Morometii - Tema si viziunea despre lume

Morometii - Tema si viziunea despre lume

(roman postbelic realist, cu influenete moderne)
Marin Preda
Dupa cel de al II-lea Razboi Mondial, literatura noastra cunoaste o stagnare. Cauzele
ar putea fi grupate in jurul a doua categorii de determinari. Este vorba mai intai de o determinare
exterioara, reprezentata de instaurarea la puetere a regimului totaliar comunist, care isi anexeaza
literatura transformand-o intr-un instrument de protaganda. Metoda impusa este cea a realismului
socialist. Perioada curpinsa intre 1956 1967 a ramas in istoria noatra literara sub denumirea de
obsedantul deceniu (M. Preda). Mai apoi, este vorba de o determinare interioara, reprezentata
de permanenta raportare a scriitorilor postbelici la modelele literare din perioada interbelica.
Exista, totusi, in aceasta perioada, scriitori care reusesc sa se impuna prin creatii de valoare: M.
Preda cu romanul Morometii, G Calinescu cu romanul Bietul Ioanide sau Eugen Barbu cu
romanul Groapa.
Reprezentativ pentru perioada postbelica este romanul lui M. Preda Morometii, aparut
in doua volume (1955/1967). Cu toate ca nu adera la estetica realismului socialist, romanul
reuseste sa se impuna in epoca, prin viziunea moderna, originala prin care scriitorul trateaza
tematica rurala si problematica taranului.
In primul rand, romanul isi propune veridica, obiectiva a realitati. Universul fictional
imaginat de Marin Preda aduce in fata citittorului satul romanesc din Campia Dunarii, SilisteaGumesti, satul supus destremari de catre istorie. In primul volum, structurile traditionale sunt
inlocuite de cele capitaliste, acestea fiind inlocuite la randul lor, de cele socialiste, in al doilea
volum. Citittorul descopera in Morometii imaginea unui sat total diferit decat cel prezentat de
Liviu Rebreanu in Ion. S-a schimbat relatia omului cu pamantul. Daca pentru Ion aceasta relatie
se defineste in termeni ontologici (existentiali), pentru taranii lui M Preda, aceasta relatie contine
termeni economici. Daca pentru consatenii lui Ion cel mai important lucru este numarul de loturi
de pamant detinute, pentru consatenii lui Ilie Moromete conteaza capacitatea de a transforma in
bani produsele economiei rurale. De asemenea, obiceiurile taranului s-au schimbat. Taranii lui
Preda nu mai participa la hora duminicala, ca odinioara locuitorii Pripasului. Ei se aduna in
poiana fierariei lui Iocan, unde discuta probleme politice. Taranii lui Preda se inscriu la liberali sau
la taranisti, cu alte cuvinte sunt mult mai deschsi spre viata politica a tarii in general, decat erau
consatenii lui Ion. Asadar, taranii din Silistea Gumesti s-au emancipat si si-au impus un mod
propriu de a vedea lumea.
In al doilea rand, la nivel tematic se poate observa amestecul de traditional si modern.
Discursul narativ abordeaza atat teme traditionale (familia, paternitatea, istoria, timpul, iubirea),
cat si teme moderne (criza comunicarii, instrainarea, solitudinea).
In aceeasi ordine de idei, modernitatea romanului se releva si la nivelul constructiei
personajelor. Acestea nu mai pot fi incadrate in tipologii caracteristice societatii rurale. Ilie
Moromete se distanteaza atat de inteprinzatoarea Mara, a lui Slavici, cat si de obsedatul de
pamant Ion, a lui Rebreanu. Ilie Moromete este o figura singulara in literatura noastra, datorita
complexitatii sale interioare, fiind considerat de criticii literari singurul taran filosof. In satul lui M
Preda doar femeile mai merg duminica la biserica, barbatii fiind preocupati sa dezbata probleme
politice. Tanara generatie refuza sa urmeze traditia si destinul parintilor: Paraschiv, Nila, Achim,
Polina, Birica adopta o atitudine revolutionara. Mitul invatatorului de la tara se spulbera.
Teodorescu, sustinut de sotia sa este preocupat mai degraba de intrigi, de certuri cu directorul
Toderici, decat de educatia copiilor.
Nu in ultimul rand, caracterul modern al romanului se evidentiaza si la nivelul
perspectivei narative. Specific prozei realiste, naratorul adopta o perspectiva narativa cu o
viziunea din darat. Omniscienta naratoriala este insa unilimitata deoarece naratorul din roman
nu mai are in fata o lumea omogena si coerenta, ci o existenta faramitata care curge intr-o
directie necunoascuta. Asa se explica faptul ca naratorul imprumuta viziunea personajelor sale.
In primul volum, naratorul este morometian, Ilie Moromete fiind personaj reflector, in vreme ce in
volumul al doilea, naratorul este antimorometian, personajul reflector fiind Nicolae. De asemenea,
apar in discurs personaje informator: Scamosul, care-l instinteaza pe Moromete despre viata lui

Achim la Bucuresti, Parizianu care informeaza in legatura cu vizita tatalui la cei trei fii din capitala
sau Ilinca, care-i povesteste lui Nicolae despre moarta tatalui.
Asa cum se prefigureaza inca din titlu, discursul narativ al romanului surpinde viata unei
familii de tarani mijlocati din satul Silistea-Gumesti. Este o familie simbol a carei destramare
sugereaza destramarea satului traditional. O prima secventa narativa menita a surpinde
problematica romanului poate fi considerata cea a cinei, plasata la inceputul primului volum.
Intorsi sambata seara de la camp, Morometii sunt surpinsi la masa, in tinda, asezati pe niste
scaunele cat palma in jurul unei mese mici, rotunde. Secventa se deschide printr-o precizare
temporala: cat ieseau din iarna si pana aproape de Sf Nicolae care reliefeaza existenta
ritualizata a acestei familii. Familia Moromete este una hibrida, cu copii proveniti din doua
casatorii: Pe de-o parte, Paraschiv, Nila si Achim, baietii din prima casatorie, iar pe de alta parte
Tita, Ilinca, Nicolae, copiii din a doua casatorie. Pozitionara la masa a membrilor familiei arunca o
lumina asupra rolului indeplinit de fiecare in cadrul familiei. De asemenea, scena poate fi
considerata si o secventa de perspectiva finalista, prefigurand conflictele majore ale romanului.
Astfel pozitionarea pe partea din afara a tindei a celor trei frati vitregi sugereaza
inadaptabilitatea lor in familie, dar si finalul primului volum, cand vor p;leca la Bucuresti. Rolul
femeii in cadrul familiei traditionale este evidentiat de pozitionarea catrinei jumatate intoarsa
catre vatra. Ilie Moromete statea parca deasupra tuturor, fapt care sugereaza ipostaza sa de
pater familias. Dupa cum se poate observa el se afla la distanta fata de ceilalti membrii ai familiei,
naratorul sugerand astfel criza comunicarii care va avea ca finalitate destramarea familiei
Morometilor. Iluzionarea lui Moromete ca timpul are nesfarsita rabdare cu oamenii este
sugerata printr-un detaliu oferit de narator: masa cea mica lina cu arsurile de la tigaie nu a fost
schimbata de pe vremea primei casatorii a lui Moromete cand copiii erau mici.
O a doua secventa narativa semnificativa pentru ideatica romanului poate fi
considerata cea a taierii salcamului. Ilie Moromete este nevoit sa taie salcamul ca sa-l vand lui
Tudor Balosu, astfel sustinand plecrea lui Achim cu oile la Bucuresti. Salcamul reprezinta pentru
satul Silistea Gumesti un axis mundi, fiind un marto mut al tuturor experientelor de viata. Taierea
salcamului marcheaza in plan simbolic inceputul sfarsitului. Odata cu taierea copacului incepe
declinul lumii Morometilor si totodata a lumii satului traditional. Timpul ales are o valoare
simbolica: duminica dimineat, inainte de ravarsatul zorilor, cand femile isi plang mortii in cimitir.
Este un timp thanatic, un posobil blestem din partea divinitatii ca Iliei a ales sa munceasca in ziua
de duminica. Ideea de moarte este surprinsa si prin prezenta corbilor care dadeau tarcoale
locului, imediat ce salcamul a fost doborat.
Viziunea despre lume a autorului se evidentiaza si la nivelul relatiei incipit-final. Discursul
narativ al primului volum debuteaza si se incheie cu problematica timpului, astfel incat incipitul si
finalul urmeaza o logica a simetriei.
Incipitul curpinde o parte expozitiva si una dramatizata. Expozitiunea fixeaza cronotopul,.
In maniera prozei realiste: In satul din Campia Dunarii, cu cativa ani inaintea izbucnirii celui de al
doilea Razboi Mondial se pare ca timpul avea nesfarsita rabdarea cu oamenii. In continuare,
sunt introduse in scena personajele, membrii familiei moromete, intorsi sambata seara de la
munca campului. Cele doua fete, Tita si Ilinca se duc la garla, la scaldat, fiind inca prea mici
pentru a-si ajuta mama la treburi. Catrina pregateste cina, in vereme ce baietii mai mari se retrag
pentru a se odihnii sau a lenevii. Ilie Moromete iese la poarta pentru a-si cauta un partenere de
dialog. Din aceasta scena, cititorul romanului poate observa dezbinarea membrilor acestei familii.
Intre ei, exista o criza a comunicarii, ce va duce treptat la destramarea familiei. Partea
dramatizata a incipitului este reprezentata de dialogul dintre Ilie Moromete si vecinul sau, Tudor
Balosul. Scena devine reprezentativa, intrucat dezvaluie constantele psihologiei protagonistului:
tehnica amanarii, ironia si disimularea.
Finalul primului volum il surpinde pe Iliei Moromete care, afland de planul baietilor se
retrage singur pe lotul sau de pamant. Intors acasa, afla ca Paraschiv si Nila au furat din zestrea
fetelor si au plecat cu caii la Bucuresti. Moromete se intinde pe pat si adoarme plin de pamant pe
ochi si pe maini. Acest gest poate fi interpretat ca o moarte simbolica, ca o regresiune spre
pamantul pe care si-ar fi dorit atat de mult sa-l pastreze si sa-l lase mostenire copiilor. Cand se
trezeste, ii vinde lui Balosu pamantul din spatele casei, obtinand astfel banii necesari pentru a-si
plati ratele la banca, datoria lui Aristide si taxele de scolarizare a lui Nicolae. Moromete
constinetizeaza asadar, ca lumea s-a schimbat, insa aceasta metamorfoza afecteaza psihologia
personajului. Dintr-unn Ilie Moromete sociabil si comunicativ a ramas doar un Moromete

insingurat care nu mai fu vazut stand ceasuri intregi pe stnoaga poditei, la fel cum nu mai fu
auzit raspunzand cu vorbe multe la salut. Ultimele randuri ale primului volum surpind
problematica timpului: Mai sunt trei luni pana la izbucnirea razboiului, iar timpul nu mai avea
rabdare.
Trei conflicte majore sunt dezvolatate in primul volum al romanului, care vor avea ca
finalitate destramarea familiei Morometilor. Mai intai, este vorba de conflictul dintre Ilie Moromete
si cei trei baieti mai mari. Este vorba despre un conflcit intre mentalitati: cea traditionala, a tatalui
si cea capitalista, a baietilor. Acestai isi dispretuiesc tatal pentru ca nu este atat de adaptata
structurlor capitaliste cum este vecinul lor, Tudor Balosu. Mai apoi, conflictul dintre Ilie Moromete
si sotia lui, Catrina. Acest conflict se accentueaza in volumul al doilea, cand femeia afla de vizita
sotului la baietii din Bucuresti si-l paraseste. Conflictul dintre Moromete si sora lui Maria se
reflecta in gesturile acesteia de a sustine cu inversunare plecarea baietilor la Bucuresti. Conflictul
secundar dintre Iliei si Nicolae va trece in volumul al doilea in prim plan, opunand doua
mentalitati: cea traditionala, a tatalui si cea socialista, a fiului.
Din punctul de vedere al constructiei si al compozitiei, romanul este structurat pe doua
volume aparute la doisprezece ani distanta 1955-1967. Cele doua volume sunt unitare prin
tematica abordata si viziunea despre lume, surprinzand disolutia structurii traditionale sub
influenta istoriei, dar cele doua volume pot fi percepute si separat, intrucat prezinta doua lumi:
lumea tatalui (volumul 1) si lumea fiului (volumul 2). Originalitatea scriitorului consta in realizarea
unui timp narativ in deplina concordatana cu timpul sugerat. Astfel, primul volum cuprinde trei
parti. Prima parte sugereaza un timp rabdator, astfel incat aprope jumatate din primul volum
prezinta evenimentele din satul Silistea Gumesti petrecute de sambata seara pana duminca
noaptea. Incepand cu partea a doua, timpul naratiunii se accelereaza, surpinzand evenimente
desfasurate pe parcursul a doua saptamani, in vereme ce partea a treia rezuma intamplari
petrecute vreme de doua luni. Volumul al doilea este structurat pe cinci parti si cuprinde 15 ani de
evenimente.
Sunt de parere ca Marin Preda reuseste sa se impuna in epoca prin romanul Morometii
cu toate ca nu adera la estetica realismului socialist, iar asta deoarece scriitoru propune o viziune
inedita asupra lumii traditionale si a problematicii taranului.
Am in vedere, cand afirm aceasta, faptul ca scriitorul surprinde imaginea lumii traditionale,
supusa destramarii de catre istorie. Omul trebuie sa se adapteze lumii in care traieste. Ilie
Moromete este insa un strasnic aparator al lumii stravechi. Ideile realismului, promovate in
literatura inca din a doua jumatate a secolului al XX-lea ating punctul culminant prin romanul
Morometii, care surprinde prabusirea unei lumi, universul satului traditional. De fapt, moartea lui
Ilie Moromete in finalul romanului coincide, asa cum afirma Nicolae Manolescu cu moartea celui
din urma taran.
In cocnluzie, romanul Morometii ramane reprezentativ pentru intreaga viziune despre
lume a autorului si pentru literatura romana din perioada postbelica.

Cu volumul Morometii (I), din 1955, Preda pune capat unei indelungi controverse din literatura si
critica romaneasca privitoare la capacitatea taranului de a fi personaj de roman. Eugen Lovinescu,
aparator al modernizarii si al citadinizarii prozei, considera taranul ca fiind lipsit de complexitate
sufleteasca si, din aceasta cauza, nepotrivit cu statutul de erou romanesc. in partea opusa se
plaseaza G. Calinescu, cel care, comparand personajul lui Preda cu eroii-tarani din operele lui
Slavici, Sadoveanu, Rebreanu, observa ca autorul Morometilor renunta la accentuarea laturii
instinctuale a omului, punandu-1 intr-o lumina noua, care consta in consemnarea unei
simultaneitati de trairi si ganduri ce se exclud.
Taranul lui Preda este, rand pe rand, detasat si nelinistit, sociabil si solitar, sceptic si increzator in
destinul sau. Criticul conchide ca, intre eroii lui Camil Petrescu si taranii lui Marin Preda (Ilie
MorometE), diferenta nu este de complexitate, ci de finete. in 1962, apare romanul Risipitorii, care
marcheaza o schimbare totala de registru tematic si stilistic in proza lui Preda. Autorul se arata

preocupat acum de lumea medicala si citadina, construind scenarii epice pe tema increderii si a
vietii de cuplu, care imbraca forma prozei de analiza.

Primul roman scris de Marin Preda, Moromeii, este alctuit din dou volume,
publicate la doisprezece ani distan: n 1955, volumul I, iar n 1967, volumul al II-lea.
Dei modalitile de exprimare artistic i problematica celor dou volume difer,
romanul este unitar, deoarece reconstitue imaginea satului romnesc n perioade de
criz, n preajma celui de-al Doilea Rzboi Mondial. Sunt prezentate transformrile
vieii rurale, ale mentalitilor i ale instituiilor, de-a lungul unui sfert de secol, i se
impune o tipologie nou n proza romneasc.
Ca formul estetic, proza lui Marin Preda se ncadraz n realismul postbelic
(neorealism). Romanul Moromeii ilustreaz sfritul romanului doric, renunarea
parial la omniscien (Nicolae Manolescu), ntruct perspectiva naratorului
obiectiv, care relateaz la persoana a III-a, se completeaz prin aceea a reflectorilor
(Ilie Moromete, n volumul I, i Ilie Moromete cu Niculae, n volumul al II-lea), cat i
prin aceea a informatorilor (personaje-martori ai evenimentelor, pe care le relateaz
ulterior altora, cum este, de exemplu, Parizianu, care povestete despre vizita lui
Moromete la biei, la Bucureti sau Scmosul care l-a vzut pe Achim la Bucureti).
Efectul este limitarea omniscienei i perspectiva mult mai clar asupra lumii i vieii
ranului.
n ceea ce privete tema, romanul prezint destrmarea simbolic pentru
gospodria rneasc tradiional a unei familii dintr-un sat din Cmpia Dunrii,
Silitea-Gumeti. Evoluia i criza familiei sunt simbolice pentru transformrile din
satul romnesc al vremii. Astfel c romanul unei familii este i o fresc a vieii rurale
din proximitatea i de dup cel de-al Doilea Rzboi Mondial. Exist n primul volum al
romanului cteva secvene narative simbolice pentru tema destrmrii familiei. De
exemplu, scena cinei surprinde un moment din existena familiei tradiionale,
condus de un tat autoritar, dar dezvluie tensiunile i conflictele din familie. Astfel,
aezarea n jurul mesei prefigureaz tensiunile din familie: Cei trei frai vitregi,
Paraschiv, Nil i Achim, stteau spre partea dinafar a tindei, ca i cnd ar fi fost
gata n orice clip s se scoale de la mas i s plece afar. De cealalt parte a
mesei, lng vatr, [] sttea ntotdeauna Catrina Moromete, mama vitreg a celor
trei frai, iar lng ea i avea pe ai ei, pe Niculae, pe Ilinca, i pe Tita, copii fcui cu
Moromete. [] Moromete sttea parc deasupra tuturor. De asemenea, o alt
secven relevant este aceea a tierii salcmului, secvent care prefigureaz
destrmarea familiei, prbuirea satului tradiional, risipirea iluziilor lui Moromete. n
viziunea criticului Eugen Simion salcmul reprezint, s-ar putea spune, unitatea,
trinicia Moromeilor, fiind n lumea obiectelor ceea ce reprezint tatl n viaa
familiei. E un arbore cu autoritate, dominator, un punct stabil de referin. Odat
dobort se creaz sentimentul de gol, de ruptur: totul se fcuse mic. Grdina, caii,
Moromete nsui artau bicisnici.

Un prim element al textului narativ, semnficativ pentru prezentarea temei i viziunii

despre lume este simetria incipitului cu finalul. Simetria compoziional este dat de
cele dou referiri la tema timpului, n incipit i n paragraful final al volumului I. La
nceput, timpul pare ngduitor, Se pare c timpul era foarte rbdtor cu oamenii;
viaa se scurgea fr conflicte mari, pentru ca enunul din finalul volumului, timpul
nu mai avea rbdare, s modifice imaginea timpului, care devine necrutor.
Imaginea timpului rbdator reprezint doar o iluzie a lui Ilie Moromete, contrazis de
evenimentele petrecute pe parcursul romanului.
n ceea ce privete relaiile temporale i spaiale, aciunea romanului se desfoar
n Silitea Gumeti, un sat din Cmpia Dunrii n care existena decurge de
generaii ntregi fr conflicte mari, pe o perioad de un sfert de veac i nfieaz
destinul ranului la confluena dintre dou epoci istorice: nainte i dup al Doilea
Rzboi Mondial.
Aciunea primului volum pune n prim-plan Moromeii, o familie numeroas, mcinat
de nemulumiri mocnite. ran de mijloc, Ilie Moromete ncearc s pstreze ntreg,
cu preul unui trai modest, pmntul familiei sale, pentru a-l lsa apoi bieilor. Fiii cei
mari ai lui Ilie Moromete, Paraschiv, Nil i Achim i doresc independena
economic, astfel cei trei pun la cale un plan care amplific drumul ctre destrmare
al familiei. Acetia fur oile, caii i zestrea fetelor i fug la Bucureti, s-i fac un
rost, punndu-l pe Moromete n situaia de a vinde o parte din pmnt pentru a
scpa de datorii.
Astfel, conflictul principal este dezacordul dintre Ilie Moromete i cei trei fii ai si din
prima cstorie: Paraschiv, Nil i Achim, izvort dintr-o modalitate diferit de a
nelege lumea. Fii cei mari i dispreuiesc tatl fiindc nu tie s trasnforme n bani
produsele economiei rurale, precum vecinul Tudor Blosu, care se adapteaz mai
uor noilor relaii capitaliste. Cel de-al doilea conflict izbucnete ntre Moromete i
Catrina , soia lui. Moromete vnduse n timpul secetei un pogon din lotul soiei,
promindu-i, n schimb, trecerea casei pe numele ei. De teama fiilor celor mari care
i urau mama vitreg, dar mai ales pentru c n satul tradiional brbatul este eful
casei, Moromete amn ndeplinirea promisiunii. Din aceast cauz, femeia simte
cum i se strecoar n inim nepsarea i sila de brbat i copii, gsindu-i initial
refugiul n biseric, dar n al doilea volum Catrina l prsete pe Ilie, dup ce afl de
vizita lui la Bucureti.
n opinia mea, romanul Moromeii surprinde dramatic iluziea protagonistului c viaa
i poate continua cursul n tiparele tradiionale, n timp ce istoria modific relaiile de
la nivelul vieii de familie i de la nivelul comunitii rurale, schimbnd chiar rostul
cele mai vechi i numaroase clase, rnimea.
Viziunea despre lume se contureaz n roman mai ales prin perspectiva personajului
Ilie Moromete asupra vieii i a ntmplrilor, personaj principal i reflector al
evenimentelor prezentate. n volumul al doilea, Niculae devine reflector al
mentalitilor colectiviste, al lumii de dup rzboi.