TEATRUL , CINEMATOGRAFUL , CONCERTELE ,

EXPOZITIILE

Un spectacol de teatru este intotdeauna o sarbatoare ,

mai ales daca este vorba despre o gala , o premiera sau un
spectacol cu invitati. Daca cinematograful a devenit banal ,
teatrul si-a pastrat prestigiul de eveniment pa care nu il
vezi niciodata de doua ori in acelasi fel. Sa pastram deci
la reprezentatiile sale caracterul festiv si sa ne dam
osteneala sa ne imbracam elegant , chiar cind ne ducem la
spectacol intr-o zi de lucru. Actorii ne vor fi recunoscatori
si , oricine cunoaste lumea lor , stie ca atmosfera de
sarbatoare ii inspira , ii face sa se simta mai in largul
lor si ii stimuleaza sa dea tot ce au mai bun in ei. Un
barbat se duce seara la teatru in tinuta inchisa , iar la
matinee in tinuta de oras. Daca este vorba despre o premiera
sau o gala , se cere tinuta de seara mai ales in primele
rinduri sau in loje. In salile de concert doamna poate veni
si in rochie de dupa-amiaza sau in orice alta tinuta
ingrijita. Barbatul - haina inchisa cu pantalon asortat sau in
costum inchis. Ne vom imbraca ingrijit dar fara sa pierdem
atita timp incit sa intirziem. Dimpotriva , in aceste cazuri ,
exactitatea este intr-adevar politetea regilor. Daca totusi am
intirziat , este nepoliticos sa-ne croim drum printre spectatori
dupa ce a inceput spectacolul. Asteptam sfirsitul actului sau
al unei parti simfonice , dupa usa , pentru a nu tulbura sala

si numai dupa aceea ne cautam locul. La teatru , in salile de

concert sau de conferinte , barbatul va merge inainte pentru a
o scuti pe partenera sa de contactul cu primele priviri
curioase. Daca se poate tolera , in mod exceptional , la
restaurant sau la cinema , sa-ti iei hainele cu tine , acest
lucru este absolut interzis la teatru sau la concert.
Barbatul isi lasa la vestiar palaria , manusile si paltonul ,
dupa ce a ajutat-o

pe doamna. Daca este admis ca o

femeie sa-si pastreze palaria le restaurant nu la fel se

intimpla la teatru , deoarece ea ar putea deranja pe vecinii
din spate. In loja poti sa-ti pastrezi paltonul , pardesiul cu
tine caci acolo exista cuiere. Femeile pot sa-si pastreze
palaria. Daca partenera isi corecteaza toaleta in fata
onglinzii din vestiar , barbatul ramine discret putin in urma
sau alaturi. Poate profita de acest timp pentru a rasfoi
programul pe care si l-a procurat. Este neplacut sa-l
imprumuti pe al vecinului si mai neplacut este sa-l citesti
pe deasupra umarului sau. Daca ai un loc la galerie , scara
pune din nou vechea problema a prioritatilor. Barbatul precede
sau urmeaza femeia ? Sa spunem de la bun inceput ca latimea
scarilor de teatru permite , in general , sa rezolvam problema
mergind alaturi. Dar daca trebuie sa analizam problema din
punctul de vedere al curtoaziei , o veche regula spune ca
barbatul precede femeia cu jumatate de pas la urcat si o
urmeaza cu o jumatate de pas la coborire. In sala si pe
rindul de scaune , barbatul trece in fata. Ar trebui sa se

inteleaga de la sine ca treci prin fata spectatorilor care

s-au ridicat. Sa ramii pe scaun in acest caz este
nepoliticos , iar cel ce se indreapta spre locul sau trece cu
fata la cei ridicati si nu cu spatele. Barbatul lasa doamnei
locul cel mai bun , cel de unde se vede mai bine scena ,
chiar daca acest loc este la stinga sa.
Este de neconceput sa maninci sau sa comentezi in
timpul spectacolului. Regula este valabila si la cinema. La
concert , nu vei urmari ritmul muzica dind din cap , din
mina , sau din picioare si in nici un caz nu vei fredona
melodia in timp ce o interpreteaza orchestra. Multe teatre
vechi sint construite in asa fel incit din loja se vede la
fel de bine sala ca si scena. In acest caz este o lipsa
totala de tact sa explorezi cu binoclul decolteul doamnelor
sau figurile spectatorilor. El nu trebuie sa fie indreptat
decit spre scena sau spre orchestra. Daca doamna care
insoteste un barbat nu vrea sa mearga la bar sau in
foaierul pentru fumat , acesta va trebui doar sa caute
eventual racoritoare si sa se abtina de la fumat. Sala
de teatru nu este facuta pentru a lua o masa completa , ci
cel mult a minca niste dulciuri , bomboane , alune , inghetata
etc si numai in timpul pauzelor.
La teatru ca si la cinema salutam cunostintele cu o
simpla inclinare a capului si nu angajam cu ele o
conversatie pe deasupra capului spectatorilor. Daca tinem sa
ne vorbim , vom profita de antract. Una dintre cele mai mari

grosolanii sa parasim sala inainte de sfirsitul spectacolului

si sa ne pregatim de plecare in timpul ultimei scene sau
fraze melodice , sub pretextul de a cistiga citeva clipe in
plus la vestiar. Acasta regula e valabila si pentru aplauzele
datorate artistilor. O persoana bine crescuta isi va face o
datorie din a raspunde stradaniilor actorilor prin aplauze si
nu le va intrerupe pentru a se intoarce acasa cu citeva
minute mai devreme. Cealalta extrema , de a face un solo de
aplauze dupa incetarea lor , este de asemenea de prost gust.
Atunci , cind trebuie sa aplaudam ? La teatru , la sfirsitul
fiecarui act sau la sfirsitul unei bucati de virtuozitate
speciala. Intr-o sala de concert , la intrarea dirijorului sau
a solistului. In schimb , vei face o gafa daca vei aplauda
la sfirsitul unei miscari simfonice. Simfonia are de obicei
patru parti si se aplauda numai la sfirsit. Daca avem de a
face cu un ciclu de lieduri aplaudam la sfirsitul ultimului
dintre ele. Nu se aplauda niciodata intr-o biserica. Numai
marilor artisti li se ofera sau li se arunca flori. Se pot
trimite flori si tinerelor actrite care debuteaza intr-un rol
mai serios , in nici un caz cind sunt doar figurante. Nu se
manifesta dezaprobarea fata de un spectacol prin fluieraturi ,
mai ales in timpul desfasurarii lui.
Intr-o expozitie de pictura : iti scoti palaria la
intrarea in galerie , te abtii sa rizi in hohote , sa maninci ,
sa fumezi si mai ales sa comentezi operele in mod
dezagreabil. Aceste critici sunt si mai deplasate daca provin

de la un om incapabil sa deosebeasca o reproducere proasta

de un Rembrant original si ar fi mai indicat sa se abtina
de la orice fel de comentarii. Ca peste tot in societate un
om poate sa amine ce are de spus pe mai tirziu din
consideratie pentru ceilalti vizitatori dar si pentru pictorul
adesea prezent. Un om bine crescut poate sa astepte pina ce
ajunge in strada pentru a-si enunta propria teorie despre
arta , ceea ce nici nu este obligatoriu. Un pictor din secolul
trecut a afirmat ca un tablou intr-o expozitie este obiectul
care aude cele mai multe magarii din lume !