CUM SA MERGEM , CUM SA NE PURTAM ,

-------------------------------------------CUM SA NE ASEZAM ...

----------------------------Cind mergem pe strada sa ne amintim ca nu o putem
face la intimplare ci ca exista si in acest domeniu niste
reguli de care trebuie sa tinem seama. Sa nu ne facem un
obicei din a alerga mereu pentru ca suntem in intirziere
sau sa mergem girboviti si incruntati pentru ca avem
necazuri. Ii vom stressa pe cei din jur si le vom deveni
nesuferiti. Noi insine vom constata ca ne-am schimbat firea
si nu in bine. Nu este greu sa ne controlam. Ne sculam mai
devreme cu o jumatete de ora si ne facem un program care
poate fi respectat , iar grijile le lasam acasa in vestiar ,
macar pentru a nu fi compatimiti. Merita !
Revenind la mers. Cine n-a admirat mersul gratios ,
suplu al manechinelor sau al actritelor. Nimic fals , nimic de
prisos , nimic fortat. Dar in general nu ne prea gindim la
eforturile si exercitiile pe care fiintele pe care le admiram
le-au facut ca sa para ca nu merg , ci ca plutesc. In toate
scolile de profil cursantii - baieti sau fete - sunt invatati
mai intii sa poarte pe cap o carte sau un obiect greu.
Imposibil sa stai cocosat cu o asemenea povara in echilibru !
Oamenii primitivi au o tinuta frumoasa dobindita prin purtarea
pe cap a unor vase grele. Sa incercam deci si noi sa purtam
pe crestet cind avem putin timp acasa , macar 5 minute in

fiecare zi , o greutate de acest gen. Mersul va deveni mai

sigur , coloana vertebrala mai dreapta. Exersind vom fi siguri
de reusita. Sa ne supraveghem in permanenta tinuta - sa nu ne
aplecam umerii inainte , sa nu miscam exagerat bratele si
coatele , sa facem pasi nici prea mari , nici prea mici , sa
ne retragem stomacul in interior si sa tinem sira spinarii
dreapta. Toate aceste gesturi le putem face pe strada de cite
ori ne aducem aminte. Sa ne aducem aminte cit mai des !
Cu virsta tinuta omuluiu se modifica. Sa incercam sa
o corectam studiindu-ne cu grija intr-o oglinda care se ne
reflecte din cap pina in picioare. Vom incerca sa avem un
aer sigur dar dezinvolt , vom tine genunchii apropiati cind
mergem , trunchiul drept si fata destinsa. Cind ne oprim sa
stam de vorba cu cineva pe strada nu ne vom sprijini de
zid , pentru ca putem sa ne tinem si pe propriile noastre
picioare. Domnii nu au niciodata voie sa-si tina miinile in
buzunare. In casa nu ne vom sprijini de spatarul scaunului si
nici nu ne vom juca nervos cu diferite obiecte. Unii au
chiar obiceiul insuportabil de a bate tactul unei muzici
auzite numai de ei , cu un creion , o bricheta , un cutit ,
nefiind constienti ca-i enerveaza pe cei din jur. Chiar daca
ne-am antrenat intr-o discutie aprinsa , nu-l vom lua pe
interlocuitorul nostru de un nasture nici nu-l vom aproba
batindu-l energic pe umar sau inghiontindu-l cu cotul in
coaste.
In casa , intr-o vizita vom evita sa stam cu spatele

la cei din jurul nostru. Daca o facem siliti de o

imprejurare oarecare - suntem solicitati sa raspundem la o
intrebare , de pilda - ne cerem scuze. Expresia " un spate
dragut " are farmecul sau si poate fi valabila la plaja sau
la un bal , dar nu in viata noastra publica.
Si cind ne asezam trebuie sa o facem cu grija. Daca
o actrita se straduieste sa studieze acest gest , inseamna
ca nu e asa usor cum s-ar crede. Sa te asezi pe un scaun ,
pe o canapea sau pe un fotoliu inseamna sa dai aproape un
examen , deoarece poti sa te asezi cu un gest plin de
gratie , dupa cum poti sa te trintesti ca un lemn sau sa
te tolanesti de parca nu ai mai pleca niciodata. Sa nu
credem ca suntem obligate sa folosim cu zgircenie marginea
fotoliului , doar pentru ca asa era distins pe vremuri. Din
nefericire , lista greselilor pe care poti sa le comiti
asezindu-te , poate sa se prelungeasca la nesfirsit. Sa amintim
genunchii tinuti cu miinile , bataia nervoasa a degetelor pe
suprafeta mesei , fluieratul sau fredonatul unor melodii ,
genunchii indepartati - pozitie dezagreabila in general la
doamne - si altele. Este , de asemenea , o ofensa adusa bunelor
maniere sa-ti incrucisezi picioarele. In schimb , o doamna poate
sa-si incruciseze partea de jos a picioarelor , avind grija
sa-si acopere , discret , genunchii cu fusta , chiar daca la
Roma sau la Paris se poarta foarte scurt. Cind , in sfirsit ,
te ridici , faci in asa fel incit sa nu stai cu spatele
la ceilalti cind iti iei ramas bun si sa nu impingi cu

forta scaunul. E bine sa-ti dovedesti simtul de ordine

punindu-l la loc , dar fara sa cazi in extrema cealalta ,
cautind cu prea multa grija locul unde era la inceputul
vizitei.