Sunteți pe pagina 1din 94

Apele

Tip de
scurgere

Raurile din unitatile de


relief

Scurgere sezoniera

Primavara
Vestic
(banatosomean)

Central
(transilvan)
Estic
(moldovenesc)
Sud-estic
(pontodanubian)

Sudic (getic)

Alpinsubalpin

- M. Apuseni
- M. Banatului
- Carpati Orientali NV
- Dealurile de Vest
- Campia de Vest
Depresiunea colinara a
Transilvaniei i rama
montana limitrofa
- Carpatii Orientali
- Subcarpatii Moldovei
- Podiul Moldovei
- Subcarpatii de Curbura
(exterior)
- Campia Romana (est)
- Podiul Dobrogei
- Carpatii Meridionali (S)
- Subcarpatii Getici
- Podiul Getic
-Centrul i vestul Campiei
Romane
Crestele Carpatilor la peste
1800 m
'

Vara

Toamna

Ape mari III-IV


munte, mai
timpuriu in
regiunile joase.

Viituri
iunie

Ape mici
VII-XI

Ape mari III-IV

Viituri
VI

Ape mari III-VI in


regiuni inalte i
III-V in cele joase
Ape mari III-IV

Max.
an

Min.
an

Iarna
Viituri
XII i
ape mici
I-II

V-VI

IX

Ape mici

IV-VI

IX-XI

Lungi intervale cu ape mici


intrerupte de viituri scurte

III-V

IX

VI

IX

Ape mari III-V


(mai timpurii in
campie i mai
tarzii in munte)

Lungi intervale cu ape mici


intrerupte de viituri scurte; in
Subcarpati viituri de iarna
legate de producerea
circulatiei foehnale
Veri i toamne cu ape mici
intrerupte de viituri (frecvente
in vest i la munte); in vest i
unele viituri la inceputul iernii.

V-VI

IX

Scurgere bogata
in aprilie-august

Scurgere minima in
septembrie-martie

IV-VI

I-II

Figura 5.1 Tipuri de scurgere

Scurgerea solida

Este dependents de mai multi factori:


- regimul scurgerii este important in timpul viiturilor i apelor mari de
primavara cand atat puterea de transport este ridicata, dar i forta de
exercitare a eroziunii;
- panta albiei raurilor cu cat este mai ridicata cu atat va da posibilitati
de realizare a unei scurgeri solide bogate mai mari; in Carpati ea
este superioara celei de campie;
- alcatuirea petrografica a unitatilor de relief strabatute de rau
influenteaza tipul i volumul de materiale transportate. Scurgerea
solida este importanta in acelea alcatuite din roci sedimentare uor
de dislocat in raport cu cele magmatice i cristaline; de exemplu este
insemnata in Subcarpati, unitatile carpatice formate din fli, in dealuri
inalte i limitata in Carpatii Meridionali;
- marimea bazinului hidrografic i gradul de acoperire cu formatiuni
vegetale influenteaza debitul solid al raurilor (este deosebit de variata
la raurile cu bazine mari i redusa la cele mici; debite solide mari se
produc i la raurile mici dar cu versanti despaduriti).

Regimul termic al Este conditionat de regimul temperaturi lor aerului fiind in general
apei raurilor
pozitiv din martie pana la mijlocul lui decembrie la raurile din regiunile
din campie, dealuri i podiuri joase (mai timpuriu i respectiv mai
tarziu in sud-vestul tarii), din aprilie i pana in decembrie in munti (tot
mai tarziu i mai devreme pe masura creterii in altitudine). Numai
lunile de vara temperatura poate depai 200 in regiunile joase (sub
500 m).
95 Proiectul pentru Invatamantul Rural

Apele

Fenomenul de inghet se produce in sezonul rece intre 25-30 de zile


in regiunile de campie i dealuri joase din vestul i sud-vestul tarii,
60-80 zile in spatiul montan (la sub 1800 m) i nordul Podiului
Moldovei i peste 80 de zile pe crestele subalpine i alpine.
Fenomenul de inghet creeaza gheata la mal, sloiuri i pod de gheata
(frecvent la raurile mici).

Test de autoevaluare 5.2


1.Precizati sursele de alimentare cu apa a raurilor i frecventa lor in
diferite regiuni geografice.

2.Care este specificul scurgerii apei raurilor pe sezoane.

3.Enumerati factorii care determina regimul scurgerii solide.

Comparati raspunsurile dumneavoastra cu cele redate la finele


unitatii de invatare.
Raurile Romaniei
Pe teritoriul Romaniei exista o bogata retea de rauri alcatuita din mai
multe bazine hidrografice mari care se desfaoara din Carpati spre
vest, sud i est i ajung la Dunare; raurile principale se varsa in fluviu
pe teritoriul tarii noastre (de la Nera la Prut in sud i Vieu-Sapanta
in nord).
In Dobrogea exista o retea de paraie care nu ajung in Dunare ci se
opresc in mai multe locuri cu faie litorala.
Elemente
generale

96

Dunarea - al doilea fluviu al Europei


- izvorate din Muntii Padurea Neagra (Germania) prin doua
rauri mai mici (Brigach i Breg) care se unesc la localitatea
Donauenschingen;
- are o lungime pana la varsarea in Marea Neagra de 2 860 km
i un bazin hidrografic de 805.300 km2 (8% din Europa)
orientat in general vest-est;
- bazinul sau include rauri de pe teritoriul mai multor state
(Germania, Elvetia, Austria, Cehia, Slovacia, Ungaria, SerbiaMuntenegru, Slovenia, Croatia, Bosnia-Hertegovina, Bulgaria,
Romania, Moldova, Ucraina), iar fluviul trece prin patru
capitale (Viena, Bratislava, Budapesta, Belgrad) i numeroase
orae europene insemnate;
Proiectul pentru Invatamantul Rural

Apele

Dunarea in
Romania

Sectoare
dunarene

realizeaza mai multe defilee in Germania, Austria, UngariaSlovacia, Serbia-Romania (144 km intre Bazia i Varciorava);
este navigabila de la Ulm (Germania) i pana la varsare; prin
canalul Mein-Rin se asigura legatura cu Marea Nordului;
canalul Cernavoda-Agigea care strabate Dobrogea scurteaza
comunicarea directa cu Marea Neagra;
se desfaoara in cursul superior care pana la Viena (cca 1100
km i un debit mediu de 1920 m3/s) primete cei mai
importanti afluenti din M. Alpi; cursul mijlociu este intre Viena
i Bazia (cca 740 km lungime i un debit de 2944 m3/s in
aval de Belgrad); cursul inferior este cuprins intre Bazia i
varsare (1075 km i un debit la intrarea in delta de 6470 m3/s).
se intinde de la Bazia la Sulina realizand granita cu SerbiaMuntenegru, Bulgaria, Republica Moldova, Ucraina; i
strabate teritoriul Romaniei intre Calarai i Galati (E);
colecteaza cea mai mare parte din reteaua hidrografica de pe
teritoriul Romaniei grupata in mai multe sisteme orientate spre
vest i sud;
la intrare realizeaza un defileu iar la varsarea o delta
inregistrand pe parcurs latimi, adancimi i debite variabile;
este cea mai insemnata artera de comunicatie pe apa din tara
noastra, are un potential energetic mare (valorificate de
centralele de la Portile de Fier I i II); este un furnizor de apa
important pentru sistemele de irigatie din Campia Romana i
Dobrogea, pentru canalul Dunare-Marea Neagra, piscicultura,
alimentarea populatiei i industrie etc.;
este traversat de patru osele (peste barajul Portile de Fier I,
Giurgiu-Ruse, Feteti-Cernavoda, Giurgeni) i doua cai ferate
(Giurgiu-Ruse i Feteti-Cernavoda); intre mai multe localitati
situate pe cele doua maluri se asigura legaturi prin
functionarea bacurilor;
in lungul fluviului pe teritoriul Romaniei sunt oraele: Orova,
Drobeta Turnu Severin, Calafat, Corabia, Turnu Magurele,
Giurgiu, Oltenita, Calarai, Feteti, Cernavoda, Harova,
Macin, Braila, Galati, Isaccea, Tulcea, Sulina.

Defileul Dunarii - se intinde pe 144 km traversand Carpatii (in


Romania sunt muntii Locvei i Almajului i Podiul Mehediniti). In
lungul sau sunt mai multe bazinete depresionare cu terase i aezari
separate de sectoare foarte inguste (Cazanele pe cca 10 km lungime
este cel mai important); in ingustarea de la Gura Vaii s-a construit
sistemul hidroenergetic i de navigatie de la Portile de Fier I in
amonte de care se afla un lac de acumulare (130 km lungime; 2,3
mild. m3 de apa). Defileul i o parte din spatiul montan limitrof
formeaza un Parc national i insemnata regiune turistica strabatuta
de doua osele, desfaurate pe cele doua maluri.
Dunarea intre Gura Vaii i Calarai se afla la contactul mai intai
dintre Podiul Getic i Podiul Miroc i apoi intre Campia Romana i
Podiul Prebalcanic. Are o lunca larga (mai multi kilometrii) i terase.
Panta mica a favorizat procesul de despletire in brate care

97 Proiectul pentru Invatamantul Rural

Apele

inregistreaza ostroave i pastrarea de balti; la Ostrovul Mare a fost


amenajat al doilea sistem hidroenergetic i de navigatie (Portile de
Fier II):
Dunarea fntre Calarai i Braila i-a dezvoltat un sector cu o lunca
extinsa (peste10 km largime) in care la exterior sunt doua perechi de
brate principale (Dunarea veche spre Podiul Dobrogei; Borcea i
Cremenea catre Campia Romana) intre care sunt Balta lalomitei i
Balta Brailei alcatuite din suprafete mlatinoase, lacuri, brate
secundare, terenuri agricole etc. Balta Mica a Brailei formeaza un
Parc national.
Dunarea fntre Braila i primul ceatal reprezinta un brat cu o lungime
de cca 80 km incadrat de sectoare de lunca cu lacuri, canale, diguri
i spatii agricole.
In aval de primul ceatal (Patlageanca) se desfaoara delta pe locul
unui fost golf din holocen. Are mai intai bratele Chilia i Tulcea,
ultimul divizandu-se in Sulina i Sfantu Gheorghe in aval de
municipiul Tulcea exista grinduri fluviatile inguste, fluvio-maritime i
continentale separate de brate secundare, lacuri, sectoare
mlatinoase. La ceatalul Patlageanca are un debit lichid de 6 473
m3/s i unul solid de 2140 kg/s. La gurile de varsare ale bratelor
Chilia i Sfantu Gheorghe se dezvolta delte secundare.
Sisteme
hidrografice

Sunt separate cinci grupari de rauri, apartinand bazinului Dunarea la


care se adauga unul est-dobrogean (Figura 5.2).
1) Grupa raurilor nord-vestice (maramureana).
Este alcatuita din mai multe rauri cu obaria in muntii din vestul
Grupei nordice a Carpatilor Orientali.
Debitele bogate sunt asigurate de frecventa maselor de aer oceanic;
exista ape mari primavara i viituri de vara.
Este alcatuita din:
- Tisa (izvoare in Ucraina, in Carpatii Paduroi; peste 60 km cat
formeaza granita cu Ucraina; debit - cca 150 m3/s);
- Vieul (cel mai important afluent; izvorate din M. Maramure, din
vecinatatea pasului Prislop, strabate nord-estul Depresiuni
Maramure unde primete mai multe rauri scurte din M. Rodnei dar
i doua - Ruscova i Vaser din M. Maramure; la varsare are un
debit egal cu al Tisei);
- Iza (izvorate din M. Rodnei, strabate Depresiunea Maramure
unde are numeroi afluenti cu obarii in nordul muntilor vulcanici,
intre care i Mara; se varsa in Tisa la Sighetu Marmatiei), Sapanta i
alte cateva rauri mai mici din nordul M. Igni;

98

Proiectul pentru Invatamantul Rural

Apele

Figura 5.2 Harta sistemelor hidrografice din Romania

- pe teritoriul Ungariei se varsa in Tisa - Turul (bazin superior


desfaurat in muntii Oa-Igni, depresiunea Oa unde exista i lacul
de baraj Calineti).
2) Grupa raurilor vestice (someano-mureana).
Este alcatuita din trei mari bazine (Some, Cri, Mure) la care se
adauga altele mai mici in Dealurile Silvaniei.
Colectorul acestora este Tisa pe teritoriul Ungariei.
Alimentarea complexa dominata de aportul in precipitatii a maselor
de aer oceanic; ape mari primavara, viituri de vara i toamna.

Someul cel mai


insemnat rau din
nord-vestul tarii

Include trei mari bazine hidrografice:


- Someul (un bazin de 15015 km2; lungime de 435 km din care 349
in Romania unde are un debit de cca 120 m3/s). Este format din:
- Someul Mare (izvor in M. Rodnei, afluenti principali Salauta
din nord i ieu cu Bistrita din sud-est) i
- Someul Mic (realizat in nord-estul M. Apuseni din Someul
Cald i Someul Rece; lacurile de baraj Fantanele, Tarnita,
Gilau i altele mai mici in Muntele Mare; trece prin Cluj
Napoca) care separa Campia Transilvaniei de Podiul
Somean (din dealuri primete mai multe rauri scurte cu
scurgere fluctuanta ceea ce a condus la realizarea de iazuri).
Someul dupa confluenta de la Dej, strabate Podiul
Somean, Dealurile de Vest (taie in roci cristaline i calcare
defilee mici la Jibou i Benesat), Depresiunea Baia Mare (are

99 Proiectul pentru Invatamantul Rural

Apele

ca afluenti Lapuul i Sasarul cu izvoare in muntii LapuTible-Gutai) i Campia Someului (aici frecvente revarsari;
oraul Satu Mare).
- Crasna cu izvoare in M. Plopi i M. Mese, dreneaza depresiunea
imleu (exista un lac de baraj i un defileu in roci cristaline),
Dealurile Crasnei i Campia Someului ; se varsa in Tisa printr-un
canal; debit mic i cu fluctuatii sezoniere.
Criul al doilea
bazin hidrografic
al Transilvaniei

- Cri$ul formeaza un sistem cu patru rauri mari cu obarii in M.


Apuseni, care strabat unitati deluroase i de campie, se unesc cate
doua i in final se varsa in Tisa; suprafata bazinului este de 25 537
km2 din care 14 880 km2 in Romania; cea mai mare parte a scurgerii
se face primavara (martie-mai), iarna (decembrie-februarie) cand se
produc viituri din topirea zapezii i in timpul unor viituri din iunie-iulie;
din august i pana in noiembrie sunt debite mici; ea reflecta influenta
climatului oceanic dar i a maselor de aer ce vin dinspre Marea
Mediterana (in sud).
- Barcaul este in nord (izvoare din Muntii Plopi, i ii dezvolta
bazinul in Dealurile Crasnei i campie unde este canalizat la
fel ca i paraul ler; are in Romania o lungime de 118 km; in
campie are un debit mediu de 1,65 m3/s).
- Criul Repede (izvorate in Depresiunea Huedin, dar strabate
muntii spre vest creand defileele de la Ciucea i Vadu Criului,
Depresiunea Vad-Borod unde sunt lacuri de baraj i campia
trecand prin Oradea; are afluenti importanti din muntii Bihor,
Vladeasa i Padurea Craiului (Henz, Valea Draganului, lad);
in Romania are o lungime de 148 km; debitul mediu la Oradea
este de 19,6 m3/s).
- Criul Negru (izvorate de sub varful Bihor, strabate
Depresiunea Beiu unde primete multi afluenti importanti Criul Pietros, Valea Roia - din masivele limitrofe (Bihor,
Padurea Craiului, Codru Moma), iar dupa defileul de la Uileac
trece prin dealuri i campie spre Ungaria; in Romania are o
lungime de 144 km, are un debit in campie la Tinca de 23,6
m3/s.
- Criul Alb (are 238 km pe teritoriul Romaniei; izvorate din
sudul M. Bihor, strabate mai intai depresiunile Brad,
Halmagiu, Zarand despartite de defilee i apoi pana la granita
campia unde la Chiinau Cri are un debit mediu de 21,4
m3/s).

Mureul are cel


mai mare bazin i
cea mai mare
lungime din
Transilvania

- Bazinul Mureului - este unul din cele mai mari din sistemul
Dunarii (29 767 km2 din care in Romania 27 919 km2; 766 km
lungime din care 718 km in tara noastra). Circa 35% din acesta
cuprinde masive muntoase din toate lanturile acestora; mai mult de
55% apartin regiunilor deluroase, depresionare i de podi in restul
campiei.
Scurgerea
este
complexa
implicand
situatii
caracteristice
principalelor trepte de relief pe fondul unei frecvente deosebite a
maselor de aer vestice dar i a rolului regional pe care relieful il are

100

Proiectul pentru Invatamantul Rural

Apele

in dezvoltarea de ascendente sau descendente ale aerului insotite


de caderea de ploi bogate sau extinderea timpului senin. Elementul
comun tuturor componentilor il reprezinta apele mari de primavara
(maximum in aprilie sau in mai) i scurgerea minima din varatoamna. In vest intervin viituri de iarna impuse de prezenta maselor
de aer mediteraneene, apoi la raurile din Carpatii Meridionali,
intarzierea apelor mari de primavara (martie-iunie) etc.
-

Mureul izvorate din localitatea Izvorul Mure din


Depresiunea Gheorgheni (afluentii mici din Muntii Hama,
Gurghiu i Giurgeu) pe care o strabate de sud la nord;
realizeaza defileul Toplita-Deda dintre masivele vulcanice
Calimani i Gurghiu; traverseaza Depresiunea colinara a
Transilvaniei (de la Deda la Alba Iulia separand in principal
Campia Transilvaniei de Podiul Tarnavelor i se inscrie sub
forma unui culoar cu mici ingustari pe la sud-est i sud de M.
Apuseni i nord de Muntii Poiana Rusca i Dealurile Lipovei.
In ultima sectiune trece printre unitati de campie la formarea
carora a contribuit (prin aluviuni) in cuaternar. Daca la ieirea
din defileul din Carpatii Orientali are un debit mediu de 23
m3/s, la Arad ajunge la 154 m3/s. Cel mai mare debit s-a
produs in mai 1970 i a fost la Alba Iulia de 2192 m3/s care a
provocat inundatii i pierderi enorme. Are multi afluenti
principali cu izvoare in cele trei ramuri carpatice.
Gurghiu (izvorate din muntii omonimi; debit de 7,2 m3/s).
Niraj (izvorate din M. Gurghiu).
Arieul (format din Arieul Mare cu izvor in M. Bihor i Arieul
Mic cu izvoare in estul vf. Bihor unite la Campeni unde din sud
ajunge i Abrudul cu obaria sub muntele Detunatele; in aval
de Campeni separa Muntele Mare de Muntii Trascau, intra in
vestul Campiei Transilvaniei unde are un debit de 23,5 m3/s;
in culmile calcaroase din Muntii Apuseni a taiat chei; exista i
un lac de baraj pe Arieul Mare.
Tarnava este cel mai mare afluent (bazin de 3586 km2) cu
izvoare in Carpatii Orientali i varsare la vest de Blaj in
culoarul depresionar Alba Iulia-Aiud; are un debit la varsare de
23 m3/s. Este formata din doua rauri insemnate. Tarnava Mica
(izvoare in M. Gurghiu de sub vf. Saca; trece prin sectorul cu
samburi de sare de la Praid, apoi prin mijlocul Dealurilor
Tarnavei primind numeroase paraie scurte care vara seaca;
are un debit de 8,3 m3/s). Tarnava Mare (izvoare din nordul M.
Harghita, trece prin Depresiunea Odorhei pentru ca in aval
dupa ce separa Dealurile Tarnavei de Podiul Hartibaci i
Podiul Secaelor, sa se uneasca cu Tarnava Mica la Blaj; are
un debit de 13 m3/s.
Ampoiul (izvoare in M. Metaliferi, strabate depresiunea
omonima i se varsa in Mure la Alba Iulia; are un debit de 2
m3/s).
Sebeul (important afluent din Carpatii Meridionali cu o
lungime de 93 km i un bazin de 1289 km, este format de
paraie ce provin din muntii Cindrel, ureanu, Lotrului; lacuri cu
baraj hidroenergetic; are un debit de 8,7 m3/s aproape de
varsare).

101 Proiectul pentru Invatamantul Rural

Apele

Streiul (cel mai mare bazin din Carpatii Meridionali - de 1926


km2; format din Strei cu izvoare in M. ureanu i Raul Mare cu
obarie in muntii Retezat i Godeanu care se unesc in
Depresiunea Hateg; in aval de care taie un defileu i parcurge
pana la varsare depresiunea Calan; exista lacuri glaciare i de
baraj hidroenergetic; are un debit de 23 m3/s).

3) Grupa de sud-vest (banateana)


Include bazine mai mici a caror rauri principale ii au obarii in muntii
Tarcu, Cernei, Poiana Rusca i mai ales Banatului i care apoi
separa subunitati ale Dealurilor de Vest, strabat sudul Campiei de
Vest i se varsa in Serbia in Dunare i Tisa.
Au o scurgere puternic influentata de frecventa maselor de aer umed
i cald de provenienta mediteraneana. Ele impun viiturile de iarna ce
asigura o pondere mai mare a scurgerii din acest sezon de iarna in
raport cu ploile din timpul verii; finalul sezonului cald este marcat de
ape mici.
Principalele bazine sunt:
- Bega are izvoare in M. Poiana Rusca, dar cea mai mare parte a
bazinului se afla in campie unde este canalizata i folosita in trecut in
aval de Timioara i pentru transport naval; se varsa in Tisa; are un
debit de peste 5 m3/s dupa unirea, in Serbia, cu Bega Veche (izvoare
in Dealurile Lipovei, canalizate).
Cel mai important - Timiul cu cel mai mare bazin (5248 km2) din grupa se varsa in
rau al Banatului
Dunare in Serbia, are izvoare in M. Semenic, numeroi afluenti scurti
(in regiunea montana cel mai insemnat este Bistrita cu izvor in M.
Tarcu i lac de baraj); in aval de Caransebe strabate un larg culoar
de vale incadrat de dealuri i in final campia omonima unde are ca
afluenti insemnati Poganiul (izvoare in dealurile omonime; lac) i
- Barzava (izvoare in M. Semenic pe care ii separa de M. Aninei;
strabate printr-un defileu M. Dognecei; in bazinul sau mai multe
lacuri de baraj); are la Lugoj un debit de 33,4 m3/s.
- Caracul - are izvoare in M. Aninei unde realizeaza mai multe
sectoare de chei; dupa ce separa M. Dognecei de Dealurile
Caraului intra in campie unde pe mai multi kilometri face granita cu
Serbia-Muntenegru; are un debit in campie de 5,88 m3/s.
- Nera - are izvorul in sudul M. Semenic, traverseaza Depresiunea
Bozovici unde primete pe Mini, separa printr-un defileu muntii
Aninei de Locvei ieind in campie unde realizeaza granita cu SerbiaMuntenegru; are un debit de 12,6 m3/s.
- Cerna - are un bazin ingust (axat pe un culoar tectonic); dreneaza
afluenti scurti din muntii Mehedinti, Godeanu, Cernei i Almaj intre
care Mehadia; o buna parte din cursul inferior reprezinta un golf al
lacului Portile de Fier pe malurile caruia se afla oraul Orova; debit
de 23,2 m3/s in apropiere de varsare.

102

Proiectul pentru Invatamantul Rural

Apele

Raurile din Defileul Dunarii sunt scurte i cu o scurgere puternic


influentata de regimul de cadere a precipitatiilor iar la traversarea
calcarelor de circulatia apei in acestea (la Cazane).
4) Grupa sudica (getica):
Este cea mai extinsa cuprinzand bazine dezvoltate in Carpatii
Meridionali i Orientali (partial), sudul Depresiunii colinare a
Transilvaniei, Subcarpatii Getici i de Curbura (partial), podiurile
Mehedinti, Getic i al Dobrogei (cea mai mare parte), Campia
Romana.
Se disting mai multe sisteme ce reflecta generatii de rauri cu
complexitate diferita. In prima se disting: Oltul, Jiul, Argeul, lalomita,
care s-au dezvoltat pe toate treptele de relief; include rauri din unatrei generatii ceea ce se rasfrange in marimea bazinului, debitului,
caracteristicile scurgerii etc. In cea de a doua sunt rauri mai mici pe
una sau doua trepte de relief etc.
Scurgerea reflecta indeosebi la raurile mici trecerea gradata de la
regimul specific celor din sud-vest la cel caracteristic raurilor din
regiunile cu climat continental. La acelea cu bazin extins pe mai
multe unitati geografice scurgerea insumeaza caracteristicile
fiecareia.
Cele mai insemnate bazine sunt:
- Raurile de la vest de Jiu sunt scurte desfaurandu-se fie in
Podiul Mehedinti (Topolnita, Coutea - au scurgere influentata i
de circulatia carstica; debite sub 2 m3/s) fie in Podiul Getic i
Campia Olteniei (Blahnita, Drincea, Desnatui - cu ape mari
primavara, iarna i o lunga perioada cu debite reduse vara i toamna
cand multi afluenti seaca; izvoare din panzele acvifere din podi i
terasele Dunarii.
Jiul - raul care
trece prin
mijlocul Olteniei

- Jiul are o suprafata a bazinului de 10469 km2 i o lungime de 348


km intre izvoarele din muntii Godeanu (Jiul de Vest) i ureanu (Jiul
de Est) i varsarea in Dunare. Are o scurgere complexa ce asigura
un debit ce crete de la 19,8 m3/s la ieirea din Depresiunea
Petroani la 86,8 m3/s aproape de varsare. Daca in spatiul montan
scurgerea mare este legata de intervalul aprilie-iunie la care se
adauga viituri scurte vara in Subcarpatii Gorjului, podi i campie
datorita frecventei maselor de aer mediteraneene se adauga creteri
insemnate i iarna; cele mai importante rauri din bazin au obaria in
muntii Valcan, au debie de 1,5-4,5 m3/s (Motru, Tismana, Bistrita,
Jale, uita) i Parang (Gilort); in rama calcaroasa a muntilor i-au
taiat chei; traverseaza Subcarpatii Gorjului iar cele mai mari i
Podiul Getic (Motru cu 1,4 m3/s; Gilortul cu 12 m3/s). Din acesta din
urma ii au izvoarele i rauri mai mici (debit sub 2 m3/s). Exista lacuri
glaciare in (etajul alpin) i de baraj (Motru, Jiu), iar local o scurgere
influentata de circulatia apei in calcare sau in panzele de pietri i
nisip ale Podiului Getic.

103 Proiectul pentru Invatamantul Rural

Apele

Oltul cel mai


mare rau
desfaurat in
intregime in
Romania

- Oltul: prin suprafata bazinului (24 300 km2), lungime (699 km) i
debit mediu (165 m3/s), este unul din cele mai importante sisteme
hidrografice din Romania. Traverseaza cele mai multe unitati
geografice ceea ce se reflecta atat in modul de realizare al
alimentarii cat i in regimul scurgerii. Daca bazinul superior cu
afluenti din masive cu inaltimi sub 1800 m este subordonat
alimentarii pluvio-nivale in cel mijlociu regimul scurgerii devine
complex datorita pe de-o parte a Carpatilor Meridionali (intervin
etajele superioare cu multa zapada i un sezon rece lung) iar pe de
alta a sudului deluros i depresionar al Transilvaniei (efecte foehnale
ce conduc la topiri timpuri ale zapezii). La sud de Carpati intervine
alimentarea din panzele de pietriuri ale Podiului Getic. In
concordanta cu acestea regimul scurgerii mai simplu in amonte de
Depresiunea Braov (ape mari in martie-iunie, viituri scurte de vara i
ape mici toamna) se va complica in Transilvania (scurte viituri cand
se produc vanturi foehnale; o perioada mai lunga cu scurgere bogata
din martie pana in iulie intretinuta de topirea zapezii in M. Fagara i
producerea de ploi bogate; un interval cu ape mici toamna prelungit
apoi in lunile de iarna). In bazinul inferior se adauga influenta
aportului afluentilor determinat de frecventa maselor de aer sudic
(mai slab insa decat la Jiu). Potentialul hidroenergetic ridicat este
valorificat prin mai multe amenajari efectuate pe Olt, Lotru, Sadu etc.
In etajul alpin sunt lacuri glaciare iar pe marile rauri lacuri de baraj
prin care s-a realizat i o regularizare a scurgerii. Debitul variaza de
la 1,5 m3/s (Depresiunea Ciuc), 39 m3/s la ieirea din defileul de la
Raco, 70 m3/s la intrarea in defileul de la Turnu Rou, 117 m3/s la
Ramnicu Valcea i peste 165 m3/s la varsare. Afluentii au dimensiuni
variate i contributii diferite in scurgere:
- raurile din depresiunile Ciuc, Braov sunt scurte i au frecvent
debite medii sub 1,5 m3/s. Cel mai important este Raul Negru
(debit de 6,7 m3/s);
- in Transilvania sunt pe de o parte raurile care coboara din
circurile glaciare din Muntii Fagara i Cindrel (Urlea,
Cartioara, Avrig, Cibin etc.) cu ape mari in lunile de
primavara-vara iar pe de alta cele din podi (Hartibaci debit
sub 2,5 m3/s) cu ape bogate in martie-mai i scazute in
sezonul cald cand unii afluenti seaca;
- in defileul Turnu Rou-Cozia principalul afluent este Lotrul
(unit cu Latorita) care asigura un debit de peste 18 m3/s i in
bazinul caruia exista un complex hidroenergetic in mai multe
trepte.
- afluentii principali din cursul inferior au obaria in Muntii
Capatanii i Fagara, strabat Subcarpatii Valcei, Podiurile
Cotmeana i Oltet (Topolog, debit la varsare 4,99 m3/s; Oltet
cu debit de aproape 13 m3/s); se adauga unele rauri mici din
campie care in cea mai mare parte a sezonului cald sunt
secate.
- Arge (12,521 km2, 340 km lungime i un debit mediu care crete
de la 7 m3/s in Muntii Fagara, la 9,5 m3/s la Curtea de Arge, 35
3

m3/s la Piteti, la 50 m3/s in campie i 64 m3/s la varsare). Izvorate


din circurile glaciare din M. Fagara (raurile Buda i Capra),
104

Proiectul pentru Invatamantul Rural

Apele

traverseaza depresiunea Lovitea, separa muntii Ghitu de Frunti,


strabate Subcarpatii i Podiul Getic apoi diferite subunitati ale
Campiei Romane (Piteti, Titu, Vlasia) unde primete afluenti ce
contribuie diferit la regimul scurgerii. In lungul sau sunt mai multe
lacuri de baraj (hidroenergie, regularizarea scurgerii i alimentare cu
apa), iar in campie pornesc canalele pentru irigatie i alimentare a
oraului Bucureti. In scurgere se impun apele mari de primavara
(aprilie-iunie in bazinul superior; martie-mai in cel mijlociu i nivelele
mici din iulie-decembrie). Principalii afluentii sunt:
- Valsanul - strabate Muntii Fagara i dealurile avand un debit
de 3,7 m3/s.
- Raul Doamnei - izvoare in mai multe circuri glaciare; primete
apele Raului Targului (cu Bratia i Argeelul); un debit de 19
m3/s.
- Dambovita este cel mai mare avand 266 km lungime i bazin
de 2 759 km2; izvoare in muntii Fagara i Papua; strabate in
munti mai multe sectoare de chei; in campie primete ca
afluent pe Colentina transformata in raza oraului Bucureti
intr-o salba de lacuri; debit mediu peste 11 m3/s,
- In campie exista sistemul Calnitea (cu Neajlov, Glavacioc,
Dambovnic cu un debit final in jur de 6 m3/s; mari fluctuatii
sezoniere ale scurgerii cu ape mari in martie, dar i la unele
viituri din lunile de iarna sau de vara).
- ialomita: are o suprafata a bazinului de 10430 km2, o lungime de
414 km i un debit mediu care crete de la 1,35 m3/s in munte, la 9
m3/s in dealuri i 39 m3/s in campie. Ii are obaria in M. Bucegi intrun complex glaciar, realizeaza in acetia mai multe sectoare de chei,
traverseaza de la nord la sud Subcarpatii unde primete mai multe
rauri cu debit redus; in campie pe de-o parte ii schimba directia (de
la vest la est) iar pe de alta aduna apele mai multor rauri principale
(Cricovul Dulce, Prahova unita cu Teleajenul etc.). Scurgerea reflecta
influenta unui debit din etajele alpin i subalpin (da apa mai multa in
aprilie-iunie), frecventa maselor de aer sudice (topesc zapezile de la
finele lui februarie in campie i dau ploi bogate in martie-aprilie) i
estice (determina debite reduse vara i toamna intrerupte de mici
creteri la viiturile de vara). Afluentii principali sunt:
- Cricovul Dulce (cea mai mare parte din bazin in dealuri, cursul
inferior in campie, debit 2,2 m3/s).
- Prahova, cu izvor la Predeal, primete afluenti din Muntii
Bucegi, Baiu i Subcarpati (Izvorul Cerbului, Azuga i
Doftana), strabate campia pe care a construit-o la marginea
careia aduna apele Teleajenului (obarie in Muntii Ciuca,
afluenti Telejenel in munte, Varbilau in dealuri, debit mediu de
9,2 m3/s) i Cricovului Sarat (rau cu bazin in dealuri i campie,
debit mediu de 1,5 m3/s).
- Raurile cu obarie in Podiul Getic i varsare in campie. Mai
importanti sunt Calmatuiul (debit de 1 m3/s) i Vedea (debit 11 m3/s)
unita cu Teleormanul, (debit 3 m3/s). Se remarca printr-o scurgere cu
ape mari din februarie i pana in aprilie i ape mici in rest cand
paraiele secundare seaca; exista multe iazuri.

105 Proiectul pentru Invatamantul Rural

Apele

- Raurile din campie sunt mici, au o scurgere cu doua componente:


ape mari in februarie-martie i reduse in restul anului cand de multe
ori seaca; pe majoritatea au fost amenajate iazuri. Importante sunt
Mostitea i Calmatuiul (de Baragan).
- Paraiele din vestul Podiului Dobrogei sunt secate in cea mai
mare parte a anului. Scurgerea se realizeaza in februarie-martie la
topirea stratului subtire de zapada sau la ploile scurte din timpul
anului. Un fenomen distinct care poarta numele de sel" se produce
la marile averse i consta intr-o cretere rapida a debitului care
conduce la un val de apa ce exercita o puternica spalare nu numai in
albie ci i pe versanti producand distrugeri materiale i uneori
pierderi de vieti. Cele mai lungi sunt in Dobrogea de sud-vest, unele
avand obaria in Bulgaria; multe se varsa in lacuri de tip liman
(Canaraua Fetii in Oltina, Ceair in Bugeac); pe Carasu a fost
amenajat o buna parte din canalul Dunare-Marea Neagra; in nord
sunt Topologul, Jijila i Luncavita.
5) Grupa hidrografica estica (moldoveneasca).
Este formata din doua sisteme mari - Siret i Prut care se
desfaoara peste Carpatii Orientali, Subcarpatii Moldovei, Podiul
Moldovei i nord-estul Campiei Romane.
Acestea au o alimentare dependenta de regimul precipitatiilor impus
de masele de aer vestice i estice i doar la extremitati de cele
baltice i sudice.
Regimul scurgerii este de tip continental (ape mari primavara, ape
mici toamna i iarna; scurte viituri vara) cu unele modificari ale
perioadelor cu niveluri caracteristice. La cele mai mari rauri
desfaurarea bazinelor pe 2-3 trepte de relief conduce la o scurgere
cu caracter complex.
Siretul, raul cu
cel mai mare
bazin hidrografic

106

- Siretul este cel mai mare sistem hidrografic din tara noastra (o
suprafata a bazinului de 44,014 km2 din totalul de 44,835 km2; pe o
lungime de 726 km i un debit mediu la varsare de cca 190 m3/s. Are
un bazin asimetric cu cei mai insemnati afluenti pe dreapta cu
obarie in Carpati. Culoarul de vale propriu-zis, pe teritoriul
Romaniei, se desfaoara numai in unitati de podi |i dealuri;
exceptie in sud unde strabate nordul Campiei Romane. In regimul
scurgerii se diferentiaza doua situatii. Prima se refera la raurile mari
cu bazine in Carpati i dealuri. Daca in bazinul montan sunt ape
bogate i debite mari in martie-iunie, unele viituri de vara i ape mici
toamna i iarna; in bazinul colinar apele mari de primavara incep
scurgerea mai timpuriu iar creterile provocate de viiturile de vara
sunt atenuate. A doua situatie implica raurile cu bazinele numai in
spatiul colinar i de podi la care intervalul cu ape mari este mai mic
(martie-aprilie) iar cel cu debite reduse foarte lung. In nord influenta
maselor baltice asigura o scurgere mai bogata iar in sud masele
sudice produc topirea timpurie a zapezii ceea ce conduce la viituri de
iarna, dar i accentuarea perioadelor secetoase insotite la raurile
mici de fenomenul secarii. Principalele bazine hidrografice:

Proiectul pentru Invatamantul Rural

Apele

Suceava are obaria in Obcina Mestecani; traverseaza de la


vest la est toate obcinele i apoi de la nord-vest catre sud-est
Podiul Sucevei; are ca afluenti Brodina, Putna i Sucevita;
debitul mediu la varsare este de 14 m3/s.

Moldova izvorate din Obcina Mestecani, traverseaza mai


multe unitati montane (sectoare de depresiuni i defilee mici
intre Obcina Feredeu i muntii Giumalau-Rarau-Stanioarei) i
se afla la contactul dintre Podiul Sucevei i Subcarpatii
Moldovei; are ca afluenti principali in munte pe Putna,
Sadova, Moldovita, Humor i Suha ce au debite de 1,5 - 3,5
m3/s iar in dealuri pe Neamt; debitul mediu ajunge la varsare
la peste 26 m3/s.

Bistrita are cel mai mare bazin; izvorate din nord-estul M.


Rodnei, separa sub numele de Bistrita Aurie, Muntii Suhard de
Obcina Mestecani pana la intrarea in Depresiunea Dornelor
(aici primete ca afluenti pe Dorna i Neagra arului cu obarii
in M. Calimani) pentru ca in aval de aceasta sa treaca mai
intai printre muntii Bistritei, Ceahlau-Tarcau in sud i
Giumalau-Rarau-Stanioarei in nord i apoi Subcarpatii
Moldovei; afluentii principali in munte sunt Neagra,
Bistricioara, Bicazul, Tarcaul (debite medii de 2,5-5 m3/s), iar
in dealuri Cracaul (debit mediu 1,3 m3/s); exista mai multe
lacuri de baraj natural (pe Bicaz i Cuejd) i artificial (pe
Bistrita).
Trotuul izvorate din nord-vestul M. Ciuc separand pe
acetia i M. Nemira de masivele Hama, Tarcau, Gomanu,
Berzunt; in cursul inferior trece mai intai prin depresiunea
Cain-Oneti desfaurata la contactul dintre Subcarpatii
Moldovei i cei de Curbura dincolo de care realizeaza un
culoar larg intercolinar; are ca afluenti Asaul, Oituzul, Uzul,
Cainul, Tazlaul; cel mai insemnat sector de confluenta fiind la
Oneti; debitul crete de la 2,5 m3/s in cursul superior la cca
13 m3/s la intrarea in Subcarpati i peste 25 m3/s la varsare.
Putna este colectorul principal al apelor din muntii i
Subcarpatii Vrancei; izvorate din nordul varfului Lacauti,
traverseaza de la vest la est muntii i dealurile (la Valea Sarii
primete pe Zabala unita cu Naruja) pentru ca bazinul inferior
sa fie in campie unde are ca afluenti pe Milcov i Ramna
(obarii in Subcarpatii Vrancei; debit in jur de 1 m3/s cu
fluctuatii sezoniere in scurgere); are un debit in munti de

aproape 4 m3/s iar in campie de cca 10 m3/s (o parte din apa


se pierde in conurile de pietri pe care i le-a construit.
Ramnicu Sarat dei ii are izvoarele in sudul Muntilor Vrancei
cea mai mare parte a bazinului se afla in dealurile
subcarpatice i in campie avand debite medii modeste (1,60 la
ieirea din dealuri i 2,6 la varsare).
Buzaul este cel mai insemnat afluent sudic cu un debit in
cursul inferior de peste 25 m3/s; izvorate din nordul Muntilor
Ciuca, realizeaza un cot larg la localitatea Intorsura Buzaului,
separa muntii Siriu de Podul Calului, traverseaza Subcarpatii

107 Proiectul pentru Invatamantul Rural

Apele

Buzaului unde ii schimba de mai multe ori directia iar in aval


de oraul Buzau se orienteaza catre Siret spre nord-est; are
mai multi afluenti importanti - Basca Rosilei (formata din
Basca Mare i Basca Mica) in munti (cu debite de 3-9 m3/s),
Basca Chiojdului, Balaneasa, Saratel, Nicov, Slanic i
Calnau in Subcarpati.
Barladul este cel mai mare afluent al Siretului (7354 km2, 250
km lungime) care se desfaoara in Podiul Moldovei pe
stanga acestuia; izvoarele sunt din vestul Podiului Central
Moldovenesc iar pana la varsare separa Colinele Tutovei
(vest) de Dealurile Falciului i Podiul Covurlui (in est); in sud
strabate un mic sector din Campia Tecuci; are numeroi
afluenti care au debite mici i o scurgere in care intervalul lung
cu ape mici este intrerupt de viituri scurte; fenomenul de
secare a albiilor este caracteristic; in februarie-aprilie
(maximum in martie) se produc peste 50% din volumul
scurgerii; debitul este redus (de la sub 1 m3/s in cursul
superior la aproape 7 m3/s la varsare).
Prutul este un rau cu obarii in Carpati (Ucraina) care pe
ansamblu are un bazin de 28 396 km2 i o lungime de 953 km;
din acestea pe teritoriul Romaniei sunt 10 990 km2, 704 km
(granita cu Republica Moldova); are un debit la varsare de
85,5 m3/s; afluentii sunt rauri scurte de podi cu ape mici in
cea mai mare parte a anului, cu peste 50% din scurgere
primavara (martie sau aprilie) i cca 20-25% in unele viituri de
vara; debitele medii variaza intre 0,5 m3/s i 3,5 m3/s (Jijia)
ceea ce face ca secarea sa fie un fenomen specific la multe
rauri; ca urmare, pe multe sunt amenajate de secole
numeroase iazuri; pe Prut exista un mare lac de baraj.

6. Grupa hidrografica est-dobrogeana (pontica)


Include mai multe paraie care ajung in lacuri de tip liman (Telita,
Taita in Babadag, Casimcea in Taaul; Mangalia, Techirghiol i
Tatlageac) sau in lagunele Siutghiol i Razim.
Regimul scurgerii este variabil de la un an la altul fiind dependent de
caderea precipitatiilor iar in unele cazuri de alimentarea subterana.
Exista viituri scurte (iarna din topirea zapezii, vara) i ape de
primavara din ploi concentrate in martie sau aprilie care survin pe un
fond de durata cu scurgere extrem de mica sau de perioade de
secare a albiilor; debitul mediu este intre 0,1 i 0,5 m3/s.

108

Proiectul pentru Invatamantul Rural

Apele

Lacurile
Caracteristici
generale

Pe teritoriul Romaniei exista in jur de 3450 lacuri, a caror suprafata


totala reprezinta cca 1% din cea a tarii. Cele mai mici nu depaesc
un hectar iar cele mai extinse ajung la mai multe sute de kilometri
patrati (ex. Razim 415 km2).
Depresiunile in care apa s-a acumulat au origine variata; multe sunt
naturale rezultat al unor procese realizate de diveri agenti (ex.
glaciara, vulcanica, de tasare, de baraj natural, eoliana etc.) iar altele
au fost create prin activitati antropice (baraje, excavatii etc.).
Apa celor mai multe lacuri este dulce ceea ce favorizeaza nu numai
dezvoltarea pe de-o parte a unor formatiuni vegetale dar i a
elementelor faunistice specifice (peti, pasari, unele mamifere etc.),
iar pe de alta valorificarea ei in irigatii, alimentarea cu apa etc.
In unele lacuri apa este sarata, iar pe fundul lor s-a acumulat un
namol sapropelic, amandoua fiind utilizate in diverse tratamente
balneare (in statiunile Eforie, Techirghiol, Mangalia, Amara, Lacul
Sarat, Sovata, Ocna Sibiului etc.).
Lacurile se intalnesc pe toate treptele de relief (munti, dealuri,
podiuri, campii, delta), dar au marimi, adancimi i forme variate.

Lacurile din
Carpati

Sunt numeroase dar au o distributie neuniforma pe masive.


Au origine diferita, cele naturale au dimensiuni mici i frecvent sunt la

109 Proiectul pentru Invatamantul Rural

Apele

altitudine mai mare pe cand cele antropice au dimensiuni mari i sunt


concentrate in depresiuni i pe fundul vailor inregistrand i un grad
distinct de valorificare economica.
Tipuri de lacuri:
- lacuri glaciare - se gasesc in munti unde in pleistocen au existat
ghetari. Dupa topirea lor in excavatiile din circurile i de pe vaile
glaciare prin acumularea apei au rezultat lacuri cu dimensiuni mici,
numite i iezere, tauri. Cele mai numeroase sunt in masivele: Rodnei
(Lala Mare, Lala Mica, Buhaescu i altele mai mici din circurile
glaciare), Retezat (peste 80 de lacuri, intre care Bucura cu 10 ha
este cel mai mare, Zanoaga cu -29 m este cel mai adanc; Pietrele,
Galeul, Ana, Lia, Viorica, Florica, Taul Agatat, Buta etc.); Fagara
(Balea cu 4,6 ha, Capra, Urlea, Podragu Mare cu -15,5 m;
Doamnele etc.), Parang (Galcescu, Taul fara fund, Slavei, Roiile
etc.), Godeanu, Tarcu, ureanu, Cindrel etc.
- lacuri in masive vulcanice - renumit este lacul Sf. Ana din craterul
principal din M. Ciomatu. In vecinatate exista Mlatina Moho (a fost
depresiune lacustra in care s-a dezvoltat puternic vegetatia). Se pot
adauga ochiurile de apa din unele microdepresiuni de pe platourile
vulcanice care in majoritate au rezultat prin procese de tasare nivala;
- lacurile de baraj natural - au dimensiuni variate desfaurandu-se
fie pe vai (bararea albiei raului de catre mase de roca alunecate de
pe versanti - ex. Lacul Rou din bazinul superior al Bicazului format
in 1837, cel de pe valea Cuejdului din M. Stanioarei realizat printrun proces similar in anul 2000). In muntii alcatuiti din fli exista i
lacuri in spatele unor trepte de alunecare care fie ca se afla pe
versanti fie pe fundul vaii; unele prin erodarea barajului au disparut;
- lacurile carstice sunt putine fiind localizate in doline sau uvale (ex.
Varaoaia din Podiul Padi, Ighiu in M. Trascau);
- lacuri antropice au rezultat frecvent in doua situatii. Mai intai in
spatele unor baraje din beton sau arocomente apa fiind folosita
pentru obtinerea de energie electrica sau la alimentarea unor unitati
economice (pe Bistrita Izvorul Muntelui i in aval; pe Buzau la Siriu,
pe Teleajen in amonte de Maneciu Ungureni, pe Ialomita in M.
Bucegi, pe Dambovita superioara, pe Arge la Vidraru i in aval, in
defileul Oltului de la Cozia i pe valea Lotrului la Vidra, Bradet,
Malaia, pe Sadu, pe Sebe-la Oaa, Tau, pe Raul Mare, pe Bistra
Marului, in M. Semenic in bazinul Barzavei, Portile de Fier I, raurile
principale ale Someului Mic la Fantanele, Tarnita i Gilau, pe Criul
Repede etc.). In al doilea rand sunt lacurile aparute in excavatii
miniere i ocne prabuite (in Maramure la Ocna ugatag i Cotiui
in foste ocne de sare); la Baia Sprie - Lacul Albastru etc. In jurul
acestora sunt numeroase amenajari turistice.

110

Proiectul pentru Invatamantul Rural

Apele

Lacurile din
regiunile de
dealuri i
podiuri

Numarul lor este mare dar dimensiunile sunt mici iar repartitia
confera unele grupari.
- lacuri dezvoltate in depresiuni rezultate prin prabuirea
tavanului unor galerii sau sali din ocne de sare sau prin tasare
in urma dizolvarii sarii aflata la mica adancime. In prima grupa se
includ cele de la Slanic, Telega, Ocnele Mari, Ocna Sibiului, Cojocna,
Sovata, Ocna Mure etc. Aici s-au realizat amenajari pentru
tratamente balneare. In cea de-a doua situatie sunt lacurile de la
Meledic (in bazinul superior al Slanicului de Buzau) i Ursu de la
Sovata.
- lacuri rezultate prin tasari favorizate de dizolvarea gipsurilor
aflate la suprafata (Nucoara in bazinul raului Doamnele din
Subcarpatii Argeului).
- lacuri intre treptele sau valurile de alunecare. Sunt numeroase,
au dimensiuni variabile i durata de functionare diferita. Sunt in
Subcarpati, Podiul Moldovei etc.
- iazurile au fost amenajate de oameni in albiile unor paraie care
frecvent vara seaca pentru folosirea apei la irigatii sau pentru
organizarea unor crescatorii de pete (au frecventa mare in Podiul
Moldovei, Depresiunea colinara a Transilvaniei etc.).
- benturile sunt ochiuri de apa realizate in special in Podiul Getic
pentru retinerea apei din precipitatii in vederea folosirii ei mai ales la
adapatul vitelor.
- lacurile de baraj in albiile raurilor mari pentru hidroenergie,
regularizarea scurgerii i folosirea apei la irigatii sau diverse activitati
economice (pe Prut la Stanca-Kosteti, pe Siret, Olt, Arge, Bistrita,
Crasna etc.). Pe malurile unora sunt i amenajari pentru turism.
- lacurile carstice - din Podiul Mehedinti (Ponoare, Zaton, Bala
etc.). Sunt concentrate in luncile raurilor avand geneza naturala dar
mai ales antropica; unele lacuri sunt i in microdepresiuni pe
platourile interfluviale; au dimensiuni variate.

Lacurile din
regiunile de
campie i
Dobrogea.

- limane fluviatile au rezultat prin bararea naturala cu aluviuni a gurii


de varsare a unor paraie mici de catre colector. Cele mai mari sunt pe Dunare (Mostitea, Galatui, Bugeac, Oltina, Marleanu etc.), pe
dreapta Ialomitei (Balteni, Snagov, Caldaruani, Ciolpani), pe stanga
Ialomitei (Fundata, Strachina), pe stanga Buzaului (Costeiu, Jirlau,
Amara, Balta Alba).
- limanele fluvio-maritime formate in cursul inferior al unor rauri
mici la varsarea acestora in mare prin bararea lor prin cordoane de
nisip (Techirghiol, Taaul, Tatlageac, Mangalia, Nuntai etc.). Cele
mai multe au apa sarata sau salmastra i namol sapropelic ceea ce a
favorizat realizarea de amenajari balneare.

111 Proiectul pentru Invatamantul Rural

Apele

- lagunele sunt lacuri mari rezultate din inchiderea unor golfuri prin
cordoane litorale. Cel mai mare complex lagunar este format din
lacurile Razim, Golovita, Sinoe, Smeica inchise de cordoanele
Chituc-Periteasca; exista deschideri inguste in cordoane numite
portite" prin care se realizeaza legaturi intre lac i mare. In sudul
Dobrogei exista laguna Siutghiol; initial au fost lagune i lacurile de la
Neptun i mlatina de la Mangalia nord.
- baltile sunt lacuri in sectoarele joase ale luncilor largi; comunicau
prin canale cu albia raului; apa este folosita la irigatii; piscicultura;
agrement; in secolele anterioare numarul lor era foarte mare dar
dupa 1970 multe au fost drenate. Mai importante sunt in lunca
Dunarii (Fantana Banului, Bistret, Suraia, cele din baltile Brailei i
lalomitei, Crapina, Somova etc.), Siretului, Prutului etc.
Un grup aparte il constituie lacurile din Delta Dunarii care constituie
balti separate de grinduri dar care au o larga comunicare directa sau
prin canale. Cele mai mari sunt Fortuna, Matita, Merhei, Babina,
Gorgova, Isac, Puiu, Lumina, Rou etc.
- lazurile sunt lacuri pe raurile din campie pentru piscicultura, irigatii
iar in ultimile decenii i agrement (campiile Boian, Gavanu Burdea,
Mostitea, Ierului etc.).
- lacurile din crovuri i gavane sunt frecvente in estul Campiei
Romane. Au rezultat prin tasare in loess i au apa cu continut de
saruri variat. Mai mari sunt - Plopu, Ianca, Lutul Alb, Lacul Sarat de
la sud de Braila, Batogu etc. La cele cu apa sarata i namol
sapropelic exista amenajari pentru tratament balnear.
- lacurile dintre dunele de nisip - au dimensiuni mici i multe exista
doar in intervalele cu ploi bogate (in sudul Campiei Olteniei, Campia
Carei).
- lacuri amenajate pentru agrement sunt in localitatile mari sau in
vecinatatea acestora (pe Colentina la Bucureti, in jurul Iaului,
Craiova etc.).

112

Proiectul pentru Invatamantul Rural

Apele

Test de autoevaluare 5.4


1.Enumerati tipurile genetice de lacuri din Carpati cu exemplificari.

2.Caracterizati geneza lacurilor de tip liman fluviatil, liman fluvio-maritim i


laguna.

Comparati raspunsurile dumneavoastra cu cele realizate la finele


unitatii de invatare.
5.4. Resursele de apa
Sunt formate din 37 miliarde m3, date de raurile interioare (sursa cea
mai insemnata), cca 170 miliarde m3 date de Dunare (valorificate
doar in limitele legislatiei international), 1 miliard apa lacurilor i
peste 8 miliarde m3 care apartin apelor subterane; sunt relativ
moderate in raport cu resursele de apa ale statelor din vestul i
nordul Europei.
In timpul anului se produc variatii insemnate ale debitului apelor
(curgatoare cea mai mare, aproape 50%, se face primavara i la
inceputul verii, urmata de ape mici toamna i iarna). De asemenea,
exista diferente intre raurile din vestul tarii (care au variatii de debit
mai mici, intrucat influentele climatice vestice i sud-vestice produc
precipitatii toamna i iarna) i raurile din sud i est (unde influentele
continentalismului climatic provoaca secete prelungite vara i
toamna).
Apele curgatoare au un potential energetic important, valorificat
partial pe raurile Some, Bistrita, Olt, Lotru, Arge, Buzau, Ialomita i
mai mult pe Dunare, la Portile de Fier I i II. Lacurile sunt folosite
pentru piscicultura i irigatii pe plan local, iar apele subterane pentru
necesitatile populatiei etc.
Ca atare, necesarul de apa tot mai mare (cca 40-45 miliarde m3 la
inceputul secolului al XXI-lea) impune o foarte buna gospodarire a
potentialului existent, marirea acestuia prin amenajari complexe in
bazinele hidrogeografice (lacuri de retentie) cu posibilitati de
transmitere a apei, prin canale i conducte din lacuri de munte i
izvoare captate, catre regiunile joase in care exista un deficit de apa,
desecarea arealelor cu exces de apa, creterea numarului de statii
de epurare i regenerare a apelor folosite in activitatile economice i
gospodareti etc.
113 Proiectul pentru Invatamantul Rural

Apele

Test de autoevaluare 5.5


1.Precizati un bazin hidrografic din Carpati (Teleajen) sau din campie
(Calmatui) folosindu-va de datele din acest capitol, studiul hartii fizice
murale a Romaniei sau din atlas i datele din bibliografie.

2.Analizati caracteristicile hidrografice dintr-o unitate geografica mica


(Muntii Fagara, Depresiunea Ciuc, Campia Covrului).

Comentarii la aceste probleme sunt inserate la sfaritul unitatii de


invatare. Retineti elementele redate prin scriere cursiva.
5.5. Marea Neagra
Pozitia geografica. Se desfaoara in sud-estul Europei, la contactul
cu Asia i comunica prin stramtorile Bosfor i Dardanele cu Marea
Egee, este strabatuta prin nord de paralela 450 latitudine nordica
(este delimitata de paralela de 40054' i 46038' latitudine nordica i
de meridianele de 27027' i 41042' longitudine estica).
Suprafata este de 413 490 km2 i insumeaza impreuna cu marea
Azov 462 535 km2. Lungimea maxima este de 1148 km (intre Burgas
in vest i Inguri-Georgia). Latimea minima (intre Ialta i Inebolu Turcia) este de 263 km.
Tarmul are o lungime de 407 km, are putine sinuozitati i, ca urmare,
insulele, peninsulele dintre care Crimeea este cea mai mare, i
golfurile (Odessa in nord-est, Varna i Burgas in vest, Sinop,
Samsun in sud, Novorosisk, Feodosia in est) sunt putine. In nord i
nord-vest tarmul este jos, cu plaje i faleze de cativa metri, pe cand
in sud i in est tarmul este inalt, abrupt (muntos).
Relieful submarin este alcatuit din platforma continentala (elf),
extinsa pana la 200 m adancime (o suprafata de peste 35%), cu
dezvoltare mare in nord i nord-vest, taluzul continental (pana la
1600 m) i zona cu adancimi mari (ajung la - 2 245 m), dispusa
aproape central. Exista trei insule: erpilor, Sacalin (la gura de
varsare a bratului Sfantu Gheorghe i Kefken (la est de Bosfor).
Marea Neagra este un rest dintr-o mare care, cu 50 milioane de ani
in urma, se intindea din centrul Asiei i pana in centrul Europei.
114

Proiectul pentru Invatamantul Rural

Apele

Dezvoltarea i ridicarea muntilor i a regiunilor vecine au dus la


micorarea i fragmentarea ei. Din acea mare au ramas Lacul Aral,
Marea Caspica i Marea Neagra. Cu 10 000 - 15 000 ani in urma s-a
format legatura cu Marea Mediterana prin crearea stramtorilor Bosfor
i Dardanele.
Pozitia geografica in confera Marii Negre un climat temperat
continental in jumatatea nordica i unul subtropical in cea sudica,
evidente in zona de litoral i mult mai atenuate spre interior. Furtunile
sunt frecvente, de unde i numele acordat in antichitate de mare
neospitaliera".
Variatiile sezoniere de temperatura ale apei se resimt pana la o
adancime de 100 m. Valorile medii anuale sunt cuprinse intre 110 in
nord-vest i 160 in sud-est. In lunile de iarna ele sunt de -1 0 , 00 in
nord-vest (inghetul este posibil langa tarm) i 80 in sud-vest spre
deosebire de cele de vara unde se mentin la 20-230. La adancime
ele se mentin relativ constant (8-90 tot anul).
In Marea Neagra se varsa mai multe fluvii, care aduc un volum
insemnat de apa dulce i aluviuni. Cele mai importante sunt
Dunarea, Nistrul, Niprul, Bugul, Donul, care se varsa in Marea Azov,
Kerci, situate in partea de nord, Rionul, care vine din Muntii Caucaz,
Kazal-Irmak din Turcia etc.
Prin acestea in Marea Neagra ajunge o cantitate de apa de peste
300 km3. Se adauga cea din precipitatii (peste 230 km3) i din aportul
curentilor ce vin dinspre marile Azov i mai ales Marmara (peste 280
km3). Volumul de apa care se pierde se datoreaza evaporarii i
curentilor orientati spre marile vecine.
Dinamica apelor marii se face la suprafata prin valuri i curenti.
Valurile sunt provocate de vanturile dinspre nord, nord-vest i nordest i ating o amplitudine de mai multi metrii doar la furtuni.
Exista doua categorii de curenti, unii cauzati de vanturile din nordest, care cuprind apa marii la suprafata deplasand-o in doua circuite,
i altii cu caracter compensator in stramtoarea Bosfor (un curent de
apa dulce circula la suprafata din Marea Neagra spre Marea Egee i
altul de fund, cu apa sarata, circula in sens opus).
Lipsa curentilor verticali nu permite amestecul apei marii. Ca urmare,
pe verticala au rezultat doua niveluri acvatice distincte.
In cel superior, cu o grosime 180-200 m, apa are o salinitate in jur de
18%o (mai mica insa la varsarea fluviilor Dunarea, Nistru, Nipru), iar
valurile i curentii produc amestecul i oxigenarea ei, fapt datorita
caruia vietuitoarele au o dezvoltare deosebita.

115 Proiectul pentru Invatamantul Rural

Apele

In cel inferior salinitatea depaete 22%o, iar concentratia ridicata in


hidrogen sulfurat rezultat din descompunerea materiei organice
reduce viata la bacterii anaerobe.
Cele mai multe vietuitoare traiesc in vecinatatea tarmurilor i cam
pana la 200 m adancime. Sunt specii de alge, animale de fund (midii,
stridii) sau care inoata (meduze, scrumbii, stavrizi, chefali, calcani
etc.).
Dintre peti o importanta economica deosebita o au sturionii
(morunul, nisetrul, pastruga, cega care in perioada depunerii icrelor
patrund in cursul inferior al fluviilor. In lungul tarmurilor traiesc specii
de pescarui i alte pasari concentrate in spatiul Deltei Dunarii, al
limanelor i al lagunelor.
Platforma continentals la tarmul romanesc.
Platforma continental a Marii Negre are o desfaurarea maxima in
partea de nord-est a bazinului marin, unde ajunge la o latime de
peste 150 km. Panta ei coboara lent de la linia de tarm spre adancimi
de 180-200 m. Daca din dreptul bratului Chilia platforma se continua
cu aceeai latime pana la peninsula Crimeea, in schimb, spre sud,
ea se ingusteaza, ajungand la numai 60-70 km, (la granita cu
Bulgaria). Din cadrul platformei continentale, tarii noastre ii revine o
faie de 12 mile marine (mai mult de 22 km), aceasta constituind
zona apelor teritoriale.
Retineti!

In urma cu aproximativ 100 000 de ani Marea Neagra era un lac al


carui tarm se afla undeva mai la est cu 200-250 km, iar pe platforma
Dunarea i celelalte rauri din nord sau din Dobrogea !i dezvoltau
albii ce ajungeau mult in est.
Acum 10 000 de ani, o data cu ridicarea nivelului apelor marii,
campia a fost treptat acoperita de acestea. Peste relieful creat
anterior s-au acumulat aluviuni aduse de rauri, precum i o cantitate
insemnata de nisip provenit din sfaramarea cochiliilor. Nisipurile
predomina pana la adancimi de 20-30 m, pentru ca mai la est ele sa
fie amestecate cu maluri. Pietriurile apar in zona de tarm, unde
platforma este calcaroasa.
Relieful platformei continentale este ondulat, fiind reprezentat de
cordoane de nisip submerse, cu dimensiuni variate, orientate in
general de la nord spre sud sau nord-est/sud-vest, intre care exista
spatii mai joase, a caror formare este legata de actiunea curentilor de
apa.
Dei adancimea pe ansamblu crete de la vest spre est, exista
alternante de portiuni mai joase i mai inalte. Principalii factori care le

116

Proiectul pentru Invatamantul Rural

Apele

influenteaza sunt curentii i valurile puternice, plus aportul de aluviuni


ale Dunarii. La gura bratului Sfantu-Gheorghe se dezvolta cele doua
insule Sacalin.
Resursele principale din platforma continental sunt zacamintele de
petrol i gaze naturale descoperite in ultimile decenii la est de Lacul
Razim, la o departare de 35-55 km. Petrolul este exploatat de mai
multe platforme marine de foraj, prima intrata in functiune fiind
Gloria", in anul 1987.
Retineti!
Marea Neagra permite statelor riverane realizarea legaturilor
comerciale. Istoria confirma existenta acestora inca din antichitate i
multiplicarea lor in ultimul secol.
In platforma din nord-vestul Marii Negre exista zacaminte de petrol
i gaze, exploatate i de Romania in ultimile decenii.
Apele Marii Negre gazduiesc o fauna piscicola bogata, care este in
buna masura valorificata.
In lungul tarmurilor s-au dezvoltat inca din antichitate aezari care
astazi reprezinta orae mari, cu economie diversificata (constructii de
nave, rafinarii de petrol, porturi etc.), intre care Constanta i
Mangalia in Romania, Odessa in Ucraina, Varna i Burgas in
Bulgaria, Zonguldak in Turcia.
Climatul i plajele au favorizat dezvoltarea multor statiuni de
odihna, renumite fiind cele de pe litoralul romanesc, bulgaresc, din
sudul peninsulei Crimeea i de pe tarmul caucazian.
Test de autoevaluare 5.6
1. Pe baza datelor din literatura, din aceasta lucrare i analiza hartii
Marii Negre din atlas realizati o descriere a tarmului romanesc la sud
de Constanta.

2. Folosind harta Marii Negre din atlas realizati (prin raportare la


scara de proportii, urmatoarele masuratori - distanta dintre
Constanta i porturile Istambul, Batumi, Suhumi, Sevastopol,
Odessa.

Comparati rezolvarile dumneavoastra la aceste probleme cu cele


inserate la sfaritul unitatii de invatare.
Retineti la raspunsurile extinse doar ceea ce este redat prin scriere
cursiva.
117 Proiectul pentru Invatamantul Rural

Apele

\ RASPUNSURI I COMENTARII LA INTREBARILE DIN TESTELE DE


JAUTOEVALUARE

Va indicam procedee simple prin care dumneavoastra puteti realiza observatii i


masuratori asupra unor elemente de ordin hidrologic in orizontul local. Incercati sa le
aplicati i sa le comparati cu altele prezentate in diverse lucrari.
Testul de autoevaluare 5.1
1. Observatiile i masuratorile asupra panzelor freatice implica unele activitati in locuri
diferite care pot fi corelate. Realizarea lor depinde de materialele i informatiile ce pot fi
obtinute.
Frecvent atentia se concentreaza asupra masuratorilor efectuate in puturile dintr-o
localitate dar i din afara acesteia. Materialele absolut necesare sunt: o harta (plan) a
localitatii (pe ea exista curbe de nivel, retea de strazi i de constructii principale), o sfoara
divizata prin semne diferite (la 0,1; 0,5; 1 m) de care se fixeaza o greutate; un termometru,
un recipient pentru proba de apa i marcari. Ordinea operatiunilor ce vor fi efectuate este:
- localizarea pe harta a putului i stabilirea altitudinii absolute (se urmaresc curbele
de nivel i cotele de pe harta);
- coborarea in put a sforii gradate pana ce greutatea atinge nivelul apei i calcularea
adancimii la care se afla luciul" acesteia; prin raportarea la valoarea altitudinii
absolute stabilita la nivelul superior al putului se poate afla i marimea absoluta la
cel al apei;
- se coboara sfoara cu greutatea pana la fundul volumului de apa din put; se fac
deduceri numerice ca i in situatia anterioara; in plus se mai pot stabili prin
calcularea: diferentei dintre cele doua limite; grosimea acestuia; prin calcularea
suprafetei ochiului acvatic i introducerea celor doua marimi in formule specifice
volumului de apa constat la data masuratorii;
- prin cuplarea termometrului la greutate se mai pot aprecia temperatura apei la
suprafata i la baza volumului din put i compararea cu cea a aerului de la nivelul
superior al putului;
- din apa luata cu o galeata se extrage o proba a carei chimism poate fi apreciat
operativ folosind hartia de turnesol, de la laboratorul de chimie; prin inmuiere va
capata o nuanta ce poate oscila de la rou (portocaliu) la albastru (verde).
Aceasta suita de masuratori trebuie repetata i la alte puturi iar valorile rezultate sa fie
notate i apoi corelate. Un rol insemnat in corelari revin informatiilor primite de la localnici
referitoare la puturile care au secat, calitatea apei i cauzele care au determinat
degradarea ei, variatia in timp a nivelului apei din puturi. Masuratorile pot fi repetate lunar,
sezonier i in timpul unor situatii climatice specifice (interval secetos, interval cu ploi
bogate sau cu topirea zapezii) intrucat debitul panzelor freatice i deci volumul apei din
puturi sunt dependente de alimentarea cu precipitatii. Compararea valorilor conduce la
interpretari.
2. Izvoarele care constituie puncte de aparitie in exterior a apei subterane (frecvent a celor
de suprafata) pot fi identificate pe versanti, frunti de terasa, maluri etc.
Cunoaterea acestora solicita mai intai: localizarea (pe o harta topografica la scara mare),
stabilirea altitudinii absolute i a inaltimii relative in raport cu diferite repere, descrierea
formei de relief i a depozitelor in care se afla panza care a generat izvorul.
In al doilea rand trebuie realizate mai multe masuratori referitoare la apa izvorului posibile
in situatia in care acesta este captat. Cu ajutorul unui vas gradat se poate stabilii debitul
izvorului (raportarea volumului de apa la timpul inregistrat colectarii):

118

Proiectul pentru Invatamantul Rural

Apele

folosind termometrul se stabilete temperatura apei, aerului care se compara.


prin introducerea hartiei de turnesol intr-o proba de apa se poate determina
orientativ orientarea chimica a acestuia (bazica, acida etc.).
Se fac observatii privitoare la posibilitatile de infestare a apei nu numai in perimetrul
izvorului ci i la distante la care panza subterana poate fi afectata. Se culeg informatii de la
localnici privind - variatia in timp a debitului izvorului, utilizarea apei, sursele de poluare
etc. Observatiile i masuratorile se repeta pentru a urmarii evolutia in timp a
caracteristicilor apei izvorului i functionalitatea sa. De asemenea ele trebuie realizate i la
alte izvoare aflate in alte conditii de relief cu alcatuire geologica deosebita, iar rezultatele
sa fie comparate. De la organele locale se pot lua informatii referitoare la rezultatele
analizelor chimice (indeosebi la cele minerale sau care sunt captate pentru alimentarea
populatiei sau pentru folosirea la tratamente balneare).
3. Se pot lua in analiza doua sectoare eantion din unitatile geografice amintite i
compararea conditiilor de favorabilitate i de restrictionare pentru panzele freatice
existente. In acest sens in Depresiunea Braov se alege Piemontul Sacele, iar din Podiul
Barladului culoarul acestui rau in aval de municipiul Barlad. In Piemontul Sacele panzele
freatice se afla la baza depozitului gros de pietriuri, bolovaniuri depuse la marginea
depresiunii de catre raurile Timi i mai ales Tarlung. In Culoarul Barladului acestea sunt
legate mai ales de depozitele de aluviuni (pietriuri, nisip) ale teraselor Barladului care au
grosimi de mai multi metri. In amandoua situatiile influenta climatului este determinanta
pentru debitul panzelor de apa. Diferentele sunt impuse de nuantele climatice i de aportul
de apa ajuns in panze din scurgere de pe versantii formelor de relief limitrofe care au i
grad deosebit de acoperire cu formatiuni vegetale. In Depresiunea Braov exista un climat
montan tipic cu o cantitate de precipitatii bogata (in medie 700-800 mm) repartizata in
toate lunile anului (mai ale in mai-august), cu temperaturi scazute (mediile in trei luni sunt
negative, patru luni sunt sub 10, iar in lunile de vara ajung abia la 180), sunt frecvente
inversiunile de temperatura, ingheturile i ceturile, dar i o evaporatie redusa. Depozitele
groase de pietriuri inmagazineaza nu numai o mare parte din precipitatiile cazute ci i
apa care se scurge de pe versantii muntilor ce domina acumularile piemontane. Ca
urmare, izvoarele care apar la exteriorul Piemontului Sacele au debite ridicate aproape in
tot timpul anului (mai redus iarna) i o temperatura scazuta. In culoarul Barladului nuanta
climatica este net continentala supusa influentei circulatiei maselor de aer din estul
Europei sau inaintarii din sud a celor calde vara i umede in lunile de iarna. Aici cantitatea
medie anuala de 450-500 mm precipitatii cu repartitie neuniforma lunara (concentrate 6065% sub forma de ploi torentiale in lunile iunie-august; lungile intervale secetoase din
septembrie i pana in februarie) nu asigura o alimentare continua i bogata a panzelor
freatice ceea ce se reflecta intr-o variatie insemnata a debitelor; aceasta situatie
determina folosirea pentru diferitele activitati i chiar in alimentarea populatiei a apei din
panzele aflate la adancime mai mare.
4. In Romania exista numeroase statiuni balneare ce pot fi ierarhizate nu numai dupa
gradul de amenajare i de realizarea a serviciilor dar i prin tipul de ape minerale ce pot fi
folosite in diferite tratamente.
Intre acestea in ordinea alfabetica prezentam:
-

Bazna - situata in Dealurile Tarnavelor; are ape cloruro-sodice, iodurate,


bromurate; namol.
Baile Govora - in Subcarpatii Valcei; ape minerale cloruro-sodice, iodurate,
bromurate, sulfuroase; namol.
Baile Herculane - in culoarul montan al Vaii Cerna, peste 20 de izvoare captate cu
ape minerale, termale, sulfuroase, clorurate, sodice, calcice, ape minerale
oligominerale slab radioactive;

119 Proiectul pentru Invatamantul Rural

Apele

Baile Olaneti - in Subcarpatii Valcei; peste 30 izvoare captate cu ape sulfuroase,


clorurate, slab iodurate, bromurate, sodice, calcice, magneziene, unele
oligominerale, altele hipotone etc.
Baile Tunad - in defileul Oltului din M. Harghita; ape minerale bicarbonatate,
clorurate, sodice, calcice, magneziene, feruginoase, carbogazoase; unele sunt
mezotermale.
Baltateti - in Subcarpatii Neamtului, ape clorurate, sulfatate, unele iodurate sau
bromurate.
Borsec - in depresiunea omonima din nordul Grupei centrale a Carpatilor Orientali;
peste 20 de izvoare cu ape bicarbonatate, calcice, magnezice, carbogazoase,
namol de turba.
Buzia - la poalele dealurilor omonime din Banat; ape carbogazoase,
bicarbonatate, cloruro-sodice, calcice, magneziene, hipotone
Caciulata - in Subcarpatii Valcei; peste 15 izvoare cu ape sulfuroase, clorurate,
bromurate, sodice, calcice, magneziene cu concentratii i temperaturi variate.
Covasna - in Depresiunea Braov, ape carbogazoase, bicarbonate, cloruro-sodice,
hipotone i hipertone.
Sacelu - in Subcarpatii Gorjului; ape sulfuroase, clorurate, iodurate, bromurate,
sodice.
Sangeorz-Bai - pe valea Someul Mare in Muntii Rodnei; peste zece izvoare cu
ape bicarbonatat, clorurate, sodice, calcice, magneziene, carbogazoase; namol.
Slanic Moldova - in Muntii Nemira; peste 20 izvoare cu ape carbogazoase, slab
sulfuroase, clorurate, bicarbonate sodice, hipertone, hipotone etc.
Soveja - in nordul Subcarpatilor Vrancei, izvoare cu apa sulfuroasa, clorurata,
sodica concentrata.
Tinca - in Campia Criurilor, ape biocarbonate, calcice, magneziene, sodice,
carbogazoase, mezotermale.
Vatra Dornei - in Depresiunea Dornelor, ape carbogazoase, feruginoase, slab
bicarbonate, sodice, calcice, magneziene.

Testul de autoevaluare 5.2


1. Raurile au urmatoarele surse de alimentare cu apa - apele subterane care asigura
izvoarele (tot timpul anului) i apele din topirea zapezii i din ploi. Ele au regional ponderi
diferite (in munti la altitudini mari alimentarea este din zapezi, ploi, izvoare; in munti la
altitudini medii i mici i dealuri din ploi, zapezi i ape subterane, in campii din zapada, ploi
i in mica masura din izvoare; in regiunile carstice din izvoare i ploi).
2. Scurgerea difera de la un sezon la altul. In general iarna este o scurgere redusa (ape
mici) intrucat cea mai mare parte din precipitatii este sub forma de zapada care ramane
mult timp stocata (exceptie regiunile joase de campie din sud unde in scurte intervale cu
temperaturi pozitive se topete i da viituri); primavara topirea zapezii i frecventa ploilor
asigura o scurgere bogata (ape mari), vara cu viituri produse de averse de ploaie; toamna
cu ape mici intrucat ploile lipsesc sau dau o cantitate redusa de apa. In raport de altitudine
i de pozitia diferitelor unitati geografice fata de circulatia maselor de aer regimul anual al
scurgerii capata structuri deosebite.
3. Regimul scurgerii solide este influentat de: regimul scurgerii apei, panta raurilor,
alcatuirea petrografica din bazinul hidrografic, marimea i gradul de acoperire cu
vegetatie, diferite amenajari hidrotehnice.

120

Proiectul pentru Invatamantul Rural

Apele

Testul de autoevaluare 5.3


1. Dunarea izvorate din Germania din Muntii Padurea Neagra i se varsa in Marea
Neagra printr-o delta. Are lungimea totala de 2860 km din care de la Buzia la Sulina (in
Romania) sunt 1075 km. In spatiul romanesc prezinta mai multe sectoare cu caracteristici
deosebite - Bazia-Gura Vaii (defileu), Gura Vaii-Calarai, Calarai-Braila, BrailaPatlageanca, Patlageanaca-varsare (Delta).
2. Oltul are un numar mare de afluenti cu lungime i specific al scurgerii diferite. astfel in
sectorul superior unde strabate mai multe depresiuni intramontane are afluenti scurti
(important sunt Raul Negru i Barsa), in Depresiunea Colinara a Transilvaniei primete
mai multe rauri din M. Fagara, M. Cindrel dar i din Podiul Hartibaci (Urlea, Cartioara,
Avrig, Cibin unit cu sadu i Hartibaci), in Defileul Turnu Rou-Cozia pe Lotru unit cu
Latorita, iar in cursul inferior trei generatii de rauri ce au obaria in muntii Fagara,
Capatanii (Topolog, Oltet, Oltinei) cu izvoare in Subcarpatii Valcei (Govora) i podiurile
Cotmeana i Oltet i unele paraie in campie.
3. Raurile autohtone din campie au lungimi reduse, albii inguste, o scurgere cu ape mari in
februarie-martie i redusa in rest, vara frecvent seaca; pe majoritatea au fost amenajate
iazuri.
Testul de autoevaluare 5.4
1. Principalele tipuri genetice de lacuri din Carpati sunt: glaciare (Balea, Capra, Buda,
Podragu in M. Fagara; Bucura i Zanoaga in M. Retezat; Lala i Buhaiescu in M.
Rodnei), carstice (Varaoaia in M. Bihor), in crater vulcanic (Sf. Ana), de baraj natural
(L.Rou) de baraj antropic pentru obtinerea de energie electrica (pe Bistrita, Arge,
Someul Mic, Sebe, Dunare etc.) sau pentru alimentarea cu apa a unor localitati (Firiza),
apoi in depresiuni rezultate prin prabuirea unor foste ocne sau mine (Ocna ugatag,
Cotiuri, Lacul Albastru etc.).
2. Limanul fluviatil este un lac care s-a format pe un parau a carui gura de varsare a fost
barata prin depunerea de aluviuni de catre raul colector (ex. pe Ialomita, Buzau, Dunare in
Campia Romana); limanul fluvio-maritim a rezultat prin astuparea gurii de varsare a unor
paraie in urma construirii de cordoane de nisip (Techirghiol), laguna este un lac format
intr-un golf prin inchiderea lui prin cordoane de nisip (Sinoe, Razelm, Siutghiol etc.)
Testul de autoevaluare 5.5
1. Teleajenul. Este un afluent al Prahovei avand un bazin desfaurat in munti, dealuri i
campie cu desfaurare de la nord la sud. Raul izvorate din Muntii Ciuca, separand in
cursul superior mai multe subunitati ale acestora in alcatuirea carora intra conglomerate i
gresii, la Maneciu Ungureni este un baraj in spatele caruia se desfaoara un lac ce
patrunde i pe afluentul principal din munti - Telejenelul. Cursul mijlociu se afla in
Subcarpatii de Curbura pe care ii traverseaza perpendicular trecand prin
depresiuneaValenii de Munte. Primete mai multi afluenti mici (unii cu obarii in munti)
intre care pe Varbilau (unit cu Slanicul) i Drajna care au debite reduse incat in perioadele
de uscaciune prelungita albia seaca.
Strabate campia pe o distanta redusa (trece pe la est de Ploieti), dar are o albie lata cu
numeroase despletiri.
Alimentarea se realizeaza din izvoare cu debit bogat in munti dar mai ales in dealuri, dar
mai ales din precipitatii (peste 1000 mm/an in munti i 600-800 mm/an in dealuri).
Scurgerea este bogata (din martie i pana in iunie dar se produc i creteri insemnate
vara in timpul unor ploi torentiale. Ea este scazuta toamna i iarna. Pentru regularizarea
scurgerii, diminuarea efectelor revarsarilor i valorificarea potentialului energetic s-au
realizat barajul i lacul de la Maneciu Ungureni i diguri.
Calmatuiul. Denumirea este atribuita la doua rauri de campie care ajung la Dunare facand
parte din grupa hidrografica sudica.
121 Proiectul pentru Invatamantul Rural

Apele

- Calmatuiul de Teleorman ii are obaria fn sud-vestul Podiului Cotmeana i strabate in


intregime Campia Boian. Se varsa fn lacul Suhaia care printr-un emisar are legatura cu
Dunarea. Are putini afluenti, o albie mica pe care au fost realizate prin baraje locale mai
multe iazuri. Alimentarea este nivo-pluviala i foarte putin din izvoare. Ca urmare,
scurgerea este conditionata de regimul precipitatiilor. Topirea zapezii le finele iernii i
inceputul primaverii ca i ploile de primavara sau mai rare vara asigura debite mai bogate
insotite de revarsari in lunca. In cea mai mare parte a anului debitele sunt mici, iar uneori
se produce local fenomenul de secare.
- Calmatuiul de Buzau se afla la limita dintre Campiile Buzaului, Brailei i Baraganul
Ialomitei. Ii au obaria fn mai multe izvoare i sectoare mlatinoase de la sud-vest de
Buzau iar varsarea fn bratul Cremenea al Dunarii. In lungul sau sunt numeroase albii seci
pe care le-a parasit treptat. Alimentarea este nivo-pluviala i extrem de redusa din izvoare
situatie care determina debit ceva mai bogat la ploi sau la topirea zapezii dar i
producerea fenomenului de secare vara i toamna.
2. Muntii Fagara constituie o unitate compacta, unitara desfaurate de la vest la est intre
Olt i Dambovita pe o distanta de peste 80 km. Este alcatuita din roci metamorfice, are
inaltimi maxime de peste 2000 m (ase varfuri sunt de la 2500 m in sus), o alcatuire
orografica formata dintr-o axa centrala vest-est i numeroase culmi secundare care se
dirijeaza dominant spre nord i sud separate de vai adanci cu bogate depozite de versant.
Climatul montan are doua etaje distincte - cel alpin cu un lung sezon rece (temperaturi
negative, stagnarea unor cantitati insemnate de zapada, veri racoroase cu ploi frecvente)
i unul de altitudini medii (4-5 luni de iarna cu zapezi i 6-8 luni cu temperaturi pozitive i
ploi bogate). Sistemul hidrografic este alcatuit din numeroase rauri ce apartin bazinelor Olt
i Arge; se adauga numeroase lacuri. In aceste conditii alimentarea din apele subterane
este insemnata panzele de apa din isturi, grohotiuri i alte depozite fiind bogate, debitul
izvoarelor avand fnsa variatii fn timpul anului (slaba fn sezonul cu fnghet i bogata
primavara i vara). Raurile au scurgere importanta din martie i pana la finele verii i mai
slaba fn rest (iarna datorita inghetului, iar toamna datorita ploilor mai reduse).
Exista doua tipuri de lacuri. Cele mai multe, dar i cu dimensiuni mai mici se afla in
circurile i vaile glaciare in spatele unor morene, praguri stancoase sau a maselor de
grohoti. Intre acestea insemnate sunt: Podragu, Podrigel, Balea, Capra, Doamnele, Buda
etc. Al doilea tip il reprezinta locurile de baraj hidroenergetic. Cel mai mare este Vidraru in
sistemul caruia este adusa i apa din lacurile mai mici de pe alte rauri (ex. Valsan).
- Depresiunea Ciuc se afla in grupa centrala a Carpatilor Orientali i are o origine mixta
tectonica i de baraj vulcanic. Este incadrata de muntii vulcanici Harghita (in vest) i
Hama (roci cristaline, calcare), Ciuc i Badoc (formati din roci sedimentare). Relieful
depresiunii este reprezentat de un es intins in buna parte mlatinos care la contactul cu
muntii este marginit de glacisuri acumulative. Ea este strabatuta aproape prin centru de
catre raul Olt (izvoare in muntii Hama) care primete din masivele limitrofe numeroase
paraie.
Alimentarea retelei hidrografice se face precumpanitor din precipitatii (in munti cad 10001200 mm/an iar in depresiuni in jur de 800 mm/an) dar i din izvoare (mai slaba in sezonul
rece). Apele mari sunt primavara i vara in timpul ploilor bogate, iar cele cu debite mici
toamna.
- Campia Covurlui este subunitate a Campiei Galati, desfaurata intre vaile Prut, Ger i
Siret. Are altitudini de 20-130 m, campuri largi alcatuite din pietriuri acoperite de loessuri
groase. Raurile care o fragmenteaza sunt putin adancite, unele ii au obaria fn Podiul
Covurlui aflat la nord iar altele fn campie. Unele se varsa fn lacuri (Malina, Lozova, altele
in Barlad, Siret sau Prut). Climatul este semiarid (precipitatii de 450 mm/an cu cadere mai
ales primavara; iarna exista zapada putina, verile i toamnele sunt secetoase). In aceste
conditii alimentarea raurilor este dominant legata de topirea zapezii i caderea ploilor.

122

Proiectul pentru Invatamantul Rural

Apele

Vaile mici au albii seci, iar cele mari au scurgere in cea mai mare parte a anului. Aici sunt
i iazuri.
Testul de autoevaluare 5.6
1. Tarmul romanesc la sud de Constanta este considerat ca inalt, relativ drept cu putine
articulatii, cu faleza i plaje inguste in raport cu cel aflat la nord de Capul Midia
caracterizat ca un tarm jos cu lagune i plaji pe cordoanele de nisip.
La tarmul sudic structura geologica este alcatuita mai intai din stratele de calcare
sarmatiene care sunt uor ondulate i flexurate catre mare i apoi dintr-o manta de loess
cu grosimi de la 2-3 m pana la peste 15 m.
In acestea valurile i curentii au taiat o faleza abrupta sub care urmeaza o platforma
litorala stancoasa.
In lungul tarmului exista sectoare intinse cu faleza dar intre ele exista i portiuni cu
acumulari de nisip pe care apar faii de plaje. Unele dintre acestea se afla pe cordoanele
de nisip care inchid gurile de varsare ale unor rauri dobrogene mici (aici au rezultat limane
fluvio-maritime precum Techirghiol, Tatlageac, Mangalia) sau unele golfuri mici s-au
format lagune ex. la Neptun, Mangalia Nord.
In lungul tarmului s-au amenajat mai multe statiuni climaterice care folosesc calitatile
deosebite ale apei marii, apei i namolului din lacurile sarate, unele izvoare minerale etc.
2. Masuratorile in linie dreapta realizata pe o harta a Marii Negre la scara 1: 50 000 000,
au condus la urmatoarele rezultate:
- Constanta-Instambul 3501 km.
- Constanta-Batumi 1050 km.
- Constanta-Suhumi 980 km.
- Constanta-Sevastopol 390 km.
- Constanta-Odesa 300 km.

123 Proiectul pentru Invatamantul Rural

Apele

LUCRAREA DE VERIFICARE NR. 5


ys
Lucrarea de verificare solicitata implica activitati care necesita cunoaterea
t,
capitolului introductiv al cursului de Geografie fizica. Raspunsurile la Tntrebari
vorfi transmise tutorelui pentru comentarii, corectare i evaluare.
Pe prima pagina a lucrarii se vor scrie urmatoarele :
-titulatura acestui curs
-numarul lucrarii de verificare
-numele i prenumele cursantului (acestea se vor mentiona pe fiecare pagina)
-adresa cursantului
Fiecare raspuns va trebui sa fie clar exprimat i sa nu depaeasca o jumatate de pagina.
Pentru uurinta corectarii lasati o margine de circa 5 cm, precum i o distanta similara
intre raspunsuri.
Mentionati totodata, specializarea universitara absolvita, anul absolvirii, coala unde
activati i pozitia in cadrul corpului profesoral.
Problema la care trebuie sa raspundeti pentru aceasta tema (rezolvarea sa nu
depaeasca 2 pagini), este urmatoarea:
1. Caracterizarea hidrografica a Campiei Moldovei (plan: - localizare (0,5 p.);
caracteristicile reliefului i climatului (2 p.); caracteristici hidrografice - grupa hidrografica,
descrierea retelei hidrografice, sursele de alimentare, regimul scurgerii, lacurile (6 p.);
importanta economica a folosirii apelor) (0,5 p.).
Punctele pentru notare sunt trecute in paranteza; se adauga un punct din oficiu.
Tema lucrarii se raporteaza la o subunitate a Podiului Moldovei unde caracterizarea
apelor" pune in evidenta mai multe caracteristici aparte. Specificul acestora este puternic
influentat de pozitia geografica, relieful de podi jos, alcatuirea geologica i climat.
Pentru a realiza tratarea, in baza planului indicat, va recomandam ca din capitolele
anterioare sa fixati prin cate o fraza rolul celor patru factori pentru specificul apelor
subterane, regimul scurgerii apelor de suprafata i tipurile de lacuri existente. In al doilea
rand urmariti cu atentie harta sistemelor hidrografice Siret, Prut i precizati in 2-3 fraze
tipurile de retele de rauri (le nominalizati pe cele mai mari) tinand seama de pozitie,
lungime, confluente. Aratati i importanta acestor ape pentru om i activitatile sale inclusiv
modificarile realizate pentru o cat mai eficace valorificare (vedeti selectiv i informatiile din
Geografia Romaniei vol I).
Lucrarea va fi transmisa tutorelui de curs (la timp i in sistemul stabilit cu acesta) pentru a
fi verificata i notata.
Bibliografie minimala:
Munteanu L., Stoicescu C., Grigore L., (1978) - Statiunile balneoclimaterice din
Romania (selectiv doar statiunile din Carpati i dealuri), Edit. Sport Turism, Bucureti.
Negut S., lelenicz M., Gabriela Apostol (2000) - Manualele de Geografia Romaniei din
clasele VIII (capitolul Hidrografia", pg. 50-61) i XII (problema Particularitatile
hidrologice", pg. 19-21), Edit. Humanitas, Bucureti.
Ujvari I., (1972) - Geografia apelor Romaniei (selectiv - cap. Lacuri"), Edit. tiintifica,
Bucureti.
*** (1983) - Geografia Romaniei, vol I (selectiv Cap. Apele", pg. 293-383), Edit.
Academiei, Bucureti.

124

Proiectul pentru Invatamantul Rural

Vegetatia i animalele

UNITATEA DE TNVATARE
Nr.6
i
VEGETATIA I ANIMALELE
Cuprins
Obiectivele unitatii de invatare nr.6
6.1. Caracteristici generale
6.2. Zonele i etajele biogeografice
Comentarii i raspunsuri la teste ...
Lucrarea de verificare nr.6
Bibliografie minimala

125
125
128
143
146
146

OBIECTIVELE unitatii de invatare nr.6


r

Parcurgerea i insuirea informatiilor din acest capitol va va permite:


sa cunoateti cateva aspecte noi ale sistemului geografic, impuse de
desfaurarea vegetatiei in Romania;
sa intelegeti de ce repartitia lumii vegetale i animale nu constituie un fapt
intamplator ci rezultatul unei evolutii in acord cu conditiile de mediu;
sa ganditi legaturile care exista in sistem cu celelalte componente de natura
climatica, hidrica, edafica, orografica;
sa stabiliti locul pe care il au activitatile umane in degradarea sau protectia i
conservarea inveliului biotic.
6.1 Caracteristici generale
Pe teritoriul Romaniei exista o mare varietate de specii, genuri i
asociatii de plante i animale toate asigurand o insemnata resursa
naturala in sistemul mediului geografic.
Inveliul biotic romanesc este o reflectare a interferentei in acest spatiu
a arealelor plantelor i animalelor din regiunile biogeografice distincte
in celelalte sectoare ale continentului (indeosebi central, vestica i
estica).
Alcatuirea i
repartitia
actuala rezultat
al unei evolutii
indeosebi in
ultimul milion
de ani

Alcatuirea lor este dependenta de evolutia conditiilor de mediu in spatiu


european in general i apoi in cel carpatic-pontic in pliocen-cuaternar.
Astfel, pe uscatul existent la finele pliocenului cercetarile realizate de
geologi, biologi i geografi indica existenta unor formatiuni vegetale
caracteristice climatului subtropical (specii termofile de foioase,
tufariuri i doar pe culmile inalte a unor specii de conifere).
Cea mai mare parte a pleistocenului a avut un climat temperat cu
nuantari in timp mai calde sau mai reci in functie de evolutia fazelor
glaciare in Europa de Nord ceea ce s-a rasfrant mai intai in
restrangerea pe ansamblu a elementelor termofile pliocene iar apoi
intr-o oscilatie spatiala din Carpati in regiunile joase i invers a
padurilor (conifere i foioase), tufariurilor i pajitilor.
Acest proces a devenit evident in ultima parte a pleistocenului cand pe
de-o parte, fazele cu climat rece ce-au dat ghetari i in Carpati au

Proiectul pentru Invatamantul Rural

125

Vegetatia i animalele

alternat cu faze cu climat temperat. In prima situatie coniferele (de


climat rece) au coborat in regiunile joase iar Carpatii au avut o
vegetatie specifica tundrei (ierburi i tufariuri), doar in sud erau i
paduri de amestec. In fazele cu climat temperat coniferele reocupau
spatiul montan iar din sudul i vestul tarii formatiunile de amestec i
foioasele reveneau treptat.
Trecerea spre holocen s-a realizat acum 9000-10000 ani i ea
marcheaza Inceputul constituirii structurii biogeografice. Schimbarile de
natura climatica (de la nuanta glaciara la cea temperata actuala) s-au
produs cu variatii importante in regimul termic i al precipitatiilor ceea
ce a determinat o evolutie a formatiunilor vegetale i a speciilor
faunistice cu modificari de limite i alcatuire.
Astfel la inceput climatul rece i cu precipitatii bogate a asigurat o
desfaurare larga in Carpati i dealuri a padurilor de conifere
(indeosebi molid i pin) i cvercinee in regiunile joase. In cea mai mare
parte a holocenului (acum 9000 - 10000 ani) climatul a fost cald dar cu
variatii in cantitatea de precipitatii (cand umed, cand uscat) ceea ce a
condus la retragerea coniferelor in Carpatii (la peste 1000 m),
inaintarea padurilor de foioase i a elementelor termofile din sud.
Se ajunge la o desfaurare etajata a vegetatiei (pajiti i tufariuri
alpine i subalpine, conifere in munti, in dealuri paduri de carpen,
cvercinee ulm i alun, iar in campie paduri de stejar cu elemente
termofile in sud i vest i asociatii de stepa in est. Ultimile schimbari
insemnate care se produc in holocenul superior (climat temperat cu
nuantari regionale) sunt: dezvoltarea unui etaj al fagului (in dauna
carpenului) care a inaintat din vestul Europei i s-a interpus intre
conifere i cvercinee, individualizarea silvostepei i restrangerea stepei
doar in est i sud-est cu oscilatii ale limitei. In aceeai masura fauna a
suferit modificari radicale.
Racirea climatului i instalarea ghetarilor au produs disparitia
elementelor termofile pliocen-cuaternar inferioare, migrarea altora in
regiunile din sudul Europei i Asiei i extinderea arealului celor arctice.
In holocen procesul a fost invers, speciile de climat rece s-au restrans
in nordul Europei dar i in Carpati, cele sudice au cuprins dealurile,
muntii joi i campia, iar cele din estul Europei i-au extins arealul in
campiile, dealurile i podiurile joase din estul Romaniei.

Influente
regionale in
diferentierea
formatiunilor
vegetale i a
principalelor
grupari
faunistice
126

Structura actuala a fost i este puternic determinata regional de


influenta exercitata de mai multi factori:
- climatul temperat cu diverse nuantari - la scara regionala
(continental arid in est i sud, oceanic - racoros i umed in
centru i vest, submediteranean in sud-vest, rece i umed in
nord), apoi la scara mai mica (geros iarna i umed in depresiuni
intramontane); cu caracteristici impuse de activitati foehnale (la
curbura Carpatilor) sau ale Marii Negre etc. Consecintele sunt
evidente in limitele arealelor diferitelor specii, formatiuni, zone i
etaje de vegetatie;
- relieful alcatuit din munti, dealuri, campii ce se desfaoara
Proiectul pentru Invatamantul Rural 126

Vegetatia i animalele

Presiunea
antropica principal factor
local i regional
in schimbarile
produse in
mediul biotic

altimetric de la zero metrii la 2544 metri i care au grade variate


de fragmentare, expunere i inclinare a suprafetelor ce-l
compun; el a impus pe ansamblu dispunerea etajata a
vegetatiei, evidenta de la 600-800 m in sus dar i unele
deosebiri locale in pozitia altimetrica a limitelor i a formatiunilor
vegetale. De asemenea, lantul carpatic prin faptul ca reprezinta
o insemnata bariera climatica constituie i un factor de baza in
extinderea i in tipul de zone de vegetatie aflate la exteriorul lor
(ex. in est stepa i silvostepa cu cvercinee mezofile iar in vest i
sud-vest silvostepa nemorala);
activitatile desfaurate de oameni au condus la creterea
continua a zonelor de locuit i industriale. Procesul a avut ca
urmari inlaturarea vegetatiei naturale pe teritorii intinse (mai ales
la campie i dealuri) i inlocuirea cu diverse culturi, plantatii
(arboricole, arbustive, plante decorative) etc. Indirect s-au
dezvoltat plante adaptate mediilor umanizate (segetale,
ruderale). Dei umanizarea a cuprins intreg spatiul Romaniei,
consecintele acesteia in mediul natural i indirect asupra
inveliului biotic sunt diferite de la o regiune la alta (puternice in
spatiul de campie i dealuri i din ce in ce mai mica in Carpati
plecand de la depresiuni i baza acestora i ajungand la crestele
alpine). Alaturi de activitati care au condus la modificari
esentiale in alcatuirea, structura i repartitia formatiunilor biotice
sunt i altele orientate in doua directii - in primul rand
conservarea i protectia a tot ceea ce exista i chiar refaceri pe
suprafete variate, iar in al doilea rand introducerea de specii,
soiuri noi.
Test de autoevaluare 6.1
I.Precizati care au fost modificarile esentiale ale vegetatiei in
pleistocenul superior.

2.Enumerati cauzele i factorii principali ce au condus in holocen la


realizarea distributiei actuale a formatiunilor vegetale i a gruparilor
de animale.

Verificati i comparati raspunsurile dumneavoastra cu rezolvarile


inserate la sfaritul unitatii de invatare. Retineti elementele redate cu
scriere cursiva.

Proiectul pentru Invatamantul Rural

127

Vegetatia i animalele

6.2. Zonele i etajele biogeografice


Repartitia actuala a vegetatiei i faunei este Tn concordanta cu conditiile de mediu dar i o
consecinta normala a evolutiei acestora Tn cuaternar. Regionarile celor doua componente
de mediu, Tntre care exista i o stransa interdependenta sunt o reflectare directa a
interferentei acestor factori. Se pleaca de la unitati mari care cuprind suprafetele Tntinse
din spatiul european i se ajunge la subunitati de rang inferior cu desfaurare limitata Tn
teritoriul romanesc. In prima grupare a regionarii intra Tn contact cinci unitati biogeografice.
Astfel, cea mai mare parte a teritoriului Romaniei constituie provincia dacica la exteriorul
careia sunt unitatile panonica (in vest), moesica (in sud) moldo-podolica (in est, nord-est)
i pontica (sud-est) care cuprind spatii Tntinse Tn afara tarii. Pe ansamblu ele se Tnscriu Tn
limitele a trei zone biogeografice specifice latitudinilor temperate (stepa, padurile nemorale
i silvostepa ca arie de interferenta dintre acestea). Existenta Carpatilor i a dealurilor
Tnalte a condus la impunerea altor unitati cu desfaurare relativ concentrica i care se
succed altimetric. Ele formeaza mai multe etaje biogeografice i subetaje (de la padurile
de amestec la pajitile alpine). Figura 6.1
Unitatile zonale
Cuprind cea mai mare parte a teritoriului Romaniei incluzand ca relief
unitati de campie, dealuri i podiuri (de la nivelul marii la circa 10001100 m), unde pe fondul general climatic temperat se diferentiaza
clar nuantari ale acestuia impuse de influente din diferite sectoare ale
>

Figura 6.1 Harta vegetatiei din Romania

128

Proiectul pentru Invatamantul Rural 128

Vegetatia i animalele

continentului i bazinelor marine. Totodata in acest spatiu s-au


inregistrat i cele mai insemnate modificari de alcatuire i structura
ale vegetatiei i faunei in holocen iar in ultimele sute de ani cele mai
importante consecinte ale presiunii antropice.
Desfaurare i
caracteristici

1) Zona de stepa
In Romania cuprinde doar sectorul sud-estic incluzand Dobrogea
(cea mai mare parte) i unitatile din estul Campiei Romane
(Baraganul, Campia Brailei, sud-estul Campiei Siretului, Campia
Galati), reprezentand cca 7% din suprafata tarii. Acestea constituie o
prelungire spre sud-vest a stepei europene care prezinta o larga
desfaurare in estul continentului.
Este conditionata de un climat semiarid (precipitatii sub 450 mm iar
pierderile de apa prin evapotranspiratie depaesc 600 mm cu geruri
dar i cu secete frecvente), un substrat reprezentat de molisoluri
dezvoltat pe loessuri, depozite loessoide i in mai mica masura pe
depozite nisipo-lutoase, prezenta dominanta la adancimi ce
depaesc1,5 m, a panzei freatice (exceptie culoarele de vale,
arealele subsidente din campii). Stepa a avut o extensie variabila in
holocen in functie de oscilatiile aridizarii.

Alcatuire

Vegetatia stepelor era formata din asociatii de plante ierboase in


cadrul carora predominau gramineele (colilia, paiuul, pirul crestat,
obsiga, barboasa etc.) la care se adauga i specii apartinand
dicotiledonatelor, iar regional plante dezvoltate pe soluri saraturoase
nisipoase, pe bolovaniuri (Dobrogea de Nord) etc. Exista i tufariuri
cu porumbar, migdal pitic, mace etc. dupa cum in spatiile in care
stepa s-a extins in detrimentul padurii din silvostepa se pastreaza
palcuri de padure de stejar brumariu, stejar pufos, artar tatarasc,
viin turcesc etc. la care se asociaza specii de arbuti termofili (corn,
mojdrean; ex. in Dobrogea de sud-vest).

Starea actuala

Ele au constituit pajiti in general cu un nivel de productivitate redus


folosite dominant pentru paunat. Din a doua parte a sec XIX au fost
treptat destelenite fiind preluate mai intai pentru culturile cerealiere
pentru ca ulterior prin utilizarea irigatiilor sa se ajunga la o extindere
i a altor tipuri de culturi de camp, livezi etc. Ca urmare, terenurile cu
pauni stepice tipice in prezent sunt extrem de reduse i cu un nivel
de degradare accentuat. Frecvent speciile caracteristice sunt in
amestec cu cele de psamofile, halofile sau cu cele din vecinatatea
localitatilor (segetale, ruderale) sau luncilor.

Proiectul pentru Invatamantul Rural

129

Vegetatia i animalele

Desfaurare i
caracteristici

2) Zona de silvostepa
Constituie nite faii largi in vestul, sudul i estul Romaniei care fac
trecerea de la stepa la padurile de cvercinee insumand cca 15% din
suprafata tarii. Principalele unitati geografice sunt: Campia Romana
(in sud pana la valea Mostitei, Campia Ramnicului, nordul Campiei
Siretului), Podiul Covurlui, Campia Moldovei, vestul Campiei
Banato-someene. Corespunde regiunilor cu climat de campie,
dealuri i podiuri joase (sub 350 m) cu precipitatii intre 450 i 500
mm, cu deficit de umiditate in jur de 100 mm/an, cu geruri dar i cu
secete; exista molisoluri (mai ales cernoziomuri levigate), dar i
argiluvisoluri (brun rocate), panza freatica se afla la 1-2 m
adancime.

Alcatuire

Prin structura ei ca arie de tranzitie intre stepa i padure a suferit in


holocen pe de-o parte variatii teritoriale iar pe de alta interferente ale
celor doua zone la care s-au adaugat patrunderi de elemente
floristice sau de animale din sudul, estul sau vestul Europei. Ca
urmare, in alcatuirea ei intra atat pajiti cat i paduri. In prima grupa
sunt specii de graminee precum firuta, colilia, pirul, paruca etc. dar
i pelin, ciulini, scaieti, plante specifice solurilor, cu exces de apa sau
in diverse saruri. In Dobrogea i Banat se pastreaza elemente sudice
termofile (nucul, alunul turcesc, artar etc.).
Speciile forestiere apartin cvercineelor. Exista paduri de stejar, stejar
pufos, stejar penduculat, la care se adauga cerul i garnita.
Subarboretul este reprezentat frecvent de tufe de mace, porumbar,
corn, lemn cainesc, paducel etc. La acestea in Dobrogea i Banat se
adauga liliacul salbatic, scumpia, carpinita, mojdreanul etc.

Starea actuala

Cea mai mare parte din suprafata zonei de silvostepa este


despadurita i destelenita i preluata pentru culturi de camp. Se mai
pastreaza fie palcuri de padure de stejar in amestec cu specii
termofile, cer sau garnita, fie tufariuri i petice de pajiti degradate.
Exista i formatiuni azonale in lunci, pe terenurile cu exces de
umiditate.

Lumea animala

Lumea animala asociaza speciile caracteristice stepei (indeosebi


popandaul, harciogul, dihorul, iepurele de camp, diverse pasari,
reptile etc.) cu cele din padurile de campie (caprior, vulpea,
viezurele; pasari precum ciocanitorile, orecari, ciuful pitic etc.).
Exista i specii colonizate (fazan, cerbul lopatar, muflonul in
Dobrogea) sau reptile sudice, unele ocrotite (broasca testoasa,
vipera cu corn etc.).

130

Proiectul pentru Invatamantul Rural 130

Vegetatia i animalele

Lumea animala este mai saraca in specii in raport cu celelalte zone.


Frecventa deosebita o au rozatoarele (popandau, oarecele de
camp, harciogul, dihorul de stepa, iepurele de camp etc.), dropia
(ocrotita intrucat numarul de exemplare este extrem de redus),
potarnichea, graurii, ciorile iar ca elemente sudice - broasca
testoasa, vipera cu corn, coluberul etc.

Test de autoevaluare 6.2


1.Precizati principalele caracteristici ale zonei de stepa.

2.De ce silvostepa este o zona de tranzit intre zonele de stepa i


nemorala.

Verificati i comparati raspunsurile dumneavoastra cu rezolvarile


inserate la sfaritul unitatii de invatare. Retineti elementele redate cu
scriere cursiva.

Desfaurare i
caracteristici

3) Zona nemorala
Corespunde ariei de desfaurare a padurilor de foioase din cadrul
zonei geografice temperate.
In Romania ea cuprinde unitati de campie, dealuri, podiuri rama
montana. Toate sunt desfaurate intre 250 m i 1000 m, totalizand
peste 2/3 din suprafata tarii. Se includ cea mai mare parte a
Podiului Moldovei, doua fragmente (in nord-vest i sud-vest) in
Dobrogea, podiurile Getic i Mehedinti, Depresiunea colinara a
Transilvaniei, Subcarpatii i Dealurile de Vest in intregime dar i
sectoarele inalte din campii la contactul cu dealurile.
Dezvoltarea pe aproape 800 m altitudine a determinat variatia
conditiilor de mediu i in primul rand a celor climatice i de relief
ceea ce a condus la individualizarea pe de-o parte a mai multor etaje
biogeografice iar pe de alta a unor faii de interferenta (evidente in
peisaj indeosebi in mediul vegetal).
Climatic se realizeaza o trecere generala de la un regim termic cald
(9-100 medii anuale, -20, -30 in lunile de iarna, 20-220 in cele de vara)
la unul mai rece (6-80 anual, -40, -60 in anotimpul rece i 14-160 in cel
cald) i la o cretere a cantitatilor de precipitatii (de la 500 mm la 800

Proiectul pentru Invatamantul Rural

131

Vegetatia i animalele

mm/an) cu o repartitie neuniforma dar care pe ansamblu inlatura


deficitul de apa ceea ce permite dezvoltarea diverselor formatiuni
forestiere cu un regim biotic diferentiat sezonier. Existenta intre
regiunile din vestul, centrul i sud-vestul tarii comparativ cu cele din
est i sud a unor diferentieri climatice se reflecta in extinderea mai
mare sau mai mica a unor tipuri de paduri i a frecventei elementelor
de flora i fauna provenite din sudul, vestul i estul continentului.
Conditiile orografice (indeosebi marimea pantelor, fragmentarea ce
determina expuneri variate) influenteaza la altitudini ce depaesc 450
m nu numai alcatuirea dar i pozitia limitelor formatiunilor forestiere.
Dupa unitatile din zonele biogeografice anterioare cele din zona
nemorala se inscriu ca importante areale de exercitare a presiunii
antropice, mai ales prin defriari pe suprafete intinse pentru diferite
activitati economice i extinderea aezarilor. Daca la altitudini mai
mici de 500 m peste 70% din spatiul acestora este folosit pentru
aezari i diverse culturi de camp, livezi, vii i fanete etc., la altitudini
mai mari teritoriul afectat se concentreaza in culoarele vailor i in
depresiuni de ele fiind legate indeosebi de exploatarile forestiere,
extinderea fanetelor i paunilor etc. Toate acestea impun pe
versanti i in albiile raurilor un grad de vulnerabilitate deosebit pentru
diverse procese geomorfologice (alunecari, curgeri noroioase,
torenti, iroire, prabuiri), revarsari i inundatii de proportii etc. a
caror producere determina importante degradari de teren i
modificari semnificative in peisaj.
Etaje
biogeografice
nemorale

In cadrul zonei, in functie de tipurile de formatiuni forestiere care s-au


impus pe diferite trepte de altitudine se diferentiaza cateva etaje.
a) Etajul padurilor de stejar. Se desfaoara la altitudini de 150-350
m i local pana la 400 m sub forma unei faii larg dezvoltata in sudul,
estul i vestul tarii i mai restrans in rest.
Climatul mai umed (centru, vest) sau mai arid (est) influenteaza
impunerea speciei forestiere principale dar i alcatuirea stratelor
arbustiv i ierbos. Astfel, in Podiul Moldovei i local in Podiul
Transilvaniei sunt paduri de stejar pedunculat favorabile unui climat
mai uscat pe cand in vestul i sudul tarii cu nuanta climatica mai
umeda sunt paduri de cer i garnita in amestec sau in care
precumpanete una din specii (garnita in sud i cerul in vest). Alaturi
de acestea intra exemplare de carpen, tei, paltin de camp, artar, ulm,
cire, mar i par paduret etc. La altitudini mai mari i in Podiul
Sucevei sunt i gorun iar in Dobrogea unele specii termofile (stejar
pufos). Stratul arbustiv este bogat fiind alcatuit din porumbar,
gherghinar, alun, mace, corn, lemn cainesc etc. La parterul padurii
datorita luminii bogate se dezvolta specii de graminee, lacramioare i
pecetea lui Solomon, urzica, vinarita, horti, mur etc.
Lumea animala bogata este reprezentata din specii care traiesc i in
silvostepa dar i in dealurile mai inalte. Exista veverite, pari, iepuri,
caprioare, vulpi, mistreti, multe specii de pasari (mierla, potarnichea,
ciocarlia, pitigoi, gaita etc. dar i unele colonizate ex. fazanul sau
specii sudice), numeroase insecte, reptile etc.

132

Proiectul pentru Invatamantul Rural 132

Vegetatia i animalele

b) Etajul padurilor de gorun. Este caracteristic dealurilor i


podiurilor desfaurate la 400-650 m dar se dezvolta in amestec
i la altitudini mai mici (cu garnita, cer) sau mai mari (cu fag).
Padurile de gorun sunt destul de compacte iar elementele care se
asociaza au caracter secundar, de multe ori reprezentand un nivel
arboricol inferior (ulm, paltin, frasin, tei, mar i par paduret etc.).
Daca in Transilvania i Dealurile de Vest precumpanete specia de
gorun central europeana, in Banat, Podiul Moldovei i sudul tarii
abunda specia balcanica.
Elementele termofile legate de regiunile cu nuante climatice mai
calde (Banat, Oltenia, Dobrogea) sunt reprezentate atat de stejar dar
mai ales de arbuti precum mojdrean, carpinita, corn, scumpie,
ghimpe etc. De altfel stratul arbustiv contine multe specii intalnite i
in padurile de stejar (alun, voinceriu, sanger, lemn raios, soc,
porumbar). La fel de bogata este vegetatia ierboasa (vinarita, urzica,
mierea ursului, firuta, rogoz, horti etc.).Pajitile secundare abunda
in paiuca, paiu, barboasa etc.
Pentru Banat i nordul Olteniei (Podiul Mehedinti i Subcarpati) se
adauga castanul bun (i in Depresiunea Baia Mare), pinul negru i
alte specii sudice.
Lumea animala este similara cu cea din stejeriuri.
c) Etajul padurilor de fag. S-a individualizat in a doua parte a
holocenului in conditiile in care evolutia climatului a permis
patrunderea din Europa centrala a acestei specii care treptat a luat
locul carpenului in formatiunile boreale.
Etajul propriu-zis se desfaoara intre 800 i 1100 m dar in functie de
conditiile locale de natura climatica limitele sale pot urca (pe versantii
sudici din Carpatii Meridionali i Muntii Banatului ajung la 1300-1400
m) sau cobori (pe versantii depresiunilor Oa, Maramure, a celor
din vestul Muntilor Apuseni ajung la cca 400-450 m; pozitia cea mai
joasa este in Defileul Dunarii la sub 100 m).
Sunt paduri compacte, bine inchegate in componenta carora mai
intra i paltinul, carpenul, ulmul etc. La limita superioara se imbina cu
conifere (fagul domina pe versantii insoriti iar molizii sunt concentrati
pe fundul vailor i depresiunilor dar i pe versantii umbriti) iar la baza
etajului cu gorunul. Aceste asocieri in majoritatea situatiilor au
condus la impunerea unor subetaje tranzitorii cu extindere diferita
(cea mai larga dezvoltare in estul Carpatilor Orientali o au padurile
de amestec alcatuite din molid i fag iar cea dintre fag i gorun in
vestul Carpatilor).
Arbutii i vegetatia ierboasa au o desfaurare mai mare in padurile
de la altitudini coborate fiind insa mai slab reprezentate pe culmile
inalte. Dintre arbuti sunt frecvente - vonicerul, tulichina, socul,
alunul, cornul, sangerul, la inaltimi mai mari afinul, iar in Banat i
unele specii sudice.

Proiectul pentru Invatamantul Rural

133

Vegetatia i animalele

Vegetatia ierboasa este variata fiind in stransa legatura cu


caracteristicile solului cu gradul de iluminare din padure i starea de
umezeala. Frecvente sunt vinarita, leurda, ferigile, floarea patilor,
vioreaua, macriul iepurelui, murul, rogozul etc. Pe terenurile
despadurite se dezvolta pajiti secundare care au in componenta
paiuca, paiu, trifoi, pieptanarita etc. care sunt folosite in paunat
datorita calitatii i productiei bogate.
Lumea animala este alcatuita din specii cu un areal larg ce cuprinde
i spatii intinse din celelalte etaje biogeografice. Exista multe
mamifere rozatoare (veverite, oareci, pari etc.), lupi, jderi de
padure, mistreti, caprioare, uri etc., numeroase pasari (ierunci,
cocoul de mesteacan), insecte concentrate mai ales in litiera i
substrat) etc.
4) Zona boreala europeana a coniferelor care se dezvolta compact
la peste 50% latitudine in Romania este reprezentata de un etaj al
padurilor de molid in spatiul carpatic caruia ii revine peste 6% din
suprafata tarii.
Desfaurare i
caracteristici

Padurile de conifere se desfaoara unitar in medie intre 1300 m i


1700 m. Ca atare, este caracteristica multor masive din Carpati unde
se detaeaza ca un etaj evident (in Carpatii Orientali de la granita i
pana la Valea Trotuului aproape continuu, in Carpatii de Curbura i
Carpatii Meridionali cu caracter insular dar cu extindere variata de la
un grup montan la altul i in partea centrala a Muntilor Apuseni).
Regional limitele variaza fiind influentate de nuantele climatice. Astfel
limita inferioara in masivele sudice este la 1300-1400 m, iar in cele
din nord la 1200-1300 m; la acestea apar deosebiri determinate de
expunerea versantilor. Astfel, pe cei nordici coboara in raport cu cei
sudici unde i se ridica (situatii evidente in masivele Carpatilor
Meridionali). Limita superioara este in general coborata in raport cu
valoarea altimetrica pe care ar impunea-o climatul (1800-1900 m),
aceasta situatie fiind determinata de extinderea prin defriari a
pajitilor montane folosite pentru paunat. Fata de aceste situatii
generale padurile de molid inainteaza altimetric in lungul vailor in
spatiul subalpin dupa cum intra in amestec cu fagul creand un
subetaj la 1100-1300 m i chiar mai jos in unele depresiuni (aici
nuanta climatica rece conduce la inversiuni de vegetatie; palcuri de
conifere sunt in vatra acestora unde temperaturile in sezonul rece
sunt foarte coborate iar fagetele sau padurile de amestec de brad cu
fag pe versantii insoriti).

Alcatuire i
structura

134

Padurile de conifere sunt precumpanitor alcatuite din molid, in unele


dintre acestea pastrandu-se exemplare seculare (muntii Rarau,
Giumalau ,Buzaului etc.). Se asociaza molidului i alte specii de
conifere. La inaltimi mai mari sunt palcuri de zada, iar pe versantii i
platourile insorite bradul, pinul. Secundar exista paltin de munte,
mesteacan iar pe fundul vailor aninul. Local in unele masive
(Retezat) apar pe culmile inalte i palcuri de zambru.

Proiectul pentru Invatamantul Rural 134

Vegetatia i animalele

Subarboretul este sarac intrucat padurile de conifere sunt


intunecoase i destul de dense in exemplare. La marginea lor, in
rariti exista soc, caprifoi, tulichina, afin, zmeuri, iar la altitudini mai
mari tufe de ienupar. La fel de limitat ca specii i areale este covorul
plantelor de parter in care se detaeaza macriul, muchii, clopotei,
vulturica etc., numarul lor crescand in padurile de amestec.
Prin defriarea padurii sau disparitia ei prin incendiere sau prin
manifestarea furtunilor se dezvolta pajiti secundare dominant
alcatuite din paiu rou la care se adauga paiuca, trifoiul, rogozul,
horti, tapoica, tarsa etc.
Lumea animala este bogata incluzand nu numai specii proprii dar i
altele intalnite in padurile de fag sau care in anumite intervale ale
anului vietuiesc in aceste locuri venind sau plecand spre alte
meleaguri. Dintre mamifere sunt frecvente ursul, cerbul, veverita; se
adauga numeroase specii de pasari (cocoii de munte, ieruncile,
ciocanitorile, acvila de munte, orecarul, huhurezul, alunarul, corbul,
mierla, aueii, pitulicea, pitigoii de munte etc.), de reptile (vipera
comuna, broate, tritoni etc.), de insecte (populeaza litiera dar i
plantele de parter), i alte nevertebrate prezente atat in padure cat i
in poieni.
Desfaurare i
caracteristici

5) Etajele subalpin i alpin cuprind culmile i varfurile celor mai


inalte masive carpatice constituind in cea mai mare masura aa
numitele goluri montane". Daca etajul alpin se desfaoara la peste
1900 m in muntii din nordul tarii i peste 2200 m in Carpatii
Meridionali cel subalpin coboara in medie cu 200-250 m. Pe multi
versanti i culmi secundare golul montan, lipsit de padure ajunge la
inaltimi mult mai mici (1400-1600 m) dar spatiul a fost extins antropic
pentru marirea suprafetelor cu pauni. Ca urmare, in aceste locuri nu
se poate vorbi de subalpin ci de faii cu pajiti secundare la limita
superioara a padurilor de conifere i deci incluse in arealul etajului
acestora.
Conditiile climatice din cele doua etaje ce compun golul montan sunt
extrem de vitrege. Temperaturi medii anuale intre 10 i -4 0 , circa 7-9
luni cu valori termice negative, un sezon scurt de vara in care se
desfaoara ciclul vital al plantelor, precipitatii bogate (1000-1400
mm/an din care cea mai mare parte sub forma de zapada)
repartizate in toate lunile anului, viituri intense in orice luna dar cu
viteza mare in sezonul rece. Se adauga fragmentarea accentuata a
reliefului, pantele accentuate, soluri extrem de subtiri i cu caracter
schelet, o umiditate accentuata in depozitele ce acopera rocile etc.
Ca urmare, plantele i animalele sunt mai putin numeroase pe
masura creterii in altitudine, au numeroase adaptari (dimensiuni
reduse, discontinuitate in desfaurare, ciclu vegetativ scurt etc.)

Alcatuire i
structura

In etajul subalpin se imbina elementele din cel alpin i cel al padurilor


de conifere (inainteaza pe vai). Le sunt caracteristice pe de-o parte
tufariurile de jneapan, ienupar, afin, smirdar (bujor de munte),

Proiectul pentru Invatamantul Rural

135

Vegetatia i animalele

merior care uneori acopera suprafete foarte intinse fiind bine


inchegate i inalte pe culmile i versantii insoriti i adapostiti i tot
mai mici pe cele expuse vanturilor permanente i cu viteza mare. Pe
de alta parte sunt pajitile in care precumpanesc speciile de
graminee. La partea superioara a etajului exista o prelungire a
speciilor ierboase din alpinul propriu-zis iar catre baza se dezvolta
mult mai multe specii ce au inaltime i o continuitate mai mare. Se
impun pajitile cu paruca i cu iarba vantului in cadrul carora se
asociaza in proportii diferite i alte specii (firuta, tapoica, ovasciorul,
tarsa i numeroase plante cu flori). Local apar i alte grupari ce dau o
vegetatie pe grohotiuri, pe abrupturi, pe culmi calcaroase, pe brane,
in areale cu exces de umiditate pe unele platouri, in lungul vailor etc.
In etajul alpin se imbina cateva aspecte. Mai intai sunt pajitile
ierboase pe suprafetele slab inclinate alcatuite din tipuri de formatiuni
ierboase scunde - dominant formate din coarna, paruca sau rugina
la care se asociaza degetarutul, piciorul cocoului alpin, clopotei etc.
In al doilea rand sunt versantii expui vanturilor i care au i pante
mari pe care ierburile sunt putine, locul lor pe stancarie fiind luat de
licheni i muchi. Cel de al treilea component este evident la partea
inferioara a etajului i pe suprafetele nebantuite de vant unde apar
palcuri scunde de arbuti (salcii pitice, argintica i chiar ienupar). In
sfarit sunt formatiunile locale de plante calcifile, a celor cu
dezvoltare sub forma de pernita, rozeta pe stanci, brane i polite, a
celor de pe masele de grohoti, praguri glaciare etc.
Lumea animala este slab reprezentata in raport cu ceea ce exista in
celelalte etaje datorita conditiilor de viata vitrege. Totodata ea este
mai abundenta in subalpin, unele au caracter sezonier migrand iarna
la altitudini inferioare sau intra in hibernare. Sunt specifice capra
neagra (in mai multe masive din Carpatii Meridionali dar repopulata
i in altele din Orientali i Occidentali), pasari (fasa de munte,
brumarita, acvila de munte etc.), reptile, insecte, melci cu cochilie
mica etc. In subalpin patrund vara din etajul inferior - uri, lupi,
cocoul de munte, pitulicea etc.
Test de autoevaluare 6.3
1.Care sunt factorii care au impus desfaurarea etajata a formatiunilor
vegetale?

2.Care este specificul etajelor alpin i subalpin?

Comentarii i rezolvarea acestor probleme sunt inserate la sfaritul


acestei unitati de invatare. Retineti elementele redate cu scriere
cursiva.
136

Proiectul pentru Invatamantul Rural 136

Vegetatia i animalele

Vegetatia i fauna azonala


Diveri factori (Tndeosebi microclimatul, continutul chimic i excesul
de umiditate al depozitelor, apele curgatoare, lacurile etc.) determina
individualizarea Tn cadrul zonelor i etajelor biogeografice a unor
areale cu grupari de specii de plante sau animale diferite de cele
caracteristice acestora. Ele au dimensiuni variabile, cele mai extinse
trecand de la o zona sau etaj la altele cu unele diferente ca alcatuire
impuse de modul de realizare al evolutiei, adaptarii.
a) Vegetatia i fauna din lungul apelor curgatoare
Ocupa cele mai Tntinse suprafete aparand ca faii continui de la
munte i pana la campie dar cu modificari la trecerea de la o unitate
geografica la alta dar i Tn cadrul fiecareia de la mediul acvatic
propriu-zis (albie minora, baltile etc.) la cel al luncilor i spatiilor joase
limitrofe (ex. esul unor depresiuni) unde se Tnregistreaza revarsari,
inundatii, exces de apa Tn sol i la suprafata.
b) Pe terenurile inundabile sunt frecvent cateva tipuri de formatiuni
vegetale adaptate diferentiat la excesul de apa. Astfel, la exterior pe
terenurile mai Tnalte se Tmbina cele caracteristice zonei etajului cu
cele hidrofile (ex. Tn campie se asociaza frasinul, ulmul, stejarul, teiul,
cu plopi i salcii) pentru ca Tn vecinatatea albiei raurilor i pe
terenurile joase cu exces de apa sa domine cele din a doua
categorie (subspecii de salcii, plopi, anini). Vegetatia ierboasa este
extrem de variata i bogata Tn numar de specii Tn luncile din campie,
dealuri. Frecvente sunt - specii hidrofile (rogozul, papura, trestia,
stanjenelul de balta etc.) cu cele mezofile (trifoi, pir, firuta etc., Tn
campie sau paiuca, ovasciorul Tn luncile din regiunile deluroase).
In luncile cu extensie mare (Siret, Dunare) combinatiile sunt mult mai
numeroase i variate Tncat local Tn afara faiilor paralele cu albia s-au
individualizat terenuri cu vegetatie de mlatina, cu saraturi sau pe
grindurile nisipoase.
Lumea animala este formata din specii care vietuiesc permanent aici
sau care sunt legate de acest mediu doar o parte din an. In
vecinatatea apelor de munte Tn afara animalelor specifice etajului
sunt mai multe specii de pasari (codobatura de munte, fluierarul,
pescarelul), i nevertebrate caracteristice; Tn zavoaiele din regiunile
de dealuri i campie exista o multime de pasari (pescarelul albastru,
prigoarea,
lastunul,
codobatura,
mierle,
privighetori,
cuci,
dumbraveanca, codalbul, gaia neagra, oimul etc.), insecte etc.
La acestea se adauga fauna din jurul baltilor i iazurilor (mai ales Tn
luncile din campie). Aici predomina ratele i gatele salbatice, diferite
subspecii de starci, specii de pasaj (tiganuul, fluierarul, sitarul,
corcodelul etc.), pasari de prada (vulturi), subspecii de broate, erpi
etc.
Cea mai complexa organizare floristica i faunistica se afla Tn lunca
Dunarii i Tn Delta Dunarii acesteia atat ca numar de specii cat i ca
Proiectul pentru Invatamantul Rural

137

Vegetatia i animalele

distributie diferentiata pe areale cu nivele deosebite de exces de apa


(de la balti la grinduri). In mod aparte dintre mamifere importante
sunt mistretul, vidra, nurca iar in delta i cainele enot, iar dintre
pasari pelicanul, cormoranul, lebada, califarul, egrete, un numar
mare de rate, gate, liite, sitari etc.
c) Flora i fauna din mediul acvatic este variata dar diferita de o
mare unitate geografica la alta datorita conditiilor de mediu
deosebite.
In munti se separa distinct doua situatii. Mai intai sunt apele de la
altitudini mai mari de 1600 m (lacuri glaciare, paraie, ochiuri de apa
etc.) care constituie un mediu rece (multe luni apele sunt inghetate),
cu putine substante minerale i organice ceea ce face ca viata sa fie
limitata la putine specii dominant microorganisme. Doar in unele
lacuri glaciare este adaptat pastravul. A doua situatie apartine
raurilor de munte care pe masura situarii la altitudini mai mici i a
incadrarii intr-o generatie mai mare (importanta) contine biocenoze
tot mai numeroase datorita conditiilor de mediu extrem de favorabile.
Abunda diatomeele, algele, diverse briofite etc. la care se adauga
vegetatia hidrofila de pe maluri, bolovani etc. Fauna este diversificata
in afara microorganismelor exista viermi, crustacei, molute, broate
dar i peti. Daca la altitudini mari (1200-1600 m) pastravul este
specia principala lui asociindu-se zglavoaca i boiteanul, in apa
raurilor din muntii cu inaltimi mici sunt mult mai multe specii (lipan,
grindel, moiaga, scobar, lostrita, clean etc.).
Din regiunile de dealuri spre campie conditiile de mediu asigura o
masa nutritiva tot mai bogata i variata in conditiile in care debitul
raurilor este mai mare, viteza apei mai redusa iar substratul devine
treptat de pietriuri mici, nisipuri i maluri.
Vegetatia acvatica este bine dezvoltata i consta pe de-o parte in
numeroase specii de alge, diatomee etc prezente pe fundul albiei
raurilor, pe bolovani iar pe de alta in plante situate fie la malurile
unde viteza apei este mica (trestie, papura, plante cu frunze
plutitoare etc.) fie in apa (mai ales in regiunile de campie unde
bradiul, broscarita sunt abundente etc.)
Fauna este alcatuita din nevertebrate, broate, peti. In dealuri
predomina scobarul i cleanul alaturi de care sunt i moiaga, lipanul,
mreana i obletele. Pe masura inaintarii raurilor in campie se impun
alte grupari formate mai intai din mreana, scobar, clean, porcuor iar
in Dunare i in cursul inferior al afluentilor acesteia crapul cu
babuca, platica, obletele, bibanul etc.
Lacurile atat din dealuri cat i din campie au o vegetatie bogata cu
multe specii submerse, plutitoare sau bine dezvoltate plecand de la
maluri spre centrul lor (uneori formeaza adevarate centuri de trestie,
papura etc.).

138

Proiectul pentru Invatamantul Rural 138

Vegetatia i animalele

Exista o multime de nevertebrate dar i peti (crap, caras, caracuda,


lin, tiuca, alau, somn, roioara, babuca, tipar etc.), broate etc.
Cele mai complexe i variate situatii sunt in mediul acvatic dunarean
Delta Dunarii i in lungul marilor rauri (Siret, Prut, Mure, Some, Olt
etc.). De retinut i multiplele modificari survenite in urma amenajarilor
hidrotehnice sau de alta natura, a realizarii de iazuri in regiunile de
dealuri i campii, a transformarii unor lacuri (balti) in crescatorii de
pete etc.
Lacurile sarate i cele cu ape termale i mezotermale constituie
medii azonale cu caracteristici aparte. Cele din prima grupare sunt
mult mai numeroase fiind atat in regiunile deluroase (frecvent in aria
unor vechi saline prabuite la Slanic, Ocnele Mari, Ocna Dejului,
Ocna Sibiului etc.) dar i in campie (Amara, Lacul Sarat etc.) sau pe
litoral (Techirghiol, Nuntai etc.). Cu cat apa este mai sarata cu atat
numarul speciilor este mai redus. In general sunt bacterii, alge,
infuzori i crustaceul Artemia salina din a caror acumulare pe fundul
lacului rezulta namolul sapropelic folosit in balneoterapie.
Exista i lacuri sarate a caror apa a suferit transformari insemnate in
compozitie in urma aportului din izvoare i irigatii pe spatiul limitrof.
Unele au apa salmastra sau chiar aproape dulce. In acestea numarul
de specii vegetale i animale este mult mai mare ajungandu-se la o
apropiere de cele normale din unitatea geografica in care se afla.
Lacurile cu apa termala i mezotermala sunt putine, cunoscute fiind
cele de la Petea (langa Oradea). La maluri sunt specii vegetale
obinuite in schimb in restul lacului sunt organisme adaptate la
temperatura mai ridicata a apei 20-350. Sunt alge, nufarul Nymphaea
lotus thermalis, gasteropodul Melanopsis pareyssi etc.
d) Vegetatia i fauna terenurilor saraturate
Pe ansamblu numarul de specii este foarte redus pe solurile cu
salinitate accentuata i sporit la marginea arealului lor sau acolo
unde gradul de saraturare este scazut.
In prima situatie se pot separa areale relativ concentrice plecand de
la suprafete aproape lipsite de vegetatie dar cu eflorescente de sare
care vor fi inconjurate de mai multe benzi succesive plante halofile
specifice la nivele deosebite de saraturare i de umezeala a solului.
Tipice dar cu pondere variata de la caz la caz sunt Salicornia,
saracia, branca i ghirinul. Catre marginea arealului se dezvolta i
subspecii de pelin, pelinita, pir etc.
Lumea animala este redusa in specii i indivizi i se concentreaza in
faiile de la marginile terenurilor saraturoase. Exista mai multe
insecte i cateva pasari.
e) Vegetatia i fauna terenurilor nisipoase
In regiunile de campie (sudul Olteniei, in Baragan, bazinul inferior al
Siretului, Campia Corei), in Delta Dunarii, pe unele spatii restranse
Proiectul pentru Invatamantul Rural

139

Vegetatia i animalele

pe litoral i in Depresiunea Braov exista acumulari bogate de nisip


pe care vantul a creat dune. Acestor biotopuri le sunt specificemobilitatea nisipului, permeabilitatea i lipsa unor soluri dezvoltate. In
aceste conditii numarul de specii este redus ele avand i numeroase
adaptari. Terenurile cu nisip din campii sunt in mare masura fixate
prin plantatii de salcam pe unele (indeosebi in spatiile joase mai
umede) se mai pastreaza palcuri de stejar pedunculat (la Siret) sau
mesteacan (Reci in depresiunea Braov) iar altele constituie terenuri
cultivate (vita-de-vie, legume, pepeni etc.). Pe acestea exista alaturi
de specii psamofile i altele provenite din stepa sau silvostepa
(obsiga, pirul, trifoiul, gua porumbelului etc.).
Pe litoral, se disting pe plaja inalta o faie cu plante adaptate la un
ecotop nisipos udat de valurile mari cu apa i supus unor vanturi
permanente (exista varza de mare, perior, rogoz, jale, pelin etc.) la
care in exterior se adauga elemente din stepa sau silvostepa
dobrogeana.
In Delta Dunarii situatiile cele mai complexe sunt pe grindurile fluviomaritime pe care dunele au dimensiuni mari iar intre ele sunt spatii
joase cu umiditate accentuata. Exista o vegetatie ierboasa
diferentiata in functie de gradul de umiditate (tipirig i rachitan in
portiunile joase umede urmate mai sus de asociatiile cu rogoz,
secara salbatica iar la partea superioara de paiuul de nisip), apoi
arbuti (salcia taratoare, catina alba) i arbori (frasini, ulmi, stejar)
care uneori formeaza paduri mici. Pe arbori se intind vita-de-vie
salbatica, curpenul i o liana submediteraneana Periploca graeca.
Lumea animala se diferentiaza intre cea a terenurilor nisipoase cu
slabe formatiuni vegetale i cea pe care acestea au o desfaurare
bogata. In prima situatie numarul de specii i indivizi sunt reduse
(exista nevertebrate, oparle, erpi i unele pasari). In cea de-a doua
se adauga animale din stepa, silvostepa, padurile din vecinatate.
Cele mai complexe situatii sunt in Delta Dunarii unde in afara
speciilor de nevertebrate unele mamifere, reptile exista un numar
mare de pasari.
f) Vegetatia i fauna terenurilor mlatinoase i de turba
Aceste formatiuni se dezvolta la altitudini variate dar frecvent sunt
intalnite pana la 1300-1400 m i au comun microdepresiunea in care
exista apa i acumularea bogata de material vegetal in conditii de
absenta a aerarii. Se disting doua tipuri de astfel de formatiuni la
care formarea i alcatuirea sunt diferite:
- Mlatinile eutrofe (bahnele) au aria de desfaurare cea mai larga i
rezulta prin transformarea unor lacuri, balti in urma extinderii de la
exterior spre interior a unor asociatii vegetale de la care rezulta multa
materie organica. La inceputul evolutiei se disting mai multe centuri
aproape concentrice (rogoz, papura i stuf la exterior i plante
plutitoare pe ochiuri de apa in interior) pentru ca in final pe masura
umplerii cu materie organica i a extinderii celor marginae spre
interior intreg spatiul sa fie format din rogoz, trestie, papura dar i
140

Proiectul pentru Invatamantul Rural 140

Vegetatia i animalele

ferigi, muchi, coada calului, dragaica, bumbacarita etc. Intre acestea


se dezvolta i palcuri de salcie, mesteacan, plopi etc. Se poate
ajunge la extinderea pe margini a vegetatiei limitrofe de padure sau
de pajite iar Tn regiunile muntoase Tnalte (la peste 1000 m) la
individualizarea unor tinoave cu muchi.
Lumea animala este comuna zonei sau etajului Tn care s-a dezvoltat
mlatina.
- Mlatinile oligotrofe (tinoavele) nu se dezvolta decat Tn munti la
800-1400 m, sub microclimat rece i umed ce permite dezvoltarea
muchiului Sphagnum Tn microdepresiunile lacustre putin adanci sau
pe alte terenuri cu exces de umiditate. Impreuna cu Sphagnum se
dezvolta i alte plante precum roua cerului, bumbacarita, meriorul,
rachitele iar la margini molidul, mesteacanul.
Lumea animala este saraca Tn speciile etajului Tn care s-a dezvoltat
tinovul dar contine multe elemente proprii, unele chiar motenite
(relicte). Exista mai multe specii de insecte i pasari (ciocanitoarea
pestrita, fasa de lunca, fasa de padure etc.).

Vietuitoarele din Marea Neagra in apele teritoriale


In dreptul tarmului romanesc apele teritoriale se desfaoara efectiv
deasupra platformei continentale avand adancimi mici Tn care exista
numeroase specii de animale i plante.
Alcatuirea i distributia fondului de vietuitoare este dependenta de
mai multi factori Tntre care evolutia legaturilor Tn cuaternar dintre
acest bazin i Marea Caspica i mai ales Marea Mediterana; de
caracteristici le morfologice ale bazinului i tarmurilor Marii Negre,
aportul de apa dulce adus de fluvii, curentii de apa etc.
Proiectul pentru Invatamantul Rural

141

Vegetatia i animalele

Spatiul romanesc se inscrie in zona neritica (vietuitoare care se


dezvolta deasupra platformei continentale) in cadrul domeniului
pelagic, unde substratul este dominant nisipos sau nisipo-stancos
unde se realizeaza un aport insemnat de apa dulce apartinand
Dunarii ceea ce conduce la o diminuare a salinitatii (10% in dreptul
Deltei Dunarii i mai mare in larg i spre sud) unde dinamica apei
este legata pe de-o parte de valuri dar i de curentii litorali (dominant
orientati de la nord la sud). In aceste conditii in cadrul fitoplanctonului
abunda algele iar zooplanctonul este mult diversificat (de la
protozoare la viermi, molute. La acestea se adauga multe specii de
animale inotatoare (scrumbia, stavridul, guvidul, hamsia, palamida,
calcanul, delfinul, rechinul, iar la gurile de varsare ale Dunarii - cega,
morunul, nisetrul), altele legate de substratul stancos sau nisipos.

Test de autoevaluare 6.5


1. Caracterizati biogeografic masivul Bucegi folosindu-va de datele
din aceasta lucrare, ghidurile turistice referitoare la Bucegi, Geografia
Romaniei vol I i III.

2. Precizati zonele i etajele biogeografice pe directia vf. Ciuca Urziceni-Calarai. Pentru fiecare indicati caracteristicile generale.

3. Comparati caracteristicile biogeografice din dealurile i campia


Banatului (aliniament Buziai-Jimbolia) cu cele din nordul Podiului
Moldovei (aliniament Solca-Suceava-lacul de pe Prut).

Raspunsurile la aceste probleme, cu caracter complex, sunt inserate


la sfaritul unitatii de invatare.
Retineti elementele redate cu scriere cursiva.

142

Proiectul pentru Invatamantul Rural 142

Vegetatia i animalele

CQ

RASPUNSURI I COMENTARII LA INTREBARILE DIN TESTELE DE


AUTOEVALUARE

Dupa ce comparati rezolvarile dumneavoastra (mai sumare) cu cele de la finele


raspunsurilor incercati sa realizati analize similare i pentru alte unitati geografice folosind
datele din aceasta unitate de invatare i informativ din bibliografie.
Testul de autoevaluare 6.1
1. Ca urmare, a racirii generale a climei i instalarii ghetarilor in Carpatii la altitudini
cuprinse intre 1800 i 2300 m) repartitia vegetatiei s-a modificat esential. Astfel, in munti
s-au dezvoltat o vegetatiei intalnita astazi in regiunile polare iar la baza muntilor i in
regiunile joase existau paduri de conifere.
2. In holocen climatul s-a schimbat in temperat cu diferentieri in functie de altitudine i de
pozitie geografica (mai umed in vest i centru i mai uscat in est). Ca urmare, pe crestele
alpine ale Carpatilor s-au retras pajitile cu specii de climat rece, in restul muntilor la peste
1200 m s-au fixat padurile de conifere iar la altitudini mai joase (300-1200 m) au evoluat
paduri de foioase diferentiate in cateva etaje in functie de regimul climatic. In campii unele
parti din Podiul Moldovei i in Dobrogea specificul climatic a conditionat impunerea stepei
i silvostepei.
Testul de autoevaluare 6.2
1. Stepa se afla in sud-estul Romaniei, incluzand areale largi in estul Campiei Romane, o
mare parte din Dobrogea i sudul Podiului Moldovei. Aici climatul temperat continental cu
nuanta de ariditate (precipitatii in jur de 450 mm, dominant cu caracter torential i cu un
regim de producere variat in timpul anului, temperaturile excesive i in sezonul cald i in
cel rece, frecventa fenomenelor meteorologice de tipul secetei, uscaciunii etc.) a impus
formatiuni vegetale ierboase (predomina gramineele) care in ultimile secole au fost
inlocuite cu diverse culturi agricole. Local exista i tufariuri i chiar petice de paduri (in
lungul raurilor, pe marginile lacurilor) i diverse formatiuni azonale (de saratura, pe nisipuri
etc.).
2. Silvostepa se intrerupe intre zonele de stepa i de paduri de stejar (paduri de altitudini
joase in zona nemorala). Apare ca o unitate de trecere in care se amesteca formatiuni
vegetale i unele animale, caracteristicile celor doua zone vecine. Acest lucru a fost posibil
datorita conditiilor climatice (precipitatii in jur de 500 mm i temperaturi mai moderate in
raport cu cele din stepa)
Testul de autoevaluare 6.3.
1. Etajarea formatiunilor vegetale a fost determinata de desfaurarea reliefului pana la
altitudini de peste 2500 m. Ea a impus modificari climatice esentiale ale temperaturilor
(scaderea treptata a acestora) i precipitatiilor (creterea de la 550 mm/an la peste 1400
mm/an). Au rezultat mai multe etaje climatice care au asigurat conditii diferite pentru
plante i animale de unde in timp au rezultat etaje biogeografice distincte.
2. Etajele alpin i subalpin se desfaoara pe crestele Carpatilor in general la peste 1900
m. In conditiile unui climat rece aici exista formatiuni ierboase, tufariuri i stancarie cu
licheni, muchi i alte plante izolate. Toate acestea sunt adaptate la temperaturi joase,
umiditate accentuata, vanturi intense, soluri extrem de subtiri.
Testul de autoevaluare 6.4
1. Vegetatia azonala este cea care indiferent de zona biogeografica a aparut i s-a
dezvoltat in functie de un anumit factor de biotop local. Se desfaoara pe areale diferite ca
dimensiuni. Intre acestea cele mai frecvente sunt in lungul apelor curgatoare, in rauri i
Proiectul pentru Invatamantul Rural

143

Vegetatia i animalele

lacuri (cu apa dulce, salmastra, sarata), pe terenuri saraturoase i nisipoase pe suprafete
cu exces de umiditate etc. De aici i denumirile variate care sunt folosite (vegetatie din
lunci, vegetatie hidrofila, vegetatie psamofila, vegetatie halofila, vegetatie de mlatini i
turbarie etc.)
2. Specificul biogeografic in Delta Dunarii este impus de cele doua medii distincte acvatic (o diversitate de specii de peti i microorganisme, plante higrofile, alge etc.) i
terestru (pe grinduri - arbuti, arbori, plante pe terenuri nisipoase i saraturoase etc.,
pasari, unele mamifere i diverse microorganisme).
Testul de autoevaluare 6.5
1. Masivul Bucegi se desfaoara in estul Carpatilor Meridionali intre valea Prahovei i
Culoarul Branului. Altimetric, culmile sale urca de la 800-1000 m la 2504 m (vf. Omu); sunt
alcatuiti dominant dintr-o masa de conglomerate strabatuta central de valea Ialomitei.
Exista un climat de munte cu etaje distincte - alpin, montan propriu-zis i al culoarului de
vale (Ialomita). Acestea au impus individualizarea unor etaje biogeografice care se succed
de la baza muntelui spre varfurile i crestele desfaurate la 2200-2504 m. Astfel, pana la
1200 m se afla etajul nemoral al padurilor de fag, pana la 1800 m etajul padurilor de
conifere deasupra caruia se afla etajul subalpin (tufariuri de smirdal, afini, merior, salcie
pitica, ienupar i jneapan; se adauga exemplare de conifere care Inainteaza pe vai i
numeroase poienite de paiu, tapoica etc; pe branele de pe versantii abrupti exista o
vegetatie de stancarie) i alpin (la peste 2200 m, domina gramineele cu paiu, firuta,
garofite, gentiane, cimbrior, floare de colt etc.; sunt numeroase plante endemice
declarate monument al naturii). Lumea animala este reprezentata In etajele de padure de
cerbi, caprioare, mistreti, rai, uri, vulpi, veverite, pari, numeroase pasari Intre care
cocoul de munte, vulturi, mierle, fase de munte etc. In etajele superioare exista
exemplare de capra neagra, vulturi i diverse insecte adaptate la conditii de viata aspre.
Masivul Bucegi face parte dintr-un Intins parc national (32624 ha) care din 2003 cuprinde
cea mai mare parte din masiv incluzand astfel spre protectie o arie mult mai extinsa decat
ceea ce exista pana la aceasta data.
2. Pe aliniamentul vf. Ciuca - Urziceni - Calarai se inscriu mai multe unitati geografice
i anume: Muntii Ciuca din Carpatii de Curbura (alcatuiti dintr-o masa de conglomerate;
1954 m in varful omonim; relief de abrupturi, creste; climat montan cu temperaturi medii
anuale de 1-60, circa 6 luni cu temperaturi negative pe creasta i 4 la poale; in jur de 1000
mm precipitatii anuale), Subcarpatii Teleajenului i Buzaului (ansamblu de dealuri de la
400 la 800 m i depresiuni la 200-400 m cu un regim termic 6-80 medii anuale, -40,
-60 medii ale lunilor de iarna i 18-160 in cele de vara; 600 mm precipitatii: un numar mare
de aezari i suprafete de culturi pe terenuri despadurite), mai multe unitati de campie
(campuri largi la 50-120 m altitudine, climat semiarid cu 450-500 mm precipitatii anuale,
secete prelungite geruri accentuate iarna). Profilul intersecteaza mai multe unitati
biogeografice - etajul subalpin pe crestele muntilor la peste 1750 m (tufariuri de ienupar,
afin, merior, putin rhododendron i jneapan; vegetatie ierboasa cu paiu, tapoica i
multe plante care infloresc in sezonul cald), etajul padurilor de conifere (molid, brad i
pajiti secundare), etajul padurilor de amestec (fag, molid, mesteacan, pajiti secundare),
zona nemorala cu etajele padurilor de fag, fag i gorun, gorun i stejar (dezvoltate de la
baza muntilor i pana la contactul dealurilor cu campia. Inlocuirea padurii cu diverse
culturi, lucrarile executate pentru exploatarea petrolului, sarii, materialelor de constructie
etc. au fost urmate de declanarea i intensificarea alunecarilor de teren, torentialitatii,
eroziunilor in albiile raurilor etc. care au produs numeroase degradari de versant), zona
silvostepei (vegetatia specifica a fost inlocuita de culturi agricole; au ramas suprafete
limitate de paduri de stejar i pajiti secundare), zona stepei (in Baragan, vegetatia initiala
a fost inlocuita aproape in totalitate de diverse culturi; azonal se pastreaza asociatiile

144

Proiectul pentru Invatamantul Rural 144

Vegetatia i animalele

biogeografice de pe solurile saraturoase, de pe nisipuri i din lungul luncilor Buzaului,


lalomitei, Dunarii).
3. Cele doua aliniamente strabat mai multe unitati geografice Tn care influenta unor factori
(de natura climatica i relief) determina biogeografic unele asemanari dar i diferente nete.
Spatiul banatean include dealurile Buziaului (150-250 m) i campia joasa cu caracter
subsident a Timiului (revarsari frecvente ale raurilor, panze freatice la adancime mica.
Amandoua sunt cuprinse Tntr-un climat cu influente submediteraneene determinate de
frecventa maselor calde i umede ce vin din sudul Europei. In aceste conditii aici s-au
dezvoltat formatiuni biogeografice apartinand zonelor de silvostepa i nemorala dar in
alcatuirea carora intra multe specii sudice.
Spatiul din nordul Podiului Moldovei este alcatuit din Tntinse platouri interfluviale i dealuri
separate de culoarele vailor Suceava i Siret apartinand Podiului Sucevei (Tnaltimi Tntre
150 i 500 m, climat influentat de frecventa maselor de aer baltice reci i umede, intensa
populare) i Campia deluroasa a Moldovei (altitudini de 50-200 m; vai largi i interfluvii
joase; climat puternic controlat de masele de aer estice ce provoaca geruri intense iarna i
secete frecvente vara). i aici exista cele doua zone biogeografice.
In prima mare unitate se desfaoara zona nemorala cu paduri de stejar i fag din care au
ramas doar fragmente pe versantii cu panta mare i la nivelul culmilor Tn urma Tnlocuirii lor
pentru diverse culturi i pauni. In Campia Moldovei exista o silvostepa inlocuita aproape
in totalitate de culturi. Au ramas petece de padure de stejar i pauni Tn care exista multe
specii de provenienta estica. Degradarea terenurilor (prin alunecari, iroire) este deosebit
de activa pe versantii despaduriti cu pante mari i Tn albiile raurilor. Exista areale cu
vegetatie azonala Tn lungul vailor (vegetatie i fauna de lunca, saratura).

Proiectul pentru Invatamantul Rural

145

Vegetatia i animalele

LUCRAREA DE VERIFICARE NR 6
Lucrarea de verificare solicitata implica activitati care necesita cunoaterea
capitolului introductiv al lucrarii Geografia fizica", vol I. Raspunsurile la Tntrebari
vor fi transmise tutorelui pentru comentarii, corectare i evaluare.
Pe prima pagina a lucrarii se vor scrie urmatoarele :
-titulatura acestui curs
-numarul lucrarii de verificare
-numele i prenumele cursantului (acestea se vor mentiona pe fiecare pagina)
-adresa cursantului
Fiecare raspuns va trebui sa fie clar exprimat i sa nu depaeasca o jumatate de pagina.
Pentru uurinta corectarii lasati o margine de circa 5 cm, precum i o distanta similara
intre raspunsuri.
Mentionati totodata, specializarea universitara absolvita, anul absolvirii, coala unde
activati i pozitia in cadrul corpului profesoral.
Problema la care trebuie sa raspundeti pentru aceasta tema este urmatoarea:
(raspunsurile sa nu depaeasca 2 pagini; punctele pentru notare sunt trecute in paranteza;
se adauga un punct din oficiu):
Caracterizati biogeografic unitatea geografica in care se afla localitatea dumneavoastra
(plan de tratare: localizare (0,5 p.); unitatea biogeografica in care se afla (0,5 p.);
caracteristici ale reliefului (1 p.); climatului (1 p.); apelor (1 p.) i nivelul presiunii antropice
(1 p.) ca factori care influenteaza alcatuirea i gradul de pastrare a formatiunilor vegetale
i al asociatiilor de animale; descrieti-le in limita posibilitatilor aratand i consecintele
rezultate din activitatile umane (4 p.).
Este o tema de sinteza care implica nu numai cunotintele din aceasta unitate de invatare
ci i pe cele dobandite anterior. Urmariti strict planul indicat i faceti apel la informatiile
primite anterior. Pentru a le fixa raportati mai intai regiunea in care se afla localitatea
dumneavoastra pe hartile in care sunt reprezentate pe rand componentele fizice ale
mediului geografic (cele de relief, clima, bazine hidrografice etc.), iar apoi la date despre
acestea ce pot fi extrase din textul cartii. Adaugati tot ceea ce titi dumneavoastra legat de
influenta activitatilor umane asupra mediului in spatiul in care va este familial. Prin
coroborarea tuturor acestor surse veti putea inchega un raspuns corect.
Lucrarea va fi transmisa tutorelui de curs pentru a fi verificata i notata (sistemul de
trimitere i data vor fi fixate de acesta).
Bibliografie minimala:
Antonescu C, Calinescu R., et al, (1969), Biogeografia Romaniei, Edit. tiintifica,
Bucureti.
Negut S., lelenicz M., Gabriela Apostol (2000) - Manualele de Geografia Romaniei din
clasele VIII (capitolul Vegetatia i fauna", pg. 62-66) iXII (Particularitatile biogeografice",
pg. 22-25), Edit. Humanitas, Bucureti.
***, (1983), Geografia Romaniei, vol I (selectiv . cap Flora i vegetatia", pg. 388-439 flora i pg. 442-490 - fauna), Edit. Academiei, Bucureti.

146

Proiectul pentru Invatamantul Rural 146

Solurile

UNITATEA DE INVATARE
Nr.7
i
SOLURILE
Cuprins
Obiectivele unitatii de invatare nr.7
7.1. Caracteristici generale
7.2. Clase i tipuri de soluri reprezentative
7.3. Diferentieri regionala
Comentarii i raspunsuri la teste
Lucrarea de verificare nr.7
Bibliografie minimala

147
147
148
155
164
168
168

OBIECTIVELE unitatii de invatare nr. 7


Parcurgerea acestui capitol conduce la:
cunoaterea faptului ca solul constituie o insemnata resursa de viata i
economica;
sa intelegeti de ce solul este un sistem geografic distinct rezultat al unor
relatii complexe dintre o multitudine de component (minerali, aer, apa,
vietuitoare etc.) exprimate prin procese cu desfaurare temporara i spatiala
variata;
sa stabiliti diversitatea tipurilor i subtipurilor dar i gruparea lor in clase cu o
anumita repartizare in zone sau etaje;
sa precizati influenta activitatilor antropice ce conduc direct sau indirect la
conservarea sau degradarea potentialului solurilor.
7.1 Caracteristici generale
Pe teritoriul Romaniei exista un numar mare de tipuri de soluri cu
suprafete i pozitii variate ceea ce exprima un caracter net mozaicat
al acestuia.
Desfaurarea lor releva:
- o stransa legatura mai intai cu depozitele individualizate pe diferite
formatiuni litologice (de aici varietate in alcatuirea mineralogica,
chimica, granulometrica i in alte proprietati fizice, dar i
neuniformitatea repartitiei teritoriale), pe seama carora s-au
individualizat ca adevarate inveliuri subtiri;
Influentele de natura climatica (indeosebi cele determinate de
regimul i marimea precipitatiilor i temperaturi lor) i repartitia
formatiunilor vegetate ce asigura materia organica din sol, toate
avand un rol hotarator in procesele pedogenetice. Ele au directionat
apartenenta la o desfaurare zonala a tipurilor de sol.
La fel de insemnata este dezvoltarea reliefului de la 0 la 2544 m care
a facilitat impunerea unei organizari in etaje edafice de la o altitudine
mai mare de 800 m.

Proiectul pentru Invatamantul Rural

147

Solurile

La aceti factori pedogenetici cu caracter general se adauga multi


altii care au rol regional sau local. Astfel fragmentarea cauzata de
generatiile de vai au generat o mare complexitate de pante cu
consecinte in diversificarea de subtipuri, apoi dinamica proceselor
geomorfologice (eroziuni, alunecari, iroire, spalare in suprafata etc.)
s-a reflectat intr-un grad deosebit de degradare a solului pe plan
local cu consecinte in valoarea economica a lui. Prezenta panzelor
freatice i caracteristicile modului de infaptuire a circulatiei apei prin
depozitul de alterare i sol directioneaza procesele pedogenetice
conducand variatii de la un sistem general normal catre unul local de
salinizare, gleizare etc.
Timpul este insa factorul general care asigura o anumita dezvoltare a
proceselor pedogenetice ceea ce se concretizeaza in subtipuri aflate
in stadii diferite de evolutie.
Fiecare clasa, tip sau subtip de soluri prezinta un ansamblu de
proprietati care ii asigura un potential de valorificare mai mare sau
mai mic pentru anumite folosinte dominant agricole (culturi
deosebite, pauni, paduri etc.).
Exploatarea neadecvata adesea abuziva in raport de conditiile de
mediu i de caracteristicile solului a condus degradarea acestora
(uneori pe suprafete intinse).
Test de autoevaluare 7.1
1. Precizati care sunt factorii genetici ai solurilor?

2. Ce inseamna zonalitate i etajare pedogeografica exemplificand


pe situatiile concrete din tara noastra.

Comentarii le aceste probleme sunt inserate la sfaritul unitatii de


invatare.
Retine elementele dezvoltate cu scriere cursiva.
7.2 Clase i tipuri de soluri
Exista clasificari i grupari ale solurilor realizate pe baza diferitelor criterii din care unele au
fost aplicate i in Romania. Prima are la baza rolul factorilor pedogenetici in geneza i
repartitia lor (conducea la o grupare generala pe zone i etaje pedogenetice la care se
adauga alta intrazonala cu caracter local), iar cea de-a doua (conceputa in mai multe faze
dupa 1976), cu caracter complex morfogenetic la care se tine cont de caracteristicile de
baza ale solului ca rezultat al rolului factorilor i proceselor ce le-au determinat. In ultima
148

Proiectul pentru Invatamantul Rural 148

Solurile

situatie sunt separate 10 clase de soluri (cinci cu caracter zonal, cu desfaurare larga, fiind
legate precumpanitor de factorii bioclimatici iar celelalte de influenta deosebita a unor
factori locali precum roca, umiditatea excesiva, gradul de evolutie sau de degradare etc.
Factorii bioclimatici pun in evidenta trei aspecte. In regiunile din est cu climat arid i
formatiuni de stepa i silvostepa se desfaoara soluri balane, cenuii i cernoziomuri
tipice, apoi in sud-vest i vest un climat umed i cald i paduri de cvercinee, solurile brunrocate i roii. In fine a treia caracteristica cu insemnatate la fel de mare ca i
precedentele se refera la distributia relativ concentrica a arealelor principalelor tipuri de
soluri in raport de distributia masivelor carpatice (molisoluri i argiluvisoluri la exteriorul i
in Depresiunea colinara a Transilvaniei, apoi cambisolurile, spodosolurile i umbrisolurile
la diferite altitudini in cadrul acestora). Figura 7.1

Figura 7.1 Harta solurilor din Romania

1) Soluri cu caracter zonal i etajate


Molisolurile (Cernisoluri) - includ soluri cu orizonturi de culoare
inchisa (cenuiu la negru) cu mult humus; sunt specifice regiunilor de
stepa i silvostepa (estul, sud-estul i unele sectoare din vestul i
centrul Romaniei); local apar i in alte unitati geografice pe roci
bazice (marne calcaroase, calcare etc.).
Soluri dominant
de campie,
podiuri i
dealuri joase

Au cea mai mare desfaurare (6330 mii ha, cca 26,7% din suprafata
tarii), preponderent in regiunile de campie i podiuri joase; au
fertilitate buna fiind utilizate in diverse culturi; sunt necesare irigatii in
intervalele secetoase dar in unele situatii i Tngraaminte; pe
rendzinele din unitatile montane, sunt caracteristice padurea i
pajitile.

Proiectul pentru Invatamantul Rural

149

Solurile

Principalele tipuri sunt:


Solul balan - are dezvoltare doar in Dobrogea fiind legat de un climat
secetos i de loessuri i depozite loessoide. Sunt doua benzi pe
latura dunareana i pe cea maritima cu extindere maxima in bazinul
vailor Carasu i Casimcea. Prezinta carbonati in toate orizonturile, au
o fertilitate medie ce ofera posibilitati de folosinta agricola prin
utilizarea de irigatii i ingraaminte.
Cernoziomul - cu mai multe subtipuri ocupa cea mai mare parte din
Dobrogea (dominant in centru i sud i in depresiuni i pe dealurile
joase din nord) apoi Baraganul, Campia Brailei, Campia Covurlui, pe
terasele Dunarii, Prutului i ale raurilor principale din Campia
Moldovei, in sectoarele mai inalte ale campiilor Aradului, Timiului i
Ramnicului. Sunt regiuni cu un climat cu o cantitate de precipitatii
inferioara pierderilor prin evapotranspiratie. Au mult humus, sunt
fertile dar necesita pentru diversele culturi agricole un volum de apa
in raport cu solicitarile plantelor.
Cernoziomul cambic - este frecvent in regiuni de campie sau de
dealuri joase, mai umede cu formatiuni de silvostepa (Campiile
Mostitea, Olteniei, sectoarele inalte din Campia de Vest, cea mai
mare parte din Campia Moldovei, Podiul Covurlui, culoarul
Barladului i petece in Dobrogea). Au o larga utilizare pentru diverse
culturi agricole; sunt necesare irigatiile.
Cernoziomul argilo-iluvial - se afla ca suprafete largi in campurile
Mostitea, Burnas, Boianu i in nordul Campiei Olteniei, centrul i
vestul Campiei Transilvaniei i ca petece in sectoarele inalte din
Campia de Vest (mai ales intre raurile Barcau i Crasna). Are o
folosinta multipla (culturi de campii, livezi, vii).
Solurile cenuii i cernozimoide sunt legat predominant de regiunile
din estul tarii (Podiul Falticeni, rama mai inalta a Campiei Moldovei,
Colinele Falciu, sudul Colinelor Tutovei, contactul Subcarpatilor
Vrancei cu campia, Podiul Niculitel, Podiul Babadag etc.). Sunt
favorabile culturilor de camp, livezilor, vitei de vie etc.
Rendzinele sunt conditionate de prezenta calcarelor, dolomitelor,
marnelor calcaroase in regiunile de podi (Mehediniti, Babadag) sau
de munti joi (Aninei, Locvei, Codru Moma, Padurea Craiului etc.).
Sunt favorabile padurilor, paunilor i local pentru unele culturi de
camp i livezi.
Pseudorendzinele s-au dezvoltat pe un substrat marno-argilos in
regiunile de dealuri cu climat umed frecvent sub paduri de cvercinee.
Au o raspandire mai mare in estul i sudul Podiului Someelor,
Podiul Secaelor, Podiul Hartibaci, Dealurile Tarnavelor,
150

Proiectul pentru Invatamantul Rural 150

Solurile

Depresiunea Calan, in Subcarpatii Valcei, Argeului i Buzaului etc.


Terenurile sunt propice padurii, paunii iar pe suprafetele netede
(poduri interfluviale, terase etc.) fanete i diverse culturi.
Argiluvisolurile (luvisolurile) - sunt soluri dezvoltate in regiunile de
campie inalta, de dealuri i in unele depresiuni montane cu altitudine
mica. Aici anual sunt temperaturi medii de 8-100, cad 550-750 mm
precipitatii, iar formatiunile vegetale apartin diferitelor paduri de
cvercinee. Au un orizont (B) cu acumulare de particule argiloase, o
culoare ce variaza intre cenuiu i cafeniu-rocat, o cantitate
suficienta de humus care asigura o buna fertilitate. Ocupa o
suprafata totala de 6060 mii hectare (25,5% din total tara).
Sunt folosite pentru diverse culturi de camp, livezi, pauni i padure.
In intervalele secetoase sunt necesare irigatii iar pe versantii din
regiunile deluroase masuri antierozionale. Din aceasta clasa fac
parte solurile brun-rocate, brune argilo-iluviale cu fertilitate buna
pentru diverse culturi agricole i brune-luvice i luvic-albic propice
padurii i pajitilor.
Soluri dominante
in regiunile de
dealuri cu
altitudine medie

Solurile brun-rocate sunt legate de sudul Podiului Getic i Campia


Gavanu-Burdea, regiuni in care se resimt influentele bioclimatice
sudice i sud-vestice. Se remarca prin culoare rocata impusa de
abundenta oxizilor de fier. Sunt utilizate pentru diverse culturi de
camp dar necesita irigatii in anii secetoi.
Solurile brune argilo-iluviale i solurile brune-luvice au cea mai larga
desfaurare dintre tipurile acestei clase. Se intalnesc in aceleai
regiuni, ultimile dezvoltandu-se pe terenuri unde se mentine o
cantitate mai mare de apa ceea ce a condus la iluvierea elementelor
argiloase i separarea unui orizont bogat in acestea. Se intalnesc in
toate subunitatile Podiului Getic, Podiul Sucevei, Podiul Central
Moldovenesc, Colinele Tutovei, in Subcarpatii Gorjului, Buzaului,
Vrancei, Moldovei, Podiul Niculitel, centrul i estul Campiei
Transilvaniei, Dealurile Tarnavelor, Podiul Hartibaci, Dealurile de
Vest, Podiul Somean etc. Sunt favorabile diferitelor culturi
(necesita apa in anii secetoi), pentru livezi, fanete i paduri de
cvercinee.
Luvisoluri albice apar ca suprafete restranse, izolate in Dealurile de
Vest, Depresiunea colinara a Transilvaniei, Subcarpati, Podiul
Sucevei, Podiul Cotmeana, Podiul Candeti dar i in unele
depresiuni submontane sau din Carpati (g, Sibiu, Fagara, Braov,
Ciuc, Gheorgheni, Beiu etc.). Au fertilitate limitata fiind folosite
pentru pajiti i paduri de cvercinee.
Cambisolurile includ tipuri care s-au individualizat in regiunile
deluroase inalte i in muntii pana la altitudini de 1000-1200 m in
conditii de temperaturi anuale de 4-80, precipitatii bogate (800-1000

Proiectul pentru Invatamantul Rural

151

Solurile

mm) i de paduri de foioase (gorun, fag) i amestec (fag cu molid).


Au culoare in general bruna i fertilitate pentru paduri; in dealuri sunt
i suprafete cu livezi, fanete i unele culturi. In cadrul lor la altitudini
mai mici se desfaoara tipul brun eu-mezobazic (brune de padure,
brune galbui montane) apoi in spatiul montan solurile brun-acide. Un
tip aparte, cu raspandire pe depozite rezultate din alterarea calcarului
in conditii de climat cu influente subtropicale (la finele pliocenului i
inceputul pleistocenului) il reprezinta solul rou (terra rosa). Pe
ansamblu cambisolurile reprezinta 4640 mii ha (19,5% din suprafata
Romaniei).
Soluri din dealuri
inalte i munti cu
altitudini reduse

Solul brun eu-mezobazic cu mai multe subtipuri reprezinta cca 1/3


din solurile acestei clase fiind legate de dealurile mai inalte din
Subcarpati i Podiul Getic, de unele depresiuni carpatice
(Maramure, Petroani, Culoarul Timi-Cerna, Lovitea, Braov)
unele masive montane joase din Carpatii de Curbura, Muntii Zarand,
Muntii Metaliferi, estul i nordul Depresiunii colinare a Transilvaniei
etc. Sunt propice formatiunilor forestiere (paduri de gorun, fag) i mai
ales in munti i pe culmile deluroase inalte i pentru pajiti, livezi i
unele culturi, in depresiuni i pe dealurile mai joase.
Solul brun-acid are ponderea cea mai mare din aceasta clasa fiind
dominant legate de Carpati. Ocupa areale intinse i continui in muntii
fliului din Carpatii Orientali, apoi pe rama montana a Carpatilor
Meridionali (800-1200 m), Muntii Semenic, Muntii Almaj, cea mai
mare parte din centrul i nordul Muntilor Apuseni etc. Sunt soluri bine
structurate cu materie organica partial descompusa. Pe ele se
dezvolta paduri de amestec i conifere dar i pajiti secundare.
Terra rosa (solul rou) este limitat la cateva petice prezente in
masivele calcaroase din Muntii Apuseni i Muntii Banatului dar i in
Podiul Mehedinti. Continutul ridicat in oxizi de fier impune culoarea
roie. Pe ele sunt pajiti secundare sau paduri.

Soluri din
regiunile de
munte cu
altitudini ridicate

Spodosoluri (spodosoluri) sunt soluri de munte formate intr-un


climat umed (precipitatii 800-1200 mm) cu temperaturi scazute (medii
anuale 1-60) i sub paduri de conifere sau vegetatie subalpina. Au
humus putin, materie organica inca putin descompusa i acumulari
de silice care impun un orizont specific. Ca urmare, fertilitatea dei
redusa, asigura dezvoltarea de paduri de conifere i a pajitilor
secundare.
In cadrul acestei clase se impun ca tipuri - solul brun feriiluvial
(frecventa mai mare sub 1600 m) i podzolurile (indeosebi pe culmile
inalte). Ocupa o suprafata de 1230 mii ha (5,2% din teritoriul
Romaniei) avand cea mai larga desfaurare in masivele Carpatilor
Meridionali, apoi in Grupa nordica a Carpatilor Orientali (Maramure,
Rodnei, Suhard, Mestecani), muntii Bistritei, Hama, Vrancei,
Penteleu, Bihor-Muntele Mare etc.

152

Proiectul pentru Invatamantul Rural 152

Solurile

Umbrisolurile - includ trei tipuri legate de situatii specifice din


Carpati. Solul negru-acid care rezulta pe terenuri cu pajiti secundare
in spatiul etajului coniferelor alaturi de solurile brune acide
(spodosoluri) i are un orizont de culoare inchisa cu mai mult humus;
andosolurile sunt caracteristice muntilor vulcanici din Carpatii
Orientali (Igni, Gutai, Calimani, Harghita) i izolat in Muntii Apuseni.
Se dezvolta de la 1000 la 1700 m atat sub padurile de conifere dar i
de foioase; solurile humico silicatice care sunt intalnite in etajul alpin
avand de regula o grosime limitata, mult material rezultat din
dezagregari i aciditate mare (pe crestele din Carpatii Meridionali,
Muntii Rodnei).
2) Solurile cu caracter local
Sunt legate de areale in care in evolutia acestora un factor generator
impune caracteristicile de baza.
Soluri pe terenuri
cu exces de apa

Solurile hidromorfe (hidrisoluri) - sunt legate de suprafete plane


sau cu inclinare redusa (in luncile marilor rauri, pe esurile
depresiunilor intramontane i intracolinare, pe unele terase joase) la
care nivelul panzei freatice se afla la mica adancime iar apa
provenita din precipitatii sau ajunsa de pe versanti este slab drenata.
Ca urmare, aici intervalele cu exces de apa, alterneaza cu cele in
care acesta se elimina incet ceea ce conduce la o alternanta de
solubilizari i de oxidari-precipitari ale oxizilor de fier i mangan. Sunt
soluri cu humus, culoare negricioasa, cu pete rugini, putin
permeabile i cu fertilitate medie. Folosirea lor necesita lucrari care
sa asigure drenarea apei. Tipurile principale sunt: lacovitile (mai
ales in luncile largi ale raurilor din Campia Romana, Podiul Sucevei,
campiile de subsidenta din vest (Timi, Criuri, Some, etc.) i
esurile din depresiunile Braov, Fagara, Ciuc, Gheorgheni, Baia
Mare) i solurile gleice (in depresiunile intramontane i campiile
subsidente din vestul tarii).

Soluri pe terenuri
saraturoase

Solurile halomorfe sunt specifice regiunilor unde exista un aport


insemnat de saruri (cloruri sau sulfati) provenite din panzele freatice
mineralizate (proces stimulat de climatul cu intervale secetoase lungi
i precipitatii reduse din regiunile de stepa, silvostepa) sau in
vecinatatea unor surse salifere (in regiunile de dealuri cu structuri de
acest gen). Apar pe suprafete variate ca marime in lunci, in
microdepresiuni de tip crov, gavane, in sectoarele unde se
realizeaza irigatii necorespunzatoare (campiile Tecuci, Siretului,
Brailei, Ramnicului, in lungul Calmatuiului de Buzau, in campiile
Criurilor, Timiului etc.). Sunt soluri lipsite de fertilitate pe ele
existand o vegetatie saracacioasa; au un continut ridicat de saruri.
Sunt valorificate ca pauni, iar local numai prin efectuarea de canale
de drenaj i folosirea de amendamente gipsifere se pot realiza i
unele culturi dar cu productivitate redusa. Se includ ca tipuri
solonceacul i solonetul care frecvent sunt asociate.

Proiectul pentru Invatamantul Rural

153

Solurile

Soluri pe terenuri
cu abundenta de
roci argiloase

Vertisoluri sunt legate de regiunile deluroase (mai ales in Podiul


Getic i nordul Campiei Moldovei), in nordul Campiilor GavanuBurdea, Boian i cateva locuri din sudul Campiei de Vest. Aici la
suprafata abunda argila i ca urmare, solul va fi compactizat i va
avea o porozitate mica ceea ce conduce la ingreunarea circulatiei
apei i aerului in intervalele cu ploi i producerea baltirilor i
excesului de apa, iar in cele secetoase se realizeaza craparea i
ruperea radacinii plantelor. Fertilitatea este redusa fiind suficienta
pentru existenta padurilor de cvercinee i in mai mica masura pentru
culturi i pauni.

Soluri slab
dezvoltate

Solurile neevoluate se intalnesc in toate unitatile geografice


caracteristicile lor fiind - grosime redusa, stadiu de evolutie incipient,
lipsa structural, fertilitatea redusa i ca urmare, o slaba utilizare.
Importante sunt: litosoluri (pe crestele Carpatilor i oriunde in dealuri
pe pante foarte mari i la nivelul crestelor; pe ele se dezvolta petece
de ierburi i tufiuri), psamosoluri (pe dunele de nisip din Campia
Romana, Campia Carei, Delta Dunarii etc.; putin humus, lipsa apei
datorita infiltrarii rapide; plantatii de salcam, plop iar in conditii de
irigare culturi legumicole i vita-de-vie), aluvisoluri (mai ales pe
depozite nisipoase, pietriuri din luncile raurilor; continutul variat de
humus i umectarea favorizeaza dezvoltarea unei vegetatii de pajiti
i arbori iubitori de apa precum salcia, plopi, arini etc.), coluvisoluri
(dezvoltate pe depozite acumulate la baza versantilor; unde coluviile
sunt groase i vechi, solul contine humus i are fertilitate putand fi
folosit agricol), solul turbos (legat de turbariile din Carpatii i de
mlatini; exista apa in exces, materie organica nedescompusa in
cantitate mare, fertilitate redusa).

Soluri degradate
prin eroziuni

Erodisolurile - provin din oricare sol din primele cinci clase dar care
au suferit un proces de degradare prin spalare in suprafata, iroire,
alunecari de teren superficiale. Prin acestea orizonturile de la partea
superioara sunt indepartate iar la zi apar cele din baza cu mult
material schelet i fertilitate foarte redusa. Se intalnesc indeosebi in
regiunile deluroase i montane pe versantii despaduriti unde
pluviodenudarea, torentialitatea i alunecarile sunt extrem de active.

154

Proiectul pentru Invatamantul Rural 154

Solurile

Test de autoevaluare 7.2


1. Pe baza datelor din bibliografie i din capitolele anterioare
precizati care sunt unitatile geografice in care exista suprafetele cele
mai importante cu soluri degradate.

2. Explicati pozitionarea arealelor cu psamosoluri i cu soluri


halomorfe.

3. Care sunt tipurile de soluri specifice Carpatilor?

Raspunsurile la aceste probleme sunt inserate la sfaritul unitatii de


invatare.
Retineti elementele redate prin scriere cursiva.
7.3 Diferentieri regionale
Cu exceptia suprafetelor lacustre i a albiilor minore ale raurilor, in
rest pe teritoriul Romaniei exista o mare varietate de soluri care sunt
incadrate in 10 clase i peste 30 de tipuri fiecare dintre acestea
avand extensiune, grad de evolutie i mod de folosinta diferit.
Caracteristici
generale

Mai mult de 52% din suprafetelor acestora apartin claselor molisoluri


i argiluvisoluri cu o concentrare dominant in regiunile de campie,
dealuri i podiuri joase (sub 400 m), peste 26% sunt soluri din
regiunile de munte i dealuri inalte iar restul apartin unor tipuri i
subtipuri cu desfaurare in toate unitatile de relief, prezenta lor fiind
legata de anumite roci, depozite, exces de umiditate, manifestari
erozionale sau antropice etc.
La nivelul anului 2002 din fondul funciar al Romaniei 62,1% (14,83
milioane ha) reprezentau suprafetele agricole cu repartitie diferita de
la o treapta de relief la alta. Dominant (cca 2/3) se afla in regiunile de
campie, dealuri i podiuri joase unde exista concentrate i cea mai
mare parte din suprafetele cu soluri cu fertilitate mare care sunt
favorabile unei multitudini de tipuri de culturi (indeosebi cele de
camp), apoi pentru fanete, vii, livezi.

Proiectul pentru Invatamantul Rural

155

Solurile

Regiunile deluroase cu altitudini ce depaesc 400 m au un potential


edafic dominat de soluri argiloiluviale i cambisoluri iar local de
areale cu soluri intrazonale; aici procesele de versant extrem de
active favorizate de pante, rocile uor de dislocat i o exploatare
economica deseori irationala au condus la degradari importante ale
inveliului de sol, uneori pe areale foarte largi (mai ales in
Subcarpatii de Curbura).
Potentialul edafic ramane favorabil unei economii agrosilvice cu
diverse culturi, livezi, vii pe terasele din lungul vailor i suprafetele
slab inclinate pe cand pe versantii cu panta mare i la nivelul culmilor
sunt pajiti i paduri.
In Carpati, situatiile sunt mult diversificate datorita variatiilor de
altitudine, roca, fragmentare, pante i de conditii climatice.
Suprafetele arabile sunt limitate la depresiuni unde sunt petice din
tipuri de soluri cu grad de fertilitate deosebit i pe care se pot
practica diverse culturi in raport de caracteristicile topoclimatelor. Pe
versanti domina pe solurile cambice i spodice padurile de fag,
amestec i conifere dar i intinse areale cu fanete (la altitudini mai
mici i in vecinatatea aezarilor, in culoarele de vale) sau pauni (la
altitudini mai mari). Se adauga pe crestele alpine i subalpine pe
soluri putin evoluate o vegetatie de tufariuri i ierburi.
Exceptand solurile intrazonale i neevoluate toate celelalte care
constituie peste 77% din fondul edafic al tarii sunt dependente in
geneza, evolutia i repartitia lor de rolul a unor factori - climatic,
vegetatie i dispozitia sistemului carpatic. Pozitia geografica a
Romaniei intr-un sector de interferente bioclimatice se reflecta la
nivelul altitudinilor joase i medii, intr-o predominare in estul tarii a
solurilor de stepa (molisoluri), in sud-vest a celor brun-rocate, in
vest a celor caracteristice centrului Europei (argiluvisoluri), iar in nord
a subtipurilor ce solicita mai multa umezeala i temperaturi mai
coborate (argiluvisoluri i cambisoluri, soluri gleice etc.). In
Depresiunea colinara a Transilvaniei trecerea de la topoclimatele
ceva mai uscate in vest la cele mai ploioase la contactul cu Carpatii
Orientali se reflecta in repartitia solurilor printr-o tranzitie in acelai
sens de la molisoluri la argiluvisoluri (dominant) i soluri brune eumezobazice. Sistemul carpatic a impus alte aspecte. Mai intai este
etajarea exprimata prin faii relativ concentrice ce se succed de la
800-2544 m (de la cambisoluri in baza la spodosoluri la inaltime la
care se adauga mozaicul de soluri din depresiuni cu areale mici din
diferite tipuri i subtipuri. Alt aspect este legat de influenta unor
categorii de formatiuni litologice (cele vulcanice pentru androsoluri,
calcarele pentru rendzine, fliul pentru solurile brune acide).
Desfaurarea muntilor evidentiaza i rolul de bariera geografica a
Carpatilor care se reflecta edafic in tipurile i ponderea deosebita a
celor individualizate in estul i sud-estul Romaniei in raport cu cele
din vestul i centrul acesteia.
156

Proiectul pentru Invatamantul Rural 156

Solurile

Diferentieri
regionale

Toate acestea conduc la diferentieri regionale evidente, fiecarei


unitati geografice importante fiindu-i specifica o anumita grupare in
desfaurarea tipurilor de sol. In raport de arcul carpatic aceste unitati
se inscriu in trei grupari mari - extracarpatica, intracarpatica i
carpatica.
1) Grupa unitatilor geografice extracarpatice.
Include regiuni de campie, dealuri i podiuri.
Solurile s-au format pe loessuri, depozite loessoide i argilo
nisipoase, roci sedimentare detritice cu grad de cimentare variat sub
vegetatie de stepa, silvostepa i paduri de cvercinee.
Sunt soluri evoluate, cu fertilitate mare i largi posibilitati de folosinta.
Nuantele climatice diferite au condus la o evolutie spre molisoluri in
regiunile din est i sud-est, la un mozaic in cele din vest i la
dominarea argiluvisolurilor in dealurile inalte.
Dezvoltarea in altitudine (de la cativa metri la peste 700 m a
conditionat i individualizarea unei etajari a tipurilor de sol din cele
doua clase).
Conditiile locale au facilitat larga dezvoltare a unor tipuri de soluri
azonale, slab evoluate de tipul celor aluviale, pe nisip, saraturi,
lacoviti etc.
Desfaurarea diferitelor tipuri de sol se face sub forma unor areale
extinse ce apar ca faii grupate la nivelul interfluviilor, culoarelor de
vale dar i deosebit de la o regiune naturala la alta.
Podiul Moldovei
Potentialul edafic este reprezentat de argiluvisoluri (pe suprafete
aflate la peste 300 m) dominant in nord-vest i centru i de molisoluri
in est i sud (unitati mai joase i mai uscate).
Sunt soluri bine structurate cu fertilitate buna ce asigura culturi
variate dar solicita i irigatii i unele amendamente.
In culoarele vailor mari (Siret, Prut, Barlad, Suceava, Moldova, Jijia,
Bahlui) principalele tipuri de soluri se succed etajat (aluviale in lunci,
cernoziomuri i cernoziomuri cambice pe terase, soluri cenuii pe
terasele inalte, versanti dar chiar i pe culmile secundare mai joase).
In luncile raurilor sunt soluri azonale, iar in Campia Moldovei soluri
saraturoase de mlatina.
Campia Romana
Inveliul de soluri este alcatuit dominant din molisoluri la care in
campiile inalte i spre vest se adauga argiluvisoluri; local sunt mai
multe tipuri azonale, vertisoluri (campiile Boian, Gavanu, Burdea) etc.

Proiectul pentru Invatamantul Rural

157

Solurile

Diferentele de natura climatica (mai arida in est in raport cu vestul


campiei) se reflecta printr-o trecere de la cernoziomurile propriu zise
(in Baragan, Campia Brailei, Campia Galati) la cernoziomuri
argiloiluviale (in unitatile de campie din centru i vest), apoi intr-o
succesiune de faii paralele care se succed la vest de valea
Mostitei (cernoziomuri, cernoziomuri argiloiluviale, soluri brun
rocate, vertisoluri, soluri brune luvice etc.).
In luncile raurilor in campiile de subsidenta sunt: soluri aluviale,
gleice, lacoviti, psamosoluri, pe campiile de nisip (dreapta
Calmatuiului, Ialomitei, stanga Siretului, sudul Campiei Olteniei etc.),
solonceacuri i soloneturi (in campiile Brailei, Buzaului, Siretului
etc.).
Pe ansamblu sunt soluri cu fertilitate deosebita (mai ales in nord-est
i est care solicita irigatii).
Podiul Dobrogei
Sunt soluri care reflecta caracteristicile excesive ale climatului.
Se impun diferitele tipuri de molisoluri care acopera peste 90% din
suprafata Dobrogei (balane in sectoarele joase din vestul i estul
podiului ce au multi carbonati; cernoziomuri propriu zise dominant in
sudul i centrul podiului).
Local exista i suprafete limitate de argiluvisoluri (Podiul Niculitel,
Babadag, Casimcea unde apar soluri brune luvice), psamosoluri (pe
grinduri i plaje), soloneturi, soluri aluviale mai ales in lungul Dunarii,
rendzine (pe calcarele din Podiul Casimcea i din mai multe locuri
in Podiul Dobrogei de Sud).
Sunt soluri cu potential agricol ridicat dar necesita irigatii i
amendamente datorita continutului bogat in carbonati.
Podiul Getic
Fondul edafic reflecta pe de-o parte caracterul zonal impus de climat
iar pe de alta influente regionale ale abundentei argilelor i degradarii
pricinuite de iroire i alunecari de teren.
Zonal apartin aproape in totalitate ariei de dezvoltare a
argiluvisolurilor sub formatiuni de cvercinee; exista faii distincte de
tipuri de sol care marcheaza o trecere de la contactul cu Campia
Olteniei (topoclimat mai cald i altitudini mici) cu soluri brun rocate
spre cel cu Subcarpatii Getici (topoclimat mai umed i mai racoros;
altitudini i fragmentare accentuata) unde domina solurile brune
luvice i iluvisolurile albice. La limita cu Subcarpatii sunt i areale de
cambisoluri (brune eu-mezobazice i brune acide).
Abundenta elementelor argiloase a favorizat in centru i sud
(indeosebi la nivelul interfluviilor individualizarea vertisolurilor), iar in
nord (intre Olt i Dambovita) a solurilor gleice.
Intre solurile azonale, importante sunt cele aluviale in luncile raurilor
i erodisolurile (in stadii diferite de evolutie) in sectorul nordic al
podiului.
158

Proiectul pentru Invatamantul Rural 158

Solurile

Sunt soluri cu fertilitate buna pentru diverse culturi agricole, pauni i


fanete dar se impun lucrari ameliorative.
Podiul Mehedinti
Conditiile de relief, roca i topoclimat au favorizat dezvoltarea mai
multor tipuri care ocupa suprafete variate - soluri brun acide (cele
mai numeroase), rendzine (pe calcare), soluri cernoziomoide i
aluviale in depresiuni.
Subcarpatii
Desfaurarea arealelor diferitelor tipuri de sol reflecta trei situatii modificarea conditiilor de mediu odata cu trecerea de la regiunile de
dealuri, podi, campie la cele de munte (de la molisoluri,
argiluvisoluri la cambisoluri); influentele caracteristicilor climatice
deosebite intre estul i vestul tarii; reflectarea presiunii antropice
printr-o accentuare a degradarii solurilor mai ales pe versantii vailor
principale.
Sunt soluri cu fertilitate buna pentru livezi, pauni, fanete dar i
pentru unele culturi agricole.
In Subcarpatii Moldovei se disting: molisoluri (soluri cernoziomoide i
cenuii), in depresiuni i pe glacisurile de contact cu dealurile;
argiluvisoluri (soluri brune luvice i luvisoluri albice) pe dealuri i faii
de soluri aluviale in luncile raurilor mari. Distributia reflecta mai ales
influentele climatului continental din est.
In Subcarpatii de Curbura climatul (influente sudice, estice i mai
ales cele foehnale) a determinat dezvoltarea a trei faii concentrice
cu soluri zonale - cambisoluri (brune eu-mezobazice i brune acide
pe culmile inalte de langa munti), argiluvisoluri (brune luvice i
luvisoluri albice) pe cea mai mare parte a lor i molisoluri (soluri
cenuii i cernoziomoide) la exterior spre campie intre Trotu i
Teleajen; fragmentarea accentuata de catre mai multe generatii de
vai a determinat mozaicul de areale mici de soluri zonale asociate cu
erodisoluri pe versantii intens afectati de alunecari iroire i
torentialitate;
In Subcarpatii Getici se separa doua sectoare distincte. La est de
valea Oltului in care in jumatatea nordica sunt soluri brune acide i
cea sudica cu luvisoluri, soluri eu-mezobazice i erodisoluri datorita
inaltimilor mai mari, fragmentarii importante, frecventarii alunecarilor
i iroirii; la vest de valea Oltului care edafic este mult mai omogena
datorita altitudinilor mai mici i influentelor climatice dinspre sud-vest;
exista soluri brune luvice, luvisoluri albice i soluri aluviale in
depresiuni i soluri brune eu-mezobazice asociate cu brun acide la
nivelul interfluviilor.

Proiectul pentru Invatamantul Rural

159

Solurile

Campia de Vest (Banato-Someana)


Existenta a doua tipuri de unitati de campie (inalte de glacisuri i
joase cu exces de umiditate pe un fond general de coborare
subsidenta) i deosebirile de natura climatica intre unitatile din sud i
cele nordice constituie factorii de baza ce au impus diferentierea
edafica;
Pe campiile inalte i la contactul cu dealurile sunt argiluvisoluri (brun
rocate in Campia Vinga, brune luvice, luvisoluri albice in rest) la
care se adauga molisoluri (cernoziomuri, cernoziomuri cambice i
cernoziomuri argiloiluviale) mai ales in campiile dintre Bega i Criul
Alb, Carei etc., larg folosite in diverse culturi de camp, livezi, vii;
Pe campiile joase (Timiului, Criurilor, Someului) dei in buna
masura s-au realizat canalizari, excesul de apa este frecvent fiind
abundent in intervalele cu precipitatii bogate. Ca urmare, aici au o
desfaurare larga lacovitile, solurile gleice, solurile saraturoase
(areale insemnate intre Bega i Timi, intre Criul Alb i Criul
Repede);
Pe Campia Carei in alcatuirea careia relieful de dune este dominant
s-a individualizat o banda de aproape 60 km lungime de psamosoluri
pe care exista plantatii de salcam i culturi de vita de vie.
Dealurile de Vest
Sunt constituite din mai multe unitati colinare cu inaltimi frecvent sub
400 m care sunt separate de culoarele vailor carpatice ce se deschid
larg spre campie (aici sunt 2-3 terase care se efileaza spre vest in
nivelul campiilor); se adauga doua nuante climatice a caror
departajare se realizeaza intre Mure i Criul Alb;
In aceste conditii edafic s-au separat doua grupari de unitati - una
sudica (banateana) cu o dominare neta a argiluvisolurilor (mai ales
brune luvice i luvisoluri albice) i alta nordica (criano-someana) in
care argiluvisolurile prezente mai ales pe terenurile cu altitudini de
180-250 m se asociaza cu cambisoluri (brune eu-mezobazice i
brune acide) sub paduri de gorun i pe dealuri cu inaltimi de peste
400 m;
Azonal sunt soluri aluviale, pseudorendzine i rendzine, lacoviti (in
esuri aluviale din depresiunile Baia Mare, Vad-Borod);
Sunt atat soluri cu fertilitate buna pentru culturi agricole dar i pentru
fanete, livezi i padure.
2) Grupa unitatilor geografice intracarpatice:
Include unitati din Depresiunea colinara a Transilvaniei.
Solurile s-au format pe aluviuni de terasa i diverse depozite
rezultate din formatiuni sedimentare (argile, marne, gresii, calcare,
tufuri etc.).
160

Proiectul pentru Invatamantul Rural 160

Solurile

Sunt soluri bine dezvoltate, cu fertilitate buna ce permite o folosire


agricola larga. Dominant sunt argiluvisoluri la care se adauga mai
intai in regiunile mai joase i cu precipitatii mai putine molisoluri (vest
i sud) iar apoi pe dealurile inalte unde precipitatiile sunt mai bogate
(in est i nord) cambisoluri.
In lunci pe terenurile cu exces de umiditate, in arealele cu blocuri de
sare i pe versantii cu pante accentuate pe care torentialitatea este
activa s-au individualizat soluri azonale.
Distributia arealelor cu diferite tipuri de sol reflecta deseori in
influenta unor factori generali (climat mai uscat in sud i sud vest i
mai umed i rece in est i nord altitudinea care imprima o uoara
etajare, dezvoltarea culoarelor de vale principale i a interfluviilor
majore) i locali (areale mici i discontinui).
Exista diferente evidente intre specificul edafic al fiecarei subunitati
naturale.
Podiul Somean (Someelor) - pe cea mai mare parte sunt
argiluvisoluri (brune luvice i luvisoluri albice; in nord pe culmile mai
inalte sub paduri de gorun i fag exista i areale cu soluri brune eumezobazice, iar pe calcare i marne-rendzine i pseudorendzine; in
sud i est (culoarul vaii Someul Mic) exista cernoziomuri, in lungul
luncilor vailor soluri aluviale, uneori lacoviti.
In Campia Transilvaniei exista doua sectoare distincte - cel central
vestic dominant cu molisoluri (cernoziomuri argilo-iluviale i cambice)
i altul central estic cu argiluvisoluri (brune luvice, luvisoluri albice).
Frecventa alunecarilor de teren, iroirii i torentilor in conditiile unei
utilizari agricole aproape in intregime a spatiului a facilitat extinderea
suprafetelor cu erodisoluri.
Podiul Tarnavelor se distinge printr-o repartitie destul de mozaicata
a arealelor cu diferite tipuri de sol, situatie determinata de
fragmentarea accentuata a reliefului i de deosebirile de natura
climatica dintre estul i vestul regiunii. In vest i sud-vest unde se
inregistreaza efecte foehnale (temperaturi mai ridicate i precipitatii
mai putine), dar i pe terasele Tarnavelor, Hartibaciului sunt
molisoluri iar in est unde inaltimile sunt mai ridicate i climatul mai
racoros sunt dominant argiluvisoluri. Se adauga pe versanti areale cu
erodisoluri iar pe fundul vailor soluri aluviale i adesea lacoviti.
Dealurile i depresiunile circumtransilvane (peritransilvane) contin
cateva tipuri de soluri in stransa legatura cu conditiile oroclimatice.
Astfel pe dealuri sunt soluri brune eu-mezobazice i brune acide; in
depresiuni argiluvisoluri, soluri aluviale, lacoviti iar in sectoarele cu
blocuri de sare la zi (Sovata, Praid, ieu, Ocna Sibiului etc.) soluri
halomorfe.
Proiectul pentru Invatamantul Rural

161

Solurile

3) Grupa unitatilor geografice carpatice


Include depresiunile i masivele din Carpati in care solurile s-au
format pe depozite i roci variate (sedimentare, eruptive,
metamorfice), pe versanti cu pante i expuneri deosebite, la altitudini
variabile ce-au impus conditii de natura termica i umiditate specifice
in cateva etaje.
Cambisolurile i spodosolurile care se succed in faii etajate relativ
concentrice au fertilitate pentru paduri i pauni. Suprafete intinse
apartin i andosolurilor pe roci vulcanice. In etajele alpin i subalpin
sunt soluri neevoluate iar in depresiuni i pe terenurile cu exces de
umiditate sunt areale discontinui cu lacoviti, soluri turboase etc.
Exista diferente in modul de desfaurare a tipurilor de sol intre marile
sisteme de masive carpatice.
Carpatii Orientali.
- in vest in masivele vulcanice la peste 1300 m altitudine sunt
andosoluri pe cand mai jos acestea vin in asociere cu solurile
brun acide; cea mai larga desfaurare este in M. Caliman unde
pe creasta (la peste 1800 m) sunt i soluri alpine;
- in depresiunile tectonice i de baraj vulcanic exista doua situatii
mai intai pe culmile joase, esuri i glacisuri sunt soluri bine
formate cu potential pentru diverse culturi i fanete (subtipuri de
soluri brune acide - ex. in depresiunile Maramure, Braov i
chiar soluri cernozomoide ex. Braov) i apoi pe esurile cu
exces de umiditate unde sunt lacoviti, soluri gelice i turboase
(ex. in depresiunile Ciuc, Gheorgheni);
- pe masivele alcatuite din roci cristaline, dar i pe cele din fliul
grezos sau conglomeratic s-au dezvoltat soluri brune acide i
podzoluri; in muntii Rodnei i Maramureului pe crestele ce
depaesc 1800 m exista soluri alpine, iar pe versantii montani
despaduriti i cu pante accentuate, alunecarile de teren, iroirea
i spalarea in suprafata au condus la individualizarea de
erodisoluri i regosoluri.
Carpatii Meridionali
- dominat exista tipuri din clasele cambisoluri i spodosoluri;
- desfaurarea arealelor acestora reflecta trei situatii. Prima are
caracter precumpanitor in toate masivele cristaline unde se
impune o etajare relativ concentrica (soluri brune acide la baza
muntilor i in depresiunea Lovitea; brune acide feriiluviale i
podzoluri pe culmile inalte pana in 2000 m i soluri alpine pe
crestele ce depaesc aceasta valoare); celelalte au caracter
limitat fiind legate pe de-o parte de depresiunile CalanHunedoara-Hateg unde conditiile regionale au facilitat
argiluvisoluri (brune luvice) i chiar soluri cernozomoide, iar pe
de alta parte sunt rendzinele pe masivele calcaroase
(Mehedinti, Cernei, Oratiei, Piatra Craiului, sudul muntilor
Parang i Capatanei);
162

Proiectul pentru Invatamantul Rural 162

Solurile

Carpatii Occidentali
- pe cea mai mare parte din suprafata masivelor care ii alcatuiesc
(precumpanitor pe cele cristaline) exista diferite tipuri de
cambisoluri (brune acide, brune luvice, brune eumezobazice);
- in muntii calcaroi (Aninei, Padurea Craiului i partial in Locvei
i Almaj, Codru Moma, Bihor, Trascau etc.) in asociere cu
cambisoluri sunt rendzine; se adauga pe muntii vulcanici
(Metaliferi) petece de andosoluri;
- in majoritatea depresiunilor (mai ales in cele cu esuri aluviale
extinse precum cele de pe Criuri, Nera) sunt argiluvisoluri
(brune, luvice i luvisoluri) i soluri neevoluate i lacoviti;
- sistemul edafic este favorabil diverselor culturi (pana la cca
1000 m altitudine) fanetelor i paunilor dar i domeniului silvic.

Test de autoevaluare 7.3


1. Realizati un profil pedogeografic intre localitatile Bicaz i Iai i
precizati legaturile dintre repartitia tipurilor de sol i conditiile de
mediu.

2. Caracterizati pedogeografic Depresiunea Braov i Delta Dunarii.

3. Precizati
geografice.

potentialul agroproductiv a trei

unitati din

medii

Comentarii le aceste probleme sunt inserate la sfaritul unitatii de


invatare.
Retineti elementele redate prin scriere cursiva.

Proiectul pentru Invatamantul Rural

163

Solurile

RASPUNSURI I COMENTARII LA INTREBARILE DIN TESTELE DE


\AUTOEVALUARE

Citete cu atentie factorii pedogenetici i cauta sa intelegi importanta fiecaruia, dar i in


sens asociativ pentru diferitele tipuri de soluri. Extinde exercitiile i la alte unitati.
Compara raspunsurile succinte ale tale cu cele cu informatie mai larga pe care le oferim.
Fa diferenta i incearca sa stabileti cat mai multe corelatii.
Testul de autoevaluare 7.1
1. Solurile sunt rezultatul interferentei in timp a factorilor ce alcatuiesc mediu geografic.
Mai intai sunt rocile de la partea superioara a scoartei care sufera procese de
dezagregare, alterare prin actiunea agentilor externi intre care cei de natura climatica i
apa au un rol esential. Rezulta un depozit mai mult sau mai putin grosier in care treptat se
acumuleaza i materie organica din ceea ce ramane din plantele i animalele care au
vietuit o perioada de timp. Ca urmare, treptat depozitul se transforma in sol cu mai multe
orizonturi ce au proprietati diferite intre care fertilitatea, structura, textura sunt importante.
Deci factorii genetici sunt roca, climatul, apa, formatiunile biotice dar i presiunea
exercitata de om.
2. Zonalitatea pedogeografica reprezinta un sistem de grupare de tipuri de soluri impuse
de conditiile climatice majore de pe suprafetele continentale. In cadrul zonei climatice
temperate exista o astfel de grupare care se desfaoara i pe teritoriul tarii noastre.
Diferentele de natura climatica au facilitat ca grupari - molisolurile (in unitati cu topoclimat
mai uscat i cald - Podiul Moldovei, Campia Romana, Dobrogea i in Campia de Vest),
argiluvisoluri (in unitati deluroase i de podi jos sub 600 m, cu climat mai umed i mai
racoros) i cambisoluri (in unitati deluroase inalte cu climat mai rece i umed, subpaduri
de gorun i fag).
Etajarea pedogeografica constituie tot un sistem de grupare de tipuri de soluri dar intr-o
regiune muntoasa inalta. Aici schimbarea conditiilor de natura climatica (temperaturi tot
mai scazute cu creterea in altitudine, paralel cu creterea cantitatilor de precipitatii) i
trecerea de la padurile de fag la cele de conifere i mai sus la pajitile alpine care au
condus la dezvoltarea unor tipuri de sol pe faii concentrice care se succed de la baza la
creasta muntilor. In Carpati sunt tipuri de sol care apartin claselor cambisoluri (la baza) i
spodosoluri (de la 1000 m in sus).
Testul de autoevaluare 7.2
1. Solurile degradate sunt cele care in urma producerii unor procese geomorfologice
intense pierd o parte din orizonturi, materialele fiind indepartate i acumulate in amestec la
baza pantelor. Degradarea este activa pe versantii cu o inclinare mai mare, pe care nu
exista sau este slab dezvoltat un strat vegetal, in intervale de timp cu ploi torentiale sau de
scurta durata. Un factor important il reprezinta activitatile antropice care conduc la
stimularea iroirii, spalarii in suprafata, alunecarilor etc.
Coroborand aceste conditii i raportandu-le la unitatile geografice din tara noastra se
poate concluziona - degradarea solurilor este posibila in fiecare dintre acestea dar
diferentiat ca intensitate in functie de modul de asociere al factorilor favorizanti. Ca
urmare, arealele cu cele mai insemnate degradari de sol apartin versantilor dealurilor,
fruntilor de terase, versantilor montani despaduriti. Degradari se produc i in regiunile de
campie la nivelul luncilor i teraselor joase (prin inundatii, revarsari repetate, saraturare,
spulberarea solurilor nisipoase de catre vant).

164

Proiectul pentru Invatamantul Rural 164

Solurile

2. Cele doua clase de soluri se incadreaza in grupa celor azonale, fiind dependente de
rolul pe care anumiti factori locali l-au avut i il au in geneza i evolutia lor. De aceea ele
pot fi intalnite pe trepte de relief i in conditii climatice deosebite.
Psamosolurile sunt cele care s-au format pe acumularile de nisip. Acestea se afla in mai
multe regiuni fiind fie depozite fluviatile fie fluviomarine. Primele se afla in Campia
Romana i Campia de Vest i pe o mica suprafata in Depresiunea Braov (la Reci) i au
rezultat din aluviunile depuse de Dunare i de unele din cele mai importante rauri
carpatice la nivelul luncii, a teraselor inferioare i chiar pe interfluvii. Se gasesc in sudul
Campiei Olteniei pe dreapta vailor lalomita, Calmatui, in Baragan i pe stanga Barladului
in Campia Siretului. In Campia de Vest arealul cel mai mare se afla in Campia Carei.
Areale mici sunt i in Carpati (la Reci pe stanga luncii Raului Negru i pe ostrovul Moldova
Noua din Defileul Dunarii). Se adauga acumularile de pe grindurile din Delta Dunarii,
complexul lagunar Razim-Sinoe dar i pe unele sectoare de plaje de pe litoral. Originea
nisipurilor este dubla - din aluviunile carate de fluviu dar i din materialele transportate de
valuri de pe platforma litorala i depuse la tarm. Indiferent de situatie frecventa vanturilor
cu o viteza mare pe de o parte a accentuat depunerea nisipului pe anumite directii, iar pe
de alta a creat un relief de dune cu inaltimi variabile. Deci, sunt acumulari recente supuse
unor modificari accentuate determinate de vant. Ca urmare, pe ele nu s-au putut realiza
soluri bine structurate cu grosimi mari; nu au fertilitate mare i nici nu mentin apa (sunt
permeabile). Ca urmare, valorificarea economica este limitata la unele culturi agricole i
mai ales pentru plantatii forestiere (salcam) i in anumite conditii pentru vita-de-vie i alte
culturi (irigatii, ingraaminte, fixarea dunelor etc.).
Solurile halomorfe sunt legate de terenurile unde la suprafata are loc o concentrare mare
de saruri (nitriti, sulfati, cloruri etc.). Acestea provin fie din masive de sare, ghips etc. aflate
la suprafata sau la adancime mica fie prin ridicarea prin capilaritatea apei mineralizate din
panzele freatice aflate la adancimi mici. Procesul este activ in regiunile de stepa i
silvostepa unde precipitatiile sunt reduse, iar evaporatie este puternica. Ca urmare, se
produce o acumulare treptata de saruri in toate orizonturile ceea ce conduce la o fertilitate
redusa i la posibilitati foarte mici de folosire agricola (dominant pentru pajiti cu
randament precar). Utilizarea pentru alte culturi se face doar pe suprafete reduse i numai
in conditiile asigurarii unei desalinizari intense.
Terenurile unde s-au dezvoltat saraturi sunt frecvente in Campia Romana (in luncile vailor
din Campiile Buzaului, Ramnicului, Siretului, pe areale mai mici in lunca Dunarii) in
campiile de subsidenta Timi i Criuri, dar local i in Subcarpati (unde la zi sunt masive
de sare). Se adauga unele faii de pe terenurile nisipoase de pe litoral i din Delta Dunarii.
3. Etajarea conditiilor de clima i vegetatie impusa de desfaurarea reliefului de la 500-600
m in depresiunile mari la 2500 m pe crestele muntilor s-a rasfrant i in formarea i evolutia
solurilor. Exista mai multe tipuri de sol care se incadreaza in clasele cambisoluri (brune
eu-mezobazice, brune acide etc.) i spodosoluri (brune feriiluviale, podzoluri, brune alpine
etc.) ce au o dezvoltare sub forma de areale concentrice care se dispun etajat de la baza
muntilor catre crestele alpine. La acestea se adauga mai multe tipuri i subtipuri ce au
caracter azonal fiind determinate de anumite conditii locale de roca, umiditate etc. Intre
acestea se impun andosolurile pe rocile vulcanice (in masivele din Carpatii Orientali i
sudul Muntilor Apuseni), rendzinele pe calcare (Muntii Aninei, Muntii Padurea Craiului,
Muntii Bihor etc.), lacovitile i solurile turboase in depresiunile cu exces de apa, solurile
aluviale din luncile marilor rauri etc.

Proiectul pentru Invatamantul Rural

165

Solurile

Testul de autoevaluare 7.3


1. Aliniamentul Bicaz-Piatra Neamt-Iai intersecteaza mai multe unitati geografice din
Carpati, Subcarpatii Moldovei i Podiul Moldovei in fiecare dintre acestea existand
conditii de mediu ce au condus la dezvoltarea anumitor tipuri de soluri.
In Carpati profilul se desfaoara prin Muntii Stanioarei ce au altitudinii sub 1400 m; sunt
alcatuiti din fli (alternante de strate de gresii, marne, argile) au un climat cu temperaturi
medii moderate (anual de la 6 la 40, in iulie-august de la 140 la 10, in ianuarie de la -6 la
- 8 0 etc.), precipitatii de 800-1000 mm cu o repartitie bogata primavara i vara i o haina
vegetala alcatuita din paduri de fag (fag i gorun la contactul cu dealurile), fag i molid i
doar pe creste din molid compact. In aceste conditii aici s-au dezvoltat dominant
cambisoluri (soluri eu-mezobazice i brune acide) i doar pe creste spodosoluri. Pe
versantii despaduriti producerea alunecarilor de teren i a iroirii a condus la
individualizarea erodisolurilor.
Intre Piatra Neamt i Roman profilul traverseaza Subcarpatii Moldovei care aici sunt
reprezentati de depresiunea Cracau (300-350 m altitudine, climat moderat cu temperaturi
medii anuale in jur de 80 i 600 mm de precipitatii, ierni reci cu zapada multa i inversiuni
de temperatura; paduri de gorun i stejar in cea mai mare parte inlocuite de culturi de
camp pe terase i glacisuri i livezi i pauni pe versanti; exista soluri cernoziomoide,
cernoziomuri cambice in vatra depresiunii i cenuii pe glacisuri) i un ir de dealuri joase
(350-450 m altitudine, temperaturi mai joase i precipitatii mai bogate, palcuri de padure
de stejar, gorun i pajiti; soluri brune, brune luvice) care pana la lunca Siretului se
continua prin terase (soluri cernoziomoide i cenuii).
Intre Roman i Iai sunt traversate de culoarul Siretului (terase i lunci cu molisoluri i
soluri aluviale), Podiul Central Moldovenesc (300-400 m altitudine, platouri cu paduri de
gorun, stejar i versanti cu degradari de teren; temperaturi medii anuale in jur de 90 i 500550 mm precipitatii; soluri brune luvice, brune argilo iluviale, erodisoluri) i sudul Campiei
Moldovei (versanti cu alunecari, terase la 100-160 m lunca Bahluiului etc.; climat secetos
cu temperaturi medii de 100 anual, -3, -40 iarna cand sunt i geruri i inversiuni de
temperatura, 20-210 vara cu numeroase intervale secetoase; vegetatie de silvostepa care
a fost aproape in intregime inlocuita de culturi agricole; solurile sunt cernoziomuri i
cernoziomuri cambice, soluri cenuii la contactul cu versantii dealurilor, soluri aluviale in
luncile din vai i erodisoluri pe versanti.
2. Depresiunea Braov se afla in sudul Carpatilor Orientali, la contactul cu Carpatii
Meridionali. Are origine tectonica, un graben realizat la finele pliocenului i inceputul
cuaternarului; relieful reprezentat de esul depresionar, una doua terase, lunci i sectoare
joase mlatinoase in portiunile cu subsidenta activa, este inconjurat de culmi muntoase cu
altitudini de 1000-2000 m i versanti cu pante accentuate; climatul montan se
caracterizeaza prin ierni lungi i reci cu frecvente inversiuni de temperatura cand valorile
acesteia scad sub -30 0 (la Bod s-a inregistrat valoarea minima absoluta -38,5 0 in 1942) i
veri ploioase cu ceturi frecvente; vegetatia specifica care apartine padurilor de fag i de
amestec (fag i conifere) a fost in cea mai mare masura inlocuita de culturi agricole i
pauni dar s-a pastrat la contactul cu muntii, in sectoarele mlatinoase i pe dunele de
nisip.
In aceste conditii solurile sunt diverse. Pe esurile mai inalte s-au dezvoltat soluri
cernoziomoide (mai ales in sectorul Targu Secuiesc); pe conurile piemontane i terasele
din centru i vest sunt soluri eu-mezobazice i luvice, pe esurile joase cu exces de
umiditate (de la marginea conurilor piemontane i a glacisurilor, in sectoarele uor
subsidente) din centru i la Covasna sunt lacoviti i soluri gleice, pe dunele de nisip s-au
conturat psamosoluri etc.
Delta Dunarii reprezinta un sector de campie in formare dezvoltata in locul unui golf al
marii din holocen. Dezvoltarea de grinduri fluviatile a dus nu numai la crearea unor faii de
uscat pe care s-a instalat vegetatie hidrofila i halofila dar i la conturarea unor soluri
166

Proiectul pentru Invatamantul Rural 166

Solurile

adecvate. Roca pe care s-au dezvoltat acestea este nisipul, panza de apa este la mica
adancime, conditiile climatice releva rolul distinct pe care vantul il are in impunerea
mobilitatii nisipurilor, creterile frecvente de debit ale Dunarii faciliteaza revarsari i
inundatii etc.
Exista doua tipuri de soluri cu grad de evolutie diferit in functie de conditiile locale. Peste
tot sunt psamosoluri dar care in portiunile mai inalte ale grindurilor acoperite de vegetatie,
ca urmare a incorporarii unei cantitati mai mari de materie organica i a unui drenaj mai
bun au evoluat spre psamosoluri cambice. Se adauga in sectoarele joase slab drenate
lacoviti i soluri halomorfe.
3. Potentialul agroproductiv este conditionat de proprietatile solurilor (indeosebi fertilitate,
structura, textura, constituent etc.). Ele difera de la o unitate geografica la alta fiind
dependente de tipul de roci (depozite) pe care s-au format (argiloase, loessuri, nisipoase,
calcaroase etc.) de conditiile climatice, formatiunile vegetale, presiunea antropica etc.
Cateva exemplificari sunt elocvente.
Molisolurile sunt in cea mai mare masura dezvoltate rn regiunile de campie pe depozite
loessoide i loessuri intr-un climat cald i cu precipitatii putine sub formatiuni vegetale de
stepa i silvostepa. Au grosime mare, orizonturi bine structurate i cu fertilitate deosebita.
In aceste conditii ele au un potential agroproductiv foarte bun pentru toate tipurile de
culturi doar pentru cele care necesita apa sunt necesare irigatii.
Spodosolurile cuprind mai multe tipuri cu larga dezvoltare rn Carpati la altitudini de regula
de peste 1000 m. Se dezvolta indeosebi pe rocile metamorfice (isturi cristaline) dar sunt
intalnite i pe gresii din unitatile de fli. Sunt soluri formate in climat rece (temperaturi
medii anuale sub 40) i cu umiditate insemnata (precipitatii de peste 1000 mm/an) sub
formatiuni vegetale variate (de la paduri de amestec cu molid-fag, la conifere i pajiti in
spatiul alpin). Predomina la altitudini mai mici solul brun acid cu fertilitate buna pentru
paduri i pajiti secundare. Locul lor pe muntii mai fnalti sunt luate de diferite subtipuri de
podzoluri care au o aciditate deosebita i o fertilitate redusa dar suficienta pentru
dezvoltarea padurilor de molid iar local pe terenurile defriate, pentru pajiti secundare.
Soluri hidromorfe sunt frecvente rn regiunile cu exces de apa prezente rn luncile largi, in
campiile subsidente (Titu, Timiului, Someului etc.) in unele depresiuni montane (Braov,
Ciuc) sau de la marginea acestora (Fagara, Beiu etc.). Aparitia lor este conditionata de
stagnarea apei la adancime mica ceea ce ingreuneaza aerarea, permite acumularea de
oxizi de fier i mangan, o fertilitate redusa. Exista mai multe subtipuri (lacoviti, soluri
gleice) a caror folosire este posibila pentru pajiti unele tufariuri i o vegetatie forestiera
saraca. Culturile nu sunt rentabile decat in conditiile realizarii de lucrari de drenaj profund
i permanent a apei.

Proiectul pentru Invatamantul Rural

167

Solurile

sP LUCRAREA DE VERIFICARE NR. 7


s^S
Lucrarea de verificare solicitata implica activitati care necesita cunoaterea
4;
tuturor capitolelor lucrarii de Geografie fizica" vol I. Raspunsurile la intrebari vor
fi transmise tutorelui pentru comentarii, corectare i evaluare.
Pe prima pagina a lucrarii se vor scrie urmatoarele :
-titulatura acestui curs
-numarul lucrarii de verificare
-numele i prenumele cursantului (acestea se vor mentiona pe fiecare pagina)
-adresa cursantului
Fiecare raspuns va trebui sa fie clar exprimat i sa nu depaeasca o jumatate de pagina.
Pentru uurinta corectarii lasati o margine de circa 5 cm, precum i o distanta similara
intre raspunsuri.
Mentionati totodata, specializarea universitara absolvita, anul absolvirii, coala unde
activati i pozitia in cadrul corpului profesoral.
Problema la care trebuie sa raspundeti pentru aceasta tema (rezolvarea sa nu
depaeasca 1 pagina; punctele pentru notare sunt trecute in paranteza; se adauga un
punct din oficiu) este urmatoarea:
Caracterizarea pedogeografica a regiunii naturale in care se afla localitatea de domiciliu
(plan-localizare (0,5 p.), caracteristici geografice-relief, clima, apa, vegetatie (4,5 p.); clasa
i tipurile de sol frecvente (3 p.); presiunea antropica i gradul de degradare a solurilor,
folosinta economica (1 p.).
Intrucat tema implica cunotinte despre toate componentele fizice de mediu, dar i despre
presiunea antropica exercitata in regiunea unde activati este necesar sa faceti apel la informatii
din patru surse: textele din fiecare unitate de invatare, hartile din carte dar i din atlas,
bibliografie dar i propriile observatii. La fel ca i in alte situatii mai intai stabiliti cat mai exact
localizarea pe harti a regiunii pe care o studiati i apoi desprindeti din texte informatiile stricte
legate de aceasta. Toate acestea le coroborati cu datele din observatii i le dezvoltati ca text
dupa planul propus.
Lucrarea va fi transmisa tutorelui de curs pentru a fi verificata i notata.
Bibliografie minimala:
Ielenicz M, Erdeli G, Marin I., (2001), Dictionar de termeni geografici (pentru termenii
care nu sunt intelei), Edit. Corint, Bucureti.
Negut S., Ielenicz M., Gabriela Apostol - Manualele de Geografia Romaniei din clasele
VIII (Capitolul Solurile", pg. 66-67) i XII (Capitolul Particularitati biopedogeografice", pg.
22-25), Edit. Humanitas, Bucureti.
Oprea R., 2005, Solurile Romaniei, Edit. Universitatii din Bucureti.
*** (1983) - Geografia Romaniei, vol I (selectiv capitolul Solurile", pg. 491-547), Edit.
Academiei, Bucureti.

168

Proiectul pentru Invatamantul Rural 168

Medii geografice naturale

UNITATEA DE TNVATARE
Nr.8
i
MEDII GEOGRAFICE NATURALE
Cuprins
Obiectivele unitatii de invatare nr.8
8.1. Mediile geografice naturale. Caracteristici, evolutie
8.2. Riscuri i hazarde
8.3. Tipuri de medii geografice
8.4. Protectia i conservarea mediului natural
Comentarii i raspunsuri la teste
Lucrarea de verificare nr.8
Bibliografie minimala

169
169
172
176
183
186
187
187

OBIECTIVELE unitatii de invatare nr.8


r

Este o sectiune finala cu caracter de sinteza care asambleaza la nivelul unor sisteme
geografice de ordine diferite cele mai insemnate informatii insuite. Prin aceasta veti
reui:
sa realizati in primul rand intelegerea relatiilor dintre componentele geografice
principale i elementele acestora privite nu numai spatial ci i in timp i cauzal;
sa urmariti logic cunoaterea sferei unor notiuni de baza precum mediu natural,
mediu antropizat, mediu antropic i particularizarea lor in unitati specifice pe
teritoriul Romaniei prin separarea mai multor tipuri regionale;
sa intelegeti ca raporturile dintre acestea, dobandite in timp, implica nu numai
problema cunoaterii lor, dar i a modalitatilor in care societatea din tara noastra
a gandit i aplica un sistem de protectie i conservare.
8.1. Mediile geografice naturale
Caracteristici
generale

Mediile naturale sunt sisteme care reflecta ansamblul relatiilor


stabilite in timp i pe unitate spatiala dintre substrat, relief, clima,
ape, vietuitoare, soluri i care se reflecta in anumite peisaje.
De-a lungul timpului geologic i istoric, sufera multiple modificari,
toate in functie de raporturile care se stabilesc la nivel regional i
local intre elementele componentelor sale i dezvoltarea societatii
omeneti.
Orice schimbare survenita la nivelul unui element al sistemului atrage
dupa sine schimbari i la celelalte, iar in final toate conduc la
transformari mai mari ori mai mici in caracteristicile acestuia.
In functie de amploarea modificarilor care survin in mediul natural i
de durata in care acestea se produc, se pot separa tipuri de mediu
geografic (naturale, antropizate, antropice).
In istoria geologica a spatiului romanesc exista o multitudine de astfel
de situatii. Semnificative pentru ansamblu mediilor naturale actuale
sunt cele realizate in cuaternar in timp de zeci de mii de ani. Intre
acestea, tipice sunt transformarile impuse de modificarile climatice.

Proiectul pentru invatamantul Rural

169

Medii geografice naturale

Cele mai importante schimbari de acest gen care au condus la


modificari esentiale ale mediilor s-au petrecut la finele pleistocenului
i la inceputul holocenului (acum 10 000 de ani).
Factori care au
conlucrat la
realizarea
mediilor naturale

Climatul s-a incalzit treptat, trecand de la unul rece periglaciar la altul


temperat. Ca urmare, ghetarii din Carpati, aflati la peste 2000 m
altitudine, s-au topit, vegetatia de pajiti reci care acoperea restul
muntilor i dealurilor s-a retras pe crestele muntilor (la peste 2000
m), padurile de conifere existente in pleistocenul superior in regiunile
joase au urcat la peste 1000 m, in locul lor extinzandu-se padurile de
foioase (carpen, fag), care au inaintat din sudul i vestul Europei.
Aridizarea climatului, survenita in holocen a favorizat extinderea
stepei din estul Europei, care a cuprins regiunile joase din sud-estul
tarii. Astfel, de la un sistem de medii naturale specifice climatului
rece din pleistocenul superior s-a trecut, treptat, la cel actual, care in
final a condus la desfaurarea mai multor sisteme generale precum:
stepa, silvostepa, padurile de foioase, padurile de conifere,
subalpinul i alpinul.
Tot in cuaternar modificari de amploare s-au inregistrat i datorita
interventiei altor factori. Astfel a fost trecerea de la un mediu lacustru
la altul de campie, rezultat prin umplerea in pleistocen a lacurilor din
sudul i vestul tarii cu aluviuni carate de raurile care veneau din
Carpati.
La fel, evolutia liniei tarmului Marii Negre (petrecuta ca urmare a
proceselor determinate de actiunea valurilor, a curentilor litorali, a
volumului insemnat de materiale pe care Dunarea le-a adus pe
fondul general al ridicarii uoare a nivelului marii) a condus la
schimbari ale mediilor naturale.
Astfel, tarmul ondulat cu multe golfuri (la varsarea Dunarii, Siutghiol
.a.) la inceputul holocenului s-a transformat intr-un tarm drept, cu
cordoane de nisip care au inchis golfurile i gurile de varsare ale
raurilor creand medii noi de tipul Deltei Dunarii, lagunelor, limanelor
etc. Suita acestor modificari s-a infaptuit in ultimile doua milenii.

Presiunea
antropica i
modificari ale
mediului

Cele mai numeroase modificari ale mediilor cu caracter general se


produc pe areale limitate i in intervale de timp de la cateva zile la
mai multi ani, agentul cel mai insemnat fiind omul. Prin interventii
diverse, acesta a determinat direct sau indirect schimbari locale ale
elementelor din alcatuirea sistemului dar care, prin generalizare i
extindere s-au constituit in transformari regionale de mediu acesta
capatand nivele de antropizare deosebite.
Ele sunt reflectate indeosebi in structura i compozitia vegetatiei, in
crearea unor reliefuri antropice, in modificari hidrografice (cursuri de
apa canalizate, lacuri de retentie), in introducerea in aer, apa, sol a
diverselor substante i deeuri cu caracter poluant etc.

170

Proiectul pentru invatamantul Rural 170

Medii geografice naturale

In acest sens, de-a lungul veacurilor, dar mai ales din a doua parte a
secolului al XX-lea, s-a produs treptat transformarea mediilor
naturale in medii antropice sau antropizate.
Actiunile semnificative responsabile de acest fenomen i care au
condus la generarea de noi medii locale i regionale sunt:
- defriarea padurilor de munte i a tufariurilor subalpine
pentru extinderea terenurilor cu pauni i fanete necesare
creterii animalelor; in depresiunile intramontane i pe unele
culmi sau versanti slab inclinati (pana la 1000 m altitudine) pe
care se afla sate de munte, defriarea s-a infaptuit i pentru a
introduce unele culturi agricole; se adauga exploatarea
materialului lemnos, de conifere i fag (mai ales in secolul al
XX-lea), folosit pentru cherestea, mobila, celuloza etc.;
- defriarea padurilor din regiunile de dealuri i podiuri i, mai
ales, din campie (peste 90% din paduri) pentru extinderea
treptata a aezarilor, a terenurilor cu diverse culturi, a cailor de
comunicatie etc.;
- construirea barajelor de pe marile rauri; apa raurilor de
acumulare, extinse uneori pe zeci de kilometri, este folosita la
obtinerea de energie electrica, la irigatii i la alimentarea cu
apa a aezarilor i a intreprinderilor economice; se adauga
multimea iazurilor pentru agrement, piscicultura, irigatii din
regiunile de campie i de dealuri etc.
Consecintele acestor actiuni asupra mediului s-au reflectat in:
- diminuarea treptata a suprafetelor cu padure (aproape 70%
din suprafata tarii la inceputul mileniului II, cca 40% la mijlocul
secolului al XIX-lea i sub 27% in prezent) in paralel cu
extinderea terenurilor cu pajiti secundare i cu diverse culturi;
- coborarea limitei superioare a padurilor datorita extinderii
paunilor, aceasta situandu-se, in multe masive montane, la
1400-1600 m in raport cu situatia naturala de 1800 m;
- modificarea compozitiei normale a padurilor, prin diminuarea
exemplarelor esentelor valoroase economic (brad, fag) sau a
caror regenerare se face mai greu (pinul negru), prin plantatii
(molizi pe terenurile de pe care au fost defriate padurile de
fag sau amestec, pin pe terenurile degradate din regiunile de
dealuri inalte i de munte; salcami pe versantii cu alunecari,
salcii i plopi pe terenurile cu umiditate accentuata etc.);
- degradarea pajitilor intens paunate prin impunerea treptata
a unor specii de plante nefolosite de animale (tapoica pe
paunile subalpine) i chiar distrugerea covorului vegetal din
jurul stanelor permanente, ca urmare a acidificarii solului;
- fnlocuirea aproape completa a vegetatiei spontane in regiunile
de campie i de dealuri joase cu diverse culturi agricole; se
adauga plantele spontane (ruderale) care s-au impus in lungul
drumurilor sau al gospodariilor;
Proiectul pentru invatamantul Rural

171

Medii geografice naturale

modificarea locala a conditiilor climaterice (in spatii urbane, in


arealul marilor lacuri de baraj etc.) cu efecte in marimea starii
de umezeala a aerului, a producerii cetii, variatia diurna a
temperaturii etc.
degradarea solurilor atat prin producerea de iroiri i spalarea
in suprafata pe versantii despaduriti (mai ales in Subcarpati,
podiuri) cat i prin folosirea abundenta a diverselor
ingraaminte chimice (indeosebi in spatiile cultivate din
campii);
extinderea spatiilor locuite i cu caracter economic insotite de
cvartatele de locuinte, strazi, parcuri, dotari pentru odihna i
agrement, unitati industriale, puncte de colectare a deeurilor,
poluari (mai ales in arealul marilor orae);
schimbari rn structura peisajului natural mergand pana la
transformarea lui in peisaj antropizat sau antropic (in spatiul
marilor aezari urbane sau al platformelor industriale) etc.

Test de autoevaluare 8.1


1.Enumerati factorii care au impins mediile naturale in tara noastra.

2.Mentionati principalele activitati umane ce au produs transformari


ale mediilor naturale in grade diferite.

Raspunsurile la aceste probleme pot fi confruntate cu rezolvarile de


la finele unitatii de invatare. Retineti elemente redate cu scriere
cursiva.
8.2. Riscuri i hazarde
Multe din activitatile naturale i activitatile omeneti conduc la consecinte care afecteaza
evolutia normala a sistemelor de mediu i a colectivitatilor umane. Ele produc degradari de
mediu pe plan local i regional dar deseori sunt insotite i de pierderi materiale afectand i
viata oamenilor. In acest ultim caz se vorbete de hazarde care se coreleaza cu
manifestari de amploare a fenomenelor. Notiunea de risc are un grad de atentionare
pentru inregistrarea unor situatii de limita, adica procesul nu a avut loc dar s-a ajuns in
situatia in care echilibrul dintre elementele componentelor sistemului se poate rupe iar
infaptuirea procesului sa faciliteze hazarde. Doua exemple elocvente pentru intelegerea
172

Proiectul pentru invatamantul Rural

Medii geografice naturale

raporturilor dintre aceste momente. In regiunile de dealuri (ex. Subcarpati, Dealurile


Oltetului) pe versanti cu panta mare deseori caracteristicile geografice impun un potential
al acestora favorabil producerii de alunecari de teren profunde i cu dimensiuni mari.
Schimbarea modului de folosinta economica prin taierea padurii de pe versant conduce la
crearea situatiei de risc iar abundenta precipitatiilor faciliteaza ruperea acestuia i
producerea alunecarilor de proportii insotite de distrugerea multor locuinte, pierderi de vieti
omeneti i de animale din gospodarii (ex. in 2004, 2005).
Acelai volum mare de apa rezultat din precipitatii abundente a pricinuit in bazinele
hidrografice despadurite (extrem de activ in ultimul deceniu) creteri rapide de debite
insotite de revarsari, inundatii pe suprafete intinse i pagube materiale i umane
insemnate (in Banat, bazinele Siretului, lalomitei, Buzaului, in iulie-septembrie 2005, dar i
in 1969, 1970, 1975 etc.).
Extrapoland potentialul de risc la nivelul tuturor unitatilor de mediu din tara noastra se
ajunge la prognozarea frecventei tipurilor de hazarde ce se pot inregistra dar i la
conturarea de regiuni cu vulnerabilitate mai mare sau mai mica pentru acestea.
Hazardele se pot separa, in functie de originea factorilor ce le pot genera in naturale i
antropice iar in cadrul acestora altele dupa agentul ce are rol hotarator. Nu trebuie omis
faptul ca relatiile din sistemul de mediu implica evolutii la care factorii conlucreaza dei
unul sau doi sunt esentiali situatii care conduc imediat nu numai la consecinte dezastroase
ci i altele care se succed in timp.
Tipuri de hazarde
Alunecari i
curgeri noroioase

Hazarde geomorfologice - sunt determinate de cateva procese


gravitationale i de cele legate de eroziunea apei. In prima grupa
sunt mai intai alunecarile i curgerile noroioase (pe versantii vailor
din regiunile de dealuri i podi alcatuiti din roci sedimentare cu
strate de roci argiloase, cu pante ce depaesc 250 i care in general
sunt despadurite, in conditii de abundenta a apei primavara sau la
ploi bogate i de durata). In al doilea rand, local survin prabuiri de
mase de roca insemnate de pe versantii abrupti (in defileele raurilor
Olt, Jiu, Dunarea in 2005) sau de pe cei ai crestelor alpine care cad
primavara (la topirea ghetii din crapaturile rocilor) sau in intervalele
de timp cu ploi abundente i de durata. Eroziunea apelor curgatoare
in perioadele cand precipitatiile deosebite conduc brusc la debite
mari (1969 pe Buzau, 1970 in bazinele vailor Some, Mure, Criuri,
2005 pe Siret, Buzau, Arge etc.) care produc modificari de amploare
in relieful luncii inclusiv ale teraselor inferioare distrugand gospodarii,
provocand adesea i pierderi de vieti omeneti.

Inundatii, ruperi
de baraje

Hazardele hidrologice sunt determinate mai intai de marile


revarsari ale apei raurilor la debite mari cand se inregistreaza
inundatii de proportii i de durata care ineaca" terenuri agricole,
distrug gospodarii din lunci de pe terasele joase sau din campiile
subsidente (Siretului,
Timiului,
Someului
etc.).
Inundatii
catastrofale se inregistreaza i in sezonul rece cand dupa intervale
de timp cu temperaturi negative ce conduc la inghetarea apei raurilor
de la un mal la altul (pod de gheata) urmeaza un dezghet brusc
insotit de creteri brute de debit i formarea de baraje de sloiuri de
gheata (zapoare) in spatele carora apa se revarsa (pe raurile din
munti - ex. Bistrita, dar i pe Dunare).

Proiectul pentru invatamantul Rural

173

Medii geografice naturale

in Dobrogea realizarea unei scurgeri cu debite extreme in lungul


unor vai seci (mai ales vara la marile averse, ex. in 2004-2005)
produce efectul de sel" (o masa de apa enorma care se deplaseaza
cu viteza mare pe vale distrugand culturi, gospodarii, ineaca vite i
oameni). Procese similare se inregistreaza i pe versantii cu pante
mai mici in timpul ploilor torentiale de durata (in Dobrogea la
Costineti, Techirghiol, Tuzla in septembrie 2005, in urma dezvoltarii
unui val de apa" pe intreaga sa suprafata care s-a amplificat catre
baza unde a capatat o forta distructiva deosebita).
Barajele unor lacuri pot fi distruse fie de presiunea enorma exercitata
de volumul foarte mare de apa din spatele acestora care nu poate fi
scurs din motive de ordin tehnic (barajul de pe Tazlau de la nord de
Oneti) fie datorita fisurilor din constructie prin care apa se infiltreaza
(iazurile din campie). Cantitatea uriaa de apa propagata in aval cu
viteza mare i in valuri distruge orice constructie i utilizare agricola
provocand i inecarea vitelor i oamenilor surprini. Pe tarmul
romanesc, marile furtuni dezvolta valuri cu amplitudine de peste 5 m
(in cazuri extreme ajung i la 20 m) care conduc la distrugerea
amenajarilor de pe plaje, la erodarea falezei i pagube importante la
instalatiile portuare.
Viscole, furtuni,
geruri de durata,
secete

Hazardele climatice sunt diverse, intre ele se impun prin urmari mai
intai furtunile care produc pagube insemnate in spatiul agricol, in cel
silvic (prin doboraturi) i in unele amenajari gospodareti. Dei rare,
un loc aparte il au vartejurile de amploare (un fel de tornade) care pe
directia de deplasare distrug tot ceea ce intalnesc (in 2004, 2005 in
Baragan).
Furtunile din sezonul rece provoaca viscole care conduc prin
troienirea zapezii la bararea drumurilor, distrugerea unor constructii,
pierderi de animale i vieti omeneti.
Alte procese climatice cu urmari nefavorabile sunt gerurile de durata,
grindina (indeosebi pentru domeniul agricol), secetele (pe spatii
extinse in sudul i estul tarii), avalanele pe versantii montani alpini
cu pante mari.

Cutremure de
pamant

174

Hazardele seismice sunt legate de producerea cu intensitate mare


(magnitudine de peste 6,5 grade pe scara Richter) a cutremurelor
(mai ales cele cu hipocentrul la adancimi mici). Principala arie
seismica se afla in sud-estul tarii avand principalele centre de
propagare a undelor seismice in Subcarpatii Vrancei. Arii unde se
mai produc cutremure sunt in Banat, Transilvania. intre seismele
care au generat pierderi materiale i de vieti omeneti foarte
insemnate sunt cele din 1802, 1940 (7,4 grade Richter, peste 500
morti, mari distrugeri in Bucureti i aezarile din sud-estul tarii; 1977
cu 7,2 magnitudine i peste 1500 victime; 1986, 1990).

Proiectul pentru invatamantul Rural 174

Medii geografice naturale

Explozii, poluari

Hazardele antropice
sunt dependente direct sau indirect de activitatile umane, efectele
fiind imediate sau in timp. Dintre cele cu consecinte asupra mediului
fizic insemnate prin marimea urmarilor nefavorabile sunt: exploziile in
cariere, poluarea aerului, apei, solului cu diverse solutii, gaze i
substante toxice (pe terenuri petroliere i in vecinatatea unitatilor
industriale), accidentele aviatice (Baloteti etc.), navale (scurgeri de
reziduri petroliere pe Dunare i in faia litorala), utilizari agricole
necorespunzatoare urmate de accelerarea unor procese de versant,
salinizari, inmlatiniri etc.
Diferentieri regionale
Conditiile care conduc la producerea de procese naturale i
antropice dei sunt destul de variate au o desfaurare deosebita pe
mari unitati geografice ceea ce se rasfrange in diferentieri spatiale
ale vulnerabilitatii pentru inregistrarea hazardelor. in acest sens se
pot separa cateva unitati fiecare cu un anumit specific.
Crestele alpine i subalpine carpatice care sunt dominate de hazarde
impuse de avalane, viscole, prabuiri.
Spatiul montan propriu-zis cu hazarde limitate ca numar i ca locatie
(cariere de caolin, piatra etc., inundatii in luncile raurile, alunecari de
proportii in muntii alcatuiti din fli paleogen etc.).
Subcarpatii cu concentrare de alunecari i curgeri noroioase care
uneori afecteaza versantii in intregime, cu suprafete intinse poluate
de reziduri din exploatari petroliere, sare etc, cu albii i terase joase
supuse frecvent inundatiilor.
Dealurile i podiurile cu hazarde concentrate in luncile raurilor
(inundatii), in arii intens umanizate (poluare) i pe unii versanti
(alunecari de proportii).
Regiunile de campie i de podiuri joase in care hazardele pot fi
provocate pe de-o parte de inundatii (luncile raurilor, campiile de
subsidenta), viscole, secete, grindina, seisme iar pe de alta de
diverse forme de poluare chimica a aerului, apei, solului in urma unor
variate activitati economice (agricole, industriale, de transport etc.)

Proiectul pentru invatamantul Rural

175

Medii geografice naturale

Test de autoevaluare 8.2


1.Precizati care sunt tipurile de hazarde importante care se produc in
Romania.

2.Care sunt principalele grupari regionale ale tipurilor de hazarde.

Raspunsurile la aceste probleme pot fi confruntate cu rezolvarile de


la finele unitatii de invatare. Retineti elementele redate cu scriere
cursiva.
8.3 Tipuri de medii geografice
in Romania exista o mare varietate a conditiilor naturale (relief,
climate, ape, viata, substrat geologic i soluri) i o complexitate de
aspecte rezultate din evolutia spatiala i in timp a legaturilor dintre
acestea inclusiv cu cele dobandite prin dezvoltarea societatii. S-a
ajuns la individualizarea a numeroase tipuri de mediu ca sisteme
bine conturate i reflectate de tot atatea peisaje in care unul sau
doua componente se impun i dau pe de-o parte trasatura specifica
iar pe de alta o anumita pozitie in ierarhia de ansamblu a lor. Astfel,
dezvoltarea reliefului pe verticala de la nivelul marii la 2544 m a
determinat prima grupare a lor in medii montane, de dealuri i
podiuri, de campii i podiuri joase. In cadrul acestora diferentierile
evidente de natura climatica reflectate prin factorii biotic, edafic i
trepte secundare de relief a condus la stabilirea unui al doilea nivel
de medii specifice. Mai departe, pe alte trepte la scara regionala sau
locala, separarea de subtipuri s-a datorat impunerii rolului altor factori
(roca, forme de relief, tipuri de formatiuni vegetale etc.) inclusiv al
societatii umane.
Caracteristici

Mediul car

Patic
Cuprinde intregul sistem montan fiindu-i specifice in general altitudini
de la 800 m in sus; in depresiuni i la contactul cu unitatile din vestul
tarii coboara mult mai jos.
Dei inceputul construirii sale este legat de epocile geologice vechi,
individualizarea ca sistem montan se face de la finele mezozoicului i
mai ales in neozoic; in cuaternar, ultima perioada geologica,
componentele sale sunt ridicate diferentiat ajungandu-se la
altitudinile actuale.

176

Proiectul pentru invatamantul Rural 176

Medii geografice naturale

Este o unitate cu o fragmentare accentuata impusa de tectonica i


adancirea mai multor generatii de rauri, cu o multitudine de valori a
pantelor i in care se imbina forme de relief generate in timp
geologic de multi agenti externi.
Pe el s-a individualizat un sistem climatic propriu cu diferentieri pe
mai multe trepte reflectate i in tot atatea etaje de vegetatie, soluri,
procese geomorfologice actuale etc.
Deosebirile pe plan regional sau local al rolului factorilor naturali
antropici in formarea i evolutia sistemului (de mediu) a facilitat
diferentierea mai multor subtipuri ce se ierarhizeaza.
Elemente
specifice

Mediul crestelor carpatice cu caracter alpin i subalpin


Cuprinde spatiul montan desfaurat in general la peste 1800 m
avand o dezvoltare insulara dominanta in Carpatii Meridionali i mai
mica in rest (muntii Rodnei, Calimani, Maramure, Ceahlau, Ciuca,
Baiu, Bihor-Vladeasa-Muntele Mare).
Alcatuiti dominant din roci cristaline i magmatice vechi i mici
petece de calcare, conglomerate mezozoice.
Relief de creste i varfuri incadrate de versanti cu pante mari supuse
unor intense procese gravitationale, periglaciare; intre acestea sunt
platouri (marturii ale unor nivelari vechi), circuri i vai glaciare
(urmare a modelarii infaptuite de ghetari in pleistocenul superior); se
produc hazarde impuse de avalane, prabuiri.
Climat rece riguros cu predominarea zilelor cu temperaturi negative,
cu geruri frecvente, precipitatii abundente (peste 1000 mm) din care
o mare parte din zapada (se mentine peste ase luni iar in locurile
umbrite peste noua luni).
Constituie sectorul de obarie al generatiei de rauri din bazinul
superior al marilor artere hidrografice care are un sistem specific de
alimentare i scurgere; aici se afla i cele mai multe lacuri a caror
cuveta este de origine glaciara.
Vegetatia specifica cu pajiti alpine i multe plante cu adaptari la
scurtul interval al ciclului biotic, la solurile slab formate cu multa
incarcatura minerala.
Prezenta omului este legata de turism i activitati pastorale un numar
limitat de zile, dar efectele sunt deseori vizibile.

Subtipuri

Se separa mai intai doua subtipuri principale: alpin (la peste 2200 m,
extrem de riguros climatic, doar creste i varfuri cu o vegetatie
sporadica de plante bine adaptate la vant i ger etc.) i subalpin (cu

Proiectul pentru invatamantul Rural

177

Medii geografice naturale

relief mai variat - platouri, circuri glaciare, versanti cu panta mare),


climat rece dar care permite dezvoltarea alaturi de ierburi i a
arbutilor care uneori pe platouri, la sub 2000 m au o dezvoltare
importanta. Subordonat sunt alte subtipuri intre care cele ale
abrupturilor stancoase (expuse dezagregarilor, cu licheni, muchi i
plante izolate cu dimensiuni reduse), al maselor de grohoti (pe
blocuri licheni i doar pe cele de pe pantele mici unde dinamica lor
este redusa, cateva specii de muchi sau de alte plante ierboase sau
arbuti), al versantilor circurilor i vailor glaciare (culoare de pietre i
de avalane, tapane de grohotiuri la baza, vegetatie ierboasa i
mai rar arbustiera etc.), al lacurilor glaciare (extrem de putine forme
de viata), al fundului vailor, multe cu caracter glaciar (mase de
grohoti vechi acoperit de vegetatie intrerupte de blocuri, praguri
glaciare sau petice cu apa i plante higrofile.
Elemente
specifice

Mediul carpatic al altitudinilor medii


Cuprindea cea mai mare parte a spatiului montan desfaurat la
altitudini de la 800 (1000 m) la cca 1800 m fiind prezent in toate cele
ramuri carpatice dar pastrand caracterul insular (are cea mai larga
dezvoltare in Carpatii Meridionali i Orientali).
Alcatuirea geologica este variata incluzand formatiuni cristaline,
sedimentare, vulcanice care se impun in diferentierea subtipurilor de
mediu.
Relieful este complex spatiul alcatuind sectorul central i de baza al
masivelor montane; exista o imbinare de culmi in trepte separate de
vai apartinand mai multor generatii (cu lunci i terase diferite ca
numar i extindere) ce au versanti cu forma complexa pe care
procesele de iroire, torentialitate, alunecari sunt dependente de
gradul de despadurire, panta i alcatuire petrografica.
Climatul este mai putin rece in raport cu precedentul (se diferentiaza
in cele patru sezoane; intervalul cu temperaturi pozitive il depaete
pe cel cu ingheturi), dar aproape la fel de umede; in jur de 1000 mm
precipitatii repartizate in toate lunile anului).
Vegetatia este bine incheiata alcatuita dominant din paduri de
conifere (mai ales molid), paduri de amestec la sub 1200 m care
uneori devin precumpanitor din fag (pe versantii sudici i masivele
din Banat i Muntii Apuseni). Sub acestea exista dominant
spodosoluri i cambisoluri.
Activitatile antropice mult mai evidente au condus la modificari
semnificative in peisaj impunand versanti despaduriti, versanti i
culmi secundare cu vegetatie de pauni i fanete, aezari de la cele
risipite la cele lineare in lungul vailor.

178

Proiectul pentru invatamantul Rural 178

Medii geografice naturale

Subtipuri

Subtipurile sunt generate de rolul mai important pe care le-au avut in


evolutia sistemului - desfaurarea mai mare a unor tipuri de roci,
frecventa unor procese geomorfologice sau formatiuni vegetale,
amprenta activitatilor antropice etc.
Se disting ca prime subtipuri de medii cele ale:
- muntilor din roci cristaline (masivitate, vai inguste, versanti cu
pante accentuate, bine impaduriti etc.),
- muntii din roci eruptive (culmi i versanti din vechi aparate
vulcanice inconjurate de platouri din aglomerate vulcanice;
defilee adanci; androsoluri i paduri mixte),
- munti din roci sedimentare (relief mult mai variat determinat de
rezistenta diferita a formatiunilor geologice componente; o
dinamica de versant activa intretinuta de alunecari, iroire i
torentialitate).
in cadrul acestora se separa alte subtipuri de medii intre care
insemnate, cel putin prin peisajul pe care-l degaja, sunt:
- mediul carstic (in masivele calcaroase cu platouri i o
multitudine de forme endo i exocartice; la vegetatie de baza
alcatuita din conifere i foioase se adauga numeroase plante
calcifile; solurile sunt de tip terra rosa etc.),
- mediul masivelor alcatuite din conglomerate (in Ceahlau,
Ciuca, Bucegi, relief de platouri, abrupturi cu brane i polite,
forme de relief rezidual de tipul babelor, sfinxilor, coloanelor
etc, vai inguste i in majoritate seci, vegetatie de padure
generala dar i multe specii izolate pe polite i abrupturi),
mediul mlatinilor oligotrofe i eutrofe i al lacuri lor (pe
suprafete orizontale i in unele microdepresiuni), medii
antropizate (in spatiile aezarilor rurale i chiar urbane unde in
mare masura vegetatia initiala a fost inlocuita de diverse
constructii specifice, fanete, pauni, drumuri, cariere) etc.

Elemente
specifice

Mediul carpatic al culoarelor de vale, al depresiunilor i culmilor


montane joase
Formeaza pe de-o parte rama lantului carpatic iar pe de alta spatiile
joase din interiorul sau create de tectonica sau de adancirea raurilor
principale; cuprinde unitati aflate la altitudini de 400-800 m.
Depresiunile in majoritatea situatiilor sunt in lungul culoarelor de vale
fiind rezultatul eroziunii diferentiate i ca urmare au i dimensiuni mici
i un relief de lunci i terase. Depresiunile mari (Maramure, Ciuc,
Gheorgheni, Braov, Comaneti, Beiu, Brad, Zlatna, Bozovici,
Petroani, Hateg etc.) au origine tectonica (grabene) care au
functionat ca bazine de sedimentare in anumite perioade geologice.
Muntii joi situatii mai ales in Carpatii Occidentali (Locvei, Dognecei,
Zarand, Mese etc.) au suferit o ridicare mai slaba la finele
pliocenului i in cuaternar. Deci in relief pe de-o parte se impun

Proiectul pentru invatamantul Rural

179

Medii geografice naturale

formele negative (depresiuni, vai) iar pe de alta parte aceti munti


joi mai slab fragmentati in raport cu situatiile anterioare.
Climatul montan este mai bland dar pe de-o parte cu nuantari clare
intre cele doua grupari de forme (in depresiuni i pe vaile adanci sunt
frecvente inversiunile de temperatura, geruri de durata i cu
inregistrarea unor minime destul de scazute, ceturi frecvente,
precipitatii de 800 mm, iar pe muntii joi (temperaturi mai moderate,
precipitatii de 600-800 mm cu diferentieri de la un sezon la altul). Pe
de alta parte exista deosebiri intre climatul muntilor joi din nord (ex.
Oa) aflati sub directa influenta a maselor de aer vestice i cei din
Banat unde sunt destul de frecvente maselor de aer mediteraneene.
Urmarile nu constau doar in diferente de natura termica, in regimul
de cadere al precipitatiilor ci se rasfrange in tipul de formatiuni
vegetale, soluri etc.
Gradul de antropizare este cel mai ridicat din Carpati. In depresiuni
exista nu numai numeroase sate dar i orae iar vatra acestora
constituie aproape in intregime terenuri agricole. Muntii au la poale
aezari iar in rest paduri, pauni i fanete.
In afara celor doua subtipuri de medii sunt i altele cu rol secundar
precum cele de mlatini, lacuri, defilee, chei, platouri carstice etc.
Caracteristici

Mediul dealurilor i podiurilor


Cuprinde o mare parte din suprafata tarii ingloband unitati de la
interiorul i exteriorul arcului carpatic cu altitudini cuprinse intre 300
i 800 m (in mai multe dealuri se ajunge la 900 m i chiar peste 1000
m dupa cum limita inferioara a Dealurilor de Vest este mai joasa).
Sunt alcatuite predominant din roci sedimentare neozoice in structuri
cutate (Subcarpati, partial in sectorul peritransilvan), in domuri
(Transilvania) i monoclinale. Doar in Podiul Mehedinti langa
formatiunile cutate mezozoice i neozoice sunt i areale cu roci
cristaline i magmatice mai vechi. Petrografic este o oarecare
omogenitate in sensul precumpanirii stratelor de gresii, marne, tufuri,
argile, nisipuri ceea ce confera o rezistenta redusa la atacul agentilor
externi.
Relieful se dezvolta dominant la 450-700 m fiind in afara acestora
limite in culoarele de vale, depresiuni i pe culmile formate fie din
strate groase de roci rezistente, compacte (gresii in Subcarpatii
Argeului, tufuri in estul Transilvaniei), fie in locurile ce-au suferit
inaltari active in cuaternar. In alcatuirea reliefului se impun patru
forme distincte - dealuri cu profil alungit i versanti convex-concav,
platourile cu versanti cu panta accentuata pe care s-au produs
alunecari de proportii (mai ales pe cei cuestici in structura
monoclinala), vaile largi cu lunci i terase extinse i depresiunile (de

180

Proiectul pentru

Rural

Medii geografice naturale

eroziune sau cu caracter structural) cu terase foarte largi. Procesele


ce conduc la hazarde sunt alunecarile, curgerile noroioase,
torentialitatea i inundatiile de proportii.
Climatul moderat dar cu diferentieri regionale ca nuanta (intre estul i
vestul, sudul i centrul tarii) a asigurat o buna dezvoltare a padurilor
de gorun, stejar, cer, garnita i dezvoltarea de cambisolurilor i a
solurilor argiloiluviale.
Implicarea activitatilor umane in modificarea conditiilor de mediu este
deosebit de insemnata. Daca pe culmile mai inalte i in regiunile
vecine muntilor padurile de gorun in amestec cu fagul s-au pastrat pe
suprafete mai largi in rest padurile sunt reduse la petece (in locurile
mai departate de aezari i pe pantele accentuate), iar pe cea mai
mare parte a spatiului se afla terenuri agricole (culturi pe terase,
versanti, in depresiuni; livezi i vita-de-vie pe glacisuri i versantii
expui dominant spre sud, sud-est; pauni i fanete, terenuri cu
aezari, cai de comunicatie, exploatari de materiale de constructie,
petroliere, de gaze etc.).
S u btip u r i

Subtipurile de mediu principale sunt:


- mediul de dealuri Inalte (o mare parte din Subcarpati i
dealurile din estul Transilvaniei; culmi cu altitudini de peste
600 m, bine impadurite; fragmentare accentuata de catre vai
adanci i depresiuni inguste; climat mai rece i cu precipitatii
bogate),
- mediul de dealuri joase (alcatuit din culmi frecvent sub 550 m,
separate de vai largi i depresiuni cu terase extinse i
glacisuri; alunecarile, curgerile noroioase, iroirile produc o
degradare insemnata a terenurilor; palcuri de padure; cea mai
mare parte a spatiului folosit pentru culturi, pajiti, aezari,
diverse tipuri de activitati industriale);
- mediul de podi (platouri cu intindere diferita incadrate de
versanti cu panta mare pe care se produc alunecari i torenti;
vaile sunt largi cu un numar variat de terase in functie de
generatie, paduri doar in sectoarele cu altitudini mai mari i pe
versantii cu pante ridicate);
- mai multe subtipuri de rang inferior intre care - mediul
culoarelor de vale principala i al depresiunilor (puternica
antropizare), mediul carstic (pe calcare in Podiul Mehedinti,
pe sare in Subcarpati i in spatiul circumtransilvan), mediul
lacustru i mlatinos (multimea iazurilor din lungul vailor din
regiunile de podi), mediul versantilor cu glimee (alunecari
vechi de mari dimensiuni), mediul crestelor i pedimentelor din
Dobrogea de nord.

Proiectul pentru invatamantul Rural

181

Medii geografice naturale

Caracteristici

Mediul regiunilor de campie i de podiuri joase


Se desfaoara in aproape 50% din suprafata tarii ingloband cele
doua mari unitati de campie, Dobrogea i sectoarele mai joase din
Podiul Moldovei, deci spatii cu altitudini sub 300 m.
Depozitele loessoide cu grosimi variate acopera formatiuni
sedimentare neozoice, dar in unele unitati exista mase importante de
nisip pe seama carora s-au impus forme de relief specifice (crovuri i
hrube de sufoziune, dune de nisip). in Dobrogea exista i calcare i
isturi cristaline vechi.
Relieful este reprezentat in principal de interfluvii extinse (campuri,
platouri) relativ netede separate de vai alohtone (mai largi cu lunci i
una sau mai multe terase) i autohtone (cu lunci i extensiune
variabile) ce au versanti cu forma i marime variabile in functie de
gradul de adancire al raurilor.
Se adauga cu caracter regional - relieful de versanti aproape in
intregime afectati de alunecari i curgeri noroioase din Campia
Moldovei, formele de relief litoral din estul Dobrogei.
Climatul cu precipitatii putine (semiarid in est i sud est) a facilitat
impunerea vegetatiei de stepa, silvostepa i paduri de cvercinee
inlocuite in cea mai mare masura de culturi. Exista palcuri de padure
in vecinatatea localitatilor importante.
Antropizarea s-a manifestat nu numai in schimbarea vegetatiei prin
culturi ci i in dezvoltarea unui insemnat sistem de aezari urbane i
rurale legate printr-o retea de cai de comunicatie densa i variata ca
grad de modernizare. Se adauga activitatile industriale din spatiul
aezarilor urbane, exploatarile de petrol i gaze, instalatiile portuare
etc.

Subtipuri

182

Exista cateva subtipuri de mediu principal i mai multe secundare. in


prima grupare sunt:
- mediul de campie (aproape in intregime antropizat; se
subdivide in mediul campiilor de subsidenta, mediul campiilor
inalte piemontane, tabulare sau de terase, mediul campiilor cu
relief eolian, mediul terenurilor saraturoase, mediul vailor cu
iazuri i limane etc.),
- mediul podiurilor joase (cu doua subdiviziuni - mediul
dobrogean; platouri intinse, vai inguste taiate in roci dure
calcaroase sau isturi cristaline, local forme de relief carstic
etc.),
- mediul moldav in Campia Moldovei i Podiul Covurlui cu
forme de relief structural i multe degradari de teren pe
versanti cu panta mare);
- mediul litoral cu doua subtipuri, mediu tarmului cu faleza i
plaji inguste i mediul campiei fluvio-lagunare (Delta Dunarii i
campia mlatinoasa cu lacuri de la sud de ea).
Proiectul pentru invatamantul Rural

Medii geografice naturale

Test de autoevaluare 8.3


1.Localizati mediul crestelor alpine i subalpine.

2.Mentionati principalele subtipuri de mediu din regiunile de dealuri i


podiuri.

Raspunsurile la aceste probleme pot fi confruntate cu rezolvarile de


la finele unitatii de invatare. Retineti elementele redate cu scriere
cursiva.
8.4. Protectia i conservarea mediului natural
Dezvoltarea societatii a fost insotita de modificari pe care omul, prin
diverse actiuni, le-a impus mediului natural.
Ele au produs schimbari in alcatuirea diferitelor unitati de mediu,
insotite adesea de dezechilibre i dezastre. Multe specii de plante i
animale s-au redus numeric sau chiar au disparut, numeroase
peisaje au avut de suferit, portiuni de mediu natural au fost partial
sau aproape total antropizate etc. Aceste motive au determinat
oamenii de tiinta sa impuna adoptarea unor legi care sa asigure, pe
fondul general al dezvoltarii societatii, protejarea elementelor
naturale i mentinerea unui echilibru favorabil deopotriva omului i
naturii. incepand cu anul 1930, cand s-a adoptat prima lege de
protectie a naturii in tara noastra, au fost delimitate numeroase
rezervatii naturale (floristice, forestiere, de fauna, geologice,
geomorfologice etc.). Au fost trecute in catalogul elementelor ocrotite
numeroase specii de plante, animale, peteri, unele fenomene
naturale (vulcanii noroioi), a fost delimitat primul parc national in
Muntii Retezat (1935), la care in ultimul deceniu s-au adaugat in
baza legilor nr.5 din 2000 i 230 din 2003, trei Rezervatii ale
Biosferei (Delta Dunarii, Retezat, Rodnei), mai multe parcuri
nationale, parcuri naturale, rezervatii (botanice, zoologice, forestiere,
geomorfologice, geologice, paleontologice, speologice, peisagistice
etc.). in prezent sunt peste 880 de arii protejate din care mai mult de
50% sunt in spatiul montan, cca 35% in regiunile de dealuri i
podiuri. (Tabelul din figura 8.1)

Proiectul pentru invatamantul Rural

183

Medii geografice naturale

Figura 8.1 - Rezervatii ale Biosferei (R.B.), Parcuri Nationale (P.N.) i Parcuri naturale (p.n.).
Denumire,
suprafata (ha) fi

Desfafurare

Specificul ocrotirii

Arii strict protejate

tip de ocrotire
(anul)
Delta Dunarii

Delta Dunarii, lunca

Fauna, flora, peisaj,

Roca-Buhaiova (9.625 ha);

R.B. (2000)

Dunarii amonte de

relief.

(2.825 ha); Lacul Raducu (2.500 ha); Lacul

576.216

Tulcea (pana la primul

Nebunu

Ceatal), complexul

ha); Padurea Caraorman (2.250 ha); Saraturi-

Razim-Sinoe, ape

Murighiol (87 ha); Ariniul Erenciuc (50 ha);

(115

ha);

Popina

Padurea

Letea

Vatafu-Lunguletul

(98

ha);

(1.625

teritoriale pana la

Insula

izobata de - 2 0 m.

(21.410 ha); Periteaca-Leahova (4.125 ha);

Sacalin-Zatoane

Capul Doloman (125 ha); Istria-Sinoe (400


ha); Grindul Chituc (2.300 ha); Lacul Rotundu
(228

ha);

Lacul

Potcoava (652

ha);

Lacul

Belciug (110 ha).


Domogled-Valea
Cernei
P.N. (2003)
61.211

Bazinul Cernei (amonte

Carst, fauna, flora,

Rezervatia

de Baile Herculane;

peisaj.

Bedina (3.864 ha); launa (1.545 ha); Belareca

Domogled

(2.382

ha);

Coronini-

pante din obaria

(1.665 ha); Petera Barzoni (0,1 ha); Varful lui

Motrului)

Stan (120 ha); Valea Tesna (160 ha); Piatra


Cloanilor - inclusiv peterile Cloani (1 730
ha):

Ciucevele

Cernei

(1.166

ha);

Petera

Martel (2 ha); Cheile Corcoaiei (34 ha).


Retezat (38138)
P.N. (1935)
R.B. (1979)

Cea mai mare parte din

Relief, lacuri, flora,

Rezervatia

tiintifica

Retezat; M. Godeanu

fauna, peisaj.

(1930

care

(N), M. Valcan (N.V.)

ha),

Gemenele-Tau

reprezinta

nucleul

Negru
parcului

national; Petera cu Corali, i o arie protejata


de 0,50 ha; Petera Zeicului, cu aria protejata
de 1 ha.

Portile de Fier
(115.655)
P.n. (2003)

Culoarul dunarean cu

Flora, fauna, relief,

Cracui Gaioara (5 ha); Valea Oglanicului (150

cea mai mare parte din

peisaj.

ha);

Gura Vaii-Varciorova (305 ha),


Fata Virului (11

Cracul

muntii Locvei, Almaj i

Crucii (2 ha);

ha);

Dealul

Podiul Mehedinti (SV).

Varanic (350 ha); Dealul Duhovnei (50 ha);


punctul fosilifer Bahna (10 ha); Cazanele Mari
i Cazanele Mici (215 ha);

punctul fosilifer

vinita (95 ha); Valea Mare (1179 ha); Rapa


cu Lastuni din Valea Divici (5 ha); Bazia (170
ha); Balta Nera-Dunare (10 ha).
Cheile Nerei Beunita (36758)
P.N. (2003)

Sectorul sudic al

Relief carstic, flora,

Cheile

Muntilor Aninei i

fauna, chei, peisaj.

Ciclovei-llidia (1 865 ha); Cheile uarei (246

Nerei-Beunita

Izvorul

Bigar

(3.081

(176

ha);

ha);

Valea

culmile de pe stanga

ha),

Rezervatia

cheilor Nerei.

Lisovacea (33 ha) i Rezervatia Ducin (260


ha).

Muntii Apuseni
(75 784)
P.n. (2003)

M. Bihorului (nord de

Relief carstic, peisaj,

Petera

Arie); M. Vladeasa

geologie.

Gardioarei; Cheile Ordancuei (10 ha); Cheile

(sud-vest).

Ghetarul

de

la

Vartop;

Cheile

Albacului, Radesei (20 ha); Poiana Florilor (1


ha); Platoul Carstic Padi (39 ha); Groapa de
la Barsa (30 ha); Varful Biserica Motului (3 ha);
Platoul

Carstic

Lumea

Pierduta

(39

ha);

Petera Mare de pe Valea Firei; Petera din


Piatra Ponorului.

184

Proiectul pentru invatamantul Rural 184

Medii geografice naturale


Muntii Rodnei
(47 304)
P.n. (2003), R.B.
Muntii Bucegi (32
624)
P.n. (2003 prin
extinderea marii
rezervatii)

Cea mai mare parte a

Relief glaciar i

Ineu-Lala

sectorului central nordic

carstic, fauna, flora,

Izvorul Batrana (0,50 ha) i Pietrosul Mare (3

(2

568

al M. Rodnei.

peisaj.

300 ha).

Muntii Bucegi aproape

Relief, fauna, flora,

Petera

in intregime.

geologie, peisaj.

Cheile

Horoaba
Tatarului,

Zanoaga-Lucacila,

ha);

Bila-Lala

(inclusiv
Cheile

(325

Cheile

Urilor),

Orzei,

Turbaria

ha);

Zanoaga,

Laptici,

Petera

Ratei, Cheile i Coltii Rateiului, Plaiul Hotilor,


Abruptul

prahovean,

Piatra Arsa,

Zgarbura,

Vanturi, Abruptul Bucoiu, Malaieti, Gaura,


Batrana.
Cheile Bicazului
Hama (6937)
P.N. (2003)

M. Hama (nord i

Carst, flora, fauna,

Cheile Bicazului (11.600 ha); Cheile ugaului

centru).

peisaj, geologie.

(90 ha), Avenul Lica (5 ha); Cheile Bicazului


i Lacul Rou (2.128 ha); masivul Hamaul
Mare-Piatra Singuratica i

Hamaul Negru

(800 ha).
Muntii Ceahlau
(7742)
P.N. (2003)

Cea mai mare parte din

Flora, fauna, relief,

Polita cu Crini (370 ha); Cascada Duruitoarea

M. Ceahlau.

peisaj.

(1 ha); zona de cercetare tiintifica 5830 ha,


cuprinsa

intre

Complexul

Lespezi,

Piciorul

Schiop, Scaunele Zeilor-Ocolau Mare la sud.


Muntii Calimani

Sectorul inalt al M.

Relief, flora, fauna,

Lacul lezer, jnepeniul cu Pinus cembra (384,2

(25 613)

Calimani (in general la

peisaj.

ha) i Rezervatia 12 Apostoli" (200 ha).

P.N. (2003)
Masivul Cozia
(16 746)
P.n. (2003) prin
extinderea
rezervatiei din
1962.

peste 1800 m).


M.Cozia (cea mai mare
parte), M. Narutiu (NE),
M. Lotrului (SE).

Defileul Oltului, relief,


flora, vegetatie,
peisaj.

Masivul Piatra

M. Piatra Craiului in

Relief, geologie, flora,

Rezervatia geologica Peretele Vestic (665 ha);

Craiului

intregime; Culmea

fauna, peisaj.

(Padina inchisa-Orga Mare, Turnurile Dianei,

(14 795)

Magura i spatiul

Degetul lui Calinet, Petera Stanciului, Marele

P.N. (2003)

montan limitrof cheilor

Grohoti etc.); Petera Mare din Prapastii i

Dambovitei i

Petera

Ghimbavului.

Dumnezeu, Avenul de sub Coltii Grindului,

Mica

din

Prapastii;

Zidul

lui

Cheile Brusturetului, Cheile Dambovicioarei i


Cheile Mari ale Dambovitei.
Graditea

Muntii ureanu (centru

Carst, flora, fauna,

Muncelului-

i sud).

peisaj, arheologie,

(Complexul carstic Ponorici - Cioclovina cu

paleontologie.

petera Valea Stanii, Cheia i petera ura

Cioclovina

rezervatii

monumente

ale

naturii

(38 184)

Mare, petera Tecuri, punctul fosilifer Ohaba

P.n. (2003)

Ponor, Cheile Crivadiei, precum i dealul i


pe^tera Bolii).

Muntii Semenic-

Muntii Semenic (centru)

Carst, flora, fauna,

rezervatii

Cheile Caraului

i Aninei (sectorul

peisaj.

Cheile

(96 214)

nordic).

Caraului,

Garlitea,

P.N. (2003)

complexe

Buhui,

(Izvoarele

Izvoarele
Marghita),

Caraului,

Nerei,
trei

Cheile
rezervatii

speologice (Popovat, Comarnic, Buhui) i 2


rezervatii forestiere (Groposu i Barzavita).

Muntii Macin (11

Sectorul central nordic.

Peisaj, elemente

Valea

345)

geologice, flora i

constituirii parcului; culmile Greci i Pricopan.

P.N. (2003)

fauna.

Proiectul pentru invatamantul Rural

Fagilor

(154

ha)

existenta

anterior

185

Medii geografice naturale


Balta Mica a

intre bratele Valciu,

Brailei (20 456)

Calia, Cravia i Dunare.

Ecosisteme de balta.

Forestier, fauna.

Rezervatia

P.n. (2003)
Vanatori Neamt

Muntii Stanioarei (SE)

(30 818)

i rama vestica a

de Zimbri

Neamt (11

500

ha),

rezervatiile Codrii de Arama" (10,2 ha) i cea

P.n. (2003)
Subcarpatilor Moldovei
de stejari - Dumbrava (56,6 ha).
In 2005 s-au adaugat i parcurile Fagara, Defileul Jiului, Lunca Prutului, Muntii Maramureului, Lunca joasa a
Mureului, Muntii Nemira, Complexul Comana.
R.B. - rezervatie a biosferei
P.N. - parc national
P.n. - parc natural

CQ

RASPUNSURI I
AUTOEVALUARE

COMENTARII

LA

INTREBARILE

DIN

TESTELE

DE

Formulati intrebari apropiate ca sens i incercati rezolvari pe baza textului din aceasta
unitate de invatare.
Comparati raspunsurile dumneavoastra cu cele de mai jos
Testul de autoevaluare 8.1
1. Factorii care au condus la individualizarea diferitelor tipuri de medii naturale sunt:
evolutia climei in holocen, micarile de ridicarea neotectonica din cuaternar, desfaurarea
reliefului pana la altitudini de 2544 m, formarea campiilor in locul unor bazine lacustre (in a
doua parte a pleistocenului), evolutia tarmului Marii Negre.
2. Presiunea antropica, deosebit de intensa i variata in forme in ultimile doua secole s-a
concretizat in: micorarea suprafetelor acoperite de paduri, coborarea limitei superioare a
padurilor prin extinderea paunilor din spatiul subalpin, degradarea pajitilor intens
paunate, inlocuirea vegetatiei naturale din regiunile de campie, dealuri i podiuri cu
diverse tipuri de culturi agricole i spatii cu diferite constructii, extinderea spatiilor locuite i
cu diverse obiective economice, amenajari hidrotehnice, dezvoltarea infrastructurii etc.
Testul de autoevaluare 8.2
1. Principalele tipuri de hazarde sunt: geomorfologice, hidrologice, climatice, seismice i
antropice.
2. in functie de frecventa i intensitatea manifestarii diferitelor tipuri de hazarde pe teritoriul
Romaniei se poate distinge urmatoarele grupari regionale: hazarde in spatiul subalpin i
alpin (avalane, viscol, prabuiri); hazarde specifice in spatiul montan de altitudine medie
(inundatii, alunecari de mari proportii, prabuiri); hazarde in Subcarpati (alunecari i
curgeri noroioase, poluari cu reziduri din exploatarile petroliere, miniere, inundatii etc.);
hazarde in regiunile deluroase i de podi cu altitudini medii (inundatii, poluare, alunecari
de proportii); hazarde in regiunile de campie i podiuri joase (inundatii, viscole, seisme,
secete etc.).
Testul de autoevaluare 8.3
1. Mediile crestelor subalpine i alpine implica spatiul carpatic desfaurat frecvent la peste
1900 m altitudine. Se afla dominant in Carpatii Meridionali (muntii Bucegi, Leaota, lezerPapua, Fagara, Cindrel, Lotrului, Capatanii, Parang, ureanu, Retezat, Godeanu, Tarc),
dar i in cateva masive in celelalte ramuri carpatice (muntii Rodnei, Calimani, Maramure
i cateva varfuri din Ceahlau, Ciuca, Apuseni). 2. in regiunile de dealuri i podiuri sunt
mai multe subtipuri de medii geografice: al dealurilor inalte, al dealurilor joase, de podi cu
altitudini medii, de podi cu altitudini sub 300m.

186

Proiectul pentru invatamantul Rural 186

Medii geografice naturale

LUCRAREA DE VERIFICARE NR. 8


Lucrarea de verificare solicitata implica activitati care necesita cunoaterea
capitolului introductiv al lucrarii Geografie fizica", ol I. Raspunsurile la intrebari
vor fi transmise tutorelui pentru comentarii, corectare i evaluare.
Pe prima pagina a lucrarii se vor scrie urmatoarele :
-titulatura acestui curs
-numarul lucrarii de verificare
-numele i prenumele cursantului (acestea se vor mentiona pe fiecare pagina)
-adresa cursantului
Fiecare raspuns va trebui sa fie clar exprimat i sa nu depaeasca o jumatate de pagina.
Pentru uurinta corectarii lasati o margine de circa 5 cm, precum i o distanta similara
intre raspunsuri.
Mentionati totodata, specializarea universitara absolvita, anul absolvirii, coala unde
activati i pozitia in cadrul corpului profesoral.
Problema la care trebuie sa raspundeti pentru aceasta tema (rezolvarea sa nu
depaeasca 1,5 pagini; punctele pentru notare sunt trecute in paranteza; se adauga un
punct din oficiu) este urmatoarea:
Evaluarea mediilor naturale din regiunea unde se afla localitatea de domiciliu (plan de
tratare - localizare (0,5 p.), tipuri de medii cu prezentarea factorilor naturali i a modului in
care diversele activitati antropice le-au afectat structura cu reflectari in peisaje (8,5 p.).
in tratarea problemei se va pleca de la penultima sectiune din U.I.( in care sunt diferentiate
cele mai insemnate tipuri de medii regionale). Odata stabilita regiune se va face apel la
informatiile din celelalte U.I. care se refera la acest spatiu dar i la caracterizarile din
Geografia Romaniei" vol I (capitolul indicat in bibliografie) i atlasul geografic. Se adauga
propriile observatii referitoare mai ales la implicarea omului prin diverse activitati la
modificari locale ale factorilor de mediu pe care le-a transformat intr-o masura mai mare
sau mai mica (exemplificari). Datele rezultate vor fi sintetic redate, dupa planul indicat i
intr-un volum de maxim 1-1/2 pagini.
Lucrarea se transmite tutorelui de curs pentru a fi verificata i notata.
Bibliografie minimala:
Negut S., Ielenicz M., Gabriela Apostol - Geografia Romaniei-manualele din clasele VIII
(pg. 67-68) i XII (pg. 26-33), Edit. Humanitas, Bucureti.
***, (1983), Geografia Romaniei, vol I (selectiv capitolul Mediul geografic i ocrotirea
naturii", pg. 548-590), Edit. Academiei, Bucureti.
***, (2005), Parcuri nationale, naturale i rezervatii ale biosferei din Romania, A.N. pentru
turism.

Proiectul pentru invatamantul Rural

187

Bibliografie generala

BIBLIOGRAFIE GENERALA

Antonescu C., Calinescu R., et al, (1969), Biogeografia Romaniei (selectiv, cap. VI pg.
113-181), Edit. tiintifica, Bucureti .
Ielenicz M., Ileana Patru, (2005), Romania - Geografie fizica (cap I - pg. 5-21; cap. III pg. 29-80; cap. IV - pg. 83-90), vol. I, Edit. Academica, Bucureti.
Ielenicz M, Erdeli G, Marin I., (2001), Dictionar de termeni geografici (termenii intalniti in
text), Edit. Corint, Bucureti.
Ielenicz M, Patru Ileana, Ghincea Mioara (2003) - Subcarpatii Romaniei (caracteristicile
principale, cap. I - pg.7-20), Edit. Universitaria, Bucureti.
Ielenicz M., (2003), Dealurile i podiurile Romaniei (pg. 7-21), Ed.Universitara, Bucureti.
Mandrut O., (2003), Romania- Atlas geografic (hartile ce au ca subiect geologie, relieful,
clima, vegetatia, solurile Romaniei), Edit. Corint, Bucureti.
Munteanu L., Stoicescu C., Grigore L., (1978), Statiunile balneoclimaterice din Romania
(selectiv pentru statiunile importante, pg. 61-63, 80-83, 90-97, 101-110), Edit. Sport
Turism, Bucureti.
Mutihac V., i colab., (2004), Geologia Romaniei (ultimul capitol), Edit. Universitara,
Bucureti.
Negut S., Ielenicz M., Gabriela Apostol (diferite editii) - Manualele de Geografia
Romaniei din clasele VIII i XII (vezi capitolele indicate la finalul fiecarei U.I.), Edit.
Humanitas, Bucureti.
Ujvari I., (1972), Geografia apelor Romaniei (selectiv la cap. XIV - pg. 159-175, cap. XV .
pg. 177-195, cap. XVI . pg. 244-575), Edit. tiintifica, Bucureti.
*** (1983), Geografia Romaniei (cap. 3 - pg. 67-73; cap. 4 - pg. 198-204, 279-286; cap. 5
- 351-364, 367-372, cap. 6 - 434-438, cap. 7 - 488-490, cap. 9 - 562-590), vol. I, Edit.
Academiei, Bucureti.

188

Proiectul pentru Invatamantul Rural