; exista
substante indicate a fi refolosite pana la 28 de zile, cand eficienta lor antimicrobiana scade sub nivelul de
siguranta admis.
11.

Caracteristicile dezinfectantilor chimici (indicatiile producatorilor).


spectrul de activitate antimicrobiana
numarul initial de microorganisme existente;
ph-ul solutiei
proportia de dilutie
timpul de contact cu instrumentul;
temperatura de utilizare si de stocare;
perioada de utilizare

12. Clasificarea dupa spectrul de actiune a dezinfectantilor chimici.


Substantele utilizate pt obtinerea unuia din cele 3 niveluri de dezinfectare sunt in general agenti chimici,
germicizi lichizi si sunt clasificati dupa eficienta antimicrobiana, spectrul de actiune si tipul de dezinfectare la
care sunt indicati:
Dezinfectant de spital, non tuberculicid
Dezinfectant de spital tuberculicid
Dezinfectant bactericid, virulicid, fungicid
Dezinfectant sporicid
Spectrul de activitate al unui dezinfectant este in general prezentat prin adaugarea la sufixul "icid" a clasei
de agent patogen pe care substanta activa este eficienta; elementele de identificare a dezinfectantilor in
conformitate cu aceasta clasificare se regasesc la loc vizibil pe toate formele de prezentare, pt a usura alegerea
substantei potrivite telului propus.
13. Ambalarea in vederea sterilizarii.
Instrumentele curatate sau decontaminate mecanic si alte articole medicale utilizate in tratamentul
pacientilor trebuie sa fie ambalate si dispuse in seturi, tavi, cutii sau impachetate in sisteme de tip cutie, caseta
sau container in vederea sterilizarii. Utilizarea cutiilor sau casetelor reutilizabile de instrumentar faciliteaza
procesarea intrumentarului si imbunatatesc semnificativ organizarea din cabinet, in conditiile in care pot
mentine grupate toate intrumentele specifice necesare unei proceduri stomatologice de-a lungul etapelor de
decontaminare - curatare, spalare uscare sterilizare. Dupa terminarea procedurii stomatologice respective
intrumentele pot fi rearanjate in cutiile/casetele respective si pot fi transportate in zona de decontaminare unde
sunt plasate intr-un aparat de curatare ultrasonic. Astfel ambalate intrumentele pot fi clatite si uscate, reducand
potentialul de risc de infectare prin atingerea directa a instrumentarului contaminat inainte de sterilizare si
usurand manipularea acestuia consecutiv sterilizarii.
Instrumentarul critic si semicritic ce nu va fi utilizat imediat, trebuie ambalat sau amplasat in containere rigide
inainte de sterilizare, care va mentine o perioada de timp starea de sterilitate indusa de proces.
4

14. Clasificarea dispozitivelor de ambalare pentru sterilizare.


Dipozitivele pt sterilizare, alese in functie de metoda de sterilizare si care asigura o durata viariabila de
mentinere a sterilizarii instrumentarului, sunt reprezentate de :
ambalaje reutilizabile: cutii metalice, cutii metalice perforate, casolete perforate cu colier;
ambalaje de unica folosinta: hartie speciala foi predecupate sau pungi si pungi autosigilante - tip rola din
hartie si plastic.
15. Caracteristicile dispozitivelor si materialelor de ambalare.
Trebuie sa :
fie concepute si realizate din materiale corespunzatoare metodei de sterilizare care va fi folosita:
sa nu sufere modificari structurale care sa-i altereze functia de element de izolare;
sa nu sufere deformari dimensionale;
sa nu fie distruse de agentul de sterilizare;
fie compatibile cu instrumentarul procesat;
permita penetrarea agentului sterilizant;
mentina o perioada de timp bine determinara sterilitatea instrumentarului procesat.
16. Corelatii: tipuri de ambalaje si metode de sterilizare.
Punga plastic/hartie (autosigilanta / sigilanta) si cutii, casolete perforate metalice/plastice sigilabila Autoclavare cu abur
Folie aluminiu, tuburi de plastic polifilmate, cutii neperforate - Caldura uscata
Punga autosigilanta de hartie / plastic, hartie, cutii perforate dar impachetate - Autoclavarea chimica cu
vapori nesaturati
17. Sterilizarea. Definitie. Metode.
Reprezinta procesul care distruge orice forma de viata microbiana - virusi, fungi, bacterii, inclusiv formele
sporulate care reprezinta microorganismele cele mai rezistente. Indiferent de metoda de sterilizare utilizata
trebuie sa se obtina un nivel de siguranta al sterilizarii de cel putin 10 la -6, valoare care indica faptul ca
probabilitatea de supravietuire a microorganismelor dupa exounerea la sterilizare este de 1 la 1000000.
Metode de sterilizare:
caldura umeda pe baza de abur sub presiune;
caldura uscata;
vapori chimici nesaturati;
chimica automata la temperatura normala;
cu bile cu cuart;
prin iradiere;
sterilizare chimica lichida.
18. Reguli generale de sterilizare.
se face doar cu aparatura medicala special construita in raport cu modalitatea de sterilizare;
vor fi folosite numai aparate de sterilizare autorizate de MS
articolele medicale ce se vor steriliza trebuie dispuse in interiorul aparatului a.i. sa permita circulatia libera a
agentului de sterilizare in jurul fiecarui instrument
pt realizarea unei sterilizari corecte si pt a nu se deteriora articolele medicale prin procesare incorecta
trebuie respectate riguros indicatiile producatorului referitoare la capacitatea de incarcare a aparatului si
dispunerea interna a cutiilor
ciclul de sterilizare
tipul de art medical care poate fi sterilizat prin metoda respectiva;
la extragerea articolelor medicale din sterilizator se efectueaza: verificarea indicatorilor de eficienta ai
sterilizarii; lipirea unei etichete pe capac pt identificarea dispozitivelor medicale si a mataterialelor
sterilizate; notarea in caietul de sterilizare a nr sarjei si continutul pachetelor, data si ora de dubut si de
5

sfarsit a ciclului; temp la care s-a efectuat sterilizarea; rezultatele indicatorilor fizico-chimici si biologici;
numele si semnatura pers responsabile cu sterilizarea;
datele referitoare la ciclul de sterilizare la care a fost supus fiecare articol trebuie pastrate pentru o perioada
de cel putin 30 de zile
19. Durata mentinerii starii de sterilitate.
24 h pt materiale ambalate in cutii metalice cu conditia pastrarii acestora inchise
2 luni pt materiale ambalate in pungi hartie/plastic sudate cu conditia mentinarii integritatii lor.
1 luna pentru materialele ambalate in hartie speciala;
20. Autoclavarea. Caracteristici. Ciclurile de sterilizare.
Este la ora actuala metoda de sterilizare ea mai larg utilizata in activitatea medicala, considerata ca metoda
de electie pt art semicrtice si critice, termorezistente si cu rezistenta medie sau crescuta la umezeala. Efectul
microbiocid al autoclavarii se datoreaza transferului de caldura latenta catre instrumentar, producand incalzirea
rapida a acestuia si consecutiv, coagularea si denaturarea proteinelor celulare ale microorganismelor. Procesul
implica expunerea fiecarui articol la contact direct cu aburul, la o temp si presiune bine detrminate pt un
interval de timp prestabilit. Presiunea creata in aparatele de sterilizare serveste ca mijloc de a obtine rapid
temperaturile inalte necesare pt distrugerea rapida a microroganismelor. Exista 4 tipuri de sterilizatoare cu abur
sub presiune care difera prin modalitatea de producere a caldurii sub presiune, dimensiuni si tipul de reglaj al
ciclurilor de functionare: gravitationale, cu prevacuum, compacte portabile si cu reglaj extern.
Ciclurile de sterilizare
sunt automate, programabile si se selecteaza in functie de:
tipul de articol medical care trebuie sterilizat
modalitatea de ambalare
prezinta mai multe faze de lucru: de prevacuumare, de sterilizare propriu-zisa cu durata variabila dupa
atingerea temperaturii de lucru si de postvacuumare, uscare.
Dureaza maxim 25-45 min
Aparatele de autoclavare sunt prevazute cu capace ermetice rezistente la presiune si utilizeaza ca agent de
incalzire apa distilata; pentru a reduce coroziunea pieselor de mana prin autoclavare acestea trebuie unse.
21. Sterilizarea cu caldura uscata. Caracteristici. Indicatii.
Distruge agentii microbieni ca urmare a oxidarii si denaturarii constituentilor celulari si este indicata pt
articole de uz stomatologic care pot fi afectate de caldura umeda.
Are o eficacitate mai redusa decat autoclavarea si utilizeaza temperaturi mai ridicate si durata mai mare a
ciclurilor de sterilizare in 2 variante de aparate (clasic tip pupinel sau etuva) :
cu aer static (tip cuptor) are bobine de incalzire dispuse pe fundul si in peretii laterali ai paratului, care
incalzesc aerul ce se ridica in camera de sterilizare prin convectie naturala;
cu tiraj fortat (sterilizator cu transfer rapid de caldura) aerul cald este circulat prin camera de sterilizare cu
viteza crescuta, permitand un transfer mai rapid al energiei calorice de la aer la instrument, reducand timpul
necasar sterilizarii.
Indiferent de tipul de aparat utilizat, un ciclu complet de sterilizare cuprinde: faza de incalzire a aparatului,
faza latenta, faza de sterilizare, faza de racire.
Durata mentinerii starii de sterilitate.
24 h pt materiale ambalate in cutii metalice cu conditia pastrarii acestora inchise
2 luni pt materiale ambalate in pungi hartie/plastic sudate cu conditia mentinarii integritatii lor.
Articolele ce se sterilizeaza prin caldura uscata trebuie sa fie in cutii metalice sau in materiale de tip
celulozic.
Sterilizatorul cu aer cald este total contraindicat pt materiale textile, lichide si cauciuc. Caldura uscata este
utilizata si pt porocesarea prin incinerare a anumitor deseuri medicale infectate (celulozice, materiale textile sau
pansamente, comprese, mase plastice, etc ). Acest proces trebuie realizat doar de personalul specializat utilizand
un aparat care este folosit doar in acest scop special - nu trebuie sa se faca incinerarea dispozitivelor care sunt
utilizate in mod curent pt sterilizare.
6

22. Sterilizarea cu vapori chimici nesaturati.


Metoda (cunoscuta ca si autoclavarea chimica) presupune incalzirea unei solutii chimice intr-o incinta
ermetic inchisa, la temperatura si persiune subatmosferica constante. Induce o buna sterilizare, fiind activa pe
bacterii, virusi, ciuperci, spori producand anihilarea proteinelor din celula microbiana si distrugerea acesteia.
Procesarea corecta este dependenta de temperatura, umiditate relativa si concentratia gazelor si presupune o
penetrare eficienta a substantei prin ambalajul articolelor de sterilizat. Desi produce o coroziune a
instrumentarului metalic mai redusa decat autoclavarea si se poate utiliza pt articolele cu termorezistenta mica
(obiecte din material plastic termosensibile, instrumente din materiale compozite termosensibile, materiale
fragile, articole din cauciuc, stricla, material plastic, manusi, seringi si instrumentar poliarticulat) dezavantajele
majore ale acestei metode sunt reprezentate de: toxicitatea crescuta pt operator si gradul ridicat de pericol de
explozie, materialele utilizate fiind inflamabile. Dupa sterilizare instrumentarul din metal sau sticla poate fi
utilizat imediat, iar pt cele din cauciuc, materiale textile sau poroase se impune o perioada de asteptare de 12-24
h pt eliminarea completa a gazului in conditiile expunerii articolelor la aer. Metoda nu este practica si putin
indicata pt cabinetele stomatologice mici datorita timpului indelungat de sterilizare si de standardele stricte
pentru emisiile ETO(oxid de etilena), dar este utilizata in clinicile mari.
23. Sterilizarea prin iradiere.
Se obtine prin utilizarea de radiatii ionizante sau neionizante. Radiatiile ionizante sunt folosite industrial
pentru seturi de material moale (manusi, masti, tinute operatorii si campuri de operatie de unica folosinta,
comprese de tifon, tampoane, fese, ruloari de vata, materiale de sutura) solutii si medicamente pentru
administrarea intravenoasa, seringi de plastic, ace atraumatice, instrumentar endodontic si rotativ care sunt
ambalate etans si care raman sterile pana in momentul utilizarii.
Radiatiile neionizante sunt utilizate pentru sterilizarea mediului din salile in care se realizeaza interventii
invazive de mare amploare si pentru sterilizarea la "rece" sau mentinerea sterilitatii instrumentelor.
Daca pt salile de opertie se folosesc lampi cu ultraviolete de mare putere, pentru instrumentarul medical se
utilizeaza dispozitive compacte denumite lampi germicide. Aceste emit 85% din energie sub forma de radiatii
ultraviolete al caror efect bactericid este potentat de concentrarea fasciculului iradiant pe o suprafata bine
determinata datorita reflexiei totale asigurate de peretii interni ai aparatului. In interval de 10 min de expunere
la radiatii se obtine o buna sterilizare a intrumentarului stomatologoc care a fost in prealabil curatzat de orice
contaminare cu substante organice.
24. Sterilizatorii chimici lichizi si instrumentarul termosenzitiv.
Articolele semicritice si critice, termosensibile si cu rezistenta scazuta la umezeala beneficiaza de
decontaminare prin dezinfectare la un nivel inalt sau sterilizare, folosind la temperatura redusa germicide
chimice lichide tip sterilizant/dezinfectant de nivel inalt. Deoarece sterilizarea chimica/dezinfectarea de inalt
nivel presupun imersia completa a articolelor in lichid, dupa completarea ciclului de tratament chimic,
instrumentele trebuie intens clatite cu apa sterila care pastreaza sterilitatea si sterse cu articole de hartie sterila.
Daca dupa sterilizarea chimica obiectul nu va fi folosit imediat si va fi stocat pentru o utilizare ulterioara el nu
mai poate fi considerat steril. Sterilizarea chimica resupune imersia completa a instrumentarului pentru o
perioada de timp care poate ajunge si la 12 h, in functie de tipul de substanta, concentratia si indicatiile de
utilizare ale substantei fiind indicate de producator. Aceleasi substante chimice sunt utilizate si pentru
dezinfectare de nivel inalt, dar timpul de utilizare pe articolele stomatologice este mult mai scazut. Deoarece
metodele pentru sterilizare folosesc lichide pe baza de substante din a caror evaporare ar rezulta vapori nocivi,
se recomanda ca articolele medicale care trebuie sterilizate sa fie imersate in containere inchise. Agentii de
sterilizare chimica pot afecta sanatatea personalului medical si de aceea cei care realizeaza procesarea trebuie sa
poarte echipament de protectie. Pentru a se elimina vaporii nocivi din camera in care s-a efectuat sterilizarea
este necesara ventilarea aerului. Se elimina astfel riscul de aparitie de efecte adverse la personalul medical si
chiar la pacienti.
25. Dezavantajele sterilizarii chimice.
are un efect microbiocid mai redus comparativ cu celelalte metode de sterilizare
manipulare pertentioasa a instrumentarului sterilizat
lipsa ambalarii implica utilizarea imediata
poate produce coroziunea instrumentarului metalic;
7

agentii chimici folositi pot fi utilizati empiric, deci incorect.

26. Variante de procesare a instrumentarului.


Instrumentarul necritic - Aceste articole necesita: sa se indeparteze urmele vizibile de contaminare cu un
prosop si o laveta umeda; curatarea cu servetele, prosoape absorbante de hartie si apa asociata cu
dezinfectant prin frecarea energica a suprafetelor; o dezinfectare de nivel mediu cu un agent germicid lichid
de tip dezinfectant tuberculicid sau solutie clorinata 1%.
Instrumentarul semicritic - Trebuie ca dupa fiecare utilizare sa fie curatate si sterilizate prin caldura metoda de electie sugerata fiind autoclavarea dupa fiecare utilizare la un pacient, iar daca procesul termic le
va distruge se recurge cel putin la dezinfectare chimica de inalt nivel. Din categoria articolelor
stomatologice incadrate ca intrumentar semicritic fac parte: trusa de consultatie, intrumentele de mana
utilizate in prepararea cavitatilor, la manipularea, inserarea condensarea, modelarea si finisarea materialelor
de obturatie de durata, clemele de diga, separatoarele metalice, automatonul, portmatricile metalice, varful
lampilor de fotopolimerizare, linguri de amprentare reutilizabile, linguri pentru flourizare, piesele de mana
pentru profilaxie si piesele de turatie conventionala si inalta.
Instrumentarul critic - Aceste articole sunt considerate cu risc maxim de transmitere a infectiilor si trebuie
sterilizate dupa fiecare utilizare, metode de electie presupunanad sterilizarea prin caldura. Din aceasta
categorie fac parte: clestii, lamele de bisturiu, chiuretele, elevatoarele, instrumentarul de detartraj manual
sau ultrasonic, ansele pentru elctrocauter, frezele dentare, chirugicale, intrumentarul endodontic de mana si
rotativ, instrumentarul pt implantologie.
27. Monitorizarea sterilizarii.
Etapa de monitorizare a procedurilor de sterilizare trebuie sa includa in mod obisnuit aprecierea unor
combinatii de parametrii ai procesului mecanici, chimici si biologici, care evalueaza conditiile in care acesta s-a
desfasurat precum si eficacitatea reala a metodei. Indicatorii mecanici sunt reprezentati de factorii timp,
presiune si temperatura si trebuie urmariti zilnic in cadrul procesului de sterilizare prin examinarea ceasurilor,
manometrelor si termometrelor sau a inregistrarilor tiparite - la aparatele moderne care au astfel de facilitati. Se
aprecieaza doar regimul de operare normal sau modificat si nu se pot face aprecieri asupra obtinerii sterilizarii.
Indicatorii chimici (indirecti) denumiti si integratori monitorizeaza un anumit parametru fizic, fara a dovedi
obtinerea sterilizarii ci doar atingerea parametrilor fizici ncesari pt sterilizare.
28. Indicatorii indirecti.
Se utilizeaza si se aplica in functie de instructiunile producatorului:
intern: in ambalajul producatorului si in interiorul cutiei de sterilizare
extern: pe cutia de sterilizare sau ambalaj, in afara cutiei, in incinta de sterilizare
Ambalajele de sterilizare tip pungi de hartie si plastic sudate prezinta indicatorii chimici reprezentati pe fata
externa din hartie sub forma unor desene tip "integratori" cu tipar repetat regulat; aceste desene au inainte de
sterilizare o anumita nuanta coloristica, care vireaza intr-o alta nuanta consecutiv sterilizarii eficiente. Fiecare
producator de astfel de pungi indica alaturat "integratorului" nuanta coloristica pe care trebuie sa o capete
acesta in functie de procedeul de sterilizare utilizat.
In functie de capacitatea de raspuns a indicatorilor indirecti, ei sunt:
monoparametru - care sunt activati de modificarile unui singur parametru fizic pe care il
monitorizeaza(temp si presiune) si se utilizeaza la autoclavarea cu abur sau cea chimica, precum si la
metodele pe baza de caldura uscata;
multiparametru- masoara 2 sau mai multi parametri fizici implicati si asigura un nivel ridicat de control al
atingerii conditiilor de sterilizare, doar pt autoclavarea cu abur
Rezultatele testelor cu indicatori chimici sunt obtinute simultan cu terminarea ciclului de sterilizare si
constituie doar un indicator precoce al unei probleme potentiale; daca acesti indicatori indirecti sugereaza o
sterilizare necorespunzatoare, articolele supuse procesului nu trebuie utilizate ci trebuie reprocesate.
29. Verificarea sterilizarii prin indicatori biologici.
Trebuie sa se faca periodic astfel:
se utilizeaza 2 indicatori biologici din acelasi lot - unul de testare(va fi supus sterilizarii) si unul martor(nu
8

va fi supus sterilizarii);
se verifica respectarea indicatiilor producatorului ref la plasarea indicatorului biologic de testare in/pe
recipientul de sterilizare;
dupa realizarea ciclului de sterilizare, cei 2 indicatori sunt introdusi intr-un incubator si se urmareste nivelul
de crestere bacteriana;
indicatorul martor trebuie sa prezinte crestere bacteriana, in caz contrar monitorizarea trebuie refacuta;
daca indicatorul de testare nu prezinta crestere bacteriana sterilizarea a fost eficienta;
daca indicatorul de testare prezinta crestere bacteriana sterilizarea nu a fost eficienta si trebuie verificata
respectarea indicatorilor mecanici si chimic, trebuie efectuat un al doilea test cu respectarea riguroasa a
protocolului de sterilizare;
daca a doua testare este pozitiva se opreste sterilizarea prin metoda respectiva pana la remedierea
defectiunii mecanice sau pana cand se descopera eroarea de operare care conduce la teste biologice
pozitive;
Efectuarea unei verificari a eficientei sterilizarii prin indicatori biologici este necesara saptamanal: cand se
utilizeaza un nou tip de dispozitiv sau material de ambalare, dupa repararea aparatului de sterilizare sau dupa
orice modificare a procedurii de incarcare a strilizatorului.
30. Cauzele esecurilor sterilizarii.
Curatarea incorecta a instrumentelor;
Ambalarea incorecta/necorespunzatoare metodei/excesiva;
Incarcarea incorecta a sterilizatorului/Supraincarcare/ Lipsa de spatiu intre casete si pachete (fara
Supraincarcare)
Ciclu temperatura timp incorect ales
Operarea incorecta a sterilizatorului
31. Evaluarea eficacitatii sterilizarii.
Pentru autoclavare: Sunt admisi indicatorii biologici cu forme diferite de conditionare: Cu Bacillus
Stearothemophylus (citirea se face la 24, 48 h sau 7 zile) si tip Stearotest 120
Pentru sterilizatorul cu aer cald: Evaluarea se face pt fiecare ciclu: se citeste Temp, Virarea culorii
indicatorului fizico-chimic de pe cutie, Virarea culorii indicatorului "integrator" specficic. Evaluare cu test
cu Bacillus subtilis o data pe luna. Evaluare la 6 luni - se efectueaza verif aparatului in prezenta
tehnicianului de la o societate autorizata.
Pentru autoclavarea chimica: se citeste temperatura, presiunea si durata; se verifica indicatorii fizicochimici; pentru fiecare ciclu se folosesc teste biologice .
32. Stocarea instrumentarului sterilizat.
Articolele sterilizate neambalate individual sunt susceptibile la contaminare (praf, aerosoli generati in
timpul tratamentului si mainile personalului care le manipuleaza) si de aceea au o durata de mentinere a starii
de sterilitate variabila (max 24 h) in functie de particularitatile dispozitivului de ambalare. Articolele sterilizate
ambalate individual si pachetele de rezerve sterile de unica folosinta:
trebuie sa fie stocate intr-o zona inchisa, pt materiale sterile
intrumentarul si produsele medicale de rezerva nu trebuie stocate sub chiuvete sau in alte locatii unde ar
putea sa se umezeasca.
trebuie sa ramana ambalate pana la momentul utilizarii
Instrumentele astfel amabalate sterilizate trebuie sa fie stocate intr-un mod care sa preserve integritatea
ambalajului, perioada de stocare fiind in general raportata la:
data la care s-a realizat sterilizarea
un eveniment care poate afecta integritatea ambalajului compromitand starea de steritate (ambalaj rupt,
perforat, umezit)
Toate pachetele care contin intrumentar sterilizat trebuie inspectate inainte de utilizare pentru a verifica
absenta umezelii si integritatea fizica. Daca acestea sunt ude, rupte sau perforate sau au atins accidental
suprafete de mediu potential contaminate nu trebuie folosite ca atare, ci se impune ca intrumentarul sa fie
9

recuratat, reambalat si sterilizat din nou.


33. Biofilmele microbiene. Definitie. Factori favorizanti.
Biofilmele microbiene sunt rezultatul natural al activitatii complexe simbiotice a comunitatilor de bacterii si
fungi si se intalnesc in natura practic oriunde exista umiditate si o suprafata solida corespunzatoare la care sa se
realizeze atasarea bacteriilor.
Formarea biofilmelor este amplificata de o serie de factori:
un anumit numar de microorganisme intra in permanenta in tubulatura prin apa din sursa generala sau
datorita fenomenului de succiune produs in cazul utilizarii seringilor de apa si a pieselor de mana.
fluxul de apa aduce in permanenta substante nutritive care permit acumularea microbiana in biofilm;
stagnarea apei in tubulatura cand unitul nu este utilizat faciliteaza acumularea microbiana;
rata de curgere a apei in tubulatura este maxima in centru si minima la zona de contact cu peretele - acolo
unde se formeaza biofilmul;
circulatia apei in tubulatura nu se face cu presiune marita;
diametrul mic al tubulaturii creaza o proportie suprafata/volum mare care mareste suprafata pe care se poate
forma biofilmul.
34. Metode de reducere a incarcarii microbiene a apei.
Metode temporare
Sursele de apa trebuie lasate sa curga cateva min la inceputul fiecarei zile, cu o durata variabila (1-5-7 min)
in functie de tipul, carcateristicile si dimensiunile sistemului de tubulatura pentru apa ce alimenteaza
cabinetul respectiv;
Orice aparat sau echipament stomatologic trebuie lasate sa functioneze in gol min 20-30 de sec dupa
fiecare pacient
Retractia fluidelor orale din tubulatura de cuplare a echipamentului stomatologic conectat la sistemul de apa
sau aer este prevenita pasiv la majoritatea uniturilor dentare moderne, iar cele din generatii precedente au un
sistem de protectie cu valve antireflux ce necesita o intretinere periodica.
Metode permanente
Instalarea de sisteme de furnizare a apei independente de sursa generala de apa
Utilizarea de microfiltre incorporate aparaturii si schimbate zilnic
Tratamentul chimic al tubulaturii de apa
35. Tratamentul chimic al tubulaturii de apa.
In mod obisnuit indepartarea / inactivarea biofilmelor necesita utilizarea constanta de germicide chimice.
Tratarea chimica a tubulaturii in scopul controlarii contaminarii microbiene se poate face in 2 feluri :
periodic sau tratament de soc cu substante chimice la nivel bactericid;
continuu prin aplicarea de substante chimice la niveluri care sa controleze sau sa elimine biofilmele dar care
sunt sub pragul de toxicitate pentru oameni.
Alte variante pentru a rezolva problema biofilmelor au fost utilizarea de agenti de curatare care sa
indeparteze fizic biofilmele si utilizarea pentru tubulaturi a unor materiale care sa limiteze adeziunea
microbiana. Anumite substante chimice-produsii clorinati, au o eficienta partiala asupra biofilmelor. Mai mult
aceste subst chimice pot interactiona cu materialele uniturilor dentare rezultand produsi secundari care pot avea
efecte neasteptate asupra materialelor dentare, a starii de sanatate a pacientilor si a cadrelor medicale. Acelasi
regim de tratament chimic si modalitate de lucru se adreseaza si aparaturii ultra sonice si echiamentelor cu aer
abrazive care prezinta riscul de contaminare bacteriana prin biofilmul din tubulatura.
36. Irigarea chirugicala.
Cand se realizeaza metode invazive de tratament, cand exista un risc de invazie microbiana in spatiile
fasciale si sistemul vascular, pentru irigare trebuie utilizata apa sterila sau ser fiziologic. Uniturile dentare
clasice nu pot furniza agenti sterili chiar daca acestia provine din rezervoare separate si pt orice interventie
chirurgicala si implantologica este necesara utilizarea de tubulatura interna sterilizabila sau de tubulatura de
unica folosinta care sa efectueze un by-pass al unitului clasic. Pt ca tubulatura interna este realizata din
10

materiale ce nu pot fi sterilizate fara risc de afectare, distrugere partiala sau totala a acestor componente, cea
mai frecventa modalitate practica de limitare a contaminarii microbiene este cea de dezinfecatare chimica.
Toate liniile de apa care se alimenteaza din sistemul general de apa trebuie lasate sa curga 1-5 min dupa care
trebuie dezinfectata tubulatura interna a aparatului cu subst chimice compatibile sugerate de producatori. Subst
utilizate in dezinfectarea tubulaturii interne actioneaza in principal pe formele planctonice de microorg. si pot
avea cel mult un efect biostatic asupra biofilmelor ceea ce creste potentialul de aparatie de produsi secundari.
37. Dispozitive atasate unitului dentar.
Unele instrumente semicritice care vin in contact cu membranele mucoase ale pacientilor sunt atasate la
sursele de apa/aer: piesele de mana la turatie inalta sau conventionala, piese pt profilaxie, capete active pt
detartraj sonic/ultrasonic sau pt sistemele de abraziune cu aer, vrf pt seringi de aer/apa. In timpul utilizarii
aceste instrumente pot retine material biologic de la un pacient. Sistemele de cuplare a acestor piese trebuie sa
fie utilizate in gol pt 20-30 de sec pt avacuarea mecanica a acestor detritusuri biologice iar piesele pp-zise
trebuie supuse sterilizarii. Toate instrumentele care pot fi decuplate de la unitul dentar au ca metoda de electie a
dezinfectarii sterilizarea prin caldura-autoclavare, vapori chimici nesaturati. Componenetele aparatelor
stomatologice care pot fi contaminate in timpul procedurilor si care nu pot fi demontate si sterilizate trebuie sa
fie acoperite cu bariere impremeabile ce sunt schimbate dupa fiecare utilizare.
38. Clasificarea suprafetelor de mediu.
suprafata de contact clinic - pot veni in contact direct cu instrumentar contaminat, aparatura, mainile sau
manusile cadrelor medicale (manere, lampi, intrerupatoare, clante, telefon, draperii, etc)
suprafata de transfer - nu sunt atinse, dar vin in contact cu intrumentar contaminat(tavi de instrumente, mese
de lucru de la unit)
suprafete menajere - necesita curatare regulata, indepartare a prafului si a detritusurilor(pereti, podele,
chiuvete)
39. Tehnica de dezinfectare SWS (Spray Wipe Spray ).
Cea mai larg utilizata si accceptata a suprafetelor si aparaturii si echipamentelor nesterilizabile presupune
urmatoarele etape:
pulverizarea sau aplicarea subst dezinfectante pe suprafata care trebuie decontaminata
stergerea energica a suprafetei cu un servetel/prosop de hartie pana la indepartarea urmelor vizibile de
materie organica
indepartea articolului de curatare servetel/prosop de hartie devenit deseu medical infectat
repulverizarea sau reaplicarea subst dezinfectante pe suprafata curatata
lasarea dezinfect in contact cu supraf curatata pt intervalul de timp specificat de producator
stergerea energica a suprafetei cu un servetel sau prosop de hartie pana la indepartarea in totalitate a urmelor
de dezinfectant
indepartarea articolului de curatare devenit deseu medical infectat
40. Protocol de curatare a contaminarilor masive.
In cazul unor contaminari masive se recomanda ca dupa o curatare initiala a materiilor organice utilizand
articole de curatere obisnuite sa se aplice tehnica de decontaminare SWS la intervale de cel mult o ora perioada
in care trebuie evitat accesul in zona respectiva a pacientilor si al personalului medical neimplicat in
decontaminare. Daca incidentul a avut loc intr o zona"uscata" (sala de tratament/astepare) in ideea limitarii
producerii de aerosoli se recomanda inital utilizarea de preparate granulare care produc niveluri ridicate de clor
si care pot contentiona fluidele varsate. Daca incidentul a avut loc intr o zona "umeda" (sali de baie, toaleta"
fluidele varsate trebuie sa fie atent indepartate de preferinta in sistemul de scurgere si zona contaminata trebuie
curata si dezinfectata corespunzator
41. Indicatiile tehnicilor de bariera.
Articole medicale si nemedicale care:
vin in contact direct cu parti ale corpului sau cu fluide corporale provenite de la pacient in timpul trat
stomatologic
11

au contact indirect accidental cu produse biologice ale pacientului


pot constitui elemente de transmisie incrucisata datorita contactului cu mainile operatorului
nu pot fi sterilizate sau procesate prin imersie, trebuie sa beneficieze de o limitare a contaminarii cu
microorganisme patogene prin utilizarea de bariere fizice de protectie

42. Clasificarea barierelor de protectie pentru aparatura medicala.


elemente neindividualizate semistandardizate - prezentate sub forma de role din care se decupeaza forma si
dimensiunea necesara sau forme dreptunghiulare predecupate. Realizate din folii din plastic, folii de
aluminiu, folie din hartie impermeabila, folie de hartie dublata cu plastic autoaderent. Cu ele se izoleaza:
scaunul stomatologic, tetiera, bratele, elementele de comanda manuale ale unitului dentar, manerul lampii,
etc.
elemente individualizate standardizate - pt componentele scaunului stomatologic: tetiera, spatar, sezut,
manere

pt componentele aparatului: masa de lucru si tija de ghidaj a acesteia,


panoul de comnada, manerul lampii se folosesc elemente de izolare realizate din TNT. Au dimensiuni
universale pt fiecare componenta citata mai sus. Sunt usor de aplicat si fixat cu sisteme elastice. Izolatoare
cilindrice din plastic care se sigileaza ermetic folosind capete de banda adeziva si se folosesc pt
aspiratoarele chirurgicale si cordoanele de cuplare ale piselor de mana. Izolatoare din polietilena cu forme
adaptate geometric care se sigileaza ermetic la capete cu banda adeziva pt: camerele intraorale, senzorii
digitali intraorali, piese de mana pt abraziune cu aer, sisteme de laser, sonde periodontale electronice,
analizatori ocluzali digitali.
Elemente de izolare din latex asemanatoare unui deget de manusa care se ruleaza pe partile care asigura
priza mainii operatorului care vin in contact intim sau produsele biologice ale pacientului: cilindrice (pt
piesele de mana, pise de detartraj, electrobisturie, testere de vitalitate, cuplele tip micromotor) si conice (pt
spray aer/apa, manere, lampa, cuplele de cauciuc ale aspiratoarelor)
43. Deseurile menajere generale.
Sunt reprezentate de toate reziduurile produse intr-un cabinet de medicina dentara care nu au fost in contact
direct cu pacientul sau cu produse biologice de la pacient si care nu prezinta risc major din punct de vedere
chimic sau biologic pt persoanele care le manipuleaza sau pt medic. Pt colectare si transportul acestui tip de
deseuri sunt recomandati saci de gunoi rezistenti inchisi ermetic prin legare sau aplicare de folie autoadeziva. Pt
o mai usoara recunoastere a tipului de reziduri continute culorile acestor saci sunt: verde, gri inchis sau negru.
Deseurile menajere nu necesita obligatoriu procesarea prin incinerare, ele pot fi transportate de serviciile de
salubrizare la groapa de gunoi. Deseurile menajere care prin natura lor pot aduce atingeri imaginii pacientilor
sau cadrelor medicale sunt considerate deseuri confidentiale si trebuie tocate si incinerate.
44. Clasificarea deseurilor medicale.
deseuri clinice - reziduuri contaminate cu risc crescut
deseuri citotoxice
deseuri radioactive
45. Caracteristici ale containerelor pentru reziduuri solide ascutite.
stabile, imperforabile, rezistente la socuri
cu deschidere suficient de mare pt introducere unimanuala
cu capacitate suficienta pt a corespunde necesitatilor
permit vizualizarea nivelului de umplere
pot fi ermetic inchise cu capac inviolabil
transportabile si incinerabile
sunt de culoare galbena
prezinta oblogatoriu indicativul de biorisc corespunzator
trebuie asezate in cabinet cat mai aproape de locul de utilizare a articolelor medicale care vor deveni deseuri
12

46. Prevenirea accidentelor prin intepare.


Pentru a evita accidentele prin intepare cadrul medical care va manipula aceste deseuri trebuie sa acorde
atentie deosebita articolelor critice) lame de bisturiu, ace de seringa, de sutura):
imediat dupa terminarea manoperei stomatologice trebuie sa fie acoperite cu elemente de protectie furnizate
de producator
lamele de bisturiu se pozitioneaza direct in ambalajele de carton intarit
acele de seringa de uz unic se reacopera cu capacul de protectie doar sustinut de un dispozitiv de securitate
nu direct cu mana si se arunca in recipientul rigid
pt acele atraumatice cu dublu cap ascutit se utilizeaza aceeasi metoda bimanuala
daca nu exista in dotare un astfel de dispozitiv de securitate capacul de protectie se lasa pe suprafata
campului de lucru si acul se acopera printr-o metoda unimanuala.
47. Deseuri medicale neascutite.
Reziduurile solide neascutite contaminate cu sange saliva sau alte fluide corporale de la pacient trebuie sa
fie colectate in saci de plastic rezistenti de culoare galbena impermeabili dispusi in containere refolosibile din
mase plastice. Acesti saci trebuie sa prezinte indicativul de biorisc corespunzator si trebuie sa fie sigilati imediat
dupa umplere inainte de deplasarea din zona de producere. Eventuala contaminare externa a acestui tip de sac,
perforarea sau ruperea sa impun utilizarea unui al doilea sac de acelsai tip in care se introduce sacul compromis.
Manipularea deseurilor clinice neascutite trebuie sa se realizeze de catre personalul medical auxiliar sau de
intretinere echipat cu elemente de protectie individuala. Procesarea deseurilor clinice neascutite trebuie sa fie
facuta diferit fata de majoritatea deseurilor menajere metoda fiind incinerarea. Aceste resturi nu trebuie
procesate alaturi de resturile menajere.
48. Stocarea deseurilor.
Deseurile pot fi stocate temporar pt o perioada de maxim 24-48 de ore dupa care trebuie transportate si
procesate in functie de gradul de risc pe care il prezinta in maxim 72 de ore. Deseurile trebuie sa fie stocate intrun mod care sa pastreze integritatea ambalajelor, sa inhibe cresterea microbiana, putrefactia, si sa limiteze la
maxim potentialul de expunere sau accesul personalului nemedical. Stocarea trebuie sa se realizeze intr-un mod
si intr-un loc care sa permita protectia fata de animale, vant, expunere solara directa si care sa nu prezinte un
risc de nesiguranta, sa nu constituie sursa de inmultire sau hrana pt insecte sau rozatoare, sa nu produca senzatii
olfactive neplacute.
49. Manipularea dintilor extrasi.
Dintii extrasi se incadreaza in categoria de deseuri clinice anatomo-patologice fiind reziduuri medicale cu
potential de contaminare marit si de aceea pt manipularea, transportul, stocarea sau procesarea lor trebuie
aplicate precautiile universale. Dintii trebuie curatati de urmele vizibile de sange sau material organic si
mentinuti in stare hidratata intr un container ermetic inchis. Pt dezinfectarea externa se poate folosi un lichid
germicid care totusi nu este eficient pe structura pulpara. Inainte de a fi utilizati in procese educationale dintii
trebuie sa fie sterilizati pt a putea fi manipulati in conditii de sigurata, cresterea microbiana este eliminata prin
cicluri de auto clavare de 40 de min, dar deoarece studentii implicati in aceste exercitii simuleaza experiente
clinice trebuie sa respecte precautiunile universale. In procesele de invatare ale studentilor sunt preferati dinti
fara obturatii de amalgam pt ca acestia pot fi sterilizati in conditii de siguranta prin autoclavare. Dintii ce contin
obturatii de amalgam nu trebuie sterilizati prin caldura datorita potentialului de risc rezultat din vaporizarea
mercurului. Daca totusi este necesara utilizarea acestor dinti imersia in 10% formalina pt 2 saptamani s-a
dovedit a fi eficienta in dezinfectarea suprafetelor lor interne si externe.
50. Dispozitivele de unica folosinta.
Trebuie sa fie utilizate in toate tratamentele stomatologice in care situatia clinica dicteaza acest lucru.
Gandite pt a fi utlizate la un singur pacient dupa terminarea manoperei la care au fost folosite sunt considerate
deseuri medicale. In categoria articolelor de unica folosinta sunt incadrate:
elementele utilizate pt realizarea izolarii: aspiratoare de saliva, canule de aspirator chirurgical, folii de diga,
rulouri comprese mese
instrumentar pt administrari de subst medicamentoase pe cale parenterala: ace atraumatice de seringa,
13

seringi cu ac din material plastic, carpule cu anestezice, seturi pt administrari intravenoase, instrumentar de
profilaxie, varfuri de spray aer/apa
elemente de conformare coronara: cape, benzi de celuluoid, pene interdentare
campuri operatorii, material de sutura, ace de sutura, lame de bisturiu

51. Apele de gura in reducerea transmiterii infectiilor.


Utilizarea apelor de gura antimicrobiene inainte de orice interventie stomatologica are rolul de a reduce
numarul de microorganisme pe care pacientul le poate elimina sub forma de aerosoli sau picaturi care sunt
forme de transmitere a microorganismelor ce faciliteaza contaminarea personalului medical sau echipamentele,
aparatura si suprafetele din cabinetul stomatologic. Clatirea gurii cu astfel de ape poate reduce numarul de
microorganisme introduse in circuitul sangvin al pacientului in cursul interventiilor invazive. Instrumentarul
rotativ, aparatele de detartraj si seringile de apa/aer creaza un spary vizibil ce contine in principal particule mari
de apa, saliva, sange, microorganisme si alte detritusuri. Acest spray poate contine si aerosoli care constau in
particule cu diametru sub 10 microni necesita pt generare o cantitate semnificativa de energie. Clatirea cu ape
de gura cu efect antimicrobian prelungit reduce nivelul de microorganisme orale generate in timpul procedurilor
stomatologice cu instrumentar rotativ. Clatirea este benefica inainte de proceduri ce utilizeaza cupe de
profilaxie sau aparate de detartraj ultrasonic deoarece diga nu poate fi utilizata pt a limita producerea de
aerosoli si stropirea. Clatirea cu ape de gura cu efect antimicrobian prelungit are un rol limitat in reducerea
numarului de microorganisme in bacteriemiile induse de cauze dentare si asigura un suport limitat ca adjuvant
la pacientii cu risc crescut de endocardita bacteriana.
52. Clasificarea manoperelor stomatologice in functie de nivelul de risc.
nivel de risc ridicat- orice manopera invaziva submucozala realizata cu instrumentar ascutit, actionat
manual sau care intereseaza structuri osoase anfractuase in zone cu acces sau vizibilitate redusa(interventii
de mica si mare chirurgie OMF sau implantologie, interventii de urgenta pe pacienti necooperanti)
risc variabil (1,2) -manopere stomatologice uzuale, extractii de rutina, interventii periodontale
risc redus -consultatie, palpare a tegumentelor intacte, examinare intraorala, realizarea de anestezii locale
53. Controlul infectiilor lucrarilor protetice.
Lucrarile protetice si articolele utilizate in realizarea lor( amprente linguri inregistrari de ocluzie) trebuie
considerate ca potential contaminate in urma contactului direct al acestora cu pacientul si de aceea este indicat
ca manipularea si prelucrarea acestor articole sa se faca aplicand precautii standard. Toate lucrarile protetice si
ortodontice trebuie sa fie curatate de sange saliva si alte detritusuri prin clatire cu jet difuz de apa si dezinfectate
cu un dezinfectant de nivel intermediar iar inainte de iesirea din laborator sa fie clatite atent. Agentul de
dezinfectare ales nu trebuie sa aiba efect asupra stabilitatii dimensionale a materialelor de amprenta si trebuie sa
actioneze intr-un timp rezonabil (15-30 min).Pt dezinfectarea pp-zisa :
amprentele si inregistrarile de ocluzie in ceara pot fi introduse in solutie de hipoclorit 1% si lasate in contact
pt perioade de 10-30 min urmand ca inainte de utilizarare sa fie clatite abundent cu un jet difuz de apa
modelele turnate din gips pot fi introduse in hipoclorit de sodiu 5.25% pt o ora sau glutaraldehida 0.13% pt
30 de min
54. Controlul infectiilor in pregatirea expunerii radiologice.
Precautiuni universale:
elemente de protectie personala
sterilizarea echipamentului folosit
dezinfectarea suprafetelor si a aparaturii
utilizarea de tehnici aseptice de lucru inainte, in timpul si dupa expunerea senzorului
Pregatirea cabinetului radiologic:
dupa o spalare corespunzatoare a mainilor se pun manusi menajere
se dezinfecteaza scaunul dentar tubul si cilindrul radiologic, butonul de activare si intrerupatorul de putere
al aparatului dupa tehnica SWS
se aplica elemente de bariera fizica de unica folosinta
14

se indeparteaza manusile si se realizeaza igiena corespunzatoare a mainilor


se aduc si se aseaza pe un camp steril toate elementele sterile necesare pt realizarea expunerii radiologice,
bloc de ocluzie, sisteme port senzor , rulouri de vata, filme dentare si un recipient din plastic
se aseaza pacinetul in scaun echipat cu sort de plumb si guler tiroidian de protectie
se sapala mainile si se aplica manusi de consultatie, ochelari masca
se realizeaza expunerea radiologica

55. Protocolul general de control al infectiilor inainte de tratamentul pacientului.


Inainte de tratament lasati sa functioneze in gol sursele de apa ale aparatului dentar pt cateva minute
folositi bariere fizice pt a preveni contaminarea si proceduri de dezinfectare ( de sus in jos) pt suprafetele de
mediu din cabinet intre 2 sedinte de tratament
dezinfectati lucrarile protetice primite de la laborator
obtineti istoricul medical al pacientului
pregatiti din timp aparatura sau echipamentele medicale pe care le veti utiliza in functie de specifiul cazului
clinic
alegeti instrumentarul necesar pt consultatie inainte de punerea manusilor
nu atingeti pacientul care trebuie sa fie examinat
daca este necesara modificarea pozitiei pacientului pt ca medicul sa aiba o mai buna vizibilitate solicitati
acest lucru verbal fara a atinge pacientul

56. Protocolul general de control al infectiilor in timpul tratamentului.


tratati toti pacientii ca potential infectati
utilizati echipament individual de protectie
purtati elemente de protectie oculara sau tehnci de bariera cand se anticipeaza contactul cu fluidele
corporale sau membranele mucoase ale pacientilor
evitati in timpul consultatiei atingerea ochelarilor de protectie a mastilor sau a scuturilor faciale
utilizati articole de unica folosinta ori de cate ori este posibil
folositi manusi de unica folosinta in camera obscura pt a manipula filmele radiologice
inlocuiti masca daca se umezeste de la respiratie sau daca este vizibil patata sau contaminata
reduceti la minim formarea de jeturi de picaturi si evitati stropirea
realizati izolarea dintilor prin metoda cu diga
protejati mainile
evitati lezarea cu intrument ascutit
57. Protocolul general de control al infectiilor dupa tratamentul pacientului.
utilizati manusi menajere si echipament de protectie individual pt decontaminarea instrumentarului
aparaturii si a suprafetelor din cabinetul stomatologic
curatati si dezinfectati instrumentarul stomatologic cu atentie
sterilizati instrumentele
decontaminati piesele de mana si evacuati lichidele stagnate in tubulatura de apa, lasati sa functioneze in gol
pisele de mana, uniturile, seringile de apa/aer pt 2-3 min la inceputul fiecarei zi si 20-30 de sec intre
sedintele de tratament ale pacientilor
manipulati cu grija instrumentarul ascutit de unica folosinta
decontaminati suprafetele de mediu
decontaminati articolele protetice
procesati in mod corespunzator detritusurile contaminate
COMPLEXUL PULPO DENTINAR
15

58. Din ce este format complexul pulpo-dentinar si care sunt caracteristicile acestuia.
Complexul pulpo-dentinar este format din :
o Dentina tesut mineralizat de origine mezenchimala care este supus unor permanente restructurari atata
timp cat dintele isi pastreaza vitalitatea
o Pulpa dentara tesut conjunctiv lax care deriva din papila mezenchimala si care are o structura
asemanatoare ce aceea a celorlalte tesuturi conjunctive ale organismului; este delimitata la exterior de
dentina si comunica prin zona apicala cu economia generala a organismului
Caracteristici :
Pulpa dentara este adapostita intr-o cavitate cu pereti rigizi, inextensibili
Circulatia este de tip terminal
Sistem nervos bine reprezentat
Pulpa dentara este caracterizata printr-o labilitate structurala, in contextul legaturii sale morfofunctionale cu
dentina
59. Functiile tesutului pulpar.
Formativa formarea dentinei primare, secundare si de reactie de catre odontoblastii
embrionari
De aparare formarea dentinei de reparatie de catre odontoblastii de inlocuire
Defensiva la actiunea factorilor chimici, mecanici, electrici, bacterieni
Mentinerea structurii si functionalitatii normale a dentinei si a tesutului pulpar
De nutritie este asigurata de limfa dentinara prezenta in canaliculele dentinare
Neurosenzoriala transmiterea informatiei dureroase la nivel central, in urma unor agresiuni
patologice (carii, abraziuni, eroziuni) sau iatrogene (indepartarea tesuturilor alterate, prepararea dd in scop
protetic)
Supravegherea imunitara a tesutului pulpar
60. Care sunt celulele pulpei dentare.
Pulpa dentara prezinta celule dispersate intr-o matrice extracelulara hidratata. Sunt in cantitate mai mare la
dd proaspat erupti si sunt considerate nediferentiate sau imature, dar cu potential de diferentiere in celule
odontoblast-like sau odontoblasti de inlocuire. Celulele pulpei dentare sunt :
Celule dentinogenetice odontoblasti primari, celulele fiice nonodontoblastice din zona bogat celulara a
regiunii pulpare periferice, cu proprietati dentinogenetice
Celulele de baza ale tesutului pulpar :
Nutritive fibroblastii zonei pulpare centrale
Senzoriale celulele neuronale, celule asociate fibrelor nervoase mielinice si amielinice
Celule asociate vascularizatiei celule endoteliale, pericite
Celule de aparare dendritice, macrofage, limfocite T
Celule mezenchimale nediferentiate
61. Structura zonei periferice, celulele odontoblaste.
Zona periferica este divizata in 3 zone :
Zona periferica, a celulelor odontoblaste
Zona subodontoblastica acelulara numita si stratul acelular Weil
Zona bogat celulara numita stratul subodontoblastic Hohl
Zona periferica, a celulelor odontoblaste :
Formata din celule odontoblaste, inalt diferentiate, responsabile de formarea dentinei, incepand cu dentina
embrionara si post natala si continuand cu reparatia sa atata timp cat organul pulpar isi mentine vitalitatea
Odontoblastii au un aranjament, o distributie si o forma care difera in functie de regiunea pulpara in care se
afla
16

In zona pulpei coronare sunt pluristratificati, au un corp celular de forma alungita, cilindrica, piriforma, cu
nucleu mare situat bazal in canalul radicular.
Pe masura ce se apropie de zona apicala aspectul pluristratificat este mai sarac, celulele odontoblaste sunt
mai putine, mai scurte, cubice sau plate, cu nucleu central
In partea bazala a celulei odontoblaste se afla un nucleu ovalar si in interiorul citoplasmei celulare exista
organite celulare bogate reprezentate care demonstreaza activitatea sa secretorie

62. Functiile odontoblastului.


a) Functia secretorie
secreta subst pe care le elimina prin peretele membranei celulare
enzime necesare pr de mineralizare (fosfataza alcalina si acida)
enzime necesare pr metabolice (ale glicolizei anaerobe, ale ciclului Krebs)
componente ale substantei fundamentale (aa, ioni minerali, lipide, ac hialuronic, ac condroitinsulfuric)
componente care participa la formarea colagenului dentinar si a predentinei (precolagen)
b) Functia senzoriala
Celula odontoblastica nu este o celula nervoasa
Corpul celular si prelungirile odontoblastice sunt in contact cu terminatiile nervoase, receptori pt
transmiterea durerii
Cand cel odontoblaste sunt lezate sau iritate, ele vor produce stimuli care sunt perceputi de terminatiile
nervoase libere
Un astfel de stimul va det eliberarea de catre odontoblast a unei substante neurotransmitatoare
Un alt tip de stimul poate fi deformarea mecanica a odontoblastului care actioneaza prin transformarea
energiei mecanice in diferenta de potential
Odontoblastul cu prelungirile sale si fibrele nervoase A pot fi considerate ca formand o capsula
senzoriala periferica pulpo-dentinara deoarece invelesc complet la periferie organul pulpar si se
distribuie in dentina prin canaliculele dentinare pana la jonctiunea amelo-dentinara
c) Functia dentinogenetica
Odontoblasti primari care apar cu formarea mugurelui dentar
Odontoblasti secundari de inlocuire sau odontoblasti din generatia a 2-a
Au originea in celulele fiice provenite din ultima diviziune a preodontoblastilor prezenti in
zona subodontoblastica
Din diferentierea celulelor nespecifice de la nivelul pulpei dentare (celule mezenchimale
nediferentiate, fibroblasti, pericite)
63. Zona subodontoblastica acelulara (stratul Weil).
Este o zona situata imediat sub cea a celulelor odontoblaste, este sarac celulara si este prezenta mai ales
la nivelul coarnelor pulpare.
Aceasta zona contine :
Prelungiri citoplasmatice ramificate emise de celulele situate in zona pulpara subiancenta
O mare parte din plexul capilar subodontoblastic capilare patrund pana la startul celulelor odontoblaste
Ramurile terminale ale fibrelor nervoase senzitive si autonome (plexul Raschow) ramurile terminale
ajung pana in canaliculele dentinare
Plexul fibrilar format din fibre Koff, care sunt fibre de reticulina mai groase
64. Zona bogat celulara (stratul Hohl).
Este un strat de grosime mica, bogat in celule fibroblaste, celulele mezenchimale nediferentiate,
histociti si celule dendritice care asigura supravegherea imunitara a tesutului pulpar. Aceasta zona este
traversata de fibre nervoase amielinice si vase sanguine capilare. Pe fata sa interna, acest strat se continua cu
parenchimul pulpar central.
Celulele din acest strat au o forma rotunjita sau ovalara si prezinta prelungiri citoplasmatice care pot
stabili contacte membranare cu celule odontoblaste (jonctiuni comunicante).
17

In stratul subodontoblastic Hohl exista celule fiice nonodontoblastice produse in cursul celei de-a doua
mitoze a preodontoblastilor. Aceste celule nu dau nastere la odontoblasti deoarece se gasesc la distanta de
membrana bazala. Atunci cand odontoblastii primari sunt distrusi ce urmare a unei agresiuni vor da nastere unor
odontoblasti de inlocuire, acestia fiind responsabili de formarea dentinei de reparatie cu aparitia fenomenului de
cicatrizare a tesutului pulpar.
65. Regiunea pulpara centrala continut.
Fibroblaste
Celule mezenchimale nediferentiate
Celule imunocompetente
Fibre pulpare
Substanta fundamentala
Vase de sange
Fibre nervoase
66. Fibroblastele si celulele mezenchimale nediferentiate ale regiunii pulpare centrale.
Fibroblastele :
Au aspect fusiform sau spinos
Sunt nepolarizate si contin o cantitate mare de organite celulare implicate in sinteza proteica
In pulpa tanara sunt celule foarte active; au o bogata activitate de sinteza, fiind prezente in intreg tesutul
pulpar, distribuite neuniform in substanta fundamentala
O data cu inaintarea in varsta sunt inlocuite cu fibrocite celule fibroblaste aflate in repaus de aspect
turtit, ovoid sau rotund, cu activitate metabolica redusa
Principala functie este de elaborare si remaniere a matricei extracelulare a pulpei dentare prin sinteza de
precursori ai mucopolizaharidelor si a colagenului
Au capacitatea de a se modifica si de a forma tesuturi dure
Tesutul mineral produs seamana cu un calus osos cicatricial decat cu dentina
Dupa aplicarea unui coafaj direct, pot forma un tesut osteodentinar mai putin structurat
Se pot diferentia in celule de inlocuire a odontoblastilor
Celulele mezenchimale nediferentiate :
Sunt precursori ai celulelor diferentiate ale tesutului conjunctiv pulpar
Localizate intotdeauna in apropierea vaselor sanguine
Au forma poliedrica cu nucleu central voluminos, citoplasma abundenta si prelungiri citoplasmatice
periferice
In functie de stimulii care actioneaza asupra tesutului pulpar aceste celule se pot diferentia in
odontoblaste sau fibroblaste
Cu inaintarea in varsta nr acestora descreste si se reduce potentialul de generare al tesutului pulpar
67. Care sunt celulele imunocompetente ale zonei pulpare centrale si rolurile acestora.
Celulele dendritice
sunt celule de talie mare, care prezinta minim 3 prelungiri citoplasmatice numite dendrite;
sunt concentrate in jurul vaselor sanguine;
au rolul de a captura antigenele proteice straine intr-o maniera non-specifica;
nr lor creste in inflamatia pulpara si pot avea rol in procesele de reparatie pulpara
Celulele macrofage
sunt celule de talie mare, rotunde, ovalare sau stelate, localizate in zonele perivasculare;
in pulpa normala sunt implicate in eliminarea celulelor moarte prin fenomenul de apoptoza;
in inflamatia pulpara au rolul de eliminare a bacteriilor si interactioneaza cu alte celule inflamatorii
precum limfocitele T;

18

pot lua aspecte morfologice diferite precum histocitele, celule care intervin in apararea pulpei
dentare prin fagocitare de hematii degenerate, fragmente celulare dezintegrate si corpi straini, dar au
si rol in elaborarea proteinelor necesare sintezei fundamentale pulpare si a fibrelor conjunctive
Limfocitele T
Din limfocite deriva plasmocitele, celule ovalare sau rotunde, cu nucleu excentric
Au rol in sinteza anticorpilor in cursul proceselor inflamatorii pulpare
68. Fibrele pulpare.
Sunt fibre conjunctive de 3 tipuri :

Fibre de colagen :
- Sunt cele mai numeroase
- Sunt elaborate de fibroblasti
- In pulpa dentara se gasesc mai ales in fibre de colagen de tip I si III
- Sunt prezente in spatiile intercelulare sub forma de filamente izolate sau in fascicule asociate axelor
vasculare in pulpa matura
- Nr lor creste o data cu inaintarea in varsta in paralel cu scaderea nr de celule = fibroza pulpara

Fibrele de reticulina :
Sunt asociate pretilor vasculari in jurul carora formeaza o retea
Fibrele Korff din stratul acelular Weil sunt formate din asocierea mai multor fibre de reticulina, au
un traiect ondulat, trec prin stratul de celule odontoblaste pt a patrunde in canaliculele dentinare unde
insotesc prelungirea Tomes, fiind paralele cu acestea. Aici se transforma in fibre de colagen

Fibre de oxitalani
- Se gasesc dispersate in tesutul pulpar
- In cantitati mai mici decat fibrele de colagen si reticulina
- Nu sufera modificari in raport cu varsta
69. Caracteristicile vaselor sanguine pulpare.
- Diametru foarte mic
- Pereti subtiri cu structura delicata
- Arteriolele au 3 straturi
Adventice tunica externa, formata de colagen
Medie formata din celule musculare dispuse circular
Intima tunica intrna, formata din celule endoteliale
- Vasele capilare au un endoteliu inconjurat de un singur strat de celule endoteliale turtite, asezate pe o
membrana bazala formata din fibre de reticulina si rare fibre colagen
- Venulele au :
Adventice inconstanta sau absenta
Medie foarte subtire
Intima celule endoteliale aplatizate
70. Inervatia pulpei dentare.
Inervatia pulpei este foarte bogata. Fibrele nervoase mielinice si amielinice patrund in nr mare in tesutul
pulpar prin foramen apical principal si prin foramenele accesorii.
Fibrele senzitive provin din ramurile maxilare si mandibulare ale nervului trigemen. Fibrele simpatice
cu rol in vasomotricitate au originea in ganglionul simpatic cervical superior. In pulpa se mai gasesc celule
neuronale cu functii necunoscute.
Primele fibre nervoase ajung in pulpa dentara in momentul debutului amelo si dentinogenezei. Reteaua
nervoasa ramane imatura pe perioada de formare a dintelui si se stabilizeaza in momentul in care dintele erupt
are contacte dento-dentare si se stabilesc relatiile ocluzale.
Fibrele senzitive se ramifica la nivel apical in doua categorii de fibre: unele pt inervatia parodontiului si
altele pentru inervatia endodontica.
19

Fibrele nervoase se grupeaza in centrul pulpei radiculare unde formeaza fascicule in vecinatatea vaselor
sanguine. In camera pulpara fasciculele se ramifica in nervi cuspidieni si se termina in stratul acelular Weill sub
forma plexului Raschkow. Fibrele senzitive mielinice isi pierd teaca de mielina spre periferia pulpei, astfel incat
plexul lui Raschkow este format din fibre amielinice.
In dintele matur proportia de fibre nervoase intratubulare este variabila, fiind maxima in dentina situata
in dreptul coarnelor pulpare. Regiunea cervicala si radiculara sunt mai putin inervate iar dentina interradiculara
si dentina tertiara nu contin fibre nervoase. Terminatiile nervoase situate in vecinatatea vaselor sanguine, cele
din plexul Raschkow si din tubulii dentinari sunt perlate.
71. Tipurile de fibre nervoase de la nivelul pulpei dentare si functiile acestora.
Fibrele de tip C
Sunt fibre amielinice care conduc impulsurile nervoase pt durere
Reprezinta 70-90% din fibrele nervoase ale dd temporari si definitivi
Au un prag de excitabilitate ridicat si viteza de conducere lenta
Sunt fibre chimio si termosensibile care transmit durerea protopatica
In inflamatia pulpara elibereaza neuromediatori responsabili de inflamatia neurogena a pulpei, in
principal substanta P cu efect vasodilatator, somatostatine cu efect vasodilatator
Fibrele nervoase de tip A
Au un prag de excitabilitate mai scazut si viteza de conducere mai rapida
Sunt la originea durerii acute, epicritice, esential dentinara, declansata de uscare, actiunea
intrumentarului rotativ supra dentinei si par a fi stimulate de deplasarea fluidului dentinar
Sunt inplicate in trasnsmiterea durerii.
Fibrele de tip A
Au o viteza de conducere foarte rapida
Sunt implicate in transmiterea sensibilitatii tactile si proprioceptive
Pot fi implicate si in perceptia sensibilitatii nedureroase determinata de exemplu de stimularea dentara
de mica intensitate de tip vibratoriu.
72. Tipuri de dentina.
Exista mai multe tipuri de dintina :
Dentina periferica
La nivel coronar matricea dentinara depusa de odontoblastii nepolarizati, fara canalicule dentinare si
fara prelungiri ale acestora; este un strat hipomineralizat
La nivel radicular strat hialin, fara canalicule, care coexista cu atratul granulat Tomes situat intern
Dentina circumpulpara
Dentina primara formata de odontoblastii polarizati prin transformarea predentinei in dentina odata cu
intrarea in functie a dintelui pe arcada
Dentina secundara se produce pe toata durata vietii dintelui pe arcada
Dentina tertiara se produce atunci cand apar agresiuni asupra tesutului pulpar si cuprinde doua tipuri
de dentina: dentina de reactie si dentina de reparatie.
73. Dentina de reactie.
Este produsa de odontoblastii diferentiati in cursul dezvoltarii germenenului dentar. Apare ca raspuns la
stimuli de intensitate mica, putin profunzi, cu evolutie cronica la nivelul jonctiunii amelo-dentinare. Dupa
localizarea depozitului de dentina tertiara exista doua tipuri :
Dentina de reactie sclerotica (DRS) formata prin depunere de dentina pe peretii interni ai canaliculelor
dentinare. Celulele odontoblaste elibereaza factori de crestere TGF in interiorul tubilor dentinari.
Prezenta lor determina acumularea si migrarea limfei dentinare in directia peretilor dentinari cu
stimularea colagenului. Tesutul pulpar raspunde prin depunere de depozite de dentina de reactie in
interiorul tubilor dentinari afectati determinand reducerea sau chiar obliterarea lumenului canalicular.
Aceasta dentina este rezultatul cresterii pr normal de formare al dentinei peritubulare. Porozitatea
dentinei scade si creste duritatea ei. Are un aspect translucid ca o consecinta a obliterarii canaliculelor
20

dentinare cu saruri de calciu. Acest pr este diferit de calcificarea intratubulara datorita precipitarii
cristalelor de hidroxiapatita.
Dentina de reactie peritubulara (DRP) apare la interfata dentina-pulpa prin exacerbarea pr de
dentinogeneza ca urmare a maririi depozitelor de predentina. Este produsa de odontoblasti si, spre
deosebire de dentina secundara regulata care apare pe toata suprafata camerei pulpare, aceasta are un
aspect neregulat si apare in zone restranse ale camerei pulpare, in care actioneaza stimulii iritativi. Este
rezultatul accelerarii sintezei de colagen tip I si a activitatii enzimatice la nivelul celulelor odontoblaste,
care vor permite eliberarea de fosfati si produc energia necesara unei mineralizari rapide a dentinei nou
depuse.
In urma actiunii terapeutice a unor substante medicamentoase utilizate in tratamentul plagii dentinare
(coafaj) s-a observat aparitia dentinei de reactie, care este dependenta de profunzimea cavitatii si de distanta de
difuziune dintre cavitatea de odontoblasti. Cu cat cavitatea este mai profunda si distanta de difuziune este mai
mica cu atat depunerea de dentina de reactie este mai importanta si distanta de difuziune mai mare limiteaza
grosimea stratului de dentina de reactie.
74. Dentina de reparatie.
Apare atunci cand asupra pulpei actioneaza un stimul puternic cum ar fi trecerea de la o evolutie cronica
a unui pr carios la evolutie acuta, accelerata, activa. Se produce distrugerea dentinei de reactie sclerotica, care
reprezinta o bariera in calea evolutiei pr carios si apar semne de suferinta a odontoblastilor primari afectarea
organitelor celulare, largirea spatiilor interodontoblastice si necroza lor.
Daca degradarea tesutului pulpar nu este completa, aceasta va reactiona prin depunerea de dentina de
reparatie care va avea un rol de bariera dentinara. Pentru ca dentina de reparatie sa apara trebuie ca pulpa sa nu
prezinte reactii inflamatorii severe si tesutul pulpar sa aiba un aspect caracteristic unei pulpe tinere, reactive, cu
un nr suficient de celule si vascularizatie adecvata.
Daca odontoblastii primari sunt distrusi se vor diferentia celule odontoblaste noi rezultate din zona
subodontoblastica Hohl si prin diviziunea si migrare spre zona de necroza se diferentiaza in odontoblasti de
inlocuire sau odontoblasti de generatia a-2-a.
Aceste celule pot proveni din :
Celule odontoblaste fiice, provenite din ultima diviziune a perodontoblastilor, prezente in
stratul subodontoblastic Hohl
Ca urmare a nediferentierii unor celule pulpare nediferentiate celule mezenchimale
nediferentiate, fibroblasti sau pericite.
Prezenta fibrodentinei este o conditie necesara pentru diferentierea odontoblastelor de inlocuire si
formarea dentinei de reparatie tubulara, ea avand rolul in fixarea factorilor de crestere necesari nediferentierii
odontoblastilor de inlocuire.
75. Modificari pulpare determinate de senescenta.
Seenescenta reprezinta fenomenul de imbatranire a tesuturilor. Pulpa dentara prezinta si ea
fenomenul de senescenta care determina anumite modificari la nivelul structurilor acesteia.
- Reducerea volumului pulpar ca urmare a formarii continue a dentinei secundare fiziologice cu
reducerea volumului camerei pulpare si canalelor radiculare. In conditiile unei activitati normale a
pulpei dentare, depunerea de dentina este continua si neuniforma iar localizarea ei depinde de cauza
care determina depunerea de dentina. Dentina secundara functionala se depune in special la nivelul
plafonului si planseului pulpar. In situatii deosebite se poate depune dentina de reactie sau de
reparatie in zonele cele mai apropiate de locul de actiune al factorului cauzal. Indiferent de tipul
dentinei, aceasta determina diminuarea volumului camerei pulpare care este formata din pereti rigizi
si inextensibili si astfel pulpa este supusa unei compresiuni care determina modificari de tip atrofic
la celelalte elemente structurale ale pulpei dentare
- Diminuarea ne de odontoblasti care, odata cu inaintarea in varsta isi micsoreaza nr de organite
celulare. Stratul odontoblastic are grosime redusa, cu aspect dezordonat iar capacitatea functionala
redusa face ca produsele lor metabolice sa fie imperfecte, dezorganizate. Imbatranirea
odontoblastilor este accentuata si de disparitia retelei capilare perifierice si de deficitul de aport de
metaboliti. Produsele odontoblaste se mineralizeaza si apare micsorarea spatiului periodontoblastic
21

- Nr fibroblastilor este diminuat ca urmare a apoptozei iar fibroblastii restanti se transforma


progreseiv in fibrocite, celule in repaus caracterizate printr-un nr redus de organite celulare.
Cantitatea de citoplasma diminua. Tesutul pulpar va fi paucicelular.
DUREREA DENTINARA
76. Caracteristici generale ale durerii dentinare.
Prevalenta durerii dentinare :
Apare la 8-30% din populatia adulta
Mai frecvent intre 25-50 ani, cu frecventa mai mare la 30 ani
Mai frecvent la femei
Pacientii cu parodontopatie prezinta hiperestezie dentinara de colet in 72-98% din cazuri
Dd afectati :
Pot aparea la toti dd, mai frecvent la cei situati in zona de curbura a arcadelor dentare (C si PM)
Incidenta crescuta pe hemiarcada opusa mainii cu care se face periajul
Cel mai frecvent implicate fetele vestibulare si cervicale ale dd
77. Substratul morfologic al durerii detinare.
Este reprezentat de plaga dentinara expusa direct mediului bucal precum si caracteristicile morfologice ale
acesteia.
78. Structura canaliculelor dentinare.
Grosime de 1-2 diametru
Lungime 2,5-3,5 mm
Pereti formati dintr-un strat puternic mineralizat dentina pericanaliculara
79. Implicatiile clinice ale variatiilor structurale ale dentinei pericanaliculare.
a)
Prepararea unei cavitati profunde pe un dinte la un pacient tanar va compromite mai mult material
citoplasmatic decat dentina mineralizata. In cazul preparatiilor realizate la turatie inalta apare fenomenul de
absorbtie al nucleilor odontoblastilor in lumenul canaliculului (prin efectul de pompa exercitat de freza in
rotatie asupra suprafetei cu care se afla in contact)
b)
Obliterarea lumenului canaliculelor dentinare va determina o scadere a conductantei fluidului tisular la
nivel dentinar, avand drept consecinta directa o predispozitie mai redusa spre fenomenele de hipersensibilitate
c)
Obliterarea lumenului canaliculelor determina modificarea adeziunii prin :
Reactie diferita la demineralizarea acida necesita un timp mai mare pt a obtine aceeasi forta de adeziune
Grade de umectare diferite fata de dentina normala determina o penetrare mai grea a rasinii (strat hibrid
deficitar)
d)
Obliterarea lumenului canaliculelor dentinare afecteaza gradul de permeabilitate dentinara, ceea ce va
influenta extinderea raspunsului pulpar. Prin acelasi fenomen este blocata si reactia de aparare a complexului
pulpo-dentinar.

80. Teoria neurofiziologica.


Sustine stimularea prin excitatie directa a fibrelor nervoase amielinice din canaliculele dentinare.
Limite :
Imposibilitatea explicarii durerii la nivelul dentinei periferice (fibrele nervoase nu se extind pe mai mult de
100 in tubulii dentinari). Doar stimularea indirecta ar putea explica aparitia durerii in acest loc (atunci cand
este stimulata pulpa dentara sau dentina circumpulpara)
81. Teoria odontoblastului receptor.
22

Odontoblastul, prin fibra Tomes, ar primi si transmite impulsul senzitiv pana la fibrele nervoase din pulpa
dentara, comportandu-se ca un receptor neurosenzorial.
Limite :
Odontoblastul are origine embriologica diferita de celula nervoasa
Fibra Tomes nu se intinde pe intreaga lungime a canaliculului
In situatii in care fibra odontoblastica a disparut, durerea dentinara se mentine, atata timp cat
canaliculele dentinare se mentin deschise.
82. Teoria hidrodinamica.
Principala cauza a durerii dentinare o constituie deplasarea rapida a lichidului interstitial
intracanalar spre exteriorul sau interiorul tubilor dentinari ca urmare a variatiilor de presiune determinate de
diversi stimuli. Acestia pot fi tactili, termici, osmotici si determina miscarea lichidului interstitial intracanalar
cu o viteza de 2-3mm/sec, miscare susceptibila de a genera durerea
Aceasta miscare stimuleaza fibrele nervoase
Se bazeaza pe principiile capilaritatii
Argumente in favoarea aceste teorii :

In momentul instrumentarii dentinei, tubulii dentinari sunt expusi, deschisi, iar fluidul
prezinta o curgere discreta spre capatul deschis

Aplicarea unei hartii absorbante pe plaga dentinara determina un efect de curgere si


aparitia durerii

Stimuli reci, tactili, osmotici determina un flux spre exterior al lichidului intracanalar.
Majoritatea pacientilor se plang de sensibilitate la rece (initial contractie, apoi deplasarea fluidului spre ext)
83. Factorii de care depinde aparitia dureii dentinare.
Durerea dentinara este determinata de factori ce actioneaza asupra excitabilitatii si conductabilitatii
nervoase. Durerea poate fi influentata de :
o Factori somatici :
Infectii
Surmenaj
Afectiuni nervoase
Starea de stress
o Factori psihici in stari de depresie sau anxietate
o Perioada fiziologica menstruatie, sarcina, menopauza
o Starea de convalescenta dupa afectiuni generale severe (anemii, avitaminoze, boli infecto-contagioase)
Influenta acestor factori are efect mai evident in cazul hiperesteziei dentinare. In afectiuni generale durerea
este temporara, determinata de reducerea pragului dureros.
84. Hipersensibilitatea dentinara etiologie, manifestari clinice.
Etiologie: modificari anatomice bruste, brutale (un permit adaptarea pulpara)
Traumatisme dentinare cu denudarea dentinei
Interventii chirurgicale parodontale
Manopere terapeutice :
Prepararea de cavitati
Prepararea de bonturi
Manifestari clinice :
- Localizata, tranzitorie
- Provocata de agenti fizici, chimici
- Limitata de perioada actiunii excitantului
- Intensitate mica, moderata
- Reproductibila prin stimulare adecvata
- Absenta sau redusa la stimulare mecanica
- Are tendinta de remisiune chiar fara tratament
23

85. Hipersensibilitatea postoperatorie manifestari clinice.


Este o entitate aparte in cadrul categoriilor hipersensibilitatii
Apare dupa realizarea unui tratament restaurator aparent corect
Apare in special dupa restaurari realizate cu materiale compozite
Are incidenta crescuta
Prezinta dificultati de tratament
86. Mecanisme de aparitie a hipersensibilitatii postoperatorii.
1. Uscarea excesiva a plagii dentinare
Prin utilizarea spray-ului de aer in vederea uscarii plagii se produce distensie adiabata la nivelul suprafetei
dentinare cu evaporarea de limfa dentinara si consecutiv se produce deplasarea fluidului intracanalicular
In a 2-a etapa, dupa aplicarea rasinii de bonding, aceasta va fi polimerizata si va suferi o contractie ce se va
supraadauga deplasarii lichidiene extinse din etapa precedenta
2. Prin infiltratie marginala
In cazul in care realizarea adeziunii obturatiei la peretii dentinari a fost deificitara prin :
Uscare incompleta sau excesiva
Contaminarea plagii cu saliva
Gravare acida deficitara
In cazul compozitului microspatiul rezultat nu se va micsora in timp ca la amalgam, din contra
Existenta acestui microspatiu un este evidenta in prima perioada a existentei obturatiei, iar daca cavitatea a
fost preparata retentiv si materialul se mentine prin retentie mecanica, nu estista semne clinice obiective
initiale asupra acestei deficiente
3. Prin microfisuri in smaltul adiacent obturatiei
Aparitia microfisurilor se poate datora :
Erori in etapa de preparare a cavitatii
Captusirea deficitara a marginilor de smalt nesustinute
Ghidarea gresita a contractiei de polimerizare a materialului, ce va duce la suprasarcina peretelui
expus
87. Hiperestezia dentinara etiologie, manifestari clinice.expunerea dentinei
Etiologie :
o Vicii de dezvoltare 10% - jonctiunea smalt-cement nu se realizeaza
o Expunere de dentina 90% :
Retractii gingivale
Chiuretaje, detartraje
Interventii chirurgicale parodontale
Pierdere de smalt prin
Abraziuni
Eroziuni
Demineralizari
Manifestari clinice durere :
- Provocata de agenti fizici, chimici
- Fulguranta initial, apoi intensa, localizata, limitata la perioada actiunii excitantului
- Intensitate crescuta
- Apare mai ales la stimularea mecanica (palpare, periaj, masticatie)
- Are caracter afectiv deosebit
- Are tendinta la agravare (inflamatie pulpara acuta)
88. Diagnosticul diferential al hipersensibilitatii si hiperesteziei dentinare.
Hipersensibilitatea si hiperestezia pot coexista in :
24

Carii de colet cu evolutie lenta


- hipersensibilitate in interiorul cavitatii
- hiperestezie la JSC si JSD
Carii incipiente cu demineralizare
- hipersensibilitate in zonele profunde
- hiperestezie in zonele de demineralizare superficiale
Bonturi coronare slefuite si neprotejate hipersensibilitate initial, apoi hiperestezie
Cavitati preparate si obturate provizoriu (protejate) incorect hipersensibilitate initial, apoi hiperestezie

89. Etapele realizarii unui tratament corect al durerii dentinare.


Dg corect pozitiv si diferential
Cu alte afectiuni
Intre cele 2 afectiuni
Depistarea factorilor etiologici ai afectiunii si indepartarea lor
Tratament medicamentos efectuat
De pacient la domiciliu
De medic in cabinet
Retratarea afectiunii atunci cand este cazul
90. Tratamentul preventiv al durerii dentinare.
Tratamentul realizat de catre medic :
Utilizarea cu blandete a instrumentarelor de detartraj
Utilizarea agentilor de densibilizare dupa interventii terapeutice
Plasarea corecta a restaurarilor
Desensibilizarea dd dupa folosirea metodelor de albire
Monitorizarea pacientilor
Tratamentul realizat de catre pacient :
Tehnici corecte de periaj individual
Respectarea intructiunilor de utilizare a pastelor de dd desensibilizante
Periute de dd cu duritate medie
Periaj dupa consum de alimente si bauturi acide
Evitarea utilizarii excesive a metodelor de curatare interdentara (scobitori, ata dentara)
91. Tratamentul etiopatogenic al durerii dentinare.
Corectarea igienei orale defectuase (revelator de placa)
Controlul placii bacteriene (periaj profesional, detartraj eventual sub anestezie)
Corectarea igienei orale in exces (leziuni de uzura)
Controlul atacului acid prin supravegherea consumului de :
- alimente aide (fructe, iaurt, citrice, salate, muraturi)
- bauturi acide (vin, sucuri, cola)
- substante medicamentoase (aspirina, vit C)
Controlul secretiei salivare (hipo sau asialic indusa de afectiuni ale glandelor salivare sau de utilizarea
unor subst medicamentoase)
Controlul bulimiei, refluxului gastrointestinal, alcoolismului
92. Tratamentul simptomatic al durerii dentinare.
La domiciliu de catre pacient
In cabinet de catre medic :
- cu agentii desensibilizanti
- nespecific
Restaurarea atunci cand acest lucru este necesar
25

93. Calitatile agentilor desensibilizanti utilizati in tratamentul durerii dentinare si obiectivele urmarite.
Calitatile agentilor desensibilizanti
Sa un fie iritant pt pulpa dentara si tesuturile moi
Sa fie usor de aplicat
Sa necesite un nr redus de sedinte
Sa nu modifice culoare dintelui
Sa nu produca efecte secundare prin cumul cantitativ
Sa nu interactioneze cu alte subst medicamentoase
Sa aiba un pret de cost rezonabil
Obiectivele desensibilizarii
Blocarea sau reducerea diametrului canaliculelor dentinare pt a bloca sau limita deplasarea fluidului
dentinar
Reducerea excitabilitatii nervoase senzitive la capatul pulpar al canaliculelor dentinare
94. Agentii chimici utilizati in tratamentul durerii dentinare realizat la domiciliu.
Tratamentul efectuat de pacient la domiciliu
- Se pot utiliza : dentifrice, ape de gura, geluri desensibilizante
- Acestea contin urmatoarele substante active:
Pt desensibilizarea fibrelor nervoase terminale: nitrat de K; clorura de K
Pt obliterarea tubulilor dentinari: clorura de strontiu; acetat de strontiu; fluoruri, citrat de Na in
gel poliglicoidic
95. Agentii chimici utilizati in tratamentul durerii dentinare realizat in cabinet.
Oxalati de K, de Al, de Fe
Compusi de Ca Ca(OH)2
Fluoruri : geluri, solutii
Metode fizice : ionoforeza, adezivi, restaurari cu CIS sau compozi vte
Terapie cu laser
Procedee chirurgicale : lambou mucogingival
96. Utilizarea adezivilor in tratamentul durerii dentinare.
Adezivii ca desensibilizanti :
Aplicarea unor produsi polimerizati pe baza de HEMA ce acopera suprafata hipersensibila cu un strat
fin
Indicatii :
Desensibilizarea preparatiilor realizate pentru restaurari directe sau indirecte
Desensibilizarea bonturilor pregatite pt a primi o piesa protetica, dar si pt a preveni sensibilitatea
ce poate aparea dupa cimentare
Adezivii dentinari se bazeaza pe realizarea stratului hibrid si sigilarea ermetica a suprafetei dentinare cu
inchiderea canaliculelor dentinare. Cei mai indicati sunt adezivii de ultima generatie fara dezhidratarea
suprafetei dentinare
97. Ionoforeza utilizata in tratamentul durerii dentinare.
Ionii de F si Na din fluorura de Na 2% sunt dirijati intr-un camp electric si dispusi profund in
canaliculele dentinare
Se produce obstruarea canaliculelor prin fluorura de Ca formata, care precipita
Efectul obtinut este temporar, metoda trebuie repetata la cateva luni
Doza de aplicare 1 mA/min sau 0,5 mA/2 min
Necesita aparatura speciala si foloseste curent continu redresat de 9V si intensitate de 1 mA
98. Terapia cu laser utilizata in tratamentul durerii dentinare.
26

Are ca rezultat reducerea nr de canalicule dentinare deschise si micsorarea diametrului acestora.


Dirijarea fascicolului laser trebuie sa tina cont de structura dentinara si de orientarea canaliculelor dentinare in
zona de lucru.
Actiunea razei laser produce :
Etapa 1 evaporarea imediata a componentelor organice din dentina intertubulara
Etapa 2 prin cresterea energiei laser dentina peritubulara este topita si canaliculele dentinare
sunt partial obstruate
Este costisitoare, necesita aparatura si personal calificat
Are avantajul ca necesita doar o sedinta de tratament
Laser cu dioda Ga-Al-As care actioneaza prin blocarea depolarizarii nervoase de tip C si obstruarea
canaliculelor dentinar. Are eficacitate 30-100%
Laser Nd: Yag care inchide canaliculele dentinare, coaguleaza fluidul dentinar reducand permeabilitatea
dentinei
Laser CO care obstrueaza canaliculele dentinare, in 60-100% din cazuri
99. Tratamentul nespecific al durerii dentinare prin restaurari adezive.
Sunt indicate atunci cand hipersensibilitatea este determinata de pierderea de subst dura dentara.
Permite sigilarea canaliculelor si a suprafetei dentinare producand o ameliorare mai indelungata
Se reface morfologia dintelui afectat de un pr cu pierdere de subst dura dentara
Se utilizeaza compozite sau CIS cu vazcozitati variate
Sunt mai eficiente pe termen lung, dar sunt mai invazive prin necesitatea prepararii substratului dentar
LEZIUNILE DENTARE
100. Clasificarea leziunilor dentare necarioase.
a) defecte ereditare :
- hipoplazie de smalt
- amelogenesis imperfecta
- dentinogenesis imperfecta
- dens. eragenatus
b) uzura dd :
- eroziune
- abraziune cervicala
- atritie
- abfractie
c) discromii :
- endogene
- exogene
d) traumatismele dd
101. Uzura dentara.
- modificari morfologice corono-radiculare prin pierdere lenta, progresiva, de substanta dura dentara
- cauzele sunt diferite fata de cele ale proceselor carioase sau leziunilor traumatice
- poate fi consecinta evolutiei fiziologice in timp, dar frecventa este provocata de o serie de cauze patologice.
Pentru :
* eroziune : solubilitatea acida exo/endogena
* atritie : uzura suprafetelor in contacte dendo-dentar directe fara interpozitia alimentelor sau fara
interventia altor factori exogeni
* abraziune : uzura prin frictiunea oricarui corp extern exercitata asupra dd care sunt implicati in incizie,
triturare, prindere sau tinerea unor obiecte (sunt incluse si manopere de igienizare prin periaj dentar)
102. Eroziunea dentara.
- factori exogeni :
27

a) dieta : acizi (citric, acetic,carbonic)


b) activitati profesionale (mediul cu concentratie mare de acizi)
c)utilizarea unor substante medicamentoase(vitamina C,aspirina efervescenta etc)
- factori endogeni :
a) afectiuni digestive : hernia hiatala, ulcer peptic, indigestiile cronice
b) afectiuni neuropsihice : anorexia, bulimia
c) alcoolismul cronic
d) dureri fiziologice asociate sarcinii
e) regurgitatii voluntare
103. Atritia dentara.
- are drept consecinta uzura fiziologica a suprafetelor implicate datorita contactelor dento-dentare directe,fara
interpozitie alimentara in masticatie
- depinde de : intensitatea fortelor exercitate; calitatea structurii dure dentare; durata actiunii respective
Poate fi :
a) ocluzala/ incizala :
Implica zone de uzura numite fatete cu o suprafata aplatizata sau usor adancita, circumscrise de
margini bine determinate
aceste fatete corespund cu exactitate suprafetelor atritionale de la nivelul antagonistilor
b) interproximala : -> apare la nivelul ariilor de contact de pe fetele proximale ale dd adiacenti prin frictiuni
consecutive deplasarilor dd cauzate de forte ocluzale sau de alta natura (M3)
104. Abraziunea si abfractia dentara.
-abraziunea genereaza uzura patolgica prin frictiunea oricarui corp exogen exercitata asupra suprafetelor
dintilor aflati in miscari de incizie,triturare,apucare ori tinere a unor obiecte
Poate fi: 1)Vestibulara/orala
a) leziuni discoidale/ lenticulare (sub forma de farfurie, excavari cu extindere mare in smalt si o
profunzime mai redusa, descriind un planseu concav si relativ uniform)
b)leziuni cuneiforme (in forma de V) sunt santuri cu orientare M-D care au o largime mai redusa si mai
bine delimitata, iar adancimea leziunii este mai mare realizand o incizura al carei fund e ascutit si relativ
net.,generate de traume ocluzle. Sunt strict localizate la nivel cervical (sub colet)
2) Incizala/ocluzala poate fi:
a)generalizata-bruxism
b)sectoriala- in dreptul a 2-3 dd antagonisti datorita apucarii, tinerii sau sectionarii unor obiecte( activitati
profesionale ,de divertisment, existenta ticurilor etc)
c)localizata pe anumiti dinti cu aspect de fateta de abraziune ca urmare a interferentelor si contactelor
premature in dinmica si statica mandibulara
Abfractia - leziune de tip cuneiform, consecutive unor traume ocluzale.
105. Discromiile dentare endogene (enumerare).
a) dentinogeneza imperfecta - albastru-cenusiu deschis, brun inchis
b) amelogeneza imperfecta : alb opac - galbui
c) depozite de dentina secundara (discromii de senescenta), tertiara (de reactie)
d) necroza pulpara -bruna sau gri opac
e) continutul camerei pulpare (uneori in pulpite cronice, gangrena)
f) Granulom Palazzi - coloratie rozalie-rosiatica
g) Discromia tetraciclinica
h) Fluoroza
106. Discromiile dentare din anomaliile de structura.
Amelogeneza imperfecta
- este o afectiune cu caracter genetic, poate fi transmisa atat recesiv cat si dominant
28

- apare la dentitia temporara


- dintii prezinta o culoare alb - cretos, uneori cafenie
- reprezinta un defect de maturizare, de inglobare a calciului in structura smaltului
- se poate rezolva prin aplicarea unor fatete sau acoperirea dintilor cu coroane dentare
Dentinogeneza imperfecta
- este o afectiune cu caracter genetic, transmisa recesiv
- apare in special la dentitia temporara
- dintii prezinta o coloratie care variaza de la maro - roscat la gri - opalescent
Hipoplazia adamantina
- este o modificare de culoare a dintilor ca urmare a unei traume sau unei infectii la nivelul germenului
dentar
- apare la dentitia deciduala
Discromii dentare determinate de mineralizarea secundara. Survin dupa contuzii sau subluxatii dentare si,
ca urmare a obliterarii camerei pulpare si a canaliculelor dentinare, pot sa reduca sau sa suprime
transluciditatea dintelui, dandu-i o culoare galben-bruna.
107. Discromia tetraciclinica.
Depinde de :
- doza de antibiotic administrata
- durata tratamentului
- derivatii tetraciclinici utilizati
- intervalul de dezvoltare al copilului la care a fost administrat
Mecanismul de aparitie al coloratiei tetraciclinice se crede ca este o reactie de chelare a ionilor de calciu de
la suprafata structurii hidroxiapatitei n curs de mineralizare. Tetraciclina nu este acumulata decat partial in
smalt. Dd permanenti anteiori sufera un proces de pigmentare in urma tratam cu tatraciclina efectuate la varste
cuprinse intre 3-7 ani, iar tipul alterarii culorii depinde de doza de antibiotic administrata si depinde de derivatii
de tetraciclina utilizati.
Clasificare :
*Gradul( clasa) I - coloratie galbena, gri sau bruna, relativ uniforma pe suprafata coronara
* Gradul II - coloratie mai intensa pe zonelor afectate, tot uniforma, fara benzi nete
* Gradul III - dispuneri orizontale caracteristice; coloratie neregulata, gri inchis sau albastra neuniforma,
cu aspect de benzi net diferentiate
* Gradul IV - coloratie foarte intensa, foarte saturata, in benzi sau plaje neuniforme, galben inchis, brun
cenusiu, exceptional violet inchis
108. Fluoroza.
- frecvent local, langa vf cuspidian sau marginea incizala
- apar daca in primii ani d viata copilul ingereaza o concentratie de fluor de peste 1mg/L de apa
- smaltul dd apare pestrit,marmorat, cu aspect "mancat de molii", din cauza interferarii fluorului in procesul de
calcifiere a matricei smaltului dd permanenti. Aceasta det o maturare incompleta a smaltului, care devine poros
si opac
- coloratia se limiteaza la smalt, este bilaterala si bimaxilara.
- forme :
a) simpla slaba coloratie galbuie/bruna asociata cu linii fina transversale sau mici zone alb opace,fara
defecte de suprafata. Aceste pete sunt frecvent localizate in apropierea marginii incizale-aspect de dinte
acoperit de zapada
b) moderata - opaca - pete galben-gri-brune asociate cu zone alb-opace, iar suprafata smaltului e
neregulata
c) severa cu porozitati aspecte din forma opaca mai accentuate, dintii au un smalt poros si friabil care
se poate desprinde parcelar de pe dentina subiacenta
109.

Discromiile dentare exogene clasificare dupa factorii cauzali.


29

1. microorganisme cromogene
2. colorantii alimentare si impregnari cu nicotina
3. modificari induse de materiale utilizate in tratamentul dentar
4 . substante medicamentoase
5. factori poluanti de mediu
6. depozite de tartru sau consecutiv igienei deficitare
7. modificari induse de existenta pr carioase simple sau complicate
110.

Discromii extrinseci produse de coloranti naturali sau alimentari.


coloratie albastru-violet sau neagra : cirese negre, afine
coloratie rosu-purpuriu : mure,zmeura,sfecla rosie
coloratie bruna : cafea, ceai, coca-cola
coloratie galben-rosiatica : condimente precum piper rosu, sofran, boia
coloratie galben-brun-neagra : tutun (fumatori, consumatori de tabac)

111. Discromii extrinseci produse de materiale utilizate in tratamentele dentare.


- obturatie coronara : amalgam de Ag - albastru-gri sau cenusiu/negru
- obturatie radiculara : bachelite - coloratie brun-roscat
- iodoform, con de Argint
- nitrat de Ag precipitat negru pe suprafata dentinara (datorita ionilor de Ag)
- eugenol, crezol, fenoli, derivati de iod, compusi cu fier
112. Discromii extrinseci produse de substante medicamentoase.
* coloratie buna (ireversibila) : Sn (fluorura de Sn)
* coloratie galben-bruna : solutii antiseptice (clorhexidina)
* coloratie verzui-portocalie-rosiatica : antiseptice cu Hg (mercurocrom, mertiolat)
* coloratie violeta - permanganat de K
113. Discromii extrinseci produse de factori poluanti de mediu.
- compusi chimici din pulberi, aerosoli sau fumul indus pot determina aparitia de depozite colorate pe dinti
- coloratie neagra : Fe, Mg, Ag
- coloratie bruna : Cu, I, Br
- coloratie gri-cenusiu : Hg, Pb
114. Traumatismele dentare.
- fisura coronara - intereseaza doar smaltul, fara pierdere de substanta dura dentara
- fractura coronara nepenetranta/necomplicata care nu expune pulpa dentara sau nu produce deschiderea
camerei pulpare
- fractura coronara penetranta/complicata cu expunerea pulpei dentare sau deschiderea camerei pulpare. Poate fi
simpla de smalt sau simpla de smalt si de dentina. Poate aparea in urmatoarele situatii :
* dd vitali
* dd cu pulpa necrotica/gangrena pulpara simpla sau complicata netratata
* dd devitali cu tratament endodontic si cu restaurare coronara
115. Clasificarea leziunilor carioase simple dupa tip, localizare si progresie.
- dupa tip - asociate unor restaurari (carie marginala, recidiva de carie)
* primare
* secundare
- dupa localizare - la nivel
* coronar: santuri si fisuri de pe suprafata ocluzala, V, O. Suprafata neteda a fetelor: V, O, M, D
* radicular : carii de radacina
* asocieri ale celor doua teritorii
30

- din punct de vedere al progresiei :


* necavitare
* cavitare - cu pierdere variabila de subst
* procese carioase initiale sau avansate
* procese carioase rampante (cu evolutie f rapida si simultana pe mai multi dd)
* procese carioase active care pot fi lente sau rapide
* procese carioase stationare sau oprite in evolutie - neevolutia procesului carios fara interventia
medicului
* carie oculte sau dentinare la care smaltul macroscopic este integru, putand prezenta zone de
demineralizare locale, dar difera aparitia caviatii, in timp ce dentina radiologic prezinta zone mari de
demineralizare care pot ajunge pana in vecinatate. Procesul carios actioneaza pe V, D, C sau pe combinatia
acestora.
Forme complicate : afectiuni pulpare, necroza + gangrena, afectiuni periapicale
116. Clasificarea leziunilor carioase simple dupa optiunea de tratament si evolutie.
- optiunea de tratament :
* beneficiaza de tratament profilactic - leziuni necavitare
* beneficiaza de tratament restaurator - leziuni cavitare
* nu necesita o asistenta activa, ci doar o monitorizare - leziuno stationare
- evolutia procesului carios :
* favorabil - daca sunt tratate la timp
* complicatii
imediate : inflamatii pulpare acute/cronice; gangrena puplara simpla/complicata
tardive : extractia dd cu tulburari masticatorii, fizionomice, fonatie, ocluzie, intretinere
la distanta : focare de infectie; tulburari ATM consecutiv procesului carios
METODE DE DETECTIE A LEZIUNILOR DENTARE
117. Clasificarea metodelor diagnostice clinice.
Dg clinic al CS se pune in urma ex clinic subiectiv si obiectiv.
Examenul subiectiv :
- modificari de culoare
- durere
- lipsa de subst dura dentara
- sangererari ale papilei interdentare
- leziuni la nivelul mucoasei : jugale, labiale, linguale
Examenul obiectiv :
- lipsa de subst dura dentara
- modificarea de culoare
- uneori leziuni ulcerative ale marginilor limbii sau mucoasei jugale
- papila interdentara tumefiata, rosie violacee, sangeranda la atingerea cu sonda
- sensibilitate la palparea cu sonda
- pierderea de subst dura dentara - intinderea si profunzimea acesteia
- camera pulpara
- se mai pot observa : eventuale leziuni ale mucoasei jugale, linguale, labiale
Examene complementare
- teste de vitalitate
- percutia in ax
- examen radiologic
- semnul firului de matase
- in cazuri exceptionale : foraj explorator
118. Caracteristicile unui test de detectie/diagnostic ideal.
- noninvaziv
31

- realist
- obiectiv
- rapid
- senzitiv si specific
- sa furnizeze date simple, certe si direct corelabile cu evolutia biologica la nivelul structurii investigate
- usor de utilizat de catre clinician, suportabil de catre pacient
- acceptabil si eficient raportat la pret
- sa nu necesite o dotare tehnica deosebita
119. Metoda diagnostica vizual tactila.
- directa - oglinda, lumina, sondare usoara
Utila pt leziuni dentare carioasa si necarioase.
Modern - sistemul european de examinare : examinare vizuala detaliata dupa o curatare a dd in
prealabil, periaj, utilizarea atei dentare inclusiv detartraj daca este necesar si uscare cu aer comprimat. Dureaza
10 min. Detecteaza in plus:
- cavitatia si apreciaza gradul de pe fetele de unde exista acces direct;
- certifica existenta cariilor marginale fara pierdere importanta de substanta
Sondarea a fost criticata deoarece :
* poate produce transferul de microorganisme cariogenice de la zonele infectate la zonele neinfectate
* poate traumatiza ireversibil leziunile necavitare potential remineralizabile din smalt si dentina
* nu are o acuratete diagnostica mai mare decat inspectia in cazul fisurilor ocluzale si ale suprafetelor proximale
posterioare
120. Metoda diagnostica vizual tactila cu separarea temporara a dintilor.
- se adreseaza leziunilor suprafetelor proximale la dd frontali sau laterali
- ofera vizibilitatea directa si acces pt aplicarea metodei vizuale si metodei vizual-tactila
- permite o evaluare mai corecta a tipului de leziune (coloratie, aspect al suprafetei) sau o gradului de cavitatie
(localizare, adancime, intindere)
- rapida - cu separator Ivory la dd frontali
- lenta - foloseste un inel elastomeric, care se introduce vertical in spatiul interdentar de investigat si se lasa 3
zile la PM si 5 zile la M. Inelul are grosimi/diametre diferite pt PM/M.
121. Camera intraorala. Avantaje pentru medic si pacient.
- un instrument usor de manuit perfect adaptat caracteristicilor spatiale ale cavitatii bucale
- permite implicarea directa a pacientului la luarea deciziei
- posibila modificare a atitudinii sale negative fata de planul de tratament propus de medic
- medicul
* permite vizualizarea pe ecran a situatiei reale a zonei care necesita tratament
* ofera informatii rapide asupra posibilitatilor reale de tratament
* amelioreaza vizibilitatea asupra campului operator
* are avantajul lucrului din spate si dreapta pacientului
* marirea imaginii, posibila pe ecran, permite vizibilitatea unor zone putin/deloc accesibile
vederii directe
122. Metoda diagnostica endoscopica./VIDEOSCOP
Metoda endoscopica sau VIDEOSCOPE :
- pt detectia proceselor carioase primare si secundare proximale, subgingivale, a adaptarii marginale a
restaurarilor-obturatii, incrustatii, microproteze
Metoda utilizeaza un microsistem video intraoral special dezvoltat permite o vizualizare a suprafetelor
dentare greu accesibile vederii directe
- 5 tipo dimensiuni (lungime si grosime si angulatie a piesei de mana)
- marire a imaginii de 24-48x si iluminare intensa a campului investigat
- posibilitatea de irigare a zonei care indeparteaza resturile alimentare
Metoda este accesibila pt depistarea leziunilor in smalt, dar nu a celor in dentina
32

123. Markerii coloranti. Caracteristici.


- colorantii detectori de carie (estetica)
Variantele moderne de depistare a pr carioase incipiente utilizeaza markeri fluorescenti ce se dovedesc a
fi mult mai eficienti.
Corelarea intensitatii fluorescentei cu gradul de demineralizare (prin spectroscopie comparativa) ajuta la
luarea unei decizii terapeutice in anumite situatii clinice.
- accesul vizual direct limitat
- peretii interni ai preparatiilor distale tip - tunel, galerie
Detectorii de carie, ca metoda singulara, sunt putin indicati in depistarea pr carioase incipiente la nivelul
smaltului; directia principala in care acestia isi gasesc utilitatea o reprezinta aprecierea gradului de afectare a
dentinei prin corelarea cu intensitatea colorarii, fara a da informatii certe asupra gradului de colonizare
microbiana.
124. DIFOTI.
- detectarea pr carioase primare necavitare, cavitare incipiente si manifeste si secundare carii marginale cu
localizare ocluzala sau proximala
- evaluarea celorlalte leziuni necarioase cu pierdere/nu substanta uitilizeaza lumina alba
- poate indica prezenta pr carioase incipiente inainte de a putea fi detectate radiologic, precum si fracturile si
fisurile incipiente de pe toate fetele.
Piesa de mana de unica folosinta :
pt suprafetele proximale se aplica peste dinti permitand luminii sa treaca prin suprafata sa strabata
dintele si sa fie captata pe suprafata opusa de catre un sensor digital
piesa pt suprafata O ilumineaza dintele sub unghiuri variate dinspre V sau O iar lumina rezultata este
analizata dpdv energetic la emergenta de pe suprafata ocluzala.
Caracteristici :
utilizeaza radiatie luminoasa alba, a carei lungime de unda nu reprezinta un potential risc pentru medic
si pacient
ajuta la depistarea pr carioase incipiente necavitare
reduce perioada de tratament si preturile de cost
asigura imagini in timp real in cadrul etapei de exereza a dentinei alterate
monitorizeaza eficacitatea tratamentului si corectitudinea aplicarii materialelor restauratorii
arata efectele abraziunii dentare
Rezultatele metodei comparative cu Rx :
- suprafete netede Dif 41% - Rx 4%
- suprafete ocluzale Dif 80% - Rx 20%
- suprafere proximale Dif 69% - Rx 31%
125. ECM.
- determina rezistenta electrica globala a dintelui
- limitat la supraf ocluzale si la cele verticale libere
- nu pe supraf aproximale decat daca exista spatiu fizic de acces pt aplicarea corespunzatoare a
electrodului activ
- foloseste curent alternativ cu frecventa fixa det rezistenta dintelui la curent
- mod de functionare :
o zona specifica prin flux de aer care usuca suprafata dintelui
o suprafata specifica prin mediu de contact
- util ca test la pacientii cu incidenta ocluzala mai mare decat cea proximala
- determinarile sunt superioare FOTI si metodei vizuale in predictia aparitiei cariilor ocluzale
- necesita calibrare individuala
- monitorizarea constantelor electrice ale dintelui tratat serveste ca indicator indirect in
aprecierea reusitei terapeutice :
33

in varianta remineralizarii leziunilor incipiente valorile electrice masurate se apropie de valorile etalon
det pt un dinte sanatos
continuarea evolutiei pr carios va fi semnalata prin marirea gradientului electric fata de etalon
Dezavantaje :
aparatura necesara costisitoare
tehnica pretentioasa
subiectivitatea interpretarii rezultatelor
lipsa de corelatii intre gradul de demineralizare a tesuturilor dentare si valorile rezistivitatii electrice

126. ACIST.
spectroscopia impedantei curentului alternativ aproximal, ocluzal, suprafete verticale
utilizeaza rezistenta electrica masurata la o sarcina electrica data ca etalon in depistarea existentei unui
proces carios prin analiza frecventelor curentului electric ce trece pe un dinte
este de 2 ori mai precisa decat ECM si depisteaza afectarea structurilor dentare in stadiile incipiente
cand este posibila instituirea unui tratament minimal invaziv.
Rezultate de 100% la leziuni necavitare in smalt
Tehnica este rpida,mai sigura si precisa decat rx
127.

Factorii care afecteaza masuratorile electrice.

Porozitatea tesutului naturala variaza spre diminuarea la 15-18 luni post eruptie; aspect notabil la dd
permanenti tineri (M2); vol, adancimea, gradul de complexitate 3D; fisuri sau microfracturi; influentata
de gradul de maturare, fluorizare si hipomineralizare.

Suprafata contactului electric det tipul de electrod utilizat contact punctiform/ de suprafata care pot
da valori diferite. Este necesara etalonarea pt PM si M.

Grosimea tesutului la nivelul fisurilor, santurilor si gropitelor valorile sunt mai mici decat alte zone ale
dd; este necesara etalonarea pt PM si M

Nivelul

de hidratare al tesutului smaltul trebuie uscat inainte de determinare si trebuie aplicat un


mediu de contact pasta de dinti, gel dentar

Temperatura afecteaza liniar proportional determinarile. Examinarea trebuie facuta la temperatura


cavitatii bucale relativ normala

Concentratia de ioni a fluidului inter-prismatic nu se determina dupa mese bogate in carbohidrate


128. Diagnodent corelatii cu indicatia terapeutica.
Metoda reproductibila care poate detecta si monitoriza leziunile incipiente ocluzale in smalt, adanci de pana
la 400nm.
Dpdv al tipului de tratament :
0-13 nu este necesar tratament stomatologic
14-20 este necesar tratament preventiv
21-29 tratament preventiv sau operativ, in functie de riscul de carie al pacientului
Peste 30 tratament operativ obligatoriu, asociat masurilor preventive
Aprecierea gradului de afectare dentinara, fluorescenta dentinei fiind astefel apreciata ca un indicator mult
mai sensibil si eficient al evolutiei ulterioare a pr carioase incipiente, completata cu alte metode complementare
de dg aplicabile in aceste situatii clinice (markeri detectori de carie) comparativ cu metodele vizuale si Rx.
129. Enumerati metodele diagnostice pentru detectia leziunilor carioase proximale.
Proximal :
o De electie : Rx digital, Rx simplu, LCD(metoda radiografica asistata de computer = Logicon Caries
Detector), US
o Aplicabila : DiFoti, QLF(diagnodent), ACIST
34

o Neaplicabila : vizuala si tactila


o Aplicabila dupa separare temporara : vizuala, videoscopie
130. Enumerati metodele diagnostice pentru detectia leziunilor carioase ocluzale.
Ocluzal :
o De electie : QLF, DiFoti, ECM
o Aplicabila : vizuala, Rx digital, Rx simplu
o Neaplicabila (neindicata) : vizuala si tactila
131. Enumerati metodele diagnostice pentru detectia leziunilor carioase pe fete verticale.
Fetele verticale :
o De electie : vizuala si tactila
o Aplicabila : Foti, DiFoti, QLF, ECM, US
o Neaplicabila : Rx digital, Rx simplu
132. Enumerati metodele diagnostice pentru detectia leziunilor carioase radiculare.
Carii de radacina :
o De electie : vizuala si tactila, Videoscopia
o Aplicabila : DiFoti, QLF, ECM
o Neaplicabila : Rx digitala, Rx simplu
133. Enumerati metodele diagnostice pentru detectia leziunilor carioase secundare: carie marginala si
recidiva de carie.
Recidive de carie :
o Marginala : difuzia luminii, QLF, electrice EIS
o Secundara : RX
134. Anatomia radiologica a structurilor dentare coronare.
Smaltul coronar :
- zona cu albul cel mai intens
- se subtiaza progresiv spre jonctiunea cu cementul, avand un aspect ascutit in sens apical
Dentina coronara :
- Zona din interiorul smaltului coronar, cu o nuanta de alb mai putin intensa
Camera pulpara :
- Portiunea de radiotransparenta care ocupa centrul coroanei
- Are o tenta de cenusiu-inchis
- In conditii normale, contururile periferice ale camerei pulpare si ale coroanei sunt nete
Demineralizarea straturilor dentare trebuie sa fie 30% pt ca o leziune sa fie vizibila RX.
Imaginea evidentiaza mai greu sau deloc leziunile incipiente
135. Factorii care influenteaza capacitatea de detectie radiologica a leziunilor dentare.
Subiectivismul si gradul de pregatire al examinatorului
Calitatea imaginii RX
Conditiile de examinare
136. Indexul radiologic al cariilor proximale.
I = Incipient (stadiul I) = smalt extern
M = Moderat (stadiul II) = smalt intern
A = Avansat (stadiul III) = dentina ext
S = Sever (stadiul IV) = dentina int spre CP
35

137.
138.
139.
140.
-

Aspectul radiologic al cariei proximale in smalt stadiu incipient.


Radiotransparenta cenusie, discreta
Forma aproximativ semilunara, ca o ancosa cu contururi sterse cu portiunea bombata orientata spre
jonctiunea smalt-dentina
Radiotransparenta se intinde in jumatatea externa a grosimii smaltului
E catalogat drept stadiul I sau stadiu incipient
Aspectul radiologic al cariei proximale in smalt stadiu moderat.
Radiotransparenta triunghiulara, cu unghiurile rotunjite, cu baza larga spre suprafata dintelui si varful
spre JSD
Se intinde in int a smaltului
E catalogat drept Stadiu moderat sau stadiul II
Aspectul radiologic al cariei proximale in smalt si dentina externa.
In smalt si dentina ext
2 triunghiuri radiotransparente, unul mai redus in smalt si unul mai extins in dentina
In smalt : triunghiul are baza la nivelul limitei aproximale a smaltului integru si varful spre jonctiunea
smalt dentina
In dentina : baza spre JSD si vf spre camera pulpara si se intinde jum externa a grosimii dentinei
Stadiu avansat sau stadiul III
Aspectul radiologic al cariei proximale in smalt si dentina interna.
Radiotransparenta se apropie mult de camera pulpara
Imaginea bipolara isi pierde invididualitatea facand loc unei radiotransparente mari cu forme atipice in
int a grosimii dentinei
Stadiu sever sau stadiul IV (s)

141.

Aspecte radiologice ale cariei dentare simple la nivel ocluzal.


In smalt :
o In majoritatea cazurilor nu se poate stabili un radiodiagnostic precoce deoarece leziunile din santuri si
gropite sunt mascate radiologic de grosimea smaltului cuspizilor
In smalt si dentina :
o Radiotransparenta cu aspect semilunar sau ovalar, marginite de jonctiunea smalt-dentina si extinse cu
contururi sterse spre camera pulpara

142. Aspecte radiologice ale cariei dentare simple la nivelul fetelor vestibulare/orale.
Sunt evidente doar in stadii cu interesare mare a dentinei
In cazul cariilor mici : radiotransparenta rotunda iar in cazul cariilor mari : radiotransparenta ovalara /
semilunara
143. Aspecte radiologice ale cariei dentare simple la nivelul coletului.
Aspect radiologic de farfurie datorita extinderii in suprafata si profunzimii reduse in faza incipienta
Radiotransparenta de profunzime moderata; situata imediat sub limita apicala a smaltului
Dg diferential datorita fenomenului de burn-out (o innegrire, o valoare cenusiu-inchis la colet) = dg
fals de carie simpla la colet
Coletul prezinta ingustarea caracteristica
144.
-

Aspecte radiologice ale recidivei de carie.


Zona radiotransparenta semilunara sau curbiliniara, de dimensiuni mici, intre obturatie si dentina
subiacenta
36

Limita de trecere spre obturatie neta si bine conturata


Limita de trecere spre dentina stearsa, pierduta progresiv in intensitate.

145.
-

Aspecte radiologice ale cariei secundare marginale.


Radiotransparenta de dimensiuni variabile,situata la marginea obturatiei
La limita cu materialul de obturatie, contururile sunt nete si sterse in rest.

146.

Aspecte radiologice ale materialelor de restaurare coronara.


-imag radiolgica a obturatiilor de durata cu amalgam prezinta o radioopacitate intensa cu
contururi nete caracteristice geometriei cavitatii retentive
-imag radiolgica a unor obturatii de durata cu compozite radioopace este o radioopacitate cu
contururi relativ nete caracterstica geometriei cavitatilor neretentive
-imag radiolgica a obt de baza cu materiale radioopace este o radioopacitate variabila care
urmareste conturul suprafetelor pe care sunt aplcate.
147. Caracteristici grup risc scazut la carie.
Fara leziuni cavitare
Poate avea pete intacte (netede, lucioase)
Niveluri de SM scazute
Dieta normala, niveluri de zaharuri reduse
Niveluri salivare normale
Indici DMF mici
148. Caracteristici grup risc moderat la carie.
Fara leziuni cavitare
Poate avea leziuni active pete albe (cretoase,aspre)
Niveluri de SM ridicate
Niveluri de zaharuri moderate
Niveluri salivare normale sau reduse
Indici DMF medii

149. Caracteristici grup risc ridicat la carie.


Una sau mai multe leziuni carioase cavitare
Poate avea leziuni tip pete albe (active sau inactive)
Nivelurile de SM sunt foarte ridicate
Consum mare de zaharuri
Niveluri salivare reduse (xerostomia)
150.

Caracteristici grup risc foarte ridicat la carie.

151. Diagnosticul leziunilor carioase necavitare din santuri si gropite.


Dg este dificil; ele pot scapa unui examen clinic sumar, superficial. La un examen clinic minutios, intrun prim stadiu se poate observa o usoara modificare de transluciditate a smalului, evidenta dupa o
uscare prelungita a suprafetei dentare. Acest stadiu corespunde absentei demineralizarii smaltului sau
este o demineralizare de inceput. Ex Rx nu pune in evidenta nici o modificare.
Dg se pune pe prezenta opacitatii si/sau colorarii suprafetei dentare, greu de observat pe dintele umed,
dar usor de evidentiat pe dintele uscat. Smaltul apare opac, alb, dur si lucios atunci cand este o carie cu
evolutie rapida si de culoare galben-bruna la o carie cu evolutie lenta sau stationara. Culoare alba-opaca
evidenta pe un dinte uscat denota existenta unei demineralizari in jumatatea externa a smaltului pe cand
37

aparitia sa pe un dinte umed demonstreaza ca demineralizarea a depasit jumatatea externa a smaltului ea


fiind prezenta in jumatatea interna a acestuia si eventual si in dentina. Utilizarea tehnicii de palpare cu
sonda dentara nu este indicata. Radiografia nu este nici ea edificatoare. Este necesara urmarirea
radiologica seriata efectuata la intervale de timp de la 3-12 luni.
152.

Diagnosticul leziunilor carioase cavitare din santuri si gropite.


Leziune microcavitara de suprafata, situata in zonele de smalt opac sau colorat asociate cu culoarea
cenusie data de prezenta dentinei subiacente demineralizate si alterate care este prezenta in externa a
dentinei. Se remarca scleroasa caracterizata prin prezenta unei hipermineralizari a dentinei si o apozitie
de dentina de iritatie la nivelul tesutului pulpar. Radiologic se observa o radiotransparenta in medie a
smaltului.
Leziune cavitara de talie medie in dentina fara subminarea cuspizilor, cu expunerea dentinei. Dentina
alterata este prezenta si poate fi palpata cu sonda. Demineralizarea intereseaza medie a dentinei si este
vizibila radiologic.
Leziune cavitara ce se intinde pana in profunda a dentinei si poate submina. Dg in acest stadiu este
usor de pus, lipsa de substanta dura dentinara si prezenta dentinei alterate fiind evidente;
radiotransparenta in zona circumpulpara a dentinei
Leziunea cavitara se intinde in zona dentinei circumpulpare si poate duce la distrugerea partiala a
cuspizilor. Netratata aceasta evolueaza spre deschiderea camerei pulpare si aparitia inflamatiei pulpare.

153. Diagnosticul leziunilor carioase pe suprafetele proximale.


Dg este dificil datorita contactului cu dd vecini care limiteaza accesul la inspectie
Datorita localizarii se descopera relativ tarziu, atunci cand procesul a depsit smaltul si a atins dentina
Poate aparea modificarea culorii crestei marginale corespunzatoare
Pt examinarea atenta este necesara separarea dd prin diferite metode
Creerea spatiului de circa 1mm va permite vizualizarea zonei
Se pot folosi pt examinare fibre optice sau alte surse de lumina (diafanoscopie)
La dd frontali leziunea carioasa este evidenta la simpla inspectie sau prin diafanoscopie, observandu-se
modificarea de culoare
La pacientii cu cariosusceptibilitate scazuta poate suferi un pr de stagnare => leziuni inactive. Acestea
apar sub forma de pete usor colorate sau maronii, dure, frecvent intalnite la dd ce au pierdut contactul cu
d vecin.
Examenul radiologic pune in evidenta imagini care subestimeaza importanta leziunii. Acest lucru face
necesar un examen radiologic seriat la 3-12 luni distanta , cu identificarea cantitativa si calitativa a
demineralizarilor si estimarea vitezei de progresie a cariei dentare.
154. Diagnosticul leziunilor carioase la nivel radicular.
o Leziune superficiala ; mai putin de 2 mm adancime , uneori necavitara, neteda, moale, modificata de
culoare
o Caracterizata prin distructia cementului si penetrarea dentinei
o Forma incipienta necavitara are o suprafata neteda, dar prezinta o culoare maro-inchis sau marodeschis
o Forma cavitara superficiala; suprafata cementului este moale, neregulata, opaca si la palparea cu sonda
se observa un defect de suprafata cu o adancime de mai putin de 0,5 mm. Prezinta o culoare variabila
pana la maro inchis.
o Cavitate de adancime medie are suprafata moale, cu adancime mai mare de 0,5 mm, fara semne de
suferinta pulpara
o Cavitate profunda cu implicatia pulpei dentare radiculare; cu o coloratie variabila de la galbui la maroinchis
Leziunile pot fi :
- Active galbui sau maro deschis; acoperita de placa bacteriana si de consistenta moale
- Inactive maro-inchis pana la negru; suprafata neteda, lucioasa, dura
38

155. Examenul obiectiv al cariei simple dentare.


Pune in evidenta la inspectie :
Lipsa de subst dura dentara mai mult sau mai putin intinsa
Modificarea de culoare de la alb cretos la brun cenusiu
Leziuni ulcerative ale marginilor limbii sau mucoasei jugale localizate indreptul dintelui respectiv
Papila interdentara tumefiata, rosie violacee, sangerand la atingere cu sonda sau cu mijloace uzuale sau
suplimentare de igiena orala
Prezenta dentinei alterate in interiorul cavitatii
Sensibilitate la palparea cu sonda
Pierderea de substanta dura dentara intinderea in suprafata si in profunzime a acesteia
Camera pulpara e inchisa si nu exista semne de suferinta pulpara
Eventuale leziuni ale mucoasei jugale, linguale, labiale
156. Examenul subiectiv al cariei simple dentare.
Pacientul poate relata :
Prezenta modificarilor de culoare. Acestea pot fi pete albe cretoase, coloratie cenusie sau marmoratii
galben brune.
Durere la excitanti termici (rece) si chimici (dulce, acru, sarat), ce dispare o data cu indepartarea
excitantului. Durerea este provocata, nu exista durere spontana.
Lipsa de substanta dura dentara cu retentia resturilor de alimente, care vor determina aparitia halenei
fetide
Sangerarea papilei interdentare la periaj, fie in timpul masticatiei
Leziuni le nivelul mucoasei labiale, jugale, linguale produse de marginile taioase ale cavit carioase
157. Caracterele durerii.
1. debut : ziua / noaptea
2. caracter spontan / provocat de agenti fizici (rece, cald), chimici (acru, dulce), mecanici
(presiune, percutie)
3. frecventa : cat de des apare stimulul
4. intensitatea : durere puternica, cu caracter pulsatil / (ca un junghi)
5. durata : continua / intermitenta
6. localizata / iradiata si unde iradiaza
7. la ce dispare si pentru cat timp
158.
a)
b)
c)
d)
e)
f)
g)
h)

Diagnosticul pozitiv de carie simpla dentara.


durere provocata de excitanti fizici, chimici, care dispare o data cu excitantul
modificare de culoare (pata alba cretoasa, marmoratie)
pierdere de substanta dura dentara
prezenta dentinei alterate
sensibilitate la palparea cu sonda pe peretele pulpar sau parapulpar
camera pulpara inchisa
teste de vitalitate (+)
percutia in ax (-)

159. Diagnosticul diferential de carie simpla dentara.


I. leziuni necarioase cu/fara pierdere de substanta :
lipsa dentinei alterate
caracterul leziunii interesare uni/polidentara
datele obtinute din examenul subiectiv privind etiologia
existenta dd integri foarte frecventa (discromii)
II. hiperestezia dentinara :
durere cu caracter afectiv deosebit
apare la palparea zonelor afectate sau la periaj, masticatie, alte etiologi
39

III. hiperemie preinflamatorie :


toate semnele de CS + durere provocata care dureaza 10-15 min dupa indepartarea excitantului
IV. gangrena pulpara :
teste de vitalitate negative
camera pulpara deschida
carie profunda
V. pulpite cronice inchise propriu-zise :
prin foraj explorator => pulpa prezinta hipoexcitabilitate la testele de vitalitate comparativ cu dd
omologi sanatosi si in antecedente au prezentat pusee dureroare
VI. parodontite apicale cronice :
idem gangrena semne radiologice de afectare a parodontiului apical (granulom, chist)
160. Caria secundara marginala: analiza initiala.
Este un proces carios care apare pe un dinte restaurat, la interfata dintre peretii preparatiei si restaurarea
coronara. Acest proces are tendinta de evolutie spre profunzime si poate determina in timp subminarea si
fracturarea peretilor preparatiei, precum si afectarea pulpei dentare.
Este consecinta aparitiei unor spatii retentive la interfata preparatie/restaurare ce creeaza conditii
favorabile depunerii si stagnarii placii bacteriene care, la randul sau, prin mecanisme complexe de actiune, va
declansa aparitia procesului carios.
Factori etiologici :
dg si planificare incorecta a tratamentului
greseli in : etapa de realizare a preparatiei; tehnica realizarii restaurarii.
161. Caria secundara marginala: semne subiective.
Pacientul poate acuza :
dureri provocate de excitanti fizici, in special rece, sau chimici, in special dulce
dureri ce dispar dupa indeprtarea excitantului
o modificare de culoare a obturatiei, in special la dd frontali
retentionarea de resturi alimentare la marginea restaurari
dureri ce apar la masticatie in zona laterala a arcadei dentare, datorate fie fracturii sau dislocarii
restaurarilor sau unor fisuri in smalt sau in smalt si dentina
162. Caria secundara marginala: semne obiective.
in faza de debut aparitia unei solutii de continuitate la interfata preparare/restauratie, evidentiata prin
palparea cu sonda
in faza avansata apare o pierdere de subst dura dentara si la palpare cu sonda se remarca prezenta
dentinei alterate
smaltul marginal apare modificat de culoare brun sau alb cretos
uneori , in faza avansata, cavitatea poate prezenta un perete fracturat pe o intindere mai mare sau mai
mica si/sau fracturarea materialului de restaurare
obturatiile fizionomice pot prezenta frecvent o modificare de culoare
in prezenta unor fisuri e greu de precizat dintele cauzal la o simpla inspectie a zonei in care pacientul
acuza durere, fara sa poata preciza dintele cauzal.
163. Caria secundara marginala: diagnostic pozitiv, diferential, evolutie si complicatii.
Diagnostic pozitiv :
dinte cu obturatie coronara cu solutie de continuitate intre restauratie si tesutul dentar dur
coloratie alb-cretoasa sau brun-cafenie a smaltului marginal restaurarii
prezenta, la palpare cu sonda in profunzime, a dentinei alterate
probe de vitalitate (+)
Diagnostic diferential se face cu :
40

fractura coronara de origine traumatica, la care smaltul are cumoare normala, fara dentina alterata si cu
prezenta factorilor etiologici in anamneza
fractura restaurarii ocluzo-proximale, la nivelul istmului, aparuta la scurt timp de la aplicarea sa,
datorata undei preparari incorecte a cavitatii, fara a prezenta dentina alterata
pierderi superficiale de material restaurator datorate adaptarii incorecte a materialului de restaurare,
aparute la timp scurt de la realizarea restaurarii.
Evolutie si complicatii caria secundara marginala nerezolvata in timp util poate determina aparitia, prin
evolutia sa spre suprafata, la fracturarea marginilor preparatiei sau chiar a dintelui, ca urmare a subminarii
smaltului de catre procesul carios. In profunzime, prin evolutie, poate determina prin infectarea pulpei dentare,
aparitia inflamatiei sau a gangrenei pulpare.

164 + 165. Recidiva la carie : semne subiective + obiective


In faza sa initiala, aceasta afectiune este asimptomatica sau oligosimptomatica, ea este greu de
diagnosticat corect si precoce.
Semnele clinice subiective si obiective apar evidente atunci cand prin evolutia procesului carios se
constata aparitia durerilor provocate de excitanti fizici sau chimici similare cu cele caracteristice unei CS sau
aparitia unei simptomatologii specifice unei inflamatii pulpare acute.
Atunci cand evolutia sa este suprafata dintelui se poate constata aparitia unor modificari de culoare ale
smaltului fara sa existe o solutie de continuitate intre peretii dentinari si materialul restaurator .
- poate determina fractura unui perete dentar
- prin indepartarea restauratiei se evidentiaza prezenta dentinei alterate
166. Recidiva la carie: diagnostic pozitiv, diferential, evolutie si complicatii.
Diagnostic pozitiv se face pe urmatoarele semne :
dinte cu restaurare coronara bine adaptata marginal
aparitia semnelor clinice de CS sau de complicatie pulpara acuta
prezenta de dentina alterata la indepartarea restaurarii, cu sau fara deschiderea camerei pulpare in timpul
manoperelor de indepartare a acesteia.
Diagnosticul diferential se face cu :
1) caria secundara marginala la care prezenta solutiei de continuitate la interfata dinte/restaurare, este
edificatoare
2) inflamatia pulpara acuta, care are o simptomatologie evidenta
3) necroza pulpara, la care restaurarea coronara este corecta, dar se observa o modificare de culoare a
tesuturilor dure dentare si lipsa sensibilitatii dureroase la testele de vitalitate
4) gangrena pulpara pe un dinte cu o restaurare corecta , tesutul dur dentar modificat de culoare, la
indepartarea restaurarii coronare se observa prezenta dentinei alterate si deschiderea camerei pulpare cu
lipsa vitalitatii tesutului pulpar.
Evolutie si complicatii evolueaza de cele mai multe ori spre camera pulpara producand aparitia unei
inflamatii acute si netratata gangrena pulpara. Atunci cand evolutia sa duce la subminarea tesuturilor dure
dentare, se poate produce fracturarea unuia dintre peretii dentari.
167.
0
1
2
3
4
5
6
168.
-

Coduri ICDAS.
sanatos (sau cu leziuni necavitare), nici dupa uscare minim 5 secunde
prima modificare vizibila la nivelul smaltului
modificare evidenta in smalt
forma necavitara in smalt cu umbra in dentina
forma cavitara in smalt
cavitate evidenta in smalt cu dentina vizibila
cavitatie extinsa
Cod 1 ICDAS ocluzal.
pe dintele umed nu se observa nici o modificare de culoare atribuita unei activitati carioase
41

dupa uscare intensa 5 sec este vizibila o opacitate carioasa sau decolorare neconcordanta cu aparenta
clinica de smalt sanatos

169.
-

Cod 2 ICDAS ocluzal.


modificare coloristica a smaltului vizibila si pe dd uscat si umed
poate fi carioopacitate si/sau decolorare bruna
mai mare decat fisura / foseta in care se gaseste

170.
-

Cod 3 ICDAS ocluzal.


dd examinat umed ... si mai scria ceva, dar nu a iesit la xerox
dupa uscare 5 sec, se observa o pierdere de tesut dentar localizata la intersectia sau in interiorul santului
si gropitelor
va fi evaluata ca o demineralizare (pereti opaci, maronii, brun inchisi) la intrarea sau in interiorul
santului/gropitei care pot parea foarte largi, dar dentina nu este vizibila nici pe pereti, nici pe baza.

171.
-

Cod 4 ICDAS ocluzal.


umbra de dentina decolorata (innegrita) vizibila prin crestele marginale sau peretii de smalt aparent
intact = mai usor de vazut cand dintele e umed
aria de dentina intunecata e o decolorare intrinseca ce poate fi gri albastruie sau maronie

172.
-

Cod 5 ICDAS ocluzal.


cavitatie in smalt opac sau decolorat cu dentina expusa

173.
-

Cod 6 ICDAS ocluzal.


pierdere evidenta, cavitatia poate fi adanca sau larga iar dentina este clar vizibila pe pereti si pe baza
creasta marginala poate fi integra sau poate lipsi

174. Coduri ICDAS pentru cariile de radacina.


Suprafata radiculara vizibila direct
- nu
- da dupa uscare 5 sec exista modificare coloristica
* nu = cod 0
* da pierderea conturului antomica
=> nu = cod 1 carie <0,5 mm
=> da = cod 2 carie > 0,5 mm
Activitatea cariilor radiculare :
pt cod 1 si 2 care este textura si aspectul bazei zonei decolorate
* neteda , lucioasa = oprita in evolutie
* aspra, mata = care este senzatia la sondare usoara
piele stagnanta
moale activa

175. Evaluarea ICDAS a activitatii cariilor simple radiculare.


activa = are posibilitatea mai mare de evolutie decat cea inactiva (progresie, oprire, regresie)
inactiva = oprita in evolutie probabilitate mai scazuta de evolutie
Activitatea cariilor radiculare :
pt cod 1 si 2 care este textura si aspectul bazei zonei decolorate
* neteda , lucioasa = oprita in evolutie
* aspra, mata = care este senzatia la sondare usoara
piele stagnanta
moale activa
42

176. Evaluarea ICDAS a activitatii cariilor simple.


activa = are posibilitatea mai mare de evolutie decat cea inactiva (progresie, oprire, regresie)
inactiva = oprita in evolutie probabilitate mai scazuta de evolutie
Cod 1,2,3 :
- leziuni active suprafata smaltului este alb-galbui opaca cu pierderea luciului; este aspra la sondare
usoara; leziunea este intr-o zona de stagnare; prezinta pori si fisuri in apropierea gingiei si pe fetele
proximale sub punctul de contact
- leziuni inactive suprafata smaltului, este albicoasa, maronie sau neagra; la sondare usoare este lucios
si tare; pe suprafetele plane leziunea carioasa este tipic localizata la distanta de marginea gingivala
Cod 4 :
- leziuni active probabil active
Cod 5,6 :
- leziuni active cavitatea este moale, senzatia de piele la sondare
- leziuni inactive cavitatea poate fi lucioasa si tare la sondare usoara
177. CAMBRA balanta cariilor.
I. Factori patologici :
- Bacterii acidogene (cariogenice) necesita masurarea nivelului si tratament cu antibacteriene (clorhexidina)
- Flux salivar sub normal disfunctie salivara necesita stimulanti salivari (guma sau medicamente);
utilizarea de solutie de bicarbonat de soda pentru a tampona acidul
- Ingestie frecventa de carbonati fermentabili necesita determinarea frecventei si substituirea cu guma noncariogenica (xylitol)
II. Factori protectivi :
- Flux salivar si componente
- Fluor remineralizare
- Antibacteriene CHX, iod, xilitol, calciu amorf
A. Fluorizari tipice pt inhibarea demineralizarilor si amplificarea remineralizarilor (pasta de dinti,
gel, lacuri, apa de gura)
B. Stimularea salivara si suplimentarea ei
C. Tratament antibacterian (clorhexidina)
D. Terapie restauratoare minim invaziva
178.

Screening-ul microbian.
Evaluarea rapida a incarcarii microbiene si a riscului individual potential permite predictia dezvoltarii
cariei dentare si ajuta la fromularea terapiei corespunzatoare pe termen lung.
Masurarea tulpinilor de streptococi poate fi efectuala in timp real pt detectia precoce a cariilor si
evaluarea riscului de carie.
Bioluminescenta produsa de toate celulele cu caracteristici legate de lungimea de unda, durata,
frecventa a emisiei si cronologie.
Emisia de lumina provine dintr-o reactie enzimatica specifica oxdarea luciferinului de catre enzima in
contact cu moleculele de ATP, cantitatea de lumina este dp cu cantitatea de ATP prezenta.
Etape :
- Colectarea bacteriilor orale, eliberarea de ATP din celule si masurarea cantitatii de lumina generata
- Emisia de lumina se produce in secunde; poate fi masurata cu un luminometru care afisaza nr de unitati
luminoase relative dp cu nr de streptococi
Se masoara unitatile formatoare de colonii la 24 de ore dupa aplicarea in incubator pe mediu de cultura,
aceasta metoda fiind considerata standard
179. Niveluri de risc CAMBRA.
Rezultate mostre cu risc :
- Redus sub 1 500
- Moderat 1 500 3 500
- Ridicat 3 500 9 999
Caracteristici grup risc scazut la carie
43

Fara leziuni cavitare


Poate avea pete intacte (netede, lucioase)
Niveluri de SM scazute
Dieta normala, niveluri de zaharuri reduse
Niveluri salivare normale
Indici DMF mici
Caracteristici grup risc moderat la carie
Fara leziuni cavitare
Poate avea leziuni active pete albe (cretoase,aspre)
Niveluri de SM ridicate
Niveluri de zaharuri moderate
Niveluri salivare normale sau reduse
Indici DMF medii
Caracteristici grup risc crescut la carie
Una sau mai multe leziuni carioase cavitare
Poate avea leziuni tip pete albe (active sau inactive)
Nivelurile de SM sunt foarte ridicate
Consum mare de zaharuri
Niveluri salivare reduse (xerostomia)
180.
-

CAMBRA factori patologici.


Factori patologici :
Bacterii acidogene (cariogenice) necesita masurarea nivelului si tratament cu antibacteriene (clorhexidina)
Flux salivar sub normal disfunctie salivara necesita stimulanti salivari (guma sau medicamente);
utilizarea de solutie de bicarbonat de soda pentru a tampona acidul
Ingestie frecventa de carbonati fermentabili necesita determinarea frecventei si substituirea cu guma noncariogenica (xylitol)

181.
-

CAMBRA factori protectivi.


Factori protectivi :
Flux salivar si componente
Fluor remineralizare
Antibacteriene CHX, iod, xilitol, calciu amorf
A. Fluorizari tipice pt inhibarea demineralizarilor si amplificarea remineralizarilor (pasta de dinti,
gel, lacuri, apa de gura)
B. Stimularea salivara si suplimentarea ei
C. Tratament antibacterian (clorhexidina)
D. Terapie restauratoare minim invaziva

182. Plan de tratament model medical. Directii.


A. Controlul nivelului bacterian :
- Tehnici antimicrobiene chirurgicale (restaurari) = curatarea leziunii, izolarea, tratament medicamentos
=> restaurare/temporizarea leziunilor cavitare/plasarea de sigilanti
- Tehnici antimicrobiene chimioterapice (medicamentoase) = lacuri cu F, CHX si guma cu xilitol
B. Reducerea nivelului de risc la pacientii cu risc crescut
C. Inversarea siturilor acrive = remineralizari
D. Monitorizarea si ingrijirea pe termen indelungat :
- Intretinere la domiciliu
- Controale la cabinet/supravegherea continua/vindecare/tratare.
183.

Cimenturile cu ionomeri de sticla.


44

CIS-urile au fost utilizate ca materiale de restaurare, cimentare, lineri sau materiale de obturatii de baza,
datorita potentialului de adeziune si a valorii estetice. Intre CIS si dinte are loc un schimb de ioni de Ca, F, Sr
rezultand suprafete dentinare cu rezistenta crescuta la acizi
184. Tehnici antimicrobiene chirurgicale.
1) Tratarea primelor leziuni cavitare
2) Obturatii cu CIS, Compomer, Compozite sau materiale de obturatie provizorie
3) Leziunile foarte mari (distructii subgingivale) pot necesita coroane temporare, RCR sau extractii
4) Sigilarii la nevoie :
- Suprafete ocluzale cu pete albe cretoase
- Santuri adanci si obturatii vechi cu margini subtiri
- Molari > Premolari
- Optiuni chirurgicale bazate pe localizare (gropite si fisuri vs suprafete netede), activitate si risc
185. Tehnici antimicrobiene chimioterapice.
Tratamentul chimic al cariilor = implica numeroase etape = timp indelungat => acceptul pacientului este
esential
Test Mutans pt pacientii cu risc ridicat
Fluorizari (lacuri) 1-3 aplicatii initiale pana la completarea tehnicilor chirurgicale. Se uitilizeaza 3
aplicatii in 10 zile pt pacientii care necesita remineralizare sau pt pacientii cu probleme la CHX (posibila
utilizare de apa de gura cu iod)
CHX = clorhexidina gluconata in apa de gura nonalcoolica 0,12%; o doza 10 mL-1 min inainte de culcare
pt 2 saptamani; repetare la 2-3 luni
Guma cu Xylitol 2 bucati pt 5 min, min 5x/zi
186.

Reducerea nivelului de risc la pacientii cu risc CRESCUT.


Reducerea zaharurilor substituenti Xylitol/Sucroza
Reducerea SM antimicrobiene, xylitol guma si tastarea SM
Cresterea secretiei salivare guma xilitol si menta, ape de gura, schimbarea medicatiei
Cresterea utilizarii de F la domiciliu

187. Inversarea Siturilor Active. Tehnici de Remineralizare.


In-Office lacuri cu F => 3 aplicatii in 10 zile
Acasa Fluor
- Pacienti cu risc moderat sau ridicat : pasta de dinti 1 000ppm + gel 5 000ppm + OTC (over the
counter) apa de gura 250ppm de mai multe ori pe zi
- Pacienti cu risc foarte ridicat : pasta de dinti 5 000ppm + gel 5 000ppm in lingura individuala +
OTC apa de gura 250ppm de mai multe ori pe zi; guma xilitol 2 piese 5 ori pe zi; sursa de
calciu branzeturi, CPP-ACP (fosfopeptida Caseina-fosfat amorf de Ca) in guma, Recaldent
188. Monitorizarea pe termen lung la domiciliu.
Acasa fluor :
- Pacienti cu risc moderat sau ridicat : pasta de dinti 1 000ppm + gel 5 000ppm + OTC (over the counter)
apa de gura 250ppm de mai multe ori pe zi
- Pacienti cu risc foarte ridicat : pasta de dinti 5 000ppm + gel 5 000ppm in lingura individuala + OTC apa
de gura 250ppm de mai multe ori pe zi
Guma xilitol : 2 piese de 5 ori pe zi
Consum redus de sucroza intre mese
Sursa de calciu
189.

Monitorizarea pe termen lung in office.


3 luni, 6 luni, 9 luni
Examinare vizuala tactila dupa detartrare si periaj profesional
45

Evaluarea petelor albe pt remineralizare


Lacuri cu fluor
12 luni
Bite wing + alte examinari Rx
Examinare vizual tactila dupa detrartrare su periaj profesional
Lacuri cu fluor
Evaluarea nivelului de activitate pete albe si imagini Rx
Evaluarea nivelului de risc si stabilirea perioadelor de control risc scazut la 6 luni, moderat sau
ridicat, dar inactive la 6 luni; risc moderat, ridicat sau foarte ridicat si active la 3 luni
PRINCIPII DE TRATAMENT AL LEZIUNILOR DENTARE PRIN TEHNICI CONVENTIONALE SI
METODE MODERNE.
ABORDAREA TERAPEUTICA MINIM INVAZIVA IN O.T.R.
190. Conceptia conventionala (clasica) in strategia terapeutica a leziunilor carioase dentare.
Procesul carios = secventa ireversibila de etape, initiata de demineralizarea smaltului, in conditiile oferite de
existenta placii bacteriene (microbiene) dentare.
Interventia terapeutica este strict restauratoare si invaziva: excizia chirurgicala a tesuturilor dure dentare
alterate si a unei cantitati importante de tesuturi dure integre (pentru obtinerea unei anumite forme geometrice
de preparatie), tratamentul plagii dentinare rezultate si refacerea morfo-functionala coronara prin materiale de
restaurare (cel mai frecvent obturatie).
Nu exista diferenta principala, conceptuala, de abordare intre leziunea carioasa necavitara si cea cavitara,
intre leziunea cavitara redusa (limitata) si cea extinsa.
Niciun material de restaurare nu este definitiv restaurarile deficitare se inlocuiesc printr-o noua
interventiae invaziva (nu exista solutia repararii lor fara inlocuire)
191. Conceptia moderna (actuala) in strategia terapeutica a leziunilor carioase dentare.
Procesul carios = proces dinamic, cu etape in care solubilizarea si reprecipitarea sarurilor minerale din
tesuturile dure dentare (demineralizare / remineralizare) se desfasoara alternativ, in functie de pH-ul de la
nivelul suprafetei dentare, corelat cu metabolismul ecosistemului reprezentat de placa bacteriana.
Nivelul valorii de pH la care are loc trecerea demineralizare / remineralizare este de 5,2-5,5 (pH critic).
Rolul placii bacteriene = ipoteza ecologica a placii (MASRH, AXELSSON, MOUNT, THYLSTRUP):
microorganismele asociate cu boala carioasa exista in mod normal in flora rezidenta bucla; boala apare in urma
unor modificari de intensitate si /sau durata crescuta a unor factori cheie locali (determinanti ecologici), care
declanseaza dezechilibrul responsabil pentru initierea si mentinerea demineralizarii (cel mai adesea: perioade
repetate de pH scazut sub valoarea critica, dupa aportul frecvent de glucide sau dupa lipsa prelungita a
igienizarii buco-dentare corespunzatoare).
Placa bacteriana actioneaza intr-un complex etiologic plurifactorial: prezenta substratului metabolic optim
necesar pentru flora microbiana acidogena, calitatea structurilor dure dentare si a lichidului bucal, timpul de
actiune.
192.
1)
2)
3)

Obiectivele terapiei restauratoare minim invazive (conform definitiei initiale).


Modificarea microflorei orale prin reducerea microorganismelor cariogene
Remineralizarea leziunilor incipiente (necavitare)
Restaurarea leziunilor cavitare prin preparatii modificate, cat mai conservatoare pentru structurile
dentare (modificarea principiilor conventionale Black ale timpului chirurgical)
4) Repararea restaurarilor defectuoase (prioritara fata de inlocuirea acestora)

193.

Modalitati de realizare a obiectivelor terapiei restauratoare minim invazive.


Prezervarea si conservarea substantei dure dentare:
46

Exereza stricta doar a substantei infectate (alterata ireversibil) si mentinerea substantei afectate
(alterata reversibil)
Extinderea minima a cavitatii preparate, fara a indeparta substanta dura dentara integra (extensia
preventiva conventionala devine prevenirea extensiei)
Adeziunea amelo-dentinara
Cresterea rezistentei mecanice (structura omogena, monolitica, pentru ansamblul dinte / restaurare)
Etanseitatea interfetei dinte / restaurare (previne microinfiltratia marginala, implicata in aparitia
complicatiilor pulpare)
Biointegrare
Restaurare morfofunctionala cu materiale biocompatibile, biomimetice, aderente, bioactive
(carioprofilaxie / remineralizare = prevenirea cariei secundare si/sau a recidivei de carie)
194. Conceptul de clasificare a leziunilor carioase dupa localizare si stadiul de evolutie.
- evolutia procesului carios :
* favorabil - daca sunt tratae la timp
* complicatii:
-imediate : inflamatii pulpare acute/cronice; gangrena puplara simpla/complicate
-tardive : extractia dd cu tulburari masticatorii, fizionomice, fonatie, ocluzie, intretinere
-la distanta : focare de infectie; tulburari ATM consecutiv procesului carios
- dupa localizare:
* coronar : santuri si fisuri de pe suprafata ocluzala, V, O. Suprafata neteda a fetelor : V, O, M, D.
* radicular : carii de radacina
* asocieri ale celor doua teritorii
195. Modificarea principiilor conventionale dupa BLACK pentru prepararea cavitatilor in terapia
restauratoare minim invaziva.
Preparatii cu contur modificat, cat mai conservatoare pentru structurile dentare
Tratamentul restaurator trebuie precedat, insotit si urmat de masuri carioprofilactice active:
o Previn aparitia unor noi leziuni primare si/sau secundare ori recidive
o Cresc longevitatea mentinerii restaurarilor existente
Necesita modificarea principiilor conventionale Black ale timpului chirurgical
Modificarile de preparare sunt legate de proprietatile materialelor si tehnicilor adezive
utilizate(adeziunea la smalt/adeziunea la dentina si rezolvarea problemelor legate de microinfiltratia
marginala)
Forma de contur a preparatiei are caracter prioritar conservativ, nu preventiv(principiul
economiei de substanta dura dentara modifica radical principiul extensiei preventive) insumeaza
realizarea accesului, deschiderea cavitatii si exereza structurilor dure alterate ireversibil
Forma de adeziune a preparatiei insumeaza forma de retentie, de rezistenta si finisarea marginilor
de smalt:
o Peretii cavitatii sunt curbi, usor concavi spre deschidere, nu plani
o Unghiurile interne ale cavitatii sunt rotunjite, nu bine exprimate (nete)
o Marginile de smalt sunt bizotate
Tipuri de bizouri:
Drept (plat) lung sau scurt (dupa unghiul de inclinare)
Concav rotund sau oval
Bizotarea este optionala si selectiva, in raport cu extinderea preparatiei si
localizarea marginilor de smalt la aceeasi cavitate pot coexista margini nebizotate si bizotate, cu
bizouri de tipuri diferite
196. Argumente in favoarea bizotarii marginilor de smalt la cavitatile (preparatiile) modificate
moderne.
Aspect estetic superior (trecere progresiva de la suprafata restaurarii la cea dentara)
47

Ameliorarea adeziunii la smalt (cresterea suprafetei de adeziune si a


calitatii microretentiilor realizate prin gravaj acid)
Adaptare marginala superioara (cresterea etanseitatii si scaderea riscului de
microinfiltratie contractia de polimerizare si forta de adeziune pot actiona in acelasi sens, prevenind
desprinderea)
Cresterea rezistentei marginilor de smalt restante (dispar zonele subtiri
nesustinute, care se fractureaza usor = dezadaptare)
Scaderea riscului de carie secundara (eliminarea smaltului limitrof
procesului carios, cu posibile alterari microscopice de structura)
197. Argumente impotriva bizotarii marginilor de smalt la cavitatile (preparatiile) modificate
moderne.
Imperativele estetice sunt neconditionate doar la dintii frontali
Ameliorarea adeziunii poate fi obtinuta prin adezivi amelo-dentinari
Scaderea riscului de dezadaptare si/sau microinfiltratie marginala nu este certificata clinic concludent pe
termen lung
Uzura ocluzala prin atritie/abraziune favorizeaza pierderea materialului in strat subtire din zonele
marginale (fara fracturare), cu denudarea smaltului bizotat
Cresterea riscului de fractura a marginilor subtiri de material, in zonele de contacte (stopuri) ocluzale
Finisarea marginala a materialului este dificil de controlat (riscul supraextinderii marginale pe zone de
smalt nepreparate)
198. Microinfiltratia marginala. Definitie. Modalitati de combatere.
Se produce prin:
Microspatii intre peretii cavitatii si materialul de restaurare (aceste spatii exista intotdeauna in
lipsa adaptarii perfecte si a adeziunii amelare si dentinare)
Permeabilitatea stratului protector dentinar (liner/baza)
Porozitatile si interstitiile DDR (smear layer)
Combaterea microinfiltratiei marginale:
Depinde de abordarea terapeutica:
Tratamentul conventional nu influenteaza (nu modifica/ nu indeparteaza) DDR
Tratamentul modern: modifica/ indeparteaza DDR -> Hibridizarea plagii dentinare = cuplare
adeziva de interfata la nivelul suprafetei dentinare si inchiderea sa etansa, inclusiv sigilarea
canaliculelor dentinare -> realizarea adeziunii dentinare (prezenta sa este necesara concomitent cu
adeziunea amelara)
Adeziunea amelara si dentinara are ca rezultat evitarea microinfiltratiei marginale consecutive
dizolvarii DDR in timp (care permite penetrarea si colonizarea oamenilor = carie secundara marginala
si/sau recidiva de carie)
199.

Avantajele adezivilor amelo-dentinari in strategia terapeutica minim invaziva.


Sigilarea suprafetei dentinare (inclusiv orificiile canaliculelor dentinare) si a interfetei cu
materialul de restaurare
Eliminarea sau reducerea hipersensibilitatii / hiperesteziei dentinare
Biocompatibilitatea pulpara corespunzatoare se explica prin:
Blocarea penetrarii germenilor si toxinelor (daca se indeparteaza DDR)
Majoritatea componentelor cu potential toxic ale sistemelor adezive scad rapid sau sunt blocate in
compusi chimici stabili (timp de priza scurt)
Flux centrifug si diluare prin limfa dentinara
Detoxifiere posibila prin circulatia pulpara de intoarcere

200.

Dezavantajele adezivilor amelo-dentinari in strategia terapeutica minim invaziva.


Esecuri in timp ale sigilarii etanse dehiscente si microinfiltratii la interfata cu dentina
Adeziune initiala slaba in imediata vecinatate a canaliculelor dentinare (numar redus si dispozitie
improprie a fibrelor de colagen)
48

Adeziune redusa in cavitatile profunde, in apropierea pulpei (canalicule dentinare mai multe, cu
suprafata orificiilor mai mare scade suprafata de adeziune si rezistenta la forfecare)
Adeziune initiala mai slaba la plaga dentinara cu modificari carioase incipiente (reversibile)
201.

Tipuri de preparatii modificate (neconventionale) speciale pentru leziuni carioase proximale.


Tip caseta doar in situatiile in care avem acces direct asupra suprafetei proximale afectate, lucru
posibil datorita unor distructii coronare intinse a dintilor vecini, unor edentatii sau atunci cand aceasta
leziune devine accesibila printr-o preparatie efectuata fata in fata pe dintele vecin
Tip crevasa (slot) aceasta preparatie se realizeaza pentru procesele carioase situate in apropierea
crestei marginale, cu acces chiar prin creasta marginala
Tip sant
Tip tunel tunelizare partiala (inchisa proximal) sau tunelizare totala (deschisa proximal). Aceasta
cavitate are abordarea dispre ocluzal, la distanta de 2 mm de creasta marginala care trebuie conservata.

202.

Conceptul de Interventie Terapeutica Minimala (actual). Definitie. Obiective.


Abordare terapeutica initiala (neinvaziva/ non-operatorie), care precede interventiile operatorii
restauratoare
Vizeaza debutul procesului carios / leziunile necavitare
Daca leziunile evolueaza si devin cavitare, interventia operatorie restauratoare va fi minim
invaziva
Obiective:
Identificarea leziunilor prezente:
Prevenirea aparitiei leziunilor noi
Remineralizarea leziunilor reversibile
Controlul evolutiei leziunilor

203. Care sunt aspectele urmarite in cadrul fiecarui obiectiv al conceptului de Interventie Terapeutica
Minimala.
Identificarea leziunilor prezente:
o Evaluarea riscului de carie
o Detectia precoce a leziunilor (modalitati de cariodetectie)
Prevenirea aparitiei leziunilor noi
o Modificarea dietei:

Restrictionarea suportului de substrat fermentabil (carbohidrati)

Inhibarea producerii de acizi (care au la baza ionul de fluor)

Utilizarea substituentilor nefermentabili de zahar(xylitol)

Reducerea consumului de bauturi acide (citrice/acid carbonic)

Alcanizarea mediului cavitatii orale (arginina/ uree)


o Igiena buco-dentara

Igienizarea profesionala periodica

Instruirea pacientului (igienizarea individuala corecta)

Tratamente topice contra germenilor cariogeni (CHX)


o Protejarea si mentinerea prin sigilare si fluorizare
Remineralizarea leziunilor reversibile
o CPP ACP (Casein Phosphopeptides Amorphous Calcium Phosphate)
o Fluor
o CIS
Controlul evolutiei leziunilor
o Monitorizare / dispensarizare activa
o Reconditionare / reparare vs. inlocuire (restaurari coronare existente)
49

204. Managementul clinic al bolii carioase (conform definitiei actuale). Etape. Obiective.
1) Diagnosticul afectiunii modalitati de cariodetectie adecvate
2) Aspecte epidemiologice
Evaluarea nivelului de carioactivitate
Stabilirea gradului de risc cariogen
3) Evaluarea contextului biologic
Microflora orala si placa microbiana dentara
Lichidul bucal
Interactiuni chimice intre dinte si mediul bucal (demineralizare / remineralizare)
Eroziunea dentara (prezenta / absenta; etiologie)
4) Tratament non-operator = controlul progresiei afectiunii
Igienizarea buco-dentara: profesionala / individuala
Preparate antimicrobiene si anti-placa
Fluorizare (mecanisme de actiune / modalitati de utilizare)
Controlul dietei alimentare
5) Interventie terapeutica operatorie interventie terapeutica minimala (minim invaziva)
6) Controlul evolutiei afectiunii (la nivel individual / la nivel de populatie)
205. Plan de tratament model chirurgical. Caracteristici, obiective, timpi.
Terapia neinterventionista:
Substante medicamentoase fluor
Remineralizare (fluor)
Sigilarea santurilor si fosetelor
Modern:
Individualizare a planului de tratament
Modificarile tipului de interventie si a momentului interventiei
Tip de interventie pentru materiale moderne (cavitati neretentive)
Modalitate de interventie minim invaziv / conventional
Obiectivele terapiei interventioniste (restauratorie):
Indepartarea dentinei afectate si prevenirea cariilor
Protectia pulpei si evitarea durerii
Eliminarea sursei de bacterii cariogenice
Facilitarea controlului placii
Restaurarea morfofunctionala
Tratamentul proceselor carioase este format dintr-o suma de procedee care duc la stoparea evolutiei
procesului carios. Traditional exereza completa a tesuturilor afectate (smalt, dentina, cement). Modern
exereza stratului extern necrotic de dentina si tratamentul stratului intern demineralizat
Timpii de lucru:
Accesarea proceselor carioase
Instrumentarea dentinei infectate sau modificarea acesteia
Prepararea cavitatii in smalt cu sacrificiu dentar minim
Restaurarea finala
206.
1)
2)
3)
4)
5)

Instrumentarea smaltului.
Instrumentar de mana
Instrumentar rotativ
Instrumentar oscilator
Aparate abraziune cu aer
Lasere

207.

Abordarea dentinei infectate.


50

1)
2)
3)
4)
5)
6)
7)
8)

Instrumentare mecanica manuala, rotativa, sonoabraziunea, aer abraziunea


Utilizarea laserului
Exereza chemo-mecanica
Exereza enzimatica
Terapie foto-dinamica
Ozonoterapia
Terapia antibacteriana
Restaurarea finala

208. Instrumentarea mecanica manuala.


Instrumentar de mana ascutit (excavator, linguri Black)
Indepartarea mecanica a dentinei alterate
Indepartare adecvata / limitata a tesuturilor
Manoperele intempestive (presiune exagerata) durere
Modern combinata cu tehnica ART
Procedura acceptata in special de pacientii anxiosi si in pedodontie
209. Tehnica stepwise.
Se aplica in general in cazul cariilor dentare profunde cu evolutie acut-progresiva la care indepartarea
dentinei afectate ar conduce la deschiderea camerei pulpare in cazul terapiei cariei prin metoda clasica
La prima sedinta este indepartata cu ajutorul unui excavator dentina periferica si partial dentina necrotica
si afectata localizata pe fundul cavitatii carioase
In urmatorul pas sunt realizate prin intermediul inspectiei vizuale si palparii cu sonda, evaluari
standardizate ale culorii si consistentei dentinare
Coafajul indirect este realizat cu ajutorul unor materiale antiseptice, remineralizatoare si cu rol de
stimulare a depunerii de dentina tertiara (hidroxid de calciu, eugenat de zinc sau CIS)
Pe parcursul terapiei stepwise are loc o modificare progresiva a culorii dentinare in galben-brun sau bruninchis si modificarea consistentei
Hidroxidul de calciu asociat cu eugenatul de zinc este alegerea de electie dar, in unele situatii clinice cu
distructii coronare extinse, asocierea hidroxidului de calciu cu CIS poate fi considerata o alternativa
viabila.
210. Instrumentarea rotativa.
Instrumentar rotativ la turatie joasa (freze rotunde de otel)
Indepartare mecanica a dentinei alterate
Metoda eficienta standard ideal
Dezagreabila pentru pacienti (durere, stress acustic)
Determina suprapreparari si efecte pulpare negative
Excavarea rotativa selectiva controlata
1)
Instrumentar rotativ cu putere de rotatie
controlata
Exereza selectiva pe baza diferentei de duritate dentinara (normala/afectata)
Duritatea dentinara variatii individuale mari avantajele unor preparatii selective sunt
discutabile
2)
Smart Prep freze polimerice
Exereza selectiva datorita diferentei de duritate freza-dentina normala/afectata
Eficienta metodei discutabila; duritatea dentinei variaza, frezele polimerice sunt distruse rapid de
dentina dura
51

Metoda permite identificarea dentinei cariate reziduale si pe baza unui feed-back in timp real
asigura o precizie mare si un control calitativ al manoperei
Tehnica interesanta cu un potential evident dar necesita o dotare deosebita
3)
Exereza fotoasistata (FACE) dentina cariata iradiata cu lumina albastru-violeta produce
fluorescenta portocaliu-rosie vizibila prin filtru de 530nm
4)
Exereza combinata cu indicatori de carie
iluminescenti
211. Fisurotomia.
Fisurotomia este o metoda de izolare a dintilor fata de mediul oral. Are ca scop prevenirea cariei dentare. Se
face prin aplicarea unor cimenturi sau lacuri pe dinti, in zonele de risc a aparitiei cariei dentare. Se poate
practica atat la dintii temporari cat si la cei permanenti. Se indica la dintii cu reliefuri (santuri) profunde, la
copii intre 6-9 ani si 11-14 ani. Freze pentru fisurotomie: eficiente, ieftine, sacrificiu minim de smalt, nu
necesita anestezie, dar sunt limitate doar la nivelul santurilor si fisurilor. Au forma conicizata, varful taietor nu
atinge tubii dentinari decat putini ca numar si au fost gandite pentru a minimaliza incalzirea si vibratiile.
Tehnica presupune umplerea usoara a spatiului lung, ingust si neregulat de regula cu ajutorul materialelor de
tipul flowable composite.
212. Sonoabraziunea. Caractere generale.
Metodele sonice utilizate in odontoterapia restauratoare au la baza o miscare oscilatorie ce activeaza prin
intermediul unor piese de mana capetele active; acestea pot realiza indepartari ale tesuturilor dentare alterate.
Dezvolta miscari oscilatorii verticale si transversale cu o amplitudine de 600-1000 m
Amplitudinea oscilatiei se reduce la aplicarea pe dinte si este direct proportionala cu presiunea exercitata
si cu marimea suprafetei de contact
In timpul lucrului medicul nu trebuie sa exercite presiune pe instrument, el doar trebuie sa sustina si sa
directionaze spatial corect sonopila
Forta de preparare produce un sunet specific care reprezinta un control acustic pentru operator
Presiunea de lucru mai mare de 5g/cm2 va scadea amplitudinea oscilatiei si implicit eficienta de taiere,
fenomen semnalat de un semnal sonor intens in frecventa de emisie
Se realizeaza o monitorizare acustica a fortei optime aplicate pentru eficienta maxima
Metoda presupune lucrul cu racire cu apa si iluminare
Sunt necesare pauze si verificari vizuale directe dupa indepartarea peliculei de apa si a detritusurilor din
cavitatea preparata
Tehnica permite un feedback tactil similar cu folosirea unei piese de mana la turatie conventionala
Avansarea preparatiei se face rapid in smaltul demineralizat si incetineste in tesut sanatos
213. Tipuri de sonopile si indicatii.
a.
Hemisfere
Au doua marimi cu diametre: 1,5 si 2,2 mm
Au granulatii medii de 40 m
Indicatii:
Prepararea cu conservarea in totalitate a crestei marginale a cavitatilor proximale de
clasa a II-a si a III-a restaurate prin tehnici adezive
Prepararea cavitatilor proximale cu conservarea in totalitate a crestei marginale tip galerie,
cavitate proximala cu acces lateral, vestibulo-oral sau oro-vestibular, in functie de evolutia
procesului carios.
Prepararea cavitatilor proximale cu conservarea partiala a crestei marginale, cavitate proximala
cu acces ocluzal redus, in forma de picatura
Prepararea cavitatilor proximale cu conservarea partiala redusa a crestei marginale, cavitate
proximala cu acces ocluzal largit tip slot
Tratamentul leziunilor proximale cu restaurari extinse si ocluzal (cavitati la care se inlocuieste o
obturatie defectuoasa de amalgam)
52

Tratamentul leziunilor proximale minore ce nu pot fi remineralizate, cu extensie in smalt sau in


smalt si dentina, la distanta de camera pulpara
Prepararea cavitatilor de clasa a V-a, cu protejarea marginilor
gingivale
Prepararea unor cavitati de clasa a III-a
b. Cilindro-conice
Diamantate pe toata partea activa
Au granulatii medii de 40 m
Realizate cu doua dimensiuni si duble angulatii(in acelasi plan / in planuri opuse)
Indicatii:
Prepararea cavitatilor proximale cu conservarea in totalitate a crestei marginale, cavitate tip tunel
cu acces ocluzal
Prepararea cavitatilor proximale tip caseta cu conservarea in totalitate a crestei marginale cand
exista carii in oglinda; cu ajutorul acestui cap cilindric angulat se poate actiona si la nivelul
acestora mai ales cand exista spatieri dentare, treme, distructii coronare masive ale dintelui vecin,
etc
c.Hemitropila
Instrument pereche, cu marime unica si granulatie medie de 40 m
Indicatii:
Ca sistem complementar de finisare dupa actiunea instrumentarului de mana sau rotativ, la
procesele carioase ocluzale situate in santuri si gropite
La realizarea bizotarii cavitatilor proximale de clasa a II-a, a III-a si a IV-a precum si a celor
restaurate cu aur
Poate fi folosita si pentru preparatii pentru coroane si fatete
Completarea prepararii cavitatilor proximale cu acces ocluzal largit tip slot
d. Trapezoidale
Capete speciale in numar de 6 care difera prin latimea partii active: 2,5mm; 3,5mm; 4,5mm, primele 2
fiind indicate la tratamentul premolarilor, iar cele intre 3 si 5mm la molari
Granulatie medie de 40 m
3 perechi pentru mezial si 3 perechi pentru distal
Indicatii:
Realizeaza cavitati verticale standardizate de clasa a II-a, ce pot fi restaurate cu inserturi de
ceramica dentara ramforsata cu cristale de leucit sau prin tehnici adezive cu materiale fizionomice
Prin cimentarea adeziva a inserturilor se transforma o cavitate de clasa a II-a intr-o cavitate de
clasa I, cu refacerea perfecta a punctului de contact.
e.Prisme triunghiulare
Indicatii:
Finisarea cavitatii dupa o prealabila preparare cu varianta clasica de sonopile sau cu instrumentar
rotativ
Finisarea cavitatii proximale in vederea aplicarii de restaurari tip incrustatii din aur si coroane
partiale
214. Aer abraziunea. Metode de lucru.
Alegerea culorii materialului compozit ce va fi folosit pentru restaurare
Marcarea ocluziei, a contactelor ocluzale
Realizarea campului operator, cu o izolare optima diga
Realizarea prepararii dintelui prin abraziune cu aer si controlul indepartarii in totalitate a dentinei alterate
cu ajutorul unui detector de culoare care se aplica 10 secunde pe plaga dentinara, dupa care se spala. Orice
coloratie a dentinei este indepartata de preferinta cu freze la turatie conventionala sau cu excavatoare
Toaleta atenta a preparatiei si realizarea protectiei pulpare
Spalarea si uscarea cavitatii
Gravarea acida a preparatiei
53

Aplicarea adezivului conform protocolului stabilit pentru adezivul pe care il folosim


Realizarea restauratiei cu un compozit flow cu eficienta mai mare de umplere daca leziunea a fost in
afara punctelor de contact ocluzale, sau a unui compozit mai dur, mai rezistent, sau a unui compomer in
zona de stop ocluzal
Conturararea si finisarea marginilor preparatiei, lustruirea
Indepartarea digai
Ajustarea ocluziei cu pastrarea contactelor ocluzale existente inaintea preparatiei
Sigilarea care este optionala si care are drept scop sa sigileze orice fisura aparuta in timpul individualizarii
ocluzale a restauratiei si sa mareasca rezistenta acesteia.
215.

Aer abraziunea. Indicatii.


oTratamentul leziunilor necarioase: atritie, abraziune, eroziune
oPrepararea cavitatilor mici pentru materiale adezive
oRepararea unor restauratii cu rasini compozite compromise
oRepararea unor fatete din portelan fracturate la nivelul marginii gingivale
oSablarea fetei interne a incrustatiilor de portelan in vederea adeziunii
oPrepararea suprafetelor dentare pentru sigilare
oToate tipurile de cavitati unde accesul este direct sau a fost usurat cu instrumentar rotativ
oIndepartarea obturatiilor de amalgam sau din material fizionomic

216. Efectele dentare ale utilizarii laserului.


Efectele dentare
Laserele pulsate cu CO2
Produc ceramizare sau vitrifiere caracterizata prin modificarea microstructurii peretilor cavitatii
dentinare datorata, in principal, procesului de topire si recristalizare locala
Rezulta: o crestere a duritatii si rezistentei la demineralizare, obliterarea canaliculelor dentinare,
sterilizarea termica a dentinei expuse la radiatia laser
Laserele tip YAG

Afectarea smaltului invecinat pe zone mari


prin carbonizari nedelimitate
Aparitia de fracturi la nivelul jonctiunii amelo-dentinare
Largi zone necrotice in dentina localizata in vecinatatea peretelui pulpar
Laserii superpulsati tip YAG
Reduc considerabil efectele termice secundare(au durata de impuls mai mica)
Cavitatile obtinute au pereti netezi si sticlosi
Conturul are rugozitati cu dimensiuni de cca. 10 m
Canaliculele dentinare sunt deschise
Elimina stratul de detritus dentinar remanent
Creeaza premize favorabile unor obturatii adezive imediate
Produce o scadere a solubilitatii ionilor da Ca si cresterea rezistentei tesuturilor la atacul acid
rezultat in urma actiunii bacteriilor cariogene
217. Eficacitatea laserului.
Este apreciata prin rata de ablatie si ea depinde de:
oCaracteristicile intrinseci ale laserului utilizat
oTipul de tesut dentar pe care actioneaza (smalt, dentina)
oGradul de mineralizare al tesutului
oOrientarea razei laser fata de prismele de smalt si canaliculele dentinare (paralele: ablatie mai rapida cu
efecte termice secundare mai reduse; perpendiculara: predomina efectul de topire cu cresterea
temperaturii in straturile subiacente)
54

A. Laserele pulsate nu sunt eficiente in realizarea accesului in procese carioase incipiente, de aceea, au fost
introduse laserele superpulsate cu care se pot realiza, utilizand zone laser active ce variaza dimensional
intre 300-600 m, atat accesul cat si prepararea cavitatii respective.
B. Laserele tip Excimer (ArF, XeCI) au o rata de indepartare a tesuturilor dentare sanatoase sau alterate,
utilizand aceeasi putere si dimensiune a zonei active a laserului de: 0,15m in smalt sanatos, 0,20m in
dentina sanatoasa, 0,2-0,5m pe smalt demineralizat, 1-1,4m pe dentina alterata.
Tesuturile alterate sunt mai rapid si mai corect eliminate comparativ cu tesuturile sanatoase, realizand o
protejare a tesuturilor invecinate prin analiza emisiei de plasma.
C. Laserele infrarosii prezinta o eficienta de indepartare:
o Pe tesuturi sanatoase inferioara instrumentarului rotativ de turatie inalta, timpul de preparare al
unei cavitati fiind in medie dublu
o Pe tesuturi alterate rata de ablatie creste odata cu gradul de distructie al tesutului si cu dimensiunea
defectului
218. Exereza chemo-mecanica.
Principiu de lucru - aplicare gel NaOCl si 3 aminoacizi > cloramine distrugere a colagenului din dentina
demineralizata prin raclare cu ajutorul unui instrumentar manual special a detritusului
Indicatii: carii radiculare profunde la dintii temporari si permanenti
Avantaje:
o Nedureros fara anestezie
o Nu afecteaza pulpa
o Eficacitate comparabila cu a metodei rotative
o Rezulta suprafete rugoase optime pentru restaurari adezive
o Sacrificiu dentar
Etape pentru o leziune cervicala:
o Aplicare gel 30 sec
o Curatare manuala apare detritus
o Reaplicare gel
o Depistare JSD
o Stergerea surplusului de gel cu o buleta uscata
o Evaluarea suprafetei (duritate)
o Toaleta cavitatii cu o buleta umeda
o Cavitatea finala
219. Exereza enzimatica si terapia foto-dinamica.
Exereza enzimatica Enzyme Mix SFC-II (3M ESPE):
o Digestia enzimatica proteolitica a colagenului
o Enzimele au actiune selectiva
o Metoda a dat rezultate promitatoare experimental
Terapia foto-dinamica:
o Dezinfectare fotoactivata (PAD)
o Laser rosu de energie joasa 633/30sec
o Se folosesc Toluidine Blue O-TBO (10 g/ml), cloruri, ftalocianuri
o Metoda non-invaziva eficienta pe S.mutans si alte microorganisme cariogene
o Timpul de contact (pana la 180 sec) creste efectul antibacterian care e limitat doar de grosimea
dentinei
o Tehnica promitatoare, rapida, nu da rezistenta microbiana si nu afecteaza tesuturile sanatoase
220. Ozonoterapia.
Ozonul este in masura sa altereze stabilitatea conditiilor ambientale favorizatoare de carii prin capacitatea sa
de a:
-distruge in scurt timp bacterii, virusi si fungi
55

-neutraliza proteinele acide


-restructura smaltul si dentina.
Indicatii:
oCarii ocluzale
oCarii de radacina
oCarii cu acces dentinar direct sau creat cu alte metode
oHipersensibilitate cervicala
oProfilaxie: ozonoterapia trebuie sa se faca doar in prezenta unui sistem de aspitratie pentru eliminarea
ozonului reziduu acesta prezentand toxicitate daca este inhalat in cantitati mari.
221. Terapia antibacteriana.
o Antiseptice: AgNO3, fluoruri, Ca(OH)2, Clorhexidina
o
o
o
o

Dezinfectarea dentinei si/sau smear


layer
Usor de utilizat cu dotare minima
Reduce semnificativ streptocolul si
lactobacilul la 6 luni
Dezavantaje:

Biocompatibilitate si colorare
Eficienta in prevenirea progresiei cariei este insuficient argumentata
Adjunct dar nu substituent al instrumentarii
o Antibiotice: aplicare de preparate su Tetraciclina (Ledermix)
Excavare seriata aplicare antibiotice, pansamente provizorii si reinstrumentari. Necesita minim 2
sedinte si cooperarea pacientului
Scade riscul de deschidere a camerei pulpare si de lezare a pulpei. Usor de utilizat in urgente
Tehnica cu bune rezultate in speciall la dintii permanenti tineri
Eficienta crescuta fata de terapia antiseptica (CHEX)
222.

Restaurarea finala ca element antibacterian.

223. Tehnica ART.


Tratamentul restaurator atraumatic este o procedura bazata pe curatirea cavitatilor carioase cu ajutorul
instrumentarului de mana si obturarea lor cu un material aderent la tesuturile dentare (ciment ionomer de sticla). Acest
tratament respecta principiile preventive, iar durerea si discomfortul sunt rare.

224. Tehnici de sigilare.


1)
Materiale cu eliberare de Fluor folosite in tehnica ART: instrumentar de
mana si CIS prin eliberare de fluor care poate preveni progresia cariei / aparitia de carii secundare.
Capacitatea de sigilare dentinara este limitata, iar efectul preventiv antibacterian al fluorului este
discutabil. Necesita o buna selectie a cazurilor.
2)
Adezivii dentinari. Sisteme tip monomer hidrofilic create pentru
adeziune dentinara. Prin sigilarea dentinei si/sau a marginilor restauratiei, blocheaza transferul nutritiv
necesar bacteriilor ramase post excavare. Necesita preparatii limitate; procedeu eficient clinic si acceptat
in pedodontie. Adeziunea la dentina afectata nu este ideala. Nivelul variabil de bacterii restante trebuie
determinat. Metoda promitatoare si recomandata pentru cariile radiculare la dintii permanenti.
225.

Restaurari preventive cu rasini.


Restaurarea preventiva cu rasini RPR- se adreseaza leziunilor carioase incipiente,dar si situatiilor de
diagnostic incert de carie.Dezvoltarea continua a materialelor bioadezive faciliteaza indeplinirea obiectivelor
acestui tip de tratament in caria dentara:
1. realizarea unor preparatii minime ,cu sacrificiu dentar redus RESTAURARE =R
2. Inlocuirea extensiei preventive mecanice cu cea chimica,neinvaziva PREVENTIVA = P
56

3. Imunizarea suprafetelor ocluzale cu ajutorul rasinilor sigilante RASINI =R


Abordarea leziunilor carioase in maniera preventiva( sigilari ) sau conservativ curativa va fi aplicata
dupa stabilirea certitudinii diagnosticului de carie.Coroborarea datelor de diagnostic: clinic ( examinare,
inspectie, palpare), paraclinic (radiologic: bite-wing, raper, transluminare, masurarea rezistentei
electrice,cariodetectia cu laser) si speciale,va trebui sa reduca sau cel putin sa minimalizeze erorile de
diagnostic.
Proprietatile fizice si mecanice impun stabilirea unor noi principii de tratament:
forma de acces: trebuie sa fie mult mai conservativa,se abordeaza fiecare leziune in parte si se
pastreaza puntile de smalt integre.
managementul leziunii: se indeparteaza numai dentina ramolita

forma de adeziune: caracteristici care asigura adeziunea,etanseitatea,rezistenta la dislocare

curatirea cavitatii ( mecanica si chimica): mecanic, cu instrumentar rotativ si chimic,prin sisteme


primer si conditioner specifice.;acestea indeparteaza debriurile rezultate in urna preparatiei,impreuna
cu smear-layerul si biofilmele incluzand microorganismele reziduale.
Atitudinea corecta in ceea ce priveste restaurarile preventive este data de corelatia dintre situatia clinica
si dotarea materiala de care dispunem.Compromisurile sau extinderea nejustificata in utilizarea acestor tehnici
vor afecta principiul preventiv in sine.

EVALUAREA CLINICA A RESTAURARILOR VECHI


226.

Criterii de restaurare corecta a unei restaurari.

227. Factori de care depinde longevitatea restaurarilor dentare.


Exista o serie de factori de care depinde longevitatea restaurarilor coronare. In functie de importanta lor, ei
pot fi grupati in 3 categorii:
1) Pacient:
Factori generali:
o Starea lui de sanatate generala
o Obiceiurile alimentare
o Nivelul socio-profesional
o Colaborarea cu medicul
Factori locali:
o Igiena orala
o Riscul de carie
o Dintele afectat
o Localizarea si intinderea restaurarii
o Starea de sanatate a pulpei dentare
o Tipul de ocluzie
2) Medic
Diagnosticul corect al leziunii
Planificarea corecta a tratamentului
o Respectarea corecta a indicatiilor
o Respectarea timpilor de lucru
o Alegerea unui material de restaurare corespunzator
o Manipularea corecta a acestuia
Experienta, manualitate, motivatia individuala
3) Material de restaurare proprietati (fizice, chimice, biologice)
228. Ce este si ce urmareste monitorizarea pacientului (controlul periodic).
Pacientii au cariosusceptibilitate diferita si in functie de aceasta si de riscul de carie pacientul este chemat la
controlul periodic care urmareste sa verifice:
57

Daca masurile de prevenire de care a beneficiat pacientul sunt aficace


Daca nu exista noi cazuri de imbolnavire prin carie aparute de la ultima intalnire cu pacientul care, prin
detectarea rapida sa poata beneficia de tratamente noninvazive
Sa aprecieze evolutia proceselor carioase incipiente aflate sub observatie
Sa detecteze si sa corecteze eventualele greseli de tehnica in tratamentele efectuate anterior
Sa verifice vitalitatea dintilor care prezinta restaurari extinse precum si a dintilor cu coafaj direct sau
indirect
229. Ce este si ce urmareste supravegherea activa a restaurarilor.
Supravegherea activa este cea mai buna solutie de tratament si presupune:
O colaborare buna medic/pacient
Sedinte de control specific
Ameliorarea igienei orale si a comportamentului alimentar al pacientului
Periaj profesional periodic
Aplicarea de fluoruri si/sau de agenti antimicrobieni
Toate aceste masuri permit prevenirea deteriorarilor si repararea sau inlocuirea restauratiilor la momentul
optim. Esecurile minore aparute in timp la unele din restaurarile prezente necesita, la randul lor, doar
monitorizarea atenta, supravegherea lor activa. Aceasta presupune:
Analiza comportamentului in timp a restaurarii
Aplicarea unor metode de prevenire specifice
230. Ce este si ce urmareste reparatia unei restaurari vechi.
Reparatia unei restaurari vechi consta in:
Mentinerea pe loc a restaurarii
Remedierea defectiunilor punctuale
Eventuale corectii in masa materialului restaurator
Reparatia reprezinta:
Un mijloc rapid de a rezolva o deficienta existenta la una din restaurarile vechi
Poate constitui o alternativa acceptabila de remediere a defectiunilor restaurarii in multe situatii
clinice
Poate fi o faza intermediara (tranzitorie) de tratament, ce ofera ragaz pentru aprecierea globala a
cauzelor care au dus lla esecul restaurarii si a consecintelor sale
Un mijloc ce permite sigilarea restaurarilor cu deficiente marginale minore, precum si o
ameliorare rapida a esteticii prin reconstituire si remodelare coronara
Permite stabilirea unor relatii de colaborare optima intre medic si pacient
231. Ce este si ce urmareste inlocuirea unei restaurari vechi si care sunt situatiile in care se realizeaza.
Inlocuirea unei restaurari cu deficiente majore presupune:
Eliminarea completa a materialului de restaurare
Realizarea unei noi preparatii
Realizarea unei noi restaurari
In alegerea solutiei terapeutice de remediere a unei restaurari vechi nu trebuie minimalizat faptul ca fiecare
inlocuire a unei restaurari duce la pierdere de tesut dentar din structura dentara restanta, pierdere ce poate
conduce la slabirea rezistentei dentare. De asemeni, din punct de vedere biologic, orice reinterventie presupune
o noua agresiune asupra complexului pulpo-dentinar.
Inlocuirea imediata a unei restaurari deficiente se face in 2 situatii:
Existenta unor semne clare de alergie sau intoleranta locala sau sistemica legate de materialul
restaurator
Existenta curentilor galvanici
Pentru a decide conduita terapeutica corecta este foarte important diagnosticul etiologic al afectiunii
prezente dar si tipul de defect al restaurarii.
232. Elementele care se iau in consideratie pentru alegerea tipului de interventie asupra unei restaurari
vechi.
58

La alegerea tipului de reinterventie asupra unei restaurari vechi defectuoase se vor avea in vedere cateva
elemente deosebit de importante si anume:
Impactul restaurarii defectuoase asupra pulpei dentare, manifestate prin jena (disconfort) la masticatie,
durere (semne de suferinta pulpara), aparute ca urmare a pierderii etanseitatii restaurarii sau a unei
protectii pulpo-dentinara insuficienta/absenta
Impactul asupra parodontiului marginal prin: iritatie directa, acumulare de placa bacteriana prin prezenta
unor defecte de suprafata, supra sau subconturare, morfologie incorecta a punctului de contact
Diminuarea rezistentei coronare cu aparitia de fracturi marginale de smalt, pereti cavitari cu o grosime
mai mica de 2 mm, microfisuri, ocluzie traumatizanta
Prezenta unor factori de risc: factori iatrogeni, regim alimentar incorect, igiena orala deficitara,
parafunctii, risc crescut de carie
Prezenta unor factori perturbatori ai mediului bucal: galvanismul bucal, reactii alergice cutaneomucoase
Beneficiul terapeutic al interventiei
Consimtamantul pacientului
233. Fractura marginilor de smalt sau ale materialului restaurator in cazul restaurarilor din
amalgam/cauze si modalitati de rezolvare.
La nivelul marginilor de smalt o fractura poate aparea in urmatoarele situatii clinice:
Prepararea incorecta acavitatii, cu marginile plasate incorect, prea sus pe versantii cuspidieni,
acolo unde fortele ocluzale sunt mari si riscul de fractura a unor margini subtiri de smalt este si el
mare
Unghiul restaurarii de amalgam in raport cu peretii cavitatii trebuie, pentru a se evita fracturarea
sa, sa depaseasca 70 de grade. Un unghi mai mic duce la un risc crescut de fractura
Smaltul subminat, nesustinut de dentina sanatoasa, neprotejat, poate sa se fractureze cu usurinta
Coroziunea amalgamului amalgamul mai bogat in cupru a demonstrat clinic o mai buna
adaptare marginala si o rezistenta mai buna la fractura in raport cu cel sarac in cupru
Fracturarea sau pierderea unei parti din restaurarile de amalgam pot fi datorate:
Retentiei insuficiente pe o sectiune a cavitatii
Un amalgam cu o grosime insuficienta (de cel putin 2 mm)
Un istm care nu confera in aceasta zona a unei cavitati proximo-ocluzale o grosime suficienta a
amalgamului
Absenta mijloacelor de retentie necesare cavitatii verticale
Lipsa unei liner adecvat, care sa asigure amalgamului un suport fizic corect
O fractura marginala mai importanta necesita repararea restaurarii si realizarea unei retentii mecanice pentru
amalgamul reparator ce trebuie fulat in interiorul unei cavitati create si cu o restaurare de amalgam preexistenta.
Este inevitabila o pierdere de tesut dentar de aceea se prefera repararea prin adeziune, cu ajutorul unui material
compozit fluid sau a unui CIS. Orice metoda de reparare de acest gen presupune mai multe etape:
Accesul in profunzimea defectului si/sau a leziunii prezente
Indepartarea eventualelor tesuturi dentinare sau amelare ce marginesc defectul
Prepararea suprafetelor dentare pentru adeziune si aplicarea materialului de restaurare
Finisarea zonei de reparatie
In cazul fracturarii unui perete sau cuspid este necesara, de cele mai multe ori, indepartarea restaurarii si
controlul peretilor restanti. In prezenta unor contacte ocluzale defavorabile restaurarea poate fi realizata doar
dupa suprimarea factorului mecanic ce a stat la originea fracturii initiale. Daca se presupune ca restaurarea dupa
producerea fracturii este optima si tesutul dur existent permite realizarea unei retentii pentru repararea
defectului cu ajutorul amalgamului, se va realiza o cavitate distincta pentru viitoarea obturatie si in materialul
restaurator existent se va crea o cavitate de retentie pentru aceasta si se va reface obturatia (cu materiale
compozite, CIS, incrustatii, fatete).
234. Prezenta unor defecte marginale in cazul restaurarilor din amalgam: cauze si modalitati de
rezolvare.
Cauze: restaurari sub si supraconturate
59

Defecte marginale localizate pe fetele vestibulara, ocluzala sau orala la pacienti cu o igiena orala
corespunzatoare si un risc de carie scazut (tratament noninvaziv) sau pacienti cu risc de carie crescut
(repararea acesteia)
Un defect marginal vizibil cu ochiul liber reparatie cu material adeziv tip compozit sau CIS
Defecte marginale in zona proximala, inaccesibila periajului, cu retentie consecutiva de placa bacteriana si
risc de aparitie a unei carii marginale indepartarea excesului localizat cu freza flacara sau cu strips
abraziv. Se poate folosi si o piesa speciala care foloseste o freza speciala ascutita, triunghiulara, activa pe
o parte. Daca suprafata de amalgam ramasa va fi poroasa(deci va permite acumularea de placa bacteriana)
se va realiza inlocuirea restaurarii cu una noua
Supra sau subconturarea obturatiei de amalgam in zona cervicala poate fi remediata cu freze de finisat
Daca defectul marginal se extinde pe mai multi pereti la interfata dinte/restaurare, inchiderea marginala nu
mai este satisfacatoare pot sa apara modificari de culoare care, de cele mai multe ori sunt greu de
interpretat. Coloratiile dintelui pot fi determinate de prezenta amalgamului, situatie care duce destul de rar
la inlocuirea restaurarii vechi, doar atunci cand si adaptarea marginala este deficitara. Cand exista
modificari de culoare la nivelul mai multor restaurari cu suspiciunea de carie secundara, este bine sa se
indeparteze amalgamul la una din acestea, cu modificarea coloristica cea mai importanta si in situatia in
care se constata prezenta cariei secundare, se vatrece la rezolvarea prin inlocuire si a celorlalte restaurari
ce prezinta aceeasi deficienta.
235. Defecte ale suprafetei unei restaurari din amalgam: cauze si modalitati de rezolvare.
O restaurare din amalgam care prezinta o suprafata neregulata, margini corodate devine un mediu propice
de acumulare a placii bacteriene care, la randul sau, poate determina aparitia procesului carios. Ea nu trebuie
inlocuita ci doar reconturata si finisata dar acest lucru nu trebuie facut daca nu exista factori de nocivitate clari.
Finisarea unei obturatii vechi initiaza un nou ciclu de coroziune care nu este de dorit.
236. Pierderea in totalitate a unei restaurari din amalgam: cauze si modalitati de rezolvare.
Este rar intalnita si cauza este realizarea unei cavitati neretentive sau contaminarea cavitatii cu saliva in
momentul inserarii amalgamului in cavitate. Poate fi incriminata si o calitate proasta a materialului de
restaurare, prea dur si sfaramicios si in cazul cavitatilor cervicale, persistenta fenomenului de stres ocluzal, care
va duce in timp la indepartarea materialului restaurator. In aceasta situatie singura solutie este realizarea unei
cavitati corespunzatoare si restaurarea sa corecta.
237. Defectele marginale aparute la restaurarile cu materiale adezive: cauze si modalitati de rezolvare.
Lipsa unei inchideri marginale corecte face sa apara pericolul infiltrarii marginale si in consecinta aparitia
unei carii secundare. Un astfel de defect, aparut intr-o zona cariosusceptibila, cu deosebire in zona cervicala sau
proximala, duce la inlocuirea restauratiei pe cand un defect marginal aparut pe fata vestibulara, orala sau
ocluzal, acolo unde exista posibilitatea unei igiene orale corecte si a unor tehnici de fluorizare, permite
supraveghere activa.
Daca pierderea etanseitatii este asociata cu simtomatologie dureroasa, care presupune o afectare pulpara,
este necesara inlaturarea restaurarii in totalitate si tratamentul corect al acesteia, in functie de gradul de afectare
pulpara.
238. Pierderea formei anatomice, alterarea suprafetei restaurarii si estetica necorespunzatoare in cazul
restaurarilor cu materiale adezive: cauze si modalitati de rezolvare.
1) Pierderea formei anatomice
Cauzele care pot duce la aceasta sunt:
Prezenta pe dintii antagonisti a unor lucrari restauratoare dintr-un material cu un grad mare de
uzura
Prezenta unor factori alimentari ce pot conduce la uzura dentara de natura chimica (obiceiuri
alimentare inadecvate, regurgitatii acide)
Obiceiuri vicioase (roaderea creionului, prinderea de cuie intre dinti, bruxism)

60

Ca urmare a uzurii se poate ajunge la modificarea raporturilor ocluzale, cu deficit functional. De cele
mai multe ori in aceste cazuri se recurge la inlocuirea materialului restaurator si realizarea unui nou tip de
restaurare (inlay,onlay,fatete)
2) Alterarea starii de suprafata a restauratiei
Suprafata materialului restaurator adeziv poate prezenta rugozitati, fisuri, goluri, intinse in profunzime,
favorabile acumularii de placa bacteriana. Optiunea de finisare a acestei suprafete sau de inlocuire se face
dupa analiza atenta a factorilor cauzali, care pot sa fie legati de un material restaurator de proasta calitate, o
tehnica de lucru incorecta, o finisare incorecta. In functie de acestea se va recurge la inlocuirea restaurarii sau
la ameliorarea sa.
3) Estetica necorespunzatoare
Aceasta este datorata alegerii unei culori inadecvate de la bun inceput sau unei tehnici incorecte de
plasare precum si degradarii in timp a materialului. In primul caz se inlocuieste partial restaurarea cu material
adecvat sau poate fi inlocuita total, cu un material corespunzator calitativ si coloristic. Se utilizeaza freza
extradura sau diamantata dar materialul nu trebuie indepartat de pe peretii de smalt si dentina pentru ca sunt
materiale adezive si fortele rezultate pot fractura smaltul si marginile cavitatii nou realizate. Se poate lasa un
strat de material adeziv pe peretii cavitatii si noua obturatie poate sa adere, in anumite conditii la cea veche.
Aceasta presupune tehnici de adeziune in 2 timpi, cu adezivi de generatia a 2-a si a 3-a. Daca vrem sa
inlaturam in totalitate compozitul atunci este necesara indepartarea unui strat de smalt si dentina de cel putin
50 m pentru a avea pereti apti pentru o noua adeziune.
239. Factori etiologici ai cariei secundare marginale care tin de greseli in diagnosticul si planificarea
tratamentului.
Un diagnostic incorect privind starea tesuturilor dure dentare restante, pereti, santuri, fosete, cuspizi
Prezenta unor leziuni cu pierdere de substanta dura dentara de etiologie carioasa sau necarioasa si pe alte
suprafete dentare, adiacente procesului carios, acestea putand necesita o atitudine terapeutica mai
complexa, cu luarea in considerare a tuturor acestor leziuni dentare
240. Factori etiologici ai cariei secundare marginale care tin de greseli in etapa de realizare a
preparatiei.
Pastrarea smaltului cretos, pigmentat, demineralizat, de la marginea cavitatilor precum si lipsa finisarii
conturului marginal de smalt al cavitatilor. Cel mai frecvent aceasta greseala apare la cavitatile cu
localizare la coletul dentar, de predilectie la dintii laterali sau la pragul gingival al cavitatilor proximoocluzale
Mentinerea unor prisme de smalt nesustinute de dentina sanatoasa sau a unor pereti de smalt subminati, cu
predilectie in zonele supuse direct fortelor masticatorii
Realizarea unui unghi mai mic de 70 intre peretele de smalt al preparatiei si materialul restaurator
Un contur marginal defectuos care nu prezinta un traseu ondulat care sa ocoleasca cuspizii si pastrarea
unor unghiuri externe bine exprimate, ce maresc pericolul fracturarii marginalii a restaurarii. De asemeni,
plasarea marginilor de contur ale cavitatii in zone favorabile retentiei alimentare si a placii bacteriene si in
care nu se poate efectua o autocuratire sau curatire artificiala optima pot duce la aparitia cariei secundare
marginale
Mentinerea unor cuspizi subminati, nesustinuti de dentina sanatoasa. Fractura cuspizilor apare cel mai
frecvent la dintii cu cavitati mari, ocluzale sau proximo-ocluzale restaurate cu amalgam de aceea, cuspizii
presupusi a fi subminati trebuiesc protejati prin captusire cu ciment fosfat de zinc, cimenturi
policarboxilice, CIS, restaurare adeziva
Nu au fost redusi din inaltime peretii laterali de smalt ai cavitatii ocluzale sau verticale, care au mai putin
de 2mm grosime
Mentinerea la nivelul pragului gingival a unui smalt decalcifiat si/sau a unor prisme de smalt neregulate,
datorate lipsei de bizotare a pragului gingival
Conturul marginal al cavitatii verticale nu a fost scos din contact cu dintele vecin atat in sens vertical cat
si orizontal ceea ce duce la acumularea unor resturi alimentare si a placii bacteriene intr-o zona greu
accesibila tehnicilor de periaj
61

Realizarea unui istm prea ingust de intalnire intre cavitatea verticala si cea orizontala, prea superficial fara
a se executatesirea muchiei pulpo-axiala a acestuia, ceea ce are drept consecinta fracturarea restaurarii cu
mentinerea sa in pozitie sau, mai frecvent, cu dislocarea ei partiala
Lipsa de finisare a conturului marginal al cavitatilor care sa permita o buna adaptare a restaurarii la
marginile preparatiei.
241. Factori etiologici ai cariei secundare marginale care tin de greseli in tehnica de restaurare.
Alegerea incorecta a materialului restaurator, fara a se tine seama de rezistenta sa la uzura si duritatea
ceruta de situatia clinica data. O buna restaurare trebuie sa prezinte o grosime suficienta care sa ofere
rezistenta la actiunea fortelor dezvoltate in procesul de masticatie (2mm) care daca nu este asigurata poate
determina fractura materialului restaurator
Greseli ce apar in timpul prepararii materialului restaurator:
Prepararea unui amalgam care nu respecta proportia ideala intre pilitura de argint si
mercur. Un exces de mercur duce la aparitia unui amalgam moale, cu timp de priza prelungit si
coeficient mare de expansiune pe cand o cantitate mare de pilitura de argint duce la realizarea unui
amalgam sfaramicios, cu priza rapida si contractie de priza mare.
Timpul efectiv scurs de la prepararea materialului si pana la introducerea sa in cavitate
prin condensare poate influenta decisiv calitatea restaurarii
Nerespectarea timpului optim de triturare al amalgamului. O supratriturare va creste
gradul de expansiune al amalgamului pe cand o subtriturare va duce la o contractie de priza crescuta.
In ambele situatii va rezulta un amalgam ce are calitati necorespunzatoare pentru realizarea unei
restaurari rezistente in timp
Utilizarea unor materiale de restaurare fizionomice aderente cu termen depasit, ce nu
mai corespund din punct de vedere calitativ
Malaxarea prelungita mult peste timpul optim indicat de firma producatoare a
ionomerilor de sticla sau a compozitelor autopolimerizabile
Amestecul in proportii incorecte a componentelor acestor materiale de restaurare
fizionomice
Greseli in tehnica de inserare a materialului restaurator in interiorul preparatiilor
Utilizarea unei cantitati insuficiente sau in exces a materialului restaurator
Condensarea insuficienta a materialului de restaurare in interiorul cavitatii, cu referire in special
la portiunea verticala a unei cavitati de clasa aII-a, cu deosebire in zona marginii sale gingivale unde
si izolarea este deficitara, cu aparitia de goluri in masa materialului restaurator
Aplicarea matricei fara o corecta adaptare la peretii cavitatii, ceea ce determina in final aparitia
unui contact proximal defectuos a unei restaurari supra sau subconturate, retentive pentru placa
bacteriana precum si o presiune insuficienta aplicata prin intermediul matricei asupra materialului
restaurator, in timpul prizei primare a materialului de restaurat
Prezenta, la nivelul conturului marginal al preparatiei, a unor urme de lineri, baze intermediare
sau materiale de obturatie de baza care vor fi ulterior indepartate prin diluare in mediul bucal
umed.In cazul restaurarilor scurte, turnate din aur sau alt metal sau din ceramica, dupa cimentare,
cimentul din spatiul dintre dinte si restaurare va suferi un proces de dizolvare ceea ce, in timp, va da
nastere unui spatiu retentiv la interfata dinte/restaurare, cu aparitia unui proces carios secundar
Greseli in modelarea si finisarea restauratiilor
Adaptarea incorecta a restaurarii la marginile preparatiei, cu prezenta unor
lipsuri de material creandu-se astfel conditii optime de retentie pentru placa bacteriana, cu deosebire
in zona marginii gingivale a preparatiei
Modelaj marginal incorect conceput si realizat, cu realizare de margini
subtiri de material restaurator care, prin facturare, vor lasa zone de retentie marginala
Dislocarea marginala a materialului restaurator prin indepartarea incorecta
a matricei si penelor dentare
O finisare precoce a amalgamului, la mai putin de 24 de ore de la
aplicarea sa, la turatii mari si timp indelungat, ceea ce poate genera caldura si consecutiv, alterarea
materialului restaurator
62

Lipsa de finisare si lustruire a restaurarii care poate determina aparitia


unor zone de retentie pe suprafata obturatiei, la interfata preparatie/restaurare
Relustruirea suprafetei ocluzale a restaurarii de amalgam in scopul
imbunatatirii adaptarii marginale care poate determina modificarea morfologiei ocluzale si a
contactelor cu dintii antagonisti
Adaptarea materialului compozit la marginea gingivala, acolo unde stratul
de smalt foarte fragil sau inexistent nu va permite o adeziune corecta prin gravare acida si deci va
determina o inchidere marginala deficitara
Fotopolimerizarea insuficienta, deficitara la nivel cervical a materialului
compozit
242. Principii de tratament ale cariei secundare marginale si recidivei de carie.
Tratamentul cariei secundare marginale si al recidivei de carie pune uneori probleme, avand in vedere ca
orice interventie noua pe un dinte ce prezinta o restaurare presupune o noua pierdere de substanta dura dentara,
ceea ce ar putea slabi rezistenta dintelui la solicitarile masticatorii.
Tratamentul presupune 2 etape distincte:
Tratamentul profilactic. Presupune respectarea regulilor de realizare a cavitatilor si
restaurarilor, un diagnostic corect al leziunii de tratat, evitarea tuturor iatrogeniilor care pot constitui factorii
etiologici ai afectiunii. Medicul trebuie sa aleaga materialul restaurator corect, in functie de situatia clinica, de
aspectul fizionomic dar si de durabilitatea si rezistenta la uzura z materialului ales. Pacientii purtatori ai unei
restaurari coronare vor trebui monitorizati, medicul fiind cel care va decide intervalul de timp la care pacientul
va reveni la control si tot medicului ii revine sarcina de a incerca sa constientizeze pacientul de importanta
masurilor de profilaxie privind igiena orala, obiceiurile alimentare, fluorizarile locale, menite sa scada riscul de
carie
Tratamentul curativ. Presupune fie o reparatie a vechii restaurari, cu conditia sa se
poata pune in evidenta in totalitate leziunea carioasa si sa se indeparteze tesuturile contaminate in totalitate
(localizarea procesului carios recidivant este cervical) fie indepartarea sa in totalitate, refacerea cavitatii si
restaurarea sa. La un pacient in varsta, prezenta unui parodontiu redus, cu largirea ambrazurii faciliteaza accesul
la zona cervicala proximala permitand uneori tratarea unei leziuni cervicale marginale fara inlaturarea in
totalitate a restaurarii vechi. Daca exista suspiciunea existentei unor procese carioase la nivelul mai multor dinti
ce prezinta modificare de culoare, se va decide inlocuirea uneia, cea care pare cea mai suspecta si in cazul in
care exista un proces carios medicul va decide probabil inlocuirea si a celorlalte restaurari. Decizia de inlocuire
a unei retsaurari suspecte de recidiva de carie va fi luata si dupa efectuarea unei radiografii bite-wing, pe care
poate apare o zona radiotransparenta sub materialul restaurator sau, la nivel marginal, o pierdere a conturului
marginal ferm al cavitatii, cu aparitia unei zone radiotransparente. Dupa realizarea tratamentului leziunii
carioase se va recurge fie la realizarea retentiei necesare pentru amalgam fie pregatirea preparatiei pentru
adeziune si restaurare cu materiale adezive, in functie de situatia data.
RESTAURARILE DIRECTE CU AUR
243. Avantajele si dezavantajele aurului ca material de restaurare directa (RDA).
Avantajele aurului ca material de restaurare:
Biocompatibilitate foarte buna in mediul bucal
Adaptare marginala foarte buna, permitand o inchidere etansa foarte buna
Durata in timp foarte mare, uneori toata viata
Rezistenta deosebita la coroziune
Uzura similara cu cea a structurilor dure dentare
Dezavantaje:
Sunt nefizionomice
Au o tehnica de lucru lenta, cerand timp mai lung pentru realizare
Cer manualitate deosebita a medicului.
Energia folosita pentru condensare se distribuie si la tesutul pulpar putand produce leziuni
pulpare ireversibile, de aceea se folosesc in procesele carioase in care startul de dentina are grosime mai
mare de 1mm pe dintii fara suferinta pulpara sau parodontala
63

Pretul de cost este mare


244. Forme de prezentare ale aurului pentru RDA.
A. Aur precipitat

Aur pulbere (Goldent, Easy Gold

Aur mat, nelustruit (cilindrii)

Aurul mat, amalgamat cu calciu (Electrolloy)


B.Folie de aur

Folia simpla, plata

Folia ondulata

Folia de aur platinata

Folia de aur laminata


245. Decontaminarea aurului pentru RDA, obiective, metode de decontaminare.
La introducerea aurului in interiorul preparatiei se urmaresc cateva obiective:
Sa adere cat mai bine la peretii preparatiei
Sa se faca lipirea aurului de aur
Sa se indeparteze golurile de aer din masa restauratiei
Aceste obiective pentru a fi atinse necesita un aur pur, cu suprafata curata, coeziunea facandu-se prin
legaturi mecanice. Daca suprafata aurului prezinta impuritati (praf, strat oxidic), datorita faptului cu aurul
atrage gaze, suprafata sa va deveni necoeziva. In acest caz se va recurge la eliminarea gazelor printr-un proces
de degazare sau decontaminare.
Decontaminarea se realizeaza prin incalzire, eliminandu-se astfel impuritatile. Pentru degazare se folosesc:
Flacara de la lampa de spirt, fiecare bucata de aur tinandu-se 3-5 minute cu o pensa sau cu ajutorul unei
tavite, in zona medie albastra a flacarii, pana la inrosirea sa
Decalitor electric, folosindu-se o placutza de mica dimensiuni pe care se pun fragmente de aur
Flacara de etanol pur la care se incalzeste aurul tot pe o placuta de mica dimensiune, pana devine rosu
Aurul incalzit suficient va determina aparitia unor particule de pulbere care vor fi greu de condensat. Dupa
decontaminare aurul trebuie sa fie plastic, asemeni amalgamului.
246.

Modalitati de condensare a aurului si principii de condensare.


Condensare manuala se folosesc instrumente de mana,
respectiv fuloare, cu care se aplica presiuni pe materialul restaurator, dar presiunea manuala ca atare nu este
suficienta. Se poate utiliza in faza initiala de aplicare a aurului dupa care, cu un ciocanas de lemn se aplica
forte manuale sub forma de lovituri ritmice peste condensator care pentru a nu permite alunecarea
particulelor de aur va avea pe capul partii active santuri, striuri, zimti. Forta de lovire cu ciocanul nu poate fi
bine controlata de practician.
Condensarea pneumatica (ciocan automat) aceasta metoda
utilizeaza fuloare atasate la o piesa de mana, in interiorul manerului se gaseste un resort pentru transmiterea
loviturilor si foloseste energia vibratorie a aerului comprimat. Dozarea fortei de condensare e greu de
controlat. Este o metoda lenta, incomoda pentru pacient care simte durerea
Condensarea cu ajutorul motorului electric al unitului dentar
condensatoarele se ataseaza la piesa de mana sub forma de ciocanas si aceasta transforma miscarea de
rotatie a motorului in miscari axiale, imprimate extremitatii instrumentului. Metoda cere o tehnica foarte
buna. Loviturile sunt ritmice, rapide si bolnavul nu percepe presiunea
Condensarea electronica este cea mai eficienta si mai
controlabila metoda.
Principii de condensare:
Forta de condensare se aplica ritmic, sub unghi de 45 fata de peretii
laterali ai cavitatii si podea
Forta de condensare aplicata pe o suprafata de aur deja inserat se face pe o
directie perpendiculara in unghi de 90
64

Condensarea se incepe pe o parte a cavitatii si se continua in linie dreapta


pana in partea opusa, apoi se revine pe partea initiala continuandu-se la fel si astfel se asigura o
condensare pe toata suprafata de aur inserata. Fiecare pas al condensatorului se suprapune peste din
urma lasata anterior si se misca astfel pas cu pas spre periferie
Intensitatea fortei de condensare creste progresiv cu fiecare strat de
material adaugat, intensitatea putand fi crescuta prin amplitudinea de condensare sau utilizand
condensatoare cu suprafata activa mai mica
Condensarea se realizeaza fie de la o margine a cavitatii spre cealalta sau
de la centru la periferie, a doua varianta fiind mult mai buna, condensarea mai omogena
Condensarea formelor de aur precipitat trebuie sa inceapa manual, de la
centru la periferie, pana se obtine un strat uniform de material apoi se trece la condensarea mecanica
247. Condensatoarele utilizate pentru condensarea aurului in cavitate.
Condensatoarele utilizate in aurificari difera dupa tehnica de condensare utilizata si dimensiunea partii
active, toate au insa o trasatura comuna: suprafetele active au configuratie piramidala ceea ce asigura 3 functii:
Maresc suprafata de condensare
Actioneaza prin generare de forte laterale pentru o condensare uniforma
Determina in materialul condensat identitati triunghiulare ce permit adaugarea a noi cantitati de material
Condensatoarele folosite la piesa de mana a unitului dentar sau pneumatic sunt alcatuite dintr-un varf sau
parte activa si un gat scurt de 2,5 cm care se potriveste la piesa de mana.
Condensatoarele folosite cu ciocanel manual sunt mai lungi 15 cm si au o terminatie plata, pentru a primi
loviturile usoare ale ciocanelului manual.
Partea activa a condensatoarelor are forme si marimi diferite. Toate au configuratii piramidale si santuri sau
striuri, pentru a preveni alunecarea lor pe aur. Exista mai multe tipuri de condensatoare:
Condensator cu fata terminala rotunda
Condensator in forma de picior
Condensator rectangular
Gatul condensatoarelor poate fi:
Drept
Monoangulat
Biangulat
In baioneta
Partea activa a condensatorului poate fi perpendiculara pe axul lung al manerului sau perpendiculara pe
partea finala a gatului. Cu cat e mai mica fata partii active cu atat creste greutatea aplicata pe cm2, la o forta
constanta.
248.

Indicatiile restaurarilor directe cu aur.


Ca alternaviva la amalgam pentru zonele laterale ale arcadelor dentare
La restaurarea cariilor mici din santurile si fosetele dintilor laterali si pe fata orala a dintilor
anteriori (cavitati clasa I)
La restaurarea leziunilor carioase cervicale mai mici sau a un or leziuni de eroziune, defecte
cuneiforme, situate in 1/3 cervicala a tuturor dintilor (cavitati clasa aV-a)
Leziuni mici proximale care nu distrug fata vestibulara a dintilor frontali (cav clasa aIII-a)
Leziuni proximale mici acolo unde creasta marginala nu este supusa la presiuni ocluzale mari
(cavitati clasa a II-a)
La nivelul marginilor incizale sau a varfurilor cuspidiene (cavitati clasa aVI-a)
Pe dinti ce vor beneficia de un tratament protetic
Pentru repararea unor restaurari turnate din aur care nu mai sunt adaptate corect marginal
(incrustatii)
Pentru inchiderea orificiilor de trepanare a unor restaurari protetice inca functionale (doar la
aliaje cu continut mare de aur)
Pe dinti vitali, cu parodontiu marginal sanatos, apt sa suporte compactarea si fara suferinta
pulpara
Pe dinti fara fisuri in smalt
65

La pacienti cu igiena orala corespunzatoare, cu indice de carie scazut


La pacienti ce nu prezinta curenti galvanici datorati prezentei unor restaurari metalice diferite
249.

Contraindicatiile restaurarilor directe cu aur.


Dinti cu camera pulpara voluminoasa
Dinti grav afectati parodontal, cu stabilitate deficitara si prognostic
discutabil
Dinti cu defecte ocluzale mari, cu risc de fractura a cuspizilor
Acolo unde nu se poate face izolarea corecta a campului operator si uscarea completa a
preparatiei
Dinti cu leziuni pe una sau mai multe suprafete situate in zona laterala si risc de carie crescut sau
cu defecte ocluzale mari, cu risc de fractura
Dinti tratati endodontic, datorita rezistentei lor slabite
In cavitati profunde la care stratul de dentina e mai subtire de 1mm
La pacienti lipsiti de rabdare, durata restaurarii fiind mai mare
Lipsa de motivatie si colaborare a pacientului
La pacientii cu venituri reduse
La dentitia deciduala
La obturatii retrograde

250. Etape clinice de lucru pentru RDA.


1)
Diagnosticul leziunii, a starii tesutului pulpar, parodontiului, se efectueaza examen radiologic al
ambelor arcade
2)
Se instruieste pacientul cu privire la manopera, tehnica, alternative, avantaje, dezavantaje
3)
Eventuala anestezie locala
4)
Prepararea conturului primar al cavitatii cu expunerea leziunii carioase
5)
Realizarea preparatiei dupa regulile lui Black
6)
Izolarea campului operator cu diga
7)
Tratamentul plagii dentinare, dupa caz. Zonele cavitatii dispuse in apropierea pulpei dentare se
vor acoperi cu preparate cu hidroxid de calciu. In cazul cavitatilor profunde se recomanda aplicarea unei
obturatii de baza in special pentru izolarea termica, pentru amortizarea impulsurilor de condensare precum
si pentru limitarea volumului de aur. In cazul cavitatilor superficiale se poate renunta la obturatia de baza
8)
Aplicarea aurului coeziv strat cu strat si condensarea sa la baza
9)
Acoperirea stratului de baza si umplerea prin aditie a cavitatii de la margine spre centru
10) Indepartarea excesului si netezirea suprafetelor prin presiune mecanica de la centru la periferie
11)
Finisarea suprafetei obturatiei
12)
Indepartarea digai, control si fluorizare
251.

Principii de realizare a cavitatilor pentru RDA clasa I.


Efectuarea preparatiei va fi dependenta de avolutia procesului carios,
intindere in suprafata si profunzime, calitatea tesuturilor dure dentare restante
Forma de contur a cavitatii depinde de procesul carios. Ea se intinde pentru
a cuprinde santurile si fosetele de smalt afectate
Atunci cand procesul carios este localizat intr-o foseta, conturul cavitatii va
fi circular sau triunghiular, daca se extinde si in santuri el poate deveni alungit sau chiar extins, cuprinzand
aceste santuri
Marginile vestibulare si orale ale cavitatii se plaseaza inafara adancimii
santurilor si fosetelor, pe pantele cuspidiene, dar latimea maxima a cavitatii nu va depasi 1/5 din distanta
intercuspidiana. Mezial si distal marginile vor fi cat mai aproape de foseta meziala si distala, cu conservarea
maxima a crestei marginale aferente
Se indeparteaza in totalitate smaltul nesustinut de dentina sanatoasa si toate
defectele de structura
66

Accesul la cavitate este minim atat cat sa permita introducerea


instrumentarului si manipularea lui
Peretii laterali ai cavitatii trebuie sa fie paraleli intre ei iar acolo unde
preparatia se extinde mezial si distal, acesti pereti pot fi usor divergenti spre ocluzal
Peretele pulpar are o adancime uniforma si e plan, paralel cu suprafata
ocluzala a dintelui si se gaseste la 0,5mm fata de JAD, in dentina. El se intalneste cu peretii laterali in
unghiuri bine exprimate
Atunci cand retentia cavitatii nu e suficienta, se pot real;iza santuri paralele
vestibular si oral la dintii laterali si incizal si gingival la dintii frontali. Acestea nu trebuie sa submineze
crestele marginale
Marginile cavitatii se bizoteaza in unghi de 45 pentru a indeparta smaltul
rugos, bizoul sa nu depaseasca in latime 0,2mm
252.

Principii de realizare a cavitatilor pentru RDA clasa a II-a.


Cavitatea orizontala nu trebuie sa aiba neaparat forma de coada de randunica, latimea sa trebuie sa fie
mai mica sau egala cu 1/5 din distanta intercuspidiana
Cavitatea verticala va fi tronconica, extinsa spre lingual la dintii superiori si spre vestibular la dintii
inferiori
Extensia se face in functie de cuspizii functionali
Peretele gingival va fi plasat sub punctul de contact
Contactul in sens transversal cu dintii vecini se desfiinteaza putin, nu e necesar sa treaca sonda intre
dinti ca la preparatiile pentru amalgam
Unghiurile interne vor fi bine exprimate
Se vor bizota marginile cavitatii in unghi de 45
Istmul se teseste
Peretele axial (parapulpar) va fi convex iar peretele vestibular si oral in unghi ascutit cu peretele
parapulpar

253.

Principii de realizare a cavitatilor pentru RDA clasa a V-a.


Forma de contur a cavitatii este trapezoidala ea oferind o retentivitate buna,
un aspect mai estetic si o forma de convenienta buna in timpul lucrului
Marginea gingivala este mai mica decat cea ocluzala/incizala, ele sunt
paralele intre ele si cu planul ocluzal al dintelui
Intre peretele gingival si cel parapulpar exista unghi bine exprimat, ascutit.
Marginea gingivala poate fi in smalt si atunci se bizoteaza usor sau in cement si atunci nu se bizoteaza
Marginile meziale si distale sunt paralele cu suprafata proximala
corespunzatoare si pot fi acoperite partial de gingie
Peretele axial (parapulpar) este la 1 mm adancime in dentina in
ocluzala/incizala a cavitatii si la 0,75mm in gingivala a cavitatii, paralel cu fata vestibulara a dintelui,
usor curbat mezio-distal si pastrand peste tot aceeasi adancime. El intalneste peretele ocluzal al cavitatii in
unghi drept, peretele mezial si distal in unghi obtuz, bine exprimat si peretele gingival in unghi ascutit
Peretele gingival este cheia retentiei, el intalneste peretii mezial si distal in
unghiuri bine exprimate, este inclinat spre peretele axial dand un unghi ascutit si converge cu peretele
ocluzal
Pe dintii anteriori, pentru aspectul estetic, marginea incizala poate fi curba,
urmand conturul gingiei
Extinderea mezio-distala a cavitatii este in raport cu extinderea procesului
carios

254. Nocivitatea restaurarilor directe din aur pentru tesutul pulpar.


Energia de condensare care nu e preluata de metal va fi dirijata spre dentina si poate produce deformari ale
acesteia putand determina iritarea pulpei dentare. Cele mai nocive forte de condensare sunt cele aplicate
perpendicular pe peretele pulpar de aceea fortele de condensare vor fi dirijate in unghi de 45.
67

Energia termica in exces ramasa dupa degazarea aurului, dupa finisare, lustruire, curentii galvanici datorati
altor metale sunt tot atatea elemente ce pot produce leziuni pulpare. Aceste situatii depind de distanta fata de
pulpa:
La 3-3,5mm distanta fata de pulpa apar reactii pulpare reparatorii. Nu este
necesara protectia pulpara
La 2-3mm distanta de tesutul pulpar se va recurge la aplicarea de lacuri,
adezive dentinare
La 1-2mm reactia pulpara de aparare este deficitara, se va aplica hidroxid
de calciu sau CIS, ZOE
Sub 1mm nu sunt indicate aurificarile directe
Modificarile pulpare sunt reversibile dupa 24h pana la 2 saptamani, sub protectie pulpara adecvata.
RESTAURAREA CORONARA PRIN INCRUSTATII METALICE
255.
1)

2)

3)

4)
5)

6)

Clasificarea incrustatiilor metalice.


Dupa raportul cu tesuturile dure dentare
Intratisulare inlay, care sunt integrate in profunzimea tesuturilor dure dentare fiind inconjurate de
acestea
Etratisulare onlay, care acopera in suprafata 3 sau 4 fete ale coroanei dentare. Sunt onlay-uri
cand sunt acoperite 3 fete coronare (coroane pe dintii frontali) si 4/5 cand sunt acoperite 4 fete
coronare (la dintii premolari sau molari)
Combinatie intre cele doua: inlay-onlay
Pinlay incrustatie ancorata in canalul radicular cu ajutorul unor mijloace suplimentare de retentie
(pivoturi, stifturi) ce fac parte comuna cu inlay-ul
Combinatie inlay-pinlay
Dupa materialul din care sunt confectionate
Metalice, din aur coeziv pur de 24K, aur moale de 20K folosit pentru incrustatii mici sau onlayuri ce vor constitui ca elemente de agregare ale unei lucrari protetice fixe, aur de 22K, aliaje seminobile
clasa I cu Au 87%, Cu 4%, Ag9% care este un aliaj moale si clasa a II-a cu Au 76%, Cu 8,8%, Ag13%,
Pd 2,5% si Zn 0,5% aliaj mai dur, ambele fiind denumite si inlay gold
Nemetalice: materiale compozite si ceramice
Mixte: metalo-ceramice sau metalo-compozite
Dupa refacerea functiei fizionomice
Fizionomice
Nefizionomice
Mixte
Dupa numarul fetelor pe care e aplicata: cu 1,2,3 sau mai multe fete (3/4 sau 4/5)
Dupa topografie
Pe suprafetele vestibulare sau orale
Pe suprafetele meziale sau distale
Pe suprafata ocluzala a dintilor laterali
Pe mai multe suprafete dentare:
Mezio-ocluzo-distale (MOD)
Mezio-ocluzo-vestibulare (MOV)
Disto-ocluzo-vestibulare(DOV)
Mezio-ocluzo-disto-vestibulare
Dupa modul de constructie
Simple
Compuse
Cu pivot
Cu crampoane
Cu surub
Cu clavete
Cu glisiera
68

7)

Dupa scop
Pentru restaurarea morfologica a coroanei dentare:
Cavitati de clasa I pe dintii laterali
Cavitati de clasa a II-a pe dintii laterali
Cavitati de clasa a III-a sau a IV-a pe dintii frontali
Cavitati de clasa a V-a la nivelul tuturor dintilor
Ca element de agregare a unei punti dentare putin extinse (1-2 dinti)
Ca element de sprijin pentru protezele partiale
Ca element de fixare pentru aparate de imobilizare a dintilor
Pentru echilibrarea ocluziei

256. Avantajele si dezavantajele inlay-urilor metalice.


Avantajele:
Ofera o rezistenta mecanica si chimica foarte buna in mediul bucal
Au o durata in timp foarte buna, uneori toata viata
Permit realizarea unei inchideri marginale foarte bune, data de precizia confectionarii piesei cat si a
finisarii si slefuirii ulterioare a marginilor
Permit reconstructia diferitelor pierderi de substanta de etiologii diferite si cu localizari diferite
Permit o refacere foarte corecta a punctului de contact si a pragului gingival greu de realizat cu alte
restaurari
Permit o restaurare fizionomica prin posibilitatea de asociere a metalelor nobile sau seminobile cu
materiale fizionomice
Pot fi utilizate ca mijloace de agregare sau de sprijin in alte constructii protetice fixe sau mobile
Folosesc ca mijloc de fixare pentru imobilizarea dintilor parodontotici sau pentru inaltarea ocluziei
Dezavantaje:
Necesita tehnica riguroasa de lucru pentru realizare, atat in faza clinica cat si in cele de laborator
Necesita instrumentar de lucru adecvat, de buna calitate
Necesita laborator specializat, cu instalatii speciale
Cer respectarea contactelor ocluzale ale dintilor restaurati atat in intercuspidare maxima cat si in
dinamica mandibulara
Cer timp de lucru mai mare si mai multe sedinte de tratament
Sunt mai costisitoare decat restaurarile simple, avand in vedere materialele din care sunt confectionate
Necesita precautii la dinti cu volum redus la care incrustatia poate determina fracturi coronare ale
dintilor daca nu se recurge la o protectie corespunzatoare a cuspizilor, restaurarea in acest caz actionand
ca o pana
Incrustatiile imperfecte pot determina dereglari functionale mai mari decat cele ale restaurarilor
nereusite
257. Indicatiile si contraindicatiile inlay-urilor metalice.
Indicatii:
Atunci cand este nevoie de o rezistenta mai mare a materialului de restaurare si contur mai exact, cu
puncte interdentare de contact precise
Pentru pierderi obisnuite de substanta dura dentara (carii, fracturi, eroziuni, abraziuni)
In rezolvarea unor leziuni distrofice evolutive
Pentru imobilizarea dintilor parodontotici
Ca elemente de agregare pentru punti putin extinse (1, 2 dinti)
Ca elemente de sprijin pentru proteze partiale mobilizabile
Ca elemente de echilibrare a ocluziei (inaltarea ocluziei in abraziuni dentare)
La pacienti cu posibilitati materiale
Contraindicatii:
Pacienti ce prezinta o igiena bucala deficitara
Pacienti cu predispozitie la carie
Procese carioase extinse pe mai multe suprafete dentare, cu prezenta unei cantitati minime de tesuturi
dure, cu rezistenta scazuta la presiuni masticatorii
69

In inlocuirea unor restaurari vechi incorecte, extinse


Pacienti cu probleme majore de sanatate, cu care colaborarea este deficitara
La dintii temporari sau la dintii permanenti in perioada de formare
La dinti cu morfologie dentara si rapoarte ocluzale neprielnice
Ca elemente de agregare pentru punti extinse
258.

Principii privind prepararea cavitatilor pentru incrustatii metalice.


Se va tine seama de urmatoarele elemente:
Se indeparteaza tesuturile alterate in totalitate, fara concesii. Dentina ramasa trebuie sa fie sanatoasa, de
aspect normal, culoare si duritate optime, in strat suficient de gros pentru a asigura protectia pulpara
Pentru realizarea retentiei preparatiei se urmaresc urmatoarele obiective:
Posibilitatea insertiei si dezinsertiei incrustatiei. Pentru aceasta va trebui realizata o preparatie care sa fie
retentivo-neretentiva, neretentiva in sensul axului de insertie, a directiei ce permite introducerea si
indepartarea sa din cavitate, care trebuie sa coincida cu directia in care sa exercite fortele de masticatie si
retentiva in toate celelalte sensuri. Aceasta presupune:

Realizarea unor pereti laterali ai preparatiei relativ paraleli intre ei, verticali si
perpendiculari pe planseul cavitatii

Unghiuri de intalnire dintre peretii verticali si peretele pulpar usor rotunjite

Pentru indepartarea incrustatiei se accepta o usoara convergenta a peretilor verticali spre


peretele pulpar, in unghi de 2-5

Pentru stabilitatea restaurarii se pot realiza, pe langa conturul primar al cavitatii si


elemente suplimentare de retentie, care sa se opuna dezinsertiei piesei din preparatie. Astfel de
elemente pot fi:
Cavitati de retentie in coada de randunica, de dimensiuni mai mici decat pentru restauratiile cu
amalgam
Santuri,puturi parapulpare, cavitati accesorii
Perete parapulpar convex (cavitate de clasa aV-a)
Forma de rezistenta a preparatiei presupune ca aceasta:
Sa opuna o rezistenta buna la presiuni ocluzale
Sa fie protejata la marginea cavitatii de pereti de smalt sustinuti de dentina sanatoasa
Sa nu ramana cuspizi nesustinuti de dentina sanatoasa care sa pot fractura in timpul actului masticator.
Pentru cuspizii nelucratori e necesara o protectie minima, marginile incrustatiei putand fi plasate chiar
langa varful cuspidului. Pentru cuspizii lucratori, acestia trebuie acoperiti cam 1,5 mm de incrustatie
(sistem inlay-onlay)
Marginea incrustatiei trebuie sa se extinda pana in zonele unde se face usor autocuratirea si curatirea
artificiala, indepartarea placii bacteriene, sa indeparteze fisuri, santuri, gropite retentive
E necesar sa se reduca din substanta dura dentara suficient pentru a realiza un minimim de grosime a
incrustatiei pentru a opune rezistenta fortelor de masticatie, tinandu-se seama de zona dentara pe care se
realizeaza piesa si de scopul sau
Finisarea finala a cavitatii se realizeaza bizotand marginile de smalt ale cavitatii in unghi de 30-40
pentru a permite brunisarea marginilor incrustatiilor in timpul miscarilor de masticatie
Restaurarea se cimenteaza in cavitate pentru prevenirea microinfiltratieiilor marginale si pentru
prevenirea indepartarii ei din preparatie de catre alimentele lipicioase si de forta de gravitatie
E necesara protectie pulpara in functie de profunzimea cavitatii, de caracterele plagii pulpo-dentinare.
Aceasta se efctueaza inaintea cimentarii piesei in interiorul preparatiei.

259.

Fazele de lucru pentru realizarea incrustatiilor metalice.


Amprentarea antagonistilor
Inregistrarea ocluziei
Izolare cu rulouri de vata si aspirator
Indepartarea restaurarilor vechi (daca e cazul) si realizarea preparatiei
Tratamentul medicamentos al plagii pulpo-dentinare
70

Amprentarea preparatiei sau modelarea incrustatiei in ceara de catre medic si trimiterea ei in laboratorul
de tehnica dentara, cu toate indicatiile necesare
Restaurarea provizorie apreparatiei
Confectionarea piesei in laborator
Controlul piesei infinite de catre medic exobucal si proba acesteia in interiorul preparatiei dupa
indepartarea obturatiei provizorii
Izolarea campului operator
Adaptarea incrustatiei in interiorul preparatiei
Cimentarea piesei si adaptarea sa perfecta in ocluzie
260.

Prepararea cavitatilor de clasa I pentru incrustatii metalice.


Forma de contur a cavitatii
Aceasta depinde de:
Gradul de afectare a smaltului in suprafata si profunzime
Adancimea procesului carios
Se va urmari ca:
Smaltul sa fie in totalitate sprijinit pe dentina sanatoasa
Deschiderea procesului carios sa se faca in raport cu extinderea acestuia avandu-se in vedere
indepartarea in totalitate a prismelor de smalt nesustinute
Exereza dentinei alterate sa se faca in totalitate
Extensia preventiva va include toate santurile si fosetele care reprezinta zone de maxima retentie si
unde este posibila aparitia cariei secundare marginale. Marginile cavitatii preparate vor fi extinse in
zonele autocuratibile si accesibile curatirii artificiale
Rezistenta cavitatii se realizeaza prin pastrarea peretilor suficient de grosi, cuspizi
vestibulari si orali integri, pentru a rezista presiunilor masticatorii. Smaltul trebuie sa fie sprijinit pe un strat
de dentina sanatoasa de cel putin 2 mm
Retentia cavitatii depinde de:
Inaltimea peretilor verticali
Paralelismul a cel putin 2 pereti verticali
Divergenta de 2-5 spre ocluzal a peretilor laterali ai cavitatii
Peretele pulpar sa fie orientat astfel incat sa primeasca perpendicular fortele exercitate asupra sa, sa fie
plan sau in trepte
Prezenta unor elemente suplimentare de retentie (santuri, puturi, tunele)
Finisarea peretilor preparatiei trebuie sa fie facuta cu multa atentie astfel:
Unghiurile interne ale cavitatii vor fi usor rotunjite pentru a permite indepartarea amprentei si pentru a
putea permite efectuarea probei incrustatiei precum si cimentarea sa
Bizotarea marginilor externe ale cavitatii se face in functie de distanta acestor margini ale cavitatii fata de
mijlocul cavitatii in sensul ca cu cat acestea sunt mai departe cu atat bizoul e mai mare (30-40). Daca
bizoul ar fi mai mic de 30 ar rezulta incrustatii cu margini metalice ascutite, susceptibile de fracturare si
daca ele ar fi mai mari de 40, marginile metalice nu ar mai putea fi brunisate. Latimea bizoului trebuie sa
fie 0,25-0,50mm(1/4 din grosimea smaltului)
Toaleta cavitatii si tratamentul plagii pulpo-dentinare se face in functie de
profunzimea acesteia si de caracteristicile sale.

261.

Prepararea cavitatilor de clasa a II-a pentru incrustatii metalice.


Cavitatea ocluzala a acestei preparatii se realizeaza ca si cavitatea de clasa I dar mai putin extinsa decat
pentru restaurarile de amalgam
Exereza dentinei alterate trebuie facuta in totalitate
Extensia preventiva pentru cavitatea orizontala e identica cu cea a unei cavitati de clasa I, se extinde
pe toata suprafata ocluzala a dintelui, in santuri si fosete, exceptie facand molarul I superior la care ne vom
opri cu preparatia la nivelul crestei transversale ocluzale. Pentru cavitatea verticala se respecta divergenta
peretilor in toate sensurile, peretii verticali vor fi scosi inafara punctului de contact cu dintele vecin si vor fi
71

evazati spre acesta. Podeaua cavitatii si peretele axial trebuie sa aiba baza in dentina, cu adancimea suficienta.
Peretele (pragul) gingival se va afla sub punctul de contact cel putin 0,5mm
Rezistenta cavitatii necesita pereti suficient de grosi, cuspizi vestibulari si orali intregi
Retentia cavitatii presupune:
Pereti vestibulari si orali evazati spre dintele vecin, paraleli sau usor divergenti spre ocluzal
Ccontinuitatea axului cavitatii verticale cu cel al cavitatii orizontale
Podeaua cavitatii sa fie in dentina la 0,5mm de jonctiunea amelo-dentina
Pragul gingival sa aiba minimum 2mm, sa fie plasat in zona cu gingie sanatoasa si unghiul de intalnire al
acestuia cu peretele axial sa fie bine exprimat. Atunci cand procesul carios este mai intins, pentru a se
opune alunecarii spre spatiul proximal al incrustatiei se realizeaza la nivelul pragului gingival un jgheab
de blocare a acestei alunecari
Finisarea cavitatii de clasa a II-a presupune finisarea cavitatii orizontale care se realizeaza la fel cu cea
de la o cavitate de clasa I si finisarea cavitatii verticale. La aceasta din urma se procedeaza la bizotarea
peretilor proximali spre ambrazuri, pentru a se putea realiza margini metalice de 40, care sa permita
brunisarea si prin bizotare va ramane o zona mai puternica de smalt. Se bizoteaza si unghiul axio-pulpar
Peretele gingival e totdeauna bizotat in unghi de 30 pentru indepartarea smaltului subminat si bizoul
are o latime de 0,5-1mm, marginile metalice putand fi astfel brunisate
Uneori, cand in santul sau gropita de pe fata vestibulara sau orala exista un proces carios, se extinde
cavitatea, cu includerea acesteia la o adancime de 1,75-2mm, sub forma unui sant ce trebuie si el bizotat.
Adancimea peretelui axial e de aproximativ 1mm. Se bizoteaza peretele mezial si distal continand bizoul
ocluzal de 40 si peretele gingival in unghi de 30
Pentru cavitatile mezio-ocluzo-distale se vor prepara fie 2 cavitati distincte fie o cavitate transversala
care va permite unirea celor 2 cavitati verticale ce asigura mai bine rigiditatea, contentia si retentia incrustatiei
in interiorul preparatiei
262. Amprentarea preparatiei pentru incrustatia metalica.
Dupa prepararea cavitatii urmeaza amprentarea sa care se face prin metoda directa sau indirecta.
Metoda directa
Cavitatea se va izola printr-un strat subtire de vaselina, saliva, glicerina. O ceara speciala se introduce in
cavitate prin picurare sau indesare cu pulpa degetului. Cu instrumente incalzite se prelucreaza aceasta
ceara pana se reface exact forma anatomica a dintelui
Se modeleaza functional fata ocluzala si se netezeste apoi cu acetona
In partea cea mai voluminoasa a amprentei se introduc unul sau mai multe stifturi incalzite care, dupa
racire vor servi la scoaterea amprentei iar in laborator ca tije de turnare.
Metoda indirecta
Este cea mai folosita datorita imbunatatirii proprietatilor materialelor de amprentare. Aceasta metoda
usureaza mult munca medicului, mai ales cand este vorba de mai multe restaurari alaturate, dar contine
mai multe posibilitati de eroare decat metoda directa. Aceasta metoda presupune amprentarea preparatiei
si obtinerea relatiilor asupra rapoartelor lor cu dintii vecini si antagonisti
Amprenta este trimisa la laborator insotita de toate datele necesare pentru realizarea incrustatiei de catre
tehnician.
263. Restaurarea provizorie a preparatiei pentru incrustatia metalica.
Restaurarea provizorie a preparatiei intre sedintele de lucru are drept scop protectia acesteia si evitarea
aparitiei durerii dentinare, in acelasi timp ofera confort pacientului care va putea utiliza dintele, in mod normal,
in procesul de masticatie.
Pentru restaurarea provizorie a cavitatii preparate pentru inlay metalic se folosesc: ciment ZOE, CIS,
cimenturi policarboxilice, FOZ
264. Verificarea incrustatiei metalice si fixarea sa in interiorul cavitatii.
Prelucrarea si finisarea primara a piesei se face in laborator.

72

In cabinet se va face proba incrustatiei si eventualele surplusuri de turnare se indeparteaza cu ajutorul unor
freze si pietre de carborundum. Se va avea grija sa nu se atinga marginile piesei pentru ca s-ar putea
compromite astfel adaptarea sa si in timp ar putea duce la aparitia de carii secundare.
Se va aplica piesa in cavitate si se aseaza corect in interiorul sau folosind in acest scop un rulou de vata fie
un betisor de lemn de portocal pe care pacientul este pus sa inchida gura in scopul concentrarii fortelor la
nivelul suprafetei ocluzale a lucrarii. Dupa aceste manopere se verifica adaptarea marginala, se indeparteaza
eventualele surplusuri de pe suprafata ocluzala cu ajutorul hartiei de articulatie (static si dinamic) cu ajutorul
unei pietre fine pana se obtine o corecta adaptare ocluzala.
Se face toaleta cavitatii, izolare, degresare, in vederea cimentarii.
Se prepara cimentul ales pentru fixarea piesei in cavitate, dupa tratamentul corect al plagii pulpo-dentinare
si se aplica pe suprafata tisulara a lucrarii. Se preseaza cu degetul in interiorul cavitatii si cu ajutorul acelorasi
mijloace folosite pentru proba piesei in ocluzie, respectiv rulou de vata sau lemn de portocal, se fixeaza piesa in
pozitia dorita si se mentine in aceasta pozitie pana la priza finala a cimentului.
Dupa indepartarea mijloacelor de izolare se va realiza netezirea si aplicarea intima a marginilor incrustatiei
folosind instrumentar rotativ special, cu care se lucreaza de la centru spre periferia marginilor.
Incrustatiile metalice se lustruiesc cu cauciucuri moi, perii si filturi speciale, la care se pot adauga si pasta
de lustruit.
265.

Esecuri si defectiuni care pot sa apara la incrustatiile metalice.


Caria secundara ce poate sa apara in anumite situatii:
Cand avem margini fragile ale incrustatiei
Cand a fost pastrata o punte de smalt nesustinuta de dentina sanatoasa sau prea ingusta, intre 2
cavitati vecine situate ocluzal
Cand raman pereti de smalt nesustinuti de dentina sanatoasa
Cand se executa o bizotare incorecta a marginilor cavitatii
In lipsa brunisarii marginilor incrustatiei care lasa cimentul liber in cavitatea bucala si duce la
dizolvarea acestuia
Lipsa adaptarii perfecte incrustatie/preparatie
Cand nu s-a facut extensia preventiva pana in zonele autocuratibile
Descimentarea incrustatiei datorita:
Retentiei insuficiente in profunzime si suprafata a preparatiei, necorespunzatoare cu forma si
marimea incrustatiei
Lipsa de paralelism a peretilor verticali ai cavitatii
Suprafete ocluzale neechilibrate functional
Un contur al cavitatii prea complex, ce nu permite extensie preventiva corecta si bizotare
corespunzatoare
INCRUSTATII ESTETICE; FATETE ESTETICE (COMPOZITE/CERAMICE)

266.

Principii de preparare a dintelui pentru incrustatii estetice din compozit.


Se vor elimina tesuturile dure dentare afectate de procesul carios
Se va realiza o cavitate care sa permita o grosime a materialului restaurator care sa reziste la presiunile
masticatorii
Intalnirea dintre peretii preparatiei trebuie sa se realizeze prin linii si unghiuri rotunjite pentru a facilita
realizarea piesei si a reduce riscul de propagare a fracturilor
Peretii vestibulari si orali ai cavitatii verticale (clasa a II-a) trebuie sa fie usor divergenti spre ocluzal si spre
dintele vecin, iar unghiurile de intalnire dintre peretele gingival si cel axial sa fie bine exprimate
Plasarea marginilor cavitatii sa fie in afara zonelor centrale ocluzale unde exista pericolul de fractura al
marginilor restauratiei. E de preferat ca toate marginile cavitatii sa se termine in smalt, dar este posibila si
situatia in care marginea cervicala a unei preparatii sa fie in cement
Peretii preparatiei sa fie netezi, fara anfractuozitati
Peretele pulpar trebuie plasat la cel putin 1,5-2mm adancime si la cel putin 0,5 mm in dentina
Plasarea peretelui axial se va face in raport cu extinderea procesului carios
73

Forma peretelui pulpar nu trebuie neaparat sa fie plana, ea va depinde de extinderea procesului carios si
de necesitatea se insertie si dezinsertie a piesei in cavitate
Daca peretele pulpar este la mai putin de 0,5 mm de tesutul pulpar, se va aplica un strat de protectie
pulpara. Se va recurge la o reconstructie a peretelui pulpar cu CIS care ofera si o posibila protectie la carie
prin eliberare de fluor. Aceasta protectie prin reconstructie cu ionomeri de sticla este aplicabila si acolo
unde marginea cervicala se termina in cement.
267.

Avantajele si dezavantajele incrustatiei de compozit in raport cu incrustatia de ceramica.

Avantaje:
Estetica sa este buna, adesea mai buna decat cea a ceramicii si se mentine timp indelulgat daca este
realizata dupa o tehnica corecta si pacientul respecta toate indicatiile medicului
Rezistenta la abraziune depinde de tipul de material folosit si de abraziunea smaltului; inlay-ul de ceramica
poate abraza foarte puternic antagonistii
Ambele metode permit o preparatie conservatoare dar, fata de ceramica, inlay-ul de compozit cere un
volum mai mic al preparatiei
Se adapteaza usor si se prepara la fel de usor prin simplul adaos de rasina compozita
Tehnica de lucru este usoara
Dezavantaje:
Rezistenta la abraziune este inferioara inlay-ului din ceramica
Nu este inca suficient de rezistent pentru plasarea sa pe suprafete dentare supuse fortelor ocluzale
268. Avantajele si dezavantajele incrustatiei de compozit in raport cu restaurarea directa cu materiale
compozite.
Avantaje:
Ofera medicului posibilitatea de a controla limitele cervicale ale restauratiei, de a realiza o adaptare corecta
la pragul gingival si o morfologie corecta a fetei proximale precum si realizarea unui punct de contact optim
si a unei ocluzii corecte
Prin modelarea si finisarea compozitului in laborator se pot imbunatatii proprietatile sale fizice, mai ales
dupa tratamentul la cald care determina cresterea rezistentei la abraziune, la flexiune si a modului de
elasticitate
E relativ usor de obtinut si plasat in interiorul preparatiei si e simplu de obtinut o sigilare buna a marginilor,
ceea c reduce mai mult posibilitatea aparitiei cariei secundare si a coloratiilor la nivelul dintilor cuspidati in
raport cu obturatiile directe cu rasina. Pierderea etanseitatii marginale este redusa
Dezavantaje:
O sedinta suplimentara de lucru la fotoliu si o restauratie provizorie
Costul manoperei este mai ridicat datorita suprapunerii costului de executie a piesei in laboratorul de
tehnica dentara
269.

Etapele metodei semidirecte de realizare a unei incrustatii de compozit.


Dupa realizarea preparatiei dintelui, cavitatea va fi spalata, uscata, bine izolata, scop pentru care e de
preferat sa se foloseasca diga. Dintele si cavitatea astfel pregatite vor fi lubrefiate prin pensulare cu un
lubrefiant compatibil cu materialul compozit, care va fi intins cu un jet usor de aer; aceasta operatiune are
drept scop sa permita ca inlay-ul, dupa realizarea sa, sa poata fi indepartat cu usurinta din cavitate
La cavitatea astfel pregatita se va aplica, pentru cavitatile ocluzo-proximale o matrice transparenta si
pana reflectorizanta. Rasina compozita aleasa va fi plasata in preparatie dupa tehnica indicata tipului de
material compozit si dupa tipul de cavitate si apoi supusa polimerizarii. Polimerizarea o data terminata,
piesa va fi scoasa din cavitate. Pentru inlay-ul proximo-ocluzal se va folosi, in acest scop, o sonda dentara
cu care se exercita presiuni dinspre zona interproximala spre ocluzal, cu atentie sa nu se fractureze
74

marginile sale sau un fir de ata plasat interdentar si fixat intr-o excrescenta a materialului compozit, de
regula la nivelul central, in zona fosei, ea jucand rol de maner
Dupa indepartarea sa, piesa va fi supusa unei noi polimerizari in afara cavitatii bucale timp de 60 de
secunde, dupa care va fi supusa unui proces termic sau fototermic intr-un cuptor la 110 C timp de 7 minute,
combinatia dintre caldura si lumina asigurand o polimerizare completa a materialului. Aceasta tehnica
imbunatateste astfel proprietatile fizico-chimice ale materialului, rezistenta sa la abraziune, stabilitatea
dimensionala si permite o mai buna adaptare si sigilare marginala
Piesa obtinuta inainte de plasare si cimentare va fi probata in gura urmarindu-se:
Integritatea marginala a piesei
Interrelatiile de contact proximal cu dintii vecini
Relatiile de ocluzie cu arcada dentara antagonista
Culoarea inlay-ului
Se vor efectua eventuale retusuri, dupa care piesa va fi cimentata in cavitate. In acest scop, se va recurge
la curatarea atenta a inlay-ului si a suprafetei dentare inaintea gravarii sale acide. Se va alege sistemul
adeziv astfel: pentru un inlay foarte transparent se va utiliza un sistem de colaj complet fotopolimerizabil,
pentru inlay mai putin transparent si o restauratie mai mare se va folosi un sistem dual. Se va aplica
adezivul de colaj si primer-ul pe suprafata inlay-ului dupa care el va fi plasat in cimentul de sigilare din
cavitate
Se va indeparta excesul ocluzal si proximal, se polimerizeaza rapid si scurt inlay-ul dupa care se va
verifica daca in zona proximala nu exista exces. Rasina in aceasta faza nu este inca polimerizata, ceea ce
permite indepartarea resturilor existente cu o destula usurinta, cu atat mai mult cu cat inlay-ul este suficient
fixat pentru a nu putea fi dislocat
Dupa indepartarea excesului de material existent se va face polimerizarea completa a inlay-ului prin
fotopolimerizarea acestuia timp de 3 minute dupa care se va verifica suprafata sa si se vor indeparta
eventualele resturi ramase neobservate in faza anterioara
Se scoate diga si se trece la finisarea preparatiei. Pacientul va fi instruit asupra igienei orale cotidiene, va
fi chemat la control la 2 saptamani pentru a indeparta si ultimile resturi de ciment ce mai pot exista
270. Etapele metodei indirecte imediate de realizare a unei incrustatii de compozit.
Reprezinta o alternativa de realizare a inlay-ului din rasina compozita pe un model realizat dupa o amprenta
a preparatiei dintelui din alginat in care va fi turnat modelul din silicon cu vascozitate scazuta si priza
rapida. Acesta va fi plasat pe un soclu de silicon dur si modelul obtinut va fi taiat cu o lama de ras astfel
incat contactul la nivel gingival sa ramana intact, obtinandu-se in final un bont mobil
In acest model se va realiza de catre tehnician piesa din rasina compozita, dupa tehnica descrisa la metoda
semidirecta, acesta respectand indicatiile medicului cu privire la culoarea dorita. Anatomia ocluzala si
proximala a dintelui trebuie, de asemenea, respectata si refacuta corect. Polimerizarea se va face complet,
cate 40 de secunde pentru fiecare fata si dupa terminarea acesteia inlay-ul va fi scos de pe model prin usoara
presiune dinspre proximal spre ocluzal. Urmeaza polimerizarea prin caldura in cuptor.
Piesa obtinuta inainte de plasare si cimentare va fi probata in gura urmarindu-se:
Integritatea marginala a piesei
Interrelatiile de contact proximal cu dintii vecini
Relatiile de ocluzie cu arcada dentara antagonista
Culoarea inlay-ului
Se vor efectua eventuale retusuri, dupa care piesa va fi cimentata in cavitate. In acest scop, se va recurge
la curatarea atenta a inlay-ului si a suprafetei dentare inaintea gravarii sale acide. Se va alege sistemul
adeziv astfel: pentru un inlay foarte transparent se va utiliza un sistem de colaj complet fotopolimerizabil,
pentru inlay mai putin transparent si o restauratie mai mare se va folosi un sistem dual. Se va aplica
adezivul de colaj si primer-ul pe suprafata inlay-ului dupa care el va fi plasat in cimentul de sigilare din
cavitate
Se va indeparta excesul ocluzal si proximal, se polimerizeaza rapid si scurt inlay-ul dupa care se va
verifica daca in zona proximala nu exista exces. Rasina in aceasta faza nu este inca polimerizata, ceea ce
permite indepartarea resturilor existente cu o destula usurinta, cu atat mai mult cu cat inlay-ul este suficient
fixat pentru a nu putea fi dislocat
75

Dupa indepartarea excesului de material existent se va face polimerizarea completa a inlay-ului prin
fotopolimerizarea acestuia timp de 3 minute dupa care se va verifica suprafata sa si se vor indeparta
eventualele resturi ramase neobservate in faza anterioara
271.

Etapele metodei de reconstructie interna pentru realizarea a unei incrustatii de compozit.


Anestezie,daca aceasta este necesara
Izolarea campului operator
Indepartarea restauratiei existente si a linerului si expunerea tesuturilor dure in totalitate
Indepartarea tesuturilor alterate de un eventual proces carios existent
Aplicarea unui strat de material protector cu hidroxid de calciu, daca peretele pulpar sau parapulpar are
o grosime mai mica de 0,5 mm si protectia acestuia cu CIS ca material de reconstructie ce are si avantajul
ca permite o protectie impotriva aparitiei cariei secundare prin eliberare de fluor
Aplicarea atenta a gravarii acide in cavitatea astfel pregatita prin metoda total etch, cu acid fosforic
30-40% timp de 15 sec, urmeaza spalare abundenta cu apa si uscarea scurta a cavitatii
Aplicarea imediata a adezivului de colaj
Dupa aplicarea si polimerizarea adezivului dentinar si a primer-ului, cavitatea va fi umpluta cu material
compozit de preferinta transparent, care permite o restaurare transparenta, se polimerizeaza rapid si este
usor de modelat
Se va realiza ulterior preparatia in materialul restaurator aplicat anterior cu ajutorul instrumentarului
rotativ, la inceput freze diamantate, avand in vedere ca toate limitele preparatiei sa se afle in smalt, exceptie
putand face zona cervicala a preparatiei care, uneori, se afla in cement. Dupa prepararea grosiera cu freze
diamantate, se face finisarea preparatiei cu freze dure cu instrumente de mana, mai ales peretele proximal si
zona cervicala. Peretii proximali vor fi modelati suplimentar cu discuri
Se verifica limitele preparatiei, daca nu exista resturi de tesut dentar alterat, daca exista volum suficient
pentru inlay, daca e bine sa se realizeze inlay sau e necesara realizarea unui onlay sau coroana partiala
Amprentarea cavitatii, realizarea obturatiei provizorii, realizarea inlay-ului in laborator, proba si
plasarea sa in cavitate dupa retragerea restauratiei provizorii

272.

Avantajele generale ale incrustatiilor din compozit.


Necesita o preparatie minimala
Permit o adaptare buna a restauratiei la marginile preparatiei, in special la nivelul pragului gingival
Permit reducerea contractiei de priza a materialului compozit prin polimerizarea piesei in afara cavitatii
bucale
Efectul estetic precum si comportamentul in timp sunt bune
Materialul compozit este usor de manipulat
Permit ajustari ulterioare ale suprafetelor ocluzale fiind usor de adaptat si reparat
Sunt radioopace
Au pret de cost accesibil
Tehnologia de laborator a acestor piese e mai simpla decat a celor din portelan sau metal

273.

Indicatiile generale ale incrustatiilor din compozit.


Restaurarea molarilor si premolarilor ambelor arcade dentare
Dinti care prezinta margini de smalt necesare sigilarii cu o grosime de cel putin 0,5mm
Restaurari conservative ale dintilor care au un istm vestibulo-oral de cel putin 1/3 din distanta
intercuspidiana
Restaurari estetice la pacienti cu bruxism, pentru a modela abraziunea dintilor antagonisti
Inlocuirea unor restauratii de amalgam din motive estetice sau datorita unor defecte de inchidere
marginala ala acestora, fracturi ale restauratiei sau a peretilor dentari
Inlocuirea restauratiilor din materiale compozite compromise din punct de vedere al integritatii lor sau a
aspectului coloristic

274.

Indicatiile generale ale incrustatiilor din ceramica.


La pacientii care doresc un rezultat foarte estetic al restauratiei la dintii posteriori
76

In leziuni carioase mici si moderate, cu conditia ca profunzimea cavitatii sa die cel putin 1,5-2mm pentru a
permite grosimi ale portelanului rezistente la presiunile masticatorii exercitate asupra lor, fara risc de
fractura
Leziuni carioase mari sau leziuni traumatice care au subminat smaltul, cu conditia ca substanta dura dentara
restanta sa fie suficienta, peretii cavitatii sa aiba o grosime minima de 0,5-1mm, astfel incat, legatura
tesuturilor dure dentare cu restaurarea prin intermediul rasinii de cimentare sa realizeze o masa omogena,
rezistenta
la restaurarea unor dinti ce au ca antagonisti lucrari protetice din portelan, datorita abraziunii marcate pe
care acestea o produc
La dintii la care, datorita distructiei coronare mari, este greu de realizat forma de retentie pentru alte
materiale de restaurare
La pacientii cu o igiena orala corespunzatoare si risc de carie mic
Ca metoda de tratament pentru dintii cu fracturi coronare, fisuri
Numai la dintii care sa poata asigura o protectie pulpara
La dintii devitali la care cavitatea de acces la camera pulpara a compromis rezistenta dintelui si la care, prin
realizarea unei alte tehnici s-ar distruge prin slefuire dintele restant
La pacientii ce prezinta alergie la metale sau materiale compozite
275. Contraindicatiile generale ale incrustatiilor din ceramica.
La pacientii cu parafunctii habituale (bruxism) si obiceiuri agresive (tinerea cuielor intre dinti, a
creioanelor)
La pacientii cu o igiena orala deficitara
Pacientii cu risc de carie crescut
La dintii cu discromii importante
In cavitatile la care rebordul gingival e situat prea mult subgingival si nu se poate obtine o izolare eficienta
a preparatiei
Pacientii cu probleme majore de sanatate (epilepsie, psihopatii, boli cronice invalidante)
La pacientii cu probleme economice
Acolo unde nu exista motivatia unei astfel de restaurari
276. Avantajele generale ale incrustatiilor din ceramica.
Ele reprezinta inlocuitoare ideale ale tesuturilor dure dentare din punct de vedere estetic, avand o culoare
asemanatoare culorii naturale a dintelui
Sunt ideale pentru sanatatea parodontala pentru ca o restaurare de portelan acumuleaza cea mai redusa
cantitate de placa bacteriana
Preparatia e mai usor de realizat, mai economica, minimal invaziva
Au rezistenta foarte buna la abraziune
Au stabilitate in timp corespunzatoare
Inchiderea marginala este superioara refacerilor cu inlay metalic sau compozit sau a altor materiale de
restauratie
Realizarea punctului de contact interproximal e superioara celorlalte restauratii
Permit refacerea de puncte de contact ocluzale stabile si rezistente
Au radiotransparenta asemanatoare structurilor dure dentare
Sunt biocompatibile si inerte in ecosistemul oral
277.

Dezavantajele generale ale incrustatiilor din ceramica.


Cer timp de lucru mai lung si o atentie deosebita la prepararea, realizarea si cimentarea lor
Duritatea incrustatiei necimentate e relativa astfel incat printr-o proba brutala a adaptarii sale in interiorul
preparatiei, marginile de portelan se pot fractura usor. Dupa cimentarea sa prin aplicarea adezivului,
rezistenta sa creste substantial
Necesita un laborator bine utilat si un tehnician competent
Determina abrazarea dintilor antagonisti, mai ales atunci cand exista parafunctii
Dupa cimentare, orice adaptare ocluzala poate duce la pierderea colorantului de suprafata si fizionomia
restauratiei scade
77

278. Diferentele in prepararea cavitatii pentru o incrustatie ceramica, fata de cea pentru amalgam sau
pentru RDA.
Preparatia este mult mai conservatoare, indeparteaza numai din tesutul distrus de procesul carios pana in
dentina dura, normal colorata sau usor pigmentata
Designul cavitatii trebuie sa permita prepararea piesei ceramice in laborator si sa asigure o localizare
perfecta a incrustatiei in preparatie
Nu este necesara retentia prin frictiune, aceasta fiind chiar contraindicata
Nu e necesara indepartarea peretilor de smalt subminati, se poate face o deretentivizare a acestora si
intarirea lor cu ionomeri de sticla inainte de realizarea restauratiei in cavitatea bucala sau pe model. In
timpul cimentarii, acest spatiu de sub cuspizii nesustinuti se poate captusi cu rasini compozite; efectul de
intarire a acestora se datoreaza legaturilor dintre aceasta rasina de cimentare si incrustatie
Nu e necesara extensia preventiva in zonele de autocuratire si curatire artificiala a dintilor
Se pastreaza principiul rezistentei
Grosimea ocluzala a incrustatiei trebuie sa fie de 1-2,5mm pentru a rezista stresului ocluzal
Datorita cimentarii sale cu rasina compozita nu mai e necesar un paralelism perfect al peretilor laterali ai
cavitatii, ei trebuind sa fie usor divergenti fata de podeaua cavitatii, in unghi de 4-15 pentru a usura
introducerea si indepartarea incrustatiei in timpul probei sale
Intalnirea dintre pereti se realizeaza prin linii si unghiuri rotunjite pentru usurarea fabricarii piesei si
reducerea riscului de propagare a fracturarii unghiurilor ascutite; acest lucru se va realiza cu freze cilindroconice foarte fine la varf, pentru a nu distruge peretele pulpar
Marginile preparatiei nu trebuie bizotate, spatiul dintre dinte si inlay fiind ocupat cu rasina compozita ce
asigura o sigilare net superioara cimentului traditional. Marginile subtiri din ceramica ce ar rezulta ca
urmare a bizotarii risca sa se fractureze in timpul manoperelor de inserare. Se recomanda margini ocluzale
groase si praguri rotunjite care ajuta la o sigilare perfecta, expunand prismele de smalt la 90 fata de linia de
finisare ceea ce permite o buna gravare a acestora. In cavitatile verticale se recomanda un perete gingival
plan, cu marginea externa situata in smalt
Forma si profunzimea peretelui pulpar rezulta ca urmare a reducerii peretilor dentari cu o obturatie de baza
cu ionomeri de sticla. Forma peretelui pulpar depinde de evolutia procesului carios si el nu trebuie sa fie
neaparat pla, perpendicular pe axul dintelui, el poate fi in zona centrala a cavitatii in forma d V, cu laturile
V-ului paralele cu inclinarea pantelor cuspidiene; aceasta forma depinde de profunzimea procesului carios
279. Etapele de lucru pentru adaptarea si cimentarea unei incrustatii ceramice.
In cabinet dupa indepartarea restauratiei provizorii dintele trebuie curatat cu o pasta de finisat fara fluor sau
cu pulbere de piatra ponce si inainte de a se aplica diga se va verifica:
Culoarea dintelui
Contactul proximal care se face cu ajutorul unui fir de ata, foarte prudent pentru a nu fractura ceramica
Marginile restauratiei trebuie sa asigure o inchidere marginala foarte precisa astfel incat ele sa continue
profilul coroanei, iar portelanul sa nu se extinda peste marginile de smalt ale preparatiei
Se va verifica in ocluzie cu ajutorul hartiei de articulatie
Dupa realizarea acestor verificari se va trece la izolare cu diga si spalarea tuturor ariilor preparatiei cu un jet
de apa si o perie potrivita ca marime si uscarea sa cu jet de aer. Se aplica din nou inlay-ul pentru o reverificare a
sa.
Inainte de cimentare inlay-ul trebuie gravat, spalat, uscat si silanizat, iar preparatia va fi la randul sau
gravata prin tehnica total etch, se aplica primer-ul si agentul de colare. Inlay-ul preparat e uscat lejer cu aer
dupa aplicarea agentului de colaj, se va aplica un strat fin de material compozit fotopolimerizabil pe suprafata
lui si se aplica in preparatie. Se va indeparta excesul grosier, se polimerizeaza punctual dupa care se
indeparteaza din nou excesul aparut. Se trece la polimerizarea finala care se face 3 minute pentru fiecare dinte.
Dupa terminarea polimerizarii si indepartarea digii se va verifica restauratia in ocluzie si se vor face
eventuale mici finisari si reajustari.
280. Avantajele si dezavantajele metodei CAD/CAM in realizarea incrustatiilor ceramice.
Avantaje:
Nu necesita laborator
78

E suficienta o singura sedinta de lucru


Timpul de lucru e redus(incrustatie mica-3min, MOD-8min, onlay-12/13min)
Timpultotal de preparare, fabricare 1-1,5h
Nu necesita amprenta
Fiind bloc omogen de ceramica, posibilitatea de fracturare e mica
Dezavantaje:
Cere aparatura sofisticata
Pret de cost ridicat
Sculptarea anatomica a restauratiei cere timp
Morfologia dentara e mult simplificata
Functia ocluzala poate fi deficitara
281. Indicatiile si contraindicatiile fatetelor din compozit.
Indicatii:
Cazurile de uzura dentara prin abraziune, localizate in regiunea cervicala a dintilor anteriori
Ca metoda de tratament a eroziunilor chimice
Pata alba cretoasa ce nu beneficiaza de rezolvare prin tehnica de microabraziune
Hipoplazii minore de smalt
Fluoroza sau discromii determinate de administrare de tetraciclina, sau de alte cauze, la care metodele
de albire nu au dat rezultate scontate
In situatii clinice cu modificari de forma, volum si pozitie ale dintilor
Pentru inchiderea unor treme sau diasteme
In functie de ocluzie, in sensul ca o ocluzie psalidodonta sao o ocluzie adanca este favorabila fatetarii
dintilor maxilari dar mai putin avantajoasa pentru fetele vestibulare ale dintilor frontali mandibulari ce
vin in contact direct cu fata orala a dintilor maxilari
Contraindicatii:
Discromii severe
Ocluzie cap la cap
Obiceiuri vicioase(roaderea unghiilor, a creionului,pipei), pacienti cu bruxism
282. Caracteristicile preparatiei pentru realizarea unei fatete din compozit.
Prepararea fetei vestibulare presupune indepartarea din smaltul de pe fata vestibulara a dintelui a unui strat
in grosime de 0,3-0,5mm la dintii vitali si de 0,5-1mm la dintii devitali, respectand conturul convex in sens
axial si transversal al coroanei dentare. Limitele preparatiei vor fi:
Cervical: pana la marginea libera a gingiei / subgingival / supragingival
Proximal pana in vecinatatea punctului de contact, fara a-l desfiinta pe cat posibil
Incizal pana la nivelul muchiei incizale fara a se prelungi spre oral decat daca este necesara si o
alungire a dintelui
283. Etapele tehnicii directe de fatetare in capa cu materiale compozite.
Se alege culoarea materialului compozit pe un dinte alaturat, umezit in prealabil, pe care se va aplica
compozitul direct pe suprafata de smalt negravat, la lumina zilei, folosindu-ne de cheia de culori a trusei
Se spala si se usuca dintele dupa care se izoleaza cu multa atentie pentru a se evita contaminarea cu saliva a
suprafetei preparate si demineralizate
Se demineralizeaza smaltul cu gel demineralizant timp de 15 sec
Se spala cu apa suprafata gravata timp de 15 sec
Se usuca complet dupa care se umezeste suprafata dentara cu o buleta de vata umezita in apa distilata
Se aplica adeziv amelo-dentinar, o picatira in zona centrala asmaltului dupa care se intinde spre marginile
preparatiei cu o pensula fina si apoi este suflata bland cu aer si se fotopolimerizeaza 20 sec
Se trece la aplicarea materialului compozit
Fatetarea directa cu capa necesita folosirea unei cape transparente care va fi adaptata la colet si proximal pe
suprafata preparata, inainte de realizarea deminerelizarii
Daca dintii sunt foarte inchisi la culoare se pot utiliza, pentru mascarea acestei culori, fie agenti opacifianti,
fie coloranti destinati sa modifice culoarea fatetei. Acestia se prezinta sub forma de lacuri,siropuri sau geluri
79

Daca dintele ce va fi fatetat e foarte inchis la culoare se trece la aplicarea opacifiantului care a fost ales
in etapa de alegere a culorii si se va aplica de la cervical spre incizal si proximal si apoi va fi polimerizat 40
sec. Se vor aplica 2-3 straturi si fiecare va fi polimerizat separat. Excesul va fi indepartat cu o freza fina
diamantata. Peste stratul opacifiant se va aplica din nou un adeziv care va fi fotopolimerizat 20 sec.
Pe preparatia astfel pregatita se va aplica o cantitate de compozit cu ajutorul unei spatule umezite in rasina
adeziva, dupa care matricea coronara este umpluta cu material compozit si va fi plasata pe dinte in pozitie
corecta si cu presiune. Se va fotopolimeriza timp de 60 sec vestibular si oral si se indeparteaza excesul
Finisarea fatetei se face cu freze diamantate efilate iar finisarea marginala cu discuri flexibile din oxid de
aluminiu. Fateta va fi adaptata in pozitie de relatie centrica, propulsie si lateralitate.
284. Etapele tehnicii directe de fatetare strat cu strat cu materiale compozite.
Se alege culoarea materialului compozit pe un dinte alaturat, umezit in prealabil, pe care se va aplica
compozitul direct pe suprafata de smalt negravat, la lumina zilei, folosindu-ne de cheia de culori a trusei
Se spala si se usuca dintele dupa care se izoleaza cu multa atentie pentru a se evita contaminarea cu saliva a
suprafetei preparate si demineralizate
Se demineralizeaza smaltul cu gel demineralizant timp de 15 sec
Se spala cu apa suprafata gravata timp de 15 sec
Se usuca complet dupa care se umezeste suprafata dentara cu o buleta de vata umezita in apa distilata
Se aplica adeziv amelo-dentinar, o picatira in zona centrala asmaltului dupa care se intinde spre marginile
preparatiei cu o pensula fina si apoi este suflata bland cu aer si se fotopolimerizeaza 20 sec
Se aplica compozitul cu o spatula ce nu adera de acesta sau se umezeste spatula cu o picatura de adeziv. Se
aplica succesiv straturile de material compozit si se fotopolimerizeaza pe rand strat cu strat. Metoda permite
alegerea diferentiata a culorilor pe vertical rezultand un aspect fizionomic superior dar contractia de priza e
mai mare ca la metoda cu capa
Nu trebuie sa se realizeze o grosime exagerata a materialului, mai ales la colet pentru ca excesul de material
compozit poate duce la afectarea parodontiului marginal
Se modeleaza in conformitate cu varsta pacientului, a lobilor vestibulari si a muchiei incizale
Finisarea se face cu freze de finisat efilate, putin active la inceput iar finisarea finala se face cu discuri
flexibile din oxid de aluminiu, benzi abrazive, gume si paste de lustruit.
285. Avantajele si dezavantajele fatetarii directe cu materiale compozite.
Avantaje:
Se efectueaza in cabinet intr-o singura sedinta de tratament
Are sanse mai mari de a fi mai exacta decat metoda indirecta
Nu necesita laborator
Este mai ieftina
Dezavantaje:
Efectul fizionomic este mai putin optim si rezistenta coloristica in timp e mai putin stabila decat
la fatetele realizate prin metoda indirecta
Este dificil de realizat protectia punctului de contact
Au rezistenta mecanica mai mica
286.

Indicatiile fatetelor laminate ceramice.


Fracturi dentare la copii, fara interesarea dentinei
Dinte unic devitalizat, intens colorat
Eroziune forte a fetei vestibulare sau dinti ce au avut anterior o restauratie cervicala
Pierdere importanta de substanta amelara
Pierderi mari de substanta cervicala
Diasteme, treme, malpozitii usoare ale dintilor ce pot fi compensate prin fatete vestibulare
Modificari de forma si volum ale dintilor
Malformatii dentare, hipoplazii dentare
Leziuni de uzura dentara

287.

Contraindicatiile fatetelor laminate ceramice.


80

Pierderi mari de substanta dura dentara cu descoperirea dentinei


Cand la nivelul dintilor frontali exista presiuni ocluzale mari localizate in zona ce ar urma sa primeasca
fateta
La pacientii cu bruxism, obiceiuri vicioase
La pacientii cu carioactivitate crescuta
Absenta motivatiei fatetarii
Igiena bucala necorespunzatoare
288.

Avantajele fatetelor laminate ceramice.


Aspect coloristic optim din punct de vedere estetic
Prezinta o rezistenta mare la eroziune
Culoarea este stabila in timp
Riscul de fractura este asemenea riscului de fractura a unei coroane ceramice
Pentru realizarea sa se indeparteaza 0,5-0,75mm de substanta dura dentara, mai mult decat pentru o fateta
de compozit, dar mai putin decat pentru realizarea unei coroane de acoperire
Complicatiile functionale postoperatorii sunt limitate deoarece fateta ceramica se limiteaza la fata
vestibulara a dintelui si la marginea sa incizala
Datorita noilor generatii de adezivi amelo-dentinari si a materialelor de fixare este posibila largirea
indicatiilor fatetelor vestibulare
Rezistenta la tractiune si flexiune
In raport cu parodontiul marginal ea poate fi plasata supragingival pentru ca in mdiul umed bucal marginea
ei devine invizibila, dar poate fi plasata si usor subgingival, pentru ca este fixata cu material compozit
insolubil si marginea gingivala este in majoritatea cazurilor mai putin prejudiciata decat la o coroana

289.

Dezavantajele fatetelor laminate ceramice.


Pentru efectuarea fatetei de ceramica se recurge la indepartarea de tesut dur dentar
Restaurarea nu poate fi fixata provizoriu
Daca este fixata, toate corecturile ulterioare devin delicate si cer rigurozitate, uneori ele devin chiar
imposibile
Indepartarea unei fatete cimentate in vederea unor retusuri nu este posibila, ea se poate indeparta doar
prin frezare si apoi inlocuirea sa cu o alta sau cu o coroana
Efectuiarea fatetei vestibulare este o operatiune foarte delicata atat cu privire la stabilirea culorii si formei
cat si cu privire la modelajul superficial si realizarea caracteristicilor individuale pe o suprafata minima
Pret de cost relativ ridicat

290. Obiectivele prepararii dintilor pentru realizarea fatetelor ceramice.


Sa se obtina loc suficient pentru portelan, fara supraextinderea sau bombarea excesiva a refacerii
Sa permita mascarea limitelor preparatiei
Sa se obtina un ax unic de insertie al preparatiei
Atunci cand se cere utilizarea unor cimenturi opacifiante sau colorante ce necesita un volum suplimentar de
aproximativ 0,2mm sa se realizeze spatiul necesar acestora
Sa usureze plasarea fatetei
Sa se conserve cat mai mult smalt posibil
Sa inlature zona de smat mai bogata in fluor si rezistenta la gravarea acida
291. Avantajele preparatiei cu prag vertical pentru realizarea fatetelor ceramice.
Preparatia cu prag vertical prezinta o margine plasata perpendicular pe axul apico-coronar al dintelui, ceea
ce permite creerea unui prag paralel cu axul lung al dintelui
Realizarea unui prag vertical in 1/3 cervicala permite o refacere a formei anatomice a dintelui in zona sa
gingivala si o forma exterioara cu aspect estetic maxim
Pragul vertical se extinde si in1/3 mijlocie a dintelui in spatiul sau interproximal, sub punctul de contact,
ceea ce permite realizarea unor contururi proximale concave si realizarea curburii naturale a dintelui in
81

aceasta zona, realizarea unei forme anatomice a ambrazurilor si o trecere naturala de la nivelul suprafetei
proximale la cea faciala
Prepararea cu prag gingival permite, atunci cand situatia clinica o impune, plasarea santurilor mai profund
in tesutul dentar, pentru a imbunatatii aspectul estetic al fatetei
Tehnica prepararii cu prag vertical permite o realizare a fatetei ceramice cu o grosime suficienta, rezistenta
la fractura, pragul marginal al fatetei fiind perpendicular pe directia de actiune a fortelor dezvoltate in
timpul masticatiei la nivelul concavitatilor palatinale ale dintilor frontali.
TRATAMENTUL DISCROMIILOR DENTARE
292. Care sunt modalitatile de tratament de care pot beneficia discromiilor produse de tetraciclina, in
functie de forma clinica.
Se accepta existenta a 3 forme de discromii :
Forma usoara modificarea de culoare apare in nunate de galben deschis sau mai rar gri-deschis,
uniform distribuita in 1/3 incizala a dd; tratament 3-4 sedinte de albire in cabinet sau o cura de albire la
domiciliu de 4 saptamani
Forma moderata coloratia este uniforma, dar de nuante mai pronuntate de galben inchis pana la
brun si cenusiu, fara localizare si delimitare precisa in suprafata; tratament 5-6 sedinte de albire in cabinet
sau 5-6 sedinte de albire la domiciliu
Forma severa coloratie intensa grin inchis spre albastru sau cafeniu-purpuriu, extinsa sub forma de
benzi transversale, cu zone de concentratie a coloratiei in special in1/3 cervicala; decolorarea duce la
deschiderea usoara a nuantei pana la un punct ; tratament fatetare directa sau indirecta cu materiale
compozite sau ceramice, cu utilizare de substante opacifiante sau chiar coroane de invelis ceramice.
293. Modalitati de tratament de care pot beneficia discromiile dentare produse de fluoroza.
Dupa gravitate are 3 forme :
Forma minora smaltul apare patat, cu zone albicioase, cretoase
Forma medie pete cafeniu-galbui
Forma severa modificari in textura smaltului care apare opac, cafeniu, friabil si se desprinde
parcelar de pe dentina subiacenta
In primele 2 forme tratamentul este de decolorare, iar forma severa se face initial decolorarea care, fiind
insuficienta, se apeleaza apoi la fatetare.
294. Agentii chimici utilizati in tehnicile de albire a dintilor vitali.
Perodixul de hidrogen
Este un compus instabil dpdv chimic
Poate fi disociat prin 2 tipuri de reactii chimice (care pot avea loc si simultan) reactia principala, care da
nastere la oxigen liber, cu putere de oxidare mai redusa reactie de disociere sau fotodisociere ; reactie de
disociere la pH bazic, rezultand ioni perhidroxil, care se caracterizeaza printr-o putere de oxidare net
superioara ionilor de oxigen
Produsii de disociere vor oxida sust colorante din structurile dure dentare prin penetrarea smaltului si a
dentinei
Se utilizeaza cel mai frecvent in solutii apoase stabilizate ; exista si sub forma de geluri dioxid siliconice
Este o subst caustica, eliberea radicali liberi si/sau anioni perhidroxil
Utilizarea de electie se gaseste in tehnica de cabinet tip power bleaching
Perboratul de sodiu
Este disponibil sub forma unei pulberi sau in diferite preparata comerciale tipizate
Este stabil cand este uscat
In prezenta acizilor, aerului cald sau apei se descompune formand metaborat de sodiu, peroxid de H si
oxigen liber
Exista sub 3 forme : mono-,tri- si tetrahidrat, care difera prin continutul de oxigen
Este de electie in decolorari intracoronare de tip wlking bleach
Peroxidul de carbamida
82

Contine : peroxid de H stabilizat in sol anhidra de glicerina si legat de uree (carbamida)


Are eficacitate mai mica de oxidare decat peroxidul de H
Folosit cel mai frecvent pt tehnica decolorarii la domiciliu si pt tehnica decolorarii in sala de asteptare
Produsele comerciale includ : glicerina, stanat de sodiu, acid fosforic sau citric si aromatizanti.
295. Care sunt masurile preoperatorii ale tratamentului de albire a dintilor vitali.
Efectuarea unui ex clinic minutios in scopul evidentierii factorului etiologic, al aprecierii statusului dentar si
pt evaluarea calitatii smaltului dd ce vor fi supusi tehnicilor de albire
Exereza dentinei alterate si restaurarea provizorie a leziunilor carioase perezente pe dd ce vor fi albiti
Verificarea etanseitatii restaurarilor prezente pe dd ce vor fi supusi albirii
Efectuarea bilantului paraodontal
Efectuarea unor examene complementare obligatorii (radiografii, teste de vitalitate, etc.)
Aprecierea si notarea in fisa de consultatie a nuantei de culoare a dd ce vor fi supusi albirii si efectuarea unei
fotografii cu starea lor prezenta (este indicata prezenta in imaginea fotografica a nuantei corespunzatoare din
cheia de culori)
Nu se lucreaza sub anestezie pt a se putea sesiza la timp aparitia unor fenomene dureroase
Pacientul va fi supus monitorizarii si va primi o serie de informatii absolut necesare asupra desfasurarii
ulterioare
296. Care sunt efectele secundare care pot aparea ca urmare a albirii dintilor vitali.

Subst folosite pt albire pot modifica flora bucala pe termen lung

La o folosire indelungata pot aparea colonii de Candida albicans

Pot aparea hipertrofii gingivale

Se poate constata aparitia sensibilitatii dureroare dentare, mai ales la


nivelul coletului dintilor (hiperestezia dentinara cervicala)

In timp, efectul albirii se poate pierde (1-2 ani), fiind necesara o


reinterventie

Iritatii la nivelul mucoasei prin izolare imperfecta la aplicarea metodei


de tip power bleaching, prin gutiera incorect adaptata sau prin cantitatea prea mare de gel aplicata de
pacient in gutiera

Tulburari ATM datorita unei gutiere incorect realizate (contacte ocluzale


premature)

Senzatia de greutate in stomac prin ingerarea unei cantitati din substanta


de albire, care a fost introdusa in exces in gutiera

Studii in vitro au sugerat ca tesuturile dure dentare ar putea fi afectate


structural, pe o anumita adancime, in cazul unor concentratii sau prin aplicarea indelungata a agentilor
decoloranti

Rezorbtia radiculara (cervicala) externa asociata tehnicii ambulatorii


walking bleach dar si decolorarii simultane intra- si extracoronare cu materiale continand peroxid de H

Unii autori descriu capacitatea anumitor substante ce elibereaza peroxizi


de a avea potential citotoxic, genotoxic sau de accentuare a actiunii mutagene a unor substante aspect
neconfirmat.
297.
o

Care sunt etapele de lucru la tehnica de albire a dintilor vitali in cabinet.


Se curata dd prin efectuarea detartrajului, urmat de periaj
profesional
o
Se alege culoarea pe care pacientului doreste sa o obtina ca urmare
a tehnicii de albire
o
Se usuca si se izoleaza dd (de preferat cu diga)
o
Se vaselinizeaza partile moi adiacente, pt protectie, cu vaselina,
Orabase, Opal Dam, in functie de tehnica si substanta aleasa pt a fi folosita
83

Se lucreaza fara anestezie


Se evita, pe toata durata tratamentului, utilizarea unor preparate

o
o
fluorurate

Se poate folosi, pt eliberarea oxigenului activ, o sursa de caldura

o
si/sau de lumina
o
fosforic, urmata de spalare si uscare

Se poate recurge la demineralizarea suprafetelor coronare cu acid

298. Care sunt avantajele tehnicii de albire a dintilor vitali la domiciliu si precautiile care trebuie luate
la aplicarea acestei tehnici.
Avantaje :
Este o metoda simpla, eficafitate
Toate substantele de albire utilizate se descompun in substante inofensive care se gasesc in mod normal
organism
Efectul de albire este dat de oxigenul liber
Precautii :
In caz de alergie se renunta la utilizarea metodelor de albire
Pacientii sa un fumeze in timpul procedurii de albire ale dd pentru ca e posibil ca substantele
cancerigene ce se gasesc in tabac sa fie potentate de oxigenul liber
In timpul sarcinii si alaptarii nu trebuie sa se recurga la albirea dd
Pacientii care prezinta sensibilitate dureroasa la colet nu pot beneficia de albirea dd
Pe timpul purtarii gutierei pacientii nu vor manca, bea, fuma
Seringile cu subst de albit un se vor expune la soare si nici nu se vor congela
299. Care sunt etapele tehnicii de tratament prin microabraziune.
Periaj profesional si uscarea dd
Izolarea optima (diga); clasic, se indica aplicarea bicarbonatului de sodiu pe suprafetele gingivale
adiacente, pt evitarea lezarii chimice a mucoasei
Realizarea unui amestec de acid clorhidric 18% cu pulbere de piatra ponce, care se intinde pe
suprafetele interesate sau utilizarea unui preparat comercial tipizat
Pacientul si medicul vor purta ochelari si echipament de protectie
Se folosesc cupe de cauciuc special concepute, atasare la piesa de mana, executand miscari circulare, cu
turatie redusa si presiunea moderata, timp de 1 min
Spalare abundenta sub izolare si aspiratie
Se examineaza culoarea si aspectul obtinut
Manopera se poate repeta de circa 10 ori, ceea ce duce la indepartarea a max 70-80 de microni din
grosimea smaltului vestibular, obtinundu-se un aspect lucios si sticlos
Dupa spalare si lustruire, dintele este supus unei tehnici de fluorizare locala

84